Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
YOGA SUTRAS - Patanjali
YOGA SUTRAS - Patanjali
Prefaţă
INTRODUCERE
Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
http://www.unique.ro/yoga_sutras/Capitolul%201.htm
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
Prefaţă
= Absorbirea întru totul a adeptului în "eul" său real (în conştiinţa sa pură,
fără obiect). În stadiul respectiv, conştiinţa individuală se topeşte în conştiinţa
cosmică, iar "eul" real se topeşte în fiinţa universală.
1. Abţineri
3. Posturile
4. Respiraţia controlată
5. Retragerea simţurilor
6. Concentrarea
7. Meditaţia
8. Samadhi
- RAJA YOGA a fost treptat înlocuită, acum mai bine de o mie de ani, cu
HATHA YOGA (= Unirea forţată, cu ajutorul tehnicilor fiziologice).
Bhagavad Gita:
Orice pas făcut pe calea YOGA este un câştig, neexistând riscul niciunui
pericol. Şi cel mai mic progres făcut este o eliberare de teamă".
SHIVA SAMHITA
- Prin aceste exerciţii devine posibilă inversarea peristaltismului şi crearea
de efecte de sugere în tractele digestive şi urinare.
GHERANDA SAMHITA
-DHOUTIS
Acest procedeu trebuie păstrat foarte secret. El purifică corpul. Practicându-l cu grijă corpul va
deveni luminos (strălucitor).- Este DHOUTI de gradul cel mai înalt. Cel care ajunge să-l practice cu
uşurinţă îşi va purifica corpul de necurăţenia sa făcându-l luminos.
1. Jalabasti - Stând "pe vine" în apă până la ombilic, se aspiră apă prin
anus.
- YOGA a fost timp de milenii o tehnică foarte secretă, care era transmisă
numai direct. Ţinută departe de notabilităţi, ea trecea drept "nerecomandabilă
de a fi cunoscută de orice NECHEMAT (nepregătit moral şi mental)".
Chiar când "chela" îşi găsea GURU-l, acesta-l punea la grele încercări,
îndepărtându-l apoi, dacă-l găsea nedemn.
Astfel, maestrul yogi din Tibet MILAREPA (cca anii 1000 e.n.) a ordonat
unui "chela" să-i construiască singur o casă cu 10 etaje pentru ca acest "chela"
să scape de KARMA nocivă acumulată în el în timpul unei perioade anterioare,
când respectivul "chela" fusese magician.
Astfel, către sfârşitul sec. 19, marele filosof yogi RAMAKRISHNA, şi-a trimis
un discipol, pe VIVEKANANDA să facă cunoscută YOGA în America, unde a
produs un mare efect, dar fiind indian, părea supect anumitor persoane, ca
sursă de informaţie. Alt mare yogi, YOGANANDA, a fondat prin anii 1920 în
America "Confreria Realizării de Sine", care există şi astăzi. În India, SRI
AUROBINDO GHOSE a scris nenumărate lucrări despre YOGA ca mod de viaţă.
Alt yogi, SAI BABA, s-a străduit în scrierile sale să atragă atenţia lumii asupra
necesităţii unei schimbări.
Deşi poate avea un efect imens asupra întregii societăţi, YOGA suferă
datorită faptului că este foarte dificil, dacă nu imposibil, de a fi studiată în mod
obiectiv din exterior.
Până recent, YOGA era rezervată numai unei elite în măsură să se izoleze
de viaţa profană timp de ani de zile. Sistematizată în formă scrisă, ea a putut
pătrunde în viaţa cotidiană din Occident, aducându-şi binefacerile şi unor
persoane care nu-i pot consacra decât o mică parte din timpul lor.
1.- cei treji (cei care au luat cunoştinţă de semnificaţiile profunde ale existenţei)
2.- cei adormiţi (cei ce nu sunt conştienţi decât de viaţa cotidiană; somnambuli
ce nu se gândesc decât la plăcerea imediată şi care-şi petrec timpul agitându-
se pentru a şi-o procura.
INTRODUCERE
Iniţial a fost vorba despre asanas, pranayama şi alte tehnici yoga dar
după un timp pandits-i (învăţaţii) s-au adresat guru-ului: "Noi am venit aici să
discutăm lucruri mai importante; am venit să te întrebăm despre implicaţiile
filosofice ale lui samadhi după doctrina lui Patanjali". Dezbaterea a început.
Un pandit (învăţat) a insistat: "Asamprajnata samadhi e cu siguranţă
aceeaşi cu nirbija samadhi". Celălalt l-a contrazis: "Nu, nu, te înşeli... ele sunt
diferite". Fiecare a început să citeze din diferite scripturi pentru a-şi demonstra
afirmaţia şi curând au ajuns la o dispută furioasă.
Guru-l n-a putut scoate o vorbă aşa că a rămas tăcut. Nu a mai fost atent
la cearta celor doi până ce, la un moment dat, unul s-a întors către el şi l-a
întrebat: "Tu ce crezi?... este samprajnata diferit de nirbija samadhi, sau
nu?". Dar înainte ca guru-l să poată răspunde, tot el a continuat: "Cărţile pe
care le-am citit spun că acestea două sunt cu totul diferite". Guru-l a rămas
tăcut şi pandits-i (învăţaţii) şi-au continuat disputa. După un timp au început
să ţipe unul la altul şi aproape că au ajuns la bătaie.
Discuţia aprinsă a durat cam jumătate de oră când, deodată, o vacă mare
şi grasă ce trecea întâmplător pe acolo s-a aşezat pe rogojină ca şi când ar fi
fost la ea acasă. Toţi cei prezenţi erau amuzaţi de venirea noului vizitator... cu
excepţia celor doi pandits (învăţaţi) care erau atât de prinşi de discuţia lor
încât nici n-au observat-o. Oamenii au făcut loc şi vaca s-a aşezat tăcută în
spatele celor doi. Vaca părea sincer interesată de discuţia lor, contemplând în
modul cel mai serios fiecare cuvânt spus de cei doi.
Vaca spusese cele mai înţelepte cuvinte din respectivul satsang (discuţie
filosofică). Fără să ştie, sau poate tocmai pentru că ştia, ea a spus tuturor, chiar
şi pandits-ilor (învăţaţi) că YOGA SUTRAS a lui Patanjali nu a fost scrisă
pentru a servi la dezbateri intelectuale şi speculaţii. Ea a fost scrisă pentru a
explica procesele şi metodele practice de elevare a conştiinţei, de dobândire a
înţelepciunii profunde, de explorare a potenţialelor minţii şi, eventual, de a
trece dincolo de minte. Textul este orientat în primul rând spre practică; el nu
are intenţia de a fi un exerciţiu intelectual despre samadhi (extaz total). Cu
siguranţă că Patanjali însuşi ar fi zâmbit dacă ar fi auzit cuvintele înţelepte ale
vacii.
Tot ceea ce este necesar de spus este conţinut în versurile lui Patanjali şi
în comentariu. Scopul acestei introduceri este:
1. De a da informaţiile de bază
Structura textului
YOGA SUTRAS este o scriere secretă sacră care numără 196 sutras
(versuri) scrise de înţeleptul Patanjali. În traducere textul s-ar putea numi
"Versuri despre yoga" dar, de fapt, cuvântul "sutra" înseamnă "fir". Acest
cuvânt implică faptul că cele scrise constituie un gând care se continuă, prin
diferitele idei conexe, precum mărgelele pe o aţă, formând o filosofie completă.
Scrierea e privită ca fiind cel mai precis şi ştiinţific text despre yoga care
a fost scris vreodată. Ea este împărţită în patru capitole, după cum urmează:
- practica şi detaşarea
- AUM
- obstacolele progresului
- asana (poziţie)
- dharana (concentrare)
- dhyana (meditaţie)
- samadhi (superconştiinţă)
- puterile psihice
- cauza individualităţii
Toate versurile (aforismele) sunt în secvenţă metodică; fiecare îşi are locul
lui pentru un scop bine definit. Patanjali trece de la un aforism la altul, de la o
topică (sau subiect) la alta cu o logică perfectă.
Definiţie
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
2. Kriya Yoga
3. Mantra Yoga
5. Patanjali Yoga
Patanjali Yoga este acel sistem care constă din cele opt stadii: yama,
nyama, asana, pranayama, pratyahara, dharana, dhyana şi samadhi.
De aceea ea se mai numeşte ashtanga yoga (yoga celor opt stadii).
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
Comentatori
Toate aceste comentarii sunt disponibile. Mai există multe alte comentarii
tradiţionale, şi chiar comentarii la comentarii. De exemplu, Ganesha Bhatt a
scris o explicaţie la comentariul Yoga Vartika. Multe comentarii au fost scrise
în acest secol, incluzând şi pe acesta de faţă.
Aceste prime cinci stadii sunt stadiile exoterice sau bahiranga (extern)
ale practicii Yoga. Ele pregătesc progresiv corpul-minte pentru ultimele stadii:
6. Dharana (concentrare)
7. Dhyana (meditaţie)
Aceste ultime trei stadii sunt stadiile esoterice, sau antaranga (intern),
ale practicii Yoga. Primele cinci stadii neagă conştiinţa, în timp ce ultimele trei
o dilată. Stadiile avansate pot fi practicate numai după ce se stăpânesc perfect
stadiile preparatorii. Stadiile până la Pratyahara (retragerea simţurilor)
îndepărtează gradat distracţiile externe, în timp ce practicile de la Dharana
(concentrare) în jos distrug gândurile care deranjează şi manifestările psihice,
astfel încât mintea încetează să funcţioneze. IDA (lumea internă) e echilibrată
de PINGALA (lumea externă) astfel încât SUSHUMNA (transcendentalul)
începe să funcţioneze în SAMADHI (superconştiinţă sau extaz).
Cele opt stadii armonizează progresiv cele cinci koshas (învelişuri) ale
omului: annamaya (fizic); Pranamaya (pranic sau bioplasmatic); manomaya
(mental); vijnanamaya (intuitiv); anandamaya (divin). Scopul final este de a
transcende limitările acestor învelişuri. Mişcarea este de la grosier la subtil.
Vom considera acum pe scurt cele opt stadii.
YAMA şi NIYAMA (codul moral şi codul personal)
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
DHARANA (concentrare)
DHYANA (meditaţie)
Aceasta este starea în care lipsesc complet atât modificările externe cât şi
cele interne ale minţii; tot ceea ce rămâne este conştiinţa.
Yoga Sutras sunt bine cunoscute, şi totuşi, cele opt etape constituie
tehnici cu adevărat avansate şi extrem de puternice pentru aceia care şi-au
eliminat majoritatea problemelor şi conflictelor mentale. Ele nu sunt destinate
oamenilor obişnuiţi. Chiar la început se spune: "Acum, prin urmare, urmează
instrucţiuni complete cu privire la yoga". Cuvintele "Acum, prin urmare"
înseamnă că practicantul va fi în stare să practice cele opt etape numai după
minuţioase şi îndelungi pregătiri. Yoga Sutras sunt o continuare a unor texte
anterioare şi a unor învăţături fundamentale. În Hatha Yoga Pradipika se
spune:
De ce sunt cele opt etape avansate? Un motiv este că ele cer oamenilor
să-şi restrângă gândurile şi pentru majoritatea oamenilor care au mintea
tulburată acest lucru va face mai mult rău decât bine. Numai atunci când
fluctuaţiile minţii sunt mici se pot restrânge gândurile. Omul poate cu uşurinţă
să distrugă gândacii de bucătărie care ameninţă curăţenia unei grădini, dar e
mult mai dificil să îmblânzeşti un elefant sălbatic. Nu este deloc de dorit
suprimarea gândurilor haotice care există în mintea unei persoane obişnuite.
KARMA YOGA pentru cei care sunt activi prin natură nu e menţionată în
mod specific, dar ea e conţinută implicit în multe aforisme. De exemplu,
Yamas-urile (cod social şi moral) şi Niyamas-urile (cod personal) implică
practica Karma Yoga-i în acţiunile şi îndatoririle zilnice. De asemenea, Karma
Yoga este implicit înţeleasă în aforismele sale despre Bhakti Yoga.
Mulţi oameni ştiu că cuvîntul yoga înseamnă uniune, dar în Yoga sutras,
Patanjali se referă la yoga ca fiind un proces de separare. Cum se poate
explica această contradicţie? Ea poate fi explicată în termenii filosofiei
Samkhya, care constituie baza Yoga sutras-urilor.
Natura minţii
- memorie individuală
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
6. Fluctuaţii mentale înnăscute. Mintea, prin însăşi natura sa, are tendinţa
să se schimbe odată cu ritmurile cosmice.
Când veţi citi textul şi comentariul veţi vedea metoda folosită pentru a
aborda problemele minţii. Iată câteva exemple:
Aceste tensiuni acoperă toată paleta de la cele mai grosiere până la cele
mai subtile. Ce este însă această tensiune de bază numită ignoranţă?
Patanjali explică în aforismul următor:
(vezi II:6)
(vezi II:7,8)
Aceste tensiuni, ataşamentul şi aversiunea, plăcerea şi neplăcerea, duc la
un conflict continuu şi nefericire în viaţă, deoarece situaţiile vieţii rareori, ca să
nu spunem niciodată, asigură satisfacerea nevoilor personale.
"Aceste cauze de nefericire pot fi anihilate prin resorbţia lor în sursa care
le-a produs şi prin îndepărtarea stărilor mentale asociate, prin meditaţie".
Patanjali, sau cine a scris Yoga Sutras, a fost un spirit superior. El a fost
mai ştiinţific decât toţi oamenii de ştiinţă; mai logic decât toţi logicienii. El a
făcut economie strictă şi drastică de cuvinte. El a evitat repetiţia. Uneori
structura frazei sale este incompletă, cu toate acestea fiecare cuvânt conţine o
comoară de informaţie şi semnificaţie, câteodată evidentă, dar de cele mai
multe ori ascunsă. Este foarte uşor de omis sau de înţeles greşit implicaţiile din
spatele versurilor. Inţelesurile criptice pot fi revelate numai de un maestru; mai
mult, versurile trebuie explicate în termeni pe care omul modern să-i poată
înţelege.
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
Cap. I, sutra: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23,
24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47,
48, 49, 50, 51
Capitolul 1
S A M A D H I PA D A
CAP I SUTRA 1
Atha yoganushasanam
Atha = acum prin urmare; yoga = (cu privire la) yoga; anushasanam =
instrucţiuni complete
CAP I SUTRA 2
Sutra aceasta este compusă din patru cuvinte - yogas, chitta, vritti,
nirodhah. Nu vom explica cuvântul yoga acum, deoarece după citirea celor
195 de sutras îl vom înţelege mai bine.
CAP I SUTRA 3
CAP I SUTRA 4
Vritti sarupyamitaratra
CAP I SUTRA 5
Aceste cinci modificări constituie conştiinţa minţii. Ele formează cele trei
dimensiuni ale conştiinţei individuale. Acestea constituie factorul mental al
omului. Fiecare stare mentală e inclusă în aceste cinci modificări, cum ar fi
visul, starea de veghe, privitul, vorbitul, atingerea, bătaia, ţipatul,
sentimentele, emoţiile, acţiunea; de fapt, totul este inclus în acestea cinci.
CAP I SUTRA 7
Pratyakshanumanagamah pramanani
Dacă simţurile sunt intacte, dacă nici unul din ele nu e bolnav, atunci
evidenţa simţurilor este una din sursele cunoaşterii corecte. Trebuie să nu
uităm totuşi că aceasta nu este singura sursă de cunoaştere corectă deoarece
uneori simţurile ne dezamăgesc; de exemplu, mirajul produs într-un deşert
datorită curenţilor calzi de aer. În acest caz, în realitate nu există apă dar ochii
noştri ne fac să credem că existenţa apei este o realitate. În acest caz evidenţa
simţurilor nu constituie cunoaştere corectă, deoarece ne putem da seama de
iluzie atunci când încercăm să ne ducem în acel loc şi să aducem apă.
CAP I SUTRA 8
Viparyayo mithyajnanamatadrupaprathistham
Viparyayah = cunoaştere greşită; mithya = fals, iluzoriu; jnanam =
cunoaştere; atat = neadecvat, impropriu; rupa = formă; prathistham = bazat.
CAP I SUTRA 9
Vikalpa este imaginaţia fără baza unui obiect real. Asta nu înseamnă că
ea n-are obiect, ci că obiectul menţionat este inexistent în planul fizic obiectiv.
De exemplu, când citim poveşti minunate despre zâne, sau "Călătoriile lui
Guliver", găsim lucruri şi cuvinte care au un sens când stau într-o frază, dar de
fapt nu există nici un obiect real cărora ele să le corespundă. Acestea sunt
exemple de vikalpa, imaginaţii sau fantezii. Vikalpa este numai o creaţie a
minţii noastre. Ea nu este totuşi complet lipsită de substanţă. Noi ne luăm
ideile din experienţe şi le combinăm, pentru a forma idei noi despre lucruri care
de fapt nu există.
CAP I SUTRA 10
CAP I SUTRA 11
Anubhutavisayasampramosah smritih
Obiectele experienţei sunt de cinci feluri, acelea care pot fi percepute prin
intermediul ochilor, urechilor, pielii, limbii sau nasului. Când cunoaştem aceste
obiecte, mintea noastră vine în contact cu ele prin intermediul indryas-urilor
(organele de simţ). Când, după un timp, avem un contact similar, memoria
experienţei trecute se deşteaptă, dacă nu i s-a permis să dispară din minte.
Dacă experienţa dispare din minte, atunci memoria ne lasă. Astfel, Patanjali a
folosit cuvântul asampramosha pentru a sublinia faptul de a nu lăsa
experienţa să dispară din minte. Inţelesul cuvântului este următorul: a=nu;
sam=complet; pra=înalt sau mare; mosha=a elibera, a scăpa. Astfel, literal,
cuvântul înseamnă a nu lăsa să scape.
CAP I SUTRA 12
Abhyasavairagyabhyam tannirodhah
Abhyasa = practică repetată; vairagyabhyam = prin vairagya; tat =
acesta; nirodhah = stopare, blocare.
CAP I SUTRA 13
Tatra = acolo, din cele două; sthitou = fiind fixat, stabilit; yatnah = efort;
abhyasah = practică.
Din cele două (menţionate în sutra anterioară) ABHYASA
înseamnă stabilitatea efortului de a estompa VRITTIS-urile.
Cuvântul următor - yatna, efort - indică orice efort consacrat, fie Kriya
Yoga, fie Hatha Yoga sau meditaţie. Există un punct important în ceea ce
priveşte abhyasa (practica spirituală repetată) şi care trebuie bine înţeles.
Atunci când abhyasa (practica repetată) devine ceva natural, ferm,
înrădăcinat şi complet, ea duce la samadhi. Deci, fiecare aspirant spiritual
trebuie să acorde cea mai mare atenţie practicii regulate şi continue care,
atunci când devine perfectă, duce la completa blocare a vrittis-urilor
(modificările mentale).
CAP I SUTRA 14
CAP I SUTRA 15
Când o persoană e fără de dorinţe, fără sete, când nu tânjeşte după toate
obiectele plăcerii, etc. pe care le-a auzit sau văzut în viaţa sa, atunci starea
minţii lui e numită vairagya (detaşare). Drishta include şi plăcerile sau
obiectele care aduc plăcere prin simţuri. Toate experienţele care intră în raza
de cunoaştere prin simţuri sunt numite drishta. Anushravika sunt acele
obiecte pe care individul nu le-a experimentat, ci de care a auzit vorbindu-se
sau despre care a citit în cărţi. Astfel, vairagya este în totalitate un proces
care aparţine lui buddhi (inteligenţă); ea nu e o categorie în ea însăşi. Dacă
cineva crede că pentru a practica vairagya (detaşare) va trebui să-şi schimbe
viaţa, se înşeală. Vairagya este evaluarea finală lucidă a tot ceea ce individul
a experimentat în viaţă.
Aşa cum Patanjali va explica într-un capitol ulterior, există cinci tipuri de
astfel de porniri fundamentale, care pot fi numite agonii subconştiente sau
mizerii (kleshas). Ele trebuie toate îndepărtate, deoarece până ce acest lucru
nu se face, mintea nu se poate menţine fermă în samadhi, vairagya
(detaşare) fiind singura cale prin care agoniile subconştiente pot fi îndepărtate.
CAP I SUTRA 16
Tatparam purusakhyatergunavaitrisnyam
CAP I SUTRA 17
Vitarka vicharanandasmitanugamat samprajnatah
CAP I SUTRA 18
Viramapratyayabhyasapurvah samskarashesonyah
CAP I SUTRA 19
Bhavapratyayo videhaprakritilayanam
CAP I SUTRA 20
Shraddhaviryasmritisamadhiprajnapurvaka itaresam
CAP I SUTRA 21
Tivrasamveganamasannah
CAP I SUTRA 22
Mulţi aspiranţi sunt foarte entuziaşti la început, dar impulsul lor slăbeşte
curând, astfel că ei nu obţin rezultate foarte promiţătoare, chiar dacă practică
saddhana (practica spirituală) foarte mult timp. În decursul timpului, interesul
lor scade, ei pierzându-şi curajul şi energia cu care au început. Ei pot continua
în această stare fără prea mari speranţe. Ei sunt exemple de intensitate slabă a
dorinţei. Intensitatea medie este fără îndoială onestă, dar aspirantul care o
posedă nu e încă pregătit să treacă printr-o saddhana (practică spirituală)
intensă pentru a atinge samadhi repede. Intensitatea extrem de puternică a
dorinţei e un lucru rar, dar aceasta îl impulsionează pe aspirant în aşa măsură
încât acesta nu-şi mai găseşte liniştea până ce ţelul nu e atins.
CAP I SUTRA 23
Ishwarapranidhanadva
Cuvântul "va" din această sutra indică faptul că metoda indicată este
opţională. Cuvântul pranidhana înseamnă a încredinţa complet, absolut, în
totalitate. Este încredinţarea completă a conştiinţei, minţii, gândurilor şi
atenţiei lui Ishwara, prin consacrare.
CAP I SUTRA 24
Kleshakarmavipakashayairaparamristah purusavishesa Ishvarah
În această sutra s-a clarificat natura lui Ishwara. Patanjali nu crede într-
un Dumnezeu personal. Ideea sa despre Dumnezeu este aceea despre o
conştiinţă spirituală care este atât de pură, încât e complet liberă de orice
legătură cu karma (suma tuturor consecinţelor acţiunilor unei fiinţe umane
comise în această viaţă sau într-o viaţă anterioară) şi cu efectele sale.
Inţelegerea acestei sutra presupune o înţelegere clară a spiritului fundamental
al sadhana-ei (practica spirituală) hinduse. Există multe varietăţi de yoga
incluse în sadhana (practica spirituală) hindusă, cum ar fi Raja Yoga, Hatha
Yoga, Mantra Yoga, Karma Yoga, Laya Yoga şi Tantra, dar baza
fundamentală a sadhana-ei (practica spirituală) hinduse este supunerea faţă
de Realitatea Supremă. Acest lucru este valabil atât pentru laici cât şi pentru
filosofii hinduşi. Un individ se poate supune lui Dumnezeu numai dacă este
conştient de limitările sale. Când individul îşi cunoaşte limitările el nu va mai fi
purtat de colo colo, şi se va supune complet lui Dumnezeu. Atâta timp cât
individul crede că are anumite calităţi importante, el nu poate fi un bhakta
veritabil. Bhakti începe atunci când vă cunoaşteţi cu adevărat, când vă
cunoaşteţi natura voastră veritabilă şi sunteţi siguri de ea. Omul este slab, dar
din ignoranţă el crede că este puternic şi capabil. Ishwara pranidhana nu
înseamnă numai a te duce la biserică; ea necesită supunere completă lui
Dumnezeu printr-un proces continuu de introspecţie pe o durată mare de timp.
CAP I SUTRA 25
CAP I SUTRA 26
CAP I SUTRA 27
CAP I SUTRA 28
Tajjapastadarthabhavanam
Ishwara este guru-l (învăţător spiritual) chiar şi celor mai vechi gurus-i,
deoarece el nu e condiţionat de timp. El este maestrul maeştrilor. Chiar şi marii
înţelepţi şi văzători, profeţi şi învăţători sunt posteriori lui Ishwara. Starea de
conştiinţă care se presupune a fi cea mai înaltă şi care este totuşi în noi, dar
care nu moare niciodată, odată cu moartea corpului fizic, e în afara timpului.
Aşa cum omul de ştiinţă exprimă principiul energiei pe care îl vede sau îl
experimentează prin intermediul intuiţiei, la fel Patanjali a dat o exprimare, o
desemnare a conştiinţei supreme a lui Ishwara. Această exprimare poate fi
sub formă de mantra, yantra sau tantra. Mantra înseamnă o desemnare
sub forma unui sunet. Suprema conştiinţă e desemnată printr-o formulă-sunet.
În tantra simbolismul este sub forma figurilor umane sau animale, cum ar fi
figurile în formă umană sau în formă animală. Yantra este un simbol psihic.
AUM e atât mantra cât şi yantra. El nu e tantra, deoarece tantra trebuie să
aibe un simbol uman. Oamenii din diferite ţări au formulat întotdeauna anumite
simboluri pentru a desemna forţele subtile, cum ar fi gândul, furia, pasiunea,
viziunea sau cunoaşterea supremă. AUM e o mantra şi fiecare mantra are
două forme - un sunet şi o formă. AUM are o formă vizibilă cu ochii, şi în
acelaşi timp are un sunet. Astfel, AUM ca mantra este subiect al percepţiei
vizuale şi auditive. Yantra are de asemenea diagrame şi sunete, dar tantra nu
are sunete. Ea poate fi numai văzută, nu auzită. În yantra se adaugă o bija
mantra, formându-se astfel o combinaţie de sunet şi formă.
Nu putem avea percepţia lui Ishwara cu ajutorul ochilor sau urechilor, dar
îl putem percepe cu ajutorul unei mantra. AUM este mantra care îl
desemnează pe Ishwara.
Patanjali recomandă ca mantra AUM să fie repetată şi înţelesul ei să fie
contemplat. Aceasta este probabil o deviere completă de la filosofia Samkhya,
deoarece sistemul Samkhya nu crede în nici o fiinţă supremă. Ea consideră că
cea mai înaltă cunoaştere se poate obţine numai prin înţelegerea corectă a
celor douăzeci şi cinci de tattvas-uri fundamentale. Probabil Patanjali a
realizat faptul că acest lucru era posibil numai în cazul unei minorităţi foarte
evoluate, astfel că el a elaborat această sadhana (practică spirituală) cu
mantra-japa lui AUM. Aceasta este o abordare cu totul nouă, şi anume o
abordare din punct de vedere bhakti. În loc să vă ceară să meditaţi asupra
unei fiinţe fără formă, el a introdus un suport în forma lui AUM.
CAP I SUTRA 29
Tatah pratyakchetanadhigamopyantarayabhavascha
CAP I SUTRA 30
Vyadhistyanasamsayapramadalasyaviratibhrantidarsanalabdabhumikatv
anavasthitatvani chittaviksepasteantarayah
CAP I SUTRA 31
Duhkhadaurmanasyangamejayatvashvasaprashvasaviksepasahanbh
uvah
CAP I SUTRA 32
Tatpratisedharthamekatattvabhyasah
CAP I SUTRA 33
Maitrikarunamuditopeksanam sukhaduhkhapunyapunyavisayanam
bhavanataschittaprasadanam
Maitri = simpatie; karuna = compasiune; mudita = bucurie; apekshanam
= indiferenţă; sukha = fericire; duhka = mizerie; punya = virtute; apunya =
viciu; visayanam = ale obiectelor; bhavanatah = atitudine; chitta = minte;
prasadanam = purificare, împăcare.
Munca fizică grea se poate face când respiraţia curge prin pingala sau
nadis-ul soarelui, iar munca fizică uşoară şi migăloasă se poate face atunci
când respiraţia curge prin ida sau nadis-ul lunii. Meditaţia trebuie practicată
atunci când respiraţia curge prin sushumna. Fluxul respiraţiei poate fi
schimbat prin anumite tehnici. Inchizând ochii şi meditând asupra nării stângi,
se poate schimba fluxul respiraţiei de la această nară, dar acest lucru depinde
de profunzimea concentrării. Respiraţia poate fi făcută să curgă prin nara
dreaptă culcându-ne pe partea stângă şi ţinând o pernă la subsoară. Altă
metodă de a schimba fluxul respiraţiei este de a înfunda nara prin care nu
vrem să curgă respiraţia cu un ghemotoc de bumbac. Mai există multe alte
metode.
CAP I SUTRA 35
Visayavati va pravrittirutpanna manasahsthitinibandhani
CAP I SUTRA 36
Vishoka va jyotismati
Vitaragavisayam va chittam
CAP I SUTRA 38
Svapnanidrajnanalambanam va
CAP I SUTRA 39
Yathabhimatadhyanadva
CAP I SUTRA 40
Paramanuparamamahattvantoasya vasikarah
CAP I SUTRA 41
Kisnavritterabhijatasyeva manergrahitrigrahanagrahyesu
tatsthatadanjanata samapattih
CAP I SUTRA 42
CAP I SUTRA 43
Nirvitarka este samadhi fără amestecarea celor trei aspecte ale unui
obiect, şi anume numele, forma şi înţelesul. În această stare nu există nici
conştiinţa subiectivă a obiectului, nici aceea a cuvântului. Memoria devine
absolut liberă de impresiile trecute (samskara) şi de asocieri. De obicei,
memoria noastră nu e limpede; pentru noi memoria constituie acumularea
impresiilor trecute. Smriti este o conştiinţă independentă în care impresiile
sunt acumulate, şi chiar şi atunci când totul din trecut dispare, smriti rămâne.
Pe placa lu smriti există impresii trecute (samskara) care se revelează în
stările profunde. În starea de veghe reproducerea se face prin gândire
conştientă, dar în samadhi ea are loc spontan. Uneori în aceste stări profunde
de conştiinţă sunt văzute imagini din copilărie, dar dacă toate acestea sunt
îndepărtate, atunci memoria nu dispare, deoarece memoria e altceva decât
impresiile.
E la fel cum creierul este diferit de minte şi gând. În mod similar, acel
vritti numit memorie e diferit de impresiile trecute. Smriti e conştiinţa despre
propriul sine. Smriti poate fi purificat prin diferite sadhanas (practici
spirituale), el devenind atunci swarupashunya-eva. Este o stare de conştiinţă
de sine care apare ca şi când totul ar fi devenit vid, dar de fapt nu e vid.
Cuvântul "eva" e folosit pentru a arăta faptul că deşi nu sunteţi conştienţi de
obiect, el este acolo. Adică, atunci când impresiile trecute despre obiect dispar,
nu mai sunteţi conştienţi de el şi este ca şi când mintea ar deveni absolut
lipsită de impresiile despre obiect, dar nu este aşa. Smriti nu devine liber de
impresiile obiectului, ci impresiile infiltrează întreaga structură a conştiinţei.
Fiecare parte a ei devine îmbibată cu impresiile obiectului. În această stare
mintea îşi pierde conştiinţa subiectivă.
Nu mintea e aceea care visează sau care îşi aminteşte visele dimineaţa
sau care e conştientă în timpul visului. Aceasta e o stare diferită a minţii şi,
dacă cumva aţi avut vreodată această stare binecuvântată, e posibil ca nici
măcar să nu v-o reamintiţi din cauza absenţei memoriei, din cauza absenţei
minţii. Acea stare a minţii e diferită şi această stare a minţii e diferită şi până ce
nu sunteţi în stare să puneţi la treabă acea minte, nu veţi fi capabili să vă
reamintiţi ceea ce aţi văzut. Chiar dacă vă reamintiţi experienţa meditaţiei, a
lui samadhi, tot n-aţi realizat meditaţia, şi dacă aţi realizat-o, atunci conştiinţa
voastră normală e foarte elevată.
În acest context putem cita una dintre cele mai greşit înţelese fraze din
Garuda Purana. Ea este de obicei recitată atunci când moare un membru al
familiei. Ea vorbeşte despre cer şi iad şi despre torturile din regatul Zeului
Morţii. Ea spune că jiva (fiinţa umană vie) după moarte e dus în diferite plane
de către diferiţi devatas - zei - dar de fapt nu există moarte deloc. Noi trebuie
să înţelegem purana ca vorbind despre poziţia transcendentă a conştiinţei.
Acest lucru trebuie înţeles în felul următor: diferiţi purushas conduc mintea în
stări din ce în ce mai profunde de conştiinţă. Acest lucru se întâmplă deoarece
mintea nu funcţionează în starea de nirvitarka. Deci, pentru a concluziona,
starea de nirvitarka implică purificarea lui smriti (memorie), ceea ce dă
naştere la veritabila cunoaştere a obiectului concentrării.
CAP I SUTRA 44
CAP I SUTRA 45
Sukshmavisayatvam chalingaparyavasanam
CAP I SUTRA 46
CAP I SUTRA 47
Nirvicharavaisharadyeadhyatmaprasadah
CAP I SUTRA 48
CAP I SUTRA 49
Shrutanumanaprajnabhyamanyavisya vishesarthatvat
Shruta = auzit; anumana = inferenţă; prajnabhyam = din cele două tipuri
de conştiinţă; anyavisaya = alt obiect; vishesarthatvat = deoarece are un
obiect particular.
CAP I SUTRA 50
Tajjah samskaroanyasamskarapratibandhi
Tajjah = născut din aceasta; samskarah = conştiinţă dinamică; anya = a
altuia; samskara = conştiinţă dinamică; pratibandhi = ceea ce preîntâmpină.
Dar aceia care nu sunt dezvoltaţi spiritual, care n-au control, voluntar
asupra funcţiilor lor mentale, trebuie întâi să practice sagunopasana.
Conform cu yoga, întreaga încrengătură a upasana-ei e împărţită în două
categorii, şi anume - mijloace şi ţeluri. Meditaţia este mijlocul de a ajunge în
samadhi, dharana (concentrarea) e mijlocul de a ajunge în dhyana
(meditaţie), pratyahara (retragerea simţurilor) e mijlocul de a ajunge în
dharana (concentrare); în variatele stări de samadhi, fiecare stare inferioară
este mijlocul de a ajunge într-o stare superioară. Prin urmare toate aceste
practici îndepărtează mai întâi anumite şabloane ale conştiinţei şi în cele din
urmă duc dincolo de sfera lui prakriti.
CAP I SUTRA 51
Cap. I, sutra: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23,
24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47,
48, 49, 50, 51
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
Cap. II, sutra: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23,
24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47,
48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55
Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
Capitolul 2
SADHANAPADA
CAP II SUTRA 1
Tapahsvadhyayeshvarapranidhanani kriyayogah
Tapah = austeritate; svadhyaya = studiu individual, studiul scripturilor;
ishwara pranidhana = supunere lui Dumnezeu; kriya yoga = yoga practică.
Uneori impuritatea este mică şi necesită puţină curăţire, dar când avidya
(ignoranţa) este prea mare, este necesară acţiunea focului. Tapas este o
sadhana (practică spirituală) care curăţă o minte extrem de murdară şi plină
de avidya (ignoranţa). Tapas înseamnă de asemenea conservarea căldurii şi
energiei. Ea creează chiar căldura fizică, ca în pranayama (formă de yoga). În
cazul de faţă cuvântul tapas este folosit într-un context foarte elevat. În sutra
32 a acestui capitol va apare din nou cuvântul tapas. Acolo însă el va
desemna o sadhana (practică spirituală) elementară. În sutra de faţă tapas
nu e folosit numai în sensul de austeritate sau penitenţă, ci şi în sensul de a
genera un fel de căldură. Această căldură poate fi generată prin pranayama
(controlul suflului), prin Hatha Yoga, prin mudras (gesturi de punere în
rezonanţă) şi bandhas ("legături") sau prin concentrarea minţii, prin
brahmacharya (continenţa sexuală) sau ahimsa (non-violenţă). Această
căldură nu e numai fizică, este în acelaşi timp căldură pranică, mentală sau
spirituală. Ea are o natură psihică.
Atunci când vreţi să eliminaţi un obicei prost, cu cât vreţi să scăpaţi mai
mult de el, cu atât el devine mai puternic. Când adormiţi, vă urmăreşte în
somn. Dacă este oprit în vis, el devine o parte din comportarea voastră, sau
dacă nu, el va da naştere la boli. Acest obicei trebuie distrus chiar de la
rădăcina sa, care e psihică, şi nu numai la nivel conştient. Samskara sau
complexul trebuie de asemenea eliminat. Pentru aceasta este necesară o
activitate psihică cum ar fi pranayama (controlul suflului) sau ahimsa (non-
violenţa), care va acţiona chiar la nivele subconştiente dacă este cazul. Acesta
este sensul cuvântului tapas.
Cuvântul svadhyaya necesită o explicaţie similară. Etimologic, el
înseamnă analiză personală, sau studiu, dar este folosit pentru studiul
scripturilor cum ar fi Bhagavad Gita sau Biblia. Nu acesta este înţelesul lui
svadhyaya în această sutra. Acesta este înţelesul în sutra 32, dar aici el
înseamnă încercarea de percepere a propriului sine în diferite perspective.
Atunci când vă priviţi nasul sau dinţii în oglindă, acest act se numeşte
adhyaya; adică studiu detaliat. În mod analog, svadhyaya înseamnă studiul
detaliat al propriului sine, ceea ce include studiul întregii structuri a
personalităţii voastre, adică aspectele fizic, mental, emoţional şi spiritual.
Diferitele practici din Kriya Yoga duc la percepţia sinelui. Acesta este procesul
de a vă vedea propria conştiinţă. Dacă încercaţi să percepeţi un miros psihic, îl
veţi percepe sub forma unui miros. Aceasta este svadhyaya, în care vă uitaţi
la propria voastră conştiinţă.
CAP II SUTRA 2
Samadhibhavanarthah kleshatanukaranarthashcha
Samadhi = samadhi; bhavanarthah = pentru a dezvolta starea de; klesha
= cauza suferinţei; tanu = disipare; karanartha = pentru a face; cha = şi.
CAP II SUTRA 3
Avidyasmitaragadvesabhiniveshah kleshah
Klesha este un fel de agonie care are loc chiar în interiorul fiinţei noastre.
Fiecare om are dureri subconştiente, dar activităţile noastre zilnice superficiale
nu ne permit să le conştientizăm, altfel am simţi durerea în toată vivacitatea ei.
Este dificil de înţeles că omul exterior este foarte diferit de omul interior. În
psihologia abisală se spune că există diferite faze ale vieţii umane, şi că sinele
intim al omului se comportă în mod diferit. Atunci când omul spune adevărul în
exterior, el minte în interior. Comportamentele omului exterior şi ale omului
interior sunt exact opuse. Yoghinul trebuie să cunoască psihologia abisală, care
ne spune că adevărata fericire nu este la nivel superficial. Viaţa interioară
poate fi foarte diferită de viaţa exterioară, aşa că nu putem judeca un om după
viaţa exterioară. Astfel, chiar şi un om bogat şi educat, care pare a fi fericit din
exterior, poate fi extrem de nefericit în interiorul fiinţei sale, sau poate fi într-o
continuă beatitudine. Explicaţia lui Patanjali despre kleshas trebuie înţeleasă
din punctul de vedere al psihologiei abisale.
CAP II SUTRA 4
Avidyaksetramuttaresam prasuptatanuvichchhinnodaranam
CAP II SUTRA 5
Anityashuchiduhkhanatmasu nityashuchisukhatmakhyatiravidya
Această sutra dă cea mai clasică definiţie a lui avidya. În mod obişnuit
avidya înseamnă ignoranţă, dar în această sutra ea înseamnă ceva diferit. Ea
reprezintă confundarea unor anumite lucruri cu alte lucruri, total diferite. Ea
este o eroare în percepţia spirituală. Atunci când o rădăcină este confundată cu
un şarpe, conştiinţa ia atunci o formă numită avidya. Avidya este un fel de
psihoză, dar nu în sens de nevroză. Ea are calitatea de a fabrica ceva care
poate fi folosit. În Bhagavad Gita se spune că sub influenţa lui avidya,
dharma (termen desemnând "ceea ce constituie Adevărata Natură a noastră")
este confundată cu adharma şi vice-versa. În Vedanta se spune că simţurile,
corpul şi buddhi îşi au limitările lor; dincolo de acestea există o nelimitată
conştiinţă unică. Conştiinţa este perfect pură, în timp ce baza ei este impură.
Conştiinţa este eternă, în timp ce baza este non-eternă. Prin urmare avidya
trebuie să fie diferită de atman deoarece avidya este identificarea cu corpul.
CAP II SUTRA 6
Drigidarshanashaktyorekatmatevasmita
Acest lucru este realizabil prin două metode; una este metoda puternică,
dar dificilă, a dhyana-ei (meditaţie), iar cealaltă este metoda analitică din
jnana yoga (yoga cunoaşterii), care a fost folosită de Indra, dar această
metodă necesită o purificare a inimii şi a intelectului. Astfel se poate depăşi
asmita (sentimentul eu-lui), un vlăstar a lui avidya (ignoranţa).
CAP II SUTRA 7
Sukhanushayi ragah
CAP II SUTRA 8
Duhkhanushayi dvesah
CAP II SUTRA 9
CAP II SUTRA 10
Te pratiprasavaheyah suksmah
CAP II SUTRA 11
Dhyanaheyastadvrittayah
De fapt cea de-a unsprezecea sutra trebuia pusă înainte de cea de-a
zecea. Cele cinci kleshas (tensiuni fundamentale ale minţii) au fiecare câte
patru stadii, şi anume latent, atenuat, alternativ şi activ. Acest lucru se
aseamănă cu un pârâu care izvorăşte din munte şi devine din ce în ce mai
mare. Atunci când ajunge la ocean este deja foarte mare. Kleshas-urile îşi
măresc forţa la fel ca un râu. Astfel, la început ele sunt latente, dar devin
treptat din ce în ce mai active.
După cum ştiţi, există trei faze şi anume, faze capabilă de a produce dar
care nu produce şi care este numită faza latentă; faza care produce este
numită faza activă; Atunci când sămânţa devine incapabilă să producă ceva ea
este numită arsă, epuizată. Pentru a arde seminţele kleshas-urilor (tensiuni
fundamentale ale minţii), fiinţa trebuie să înţeleagă întregul proces involutiv în
acţiune, nu numai intelectual, deoarece abhinivesha (frica de moarte) trebuie
resorbită înapoi spre dwesha (repulsie). Acestea două trebuie resorbite înapoi
spre raga (plăcere), acestea trei spre asmita (sentimentul eu-lui), iar în cele
din urmă cele patru trebuie resorbite în avidya (ignoranţă).
Dacă procesul de găsire a cauzelor este început chiar din start, prin Jnana
Yoga (yoga cunoaşterii), atunci acesta este un proces intelectual profitabil.
Veţi dobândi astfel cunoaştere completă, dar acest lucru se întâmplă rar. O cale
este arătată în cea de-a zecea sutra. Aspirantul trebuie să se retragă într-un
loc singuratic pentru o perioadă de timp pentru a descoperi seminţele kleshas-
urilor în forma lor manifestată. În acest fel el poate depăşi sau elimina
kleshas-urile (tensiuni fundamentale ale minţii). Prin retragerea în pustiu şi
prin revenirea înapoi în societate kleshas-urile pot fi eliminate. Apoi se poate
aplica viveka (discriminare) pentru a dezactiva complet seminţele.
CAP II SUTRA 12
CAP II SUTRA 13
Sati mule = atâta timp cât rădăcina este acolo; tat = a acesteia; vipakah
= a se coace, a se maturiza; jati = naştere, categorie, clasă socială; ayuh =
durata vieţii; bhogah = experienţă.
Aceste trei diviziuni ale lui karmashaya fac parte din corpul cauzal, numit
în Vedanta, karana sharira. Acesta este unul din vehiculele subtile ale
conştiinţei care este dincolo de manomaya kosha. Karana sharira se
manifestă prin transmigrare în viaţa prezentă sau viitoare. De exemplu, un
fermier se duce şi ia un sac de seminţe de care are nevoie. Acestea reprezintă
prima diviziune a lui karmashaya. Apoi el se duce pe câmp şi seamănă
seminţele. Acest act de a semăna este karma prezentă. După câteva luni el
culege recolta; aceasta se numeşte vipaka, fructificare sau coacere. După
culegerea recoltei, o parte din ea este din nou păstrată. La fel este şi cu
karma. Astfel, karmashaya este locul unde karmas-urile dorm. Aici karmas-
urile îşi aşteaptă efectele, rămânând în stare latentă.
Din această teorie putem înţelege în mod logic teoria reîncarnării. Ar fi
ilogic şi absurd să credem că întipăririle karmas-urilor sunt distruse odată cu
corpul. Este absurd şi imposibil să postulăm o cauză care n-are efect sau un
efect care n-are cauză. Conform cu teoria transmigraţiei, nu corpul este cel
care transmigrează, nici chiar mintea; numai întipăririle actelor noastre trecute
(samskaras) transmigrează. Acesta este locul unde dorm karmas-urile care
se deplasează de la un corp fizic la altul, acest lucru fiind numit karana
sharira în Vedanta. El nu este un obiect în plan fizic. Trebuie să admitem că
ceva extrem de subtil din noi continuă să existe chiar şi după ce corpul fizic a
murit şi a fost ars sau înmormântat, iar acest ceva este chiar karana sharira.
El îşi are rădăcina în suferinţe (kleshas). Prin tăierea unui copac nu-l puteţi
distruge complet - rădăcinile lui sunt acelea care trebuie distruse. Prin urmare
nu corpul ci karana sharira, şi în special rădăcinile lui - adică suferinţele
(kleshas) - trebuie distruse.
Atâta timp cât există suferinţe, vor exista karmashayah care vor da
naştere cu siguranţă, mai devreme sau mai târziu, la efecte. Pentru a ne
convinge că există reîncarnare, se pot folosi două metode. Una o cunoaşteţi -
este practica yoga, şi în special puterile psihice. Cealaltă metodă este
epistemologia logică şi analiza imparţială a legilor cauzei şi efectului.
CAP II SUTRA 14
Te hladaparitapaphalah punyapunyahetutvat
CAP II SUTRA 15
Parinamatapasamskaradukhairgunavrittivirodhachcha
duhkhameva sarvam vivekinah
Bogăţia şi sănătatea pot deveni cauze ale suferinţei dacă omul se teme să
nu le piardă. Acest lucru nu este de obicei înţeles de psihiatri, şi ei continuă să
pună accent pe cauze mărunte, care pot să nu aibe nici o legătură cu cauza
anxietăţii. Numai dacă se ajunge la rădăcina acesteia ea poate fi eliminată.
Trebuie să se înţeleagă că orice este dureros în profunzime, dacă nu chiar şi la
suprafaţă. Un alt factor important este acela că există totdeauna conflict între
cele trei gunas (însuşiri fundamentale) şi tendinţele mentale (vrittis). Acest
lucru trebuie bine înţeles. De exemplu, vreau să mă relaxez, n-am chef de
lucru. Aceasta este cererea lui tamas guna. Dar dacă vreau să-mi hrănesc
nevasta şi copii, trebuie să lucrez. Acest lucru dă naştere la conflicte. Gunas-
urile mă îndeamnă să fac un lucru, în timp ce eu aşa vrea să fac un cu totul alt
lucru. Astfel apare conflictul între gunas şi tendinţele noastre mentale; ele nu
sunt niciodată în acord. Atâta timp cât există această neînţelegere, va exista
durere. Acest lucru se aplică oamenilor inteligenţi, sensibili. Există totdeauna
un conflict la nivel conştient sau la nivel subconştient. În acest fel, orice este
dureros în esenţă. Poate că nu vă place slujba pe care o aveţi, dar trebuie s-o
faceţi. Poate că doriţi o schimbare care nu apare; acest lucru dă naştere la
durere. Chiar şi cei învăţaţi au conflicte mentale. Cu toate că citesc şi învaţă
scripturile, filosofia, religia sau ştiinţa, mintea lor nu e liberă de conflicte.
Heyam duhkhamanagatam
Suferinţa trebuie evitată, dar noi putem evita numai ceea ce nu s-a
produs încă. Suferinţa prezentă trebuie eliminată şi depăşită. Conform cu legea
karmei, suferinţa prezentă care a apucat să se maturizeze nu poate fi
eliminată. Ea trebuie eliminată prin consumare, dar durerea şi mizeria viitoare
trebuie evitată. Atâta timp cât omul are un corp, el trebuie să sufere, dar în
ceea ce priveşte viitorul acesta poate fi schimbat. De exemplu, recolta pe care
trebuie s-o strângeţi nu poate fi schimbată, dar recolta viitoare poate fi
modificată prin schimbarea calităţii seminţelor. Glonţul care a fost tras nu mai
poate fi întors, dar acela care este încă pe ţeavă poate fi oprit. Analog,
viitoarele fructe ale karmei pot fi modificate dacă vă plătiţi în mod
corespunzător karma prezentă.
În viaţa umană există anumite karmas care s-au maturizat şi efectele lor
trebuie consumate sub forma destinului, sub forma fericirii sau mizeriei. Fiinţa
trebuie, pentru a le consuma, să facă tapasya (austeritate), discriminare,
sadhana (practică spirituală) etc. dar acele karmas generate prin acţiunile
noastre prezente şi care urmează să se maturizeze pot fi îndepărtate acum prin
acţiuni corespunzătoare. Conform cu legea karmei există un domeniu
(prarabdha karma) care nu poate fi controlat de voi, dar mai există un alt
domeniu al karmei (agami karma) pe care-l puteţi ameliora sau modifica.
Prin urmare, sutra spune că suferinţa care n-a sosit încă poate fi evitată.
CAP II SUTRA 17
Drastadrishyayoh samyogo heyahetuh
Este foarte important să ştim cum să evităm suferinţa care n-a venit încă.
Fiecare karma (acţiune) este capabilă să producă un efect, fructul. Aceasta
este o lege universală. Karma noastră trecută şi prezentă face parte din
întipăririle stocate (samskara). Nu puteţi contracara manifestarea fructelor
unei karme rele trecute prin fapte bune prezente şi vice-versa. Trebuie să
suferiţi atât efectele bune cât şi pe cele rele împreună, dar există o metodă
prin care stocul vechilor karmas care se găsesc în karmashaya (depozitul
efectelor) poate fi anihilat. Sutra de faţă ne spune că există o cauză a
karmas-urilor, care trebuie evitată pe viitor dacă vreţi să evitaţi suferinţele,
adică efectele. Această cauză este uniunea sau asocierea văzătorului,
purusha, cu văzutul, buddhi.
CAP II SUTRA 18
Prakashakriyasthitishilam bhutendriyatmakam
bhogapavargartham drishyam
CAP II SUTRA 19
Vishesavishesalingamatralingani gunaparvani
Prin urmare, acestea sunt cele patru stadii ale gunas-urilor, care pot fi
subtile şi fine, conform cu nivelul conştiinţei noastre. Trebuie reţinut faptul că şi
conştiinţa are de asemenea trei gunas, care se schimbă pe măsură ce
procesul involutiv avansează.
CAP II SUTRA 20
La fel cum apa ţinută în pahare colorate pare că este colorată, la fel este
şi cu purusha care, cu toate că este pur, pare să aibe conştiinţă datorită
diferitelor pratyayas. La fel cum apa cu toate că e incoloră pare colorată
datorită culorii paharelor, exact în acelaşi fel purusha, cu toate că n-are nici o
calitate, pare că posedă cunoaştere. Purusha este pură conştiinţă fără nimic
altceva, dar el pare afectat de pratyayas-urile fericirii, ale lui avidya
(ignoranţă), ale morţii, ale naşterii.
CAP II SUTRA 21
CAP II SUTRA 22
Pentru acela care şi-a atins ţelul (adică s-a eliberat), văzutul
(PRAKRITI sau DRISHYA) devine non-existent (în sensul că finalitatea
sa a fost realizată), dar pentru ceilalţi şi prin ceilalţi el continuă să
acţioneze, deoarece el este comun tuturor.
Atunci când pelerinajul lui purusha şi-a atins ţelul, calul este părăsit, el
nemaifiind de folos, dar calul poate folosi în continuare altora. La fel, atunci
când un purusha este eliberat şi experienţele lui sunt consumate, el nu mai
are ce face cu prakriti.
Pura conştiinţă care trece prin diferite faze de evoluţie, trece de fapt prin
diferite tipuri de experienţe, şi când ea atinge starea de eliberare, atunci
prakriti devine non-existenţă pentru acel purusha. Totuşi, atunci când un
purusha este eliberat, când şi-a atins scopul, cunoaşterea poate deveni non-
existentă pentru acel purusha, dar faptele cunoaşterii vor continua să se
manifeste în individul respectiv - el va vedea, va auzi, se va mişca ş.a.m.d.
Aceasta este starea de jivanmukti ("eliberat în această viaţă"), în care fiinţa
nu încetează să existe. Un jivanmukta acţionează pe tărâmul lui prakriti. În
ciuda faptului că el este eliberat, prakriti continuă să acţioneze, deoarece ea
este proprietatea comună a minţii, a lui chitta, a simţurilor etc. şi prin urmare
acestea continuă să experimenteze lumea deoarece ele nu mor odată cu
atingerea stării de eliberare. Astfel, prakriti se eliberează, dar prakriti
supravieţuieşte şi-şi face treaba prin intermediul corpului unui jivanmukta.
CAP II SUTRA 23
Creierul unui sălbatic şi creierul unui om civilizat este alcătuit din aceeaşi
materie cenuşie, dar între cele două există diferenţe. Sălbaticul nu şi-a
manifestat puterile inerente, dar omul civilizat şi le-a manifestat. Omul
dezvoltat din punct de vedere spiritual le manifestă în cel mai înalt grad, în
timp ce şarpele sau tigrul le manifestă foarte puţin. Diferenţa se datorează
diferenţei în manifestarea puterilor inerente, şi aceste puteri aparţin ori lui
purusha, ori lui prakriti. Există anumite puteri spirituale şi anumite puteri
naturale.
Puterile spirituale sunt inerente lui purusha iar puterile naturale aparţin
lui prakriti. Prin evoluţia lui purusha şi a lui prakriti are loc manifestarea şi în
acest fel fiecare dintre noi a evoluat din punct de vedere spiritual şi
supernatural, chiar dacă suntem sau nu conştienţi de acest fapt.
CAP II SUTRA 24
Tasya heturavidya
CAP II SUTRA 25
CAP II SUTRA 26
Vivekakhyatiraviplava hanopayah
CAP II SUTRA 27
CAP II SUTRA 28
Yoganganusthanadashuddhiksaye jnanadiptiravivekakhyateh
CAP II SUTRA 29
Yamaniyamasanapranayamapratyaharadharanadhyanasamadhayoast
avangani
Yama = auto-stăpânire; niyama = reguli fixe; asana = posturi; pranayama
= control al respiraţiei; pratyahara = retragerea simţurilor; dharana =
concentrare; dhyana = meditaţie; samadhi = samadhi; asta = opt; angani =
părţi.
CAP II SUTRA 30
Ahimsasatyasteyabrahmacharyaparigraha yamah
CAP II SUTRA 31
Jatideshakalasamayanavachchhinnah sarvabhauma mahavratam
Se observă că locul, timpul, naşterea (într-un anumit cadru social) etc. pun
oprelişti în practica yamas-urilor (autostăpâniri). Ele sunt dificil de practicat,
datorită limitărilor personale, dar se recomandă ca acestea să fie practicate în
mod universal, fără excepţie. Nu trebuie să existe modificări datorate ţării,
naşterii, timpului, locului şi împrejurărilor.
CAP II SUTRA 32
Sauchasantosatapahsvadhyayeshvarapranidhanani niyamah
CAP II SUTRA 33
Vitarkabadhane pratipaksabhavanam
Uneori individul nu este el însuşi violent, dar el poate acţiona violent prin
intermediul altora, sau poate tolera violenţa făcută de alţii. Acest lucru trebuie
evitat în yoga, deoarece fiinţa este făcută responsabilă chiar şi atunci când
tolerează violenţa sau o exercită prin alţii. Aceasta se aplică şi altor vitarkas,
cum ar fi minciuna, hoţia etc.
Uneori aceste vitarkas sunt realizate datorită lăcomiei sau furiei, sau
confuziei, dar toate acestea trebuie evitate. Vitarkas-urile pot fi ori slabe, ori
medii, ori intense; ele trebuie înlăturate, indiferent de cauza lor, de intensitate
sau de efect. Toate aceste pasiuni rele aduc în cele din urmă două lucruri şi
anume durere şi ignoranţă. Dacă acest lucru este realizat sau controversat în
minte, acest lucru devine pratipaksha bhavana. Fiinţa se poate gândi să
mănânce şi să bea alimente interzise, dar dacă realizează că acestea îi vor face
rău, acest argument se numeşte pratipaksha bhavana. Atunci când el este
acceptat, mintea depăşeşte pasiunile rele, se formează un complex pozitiv, şi
aspirantul poate urma calea lui yama şi niyama fără dificultate.
În istoria Indiei au existat mulţi oameni care puteau înmuia chiar şi cele
mai crude şi demoniace inimi. Mahatma Gandhi, care era un devotat lui
ahimsa, nu nutrea nici un gând rău, dar cu toate acestea avea şi el duşmani, şi
până la urmă a fost doborât. Acest lucru este concludent pentru a dovedi cât
de greu este să se practice ahimsa. Buddha a dezvoltat practica lui ahimsa
la un asemenea grad încât putea să transforme cel mai crud om într-un inimos.
Odată el s-a întâlnit cu un tâlhar care venise să-l omoare, şi numai privindu-l l-a
făcut pe acesta să-i îmbrăţişeze doctrina. Aceasta este puterea lui ahimsa. În
ashram-ul lui Patanjali vaca, capra şi tigrul puteau vieţui împreună datorită
ahimsa-ei practicată de marele înţelept.
Cel mai important lucru este să nu ne opunem nici chiar celui mai violent
om. Acest lucru este de asemeni ahimsa, iar dacă vrem să discutăm subiectul
mai profund, atunci ahimsa înseamnă eliminarea complexului de duşmănie, de
dezaprobare. În India, o astfel de persoană este numită ajatashatru - născut
fără duşmani.
Astfel, se pare că nici chiar cei mai mari sfinţi şi profeţi n-au fost ferm
stabiliţi în ahimsa. De exemplu, Buddha, Krishna, Shankara obişnuiau să
critice şcolile celelalte care existau pe lângă cele ale lor, dar disciplina yoga
spune că ahimsa trebuie practicată complet. Trebuie să existe o cale demnă
de a face faţă neuniformităţii societăţii. Acesta este înţelesul cuvântului
satyagraha.
Prin urmare înţelesul sutrei este că atunci când aspirantul este ferm
stabilit în ahimsa, chiar şi ultimele urme de violenţă dispar, sufletul se
manifestă în exterior sub forma unui câmp magnetic, numit vairatyagah, care
este abandonarea ostilităţii. În acest fel chiar şi uciderea animalelor trebuie să
fie suprimată. Cultul Jainilor este faimos pentru practica lui ahimsa.
CAP II SUTRA 36
Satyapratisthayam kriyaphalashrayatvam
Poate pentru că el are control perfect asupra vorbirii, dar acest lucru este
foarte dificil. Numai acela care ştie să-şi cântărească fiecare cuvânt poate
spune adevărul; acest lucru devine o condiţie a vorbirii sale. El nu exprimă
nimic care să nu fi fost cântărit prin puterea spirituală. În acest fel el poate
controla în aşa măsură vehiculul vorbirii încât orice îi iese din gură se
realizează. Acestea sunt cele două înţelesuri ale acestei sutra. În primul rând,
ea înseamnă că orice spune fiinţa se realizează, şi în al doilea rând, ea
înseamnă că rezultatul acţiunilor depinde numai de voinţa sa.
CAP II SUTRA 37
Asteyapratisthayam sarvaratnopasthanam
CAP II SUTRA 38
Brahmacharyapratisthanam viryalabhah
Brahman înseamnă fiinţa supremă iar charya înseamnă a trăi, dar aici
cuvântul desemnează opt feluri de plăceri sexuale. Virya înseamnă spermă,
despre care se spune că o picătură este făcută din patruzeci de picături de
sânge. Ea conferă vitalitate. Ea este esenţa vieţii, transformându-se în final în
energie. Mulţi oameni de ştiinţă susţin că ea nu este nimic altceva decât
secreţie hormonală; totuşi, Patanjali nu este de acord cu asta. Virya mai
înseamnă şi curaj de neînfrânt, care este esenţial pentru sadhana (practica
spirituală). Deci, atunci când devine ferm stabilit în brahmacharya, yoghinul
dobândeşte vigoare, energie şi curaj, eliberându-se în acelaşi timp de frica de
moarte. Prin urmare, brahmacharya este o cale de a îndepărta klesha
(tensiuni fundamentale ale minţii) numită abhinivesha, care înseamnă frica
de moarte. Brahmacharya are opt părţi.
CAP II SUTRA 39
Aparigrahasthairye janmakathantasambodhah
CAP II SUTRA 40
Sauchatsvangajugupsa parairasamsargah
Sattvashuddhisaumanasyaikagryendryajayatmadarshana
yogyatvani cha
CAP II SUTRA 42
Santoshadanuttamasukhalabhah
Nemulţumirea este unul din voalurile lui avidya (iluzia, ignoranţa), trebuind
prin urmare să fie îndepărtată, deoarece ea provoacă multe complexe
indezirabile şi induce o stare de boală psihică, iar dacă mintea este bolnavă nici
o sadhana (practică spirituală) nu este posibilă.
CAP II SUTRA 43
Kayendriyasiddhirashuddiksayattapasah
Impurităţile fizice trebuie îndepărtate din creier, ochi, urechi, nas, piele,
ş.a.m.d. Există cinci tipuri de austerităţi:
5. Focul postului.
CAP II SUTRA 44
Svadhyayadistadevatasamprayogah
Svadhyayat = prin auto&Index_termeni.htm#8209;observaţie; istadevata =
zeitatea de predilecţie; samprayogah = comuniune.
CAP II SUTRA 45
Samadhisiddhirishvarapranidhanat
Prin supunere completă faţă de ABSOLUT, ceea ce este încă foarte greu de
realizat, fiinţa devine capabilă să intre într&Index_termeni.htm#8209;o stare
specială de transă. Această transă nu este chiar starea de samadhi descrisă în
capitolul anterior. Ea este un fel de transă în care aspirantul nu mai are
conştiinţa corpului fizic, putând astfel să abordeze stările superioare de
conştiinţă, şi rămâne într&Index_termeni.htm#8209;o stare de linişte completă
şi uniune cu ABSOLUTUL. Acest lucru este posibil prin supunere totală faţă de
Dumnezeu. Aici Dumnezeu desemnează ideea pe care o are aspirantul faţă de
divinitate.
Această tehnică (ishwara pranidhana) este inclusă şi în Kriya Yoga, dar
acolo ea are un scop diferit. Aici ea este descrisă ca o parte a
niyamas&Index_termeni.htm#8209;urilor; ea este folosită în special pentru a
realiza îndepărtarea tulburărilor corpului şi minţii, cu scopul de a se ajunge la
conştiinţa necesară pentru meditaţie. Astfel, aspirantul trebuie să practice cele
cinci yamas şi cele cinci niyamas.
CAP II SUTRA 46
Sthirasukhamasanam
Prayatnashaithilyanantasamapattibhyam
CAP II SUTRA 48
Tato dvandvanabhighatah
CAP II SUTRA 49
Tasminsati shvasaprashvasayorgativichchhedah pranayamah
CAP II SUTRA 50
Bahyabhyantaranstambhavrittirdeshakalasankhyabhih paridristo
dirghasuksmah
CAP II SUTRA 51
Bahyabhyantaravisayaksepi chaturthah
CAP II SUTRA 52
CAP II SUTRA 53
CAP II SUTRA 54
Svavisayasamprayoge chittasyasvarupanukara ivendriyanam
pratyaharah
CAP II SUTRA 55
Cap. II, sutra: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23,
24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47,
48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55
Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
Cap. III, sutra: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23,
24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47,
48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
Capitolul 3
VIBHUTIPADA
Deshabandhaschchittasya dharana
Aici "loc" înseamnă loc fizic sau psihic. În diferite scripturi se spune că
există trei baze pe care se poate sprijini concentrarea şi anume, obiectivă,
subiectivă şi vizionară. Deci, dharana (concentrare) înseamnă îngrădirea minţii
într-un singur loc, asupra unui singur punct sau obiect. În Mahabharata se dă
un exemplu bun despre ce înseamnă atenţie focalizată. În timp ce-i învăţa pe
Pandavas să tragă cu arcul, guru-l (învăţătorul spiritual) lor, Drona, i-a
întrebat care era obiectul pe care-l vedeau. Arjuna a răspuns că el vedea
numai ochiul păsării care era ţinta şi nimic altceva. Iată un exemplu de
concentrare.
Atunci când mintea este concentrată asupra unui punct, percepţia devine
intensă. Când ochii sunt închişi obiectul, care poate fi un gând, o idee sau un
cuvânt, apare intens în conştiinţă. Mintea nu se mişcă şi nu părăseşte obiectul
concetrării. Dacă ea se mişcă, acest lucru este numit vikshepa. Vikshepa
înseamnă oscilaţie. În timpul concentrării nu trebuie să existe decât conştiinţa
obiectului concentrării, şi nimic altceva. Se spune uneori că puteţi avea două
locuri asupra cărora se realizează concetrarea. De exemplu, atunci când faceţi
japa mantra (repetarea unei mantra (a unui cuvânt)), mantra este un factor
şi forma este al doilea factor. Pentru un începător, concentrarea cu japa asupra
a doi factori este mai bună. Mai târziu, concentrarea se poate face fără japa.
Atâta timp cât va exista fluxul de sânge din creier vor exista şi vibraţiile, iar
concentrarea va fi dificilă. Fluxul de sânge trebuie redus şi nu trebuie să existe
nici o vibraţie. Pentru aceasta, ne folosim de sistemul optic (ochi).
Dacă mintea oscilează, nu-i permiteţi acest lucru. În acest fel activităţile
cerebrale încetează pentru un timp; în acest timp are loc concentrarea. La
început nu este posibil să se realizeze concentrarea pe durate mari de timp.
Trayamekatra samyamah
Samyama este totalitatea celor trei procese descrise mai sus. Ea conţine
două părţi; sam înseamnă perfect sau complet, yama înseamnă control. Deci,
samyama înseamnă stăpânire completă a procesului psihic sau control
complet al concentrării mentale. Acesta este un subiect foarte important din
yoga. El ne revelează secretul puterilor yoghine. Aplicarea lui samyama
asupra diferitelor obiecte sau gânduri va da naştere la puterile psihice numite
vibhutis.
Trayamantarangam purvebhyah
Nirbija samadhi este cea mai interioară sau mai fină stare, deci chiar
dharana (concentrare), dhyana (meditaţie) şi samadhi (extaz ) sunt externe
în comparaţie cu nirbija samadhi. În nirbija samadhi nu există pratyaya
(conţinul al minţii), nici obiect nici sămânţă, ci numai pură conştiinţă.
Samyama (identificare) aparţine lui sabija samadhi, deci cele patru stadii ale
lui samprajnata trebuie considerate ca fiind externe lui nirbija samadhi.
Astfel, primele cinci părţi, şi anume yama (cod social şi moral), niyama
(cod personal), asana (poziţie, postură), pranayama (ritmarea suflului) şi
pratyahara (retragerea simţurilor) sunt externe lui dharana (concentrare),
dhyana (meditaţie) şi samadhi. Acestea din urmă la rândul lor sunt externe
lui nirbija samadhi; scopul pentru care se menţionează că sabija samadhi
este externă lui nirbija samadhi este că, chiar dacă noi obţinem puteri
supranaturale prin samyama (identificare), acestea nu constituie cel mai înalt
stadiu. Cel mai înalt stadiu, şi anume nirbija samadhi, este cu totul diferit.
Facultăţile psihice pe care le dobândim prin samyama (identificare) aparţin lui
sabija samadhi, care nu este stadiul final. Prin urmare, aspirantul spiritual nu
trebuie să se mulţumească cu sabija samadhi, ci trebuie să încerce să ajungă
la cel mai înalt nivel, adică nirbija samadhi.
Vyutthananirodhasamskarayorabhibhavapradurbhavau
nirodhaksana chittanvayo nirodha parinamah
Atunci când aţi ajuns la stadiul în care nirodha predomină iar vyutthana
("manifestarea") se diminuează, atunci vine samadhi, deci stricaţi ceea ce
tocmai aţi realizat. Prin urmare, yoga este numită vyoga. Se încearcă
realizarea unei transformări în minte, şi acea transformare este realizată în trei
stadii. Acesta nu este un cerc imaginar, ci este o schimbare veritabilă în
structura moleculară a minţii. Chiar şi creierul este schimbat. Această
transformare specială a minţii, care are loc în trei stadii este la rândul ei
împărţită în multe substadii, dar nu vom intra aici în detalii.
Există cinci elemente, pământ, apă, foc, aer şi eter, şi zece organe de
simţ, cinci din ele fiind cognitive şi cinci fiind motorii. Organele cognitive sunt
legate de bhuta (element) corespondentă; de exemplu, urechile percep
sunetul, care este o calitate a eterului; pielea percepe pipăitul, care este o
calitate a aerului ş.a.m.d., dar simţurile nu lucreză independent. Ele trebuie
conectate cu mintea sau chitta, altfel acestea n-au cui trimite impulsurile
respective.
Atunci când chitta suferă cele trei tipuri de transformări, organele de simţ
şi cele cinci elemente suferă de asemenea în urma acestor schimbări.
Elementele şi indriyas-urile (organele de simţ) suferă treptat schimbările
numite dharma (calitate, proprietate), lakshana (caracteristic) şi avastha
(condiţie, stare), schimbări ce au loc în timpul lui samadhi, ekagrata şi
nirodha. Percepţia este dharma celor cinci simţuri, şi această dharma este
modificată odată cu transformările lui chitta (minte, conştiinţa individuală).
Scopul acestei sutra este de a dovedi că în decursul timpului, prin
samyama, yoghinul este capabil să facă multe feluri de miracole. Ea este un
fel de dovadă, astfel ca să înţelegeţi cum, prin concentrare dharma, lakshana
şi avastha, aparţinând simţurilor şi elementelor, pot fi transformate. Acest
lucru se va clarifica în discuţia puterilor psihice.
Shantoditavyapadeshyadharmanupati dharmi
Parinamatrayasamyamadatitanagatajnanam
Shabdarthapratyayanamitaretaradhyasat
sankarastatpravibhagasamyamat sarvabhutarutajnanam
Shabda = cuvânt; artha = obiect; pratyayanam = conţinut mental;
itaretaradhyasat = din cauza suprapunerii mentale; sankara = confuzie; tat =
acesta; pravibhaga = separat; samyamat = prin samyama; sarvabhuta = toate
fiinţele vii; ruta = limbaj; jnanam = cunoaştere.
Fiecare obiect din lume are trei constituiente sau vibhaga, şi anume
sunetul sau cuvântul, forma şi ideea. Trebuie să fiţi capabil să faceţi samyama
asupra vibraţiilor sunetului separat, asupra formei separat şi de asemenea
asupra ideii separat. Acest lucru este foarte dificil.
Pratyayasyo parachittajnanam
Contactul clarvăzător dintre doi indivizi poate avea loc numai atunci când
percepţia obiectivă a personalităţii este clar dobândită în toate cele trei stadii.
Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,
W, Y
Deci, pentru a înţelege mintea altei persoane, trebuie să-i induceţi nişte
sugestii negative şi să-i înţelegeţi reacţia la acestea. Apoi, după ce aţi reuşit să
realizaţi samyama asupra reacţiilor ei, puteţi cunoaşte natura generală a
minţii sale. În al doilea stadiu, trebuie să începeţi cu gânduri particulare care
există în mintea sa. Va trebui să-i daţi câteva simboluri şi să-i cereţi să lucreze
cu ele. Acest lucru creează un fel de legătură între mintea lui şi mintea voastră,
în aşa fel încât tot ceea ce se petrece în mintea lui, orice gând sau reacţie,
poate fi văzută direct prin samyama.
Kayarupasamyamat tadgrahyashaktistambhe
chaksuhprakashasamprayogeantardhanam
Maitryadisu balani
Maitri = simpatie; adisu = etc.; balani = puteri.
Balesu hastibaladini
Pravrityalokanyasat suksmavyavahitaviprakristajnanam
Prima este metoda vedică, a doua este metoda yoghină. Metoda vedică,
sau tantrică, nu trebuie discutată aici, deoarece este o metodă absolut
ritualistică. În practica yoghină, cristalul joacă un rol foarte important. În India
de sud există o ştiinţă numită anajanam, care înseamnă necunoscut. Ea
constă din diferite metode de a proiecta facultatea iluminatorie superfizică
printr-un cristal. Acelaşi lucru se poate face prin reflexia luminii realizată de
orice suprafaţă strălucitoare, dar este necesar ca persoana respectivă să aibe
dezvoltată facultatea superfizică numită jyotismati pravriti.
Bhuvanajnanam suryesamyamat
Chandre taravyuhajnanam
Dhruve tadgatijnanam
Nabhichakre kayavyuhajnanam
Kurmanadyam sthairyam
Murdhajyotisi siddhadarshanam
Aici murdha înseamnă sahasrara. Lumina este legată mai mult de ajna
chakra, situată între sprâncene. Samyama asupra lui ajna chakra poate
aduce rezultatul mai repede. Când această lumină străluceşte în faţa minţii, ea
dă naştere viziunii spirituale, în care aspirantul are percepţia directă a diferţilor
maeştri yoghini. Maeştrii sunt capabili să trăiască fără corp, deoarece ei au
dobândit control complet asupra funcţiilor lor psihice voluntare şi involuntare,
deci ei pot rupe legătura cu corpul. Ei pot trăi fără corp fizic, fiind numiţi
siddhas. În mod obişnuit noi nu-i putem vedea, deoarece ei n-au corp fizic ca
noi, dar atunci când se practică samyama asupra lui ajna chakra sau
sahasrara, yoghinul îi poate întâlni şi poate comunica cu ei, existând astfel
posibilitatea ca el să fie ghidat şi sfătuit de ei.
Hridaye chittasamvit
Din punct de vedere extrovert, ele sunt puteri psihice, dar în ceea ce
priveşte samadhi, ele acţionează ca piedici. Mintea unui yoghin nu rămâne tot
timpul în samadhi. Ea fluctuează, având şi conştiinţa lumii. În această stare,
aceste puteri pot fi manifestate, dar atunci când yoghinul este în samadhi,
aceste puteri creează tulburări dacă li se permite să se manifeste. Yoghinul
poate face uz de ele după ce iese din meditaţie.
Această putere psihică este foarte elevată. Aspirantul iese din corpul său
şi intră în corpul altei persoane. Pentru asta, aspirantul poate folosi şi ajutorul
discipolului său. Intâlnim acest lucru la multe fiinţe eliberate şi yoghini
avansaţi, cum ar fi Sankaracharya. Pentru a realiza acest lucru, trebuie
îndeplinite două condiţii: slăbirea cauzei legăturii şi cunoaşterea căii sau
modalităţii de intrare.
Trebuie cunoscută calea, adică acel nadi de-a lungul căruia chitta intră în
corpul altei persoane. Numai atunci devine posibilă intrarea în corpul altei
persoane.
Udana = una dintre cele cinci pranas-uri; jayat = prin stăpânirea; jala =
apă; panka = noroi; kantakadisu = spini, etc.; asanga = non-contact; utkrantih
= levitaţie; cha = şi.
Centrul lui udana (formă de energie subtilă) este în gât, dar acesta se
mişcă în sus în regiunea capului. În momentul morţii această prana, şi anume
udana, eliberează corpul fizic de corpul subtil. Metoda de a ajunge la
stăpânirea lui udana nu este dată în scripturi. Nu se ştie dacă aceasta este o
pranayama sau o samyama, sau dacă se face prin intermediul unui nadi,
etc. dar este sigur că acest nadi îşi are funcţia lui specializată şi dacă aceasta
este stăpânită, atunci puteţi domina forţa de gravitaţie terestră.
Samanajayajjivalanam
Akasha este mediul prin care se propagă sunetul, iar urechea este
organul care percepe sunetul. Samyama asupra relaţiei acestora dă naştere la
sunete superfizice, care nu diferă de sunetele planului fizic. Continuitatea
sunetului există totdeauna, indiferent dacă planul este fizic sau superfizic. De
exemplu, în Nada Yoga există patru stadii ale sunetului, şi anume sunet fizic,
auzibil, mental şi transcendental, sau vaikhari, madhyama, pashyanti şi
para. Acestea sunt cele patru nivele ale sunetului.
Atunci când un sunet grosier încetează, mai poate fi auzit un sunet subtil.
Când şi acesta încetează, mai poate fi auzit un sunet încă şi mai subtil. În cele
din urmă mintea devine atât de sensibilă încât ea poate percepe cele mai
subtile sunete. Când şi acestea încetează, vă puteţi auzi inima cum bate. După
asta, puteţi prinde vibraţiile sunetelor foarte subtile, iar prin samyama asupra
lui akasha şi asupra relaţiei cu urechile, puteţi începe să auziţi sunete divine.
Kayakashayoh sambandhasamyamatlaghutula
samapatteshchakashagamanam
Toola desemnează cele mai fine fire de bumbac, care sunt extrem de
uşoare, putând astfel pluti prin aer. Analog, un yoghin poate pluti în aer dacă el
face samyama asupra relaţiei dintre corpul său şi akasha, şi se concentrează
în acelaşi timp asupra firelor de bumbac extrem de uşoare. Aici, a se deplasa
prin spaţiu nu înseamnă a deplasa corpul fizic prin spaţiu. Atunci când
samyama descrisă în această sutra este practicată, apare o stare în care
corpul subtil se poate deplasa prin spaţiu. Acest lucru nu implică mişcarea
corpului fizic, ci mai degrabă aceea a corpului subtil, sau psihic. Corpul fizic va
rămâne pe loc, iar corpul subtil este separat de el şi se mişcă prin spaţiu. La
prima vedere se pare că numai realizând samyama asupra corpului, asupra lui
akasha şi asupra bumbacului extrem de uşor, fiinţa nu se poate mişca în
akasha, dar tehnica depinde mai mult de cunoştinţele despre particulele care
alcătuiesc corpul fizic şi mental. La fel cum un dulgher poate asambla o mobilă
dacă recunoaşte structura părţilor componente, analog un yoghin îşi poate
dezintegra corpul dacă cunoaşte constituţia corpurilor fizic şi mental. Acest
siddhi necesită o înţelegere clară a componentelor corpului şi minţii, numai în
acest fel yoghinul devine capabil să-şi dezintegreze corpul. Uşurătatea corpului
fizic poate fi resimţită prin concentrarea asupra firelor de bumbac, dar aceasta
este o uşurătate subiectivă. Este numai o părere.
Aspirantul spiritual trebuie să-şi dizolve mental corpul fizic în spaţiu, astfel
încât, în mod gradat, sentimentul existenţei corpului fizic dispare, dar acest
lucru este numai o părere subiectivă.
Sthulasvarupasuksmanvayarthavattvasamyamad bhutajayah
Există cinci stări ale celor cinci elemente, şi anume forma grosieră, forma
reală, forma subtilă, forma universală şi scopul lor. Practica lui samyama
asupra acestor stări ale elementelor conferă stăpânire asupra lor. Aici tattva
nu înseamnă calitate, ci aşa-itate. El desemnează principiile componenete. El
se referă la starea existenţei, funcţiilor şi naturii obiectului.
Tatoanimadipradurbhavahkayasampattaddharmanabhighatashcha
Având stăpânire asupra celor cinci elemente, aşa cum s-a spus în sutra
anterioară, yoghinul îşi dezvoltă puteri psihice cum ar fi anima, laghima, etc.
Corpul său devine perfect şi el depăşeşte toate limitările corpului şi bhutas-
urilor (elementelor). Astfel, apar trei factori; 1. apariţia lui anima şi a altor
puteri; 2. perfecţiunea corpului; 3. depăşirea tuturor obstrucţiilor.
Există opt feluri de puteri psihice care sunt legate între ele şi sunt numite
ashta siddhis:
Rupalavanyabalavajrasamhananatvani kayasampat
Grahanasvarupasmitanvayarthavattvasamyamadindriyajayah
Samyama trebuie realizată asupra tuturor celor cinci stadii ale indriyas-
urilor (organele de simţ), separat. De exemplu, meditaţi asupra naturii reale a
ochilor; aceasta este percepţia. Egoismul ochilor înseamnă conştiinţa că "eu
văd". Apoi, cunoaşterea dobândită prin percepţia oculară depinde şi de
celelalte organe. Astfel trebuie practicată samyama asupra organelor de simţ.
1. Iuţeala minţii.
Sattvapurusanyatakhyatimatrasya sarvabhavadhisthatritvam
sarvajnatritvam cha
Tat = aceasta; vairagyat = prin vairagya; api = chiar; dosa = defect; bija
= sămânţă; ksaye = datorită distrugerii; kaivalyam = izolare.
Kaivalya este tradusă prin eliberare sau libertate, dar de fapt ea nu este
asta. De asemeni, realizarea lui Dumnezeu este diferită de această stare.
Cuvântul kaivalya este derivat din cuvântul "keval", care înseamnă unul
absolut, fără ceilalţi. Prin urmare, kaivalya înseamnă izolare, însingurare. Este
o stare de non-dualitate.
S-au spus multe, şi se vor mai spune, despre kaivalya. Ea nu este starea
realizării nici unei cunoaşteri pozitive, nici a lui Dumnezeu sau al fiinţei
supreme. Noţiunea de kaivalya trebuie bine înţeleasă de aspirantul yoghin. Ea
nu este o stare care să poată fi explicată. Ea poate fi dobândită numai prin
renunţarea la absolut totul. Este o stare de deplinătate, de unicitate, sau
advaita. În momentul apariţiei lui kaivalya apare posibilitatea folosirii
sistemului Vedanta.
Index termeni folosiţi A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V,
W, Y
Sthanyupanimantrane sangasmayakaranam
punaranistaprasangat
Ksana înseamnă cea mai mică unitate de timp, momentul. Timpul este o
succesiune perpetuă de momente, iar samyama (identificare) este practicată
asupra acestei succesiuni de momente. Cunoaşterea care apare de aici este
numită viveka jnana; ea se naşte din discriminarea dintre purusha (sinele) şi
prakriti (natura). Viveka este o idee crucială în Samkhya şi Yoga. Este
înţelegerea corectă a lui purusha şi prakriti.
Jatilaksanadeshairanyatamavachchhedat tulyayostatah
pratipattih
Prin cunoaşterea realităţii ultime, fiinţa îşi dezvoltă o facultate prin care
poate face distincţie clară între cele două stări diferite ale unui obiect. Prin
această facultate sunt determinate naşterile trecute, prezente şi viitoare,
precum şi continuitatea conştiinţei. Caracteristicile, poziţia şi locul unui individ
se schimbă odată cu naşterea, dar sinele rămâne acelaşi. Totuşi, acest lucru
este dificil de înţeles. La fel cum cărămizile pot fi făcute din lut, redevenind lut,
în mod analog sinele, deşi pare diferit în diferitele naşteri, este de fapt unul şi
acelaşi. Acest lucru este cunoscut prin conştiinţa superioară.
Cap. III, sutra: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23,
24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47,
48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
Cap. IV, sutra: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23,
24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34 (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
Capitolul 4
KAIVALYAPADA
CAP IV SUTRA 1
Puterile psihice pot fi obţinute în cinci feluri. Există oameni care se nasc cu
anumite puteri, cum ar fi telepatia. Acest lucru este rezultatul sadhana-ei
(practică spirituală) realizate în vieţile anterioare. Acest lucru este explicat clar
în Bhagavad-Gita. Acolo se spune că atunci când un sadhaka (aspirant
spiritual) realizează ceva prin sadhana şi moare, în viaţa următoare el culege
fructele acelei sadhana (practica spirituală) şi îşi continuă evoluţia de la acel
nivel. Astfel de persoane se nasc cu calităţi spirituale. Ei nu trebuie să facă nici
o sadhana pentru a obţine aceste calităţi în viaţa asta. Shankaracharya este
un exemplu. El a renunţat la totul la vârsta de opt ani şi a scris comentarii
minunate la scripturile sacre. El a doborât imperiul buddhist din India înainte de
vârsta de 32 de ani. Un alt băiat, numit Gyaneshwar, care a murit la o vârstă
tânără, a realizat o muncă spirituală imensă şi s-a eliberat. Aceste lucruri nu
sunt întâmplătoare, ci ele sunt datorate samskaras-urilor (tendinţe mentale)
acumulate în vieţile anterioare.
A treia cale de a obţine siddhis este prin mantra. Acesta este un foarte
mare siddhi, de o spiritualitate extrem de elevată. Este o modalitate foarte
puternică de a dobândi puteri spirituale. Această metodă aparţine unui ordin
foarte înalt. Siddhis-urile obţinute prin naştere sau prin aushadi nu sunt sub
stăpânirea voinţei, dar acelea obţinute prin mantra sunt foarte importante
deoarece ele se pot dezvolta după voinţă, efortul fiind pe deplin conştient.
Există multe mantras, iar în Tantra Shastra este făcut un studiu ştiinţific al
lor. Mantra conţine facultăţile spirituale, psihice şi oculte.
CAP IV SUTRA 2
Aici se descrie procesul logic prin care se poate mări viteza tendinţelor
naturale, proces prin care mintea obişnuită face un salt într-o stare
extraordinară. Acest lucru este realizat prin compensare şi prin supraîncărcarea
diferenţelor în legea naturii.
De exemplu, cineva se naşte ca Brahmin, altcineva ca shudra, altcineva
ca maimuţă etc. Aici cuvântul "jati" înseamnă gruparea sau substanţa căreia
fiinţa îi aparţine. O schimbare în jati implică o transformare fundamentală în
substanţă. Atunci când apa se transformă în vapori sau gheaţă, sau când un
ornament de aur este transformat în alt ornament de aur, nu s-a produs o
transformare fundamentală, dar atunci când o minte plină de avidya
(ignoranţă), kleshas (tensiuni fundamentale ale minţii) şi impurităţi este
transformată în pură conştiinţă, acest lucru este o schimbare fundamentală. Ea
este numită jatyanatara parinama.
CAP IV SUTRA 3
1. Impuritatea (mala)
2. Oscilaţia (vikshepa)
Karma yoga, bhakti yoga sau jnana yoga nu pot conferi mukti direct.
Ele acţionează în mod indirect. Ele îndepărtează numai obstacolele din calea lui
prakriti. În acest context trebuie înţeleasă sutra. Dacă apare o întârziere în
obţinerea realizării, aceasta se datorează obstacolelor. Pentru îndepărtarea lor
trebuie continuată practica spirituală cu entuziasm şi onestitate.
CAP IV SUTRA 4
Nirmanachittanyasmitamatrat
Yoghinul poate crea din asmita sa diferite minţi, prin care el poate
experimenta diferitele fructe ale karmas-urilor trecute în mod simultan. Aceste
noi minţi, sau vehicule ale conştiinţei, pot fi create numai din asmita.
Nirmana chitta înseamnă conştiinţa care este făcută sau creată sau care este
pusă în funcţiune separat. Aceste vehicule artificiale ale conştiinţei sunt create
prin manipularea forţelor din planurile superioare prin samyama (identificare).
Prin intermediul acestor minţi create, yoghinul poate opera în diferite sfere ale
conştiinţei simultan. El este conştient simultan de toate chittas-urile. Acest
lucru se realizează prin samyama asupra lui mahatattva, care este numită
ahamkara sau asmita în Samkhya şi Yoga.
CAP IV SUTRA 5
CAP IV SUTRA 6
Tatra dhyanajamanashayam
CAP IV SUTRA 7
Karmashuklakrisnam yoginastrividhamitaresam
Karma albă implică acţiuni care implică virtute, adică karma bună.
Karma neagră înseamnă acţiuni rele, acele acţiuni care implică viciu. Yoghinul
acţionează într-un asemenea mod încît acţiunile lui nu pot fi clasificate ca fiind
bune sau rele; ele sunt numite nici bune, nici rele. Aceste acţiuni sunt posibile
deoarece mintea yoghinului este purificată prin sadhana (practică spirituală) şi
astfel el n-are un motiv egoist care să stea la baza acţiunilor sale. Yoghinii nu
operează prin intermediul minţii inferioare; ei operează prin nirmana chitta
(minţile create). În timp ce yoghinul realizează acţiuni care nu sunt nici bune,
nici rele, acţiunile celorlalţi oameni sunt de trei feluri.
CAP IV SUTRA 8
Tatastadvipakanugunanamevabhivyaktirvasananam
Astfel, un yoghin are două minţi, una care este supusă efectelor lui
prarabdha (karma activă), în viaţa de toate zilele, care se bucură de ceea ce
este bun sau rău în karma sa trecută, la fel ca mintea unui om obişnuit; dar
datorită meditaţiei asupra lui mahatattva, sau asmita (principiul egoului),
yoghinul deschide în el un alt canal numit nirmana chitta (mintea creată),
care este vehiculul superior al conştiinţei. Prin aceasta dispare durerea şi
plăcerea.
Acesta este secretul pe care mulţi nu-l cunosc. Aceştia nu înţeleg faptul că
chiar şi un yoghin nu poate trece dincolo de prarabdha (karma activă).
Nimeni nu poate anihila sau încălca legile karma-ei, dar yoghinul poate
rămâne neafectat, chiar dacă el se găseşte în vâltoarea karmas-urilor şi
efectelor lor. Acest lucru se datorează lui nirmana chitta. Yoghinul deci
decoperă poarta prin care poate scăpa de cruzimile vieţii, dezvoltându-şi o
nouă metodă de a o înfrunta.
CAP IV SUTRA 9
Jatideshakalavyavahitanamapyanantaryam
smritisamskarayorekarupatvat
CAP IV SUTRA 10
Tasamanaditvam chashiso nityatvat
CAP IV SUTRA 11
Hetuphalashrayalambanaih sangrihitatvadesamabhave
tadabhavah
Vasanas-urile sunt fără început, dar ele dispar atunci când suportul sau
cauza lor dispare. Cauza şi efectul sunt legate. Analog, substratum-ul şi
obiectul sunt legate, astfel încât dacă unul dispare, celălalt va dispare şi el.
Cauza vasanas-urilor sunt kleshas-urile (tensiunile fundamentale ale minţii),
şi anume avidya (ignoranţa), asmita (egoism), raga (plăcerea), dwesha
(repulsia) şi abhinivesha (frica de moarte). Efectul lor este naşterea,
experienţa şi viaţa. Substraum-ul tuturor acestor experienţe este chitta.
Substraum-ul vasanas-urilor este chitta (mintea), iar alambana sau baza
vasanas-urilor, sunt obiectele plăcerii. Prin urmare, cauza, efectul, suportul şi
obiectul vasanas-urilor fac ca acestea să fie continue de-a lungul ciclului
renaşterilor. Dacă aceşti patru factori sunt îndepărtaţi, atunci în mod firesc şi
vasanas-urile vor dispare. Dacă nu există cauză nu poate exista efect; analog,
dacă nu există suport, obiectul nu va exista. Dacă kleshas-urile nu mai există,
atunci nu mai poate fi viaţă, naştere şi experienţă, deoarece acestea sunt
efectele kleshas-urilor, iar dacă nu există naştere, nici nu poate fi vorba de
chitta (minte). Dacă chitta nu există înseamnă că nu există suportul
vasanas-urilor. Chitta poate fi eliminată prin meditaţie, după aceasta
nemaiputând să existe nici o vasana, cu toate că obiectele plăcerii sunt
prezente. Totuşi, atunci când substratum-ul şi obiectele sunt eliminate,
vasanas-urile vor dispare complet. Astfel, cunoscând faptul că vasanas-urile
sunt dependente de patru factori, prin eliminarea acestor patru factori
vasanas-urile sunt de asemenea făcute să dispară.
Atitanagatam svarupatoastyadhvabhedaddharmanam
CAP IV SUTRA 13
Te vyaktasuksma gunatmanah
Prin urmare, atât calităţile manifestate, cât şi cele nemanifestate ale lumii
derivă din cele trei gunas. Trebuie înţeles faptul că timpul este tot atât de
important ca parte constituentă a lumii ca şi obiectele. În mod obişnuit se
consideră că lumea este doar o creaţie de obiecte materiale, mentale şi
spirituale, dar trebuie să vă reamintiţi că timpul este de asemenea un factor
care este implicat în această creaţie. Sutra spune foarte clar că dharmas-
urile, care pot fi manifestate sau nemanifestate, nu sunt numai imaginaţie, ci
ele au o existenţă definită, deoarece ele sunt alcătuite din gunas.
Atunci când cele trei gunas sunt eliminate din individ sau din cosmos,
apare posibilitatea înţelegerii şi stăpânirii timpului.
CAP IV SUTRA 14
Parinamaikatvadvastutattvam
Cele trei gunas, care sunt o parte din prakriti, suferă transformări de la
avyakta la vyakta, de la nemanifestat la manifestat. Cele trei gunas nu
numai creează şi controlează materia, ci o şi diferenţiază. Gunas-urile creează
lumile organice, anorganice, fizice, mentale, psihice şi astrale ale Universului.
CAP IV SUTRA 15
CAP IV SUTRA 16
Există două teorii despre acest subiect. Teoria idealistă neagă chiar
existenţa lumii. Teoria realistă susţine că lumea există în forma sa obiectivă aşa
cum o vedem. Vedanta este idealistă, iar sistemul filosofic Charvaka este
realist. Se pare că Yoga este o cale de mijloc. Ea nu respinge faţetele
superioare ale lumii simţurilor şi percepţiei şi, de asemenea, nu respinge partea
obiectivă. Yoga crede în existenţa obiectelor la fel ca şi în existenţa faţetelor
superioare ale existenţei. Prin urmare, chiar şi atunci când chitta este retrasă,
lumea va continua să existe, deoarece lumea, ca tot, există în materie, în
minte, în indriyas-uri, în timp şi spaţiu.
CAP IV SUTRA 17
Mintea are nevoie de obiectul cunoaşterii pentru a-l reflecta, numai atunci
cunoaşterea acelui obiect are loc. Atâta timp cât obiectul nu este reflectat în
chitta (minte), aceasta nu poate realiza cunoaşterea lui.
Dacă un obiect este plasat în faţa chitta-ei, dar nu are loc nici o
reflectare, atunci nu va exista nici o cunoaştere, chiar dacă obiectul şi chitta
sunt faţă în faţă. Mai mult, cunoaşterea unui obiect nu are loc numai pentru că
obiectul este prezent. Cunoaşterea se naşte numai atunci când are loc o
reflectare a obiectului în chitta (minte).
Prin urmare, înţelesul acestei sutra este că un obiect este ori cunoscut,
ori necunoscut, conform cu prezenţa sau absenţa reflectării acelui obiect în
minte.
CAP IV SUTRA 18
CAP IV SUTRA 19
Na tatsvabhasam drishyatvat
Purusha nu este realizat prin intermediul minţii. Pentru a-l realiza, mintea
este în totalitate separată şi scoasă în afara domeniului experienţei. În timp ce
omul obişnuit depinde de simţuri pentru cunoaştere, sau omul de ştiinţă de
instrumentele sale, yoghinul depinde de cea mai înaltă facultate de auto-
cunoaştere. Numai după ce instrumentul schimbător al cunoaşterii este
schimbat (chitta) se poate realiza purusha. Prin urmare, fiinţa supremă sau
purusha nu este subiectul cunoaşterii prin intermediul minţii, ci este subiectul
cunoaşterii prin el însuşi. Sadhana (practica spirituală) nu se ocupă atât de
conştiinţa lui purusha cât de eliminarea formelor inferioare, vehiculele
inferioare ale conştiinţei. Cu toate că purusha se auto-iluminează, el nu este
perceptibil prin chitta.
CAP IV SUTRA 20
Ekasamaye chobhayanavadharanam
CAP IV SUTRA 21
Chittantaradrishye buddhibuddheratiprasangah
smritisankarashcha
CAP IV SUTRA 22
Chitterapratisankramayastadakarapattau svabuddhisamvedanam
CAP IV SUTRA 23
CAP IV SUTRA 24
Tadasankhyeyavasanabhishchitramapi parartham
samhatyakaritvat
CAP IV SUTRA 25
Vishesadarshinah atmabhavabhavanavinivrittih
Prima interpretare pare a fi cea mai corectă. Ştim că în cea mai înaltă
stare de samadhi conştiinţa nu se schimbă; ea devine statică. În această stare
diferenţa dintre văzător şi văzut este cunoscută perfect. Mai mult, vasanas-
urile, care constituie structura generală a minţii şi a conştiinţei mentale, nu
sunt scopuri, ci numai mijloace. Prin urmare, scopul ultim al minţii este de a se
transcende pe ea însăşi: Atmabhava este cel mai fin punct unde mintea, ca
entitate, se autodizolvă. La acest stadiu vine experienţa lui kaivalya
(realizarea de sine).
CAP IV SUTRA 26
În acel moment, întreaga mişcare, de la cel mai înalt punct spiritual la cel
mai jos, este văzută de el; el îşi aminteşte toate experienţele spirituale pe care
le-a avut încă de la începutul vieţii sale spirituale. Atunci el devine capabil să
creeze un sentiment de distincţie între experienţele de diferite dimensiuni.
Atunci el realizează că toate acestea, inclusiv meditaţia şi extazul sunt relative,
şi nu absolute. Se spune că beatitudinea şi jnana născută din conştiinţa
supremă este neschimbată şi permanentă, dar în timpul perioadei de sadhana
(practică spirituală), de-a lungul multor naşteri, calitatea experienţei se
schimbă. Nici chiar calitatea transei şi a conştiinţei sinelui şi cunoaşterea
supremă nu sunt absolute.
Din fizică ştim că orice lucru gravitează spre centrul Pământului, având
ceea ce noi numim greutate. În mod analog, în stadiul final al sadhana-ei,
mintea este atrasă spre centrul de gravitaţie, adică kaivalya. Astfel, atunci
când toţi agenţii conştiinţei sunt îndepărtaţi, purusha se umple de conştiinţă
absolută, fiind atras spre starea de kaivalya.
Hanamesam kleshavaduktam
CAP IV SUTRA 29
Prasankhyaneapyakusidasya sarvatha
vivekakhyaterdharmameghah samadhi
Prasankhyane = în cea mai înaltă meditaţie; api = chiar; akusidasya = a
aceluia care nu mai are interes; sarvatha = în toate felurile; vivekakhyateh =
prin discriminare; dharmameghah = ploaia dharma-ei; samadhi = samadhi.
Atunci când nu mai există interes nici chiar pentru cea mai
înaltă meditaţie, se realizează DHARMAMEGHA SAMADHI, datorită
completei discriminări (VIVEKAKHYATI).
Acest lucru devine posibil atunci când s-a atins ultimul stadiu al lui nirbija
samadhi. Să luăm un exemplu; atunci când un om moare, ultimul moment al
vieţii sale este momentul în care îşi vede întreaga viaţă trecându-i prin faţa
ochilor. El nu vede nimic clar, dar are un fel de conştiinţă mistică a tot ceea ce
s-a întâmplat de-a lungul vieţii sale. El îşi priveşte viaţa ca şi cum ar privi un
peisaj. Marea experienţă din dharmamegha samadhi este asemănătoare şi
are loc chiar în momentul eliberării. Acest lucru pune capăt tuturor eforturilor,
pune capăt sadhana-ei, meditaţiei şi lui samadhi.
CAP IV SUTRA 30
Tatah kleshakarmanivrittih
Procesul de mukti este format din două părţi, şi anume mukti individuală
şi mukti cosmică (prakriti moksha). Cea de-a doua este eliberarea atât de
prakriti cât şi de purusha. Atunci când un individ se eliberează de kleshas şi
karmas acestea există totuşi undeva în prakriti, cu toate că pentru el au
dispărut. La sfârşitul unui ciclu, totul se cufundă în prakriti. Acest lucru este
prakriti moksha. Un om bogat care stă într-o cameră cu aer condiţionat în
timp ce afară este vară şi caniculă, poate fi comparat cu un jivanmukta.
Dispariţia căldurii după sezonul ploios poate fi comparată cu prakriti moksha.
Deci acestea sunt cele două aspecte ale lui mukti - unul individual, celălalt
universal. Eforturile făcute de oamenii de aici şi din alte părţi vizează numai
eliberarea individuală. Profeţi ca Isus, Buddha, Sankara, sunt exemple de
eliberare individuală. Eliberarea universală nu poate fi realizată de un singur
individ; tot ceea ce poate face el este de a realiza o sadhana (practică
spirituală) intensă pentru a obţine eliberarea pentru el însuşi.
Acestea sunt cele două faţete ale eliberării; una este abordarea
evazionistă, cealaltă este abordarea practică. Abordarea unui yoghin nu trebuie
să fie evazionistă, ci practică. Jivanmukta care s-a eliberat practic acţionează
pentru binele umanităţii; el nu evadeză în tărâmul de dincolo de prakriti, chiar
dacă este eliberat. El caută să aducă mângâiere şi pace indivizilor care suferă.
Astfel, ei rămân în dharmamegha samadhi şi nu evadează în kaivalya, cu
toate că aceasta este chiar în faţa lor. Atunci când yoghinul consideră că şi-a
împlinit misiunea, el trece dincolo, în starea de kaivalya.
CAP IV SUTRA 31
CAP IV SUTRA 32
CAP IV SUTRA 33
1. De la nemanifestat la manifestat.
2. De la mineral la vegetal.
3. De la vegetal la animal.
4. De la animal la om.
5. De la uman la superuman.
Tot aşa cum nu ştim exact când un copil devine adolescent sau când un
adolescent devine matur, analog transformările lui jiva de la un regn la altul,
adică de la vegetal la animal, de la animal la om ş.a.m.d., de la o încarnare a lui
la alta, de la o naştere la alta, nu sunt aprehensibile. Prin urmare există oameni
care nu cred în reîncarnare, dar acest lucru este pentru că ei n-o pot vedea. Se
poate spune că nu este posibil ca aceasta să fie văzută; ea este aprehensibilă
numai la sfârşitul procesului, şi nu în fazele lui intermediare. Această sutra dă
un raţionament logic pentru teoria reîncarnării.
CAP IV SUTRA 34
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
A
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
A = nu
ABHAVA(H) = absenţă
ABHAVE = la dispariţia
ABHIBHAVA = suprimare
ABHYANTARA = intern
ADHIGAMA = atingere
ADHYATMA = spiritual
ADINI = etc.
ADISU = etc.
AGAMI KARMA = suferinţa care n-a venit încă dar care urmează să apară la
un moment dat în viitor.
AHIMSA = non-violenţă
AJAPA AJAPA = al 4-lea tip de PRANAYAMA; (AJAPA MANTRA = repetarea sau
rostirea involuntară în timpul respiraţiei a unei MANTRA-e sau a unei formule
sacre care facilitează punerea la unison sau rezonanţa cu Divinul. Conform
învăţăturilor din HATHA-YOGA, zgomotul specific alternat al respiraţiei
(inspiraţia şi expiraţia) unei fiinţe vii constituie o invocaţie inconştientă către
Divin ale cărei sunete sunt uneori faimoasa MANTRA SO HAM "El (Divinul)
este eu", alteori HAM SA "Eu sunt El (Divinul)".
AJNA CHAKRA = centrul mental, secret de comandă cel de-al 6-lea dintre cei
7 centri spirituali subtili ai fiinţei umane; centrul de forţă situat în plan subtil în
zona din mijlocul frunţii (sinonim: "al treilea ochi", "ochiul lui
SHIVA").Corespunde Mentalului Divin Macrocosmic iar trezirea sa completă
conferă yoghinului Iluminarea spirituală, distrugerea definitivă a legăturilor
KARMA-ei şi îi permite să dobândească uluitoarele puteri paranormale
(SIDDHIS). În centrul (focarul rezonant) al lui AJNA CHAKRA vibrează energia
fundamentală a creaţiei, sunetul fundamental subtil, divin AUM. Cel care
realizează LAYA YOGA cu acest sunet (AUM) îşi poate arde cu uşurinţă KARMA
de suferinţă, eliberându-se de toate mizeriile fizice sau subtile.
AKALPITA = inimaginabil
AKARANAM = nefăcând
AKASHAYOH = a spaţiului
AKLISTAH = nedureros
AKRAMAN = dincolo de ordinea succesiunii
AKSEPT = transcenzând
ALAMBANA = suport
ALAMBUSHA = Nadi secret (canal subtil prin care circulă energia fluidică)
ALASYA = letargia
ALOKA = lumină
ANAGATAH = viitor
ANANTARYAM = secvenţă
ANASTAM = nedistrus
ANATMASU = non-ATMA
ANATYAT = infinit
ANAVADHARANAM = non-înţelegere
ANAVASTHITATVA = instabilitate
ANEKESAM = a multor
ANISTO = nedorit
ANTAH = a se sfârşi
ANTARAYA = obstacol
ANTARAYAH = obstacole
ANUBHUTA = înregistrat
ANUKARAH = imitând
ANUMODITA = aprobată
ANUPATI = comun
ANUSHADHI = ierburi
ANUSHRAVIKA = auzit
ANUTTAMAH = neţărmurit
ANVAYA = interpenetrant
ANYATA = diferenţă
ANYATVAM = diferenţă
APARAMRISTAH = neatins
APARANTA = moarte
APARIGRAHA = non-posesiune
APATTAV = îndeplinind
APAVARGA = eliberare
APEKSHANA(M) = indiferenţă
APRAMANAKAM = non-cunoscător
APRAYOJAKAM = indirect
ARTHAM = de dragul
ASAMSARGAH = non-ataşament
ASANGA = non-contact
ASANKHYEYA = nenumărat
ASANKIRNAYOH = distinct
ASEVITAH = practicat
ASHRAYA = suport
ASHUCHI = impur
ASHUDDHI= impuritate
ASMITA SAMADHI = al 4-lea stadiu din cele 4 stadii ale lui SAMPRAJNATA
SAMADHI; este starea ATMA-ică legată de ALINGA
ASTA = opt
ASTI = există
ASYA = a acesteia
ATAT = neadecvat
ATITA = trecut
ATMA = sinele divin suprem, etern. Scânteia din dumnezeire în fiinţa umană
ATMA BHAVA = conştiinţa divină de sine; conştiinţa celui mai înalt nivel al
sinelui divin, etern
ATYANTA = extrem
AVASTHA = condiţie, stare. Yoghinii disting câteva stări sau stadii distincte de
maturitate lăuntrică pe calea spirituală. Faimosul tratat Hatha-Yoga-
Pradipika (IV.69) vorbeşte despre starea iniţială (ARAMBHA-AVASTHA), starea
activă sau starea "uleiorului" (GHATA-AVASTHA), "starea acumulării" (PARICAYA-
AVASTHA) şi "starea de maturitate spirituală" (NISHPATTY-AVASTHA). Acestea
mai sunt numite uneori "nivele" de realizare (BHUMI).
AVASTHANAM = stabilire
AVESHAH = intrare
AVIDYA = cunoaşterea non-discriminativă, incorectă sau falsă; ignoranţa; lipsa
conştiinţei interne, prostia
AVIPLAVA = statornic
AVISHESHAH = non-distinct
AVYAPADESHA = nemanifestat
A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
B
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
BADHAN = tulburare
BAHIH = extern
BAHYA = extern
BALANI = puteri
BANDHA = a obliga; legătură
BHAVANA = simţământ
BHAVANATHAH = atitudine
BHEDHAH = îndepărtare
BHUMIH = întemeiat
A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
CHA = şi
CHAKRA = centru subtil energetic prin care trec anumite forme de energie
subtilă. Aceşti centri (CHAKRAS) acumulează, transformă şi redistribuie
energiile care îi traversează.
CHAKSUH = ochi
CHANDRA = Lună
CHATURTHA = al patrulea
CHETANA = conştiinţă
CHITRAM = împestriţată
CHITTANI = minţi
CHITTANTARADRISHYE = într-o minte, fiind cunoscută de alta
CHITTEH = a conştiinţei
A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
D
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
DAURMANASYA = depresiune
DESHAYOH = de loc
DIPTIH = radiaţie
DIRGHA = lung
DIVYAM = divin
DOSHA = defect
DRASHTA = văzătorul
DRIDHA = ferm
DRISHEH = al văzătorului
DRISHYASYA = a văzutului
DRISHYAYOH = văzut
DVESHAH = aversiune
A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
EGO =
EKA = unu
EKAGRATA = focalizare (în această stare RAJO GUNA şi TAMO GUNA sunt
absente). Concentrarea întregii noastre atenţii asupra unui singur (Eka) punct
(focar) sau asupra unui singu obiect; situaţie în care toate energiile psihice sunt
focalizate asupra unui aceluiaşi obiect.
EKAGRATAYOH = fixitate
EKAGRYA = focalizare
EKAM = unu
EKATANATA = continuitate
EKATMATA = identitate
EKATRA = împreună
ESAM = a acestora
A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
F
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
FOCARE DE PUTERE =
A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
G
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
GANDHARI = un Nadi
GARIMA = putere psihică paranormală prin care corpul fizic poate fi făcut să
fie extraordinar de greu
GATI = mişcare
GRAHITA = cunoscător
GRAHYA = receptiv
GUNANAM = al GUNAS-urilor
A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
H
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
HASTI = elefant
HASTIJIHWA = un Nadi; unul dintre cele 14 canale subtile (NADIS) prin care
circulă energiile subtile în fiinţă. Se spune că el ajunge la ochiul drept
HETU(H) = cauză
HETUTVAT = depinzând de
HEYAM = a fi evitat
HLADA = bucurie
A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
IDA = Nadi prin care circulă energia subtilă (-) receptivă, lunară, feminină
ILUMINARE =
INDRIYANAM = al simţurilor
INTUIŢIE =
A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
JALA = apă
JANMA = naştere
JAYANTE = se produc
JIVATMA = ATMAN Sinele Suprem, etern, divin manifestându-se sub forma unui
Sine încarnat. El locuieşte într-un corp pe care îl utilizează ca instrument cu
toate că ştie că în realitate el este şi rămâne totdeauna ATMAN.
JNANASYA = a cunoaşterii
JNEYA = cognoscibil
JUBUPSA = indiferenţă
JVALANAM = strălucire
A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
KALA = timp
KALENA = printimp
KANTAKADISU = spini
KARANA = cauză
KARMA = acţiune, act, consecinţele unei acţiuni fizice, psihice, mentale ori
spirituale; suma tuturor consecinţelor acţiunilor unei fiinţe umane comise în
această viaţă sau într-o viaţă anterioară; lanţul cauzalităţii lumii morale.
KARUNA = compasiune
KIM = ce
KIRTAN = reuniuni publice în care mai ales BHAKTI YOGHINI recită recită cu
fervoare şi cântă anumite texte spirituale sacre sau chiar dansează în cinstea
lui DUMNEZEU. Aceste manifestări colective joacă un rol important în BHAKTI
YOGA.
KRAM = ordine
KRAMA = proces
KRODHA = mânie
KSANA = moment
KSAYAH = distracţie
KSAYAT = distrugere
KSETRAM = câmp
KSETRIKAVAT = ca fermierul
KSIYATE = dispare
KSUT = foame
KUHOO = un Nadi
KUMBHAKA = reţinere a suflului pe o anumită perioadă de timp între
inspiraţie şi respiraţie şi invers.
KURMA NADI = Nadi care este situat, în plan subtil, dedesuptul scobiturii
gâtlejului.
A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
LABHAH = câştig
LAGHIMA = putere psihică paranormală prin care corpul fizic poate fi făcut să
devină atât de uşor încât se înalţă de la sol şi se poate menţine ore întregi la
zeci de metri înălţime în aer (LEVITAŢIE). Implică anularea deplină a acţiunii
energiilor gravitaţionale asupra corpului fizic.
LAGHU = uşor
LAKSANA = caracteristic
LAVANYA = graţie
LOKAH = iluminare
A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
M
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
MADHYA = mediu
MAHA SAMADHI =
MALA = impuritate
MANASAH = al minţii
MANEH = al cristalului
MANTRA(S) =
MATRA = numai
MATRASYA = numai
MATRAT = singur
MAYA =
MOHA = confuzie
MOODHA = stadiul de trezire a lui KUNDALINI în care acesta aparţine doar lui
MULADHARA CHAKRA; Generează o stare predominantă a minţii în care
predomină TAMAS GUNA
MRIDU = slab
MUDITA = bucurie
MUDRA = gest de punere în REZONANŢă, sau atitudine, ce se realizează cu
anumite zone ale corpului, organe sau chiar cu mâinile, pentru a facilita
trezirea, amplificarea şi realizarea anumitor stări lăuntrice binefăcătoare,
psihice, mentale sau spirituale, anticipând astfel manifestarea acestora şi
contribuind la stabilirea unei comuniuni între fiinţa umană şi anumite nivele
subtile din MACROCOSMOS.
MULAH = rădăcină
MULADHARA CHAKRA =
A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
N
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
NA = nu
NABHI = buric
NADI = tub luminos sau canal subtil prin care circulă diferiţi curenţi subtili de
energie. Uneori cuvântul NADI se referă atât la venele şi arterele care conduc
sângele, cât şi la canalele subtile prin care circulă forţa vieţii (PRANA). O
interpretare recentă mai sofisticată a unor cercetători numeşte NADIS-urile ca
fiind matrici ale fluxurilor subtile ale energiei psihosomatice. Ele mai sunt
numite, de asemenea, HITA şi SIRA.
Numărul lor este în general considerat a fi 72000 deşi, aşa cum Tri-
Shikhi-Brahmana-Upanishad (II.76) menţionează, ele sunt în realitate
nenumărate. Shiva-Samhita (II.13) afirmă existenţa a 350000 de NADIS-uri în
total. Anumite lucrări yoghine secrete spun că 72 sunt în principal mai
importante dar multe menţionează doar numele a 10, 12 sau 14. Astfel,
Darshana-Upanishad (IV.6) numeşte l4 canale subtile majore ale energiei
misterioase a vieţii,care sunt: SUSHUMNA, IDA, PINGALA, SARASVATI, PUSHA,
VARUNA, HASTI-JIHVA, YASHASVINI, ALAMBUSA, KUHU, VISHVA-UDARA,
PAYASVINI, SHANKHINI, GANDHARA.
NASTAM = distrus
NIMITTA = instrument
NIRATISHAYAM = nelimitat
NIRBHASAM = a apare
NIRMANA = creaţie
NIRVIKALPA SAMADHI =
NITYA = etern
NITYATVAT = permanent
A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
Derivat din rădăcina verbală sanscrită VAJ, care înseamnă "a fi puternic",
cuvântul OJAS semnifică "forţă uriaşă, energie sublimată, rezultantă prin
transmutaţia biologică a potenţialului creator (sexual), vigoare (vitală, psihică,
mentală, spirituală)". În Ayurveda, OJAS este CHINTESENŢA constituenţilor
(DHATUS) ai corpului fizic. Yoghinii consideră că OJAS este mai degrabă o forţă
benefică, subtilă, ce rezultă prin transmutaţie biologică (de exemplu,
transmutaţia potenţialului sexual, atât al femeii cât şi al bărbatului, în energie)
şi, fiind distribuită în tot corpul şi în întreaga fiinţă le vitalizează, le regenerează
şi le hrăneşte neîncetat. OJAS este, prin urmare, un principiu vital foarte
important, care este conţinut şi acumulat (stocat) în cele şapte DHATUS
(1.Plasma (RASA); 2.Sângele (RAKTA); 3.Muşchii (MAMSA); 4.Grăsimea
(MEDA); 5.Oasele (ASTHI); 6.Măduva, Nervii (MAJJA); 7.Sperma şi
Ţesuturile reproducătoare -atât la bărbat cât şi la femeie- (SUKRA)).
Cea mai mare cantitate sau concentraţie de OJAS poate să rezulte, graţie
transmutaţiei biologice, în timpul şi după o fuziune amoroasă sexuală plenară,
în care cei doi iubiţi realizează perfect continenţa sexuală şi sublimează după
aceea în mod armonios energia binefăcătoare subtila (OJAS) care rezultă. Prin
transmutaţia biologică şi sublimarea în energii rafinate a forţei care rezultă cu
uşurinţă din potenţialul sexual (CREATOR) atât al femeii, cât şi al bărbatului,
are loc o accelerare a evoluţiei psihice, mentale şi spirituale, care se reflectă în
fiinţă prin trezirea anumitor puteri paranormale (SIDDHIS), creşterea
inteligenţei, amplificarea puterii de pătrundere mentală, dinamizarea intuiţiei
etc.
Având în vedere toate aceste aspecte, putem înţelege mult mai bine de ce
fluidul OJAS este considerat de către yoghini -în
A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
PANKA = noroi
PARAIH = cu alţii
PARI = complet
PARINAMAH = transformare
PARITAPA = tristeţe
PARYAVASANAM = extensie
PHALA = efect
PINGALA = Nadi prin care circulă energia subtilă (+), emisivă, solară,
masculină
PIPASA = sete
POOSHA = un Nadi
PRACHARA = modalitate
PRADHANA = PRAKRITI
PRADURBHAVAH = aparenţă
PRADURBHAVAV = emergenţă
PRAMADA = amânare
PRANAMAYA KOSHA =
PRANASYA = a respiraţiei
PRASHANTA = liniştit
PRATHISTHAM = bazat
PRATI = înspre
PRATIPAKSA = opusul
PRATIPATTIH = cunoaştere
PRATIPRASAVAH = involuţie
PRATIYOGI = corespunzător
PRAVIBHAGA = separat
PRAVRITTIH = funcţionare
PRAYATNA = efort
PRAYOJAKAM = mişcându-se
PURVA = anterior
PURVAKA = precedată de
A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
RAGA = plăcerea
RAGAH = ataşament
RAJA YOGA = formă de YOGA (YOGA regală). Una dintre cele patru mari forme
de YOGA, care vizează unirea cu DUMNEZEU după sistemul descris de
Patanjali în faimosul său tratat Yoga sutras.
RAJAS = una din cele 3 proprietăţii ale lui PRAKRITI=activitate; cea de a doua
GUNA: în cazul predominanţei sale, mentalul este împrăştiat, disipat, rupt în
bucăţi, înclinat spre sinucidere, crimă, realizând adeseori o ruptură a
personalităţii (starea minţii - KSHIPTA).
RAJAS(GUNA) = a doua dintre cele trei GUNAS. Ea se manifestă în
RAKSHAS = demoni
RATNA = comori
RUTA = limbaj
A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
SADA = întotdeauna
SADHANA = practica spirituală. Derivat din cuvântul sanscrit SADH: "a ajunge
la ţel"; cu alte cuvinte, "mijloc de perfecţionare spirituală". Exerciţii care permit
să fie stăpânită una dintre ramurile sistemului YOGA.
SAGUNOPASANA = cu calităţi
SAH = aceasta
SALAMBANAM = cu suport
SAM = complet
SAMADHAU = în SAMADHI
SAMAPTIH = sfârşit
SAMASANA = postură YOGA
SAMAYA = circumstanţe
SAMBANDHA = relaţie
SAMBHODHAH = cunoaştere
SAMKHYA =
SAMPAT = sănătate
SAMPRAYOGAH = comuniune
SAMSAYA = îndoială
SAMVEGA = dorinţa
SAMYAMA(H) = DHARANA, DHYANA şi SAMADHI, realizate împreună în acelaşi
timp. În această stare superioară de identificare a conştiinţei, care face posibilă
şi fuziunea cu obiectul ales să fie cunoscut, CUNOSCăTORUL, OBIECTUL DE
CUNOSCUT şI CUNOAşTEREA
SAMYOGO = uniune
SANGA = ataşament
SANJNA = conştiinţă
SANKARA(H) = confuzie
SANNYASIN = fiinţă umană care în India renunţă complet la lume pentru a trăi
în cea mai deplină detaşare şi se consacră în întregime realizării Eliberării
Spirituale (MOKSHA). Sărăcia unui SANNYASIN nu este numai materială; ea
include, de asemenea, ceea ce mistica creştină numeşte "sărăcia în minte"
sau, cu alte cuvinte, absenţa concepţiilor dualiste, cum ar fi binele şi răul,
atracţia sau dezgustul (respingerea), frica sau dorinţa etc.
SANTOSHA = mulţumire
SARASWATI = un Nadi
SARUPYAM = identificare
SARVAJNA = omniscienţă
SARVAJNATRITVAM = omniscienţă
SATI = fiind
SATKARA = adoraţie
SATYA = veracitate
SAUMANASYA = veselie
SHAITHILYA = pierdere
SHAKTI = putere
SHANKHINI = un Nadi
SHAUCHA = curăţenie
SHILAM = calităţi
SHIVALINGA = LINGA
SHOORA = un Nadi
SHRADDHA = credinţă
SHROTRA = ureche
SHROTRAM = organul auzului
SHRUTA = auzit
SHUCHI = pur
SHUDDHAH = pur
SHUDDHAU = purificare
SHUDDHI = purificare
SHULA = grosier
SHUNYA SAMADHI = cea mai înaltă stare de extaz divin, SAMADHI este
descrisă ca fiind vid beatific (SHUNYA) şi plin (PURNA) în acelaşi timp.
SHUNYAM = gol;
SHUNYANAM = lipsit de
SIDDHA = adept
SIDDHAYOH = SIDDHIS
SMAYA = mândrie
SMRITI(H) = memorie
SOMA =
SOPAKRAMAN = KARMA activă
STHAIRYAM = stabilitate
STHIRA = ferm
STHITI = fermitate
STYANA = moleşeală
SUKHAM = confortabil
SURYA = Soare
SVABHASAM = autoiluminată
SVABUDDHI = autocunoaştere
împreună, înseamnă "norocos" sau "de bun augur". Acest străvechi simbol al
celor două energii fundamentale ale manifestării, ce se află prezente de
asemenea în fiinţă ca YANG, (+) şi YIN, (-), HA ((+), solarul) şi THA ((-), lunarul),
este uneori asociat în YOGA cu centrul psihoenergetic al buricului, care este
considerat a fi locul sau focarul în MICROCOSMOSUL fiinţei umane al "soarelui"
nostru lăuntric (SURYA).
A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
TADAM = atunci
TADEVA = aceeaşi
TAH = acesta
TAMAS = una dintre cele 3 GUNAS; în situaţia în care, în fiinţa umană, TAMAS
este predominant, mintea este greoaie, inertă şi tensionată; acest GUNA
reprezintă una dintre cele 3 proprietăţi ale lui PRAKRITI; stabilitate.
TANTRAM = dependent
TAPAH =austeritate
TARA = stele
TARAKAM = transcedental
TASAM = este
TATHA = ca aceasta
TATRA = acolo; din cele două; aici; în această stare; din acestea
TATSAMNIDHAU = în vecinătatea ei
TATTVA = principiu
TATTVAM = esenţa
TE = ei; ele
TRATAKA =
TRAYA = trei
TU = dar
TULA = bumbac
TULYA = egal
TYAGAH = abandon
A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
UDARA = manifestate
sugere (datorită vidului din plămâni) abdomenul atât deasupra, cât şi sub buric,
urmărind să tragem întreaga zonă abdominală, pentru a o lipi cât mai mult de
zona din interior a coloanei vertebrale. Prin intermediul acestei retracţii,
menţinută cât mai mult timp (fără a forţa) şi însoţită de un fel de contracţie
interioară ce generează o stare de "sugere" către în sus, vom resimţi, pe
măsură ce executăm din ce în ce mai bine, cum apare un val de energie subtilă
lăuntrică (PRANA) care, constant este ferm determinată să zboare cu
repeziciune în sus (UDDINA), mai ales prin canalul central al lui SUSHUMNA
NADI. Atunci când UDDIYANA BANDHA se încheie, vom relaxa mai întâi
abdomenul şi NUMAI DUPă ACEEA VOM INSPIRA". Gheranda Samhita
numeşte UDDIYANA BANDHA: "leul care poate înfrânge cu uşurinţă elefantul
morţii".
UDITA = manifestat
UDITAV = manifestat
UKTAM = spus
UPALABDHI = dobândire
UPANISHADE =
UPARAKTAM = colorat
UPASARGA = obstacole
UTKRANTIH = levitaţie
UTPANNA = ivit
UTTARES = al următoarelor
A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
V
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
VA = sau; ori
VAHITA = flux
VAIRA = ostilitate
VAIRAGYA = detaşare spirituală
VAJRASAMHANANATVANI = duritate
VARANA = obstacole
VARUNI = un Nadi
VASHIKARA = control
VASHYATE = stăpânire
VASIKARAH = stăpânire
VASTU = obiect
VEDANTA =
VEDANTYAH = a fi experimentat
VIBHAGA = constituente
VIBHAKTAH = separat
VICHARA SAMADHI = stadiul astral (din cele 4 stadii ale lui SAMPRAJNATA
SAMADHI)
VIJNANAMAYAKOSHA =
VIRAMA = oprire
VISAYA = obiect
VISAYAM = obiect
VISAYAVATI = senzorial
VISHESA = cu diferenţă; stadiul mental al lui VITARKA (unul dintre cele 4 stadii
ale lui SAMPRAJNATA SAMADHI); diferenţa
VITARKA = "întrebare" sau gândire verbală; prin alternare; nivele sau stări de
conştiinţă; primul stadiu al GUNAS-urilor. În el există diferenţe şi le putem
conştientiza; pasiuni; îndoială; incertitudine
VYADHI = boală
VYAKHYATA = explicat
VYAKTA = manifestat
VYAVAHITA = ascuns
VYAVAHITANAM = separat
VYUHA = aranjament
W
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
WISHWODARI = un Nadi
A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Y
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)
YATNAH = efort
YOGAH = YOGA
YOGINAH = a yoghinului
YONI =
A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, V, W, Y
Cap. I, Cap. II, Cap. III, Cap. IV, (prefaţă, introducere, index termeni folosiţi)