Școala în sufletul elevilor și în sânul comunității

Prof. Cristina DURAU, limba franceză

Școala Gimnazială „Mihai Viteazul”, Craiova

Fiecare dintre noi își amintește cu mai mult sau mai puțin entuziasm vremurile când, pe
băncile școlii, participam la tot felul de evenimente care ne pricinuiau o varietate de trăiri, de
la emoție, încântare, bucurie până la plictiseală, stres sau oboseală. Acum, cealaltă parte a
baricadei, ca profesor, de câte ori organizez o activitate, încerc să mă raportez la copilul de
acum 25 de ani și la ce ar simți el în situațiile pe care eu le propun. Personal, cred că empatia
cu elevul este unul dintre ingredientele esențiale ale unei activități reușite.
Un alt factor la care mă raportez îl
comunitatea. Prezența membrilor acesteia
la acțiunile organizate de școală este o
modalitate de a-i apropia, de a le arăta
cum lucrăm noi, profesorii și ce lucruri
frumoase putem face împreună cu copiii.
Școala în care lucrez este în top în ceea ce
privește activitățile. Proiecte, spectacole,
expoziții, acțiuni de voluntariat ne țin
permanent conectați la evenimente atât pe
noi, profesorii, cât mai ales pe copii.
Astfel se creează acel spirit de colaborare
care contribuie la înfrumusețarea timpului
petrecut împreună și la marcarea
momentelor importante ale anului.

Energia reîntoarcerii din vacanță și bucuria revederii sunt însoțite de dorința de

implicare în viața școlii, pe care fiecare cadru didactic este dator să o sădească în inimile
elevilor săi. La noi, anul școlar începe cu Târgul de toamnă, o adevărată sărbătoare a
anotimpului abundenței. Fiecare clasă participă atât cu un stand care reflectă frumusețea
toamnei și bogăția roadelor anotimpului îmbelșugat, dar și cu un program artistic vesel, care
să-i încânte pe toți cei prezenți. Alături de copii participă și invitații acestora, respectiv familie,
prieteni sau vecini, fiind una dintre activitățile care îi apropie pe membrii comunității de viața
școlii. Urmează „Săptămâna legumelor și fructelor donate”, o acțiune de voluntariat organizată
în parteneriat cu CJRAE. Tot în luna septembrie am sărbătorit „Ziua europeană a limbilor”.
Școala noastră este una dintre puținele școli gimnaziale cu predare intensivă în limbile
franceză și engleză. Elevii noștri sunt pasionați de limbile străine și participă cu mult entuziasm
la toate activitățile dedicate acestora, dovedind că pasiunea este cheia oricărei reușite.
Manifestările cu ocazia sărbătorii limbilor moderne au fost organizate atât la clasă, cât și la
nivel de școală, prin organizarea de activități special dedicate acestui moment, dar și la CDI,
pentru a le prezenta copiilor fondul de carte în limbi străine pe care îl pot accesa în cadrul
bibliotecii școlii.
 Anul 2018, marcant pentru istoria țării noastre, a fost
prilej de sărbătoare pentru toți românii, mari și mici.
Elevii Școlii Gimnaziale „Mihai Viteazul” din
Craiova, alături de învățătorii și profesorii lor, au pus
mult suflet în celebrarea celor 100 de ani ai României
Mari. Și tot în decembrie organizăm manifestările
dedicate sărbătorilor de iarnă. Primăvara vine cu
„Mărțișorul” și „Ziua internațională a femeii”,
continuă cu activități dedicate mediului înconjurător,
concursuri pe discipline, ateliere de creație etc, iar
anul școlar se încheie cu „Ziua internațională a
copilului”. Toate aceste momente fac din viața
școlarului o sărbătoare, astfel încât întregul an școlar este prilej de bucurie pentru copii.

Îmi amintesc și astăzi cu câtă bucurie mergeam la școală, mai ales după câte o vacanță
lungă de vară. Îmi priveam vârfurile pantofilor în timp ce pășeam pe dalele din beton ale aleilor
umezite de ploaia de toamnă, presărate cu frunze arămii, cărând un ghiozdan mai mare decât
mine, iar gândul meu era deja la ceea ce
făcusem sau urma să facem în clasă.
Mergeam cu drag, cu entuziasm, rar mi se
întâmpla să nu am chef de școală. Atunci
nu realizam că acest sentiment nu era
întâmplător, însă crescând am ajuns să
conștientizez șansa pe care am avut-o de a
avea parte mai întâi de o educatoare blândă
și sufletistă, apoi de o învățătoare cu multă
experiență și răbdare, și nu în ultimul rând
de profesori extraordinari, pasionați de
profesia lor.
Astăzi văd în colegii mei icoanele profesorilor care mi-au îndrumat pașii, dăruirea și
noblețea lor și tot ce pot să sper este ca elevii mei să își amintească de mine cu același respect
cu care eu mă înclin în fața amintirii celor care m-au ajutat să devin ceea ce sunt astăzi.