Învățământul românesc între tradiție și modernitate

Profesor Simona Șerbu, Școala Gimnazială Cireșu, Jud. Brăila

Școala nu este un institut de învățătură, ci un templu ai cărui preoți sunt profesorii. Școala …
instituție menită să pregătească copiii pentru viață, locul unde se dezvoltă inteligența, locul unde
elevii vin cu mare drag, unde să știe că sunt așteptați cu drag de profesorii care îi vor ajuta să își
descopere talentele lor, care îi vor susține cu încredere maximă în drumul lor pentru a-și împlini
fiecare cele mai mari visuri. Însă pentru ca acest lucru să fie posibil este nevoie ca profesorii,
părinții și copiii să fie parteneri de drum, să se respecte și să aibă încredere unii în alții.
Până a păși pe drumul cunoașterii unde sunt așteptați de către profesori, de copil se ocupă la
început părinții și nu se poate nega valoarea primelor orientări emise în cadrul familial. Oricât de
amplă și de sofisticată ar fi educația realizată în școală, nu pot fi neglijați sub nicio formă cei șapte
ani de acasă.
Factor esențial în creșterea și continuitatea culturii unui popor, școala are menirea să creeze noi
punți între dascăli și tânăra generație. Elevii au fost mereu în pas cu inovațiile vieții, depășesc de
cele mai multe ori capacitatea profesorului de a li se adapta.
Azi, școala trebuie să include inovația ca o component de bază, însă nu trebuie neglijat nici rolul
tradiției, ba poate chiar anumite obiceiuri frumoase pot spori farmecul unei lecții, deci și a școlii.
Dintre acestea, tradiția de a citi o carte, de a discuta având în mână cartea respective, deoarece
răsfoitul unei cărți are un farmec aparte ce nu poate fi substituit de nicio inovație tehnică lipsită de
suflet precum sunt cărțile electronice.
Altă tradiție o reprezintă organizarea activităților extrașcolare cu elevii, utile pentru a-i
cunoaște și în alte ipostaze, excursii, vizite la muzee, distracții în aer liber, plimbări în grup. Aceste
activități reprezintă activitatea perfecta de a schimba atitudinea elevilor față de școală.
Permanent, pentru a modela o generație sănătoasă, trebuie să fii tu sănătos, să fii la current cu
tot ce este nou, util pentru ei.
Metodele interactive de grup sunt modalități moderne de stimulare a învățării și dezvoltării
personale încă de la vârstele timpurii. Interactivitatea presupune învățarea prin colaborare, prin
comunicare, produce o confruntare de idei, argumente, creează situații de învățare centrate pe
dorința de cooperare a copiilor, pe implicarea lor direct și active.
Pentru implementarea acestor instrumente didactice este nevoie de anumite calități și
disponibilități din partea cadrului didactic, să fie receptibil la nou, să își adapteze stilul didactic, să
aibă dorința de autoperfecționare, să gândească refelxiv și modern.
Făcând o comparație între metodele moderne și cele tradiționale, s-a constatat că primele se
caracterizează prin:
- Prioritatea dezvoltării personalității elevilor, vizând latura formativă a educației,
- Sunt centrate pe activități de învățare a elevului, pe acțiune și descoperire,
- Sunt flexibile, încurajează cooperarea și capacitatea de autoevaluare a elevilor,
- Stimulează motivația intrisecă,
- Relația profesor elev este democratică, bazată pe respect și colaborare,
- Elevii asimilează mai ușor informația.
 Dacă învățământul de tip tradițional cultivă competiția dintre elevi cu scopul ierarhizării acestora,
precum și activitatea individuală, conducând la lipsa de comunicare între colegi, la marginalizarea
nedreaptă a unora dintre aceștia, învățământul modern face apel la experiența proprie a elevului,
promovează învățarea prin colaborare, accentuează dezvoltarea gândirii. Munca de grup
stimulează interacțiunea dintre elevi, creșterea stimei de sine, încrederea în forțele proprii.
Orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori și, din acest punct de vedere,
educația va rămâne mereu o artă – arta de a adapta la o situație precisă, indicațiile generale date de
cărțile de metodologie, după cum afirma Gaston Mialaret.

Bibliografie:
1. Cerghit Ion, Metode de învățământ, E.D.P., 1973
2. Cucoș Constantin, Pedagogie, Ed. Polirom, 1996
3. www.crestinortodox.ro