MA

AŞINA DE
E CUREN
NT CONT
TINUU
1. E
Elementee construcctive
În principal, maşina de curent co ontinuu estee formată dintr-un innductor hetteropolar care
c
constituie statorul maşinii
m şi un indus care consttituie rotorrul acesteiaa. Principaalele elemeente
constructivve sunt prezzentate schematic în fig
gura 1.

uu
in
nt
co
nt
re
cu
de
a
in
as
-M

Fig. 1. M
Maşina de current continuuu – secţiune transversală..

Statoruul
U

Estte echipat cuu un număr de 2p poli inductori, denumiţi

d pooli principalli. Miezul feeromagneticc al
G

polilor induuctori este realizat

r din oţel masiv sau tole dinn tablă ferom magnetică cu c grosimeaa cuprinsă în ntre
0,5 mm şi 2 mm asaamblate împpreună prin buloane dee strângere nituite. Reealizarea miiezului poliilor
O

inductori ddin tole estee din punct de vedere tehnologic o operaţie mai uşoarăă. Din puncct de vederee al
G

funcţionăriii maşinii, această

a variaantă construuctivă preziintă avantajuul că pierdeerile de suprrafaţă datorrate
pulsaţiei cââmpului maagnetic din întrefier
î sunnt sunt mai reduse
r decâât în cazul miezurilor
m m
masive.
ea

Pe miezul poliilor inductoori sunt plassate înfăşurăările de exccitaţie (bobinele de exccitaţie). Aceeste
înfăşurări ssunt de tip concentrat, fiind realizzate din connductor de cupru
c izolatt cu email, bumbac, fibbră
irc

de sticlă saau alte matteriale izolaatoare. Înfăşşurările de excitaţie suunt astfel coonectate înccât polii de un
nume să allterneze la periferia
p arm
măturii cu po olii de num
me contrar.
M

La maşinile dee puteri mijllocii şi marii, între poliii inductori se

s plasează polii
p auxiliaari denumiţţi şi
poli de com mutaţie. Seccţiunea mieezului polilo or auxiliari este mai mică
m decât secţiunea
s m
miezului poliilor
principali. Pe miezul polilor auxxiliari sunt plasate înffăşurări conncentrate reealizate din conductor de
cupru izolaat. Aceste înfăşurări
î suunt astfel conectate
c înncât şi polii de comutaaţie să form meze un sisttem
heteropolarr.
Maaşinile de puuteri mari şii foarte marri, precum şi ş maşinile destinate
d accţionărilor electrice
e rap
pide
se mai echipează cu u o înfăşuraare de com mpensare. Această
A înffăşurare estte plasată în crestăturrile
prevăzute în acest sccop în pieseele polare ale a polilor principali. Axa mahneetică a acestor înfăşurrări
coincide cuu axa periiloor.
1
 Rotoru ul
Rottorul, armăătura mobilă a maşiniii de curennt continuu constituie indusul maşinii. Mieezul
feromagneetic al acestuuia este reaalizat din tole de tablă silicioasă de d 0,5 mm grosime,
g izoolate între ele.
e
La periferiia tolelor rootorice suntt ştanţate crestături dee diferite foorme, reparttizate unifoorm pe întreega
periferie a acestora. Tolele
T sunt împachetate
î e fie direct pe
p axul maşşinii, fie pe butucul rotoorului în caazul
în care diam metrul interrior al jugullui rotoric este
e mai marre decât diaametrul arboorelui maşinnii. Pentru a se
asigura o bbună răciree a rotoruluui, miezul feromagneti
f ic este prevvăzut în paartea inferiooară cu cannale
axiale.
făşurarea rottorului (inddusului) estee o înfăşurarre repartizaată, plasată în
Înfă î crestăturile rotoruluui şi
închisă. See execută din conducctor de cup pru izolat cu c diferite materiale, în funcţie de tensiun nea

uu
nominală a maşinii şi ş de clasa de izolaţiee a acesteiaa şi se impregnează. Înfăşurarea
Î rotorului este
e
conectată lal lamelele colectorului
c i.

in
Colecto orul

nt
Collectorul estee format diin lamele co onductoare,, executate prin ştanţarre din banddă de cupru cu
profil trapeezoidal şi izzolate între ele prin lammele de miccanită. Lamelele sunt asamblate
a mpreună pe un
îm

co
butuc şi suunt izolate faaţă de acestaa prin intermmediul unorr conuri de micanită.
Periile

nt
Pe lamelele coolectorului calcă
c periille. Periile suunt plasate în portperiii. Portperiille sunt plassate
cu ajutorull unor tije portperie
p pee un colier, care la rânndul său estee plasat pe scutul fronntal din drep ptul

re
colectoruluui. Întregul sistem de susţinere a periilor arre rolul de a permite modificarea
m a poziţiei axei
a
periilor în rraport cu axxa polilor innductori.

cu
Perriile sunt coonfecţionetee în general din electrrografit. La maşinile cu c tensiuneaa nominală de
până la 24 V, periile se s execută din
d cupru grafitat. de
În ffigura 2, se prezintă eleementele co onstructive ale
a maşinii de curent coontinuu.
a
in
as
-M
U
G
O
G
ea
irc

Fig. 2. Maşina
M de current continuuu.
M

2. T
Tipuri dee maşini de
d curent continuu
În funcţie de modul de alimentare
a al
a înfăşurărrii de excitaaţie, maşiniile de curennt continuu
u se
clasifică înn:
 Maaşini de cu urent contiinuu cu ex xcitaţie sepparată (inddependentă), la care înfăşurarea
î de
excitaţiie se alimen
ntează de la o sursă separată, confoorm figurii 3,3 a).
 Maaşini de curent contin nuu cu auttoexcitaţie derivaţie, la l care înfăăşurarea de excitaţie este
e
conectaată în paraleel cu indusuul (cu înfăşu
urarea rotoruului), conform figurii 3,
3 b).
2
 uu
in
nt
co
nt
re
F 3. Tipuri de maşini dee curent conttinuu.
Fig.

cu
 Maaşini de cu urent contiinuu cu au utoexcitaţiee serie, la care înfăşşurarea de excitaţie este
de e
conectaată în serie cuc indusul (cu
( înfăşuraarea rotoruluui), conform m figurii 3, c).
c
 Maaşini de current continuu cu autooexcitaţie coompound. Aceste A maşşini au douăă înfăşurări de
excitaţiie: o înfăşurrare de exciitaţie derivaaţie şi o înfăăşurare de excitaţie
e serrie, după cuum este ilusttrat
a

în figurra 3, d).
in

 Maaşini de current continu uu cu excita aţie mixtă. Aceste maşşini au douăă sau mai m multe înfăşurrări
as

de exciitaţie, dintree care cel puuţin una estte alimentattă de la o suursă de current continuuu separată, iar
altă înffăşurare este alimentattă în serie saus în parallel cu indussul. În figurra 3, e) estee prezentatăă o
-M

maşinăă de curent continuu

c cuu excitaţie mixtă,
m care are
a o înfăşurare de exciitaţie separaată (F1 – F2) şi
o înfăşuurare de exccitaţie seriee (D1 – D2). În acestă fiigură s-a coonsiderat că maşina estee prevăzutăă cu
poli auxxiliari (înfăşurarea B1 – B2) şi înfăăşurare de ccompensare (C1 – C2).
U

Maarcarea extremităţilor înfăşurărilor

î r maşinii de curent coontinuu estee standardizzată după cuum
urmează:
G

 înfăăşurarea inddusului: A1 – A2;

O

 înfăăşurarea polilor auxiliaari: B1 – B2;

G

 înfăăşurarea de compensarre: C1 – C2;

 înfăăşurarea de excitaţie seerie: D1 – D2;
ea

 înfăăşurarea de excitaţie deerivaţie: E1 – E2;

 înfăăşurarea de excitaţie seeparată: F1 – F2.
irc

Preecizare I. Uzual,
U maşiina de cureent continuuu cu autoexxcitaţie com mpound, se utilizează subs
apelativul de “maşin nă de curen nt continuu u cu autoexxcitatie mixxtă”, deoarrece are o înfăşurare de
M

excitatie seerie şi o înffăşurare de excitaţie deerivaţie, decci o combin naţie între cele
c două tippuri uzualee de
excitaţie a maşinii.
Preecizare II. După cum m se observvă în figuraa 1 şi simbbolic în figgura 3, axaa magnerică ă a
înfăşurărillor de excita aţie (înfăşurrări care prroduc câmpul magneticc inductor în maşină) este e aceeaşii cu
axa polilorr şi ortogonnală cu axa periilor. O reprezentaare simboliccă a maşinii de curent continuu caare
nu respectăă această reegulă contraazice princiipiul de funcţionare al maşinii şi este e total inccorectă.

3
 3. P
Principiu
ul de funcţţionare all maşinii de
d curentt continuu
u
Se consideră unu câmp magnetic
m un
niform de innducţie Bδ produs de magneţi peermanenţi, sau s
electromaggneţi.
În aacest câmp,, se roteşte o spiră diam
metrală, cu viteza liniaară v = consst., prin apliicarea cuplu ului
exterior ma constant, conform figurii
f 4. Caapetele spirrei sunt con nectate la două
d inele, pe care caalcă
periile A1 şi
ş A2. Sistem
mul inele – perii
p are rollul de a facee legătura electrică întrre circuitul mobil
m al spiirei
diametrale şi exterioruul sistemuluui.

uu
in
nt
co
nt
re
cu
de
a
in

Fig. 4. Sistem explicatiiv pentru prinncipiul de funncţionare a maşinii

m de cu
urent alternattiv.
as

Câm mpul magnetic Bδ din întrefier, esste aproxim

mativ constan
nt în dreptu
ul polilor, conform figu
urii
-M

5, a) în carre s-a reprezzentat depenndenţa Bδ=B

Bδ(α).
U
G
O
G
ea

Fig
g. 5. Modul de
d variaţie a mărimilor inndicate, în inttervalul uneii rotaţii
complete a spirei diametrale.
d
irc

Dattorită mişcăării de rotaţiie a spitei, fluxul

f inducctor care îm
mbrăţişează spira
s este variabil
v în tim
mp
M

şi în spiră sse induce teensiunea:

e  2  l  v  B ( ) , (1)
în condiţiile în care conform
c Figg. 5 a), iar Bδ(α) = -B Bδ(α + π). În
Î relaţia de
d mai sus, l – repreziintă
lungimea ideală a maşşinii, v vitezza liniară caare este consstantă, iar Bδ inducţia magnetică
m d întrefier..
din
Cooordonata sppaţială α evooluează în tiimp după leegea:
   t  0 , (2)
unde Ω – este vitezaa unghiularră constantăă, t – este timpul, iarr γ0 este pooziţia iniţiallă a spirei (la
momentul t = 0).
4
 În ccazul în care maşina arre mai mult de doi poli (ca în cazuul prezentat)), se noteazăă cu p număărul
de perechi de poli, iar coordonataa de poziţie α va avea expresia:e
  p  t  0 , (3)
Înloocuind valo oarea coorddonatei α coonform ecprresiei (3) în n relaţia (1), se obţinee pentru t.e.m.
indusă în sspiră:
e  2  l  v  B ( pt   0 ) , (4)
Prinn urmare, dependenţa
d e = e(t) repprezentată înn Fig. 5 b), reproduce la l o altă scaară dependeenţa
Bδ = Bδ(α). Aceasta în nseamnă că în spiră se induce o t.ee.m. alternattivă care evvoluează în timp t în acellaşi
mod în carre evolueazză inducţia Bδ în spaţiu u, schimbânndu-şi semn nul la trecerrea spirei prrin axa neuttră.

uu
Tensiunea indusă e see culege în exterior
e prinn intermediuul inelelor pe p care calcăă periile A1 şi A2.
Daccă la borneele periilor se conecteează un recceptor (de exemplu e unn rezistor), prin spiră va

in
circula currentul i, în acelaşi
a senss cu câmpull electric E (regula mâiinii drepte). Curentul i va da naşttere
forţei electtromagneticce fg (regulaa mâinii stân ngi), care laa rândul ei va v produce cuplul
c de geenerator mg de

nt
sens contraar cuplului de
d antrenaree ma.

co
f g  2  i  l  B ( pt   0 ) , (5)
mg  D  i  l  B ( pt   0 ) , (6)

nt
în care D rreprezintă diiametrul spiirei. Mărimmile fg şi mg sunt
s prezenttate în Fig. 5 c), cu liniie plină.
Sisttemul funccţionează caa un conveertor mecanno-electric de energiee (în regim m de generaator

re
sincron, la care frecveenţa t.e.m. innduse este impusă
i de viteza
v Ω cu care ste antrrenat rotoruul).

cu
În ssituaţia în care
c la borneele spirei see aplică prinn intermediul inelelor şi a periilorr o tensiunee de
aceeaşi freecvenţă cu tensiunea indusă e, curentul
c i va
v circula prin
p spiră în
î sens invvers cu sennsul
câmpuluii electric E, forţa fg şi cuplul
c mg voor fi de senss opus cazuului analizatt anterior (F Fig. 5 c – liinie
de
întreruptă). Sistemul funcţioneaz
f ă în regim ded convertoor electro-m mecanic de energie
e (mootor sincron, la
care vitezaa de rotaţie Ω este impuusă de frecv venţă tensiunnii de alimeentare).
a

Se consideră în î cele ce urmează

u că la
l capetele spirei din Fig.
F 4 se co onectează doouă semiineele,
in

pe care callcă periile A1 şi A2, connform Fig. 6.6

as
-M
U
G
O
G
ea
irc
M

Fig. 6. Sisttem explicatiiv pentru prin

ncipiul de fuuncţionare a maşinii
m de cuurent continuuu.

Perriile se plasează pe celle două semmiinele astfeel încât la trecerea

t spirei prin axaa neutră, săă se
realizeze şşi trecerea semiinelelor
s r de sub o perie sub cealaltă.
c Laa trecerea t.e.m. indusee prin zero,, se
schimbă şi sensul de parcurgere
p a spirei de laa A1 la A2, polaritatea
p p
periilor răm
mânând astfeel constantă..
5
 Prinn sistemul perii-semiin
p nele se realiizează redrresarea meccanică a t.e.m. alternattive e prezeentă
la bornele spirei. La bornele periiilor se obţinne o tensiunne pulsatoriee (Fig.7 b).

uu
Fig
g. 7. Modul de
d variaţie a mărimilor inndicate, în inttervalul uneii rotaţii
complete a spirei diametrale.
d

in
Connectând la perii un receptor,
r cuurentul dinn circuitul perii-recepttor va rezuulta de forrmă

nt
pulsatorie. În sistemuul spiră-polli inductorii, va aparee forţa fg şii cuplul mg ca în cazzul precedeent,

co
deoarece curentul prin n spiră variaază periodicc în funcţie de
d timp (Figg. 7 c, linie plină regim
m de generattor,
linie întreruuptă regim de motor).
În realitate,
r înn câmpul magnetic
m proodus de polii inductorii se află maai multe spiire diametraale,

nt
plasate pe acelaşi mieez feromagnnetic (armăttură rotoricăă), care se roteşte
r cu viteza v = coonst. În Fig. 8,

re
este prezenntată o maşiină de curennt continuu u cu 8 spire (înfăşurare în inel). Caapetele lor sunt conecttate
la 8 sectooare de cerc, care în timpul mişşcării de rootaţie defileează succesiv sub celle două peerii.

cu
Ansamblull acestor sectoare, foormează colectorul maaşinii de curent c conttinuu, sectooarele purtâând
numele de lamele de colector.
c de
a
in
as
-M
U
G
O
G
ea
irc

Fig. 8. a) – maşina de curent

c continnuu cu indusuul format dinn 8 spire (înfăăşurare în ineel),
M

b) – funndamentalelee tensiunilor induse în sppirele rotoricee la un anum

mit moment.

Deooarece spireele rotorice sunt sediul t.e.m. induuse, rotorull şi spirele formează
f inndusul maşiinii
de curent continuu. Porţiunea
P dee înfăşuraree cuprinsă între două perii succeesive formeează o cale de
curent. Deefazajul în tiimp între t.e.m. indusee în două sppire succesive depinde de decalajuul aceastoraa în
spaţiu (de poziţia lor pe
p rotor la momentul considerat).
c Decalajul spaţial dintre două spire consecuttice
se transforrmă în defazzajul în tim
mp al tensiunnilot indusee în aceste spire.
s În figgura 8 b), s--au reprezenntat

6
fundamenttalele tensiuunilor indusse în fiecaree spiră, precum şi evooluţia în timmp a tensiunnii la perii Up.
a două căii de curent (numărul
Maşina dinn Fig. 8 a), are ( peerechilor dee căi de cureent este a = 1).
Connductoarelee care se găsesc la un moment
m datt pe axa pollilor sunt seediul unor t.e.m.
t maximme.
Conductoaarele dispusee pe axa neeutră, neaflâându-se în câmp,
c nu voor constitui sediul unorr t.e.m. induuse.
p fazori fundamenta
Dacă am rreprezenta prin f alele t.e.m. ccorespunzăttoare fiecărrui conductoor va rezultta o
stea a t.e.m
m. (Fig. 9 a).

uu
in
nt
co
nt
re
Fig. 9. a)) – steaua t.e..m., b) – poliigonul tensiuunilor indusee.

cu
Deccalajul în timp
t între fazorii
f tensiunilor induuse în fiecaare conducttor este dicctat de poziţia
spaţială a cconductorullui respectivv la un mom ment dat. . T
de Tensiunile induse în sppire sunt deffazate între ele
cu unghiul electric α:
p  3600
 , (7)
a

Z
in

în care Z – numărul dee spire, iar p – este num mărul de perrechi de polli ai maşiniii.
Polligonul t.e.mm. se obţinee însumând d fazorial t.e.m. în seccţiile successive (Fig. 9 b). Periilee se
as

s culeagă de
plasează asstfel încât să d pe colecttor o tensiuune maximăă, respectiv pe diametrrul poligonu ului
tensiunilorr electromottoare induse. Deoarece indusul se s roteşte, iar periile care
c p lamelele de
calcă pe
-M

m. se va rotii şi el faţă de
colector suunt fixe, polligonul t.e.m d perii, ceeea ce înseammnă că tensiiunea culkeasă
de către peerii variază între
î două valori:
v o valloare maxim mă Umax = KLK şi o valoaare minimă Umin = MN N.
Valloarea mediie a tensiunii între douăă perii de seemn contrarr este:
U

1 1 1  
U med   U maxx  U min    ( KL  MN )   KL L  1  cos  . (8)
G

2 2 2  2
O

Pullsaţia tensiuunii dintre perii

p este differenţa dintrre t.e.m. meedie şi valorrile sale extrreme:
1  
G

U  U med  MN  KL  U medd   KL  1  cos . (9)

2  2
ea

Pullsaţia relatiivă a t.e.m. dintre

d perii este dată dee relaţia:
1  
 KL  1  cos 
irc

U 2  2 
u    tg 2 . (10)
U med 1   4
M

 KL  1  cos 
2  2

4. E
Elementee de bază ale înfăşu
urărilor de
d curent continuu
făşurarea in
Înfă ndusă este circuitul elecctric formatt din totalitaatea spirelorr bobinate pe
p indusul unei
u
maşini elecctrice, întregg ansambluul devenind sediul unorr t.e.m. induuse. Aceastăă înfăşurare formează deci
d
un sistem de conductoare plasatee într-un mod m bine detterminat în crestăturilee rotorului şi ş conectatee la
lamelele coolectorului.
7
 Înfă
făşurările inddusului cu colector
c se construiescc ca înfăşurăări închise. Conductoarrele înfăşurăării
formează uun circuit înnchis, în carre t.e.m. indduse se echillibrează recciproc şi carre este străbătut de cureenţi
numai dacă la perii este
e conectaată o sarcinăă. Astfel, înnfăşurarea este e simetriică în raporrt cu orice axă a
diametrală a rotorului.
-C
Conductoru ul - este form
mat din condductorul proopriu-zis şi izolaţia connductorului.. El are o paarte
actiivă plasată în crestăturra indusuluii şi o parte frontală plaasată în afarra întrefieruului, parte care
c
asiggură legăturra cu alte coonductoare.
- Sppira - este formată dinn două cond ductoare: unnul de ducere, iar celăllalt de întoaarcere, num mite
astffel după ord
dinea în caree se succed pentru un sens
s determ
minat de parccurgere a înfăşurării.
Spiira poate avvea un singuur conductoor activ (Figg. 10, a), saau două connductoare active (Fig. 10,

uu
b). Spira ccu un singuur conductoor activ aree conductorrul de duceere (cu linee plină) plaasat în câmppul
magnetic din
d întrefierr, iar conduuctorul de în ntoarcere (ccu linie întrreruptă) în afara câmppului magneetic

in
din întrefiier, de exeemplu în iinteriorul circuitului
c m
magnetic al
a rotoruluii (în interiorul miezu ului

nt
indusului).. Ea îmbrăţiişează numaai jumătate din fluxul polar
p al maşşinii. Aceasttă construcţţie o au spirrele
înfăşurării în inel.

co
nt
re
cu
de
a
in
as
-M

Fig. 10. a) – indus cu

c un singu
ur conductorr activ pe sp piră (înfăşurrare în inel),
b) – induss cu două coonductoare active pe sppiră (înfăşurrare în tobă sau tamburr).
U

 Seccţia - se defineşte ca fiind

f porţiuunea din înffăşurare cup prinsă între două lameele de colecctor
care se succedd în circuituul înfăşurării (sunt veciine electric)). Ea reprezzintă unitateea constructtivă
G

a unei
u înfăşurăări. O secţiee poate fi foormată dinttr-o singură spiră, sau dacă se dorreşte obţineerea
O

uneei tensiuni de valoaree mai maree la perii, din d mai multem spire înseriate.
î L
La înfăşurărrile
G

norrmale, număărul de secţiii S este egaal cu numărrul de lamele de colecto or K.

 -Mănunchiul
M - este consttituit din tottalitatea connductoarelorr de ducere şi respectivv de întoarccere
ea

ale spirelor însseriate care formează secţia. Astfeel, secţia va avea un măănunchi (lattură) de duccere
şi uun mănunch hi (latură) de
d întoarceree, fiecare diin aceste do ouă mănuncchiuri fiind plasate
p în câte
c
irc

o crrestatură rotorică.
 Bobbina. - Uneeori, în aceeeaşi crestătuură sunt aşeezate mănunnchiuri aparrţinând maii multor seccţii.
M

Aceestea pot fi aşezate întrr-un singur strat sau în două stratu uri (Fig.11):
- Figg. 11 a), reprrezintă o înffăşurare întrr-un singur strat;
- Figg. 11 b), reprrezintă o înfăşurare în două straturri, cu o singgură secţie pe p strat;
- Figg. 11 c), reprrezintă o înffăşurare în două
d straturri, cu o sing
gură secţie pe
p strat.
Seccţiile care ocupă
o aceeeaşi crestătu ură se execcută împreuună pe disppozitive sppeciale num mite
şabloane, aansamblul formând
f o bobină
b . Bobbina este unn element constructiv
c a înfăşurăriii, formată din
al
una sau maai multe seccţii, care auu fie ambelee mănunchiiuri aşezate în aceleaşi crestături (Fig. ( 12 a), fie
numai mănnunchiurile de ducere (sau de întoarcere) aşeezate în aceeeaşi crestăătură (Fig. 12 1 b). În accest
caz, bobina care ocup pă o crestăttură, are u secţii. Se spunes că în crestătura reală se afllă u crestătturi
8
elementaree, sau u bobbine elementtare.Capeteele secţiilor (sau a bobiinelor elemeentare), se leagă la lam mele
diferite de colector. Dacă
D număruul secţiilor este
e S, iar numărul
n cresstăturilor reeale este Z, se poate scrrie:
S = u·Z = Ze, în care Ze este num mărul total de crestătuuri elementaare ale maşiinii. La fieccare lamelă de
colector suunt legate caapetele a doouă secţii. Numărul
N lam
melelor de coolector va fi:
fi
K  S  Ze  u  Z . (11)

uu
in
Fig. 11. Aşezarea
A connductoarelor în crestăturăă. Fig. 122. Variante dispinere
d a mănunchiurilo
m or în crestătuură.

nt
Paşşii înfăşură ării, reprezzintă diferiitele distannţe dintre mănunchiur
m rile secţiiloor, sau dinntre

co
lamelele dde colector. Se măsoarră în numărr de crestătturi reale, numărn de crestături
c ellementare, sau
s
număr de llamele de coolector.

nt
 pasul secţiunii
s saau pasul dee ducere y11, reprezinttă distanţa dintre mănnunchiurile de
ducere şi de întoarcere ale aceleiaşi seecţii, impunnând lăţimeea şablonullui pe care se

re
realizeaază secţia;

cu
 pasul de d legăturăă dintre secţii, sau passul de întoa arcere y2, reprezintă
r d
distanţa din
ntre
mănunchiul de întoarcere al primei
p secţiii şi mănunchiul de ducere al următoarei secţiii;
 pasul rezultant y, reprezinttă distanţa dintre măn nunchiurile de ducere a două secţii
de
consecu utive. Este suma algebrică a paşiloor elementaari y1 şi y2 (y
( = y1 + y2);
 pasul pe p colector yk, repreziintă număruul de lamelee de colectorr existente între
î începuutul
a

şi sfârşşitul unei secţii.

in
as

5. T
Tipuri dee înfăşurăări
5.1. ÎÎnfăşurareea în inel
-M

Conform Fig.F 10 a), sp pirele acesteei înfăşurări au un singgur conductoor activ plassat în câmpul magneticc
din întrefieer. Secţiile vor avea şi ele un singurs mănnunchi (latuură) plasat în câmpul magnetic din
întrefier, ccelălalt mănnunchi fiindd situat în afara
a câmpuului magnettic principall. Execuţia acestui tip de
U

înfăşurare este dificillă, deoarecce bobinarea trebuie făcută f direcct pe miezuul feromaggnetic. Fixaarea
G

rotorului ppe ax este grreoaie. La aceeaşi

a tensiune nominnală a înfăşuurării şi aceleaşi solicittări electricee şi
O

magnetice în maşină,, consumul de materiaal conductoor este mai mare deoaarece spira are un singgur
conductor activ, îmb brăţişând juumătate din n fluxul pollar al maşiinii. Înfăşuurarea în innel nu se mai m
G

foloseşte înn prezent laa construcţiaa maşinilor de curent continuu,

c eaa prezentândd numai un interes isto oric
şi didactic..
ea

5.2. ÎÎnfăşurareea în tobă (tambur)

irc

Seccţiile acesteei înfăşurărri au ambelle mănunchhiuri situatee în câmpu ul magneticc din întrefi fier,
conform Fig. 10 b). În nfăşurarea înî tobă se execută
e maii uşor decâtt cea în inel. Bobinele se pot realliza
M

separat pe şabloane şi se pot introoduce ulterior în crestătturile miezu

ului feromaggnetic (Fig.. 13), în caree:
1. - mănuunchi de duccere (activ);;
2. - mănuunchi de întooarcere (acttiv);
3. - mănuunchiuri fronntale (plasatte în afara câmpului
c magnetic din întrefier).
Connsolidarea miezului
m pe axul rotoru ului este sim mplă.Consum mul de mateerial conducctor este redus
deoarece sppira îmbrăţişeează în-treggul flux polarr al maşinii. Numerotareea secţiilor şi a lamelelorr de colectorr se
face de reggulă astfel: se
s numeroteează secţiile de la stângga la dreaptaa în ordinea în care se construiesc
c ele.
Lamela de ccolector va purta
p acelaşi număr
n umărul laturiii de ducere a secţiei la caare este legată. Succesiunnea
cu nu

9
secţiilor înn circuitul înfăşurării
î s stabileştee astfel înccât pentru un
se u număr de d secţii datt, să rezultee o
tensiune inndusă maxim mă pe calea de curent. Pentru
P aceaasta, se coneectează în seerie toate seecţiile care au
a
laturile de ducere sub un pol şi laaturile de înttoarcere subb polul de nume
n contraar vecin (Figg. 10 b).

uu
in
Fig. 13. Diispunerea boobinei pe induus.

nt
Duppă modul ded înseriere a secţiilor se deosebeesc două tippuri princippale de înfăşurări în to
obă:

co
înfăşurareaa buclată şi înfăşurareaa ondulată.
5.2.1. Înfăşura area buclatăă

nt
La acest tip ded înfăşurare, secţiile care
c se succced în circuuitul înfăşuurării şi sunnt conectatee în
serie pe caalea de cureent, au laturrile de duceere, respectiiv de întoarrcere aşezatte sub aceeaaşi pereche de

re
poli. De acceea, capeteele unei secţţii vor fi leg
gate la lameele de colecttor vecine sau
s apropiatte fizic. Figuura

cu
14 prezintăă schema dee principiu pentru
p o înffăşurare bucclată simplăă cu o singuură spiră pe secţie (Fig. 14
a), cu trei sspire pe secţie (Fig.14 b),
b precum şi semnificaaţia paşilor pentru acesst tip de înfăăşurare.
de
a
in
as
-M
U
G

F 14. Paşii la înfăşurareea buclată sim

Fig. mplă.
O

Repprezentareaa desfăşurattă a unei înfăşurări constă în schema plaană care se obţine prin p
G

secţionareaa rotorului după

d o geneeratoare şi desfăşurarea
d a lui în plan..
a) Înffăşurarea bu uclată simpplă
ea

Prinn definiţie, la înfăşuraarea buclatăă simplă, y = yk = ±1. Semnul + corespundde sensului de

desfăşuraree către dreeapta. În ccontinuare, se va studdia o înfăşşurare buclată simplă cu următo orii
irc

parametri:
Z = K = S = 16,, 2p = 4.
M

Aceeasta înseammnă că num mărul de cresstături Z estte egal cu nuumărul de lamele

l de coolector K şii cu
numărul seecţiilor S.
Având patru poli,
p fiecăruui pol îi vaa corespundde câte patrru crestăturii. Paşii înfăăşurării se vor
v
calcula duppă cum urm mează:
Z 16
y1   4; y  yk  1 ; y2  y  y1  1  4  3 . (12)
2 p 22

10
 Daccă se repreezintă aceasstă înfăşurarre frontal, ssau în evollventă, se obţine
o Fig. 15 a). În Fig.
F
15.b) se prrezintă prinncipiul repreezentării deesfăşurate pentru
p înfăşşurarea în discuţie.
d Se vor figura 16
mănunchiuuri de ducerre (linie plinnă) şi 16 măănunchiuri de
d întoarceree (linie întreeruptă).

uu
in
nt
co
nt
Fig. 15. Variante de reprezentare a înfăşurării buclate
b simplle.

re
Figgura 16 exem
mplifică proocedeul com
mplet al reprrezentării deesfăşurate.

cu
de
a
in
as
-M
U
G
O
G

Fig. 16. Reeprezentarea desfăşurată aînfăşurării buclate

b simpple.
ea

Se pleacă de laa crestăturaa 1, deci de la mănunchhiul de duceere 1, al seccţiei 1, coneectat la lam mela
de colectorr 1. Se adauugă pasul y1, pentru a afla
a deschidderea secţieii. Mănunchiiul de întoarrcere al secţţiei
irc

1, va trecee prin crestăătura 5 (1') şi se va leega la lamella de colecttor 2, deoarrece yk+1=2. S-a realiizat
astfel desenul unei secţii, conectaată la lamellele 1 şi 2. Se continuăă procedeull şi pentru celelalte
c seccţii.
M

După parcurgerea întrregii circum mferinţe a rotorului

r înttr-un anumiit sens, măn nunchiul dee întoarceree al
ultimei seccţii (16'), se leagă la aceeeaşi lamelăă cu mănunnchiul de duucere al prim mei secţii (1).
Connsiderând un u anumit seens de deplaasare al rotoorului prin faţa
f polilor inductori
i (înn Fig. 16 căătre
dreapta), see stabileşte sensul t.e.m
m. induse înn secţiile afllate în drepttul respectivvilor poli, aplicând
a reggula
mâinii dreppte. Schemaa electrică a înfăşurăriii şi sensul t.e.m.
t indusse în secţii Es este prezzentată în Fig.
F
17.

11
 uu
in
nt
Fig. 17. Schema eleectrică şi sennsul t.e.m. indduse în secţiii Es: a) – căille de curent

co
fără secţiuni scurrtcircuitate; b)
b – căile de curent cu seccţiuni scurtciircuitate.

Connsiderăm că c peria arre o lăţimee egală cu lăţimea unei u lamelee de colecttor. În timppul

nt
funcţionăriii, rotorul maşinii
m împrreună cu toaate secţiile înfăşurării
î s roteşte faţţă de periilee fixe. Acesstea
se

re
vin în contact când numai
n cu o singură lam melă (Fig. 171 a), când cu două laamele vecinne (Fig. 17 b),
deoarece ccolectorul este legat riggid cu rotorrul. La acesst tip de înffăşurare, laa două lameele de colecctor

cu
vecine pe colector suunt legate capetele
c aceleiaşi secţţii. În mommentul în caare peria caalcă pe aceeste
lamele, seccţia respectiivă este scurrtcircuitată prin perie, ddeoarece acceasta este confecţionat
de c tă din materrial
conductor. Din aceasstă cauză, periilep trebuuie plasate în aşa fel pe colectoor, încât latturile secţiiilor
scurtcircuittate de perie să se găseească în momentul scurrtcircuituluii în axele neeutre ale maaşinii. Câmppul
magnetic îîn aceste ax xe este foartte mic, sau chiar nul. În Î mănunchhiurile secţieei scurtcircuuitate se indduc
a

t.e.m. micci, sau nu se induc t.e.m. t Dacăă secţia sccurtcircuitattă de perii s-ar găsi în momen ntul
in

scurtcircuittului cu măănunchiurilee în dreptul polilor induuctori (în ax xele polare), t.e.m. induusă în secţiee ar
as

fi maximă,, iar prin seecţie ar circcula un cureent de scurtcircuit impo ortant. Secţţia acumuleează în câmppul
său magneetic o energgie importanntă şi devin ne sediul unnor pierderi Joule apreeciabile, în timpul
t în care
c
-M

este scurtccircuitată dee perie. În momentul

m i
imediat urm
mător, datoriită mişcăriii rotorului, peria va căălca
numai pe llamela care urmează înn sensul con ui. Se întrerrupe contacctul cu una din
ntrar deplassării rotorulu
lamelele laa care era conectată
c secţia în disscuţie. Scurrtcircuitareaa secţiei înccetează, iarr curentul prin
p
U

aceasta treebuie să se anuleze. Ennergia înmaagazinată înn câmpul magnetic m al secţiei nu se

s poate an nula
brusc şi diin această cauză,
c nici curentul nuu poate scadde brusc la zero în moomentul cânnd lamela este e
G

părăsită dee perie. El continuă săă se închidăă prin aer, între lamella părăsită şi perie, foormând un arc
O

electric în care se disippă într-un tiimp foarte scurt

s energia localizatăă în câmpul magnetic all secţiei.
Succcesiunea raapidă a fennomenelor, fac ca acesste arcuri electrice
e să apară ca nişte
n scânteii la
G

colector, înntre lamele şi perii. Cuu cât energia înmagazinnată în secţţiile scurtcirrcuitate estee mai mare, cu
atât deterioorarea colecctorului va fi
f mai probaabilă şi mai prematură.
ea

În concluzie,
c periile
p sunt plasate pe colector înn aşa fel înccât în timpu ul funcţionăării maşinii,, să
scurtcircuitteze secţiilee ale căror mănunchiur
m ri se găsesc în axele neeutre, adică în zonele înî care câmppul
irc

de excitaţiee este foartee slab sau chiar nul. See spune că periile
p sunt plasate
p în axa
a neutră, deşi
d după cuum
se vede dinn Fig. 16, elee sunt plaasate din puunct de veddere spaţial în axa polilor de exciitaţie. Aceaastă
M

raportare a poziţiei periilor pe colector

c a polilor inductori este
la axa e valabilă numai înn cazul în care
c
legăturile secţiilor
s la lamelele
l de colector sunnt de lungim mi egale.
Pollaritatea peeriilor se stabileşte
s prrin convenţţie; peria din
d care cuurentul iesee în exterioorul
maşinii estte consideraată peria pozitivă, iarr peria prin care curen ntul intră înn maşină esste considerrată
peria negativă.
La acest tip ded înfăşurare, număru ul de căi dee curent este egal cu numărul
n polilor. Notâând
cu a numărrul de perecchi de căi de d curent, see poate scriee: a = p . Numărul
N de perii
p pe coleector este egal
e
cu număruul de poli.
12
 b) Înffăşurarea buclată multtiplă
La acest tip ded înfăşurarre pasul rezzultant este y = ± m, m fiind ord dinul de multiplicitatee al
înfăşurării.. Paşii parţiiali y1 şi y2 se calculeaază cu relaţiile prezenttate anteriorr. Numărul de perechi de
căi de cureent este a = m·p. Înfăşurarea bucllată multiplăă se poate închide
î o singură dată, sau de t orri, t
fiind cel m
mai mare divvizor comunn dintre num mărul de lammele de coleector K şi orrdinul de muultiplicitate m.
În ccele ce urmează, se va reprezenta înfăşurarea
î buclată mu ultiplă cu urm
mătorii paraametri:
Z = K = S =18, p = 2, m = 2
Passul de ducerre: y1 = (S/22p) ± ε. Rollul numărullui subunitaar ε este de a face ca paasul de duccere
al înfăşurăării să devin
nă număr înttreg. Dacă raportul
r dinntre S şi 2p nu rezultă număr
n întreeg, se apeleaază
întotdeauna la ε. Pentrru înfăşurarrea în discuţţie, se alege ε = 0,5. Paşii înfăşurărrii vor fi:

uu
S 18
y1     0,5  4,5  0,5  5 ; ym2; y2  y  y1  1  4  3 . (13)
2 p 22

in
Repprezentareaa desfăşuratăă este prezentată în Figg. 18

nt
co
nt
re
cu
de
a
in
as

Fig. 18. Repprezentarea desfăşurată

d a înfăşurării buclate
b multiiple.
-M

Schhema echivaalentă, este prezentată în Fig. 19, iar steaua t.e.m.

t indusse şi poligonnul t.e.m. suunt
prezentate în Fig. 20 a) şi respecctiv Fig. 20 b). Înfăşurrarea se închide de douuă ori. Ea este
e constituuită
din două înfăşurări buclate
b sim
mple, distin a laturile de duceree ale secţiilor plasate în
ncte. Una are
U

crestăturilee pare, iar ceealaltă în crrestăturile im

mpare.
G
O
G
ea
irc
M

Fig. 19. Schema

S echiivalentă a înffăsurării bucllate multiplee.

13
 Penntru ca celee două înfăşşurări să se afle în circcuit tot timppul, este neecesar ca peeriile să aibă o
mai mare saau cel puţin egală cu lăăţimea a douuă lamele dee colector.
lăţime bpe m

uu
in
nt
co
Fig. 20. a) – steaua t.e.m. induse, b) – poligonul t.e.m. indusse.

Se observă că în steaua ttensiunilor electromotooare induse fiecare pozziţie este occupată de câte
c

nt
doi fazori,, iar poligonul t.e.m. reprezentat
r în Fig. 200 a) este foormat din două
d conturuuri poligonnale

re
suprapuse.

cu
5.2.22. Înfăşuraarea ondulaată
La înfăşurareaa ondulată, secţiile
s caree se conecteează în seriee pentru a forma
f o calee de curent, au
laturile plaasate sub perechi
p succcesive de poli pentrru un anum mit sens dee parcurgerre a periferriei
de
indusului. Cele două capete ale unei secţiii, se conecctează la do ouă lamele de colectorr distanţatee la
aproximatiiv 2τ (τ fiin nd pasul pollar exprimaat în număr de lamele de d colector, şi reprezentând raporrtul
a

dintre nummărul de lam mele de colecctor K şi nuumărul de pooli ai maşinnii 2p).

in

Passul total y = yk = (K ± m)/p este număr

n întregg. Din aceasstă cauză, înnfăşurările ondulate
o nuu se
pot executaa decât penttru anumite numere de crestături, respectiv
r nuumere de laamele de collector.
as

Passul de ducerre este y1 = (Ze/2p) ± ε,, iar pasul de

d întoarceree y2 = y – y1 va fi pozittiv, astfel înncât
la o parcuurgere succeesivă a seccţiilor înserriate pe callea de cureent se avannsează în accelaşi sens pe
-M

periferia inndusului (Fiig. 21).

U
G
O
G
ea

Fig. 21 Seccţii la înfăşurrarea ondulaată.

irc

Carracteristic acestei
a înfăşşurări este a=m
a , deci nnumărul de căi de curennt este egall cu ordinull de
M

multiplicitaate, indiferent de num mărul de po oli ai maşinnii. Într-o cale

c de curent vor fi cuprinse tooate
secţiile situuate sub poolii de acelaaşi nume. Cealaltă
C calee de curent va conţinee toate secţiiile situate sub
s
polii de nuume contrar..
Ca şi în cazull înfăşurărillor buclate, secţiile carre compun înfăşurărilee ondulate pot p fi form mate
dintr-o singgură spiră (FFig. 21 a) sau din mai multe spire înseriate, conform
c Fig
g 21 b).
a) Înffăşurarea on ndulată simmplă
Se caracterizează prin m= =1. Conform celor preecizate mai sus, la un număr par de perechi de
poli p, num mărul de laamele de coolector K treebuie să fiee impar, luccru posibil dacă u şi Z sunt impaare.
Principiul ded realizaree al înfăşurăării este prezzentat în Figg 22 a), iar semnificaţia
s a paşilor în Fig. 22 b).
14
 uu
in
nt
Fig. 22 Prrincipiul realiizării înfăşurrării ondulatee simple – a)); semnificaţiia paşilor – b).
b

co
Figg. 22, evideenţiază partticularitateaa înfăşurăriii ondulate în
î raport cu u înfăşurarea buclată. În

nt
acest caz, secţiile uneei căi de cuurent sunt aşezate în câmpul maagnetic al tu uturor pereechilor de poli
p
inductori. În cazul un nei nesimettrii magnetiice a poliloor, t.e.m. induse în căiile de curennt sunt pracctic

re
egale, ceeaa ce nu se înntâmplă în cazul
c înfăşuurărilor bucllate. Dacă polii
p inductoori sunt idenntici din pu
unct

cu
de vedere cconstructiv şi excitaţi identic
i (cazzul simetrieii magneticee), nu existăă deosebiri îîntre cele doouă
tipuri de înnfăşurări.
Connsiderăm o înfăşurare ondulată
o sim
mplă, cu urmmătorii paraametri:
de
Z = K = S = 17,, 2p = 4.
Paşşii înfăşurărrii vor fi:
a

k  1 17  1 Z 17 1
y  yk    8; y1     4; y2  y  y1  8  4  8 . (14)
in

2 2 2 p 4 4
as

În FFig. 23 se prezintă înfăăsurarea onddulată simpllă cu parammetrii de maii sus, desfăşşurată.

-M
U
G
O
G
ea
irc
M

Fig. 23 Reprezentarea desfăşurată a înfăşurării ondulate

o simpple.

Se porneşte dee la crestătuura 1, prin caare trece lattura de duceere a secţieii 1, conectattă la lamelee de
colector 1. Latura de întoarcere
î v trece prinn crestătura 5 (y1=4) şi se
va s va coneccta la lamelaa de colecto or 9
(y2=4). Duupă ce se parrcurge perifferia rotorullui de două ori (p = 2), se ajunge la l lamela 177, distanţatăă cu
o lamelă înn spate (m = 1). Ordineea de înserieere a secţiiloor este:
1 – 9 – 17 – 8 – 181 – 7 – 15 – 6 – 14 – 5 – 13 – 4 – 12 – 3 – 11 1 – 2 - 10

15
 Aşeezarea periilor pe collector respeectă condiţiiile arătate în paragraaful "Poziţiaa periilor". În
momentul prezentat înn Fig.23, exxistă cinci secţii
s scurtccircuitate dee perii. Aceestea sunt: 11-1', 2-2', 6--6',
10-10', 14--14'. Secţiile scurtcircuuitate au latuurile în zonna neutră saau în zone unde
u câmpul magnetic are
valori micii. Diferenţaa faţă de înffăşurarea buuclată constă în faptul că scurtcirccuitarea se realizează
r p
prin
intermediuul a două perrii de acelaşşi semn.
Schhema electrică a înfăşuurării este prrezentată înn a Fig 24. Din D aceastăă figură, se poate consttata
că există nuumai două căic de curennt, pentru caare ar fi neccesare numaai două periii. Totuşi se folosesc paatru
perii (în geeneral număărul periilorr este egal cuc numărull polilor), peentru a mennţine densittatea de current
în limite prrescrise şi a evita încălzzirea excesiivă a periiloor.

uu
in
nt
co
nt
re
cu
F 24 Schem
Fig. ma electrică echivalentă a înfăşurării ondulate sim
de mple.

b) Înffăşurarea on ndulată mu ultiplă

La aceste înfăăşurări, m ≥ 2, a = m. Se mai numesc n şi înfăşurări
î s
serie-parale el. După ce se
a

parcurge o dată circummferinţa inddusului, se înseriază

î p secţii
s şi se ajunge
a înainntea lameleii de la care s-a
in

pornit, sauu după aceasta (după cuum înfăşuraarea este înncrucişată saau neîncruccişată) cu m lamele. Daacă
as

y/m este nuumăr întregg, după m parcursuri înnfăşurarea se închide şii rezultă t = y/m înfăşuurări distinccte.
La înfăşuraarea ondulaată multiplă,, lăţimea peeriei trebuie să fie mai mare
m sau ceel puţin egallă cu lăţimeea a
-M

m lamele dde colector, pentru ca înntr-un anummit moment,, să se afle în î circuit toaate căile de curent.
5.3. L
Legături echipotenţi
e iale
U

5.3.1. Legăturii echipoten nţiale de speeţa întâi

Connform celorr prezentatee anterior, înnfăşurările buclate
b sim
mple au num mărul de căi de curent egal
e
G

cu număruul de poli inductori: a = p. Căilee de curentt sunt form mate prin înnserierea seccţiilor care au
O

laturile plaasate sub poolii de acelaaşi nume. Ele

E sunt connectate în paralel
p prin intermediuul periilor şii al
G

legăturilor exterioare dintre periiile de acelaaşi semn. Înn cazul unoor condiţii identice,
i t.ee.m. induse pe
căile de cuurent sunt iddentice.
ea

În realitate,
r daatorită dimeensiunii difeerite a întreefierului de sub un poll sau altul determinată
d de
montajul m maşinii sauu de uzura lagărelor, datorită neeomogenităţţii circuituluui magneticc sau datorrită
irc

anizotropieei diferite a polilor, t..e.m. indusee pe căile de curent ale a maşinii pot avea valori
v diferrite.
Această innegalitate duce
d la apaariţia unor curenţi dee circulaţiee care se închidî prinn porţiuni din
M

înfăşurare, perii şi leggăturile exteerioare dinttre perii. Cuurentul totall se distribuuie neuniforrm pe căile de
curent alee înfăşurării, producânndu-se astffel o încălzire suplim mentară a acesteia. Pentru
P a evvita
închiderea curenţilor de circulaţiie prin periii şi legăturiile exterioarre dintre peerii, înfăşurrarea indusu ului
maşinii de curent conttinuu se echhipează cu legături
l echhipotenţiale de speţa înntâi. Acestea sunt legătturi
conductoarre între punncte ale înfăăşurării caree în mod noormal ar aveea acelaşi pootenţial. Elee se realizeaază
între punctte ale înfăşuurării distannţate la dubblul pasului polar: τ = K/p, având rolul de a asigura căi de
închidere ppentru curennţii de circuulaţie în afarra legăturiloor dintre perrii.
Penntru înfăşurrarea buclattă simplă diin Fig. 16 se s poate preezenta scheema electriccă din Fig. 25,
analogă cuu schema dinn Fig. 17.
16
 uu
Fig. 25 Leggăturile echippotenţiale la înfăşurarea buclată
b simp
plă.

in
La o maşină simetrică,
s p cele patruu braţe se iinduc tensiu
pe uni egale şii în opoziţie. Pe contuurul

nt
închis se aanulează douuă câte douuă, ca şi cum m patru sursse de tensiuune identicee ar fi conecctate în paraalel

co
(Fig. 25 b)). Legătura echipotenţiială de speţţa întâi este linia întrerruptă dintre punctele 3 şi 11, caree în
mod normaal ar trebui să se afle la l acelaşi po
otenţial. Leggătura dintrre punctele 3 şi 11 estee o legăturăă de
egalizare a potenţialullui dintre acceste punctee, constituinnd o cale dee închidere a curentuluui de circulaaţie

nt
care evită legătura din ntre periile de acelaşi semn. Cureentul de cirrculaţie va apare numaai în zonelee în

re
care înfăşuurarea este nesimetrică
n ă, prin aceassta înţelegânnd atât nesiimetriile coonstructive ale
a înfăşurăării,
cât şi nesim
metriile conndiţiilor elecctromagnetice în care see găseşte acceasta.

cu
Dinn numărul total
t de seccţii, aproxim
mativ o treiime sunt ecchipate cu legături
l echhipotenţiale de
speţa întâi. Legăturilee se executtă din conduuctor cu seecţiunea cupprinsă întree 0,3 şi 0,5 din secţiun
de nea
conductoruului înfăşurrării. Ele suunt plasate în zona froontală a înfăşurării, în ntre lamelele de colecctor
corespunzăătoare, situate la distaanţa K/p una u faţă dee cealaltă. Se mai po ot plasa pe partea opuusă
colectoruluui, între muufele de legătură dintree conductoaarele înfăşurării, distannţate şi acesstea cu acellaşi
a

pas K/p. CConexiunile echipotenţţiale de speeţa întâi se pot executaa numai la înfăşurărilee care satisfac
in

condiţia: ZZ/p = numărr întreg. Deeoarece înfăăşurările buuclate simplle se realizeează numai pentru maşşini
as

care au num mărul de crrestături egaal cu un mu ultiplu al luii p, condiţiaa devine resstrictivă în cazul
c în carre p
≥ 2.
-M

5.3.22. Legăturii echipotennţiale de speeţa a doua

În cazul înfăşuurărilor muultiple, periaa trebuie săă calce pe un
u număr de d lamele de d colector cel
puţin egal cu ordinul de d multipliccitate m. See poate întâmmpla ca perria să nu reaalizeze un contact
c electtric
U

bun cu toaate lamelele. Din această cauză, înn circuitul inndusului vo or rămâne numai
n o parrte din căile de
G

curent ale înfăşurării, care vor trrebui să suuporte curenntul total prrin indus. Căile
C de current rămasee în
O

circuit se vvor încălzi, iar

i pierderille Joule în maşină
m vor fi
f mai mari..
G
ea
irc
M

Fig. 26 Exxecutarea leggăturilor echiipotenţiale dee speţa a douua.

Întrre lamela care

c nu reaalizează coontactul electric bun şi ş perie apare o tensiiune egală cu
tensiunea iindusă în seecţie, fapt caare are dreppt consecinţţă producereea scânteiloor la colectoor. Referitorr la

17
Fig. 23, daacă peria A11 face contaact electric bun
b numai cu lamelelee 11 şi 12, înntre perie şi lamela 13 va
apare tensiiunea indussă în secţiaa 11-13. Accest lucru provoacă
p sccântei în zoona de conntact imperffect
dintre periee şi lamela de
d colector..
Întrre puncte ale
a înfăşurăării care în mod norm mal se află la acelaşi potenţial,
p s pot execcuta
se
legături caa cele din Fig.
F 26, num mite legătuuri echipoteenţiale de sppeţa a douua. După cuum se vedee în
figură, aceeste legături se realizeaază între punncte ale cappetelor de bobină aflatee în părţile frontale opuuse
ale înfăşurăării.
Penntru ca în circuitul
c leggăturilor echhipotenţialee de speţa a doua să nu n se inducă tensiuni, ele
trebuie plaasate în affara câmpului magnettic din întrrefier. Practic, aceste legături suunt plasate în
interiorul indusului.

uu
5.4. ÎÎnfăşurării combinatte

in
În scopul elim minării connexiunilor echipotenţiiale, au fosst imaginatte înfăşurăări combina ate,
formate în mod norm mal dintr-o înnfăşurare buuclată simpplă şi o înfăăşurare onduulată multipplă, cu ordinnul

nt
de multipliicitate m = p. Ambelee înfăşurări sunt racorddate la acelaaşi colector, fiind aşezate în aceleeaşi

co
crestături, conform Fig. 27 a).
La extremităţiile crestăturrii se aşeazză laturi dee bobine apparţinând înnfăşurării onndulate, iarr la
mijloc latuuri de bobine aparţinâând înfăşurăării buclatee. Există în principiu două tipurii de înfăşurrări

nt
combinate: înfăşurareea Latour (bbroască) (F Fig. 27 a) şii înfăşurareea tip BBC. În cele ce uurmează se va

re
prezenta nuumai înfăşuurarea Latouur (Fig. 27 b).
b

cu
de
a
in
as
-M
U

Fig.. 27 a) – cresstătură la înfăăşurarea Latoour; b) – paşii înfăşurării Latour.

G
O

Înfă
făşurările co
ombinate treebuie să înd
deplinească condiţia caa în interiorrul conturuluui format de
d o
secţie a înnfăşurării bu
uclate şi o secţie a înffăşurării onndulate cu capetele
c disstanţate la dublul
d pasu
ului
G

polar, tensiunea indussă rezultantă să fie nullă. Acest coontur are rol de legăturră echipotennţială de sppeţa
întâi pentruu înfăşurareea buclată simplă şi legătură echhipotenţială de speţa a doua penttru înfăşuraarea
ea

ondulată mmultiplă.
Deooarece înfăşşurarea bucclată simplă are p = a perechi
p de căi
c de curennt, pentru a putea lucraa în
irc

parelel cu înfăşurareaa ondulată şi ş ambele să

s participe în mod eggal la curenntul rezultannt, înfăşuraarea
ondulată trrebuie repettată de un număr de ori o egal cu numărul căăilor de current al înfăşşurării bucllate
M

simple. Dinn Fig. 27 b)), rezultă:

K
y1b  y1o  ; k  yb  y1b  y2 b ;
ykb
p
K
ykb  yko  ; yko  yo  y1o  y2 o ; (15)
p
K K
ykb  yko   y1b  y1o  y2b  y2o   y2b  y2 o  y2b   y2o .
p p

18
 În realaţiile (15), indicele "b" corespunde înfăşurării buclate, iar indicele "o" corespunde
înfăşurării ondulate, semnificaţia paşilor fiind cunoscută pentru ambele înfăşurări.
Paşii de legătură (de întoarcere) ai celor două înfăşurări trebuie să fie egali şi de semn contrar.
Înfăşurările combinate realizează o bună utilizare a materialului conductor, deoarece una din
înfăşurări oacă rol de legătură echipotenţială pentru cealaltă şi invers. Se folosesc la maşini de curent
continuu de mare putere.

uu
in
nt
co
nt
re
cu
de
a
in
as
-M
U
G
O
G
ea
irc
M

19
 6. T
Tensiunea electrom
motoare indusă
i înttr-o cale de
d curent (tensiuneea la periii)
Fiee o maşină de
d curent coontinuu bipo olară cu înfă
făşurările dee excitaţie alimentate de la o sursăă de
curent conntinuu. Cureentul de exccitaţie circu
ulă prin celee două înfăşşurări de exxcitaţie în sensul arătatt în
Fig. 28.

uu
in
nt
co
nt
re
cu
Fig. 28. Spectrul liniiilor câmpuluuii magnetic de excitaţie.

Sollenaţia de excitaţie
e
de
va produce unn câmp maggnetic al căărui spectru este evidennţiat în figuură.
Liniile de câmp ies dind polul noord, şi intrăă în polul sud.
s Ele străăbat miezull feromagnetic al polu ului
nord, întrefierul, miezzul feromaggnetic al rottorului, din nou întrefierul, miezu ul feromagnnetic al polu ului
a

sud şi se înnchid către polul

p nord prin
p carcasăă.
in

Deooarece perm meabilitateaa miezului polar

p şi al circuitului magnetic al a rotorului este mult maim
as

mare decâtt permeabiliitatea aeruluui, liniile dee câmp străbbat întrefieruul pe direcţţie radială.
Subb piesa pollară, întrefiierul este micm şi aprooximativ co onstant, dacă se face abstracţie de
-M

existenţa ccrestăturilorr, în intervalul dintre poli creştee, având vaaloarea max ximă în axxa neutră. Din
D
această cauuză, câmpu ul magnetic inductor (ccreat de pollii de excitaaţie), este uniform
u şi egal
e în valo
oare
absolută suub cei doi poli
p de num me contrar şii nul în axaa neutră. Cââmpul magnnetic de subb polul nord d se
consideră pozitiv, iarr cel de suub polul sud, negativ. Variaţia innducţiei maagnetice înn întrefier este e
U

prezentată în Fig 29, înî care x repprezintă cooordonata de--a lungul peeriferiei indu usului.
G
O
G
ea
irc
M

Fiig. 29. Variaaţia inducţiei câmpului magnetic de exxcitaţie în fuuncţie de coorrdonata spaţiială x.
20
 Dacă se ţine cont de existenţa crestăturilor, dependenţa Bδ=Bδ(x), va fi diferită de cea
prezentată în Fig. 29, deoarece inducţia va fi mai mare în dreptul unui dinte şi mai mică în dreptul
crestăturii. În cele ce urmează, se va neglija influenţa danturării miezului magnetic al indusului asupra
câmpului magnetic din întrefier.
Indusul maşinii se roteşte cu viteza constantă n [rot/min], în sensul indicat în Fig. 28. Din cele
prezentate anterior, o secţie cu w spire are mănunchiul de ducere plasat într-o crestătură, iar
mănunchiul de întoarcere plasat în altă crestătură, distanta dintre cele două crestături fiind egală cu
pasul de ducere y1, (Fig. 28 şi Fig. 29). Secţia se roteşte odată cu indusul maşinii. În momentul în care
secţia are ambele mănunchiuri sub polul nord, fluxul fascicular are un anumit sens, iar când secţia are
ambele mănunchiuri sub polul sud, fluxul fascicular îşi schimbă sensul. Când secţia are ambele

uu
mănunchiuri în axa neutră, fluxul fascicular este zero. Fluxul fascicular are o variaţie alternativă în
timp. În spirele secţiei considerate se va induce o t.e.m. alternativă.

in
Conform Fig. 29, se consideră momentul în care mănunchiul de ducere al secţiei se află la

nt
distanţa x faţă de axa neutră. Mănunchiul de întoarcere a secţiei se va găsi la distana x + y1 faţă de axa
neutră.

co
Pentru o singură spiră, fluxul fascicular se calculează cu relaţia:
x  y1

  B ( x)  l  dx , (16)

nt
0
x

re
în care:
- Bδ0(x) – este inducţia magnetică în întrefier, într-un punct de coordonată x faţă de axa neutră;

cu
- l – lungimea indusului (rotorului) în sens axial;
- l·dx – elementul de arie, orientat spre interiorul rotorului.
de
Cele w spire ale secţiei considerate, sunt plasate în aceleaşi crestături. Ele ocupă aceeaşi poziţie
în câmpul inductor, fiecare fiind străbătută de acelaşi flux fascicular. Fluxul total, corespunzător celor
w spire va fi:
a

s  w   . (17)
in

T.e.m. indusă în spirele secţiei va avea expresia:

as

d d
Es   s   w  . (18)
dt dt
-M

Ţinând cont de relaţia (16), se poate scrie:

x y
d 1
dt x
Es   w  B 0 ( x)  l  dx . (19)
U
G

Deoarece indusul se roteşte cu viteză periferică v [m/s], coordonata x va avea expresia:

x  v  t  x0 , (20)
O

unde x0 – este coordonata iniţială corespunzătoare momentului iniţial t0. Rezultă:

G

dx
Es  l   B 0 ( x)  B 0 ( x  y1 )  w  l  v  w  B 0 ( x)  B 0 ( x  y1 ) . (21)
dt
ea

Dacă înfăşurarea este cu pas diametral, y1 = τ, se poate scrie:

B 0 ( x  y1 )  B 0 ( x   )   B 0 ( x) , (22)
irc

deoarece, conform Fig. 29, dependenţa Bδ0 = Bδ0(x) este o funcţie alternativă cu perioada 2τ. În final,
M

rezultă:
Es  2  l  v  w  B 0 ( x) . (23)
Ecuaţia (23) arată faptul că t.e.m indusă într-o secţie depinde numai de valoarea inducţiei din
dreptul laturii de ducere. Când latura de ducere se află în dreptul polului nord, tensiunea indusă este
pozitivă, când se află în axa neutră tensiunea este zero, iar când se află în dreptul polului sud, tensiunea
este negativă. Dacă y1 = τ, t.e.m. indusă variază în timp în acelaşi mod în care inducţia magnetică
variază în spaţiu, deoarece Es depinde de Bδ(x), iar x variază proporţional cu timpul.

21
 Maajoritatea maşinilor de curent conttinuu îndeplinesc aceasta condiţiee. Scurtareaa sau alungiirea
polului nu modifică ceele spuse mai m sus din punct
p de veedere calitativ. O scurtaare exagerattă a polului nu
este permissă deoarecee diminuează esenţial t.e.m. medie pe o alternaanţă.
Daccă toate seccţiile dintr-oo cale de current au acellaşi număr de
d spire w şi
ş acelaşi paas de duceree y1
= τ, t.e.m. iindusă într-o cale de cuurent, este:
k k
E   Esi  2  l  v  w   Bi ( x) , (224)
i 1 i 1
în care k eeste număruul de secţii înseriate pee o cale dee curent, seccţia curentăă având inddicele i, iar Bδi
inducţia înn dreptul latuurii de duceere a secţiei i.

uu
Indducţia mediee sub pol este:

1
B medd    B 0 ( x)  dx . (225)

in
 0

nt
Inteegrarea graffică se facee conform Fig.
F 30. Inteervalul de integrare
i (0, τ), se împparte în k păărţi
egale.

co
Preecizia este cu atît mai mare,
m cu cât k este mai m
mare.

nt
re
cu
de
a
Fig. 330. Integrareaa grafică penntru curba indducţiei Bδ.
in

Indducţia mediee pe pol va fi:

f
as

1 k
  Bi ,
B medd  (226)
k i 1
-M

unde Bδi esste ordonataa funcţiei Bδ(x) corespu

unzătoare puuncţilui i.
T.ee.m. indusă într-o
î cale de
d curent deevine:
E  2  l  v  w  B med  k . (227)
U

Penntru un k mai
m mare, deeşi tensiunile Es induse în diferite secţii sunt alternative în timp, t.e.m.
G

indusă întrr-o cale de curent estee practic co

onstantă. Peentru un k mai mic, t.e.m. E preezintă pulsaaţii,
O

conform Fiig. 31.

G
ea
irc
M

Fig.. 31. Pulsaţiaa în timp a t.ee.m. culeasă la perii.

Maaşina are 2a a căi de cureent. Număru

ul total de secţii
s va fi 2·a·k,
2 iar nu
umărul totall de spire vaa fi
2·a·k·w.
Numărul total de conducttoare va fi N = 4·a·k·w.. Viteza de rotaţie
r perifferică se poate exprimaa în
funcţie de vviteza de rootaţie n:

22
 2   n  D
v . (28)
60
Dacă D este diametrul rotorului:
  D  2  p  . (28)
T.e.m. se poate scrie sub forma:
p n
E   N    l  B med , (29)
a 60
în care p reprezintă numărul perechilor de poli de excitaţie (inductori).
Deoarece:

uu
  l  B med   , (30)
rezultă pentru tensiunea E, expresia:

in
p n
E   N  . (31)

nt
a 60
Dacă turaţia n este exprimată în [s-1], se obţine:

co
p
E   N n . (31)
a

nt
Pentru o maşină dată, p, a, N, sunt mărimi constructive şi deci constante. Rezultă:

re
E  ke  n   . (32)

cu
Tensiunea la perii depinde numai de viteza de rotaţie şi fluxul inductor. Relaţia (32) arată faptul
că E, nu depinde de forma câmpului inductor dacă Bδ med rămâne constantă.
de
7. Cuplul electromagnetic al maşinii de curent continuu
a
Interacţiunea dintre câmpul electromagnetic al maşinii şi curentul care circulă prin înfăşurarea
in

indusului când maşina funcţionează în sarcină, dă naştere unui cuplu electromagnetic care acţionează
asupra rotorului.
as

Dacă maşina are 2a căi de curent şi fiecare cale de curent este străbătută de curentul Ia, curentul
total prin maşină va fi:
-M

I A  2  a  Ia . (33)
Sensul curentului prin înfăşurarea rotorică este cel prezentat în Fig. 28. O secţie oarecare cu w
spire, are latura de ducere la un moment oarecare t, în câmpul magnetic al polului nord la distanţa x
U

faţă de axa neutră, iar latura de întoarcere în câmpul magnetic al polului sud, la distanţa x + y1 faţă de
G

axa neutră, conform Fig. 29.

Sensul pozitiv de parcurgere al spirei este chiar sensul curentului Ia care străbate secţia. Energia
O

de interacţiune dintre câmpul magnetic inductor şi secţia considerată este dată de relaţia:
G

W  w  Ia   . (34)
Conform teoremei forţelor generalizate, cuplul electromagnetic este derivata energiei de
ea

interacţiune W în funcţie de coordonata generalizată α, la curent constant. Pentru o singură secţie,

cuplul electromagnetic ms va fi:
irc

 W   W 
ms     R   , (35)
M

  i  const .  x i  const .
în care α = x/R, R fiind raza rotorului. Rezultă:
ms  R  I a  l  w  B 0 ( x  y1  B 0 ( x) . (36)
Pentru y1 = τ, Bδ0 (x+y1) = - Bδ0 (x), de unde se obţine:
ms  2  R  I a  l  w  B 0 ( x) . (37)
Semnul "-" indică faptul că sensul cuplului electromagnetic este contrar sensului pozitiv ales
pentru coordonata generalizată α. Cuplul ms variază în timp în funcţie de poziţia secţiei, dar îşi
păstrează sensul. Când secţia ajunge cu latura de ducere sub polul de nume contrar, sensul inducţiei
23
Bδ0(x) se schimbă, dar şi sensul curentului Ia care străbate secţia se schimbă, cuplul electromagnetic
păstrându-şi sensul. El are o evoluţie pulsatorie, între zero şi o valoare maximă.
Deoarece pe calea de curent sunt înseriate k secţii, cuplul electromagnetic corespunzător unei
căi de curent va fi:
k k
ma   ms  2  R  I a  l  w   B 0i ( x) . (38)
i 1 i 1
Acest cuplu este pulsatoriu în jurul unei valori medii, fiind cu atât mai constant cu cât numărul
de secţii k este mai mare.
Cuplul electromagnetic total, corespunzător celor 2a căi de curent va fi:
M  2  a  ma  4  a  I a  R  w  k  B med .

uu
(39)
Deoarece: IA = 2·a·Ia, 2·π·R = 2·p·τ şi N = 4·a·k·w, se obţine în final:

in
1 p
M    N  IA   . (40)

nt
2  a
Pentru o maşină dată, p, a, N, sunt constante, relaţia (40) putând fi scrisă sub forma:

co
M  km  I A   . (41)
Cuplul electromagnetic este proporţional cu curentul total prin indus IA şi cu fluxul Φ

nt
corespunzător unei perechi de poli de excitaţie.

re
Dacă maşina de curent continuu funcţionează în regim de generator, cuplul electromagnetic
are sens invers sensului de rotaţie al rotorului, care este antrenat de motorul primar. El are rol de

cu
frânare, opunându-se mişcării şi are semn negativ. Dacă maşina de curent continuu funcţionează în
regim de motor, cuplul electromagnetic are acelaşi sens cu sensul de mişcare al rotorului, fiind
de
pozitiv.
Cuplul electromagnetic se mai poate calcula însumând momentele date de forţele exercitate
asupra conductoarelor parcurse de curent şi plasate în crestăturile rotorice. Cu toate că metoda conduce
a

la rezultate numerice bune, în orice maşină electrică cu crestături dinţate, liniile de câmp trec în
in

principal prin dinţi, iar în crestăturile în care sunt plasate conductoarele înfăşurării, inducţia are o
as

valoare relativ redusă. Forţele se exercită în principal asupra dinţilor. Cele expuse mai sus justifică
alegerea metodei de deducere pentru formula cuplului.
-M

Totuşi, faptul că forţele electromagnetice se exercită în principal asupra dinţilor constituie un

avantaj pentru înfăşurările plasate în crestături care nu sunt supuse în acest fel unor eforturi mecanice
deosebite.
Din relaţia (31):
U

p E
G

 N   . (42)
a n
O

Înlocuind în relaţia (40):

1 E
G

M   IA . (43)
2  n
ea

Dar puterea electromegnetică (interioară)a maşinii este: PM = E·IA şi dacă n este măsurat în [s-1]
se poate scrie relaţia:
irc

1 PM P
M  PM   M . (44)
2   n 2   n 
M

Aceasta înseamnă că maşina dezvoltă un cuplu electromagnetic direct proporţional cu puterea

electromagnetică (interioară) şi invers proporţional cu viteza unghiulară.

8. Reacţia indusului la maşina de curent continuu

Maşina de curent continuu funcţionează în gol când nu face schimb de energie (putere) cu o
reţea exterioară. Curentul IA prin indusul maşinii este zero. În maşină va exista numai câmpul magnetic
inductor, produs de polii de excitaţie. La funcţionarea în sarcină, maşina face schimb de energie pe la

24
borne cu o reţea extterioară. Cuurentul prinn indus IA, va fi difeerit de zeroo. Străbătânnd înfăşuraarea
indusului, IA va da naşştere unui cââmp electroomagnetic propriu,
p mit câmp dee reacţie al indusului.
num i
Prinn reacţia inndusului se înţelege fennomenul dee interacţiunne dintre câm
mpul magnnetic produs de
curentul diin indus şi câmpul
c maggnetic inducctor (de exciitaţie).
În studiul feno omenului ded reacţie all indusului, se vor preezenta separrat câmpuriile produse de
cele două armături (innductor şi indus),
i dupăă care se vaa deduce cââmpul magn netic rezultant în maşiină,
conform principiului suprapunerrii efectelor. Acest prinncipiu se pooate aplica fără erori numai
n dacăă se
neglijează efectul saaturaţiei. Studiul
S reaccţiei indusuului se vaa face pen ntru cazul când maşina
funcţionează în regim m de generrator, după care se voor preciza particularittăţile acestuui fenomenn la
funcţionareea în regim de motor.

uu
8.1. Câmpul magnetic
m in
nductor

in
La funcţionareea în gol, IA = 0. Curenntul prin înfă
făşurarea de excitaţie Ie este diferitt de zero, şii dă
g v0, care la rândul eii produce cââmpulul de inducţie Bδ0.
naştere uneei solenaţii inductoare dde mers în gol

nt
Se consideră o maşină bipolară (F Fig. 32). Deoarece
D înnfăşurarea de excitaţiie este de tip

co
concentrat,, distribuţiaa solenaţieii la periferria indusuluui, deci deppendenţa v0 = v0(x) este e de forrmă
dreptunghiiulară (Fig. 33).

nt
re
cu
de
a
in
as
-M

Fig. 32. Spectrul liniiilor câmpuluui de excitaţiie (inductor)

U
G
O
G
ea
irc
M

Fig. 33. Distribuţia solen

naţiei de excitaţie în reprrezentare liniiară.

25
 Se aproximeaază întrefierrul de subb întregul aarc polar bp ca fiindd constant, ceea ce este e
caracteristiic multor maşini
m de curent
c contiinuu. Curbaa inductiei Bδ0 = Bδ0(x)
(x are form ma unui trap pez
curbiliniu.
Fluuxul magnettic inductorr se distribuuie simetric în raport cu
u axa poliloor (axă longgitudinală, sau
s
axă d), duppă cum s po oate temarcca în Fig. 32 2, în care M reprezintăă sensul de rotaţie penttru regimul de
motor şi nuu sensul cupplului electrromagnetic.
8.2. Câmpul magnetic
m all indusuluii (câmpul magnetic
m de
d reacţie)
Preesupunem că c indusul m maşinii estee alimentat prin interm mediul periillor, plasate în axa neu utră
(axa transvversală, sau axă q). Indductorul nu este alimenntat, iar roto orul se află în mişcare de rotaţie saus

uu
în repaus.
Connductoarelee indusului fiind unifform reparttizate pe periferie,
p linniile câmpuului magneetic

in
produs de ccele două căăi de curentt se închid de-a
d lungul axei neutre, ca în Fig.3 34. Linile dee câmp străăbat
fierul rotorrului, întreffierul de douuă ori, şi fierul poluluii de excitaţţie. Cele afiirmate mai sus, conducc la

nt
concluzia ccă indusul maşinii de curent con ntinuu poatee fi consideerat o bobinnă, a cărei aaxă magnettică

co
corespundee cu axa perriilor.

nt
re
cu
de
a
in
as
-M

Fig. 34. Spectrul liniiilor câmpuluui de reacţie al indusului..

U
G
O
G
ea
irc
M

Fig. 35. Distribuţia soleenaţiei de reaacţie în repreezentare liniaară.

26
 Fiee un contur închis Γ, lla distanţa z de axa d (Fig. 35). Aplicând legea curenntului total pe
conturul Γ, dependenţţa solenaţieii indusului de d coordonaata z va fi:
va ( z )  2  z  A , (445)
e încărcaarea liniarăă a indusuluui, sau num
în care A este mărul de am mperi spire pep unitateaa de lungime a
periferiei inndusului:
N  Ia
A . (445’)
 D
Rellaţia (45) permite
p maţia că soolenaţia inddusului este nulă în ax
afirm xa polilor, iiar va depinnde
liniar de z. Dar x = z + τ/2, ceea ce înseamnnă că dependdenţa va = va(z) va fi acceeaşi cu deependenţa va =

uu
va(x), ca înn Fig. 35.
Penntru o perecche de poli:

in
  
va    2  A   A   . (446)
2 2

nt
La saturaţii no ormale ale circuitului magnetic, reluctanţa este e determ
minată numaai de valoaarea

co
întrefieruluui dublu 2δ. Într-un punct oarecare al înttrefierului sub s piesa polară,
p induucţia va av vea
valoarea:

nt
v ( x) A
Ba (xx)  0  a  0   x . (447)
2  

re
Daccă se aleg scări
s corespunzătoare, pe p distanţa bp a arculu ui polar, curbba solenaţieei va = va(x)) şi

cu
curba induucţiei Bδa = Bδa(x) coinncid. În spaţiul interpolar, întrefiierul creşte foarte mullt, iar induccţia
scade conssiderabil. Asstfel se expllică forma de d şea a curbbei Bδa = Bδa δ (x) în zona interpolarră.
Daccă indusul ses roteşte înn câmpul prropriu, cele două căi dee curent alee sale se află sub acţiun nea
de
aceluiaşi nnumăr de linnii de câmp de nume coontrare, din care cauză la perii nu se s culege t.ee.m.
8.3. Câmpul magnetic
m reezultant
a

Câm mpul magnnetic rezultaant se obţinne prin apliicarea princcipiului supprapunerii efectelor,
e daacă
in

maşina estee nesaturatăă. Pentru a obţine

o curbaa inducţiei rezultante
r Bδr = Bδr(x), se adună înn fiecare pu
unct
as

ordonatele curbelor Bδ0 = Bδ0(x) şi Bδa = Bδa(x), confoorm Fig. 366. Această curbă c prezinntă vârfuri ale
inducţiei înn zona coarrnelor polarre de ieşire (cazul geneeratorului), vârfuri care vor fi ateenuate în caazul
-M

apariţiei feenomenului de saturaţiee.

U
G
O
G
ea
irc
M

Fig. 36. Disstribuţia soleenaţiei rezulttante în repreezentare liniaară.

27
 Inteeracţiunea celor
c două câmpuri, innductor şi inndus, determ
mină un câm mp rezultannt care nu mai
m
este simetrric faţă de axa
a polilor (Fig.
( 37). Liniile
L de foorţă ale câm
mpului rezulltant se concentrează sppre
coarnele polare de ieşşire. Linia care
c uneşte punctele inndusului în care inducţţia este nulăă - axa neuutră
fizică q' - sse decaleazăă în raport cu metrică q cu unghiul α.
c cea geom

uu
in
nt
co
nt
re
cu
Fig. 377. Spectrul liniilor câmpuului magneticc rezultant.
de
Reaacţia indusu ului influeţeează negativv funcţionarrea maşinii de
d curent coontinuu prinn:
 axaa neutră fiziică q’ se deecalează faţţă de axa neeutră geomeetrică cu unn unghi α a cărui măriime
deppinde de cu urentul din indus, deci de sarcinnă. Deplasarrea axei neeutre duce la înrăutăţiirea
a

proocesului de comutaţie
c şi la scăderea tensiunii înî sarcină;
in

 la m
maşina nesaaturată, fluxxul rezultantt în maşină nu n se modiffică, dar speectrul său see
as

disttorsioneazăă faţă de merrsul în gol;

 la m
maşina saturrată, fluxul rezultant sccade în rapoort cu cel indductor. În zona
z coarnellor polare de
d
-M

ieşiire unde liniiile de câmpp ale inducttorului şi inddusului se adună,

a fluxu
ul nu poate creşte
c datorrită
satuuraţiei în acceeaşi măsură în care sccade în zonaa coarnelor polare de inntrare. Scădderea fluxullui
rezuultant are drept
d conseccinţă scădereea t.e.m. inddusă în înfăşurarea rotoorică la funccţionarea în
n
U

sarccină în commparaţie cu ceac de la meersul în gol;;

 valorile mari alea inducţieii în zona co oarnelor pollare de ieşirre provoacăă creşterea teensiunii din
ntre
G

melele de co
lam olector aflatee în aceastăă zonă, ceea ce poate duuce la apariţţia focului la colector;
O

 pierrderi măritee în fierul dinţilor

d n jugul rotoorului la meers în sarcinnă, deoarece pierderilee în
şi în
fierr nu mai su unt proporţţionale cu pătratul
p indducţiei Bδ0 ci cu pătrratul valoriii inducţiei din
G

corrnul piesei polare

p cu linnii de câmp îndesite.
ea

8.4. E
Efectul deemagnetizaant al reacţţiei transveersale a indusului
Duppă cum s-aa precizat anterior,
a la maşina
m nesaturată, fluxul rezultannt are aceeaşi valoare cu
irc

fluxul induuctor. La maaşina saturaată, acest luccru nu mai eeste valabil..

Fiee curba depeendenţei Bδ = Bδ(v), coonform Fig.. 38. Inducţţia din axa polară p Bn, determinată
d ă de
M

solenaţia v0 nu este afe

fectată de cuurentul din indus,
i deoarrece în aceaastă axă soleenaţia indussului este nuulă.
Pe măsură ce ne îndep părtăm de axa
a d către cornul
c polaar de ieşire, inducţia creeşte până laa valoaarea Be.
Creşterea inducţiei
i în această zonnă va fi:
Be  Be  Bn , (448)
deoarece aaici acţioneaază solenaţiaa rezultantăă:
 b  b
v0  va  p   v0  A p . (449)
 2   2

28
 Subb cornul pollar de intrarre acţioneazză solenaţia::

uu
in
nt
co
Fig. 38. Deemonstrarea pe
p cale graficcă a efectuluui demagnetizzant al reacţiiei transversaale.

nt
 b  b

re
v0  va  p   v0  A p , (550)
 2   2

cu
căreia îi coorespunde in
nductia Bi. Inducţia
I scaade în aceasstă zonă cu valoarea:
v
Bi  Bn  Bi .de (551)
Carracteristica de magnetiizare Bδ = Bδ(v), nefiinnd liniară, ΔBΔ e < ΔBi, ceea ce însseamnă că subs
cornul polaar de ieşire inducţia creeşte cu o caantitate mai mică (ΔBe) decât canttitatea cu caare scade (ΔB
Δ i)
sub cornul polar de intrare.
a

8.5. R
Reacţia longitudinallă a indusu
ului
in

Penntru a analizza acest fennomen, se prresupune căă periile au fost decalatte din axa neutră
n q în axa
a
as

q' decalatăă cu unghiuul α în sennsul de rottaţie al rotootului (cazuul maşinii funcţionând

f d în regim de
-M

generator),, ca în Fig. 39.

3
U
G
O
G
ea
irc
M

Fig. 39. Manifestarea

M reacţiei induusului la decaalarea periiloor.

Vecctorul va se decalează cu
c unghiul α faţă de orrizontală. See descompuune în compponentele vad şi
vaq. Compoonenta vad se opune solenaţiei innductoare v0, având un n caracter demagnetiza
d ant. Decalaarea
periilor cu unghiul α în
î sens inveers sensuluii de mers va avea efecct magnetizaant. În practtică, decalaarea

29
periilor în sens inverss sensului de
d mers nu este permiisă, deoarecce se înrăuttăţeşte accenntuat proceesul
comutaţiei. Efectul deecalării periiilor se mai poate
p studiaa urmărind Fig.
F 40 a)şi b).

uu
in
nt
co
nt
re
Fig. 40. a) – Spectrul câmpului
c rezuultant la decalarea periiloor;
b) – Reprezentaarea fictivă a câmpurilor de reacţie pee cele două direcţii.
d

cu
Perriile au fostt decalate faţă
f de axaa neutră geometrică cuu unghiul α,
de α rezultândd un câmp de
reacţie al ccărui spectruu este prezeentat în Fig. 40 a). Specctrul liniilorr de câmp poate fi conssiderat ca fiind
rezultatul suprapuneriii a două categorii
c dee linii de câmp,
c ca înn Fig. 40 b).
b Se consiideră axa AB’ A
simetrică ccu AB faţă ded axa neutrră geometriccă.
a

Sollenaţiile dinn crestăturilee cuprinse între

î arcele A’B
A şi AB’ dau naşteree unui câmpp ale cărui liinii
in

se închid trransversal prin

p piesa poolară (Fig. 40 4 b, - parteea superioarră).
as

Sollenaţiile dinn crestăturille cuprinse între arcelee AA’ şi BB B’ produc unu câmp alee cărui liniii se
închid în luungul poliloor, pe acelaşşi drum cu liniile
l câmppului de exciitaţie (Fig. 40
4 b, - parteea inferioarăă).
-M

Aceeasta înseam mnă că efecctul decalăriii periilor diin axa neutrră constă înn apariţia pee lângă câmppul
de reacţie ttransversalăă şi a unui câmp
c de reaacţie longituudinală. Mărrimea câmp pului longituudinal depinnde
de mărimea unghiuluii α cu care sunt s decalate periile.
La funcţionareea maşinii ca generatoor, considerrăm: n=con nst., Ia= const., Ie=connst., deci flux
f
U

inductor coonstant şi peeriile decalaate cu unghiiul α.

G
O
G
ea
irc
M

F
Fig. 41. Variiaţia t.e.m. cuuleasă la periii la funcţionnarea în sarciină în cazul decalării
d periiilor.

Connform Fig. 41, t.e.m. E la mersul în sarrcină se modifică m în special daatorită reacţţiei
longitudinaale. Curba 1 reprezintăă variaţia E0 = E0(α), iar i curba 2 reprezintă variaţia
v E = E(α). E0 este
e
t.e.m. induusă la gol, iaar E reprezinntă t.e.m. in
ndusă în sarccină.
Deccalarea periiilor din axaa neutră întrr-un sens saau altul ducee şi la scădeerea t.e.m. E0 , dar aceaastă
scădere estte egală pen ntru o valoarre diferită de
d valoarea dată
d unghiuului α (curbaa 1 este sim metrică).
30
 Penntru α = 90 00, E0 = 0.. La funcţioonarea în sarcină
s curb
ba E = E(α
α) (curba 2)
2 nu mai este
e
simetrică, ddatorită reacţiei transveersale.
8.6. R
Reacţia in
ndusului laa motor
Semmnul puteriii electromaagnetice PM este diferrit la generaator faţă dee motor. Daacă se doreeşte
menţinereaa aceloraşi sensuri alee fluxului Φ şi curentului Ia, cu uplul electroomagnetic nnu-şi schimmbă
semnul şi ssensul vitezzei de rotaţiie va fi difeerit de la generator la motor.
m Altfeel spus, rotoorul motoruului
de curent continuu în n care se păstrează
p seensurile fluuxului şi cuurentului în indus se roteşte
r în seens
invers faţă de generattor.
La motor, reaacţia transversală a ind dusului va avea ca reezultat maggnetizarea suplimentară
s ă a

uu
cornului poolar de intrare şi demaagnetizarea cornului poolar de ieşirre. Axa neu utră se deplasează în seens
invers senssului de rotaaţie.

in
Daccă periile see decalează în sens invvers sensului de mers, reacţia
r longiitudinală a indusului
i vaa fi
demagnetizzantă, iar dacă
d se decaalează în accelaşi sens cu sensul de d mers, vaa fi magnetiizantă. Nicii în

nt
cazul motoorului nu este
e permisăă decalareaa cu efect m magnetizant, deoarecee se înrăutăăţeşte proceesul

co
comutaţiei.
8.7. Mijloace
M de
d înlăturaare a efecteelor reacţieei indusulu
ui

nt
Efeectul demaggnetizant al reacţiei induusului se coompenseazăă prin mărireea curentuluui de excitaţţie.

re
Penntru a micşşora câmpuul produs de d indus, ddeci pentru micşorareaa fluxului transversal,
t se
prevăd fannte în polii principali
p Fig. 42) penttru a mări reeluctanţa coorespunzătooare acestui flux.
(F

cu
de
a
in
as
-M

Fig. 42. Modificarrea piesei pollare pentru

limittarea fluxuluii de reacţie trransversal.
U
G

Fig. 43. Înfăăşurarea de compensare.

c
O
G

Tott pentru mărrirea reluctaanţei, se măăreşte într-oo oarecare măsură

m întreefierul sub cornul
c polarr de
ieşire.
ea

Măăsura cea maai eficientă constă în co ompensareaa câmpului de reacţie trransversal printr-un
p câmmp
produs de o înfăşuraare suplimenntară, numiită înfăşuraare de com mpensare. Conform
C Figg. 43, aceaastă
irc

înfăşurare este plasată în crestătturi special practicate în piesele polare şi este

e conectaată în serie cu
înfăşurareaa indusului, astfel încâtt solenaţia ei
e să fie în opoziţie
o cu cea produsăă de înfăşurrarea indusuului
M

şi proporţioonală cu măărimea curentului de saarcină.

Înfă
făşurarea dee compensaare duce laa scumpireaa maşinii, din d care caauză aceasta se foloseeşte
numai la mmaşinile de mare
m puteree care funcţiionează în ccondiţii grelle de încărcaare.

9. P
Procesul comutaţieei în maşiinile de cu
urent con
ntinuu
Cânnd maşina de d curent coontinuu funcţionează, colectorul
c solidar cu ro
otorul se rotteşte cu turaaţia
n faţă de pperiile fixe. Lamelele
L de colector defilează
d suub perii făcâând în perm
manenţă conttact electricc cu
acestea. Înn timpul aceestei mişcărri vor existaa momente în care perria calcă pe două lamelle la care suunt
31
conectate ccapetele uneei secţii, scuurtcircuitânnd-o. Regimmul de scurtccircuit impu une o anum mită evoluţiee în
timp a currentului prin n secţia resspectivă şi prin aceastta apariţia unor
u fenommene compllexe. Mişcaarea
relativă dinntre lamele şi perie facce ca ulterioor peria să facă
f contactt numai cu una din celle două lam mele
la care estee conectată secţia, scuurtcircuitareaa acesteia înncetând. Câând scurtcirrcuitarea secţiei a încetat,
ea se află ddeja în altă cale
c de cureent a înfăşurrării indusului.
Tottalitatea fennomenelor care
c apar da atorită variaţiei curenttului prin seecţie la treceerea ei dinttr-o
cale de current în alta, poartă num mele de com mutaţie.
În timpul com mutaţiei se desfăşoară
d procese eleectrice, elecctromagnetiice, termicee şi mecaniice.
Presupunânnd că sistem mul perii - colector esste corespunnzător din punct
p de veedere mecannic, în cele ce
urmează se va studiaa procesul electromagn
e netic care se
s desfăşoaară în secţiaa în comuttaţie, deoareece

uu
acesta este fundamenttal.
9.1. Variaţia curentului în
î secţia în
n comutaţiie

in
Evooluţia în tim
mp a curentuului în secţiaa în comutaaţie este prezzentată în Fig.
F 44.

nt
co
nt
re
cu
de
Fig. 44.. Variaţia currentului în seecţia aflată în
n comutaţie.

Pe durata Tn, cât

c timp secţţia se află în ntr-o anumiită cale de curent,
c este parcursă
p dee curentul Ia de
a

un sens sauu altul, în fu

uncţie de poolaritatea po olului sub caare se află.
in

La trecerea din ntr-o cale de

d curent în alta, sensull curentuluii Ia se schim mbă. Schimbmbarea sensu ului
as

curentului prin secţie la trecerea dintr-o calee de curent în î alta împrreună cu tottalitatea fennomenelor care
c
însoţesc acceastă schimmbare, consttituie processul comutaţţiei.
-M

Com mutaţia se desfăşoară

d p durata Tc, numită perioadă de comutaţie. În intervaluul Tc, lamellele
pe
de colectorr la care sunnt legate cappetele secţieei sunt scurttcircuitate de
d perie.
Penntru simplifficare, se connsideră lăţim mea periei bpe egală cuu lăţimea unnei lamele dee colector:
  Dk
U

bpe  , (552)
K
G

în care Dk reprezintă diametrul colectorulu ui. În intervvalul Tc, cuurentul evolează de la valoarea Ia la
O

valoarea -IIa. Viteza medie

m de variiaţie a curen ntului este:
2  Ia
G

 di 
   . (553)
 dt  med Tc
ea

Daccă viteza linniară a colecctorului estee vk, perioadda de comuttaţie va fi dată

d de relaţiia:
bpe
irc

Tc  . (554)
vk
În ggeneral, Tc ia valori cuuprinse întree 10-4 s şi 10-3 s, ceea ce
M

c înseamnăă conform relaţiei

r (53)) că
viteza meddie de variaţţie a curentuului în secţiee este foartee mare.
Celle trei etapee principale în desfăşuraarea procesului de com mutaţie sunt prezentate în Fig. 45.
La momentul t = 0, i1 = 2·Ia, i2 = 0, curentul prrin secţia în n comutaţiee circulă de la lamela 2 la
lamela 1, iaar curentul total prin peerii 2·Ia circculă numai prin
p lamela 1.
La t = Tc/2, i1 ≠ 0, i2 ≠ 0, i1 + i2 = 2·Ia, curenttul total prin n perie circuulă prin ambbele lamelee de
colector. C
Cât timp perria calcă pe ambele lam mele, secţia rrespectivă nun face partee din nici o cale de current
şi nu este sstrăbătută dee curentul Ia.

32
 La t = Tc, i1 = 0, i2 = 2·I
2 a, curentuul prin secţiia conectatăă între lameelele 1 şi 2 şi-a schim
mbat
sensul, circculând de laa lamela 1 la
l lamela 2,, iar curentuul total prin
n perie 2·Ia circulă
c num
mai prin lam
mela
2.

uu
in
nt
co
nt
Fig. 45. a) – Poziţia secttiei înainte dee comutaţie; b) – Poziţia secţiei in tim
mpul comutaţiei;

re
c) – Poozitia secţiei la sfârşitul prtioadei
p de comutaţie.
c

cu
În ggeneral se poate
p scrie:
i1  I a  i , de i2  I a  i . (555)
9.2. T.e.m. indduse în secţţia în comu
utaţie
Deooarece induusul se roteşşte cu vitezaa periferică v,
v în secţia în
î comutaţiie se vor indduce:
a

 t.e.m. de
d autoinducţie: eL;
in

 t.e.m. de
d inducţie mutuală:
m eM;
as

 t.e.m. datorată
d cîm
mpului exterrior din zonaa de comutaaţie: ek.
În perioada
p Tc în care se desfăşoarăă procesul comutaţiei,
c laturile secţţiei se află în axa neuttră,
-M

din care caauză câmpull magnetic inductor

i nu induce t.e.m m. în aceastta.
9.2.1. T.e.m. de autoexcittaţie eL
Varriaţia curenntului între Ia şi -Ia va produce o variaţie a fluxului de dispersie al a secţiei şi ca
U

urmare, în secţie se innduce o t.e.mm. de autoinnducţie eL:

G

d ( Ls  i )
eL   , (556)
O

dt
unde:
G

Ls  2  w2  l   ' , (557)
ea

în care undde Ls este innductanţa proprie

p a seccţiei în com mutaţie, λ’ este permeannţa specificcă a fluxuluii ei
de dispersiie, l este lunngimea laturrii active a secţiei,
s iar w numărul ded spire al secţiei.
irc

Daccă N este numărul

n totaal de conduuctoare al înnfăşurării, iar i K număărul de secţiii, numărul de
spire al seccţiei va fi:
M

N
w . (558)
2K
Daccă se face abstracţie
a dee saturaţie, Ls va fi consstantă. Ţinâând cont de relaţia r (53) rezultă:
2  Ia 2  Ia N 2  Ia
eL  Ls   2  w2   'l   2 w   'l  . (559)
Tc Tc 2 K Tc
Connform relaţiiilor (52) şi (54):

33
 bpe   Dk 1 1
Tc     , (660)
vk K   Dk  n K  n
din care see deduce că:
1
Tc  K  (661)
n
şi respectivv:
eL  2  w  l   'n  D  I a . (662)
Daccă D este diiametrul inddusului, viteeza liniară a acestuia vaa fi:
v  Dn . (663)

uu
Ţinnând cont dee expresia înncărcării linniare A (relaaţia 45’), se poate scriee:
eL  2  w  l   ' A . (664)

in
Exppresia (64) poartă
p numele de relaţţia lui Picheermayer.

nt
9.2.22. T.e.m. de inducţie mutuală
m eM

co
În rrealitate, lăţţimea perieii este mai mare
m decât lăţimea
l unei lamele de colector. De
D obicei peeria
calcă pe 2--3 lamele dee colector. Aceasta
A înseamnă că mai
m multe seecţii alăturate comută simultan.
s Daacă

nt
una din acceste secţii este
e secţia în studiu, celelalte
c seccţii alăturatee, care com
mută simultaan cu secţiaa în
studiu, vorr induce t.ee.m. de induucţie mutuaală eM, caree tind să înntârzie variaaţia curentuului din seccţia

re
consideratăă. În cele cee urmează see va neglijaa t.e.m. eM.

cu
9.2.33. T.e.m. datorate câm mpului exteerior ek
Daccă periile suunt plasate (calate) în axa neutră, laturile seecţiei în com
de mutaţie se află
a în câmp pul
magnetic dde reacţie ala indusuluii şi al poliloor auxiliari în cazul înn care aceştia există. Notând
N cu Bδk
inducţia din zona neuttră, t.e.m. inndusă de aceest câmp exxterior va av vea expresiaa:
ek  2  w  v  lk  Bk , (665)
a

în care lk este lungimeea porţiunii din secţie aflată

a mpului Bδk.
sub innfluenţa cîm
in

9.3. E
Expresia curentului
c i de comutaaţie “i”
as

În circuitul secţie
s - coonductoare de legătuură la lameele - lameele - periee, rezistenţţele
-M

conductoarrelor secţieii şi a legătuurilor la lam

mele sunt muult mai micci decât reziistenţa conttactului periie -
lamelă. Dinn această caauză, primeele două se neglijează.
n Rezistenţelle de contacct între periee şi lamelelle 1
şi 2 sunt rppe1 şi rpe2 . Aplicând
A teoorema a douua a lui Kircchhoff în ciircuitul secţţiei care com
mută (Fig. 46),
4
se poate sccrie:
U
G
O
G
ea
irc
M

Fig. 46. Cuurenţii în secţţia în conutaţţie.

eL  ek  rpe1  i1  rpe 2  i2 . (666)

Deşşi tensiunilee eL şi ek suunt dependeente de valooarea curen
ntului care circulă
c prinn secţie, se vor
v
considera cconstante.
34
 Lăţţimile de peerie în contaact cu lamelele de colecctor sunt:
bpe1  vk  (Tc  t )
(667)
bpe 2  vk  t .
În relaţiile (677), t reprezzintă timpu ul scurs dinn momentull intrării lam melei 2 suub perie. Daacă
presupunem m că rezisteenţele rpe1 şii rpe2 nu deppind de denssitatea de cu urent în conntact, acestee rezistenţe vor
v
fi invers pproporţionalle cu supraffeţele de coontact şi im mplicit cu lăăţimile bpe1 şi bpe2, iarr rezistenţa de
contact a înntregii periii bpe va fi innvers proporrţională cu lăţimea l periiei bpe. Va reezulta:
rpe1 bpe vk  Tc T
   c
rpe bpe1 vk  (Tc  t ) Tc  t
(668)

uu
rpe 2 bpe vk  Tc Tc
   .
rpe bpe 2 vk  t t

in
Înloocuind relaţţiile (55) şi (68) în relaţţia (66), se obţine:

nt
T T
eL  ek  ( I a  i )  rpe  c  (I a  i )  rpe  c , (669)

co
Tc  t t
de unde rezzultă expressia curentului din secţiuunea aflată în comutaţiie:

nt
 2t  eL  ek
i  I a  1     iL  ik . (770)
Tc   Tc Tc 

re
 rpe    
 t Tc  t 

cu
Connform relaţţiei (70), cuurentul de comutaţie i este format din doi curenţi: curentul iL, care c
variază linniar în timpp şi curenttul ik care nu variazăă liniar în timp, numiit curent suuplimentar de
de
comutaţie, curenţi care au expresiile:
 2t  eL  ek
iL  I a  1   ; ik  . (771)
a

 Tc   Tc Tc 
rpe    
in

 t Tc  t 
as

9.3.1. Comutaţţia liniară ideală

i
mp a curentuului iL este prezentată
Varriaţia în tim p înn Fig. 47.
-M
U
G
O
G
ea
irc
M

Fig. 47.
4 Variaţia curentului
c în secţia in com
mutaţie în caazul comutaţiiei liniare.

La t = 0, i = Ia, întreg currentul trece prin lamelaa 1.

i1  I a  i  2  I a . (772)
La momentul t = Tc, i = -IIa, i1 = 0,
i2  I a  i  2  I a . (773)

35
 În ccazul în carre i = iL, deeci curentull prin secţiaa în comutaţţie variază liniar în tim mp, fenomennul
comutaţiei se desfăşooară în condiţii optimee. Acest lucru se întâm mplă în cazzul în care eL + ek = 0,
conform reelaţiei (70).
Nottând cu lpe lungimea periei
p în seens axial, suuprafeţele de d contact ale
a periei cuc lamelele de
colector voor fi:
s pe1  bpe1  l pe
p  vk  (Tc  t )  l pe
(774)
s pe 2  bpe 2  l pe
p  vk  t  l pe
p .
Deooarece suprrafaţa periei este: spe = bpe·lpe, rezuultă:
s pe1 vk  (Tc  t )  l pe Tc  t
 

uu
s pe vk  Tc  l pe Tc
(775)
s pe 2 vk  t  l pe t

in
  .
s pe vk  Tc  l pe Tc

nt
Se obţine:

co
Tc  t t
s pe1  s pe  , s pe 2  s pe  . (776)
Tc Tc

nt
Daccă i = il, ik = 0, rezultă pentru densităţile de curenţi
c dintrre perie şi laamelele de colector:
c
 2t 

re
I a  I a  1  
i1 Ia  i  Tc  2  I a
j pe1    

cu
. (777)
s pe1 s  Tc  t s 
Tc  t s pe
pe pe
Tc
de Tc
 2t 
I a  I a  1  
i2 Ia  i  Tc  2  I a
j pe 2     . (778)
a

s pe 2 s  t s pe 
t s
in

p
pe
pe
Tc Tc
as

Rellaţiile (77) şi
ş (78) demmonstreză fapptul că în cazul comutaaţiei liniare, densitateaa de curent sub
s
perie este constantă, lamela dee colector părăsindp peeria fără a se producee arcul de întreruperee a
-M

curentului. Prin limitaarea densităăţii de cureent sub periie la valoarrea corespunnzătoare mărcii
m de perrie,
maşina funncţionează practic
p fără scântei la colector.
9.3.22. Comutaţţia curbilin nie
U

Currentul ik varriază în timpp conform Fig.

F 48.
G
O
G
ea
irc
M

Fig. 48. a) – curentul de scurtcircuit în secţia aflaată în comutaaţie;

b) – curenttul în comutaaţia curbiliniie.

La t = 0, ik = 0 şi la t = Tc, ik = 0. Cuurentul ik estte maxim laa t = Tc/2, av

vând valoarrea:
T  e  e
ik  c   L k . (779)
 2  4  rpe
36
 Semmnul curenttului ik depinde de sem mnul sumei eL + ek. Daccă eL + ek > 0, se obţinne curba 1, iar
dacă eL + ek < 0, se obbţine curba 2 (Fig. 48 a). a
Currentul de coomutaţie i (relaţia 70) se s determinnă prin însumarea puncct cu punct pe ordonatăă iL
= iL(t) (Figg. 47) şi ik = ik(t) (Fig. 48
4 a), rezulttând curbelee i = i(t) (Fig. 48 b).
Daccă ik > 0, curba
c 1, curentul i trecee prin zero pentru t > Tc/2, având d un caracteer întârziat, iar
dacă ik < 0, curba 2, curentul i treece prin zero o pentru t < Tc/2, comuutaţia avândd un caracteer accelerat.
Dinn relaţiile (7
77) şi (78) rezultă
r că în
n cazul com mutaţiei întârrziate, jpe1 > jpe2, densittatea de current
creşte sub muchia dee ieşire a periei.p Fenoomenul estee acelaşi caa la întreruuperea unui circuit cu un
pronunţat ccaracter indductiv, cândd între contaactele care se s îndepărteează ale întrrerupătoruluui, apare arrcul
electric. Exxistă pericolul apariţieii scânteilor între
î muchiia periei şi lamela
l care părăseşte peria.

uu
Cânnd ik < 0, jpe1
p < jpe2, există
e condiţţii de apariţţie a scânteeilor între muchia
m perieei şi lamela de
colector caare intră sub b aceasta.

in
9.4. Influenţa curentulu
ui din secţiia în comu
utaţie asuppra câmpu
ului magneetic princip
pal

nt
al maşin
nii

co
În unele cazuuri, curenţii din secţiille în comuutaţie au o influenţă notabilă
n asuupra câmpu ului
magnetic pprincipal dinn maşină.
În cazul comu utaţiei liniaare, curentu
ul din secţiaa în comutaaţie k este zero pentruu t = Tc/2,, în

nt
circuitul m
magnetic lim
mitat de douuă axe d connsecutive, solenaţia
s rezzultantă a inndusului fiind nulă – Fig.
F

re
49, a).

cu
de
a
in
as
-M

F
Fig. 49. Influ
uenţa curentuului “i” din seecţia in comuutaţie asupraa câmpului magnetic
m induuctor.
U

În cazul comuutaţiei întârrziate, condductorul k este

e străbăttut de curenntul i, caree îşi păstreaază
G

sensul pe care-l
c avea când secţia făcea partee din calea de
d curent caare vine căttre perie (diin dreapta axei
a
q) – Fig. 49,
4 b). Solennaţia indusuului are efeect demagneetizant, deo
oarece fluxuul produs dee acest cureent,
O

Φc, se opunne fluxului principal Φ.

G

Cânnd comutaţţia este accelerată – Fig. 49, cc), efectul solenaţiei curentului din secţia în
comutaţie k este magnnetizant.
ea

9.5. Mijloace
M de
d ameloraare a comu
utaţiei
irc

Penntru a obţinee o comutaţţie cât mai bună,

b aproppiată de com
mutaţia liniaară ideală, este
e necesarr ca
valoarea cuurentului ik să fie cât mai
m mică. Reducerea
R v
valorii curen
ntului suplimmentar de comutaţie
c ik se
M

poate face prin:

 miccşorarea t.e..m. de autoiinducţie eL;
 prooducerea în zona de coomutaţie a unuiu câmp magnetic
m dee comutaţiee de o astfell de mărimee şi
senns, încât să dea
d naştere unei t.e.m. ek care să coompenseze cât mai bin ne t.e.m. eL;
 cresterea rezisstenţei circuuitului secţiiei în comuutaţie prin alegerea
a unnor perii cuu rezistenţă de
conntact mare.
9.5.1. Micşorarrea t.e.m. ded autoindu ucţie eL
Rellaţia lui Pichhermayer (664) indică modalităţile
m prin care see poate reduuce t.e.m. eL:
37
 miccşorarea pe cât posibil a număruluui de spire w ale secţiei,, cazul ideall fiind w = 1;
miccşorarea perrmeanţei λ’ prin folosirrea crestăturilor deschiise, de adân ncime cât mai mică penntru
arm
mătura rotorrică.
Vitteza periferiică a indusuului v, încărrcarea liniarră A şi lung
gimea indussului l nu see pot micşoora,
deoarece aaceasta ar im
mpune creşteerea gabarittului maşiniii şi a preţullui de cost la valori inacceptabile.
9.5.22. Polii aux
xiliari
Prooducerea în zona de coomutaţie a unui
u câmp magnetic
m dee comutaţie care să prooducă t.e.m. ek
cu rolul dee a compennsa t.e.m. eL revine în n sarcina poolilor auxilliari. Aceştiia se plaseaază între poolii
principali, pe axa neuttră geometrrică (Fig. 500). Folosireaa polilor auxxiliari impliică calarea periilor
p pe axa
a

uu
neutră.

in
nt
co
nt
re
cu
de
a
in

Fig. 50. Dispunerea poolilor auxiliarri.

as

Pollii auxiliari au şi rolul de a com mpensa câm mpul reacţiei transversaale a indusului. Pentru u a
îndeplini aaceste dezid derate, polarritatea lor trebuie
t să fiie aceeaşi cuc polaritateea polilor principali
p căătre
-M

care se înddreaptă rotoorul în cazull generatoru ului, iar la motor

m polarritatea lor trrebuie să fiie aceeaşi cuu a
polilor prinncipali de caare se depărrtează rotoruul.
Com mpensarea t.e.m. eL dee către t.e.m m. ek produssă de către polii auxiliiari, trebuie să aibă locc la
U

orice sarcinnă (orice vaaloare a currentului IA). Din aceastăă cauză, polii auxiliari se conecteaază în seriee cu
G

indusul, inducţia în zoona de comuutaţie fiind proporţiona

p ală cu încărccarea liniarăă A:
1
O

Bk    ' A . (880)
ek
G

Penntru păstrarrea proporţţionalităţii între Bk şii A, deci pentru p evittarea saturăării circuitu
ului
magnetic aal polilor auxiliari,
a see măreşte în ntrefierul înn dreptul acestora
a în raport cu întrefierul din
ea

dreptul pollilor princippali.

O pproblemă importantă
i este limitaarea scăpăriilor polilor auxiliari. AceastaA se realizează în
irc

principal pprin:
- realizarea a do ouă întrefierruri, unul înttre polul auuxiliar şi inddus şi altul între
î indus şi
ş carcasă, prin
p
M

intrroducerea înn această zoonă de adaosuri din matteriale nemaagnetice;

- plasarea bobinnelor polilorr auxiliari câât mai aproaape de indu us.
Daccă polii auuxiliari suntt prea puteernici, com mutaţia deviine acceleraată, apărânnd scântei sub s
muchia de intrare a peeriei. Întreffierul dintre aceştia şi iindus trebuiie mărit prin n reducereaa numărului de
adaosuri nemagneticee. Dacă poliii sunt prea slabi, comuutaţia este întârziată
î şii pentru am
meliorarea eii se
procedeazăă la mărireaa numărului de adaosurri nemagnettice. În cazuul în care maaşina nu aree înfăşuraree de
compensarre, numărull de spire al polilor auxiliari esste mai maare. Înfăşurrările poliloor auxiliari se
înseriază cu înfăşurăriile de compensare penttru fiecare pereche
p de poli.
p
38
 În mod obişnuit, numărul polilor auxiliari este egal cu numărul polilor principali. La
maşinile de mică putere, numărul lor se poate reduce la jumătate.
9.5.3. Rolul periilor în procesul comutaţiei
Dacă se doreşte o comutaţie bună, trebuie să se folosească perii care permit obţinerea unei
rezistenţe de contact mari. Acestea sunt aşa-numitele perii dure, confecţionate din cărbune - grafit,
grafit sau electrografit. Periile dure permit obţinerea unei densităţi mici de curent. Folosirea lor la
maşinile de curent continuu conduce la necesitatea creşterii suprafeţei de contact şi prin aceasta la
creşterea lungimii colectorului.
În mod obişnuit la maşinile de curent continuu se folosesc perii de grafit. La cele de tensiune

uu
joasă – până la 30 V, se folosesc perii din cupru sau bronz-grafit.
Rezistenţa de contact perie - colector şi implicit căderea de tensiune pe acest contact depinde

in
de:
a) materialul din care sunt confecţionate periile şi respectiv lamelele de colector;

nt
b) densitatea de curent sub perii;

co
c) sensul curentului, de la perie la colector sau invers. Dacă curentul circulă de la perie la
colector, rezistenţa de contact este mai mică deci şi căderea de tensiune pe contact este mai
mică;

nt
d) temperatura suprafeţei de contact;

re
e) presiunea specifică pe perie;
f) viteza periferică a colectorului;

cu
g) factori de natură mecanică.
Căderea de tensiune la contactul perie – colector, are expresia:
 pe
de
U pe  I  rpe  j pe  s pe   j pe   pe . (81)
s pe
Pentru o plajă largă de valori ale curentului, căderea de tensiune pe contactul perie-colector
a

este constantă, proporţională cu produsul densităţii de curent jpe şi rezistivitatea specifică ρpe.
in

Creşterea rezitenţei periilor se face prin folosirea periilor crestate sau realizarea periilor din mai
as

multe straturi izolate între ele.

La maşinile de puteri mari, în scopul îmbunătăţirii comutaţiei se folosesc şi alte mijloace, cum
-M

ar fi: realizarea înfăşurării indusului în trepte, amortizoare de crestătură, bariere şi ecrane împotriva
cercului de foc la colector.
U
G
O
G
ea
irc
M

39
 10.. Generattoare de curent
c con
ntinuu
Dinn punctul dee vedere al conversiei ded energie pep care o effectuează, maşina
m de cuurent continnuu
poate funcţiona în trei regimuri: regim de generator,
g d motor şi de frână electromagneetică. În reg
de gim
de generattor, maşina de curent continuu
c esste un convertor mecan no-electric de energie, transformâând
energia meecanică pe care
c o prim
meşte pe la arbore
a de laa un motor de antrenarre, în energgie electrică de
curent conttinuu pe carre o cedeazăă pe la bornne unei sarciini.
10.1. Bilanţul (transferu
ul) puterilor, ecuaţia de funcţionare în reggim staţion
nar
Se consideră o maşină de mar (motorr Otto, Diessel, turbină cu
d c.c. antreenată de unn motor prim

uu
abur, turbinnă hidrauliccă) în sensul arătat în Fig.
F 51, cu viteza
v unghiiulară Ω con
nstantă.

n tin
co
nt
re
cu
de
a
in

Fig. 51. Schhema de princcipiu a generratorului de curent

c contin
nuu.
as

Penntru aceastaa, motorul primar

p (de antrenare)
a dezvoltă cup plul mecanicc activ Ma ccu acelaşi seens
ca şi vitezaa de rotaţie.
-M

făşurarea de excitaţie a maşinii este alimentatăă de la o su

Înfă ursă de c.c. (care
( poate fi un redressor,
acumulatorr, un alt generator
g dee c.c. sau chiar maşiina de c.c. considerattă) de tenssiune Ue. Prin P
înfăşurare va trece currentul de exxcitaţie Ie. În
Î secţiile înnfăşurării ro
otorice, învâârtite în câmmpul magneetic
GU

al polilor dde excitaţie se vor induce t.e.m. şi între bornelle A, B ale maşinii
m va apare
a o tenssiune Uo, eggală
cu t.e.m. E indusă întrr-o cale de curent
c (Fig. 52).
GO
ea
irc
M

Figg. 52. Generaator de c.c. cuu excitaţie seeparată.

Daccă la bornelle A, B se coonectează o rezistenţa de sarcină Rs, t.e.m. E va da naşteere unui current
IA prin înfăăşurarea rotoorică în aceelaşi sens cuu E. Sensul lor
l comun este
e evidenţţiat în Fig. 52.
5

40
 Curentul IA care străbate înfăşurarea rotorică, dă naştere unui câmp magnetic de reacţie
transversală, dacă periile sunt calate în axa neutră. Câmpul magnetic de reacţie se compune cu câmpul
magnetic de excitaţie, dând naştere unui câmp magnetic rezultant în întrefier.
Fluxul Φ al unui pol în câmpul rezultant poate diferi cu câteva procente de fluxul Φ0 al polului
de excitaţie la mersul în gol al maşinii (fără curent în înfăşurarea rotorică), când piesele polare şi dinţii
rotorului se saturează din cauza reacţiei transversale a indusului.
Fluxului Φ0 de mers în gol îi corespunde conform relaţiei (32) tensiunea la perii E0, iar fluxului
rezultant Φ, tensiunea E. La funcţionarea în sarcină, tensiunea indusă E va fi diferită de tensiunea E0 la
mersul în gol prin câteva procente. În cele ce urmează acest efect se va neglija, considerând că E este
aproximativ egală cu E0.

uu
Din puterea mecanică P1 = Ma·Ω pe care maşina o primeşte pe la arbore de la motorul primar, o
parte serveşte la acoperirea pierderilor mecanice şi de ventilaţie pm+v şi pierderilor în fier pFe. Acestor

tin
puteri le corespund cuplurile:
M m  v  pm  v   , M Fe  p   . (82)

n
Pierderile mecanice şi de ventilaţie pm+v sunt produse de frecările părţilor aflate în mişcare

co
(frecări în lagăre, frecările dintre perii şi colector) şi frecările dintre acestea şi aer, în special frecarea
ventilatorului cu aerul. Pierderile mecanice sunt proporţionale cu viteza de rotaţie, iar pierderile de

nt
ventilaţie cu pătratul acestei viteze. Dacă maşina funcţionează cu viteză constantă, aceste pierderi sunt
constante.

re
Pierderile în fier au loc numai în indus, deoarece numai în armătura rotorică variază fluxul
magnetic. Sunt determinate de variaţia în timp a câmpului magnetic în miezul feromagnetic al

cu
rotorului, deoarece acesta este supus unui ciclu de magnetizare cu frecvenţa f = p·n/60. În jugul şi
dinţii rotorului apar pierderi prin histerezis şi curenţi turbionari. Pierderile produse de fundamentala
de
câmpului Bδ din întrefier sunt pierderi principale în fier, iar cele produse de armonicile superioare sunt
pierderi suplimentare în fier. În piesele polare, câmpul magnetic este pulsatoriu datorită danturării
indusului.
a

Variaţia pulsatorie a câmpului în piesele polare, produce o categorie de pierderi numite pierderi
in

de suprafaţă, care intră şi ele în categoria pierderilor în fier. Atât pierderile prin histerezis cât şi
as

pierderile prin curenţi turbionari depind de pătratul inducţiei, deci de pătratul t.e.m. induse E. Dacă
maşina funcţionează la tensiune constantă, pierderile în fier pot fi considerate constante, independente
-M

de mărimea sarcinii (de curentul care circulă prin indus).

Cea mai mare parte din puterea mecanică P1 se transformă în putere electromagnetică PM =
E·IA, căreia îi corespunde cuplul electromagnetic M (relaţia 44).
GU

Din puterea electromagnetică PM, o parte pj acoperă pierderile Joule în circuitul indusului
(indus, poli auxiliari, înfăşurări de compensare, înfăşurări de excitaţie serie):
p j   ra  I A2 , (83)
GO

în care ∑ra reprezintă rezistenţa totală din circuitul indusului cu componentele menţionate mai sus. O
altă parte din puterea electromagnetică acoperă pierderile pcp în contactul perie – colector:
pcp  U pe  I A , (84)
ea

în care ΔUpe reprezintă căderea de tensiune pe contactele perie - colector ale maşinii. În general, ΔUpe
irc

= 0,4 - 2,4 V, dar plaja de variaţie depinde de materialul periilor, de densitatea de curent sub perie şi de
starea suprafeţelor în contact.
M

Cea mai mare parte din puterea electromagnetică PM se transformă în putere electrică utilă P2 =
U·IA cedată sarcinii pe la borne. Din cele arătate se pot scrie ecuaţiile care definesc bilanţul puterilor
pentru generatorul de curent continuu cu excitaţie separată:
PM  P1  pm  v  pFe
P2  PM  p j  pcp (85)
P2  P1  pm  v  pFe  p j  pcp .

41
 La acest tip dee generator,, puterea neecesară circuitului de excitaţie
e pexx este furnizzată de o suursă
independenntă, care aliimentează acest
a circuitt. Bilanţul energetic
e al generatoru
ului de curennt continuuu cu
excitaţie seeparată se poate reprezeenta grafic prin
p diagram ma din Fig. 53.

uu
tin
Fig. 53. Diagrrama de bilannţ energetic la
l generatoruul de curent continuu
c cu excitaţie sepparată.

n
co
Connform relaţiiilor (85), see poate scrie:
U  I A  E  I A   ra I A2  U pe  I A , (886)

nt
în care, îm
mpărţind mem
mbru cu meembru cu IA:
U  E   ra  I A2  U pe . (887)

re
Se notează cu:

cu
U pe
RA   ra  , (888)
IA
de
rezistenţa ttotală a circuitului induusului. În finnal se obţine:
U  E  RA  I A . (889)
a

Ecuuaţia (89) reprezintă

r e
ecuaţia de funcţionaree a generato orului de curent
c contiinuu în reg
gim
in

staţionar.
În rregim de geenerator, asuupra maşinii acţioneazăă cuplurile:
as

cupplul activ Ma datorită motorului

m prrimar, care impune
i senssul de rotaţiie;
-M

cupplul Mm+v coorespunzătoor pierderiloor pm+v în seens invers cuuplului activv;

cupplul MFe coorespunzătorr pierderilorr în fier pFe de asemeneea în sens innvers cupluului activ;
cupplul electrommagnetic M,M dat de relaaţia (40), în sens inverss sensului cu uplului activv;
Ecuuaţia de mişccare a rotorullui va fi:
GU

d
M a  M m  v  M Fe  M  J 
, (990)
dt
GO

în care J esste momentuul de inerţiee al grupuluui motor de antrenare – generator.

Daccă Ω este co
onstant, ecuuaţia de mişccare devinee:
M a  M m  v  M Fe  M . (991)
ea

10.22. Caracterristicile gen

neratoarelo
or de curen
nt continuu
irc

Funncţionarea maşinii
m de c.c. în regiim de geneerator este definită
d de un număr de d mărimi ca:
tensiunea lla perii E, tensiunea
t laa borne U, curentul
c carre circulă prrin înfăşuraarea indusuluui IA, curen
ntul
M

din înfăşurrarea de exccitaţie Ie, turraţia n.

Prinn caracteriistică a maaşinii se în nţelege funccţia care descrie
d dependenţa dinntre două din
mărimile eenunţate mai sus, celelaalte rămânân nd constante.
Carracteristicilee maşinii de d c.c. se determină
d d obicei diirect la plattformele dee încercări. La
de
maşinile dde foarte mare
m putere, încercărilee în sarcinăă sunt greu de realizatt căci impuun folosireaa la
platformelee de încerccări a unor consumatori de foartee mare puteere. Pe lânggă aceasta, încercărilee în
sarcină coonsumă o mare m cantittate de eneergie. Din această cau uză, se reccurge la prredeterminaarea
caracteristiicilor în sarccină folosinnd caracterisstica de merrs în gol şi caracteristic
c ca de scurtcircuit.

42
 10.22.1. Caracteeristicile geeneratorulu
ui de c.c. cu
u excitaţie separată
s
Schhema electrrică folosită pentru determinarea
d a directă laa platformaa de încerccări a acesstor
caracteristiici este prezzentată în Fiig. 54.

uu
n tin
Figg. 54. Schem
ma generatoruului de curentt continuu cuu excitaţie seeparată.

co
1) Caracteristtica de merss în gol: E = E(Ie), peentru IA = 0, n = consst. (= nn). Comutatorul
C l k1
este deschiis.

nt
Încchizând întreerupătorul k2, prin înfăăşurarea de excitaţie see va stabili curentul Ie, care se pooate

re
modifica cu reostatul de câmp Rc. La mersull în gol:
p

cu
E   N  n    ke   . (992)
a
Penntru o maşinnă dată, carre funcţioneează la n = const., ke este
e constan ntă. Dependeenţa E = E(Ie)
de
descrie la o altă scarăă dependenţţa Φ = Φ(Ie), din carracteristica de magnetiizare a maşşinii (Fig. 55). 5
Dacă maşiina a mai funcţionat,
f deci prin înnfăşurarea de excitaţiee a trecut un u curent de d excitaţie Ie,
circuitul mmagnetic all polilor dee excitaţie păstrează un u magnetiism remaneent. La Ie = 0, datorrită
a

magnetism mului reman nent, va apaare o tensiu une Erem dee valoare reedusă (3 - 8)% 8 din Un. La creşteerea
in

curentului Ie, Φ şi resspectiv E creesc la încep

put liniar în funcţie de acesta.
a Din cauza saturrării circuitu
ului
as

magnetic aal maşinii, pe

p măsură cec Ie creşte, Φ şi E nu mai cresc liniar
l cu Ie, ci din ce înn ce mai puţţin.
-M

Caracteristtica de merrs în gol se determină până la vaalori E care depăşesc cu c 20% ÷ 50% 5 tensiunnea
nominală a maşinii Un. Prin acceasta se verifică
v şi rigiditatea
r d
dielectrică a izolaţiei dintre spirrele
înfăşurării indusului.
GU
GO
ea
irc
M

Fiig. 55. Caractteristica de mers

m în gol Fig. 56. Caracteristica
C a în sarcină a
ggeneratoruluii cu excitaţie separată. generatoruului cu excitaaţie separatăă.

În uurmătoarea fază, se miicşorează cuurentul Ie. Se

S observă căc se descrie o ramură descendenttă a
d ramura ascendentă
caracteristiicii de merss în gol (2) ce diferă de a (1), aceastaa datorită feenomenului de
histerezis. În practicăă se consideeră ca fiindd caracteristtica de merrs în gol a maşinii, cuurba medie pe
ordonată înntre cele douuă ramuri 1 şi respectivv 2, (curba întreruptă).
î

43
 Punnctul de funncţionare A se alege în î cotul de saturaţie. DacăD punctuul de funcţţionare A arr fi
situat pe poorţiunea liniară a caraccteristicii, laa variaţii miici ale curenntului de exccitaţie, s-ar obţine variaţii
mari ale t.e.m. indusee E şi deci ale tensiunnii U la bornnele maşiniii. Plasarea punctului A după cot,, în
zona saturată implicăă variaţii maari ale cureentului de eexcitaţie penntru a se ob bţine modifficări mici ale
tensiunii laa borne.
2) C tica în sarciină: U = U(Ie), la n = const. (nn) şi IA = connst. Aceastăă caracteristtică
Caracteristi
descrie moodul în caree variază tennsiunea la borneb în funncţie de Ie, pentru o annumită sarccină constan ntă.
Întrerupătoorul k1 se înnchide pe rezistenţa
r de
d sarcină Rs reglabilă.. Pentru differite valorii ale sarcinii -
uzual 2/3, 3/4, 4/4 şi 5/4
5 din cureentul nominnal - se obţiine o familie de curbe aproape parralele între ele
şi cu E = EE(Ie), conforrm Fig. 56.

uu
3) CCaracteristiica externăă: U = U(IA ) pentru n = const. (nn) şi Ie = connst.
Carracteristica externă (F Fig. 57) punne în evideenţă capacitatea generratorului dee a-şi menţţine

tin
tensiunea la borne înntre anumitee limite acceptate de receptor câând curentuul de sarcinnă variază, iar
curentul dee excitaţie rămâne consstant.

n
co
nt
re
cu
de
Fig. 57. Caracteristiica externă a generatorullui Fiig. 58. Caracteristica de reglaj
r a generratorului
a

cu exccitaţie separattă. cu excitaţie

e sepaarată.
in

La turaţie connstantă n = nn, se mod difică curenntul Ie până la valoareaa pentru caare generatoorul
as

funcţionânnd în sarcinăă, debiteazăă curentul noominal IAn, iar tensiuneea la borne este e Un (punnctul A). Daacă
-M

valoarea reezistenţei de
d sarcină creşte,
c IA sccade, iar U creşte uşorr. La limităă, pentru Rs = ∞, decii k1
deschis, IA = 0, caractteristica inteersectează axa
a ordonateelor pentru care c U = U0= E. Orizoontala dusă din
U0 intersecctează verticcala din IAn în punctul B.
Măărimea segm mentului AB B reprezinttă variaţia dde tensiunee de la meersul în goll la mersul în
GU

sarcină. Pee baza relaţiei (89) se poate explicaa această căădere de tennsiune.
Cădderea de ten nsiune la contactul periie colector ΔU
Δ pc variazăă proporţionnal cu valoaarea curentu ului
GO

de sarcină IA (curba a, Fig. 57). Căderea

C de tensiune
t în circuitul
c inddusului ∑raIA este şi eaa proporţionnală
cu IA (curbba b).
Varriaţia de tennsiune se exxprimă în prrocente din tensiunea nominală:
n
U U  Un
ea

[  0
[%]  100 . (993)
Un Un
irc

Penntru generatoarele de putere meddie, valoareea acestui parametru p este

e cuprinssă între 5% % şi
10%.
M

4) CCaracteristitica de reglaaj: Ie = Ie(IIA) pentru n = const.(nn) şi U = constc . (în mod

m obişnuitt se
trasează laa Un), demoonstrează modul
m de vaariaţie a cuurentului dee excitaţie în î funcţie de d curentul de
sarcină IA, astfel ca tennsiunea la bornele
b geneeratorului săă rămână co onstantă (Fiig. 58).
Deooarece la crreşterea currentului de sarcină tenssiunea la boorne scade (conform celor c arătatee la
caracteristiica externă)), pentru a păstra
p aceasstă tensiune constantă, curentul dee excitaţie trrebuie măritt în
scopul com mpensării reeacţiei indussului şi a căderilor rezisstive de tensiune.
Penntru trasareaa acestei caaracteristici, se modificcă rezistenţaa de sarcinăă Rs de la vaaloarea Rs = ∞
(k1 deschiss) corespun nzătoare reggimului de funcţionaree în gol (Ie = Ie0, IA = 0), până la l o valoare a
curentului de sarcină ce c depăşeştee cu 15 ÷ 29 9% curentull nominal IAn A , obţinând
du-se curba 1.
44
 Apoi se fac determinăril
d le în sens invers
i micşşorând cureentul de sarcină până când IA = 0,
obţinându--se curba 2. Diferenţaa dintre celee două curbbe se datorrează fenom menului de histerezis. Se
consideră ccaracteristiccă de reglaj curba mediie pe ordonaată (curba trrasată cu lin nie întrerupttă).
5) C = sc(Ie) penttru n = consst.(nn) şi U = 0.
Caracteristiica de scurttcircuit: Isc=I
Deooarece U = 0, rezultăă Isc= Esc/ RA. Pentru valori v ale curentului
c d scurtcircuuit de pânăă la
de
2,5·IAn, tennsiunea E este
e foarte mică, deoaarece RA este la rânddul ei mică. Maşina este e nesaturrată
deoarece E este pro oporţională cu Ie. Punnctul de funcţionare
fu se găseştee pe porţiuunea liniarăă a
caracteristiicii de merss în gol. Aceeasta explică forma liniiară a caractteristicii de scurtcircuitt.

uu
n tin
co
nt
re
Fig. 59. Caracterristica de scu
urtcircuit a geeneratorului cu excitaţie separată.
s

cu
Ţinnând cont de d faptul căă maşina ar
a putea preezenta mag gnetism remmanent, se deosebesc
d t
trei
situaţii (Figg. 59) :
 maşina
m nu prrezintă maggnetism rem
manent - dreaapta 1;
de
 maşina
m preziintă magnettism remaneent, iar fluxxul magneticc inductor are
a acelaşi seens cu fluxuul
rem
manent – dreeapta 2;
a

 maşina
m prezzintă magneetism remannent, iar fluuxul magneetic inducto or are sens invers faţă de
in

fl
fluxul remannent – dreappta 3. Va exista
e o valooare a curentului de exxcitaţie Iea pentru caree se
a
anulează currentul prin iindus.
as

Deooarece caracteristica dee scurtcircu

uit este o dreeaptă, pentru
u trasarea ei
e este suficiientă o singuură
-M

determinarre în cazul lipsei magneetismului reemanent şi douăd determ

minări în cazz contrar.
10.22.2. Caracteeristicile geeneratorulu ui de c.c. cu
u excitaţie derivaţie
d
În cazul generratorului dee curent con ntinuu cu excitaţie
e derivaţie, înfăăşurarea de excitaţie este
e
GU

conectată îîn paralel cuu înfăşurareea indusului, nemaifiindd necesară o sursă de energie
e supllimentară caa în
cazul geneeretorului ded curent continuu
c cuu excitaţie separată (F Fig. 60). Curentul
C Ie care străbbate
înfăşurareaa de excitaţiie reprezintăă (2 - 5)% din
d curentul nominal.
GO

Fennomenul apariţiei tensiuunii U la bo ornele generratorului cu

u excitaţie derivaţie
d poaartă numelee de
autoexcitaţţie.
Se consideră căc rotorul geeneratoruluii din Fig. 600 este antrennat de către motorul prrimar cu viteeză
ea

constantă (nn).
irc
M

Fig
g. 60. Schemaa generatoruului de curentt continuu cu
u excitaţie deerivaţie.

45
 Întrrerupătorul inversor ke, care connectează înffăşurarea de d excitaţie la bornelee indusului se
închide pee una din cele două poziţii. Înttrerupătorull k1 este deschis. d Daccă înainte de închideerea
întrerupătoorului ke, tennsiunea elecctromotoaree indusă E era e nulă, duupă închiderrea lui ke, cuurentul Ie vaa fi
şi el nul, câmpul indu uctor din maaşină va lipssi şi tensiunnea electrom v rămâne zero iar maşina
motoare E va
nu se va auutoexcita.
Daccă în maşinnă există unn câmp maggnetic remaanent, fluxuul remanentt Φrem va da d naştere unei
u
t.e.m. Eremm. Deoarecee Erem = (55 - 10)% din d tensiunea nominallă, la închiiderea întreerupătoruluii ke
curentul caare va circuula prin înfăăşurarea de excitaţie va v fi şi el mic. m Acest curent
c de exxcitaţie mic va
produce unn câmp maagnetic de eexcitaţie de acelaşi senns sau de sens contrarr cu câmpull remanent,, în
funcţie de sensul cureentului caree circulă priin înfăşurarrea de excittaţie, în ultiimă instanţăă în funcţie de

uu
poziţia pe care se în nchide întrerupătorul innversor ke. În cazul înn care cureentul de exxcitaţie are un
asemenea sens încât câmpul
c creaat de el întăreşte câmppul remanennt, fluxul polilor
p de exxcitaţie creşşte,

tin
t.e.m. induusă se măreeşte, curentuul de excitaaţie creşte şi el, fluxuul de excitaaţie creşte din d nou, t.e.m.
indusă creşte şi ea, ş..a.m.d. Prinn urmare, dacă d în maşşină există un u câmp reemanent şi înfăşurarea
î de

n
excitaţie see conecteazză corect înn paralel cu u indusul, este
e posibillă autoexcittarea generaatorului. Daacă

co
maşina preezintă câmp p magnetic remanent,
r d conectarrea înfăşurăării de excittaţie în paraalel cu induusul
dar
se face asstfel încât curentul
c dee excitaţie dă naştere unui câmpp inductor care se oppune câmpu ului
remanent, pprocesul dee autoexcitarre nu mai arre loc.

nt
Prooblema caree se pune este când see opreşte prrocesul de autoexcitare a e. Se noteazză cu e, t.e.m.

re
instantaneee la un mom ment oarecaare t, din inttervalul în care
c se desfă făşoară proccesul de autooexcitare şii cu
ie curentull respectiv din circuit.. Rezistenţaa Re este rezistenţa înnfăşurării de d excitaţie,, Rc rezisteenţa

cu
reostatului de câmp, Le inductaanţa înfăşu urării de exxcitaţie şi LA inductannţa înfăşurăării indusullui.
Aplicând legea inducţţiei electrom magnetice pe p circuitul format
f de în nfăşurarea rotorului
r şi înfăşurareaa de
excitaţie, sse obţine :
de
d
e  ( Re  Rc  RA )  ie  [( Lc  LA )  ie ] . (994)
dt
a

La o t.e.m. e dată,
d corespunde un annumit curentt de excitaţiie ie care veerifică ecuaţţia de mai sus. s
in

Dar la un anumit current de exciitaţie ie, correspunde o anumită t.ee.m. e ca laa generatoruul cu excitaaţie
as

separată, cconform deppendenţei e = e(ie) dattă prin caraacteristica de d mers în gol

g (curba a din Fig. 61).6
Între e şi ie există decii o dublă deependenţă.
-M

Daccă Rc se păăstrează connstantă, Re şi RA sunt constante pentru o maşină m dată şi căderea de

tensiune (Re + Rc + RA)ie variiază liniar cu curentul de excitaaţie. Aceasttă cădere de d tensiune se
reprezintă grafic printtr-o dreaptăă, numită drreapta excitaţiei (curbaa b din Fig. 61). Panta acestei dreepte
GU

este:
GO
ea
irc
M

Fig. 661. Explicaţţia grafică a amorsării generatorulu

g ui de curentt continuu cu
c excitaţie dderivaţie.

tg   ( Re  Rc  RA )  K , (994)

46
în care K este un factor de proporţionalitate.
Fiecărei valori Rc a rezistenţei reostatului de câmp îi corespunde în Fig. 61 o dreaptă ce trece
prin origine, dar de pantă diferită.
În regim staţionar, expresia (Re+Rc+RA)ie este egală cu t.e.m. e.
Segmentul pe ordonată între caracteristica a de mers în gol, e = e(ie) şi dreapta b va fi diferenţa:
d
e  ( Rc  Re  RA )  ie  [( Le  LA )  ie ] . (95)
dt
Acest segment poate fi considerat ca o măsură a intensităţii procesului de autoexcitare.
Procesul se termină când:
e  ( Rc  Re  RA )  ie  0 , (96)

uu
iar curentul ie şi respectiv t.e.m. e nu mai variază în timp. Altfel spus, procedeul de autoexcitare se
încheie în momentul în care e şi ie au atins valorile corespunzătoare punctului M de intersecţie între

tin
curbele a şi b din Fig. 61.
Procesul de autoexcitare este necesar pentru funcţionarea generatorului, punctul M aflându-se

n
în zona cotului de saturare al caracteristicii de mers în gol, sau după acesta. Acest lucru se întâmplă

co
dacă rezistenţa reostatului Rc are o astfel de valoare, încât dreapta b are o pantă mai mică decât panta
corespunzătoare porţiunii liniare a caracteristicii e = e(ie), tg αcr:

nt
K  ( Rc  Re  RA )  tg cr . (97)
Dacă Rc are o valoare mare (curba c din Fig. 61), punctul de intersecţie M poate coborî în zona

re
t.e.m. foarte mici, de ordinul de mărime al tensiunii remanente, ceea ce nu permite funcţionarea

cu
normală a generatorului. Există o valoare critică a reostatului de câmp Rcr care satisface relaţia:
K  ( Rcr  Re  RA )  tg cr . (98)
de
Dacă Rc < Rcr, generatorul se autoexcită, iar dacă Rc > Rcr, funcţionarea normală a generatorului
nu mai poate avea loc. Valoarea rezistenţei critice Rcr depinde de viteza de rotaţie a maşinii, care
dictează pante, respectiv porţiuni liniare ale caracteristicii de mers în gol.
a

În concluzie, pentru ca generatorul de curent continuu cu excitaţie derivaţie să se autoexcite la

in

mersul în gol, trebuie îndeplinite trei condiţii:

as

existenţa unui câmp remanent al polilor de excitaţie. În caz contrar, el trebuie produs prin
alimentarea înfăşurării polilor de la o sursă oarecare de curent continuu;
-M

conectarea corectă a înfăşurării de excitaţie în paralel cu înfăşurarea indusului;

fixarea unei valori a rezistenţei reostatului de câmp sub valoarea critică corespunzătoare vitezei
la care este antrenat rotorul.
GU

Când întrerupătorul k1 este închis, prin rezistenţa de sarcină Rs circulă curentul I:

I A  Ie  I . (99)
Curentul de excitaţie:
GO

U
Ie  , (100)
Rc  Re
ea

este determinat de valoarea tensiunii de la bornele generatorului.

Bilanţul puterilor este analog cu cel de la generatorul cu excitaţie separată, cu precizarea că,
irc

puterea pex = U Ie necesară acoperirii pierderilor în înfăşurarea de excitaţie este preluată din puterea
electromagnetică PM = E IA.
M

1) Caracteristica de mers în gol: U0 = U0(Ie), la I = 0, n = const. (nn). Definirea în acest mod a

caracteristicii de mers în gol este necesară, deoarece dacă am impune IA = 0, aceasta ar determina şi Ie
= 0, deci generatorul nu ar funcţiona. În mod normal curentul Ie este foarte mic (câteva procente) din
curentul nominal. Căderile de tensiune din înfăşurările rotorului, a polilor auxiliari, de compensare şi
pe contactele perie - colector se pot neglija.
Tensiunea U0 de mers în gol este aproximativ egală cu E. Din această cauză caracteristica de
mers în gol a generatorului cu excitaţie derivaţie definită mai sus coincide practic cu cea de la
generatorul cu excitaţie separată, prezentând şi aceeaşi alură (Fig. 55).

47
 2) Caracteristtica externăă: U = U(II), pentru Rc = const. şi n = connst. (nn). Cuurentul Ie este
e
impus de tensiunea
t laa borne U şi nu mai poate
p fi meenţinut constant dacă Rc se menţţine constanntă,
conform reelaţiei (100)).

uu
n tin
F 62. Caraccteristica extternă a generratorului cu excitaţie
Fig. e derivaţie.

co
La generatorull cu excitaţiie derivaţie, tensiunea la borne sccade pe măssură ce creşşte curentul de
sarcină nu numai din cauza reacţţiei indusuluui şi a căderrilor rezistivve de tensiuune din circuuitul rotoricc ci

nt
şi din cauuza micşorăării curentuului de exccitaţie Ie pee măsură ce c tensiuneaa la borne scade. Aluura
caracteristiicii externe este necoreespunzătoaree, conform Fig. 62.

re
La micşorareaa rezistenţeii Rs, curentu ul creşte pâână la valoaarea limită Imax care esste (1 – 2,5)In,

cu
după care maşina
m se dezexcită
d şi curentul sccade rapid (porţiunea trrasată cu linnie întrerupttă). Punctull M
corespundee unei rezisstenţe Rs caare face caa panta drepptei de exccitaţie să deevină mai mare m ca paanta
critică, genneratorul see dezexcită şi curentull scade la valoarea
v Isc = Erem/RA, destul de mică. Aceaastă
de
formă a caaracteristiciii se obţine prin
p variaţiii lente a sarrcinii, neputtându-se traage concluziia că un reg gim
de scurtcirrcuit brusc la bornele generatorullui nu ar fii periculos. În realitatee, la scurtcircuitul bruusc,
a

d mare ca la generatorul cu excittaţie separattă, deoarecee în primelee momente ale

curentul esste tot atât de
in

scurtcircuittului, curenntul de exccitaţie şi t.ee.m. indusăă nu se mo odifică datoorită inerţiei magneticee a

înfăşurării de excitaţiee.
as

Varriaţia de teensiune de la mersul în î gol la mersul

m în saarcină nomminală poatee atinge vallori
-M

cuprinse înntre (25 - 400)%.

3) Caracteristtica de regglaj: Ic = Ic(I) pentruu n = connst. (nn) şi U = constt. (Un), nu se
deosebeştee ca alură dee caracteristica de regllaj a generaatorului cu excitaţie
e sepparată. Deoosebirea connstă
în faptul că la generaatorul derivaaţie creştereea curentuluui de excitaaţie pentru a menţine tensiunea
t U la
GU

bornele maaşinii constantă este maim mare la acelaşi curent de sarciină, deoarecce căderea de tensiunee în
sarcină estee mai mare..
GO

10.22.3. Caracteeristicile geeneratoruluui de c.c. cu

u excitaţie serie
s
Schhema electriică a generaatorului cu excitaţie
e serrie este prezzentată în Fiig. 63.
ea
irc
M

Fig.
F 63. Schem
ma generatorrului de cureent continuu cu excitaţie serie.

Înfă
făşurarea de excitaţie este conectattă în serie cu
c înfăşurarrea indusuluui. Din aceaastă cauză Ie =
IA. Pentru ca procesull de autoexxcitare să aiibă loc, trebbuie închis întrerupăto
orul k1. Spree deosebire de

48
generatoruul derivaţie, autoexcitarrea generato orului serie nu se poatee produce înn regim de funcţionaree în
gol.
Apariţia fenom menului de autoexcitare
a e impune exxistenţa a treei condiţii:
existenţa unui câmp remaanent în maşşină;
connectarea înfăfăşurării de excitaţie înn aşa fel înccât curentul care o parccurge (acelaaşi cu curen
ntul
de sarcină) săă producă un câmp magnetic m inductor în acelaşi seens cu câm mpul magneetic
rem
manent;
reziistenţa de saarcină trebuuie să fie maai mică decâât valoarea Rcr.
1) Caracteristtica de merrs în gol nu n are sens, deoarece dacă d IA = 0 şi Ie = 0, tensiuneaa la
bornele geeneratorului fiind egalăă cu Erem. Pentru
P maţii asupraa magnetizăării maşinii, se
a obbţine inform

uu
poate trasaa o caracteriistică de meers în gol allimentând înnfăşurarea ded excitaţie de la o surrsă de tensiuune
separată. S
Se va obţinee o caracteriistică de meers în gol asemănătoarre cu cea a generatorul
g lui cu excitaaţie

tin
separată.
2) CCaracteristtica externăă: U = U(IA ) , la n = const. (nn) dar la Ie = IA = variabbil. Când IA ia

n
valori întree 0 şi IAn tennsiunea U la
l bornele maşinii
m c curentul de sarcină. La
creşşte aproximaativ liniar cu

co
curenţi maai mari de 1,5IAn, tennsiunea scaade datorităă saturării circuitului magnetic şi a efectu ului
pronunţat aal reacţiei inndusului (Fiig. 64).

nt
re
cu
de
a
in
as

Fig. 64. Carracteristica externă

e a genneratorului cu
u excitaţie seerie.
-M

Estte singura caaracteristicăă externă caare pleacă diin zero.

Deooarece cureentul de sarrcină este şi curent dee excitaţie, tensiunea
t laa borne varriază în limmite
largi cu vaaloarea curentului de saarcină. Din această cauuză, generatorul serie nun poate fi folosit
f ca suursă
GU

de tensiunne constantăă. La Rs > Rscr generratorul seriie se dezexxcită, lăsânnd eventualeele recepto oare
nealimentaate. La scurttcircuit pot apare curennţi foarte periculoşi pen
ntru maşină..
GO

Genneratoarele serie nu se construiescc ca surse dee tensiune continuă.

c Stuudiul lor se face deoareece
în anumitee scheme dee frânare eleectrică motooarele serie de tracţiunee trec în reggim de geneerator debitâând
putere pe o rezistenţă de sarcină constantă.
c
ea

10.22.4. Caracteeristicile geeneratorulu ui de c.c. cu

u excitaţie mixtă
m
Penntru ridicareea caracteristicilor genneratoarelor cu excitaţiee mixtă se foloseşte
f scchema din Fig.
F
irc

65.
M

Fig
g. 65. Schemma generatoullui
de curent continuu
c cu
excitaţiie mixtă.

49
 Genneratorul arre două înfăăşurări de exxcitaţie: o înnfăşurare dee excitaţie derivaţie
d şi o înfăşuraree de
excitaţie seerie. De ob bicei înfăşuurarea derivvaţie constittuie înfăşurarea de exccitaţie de bbază, cea seerie
fiind folosiită pentru modificarea
m caracteristiccii externe.
Daccă fluxurilee celor douuă înfăşurărri de excitaţie au aceelaşi sens, generatorull are excitaaţie
adiţională. În caz contrar, generaatorul are exxcitaţie diferrenţială.
1) Caracteristi
C ica de merss în gol estee identică cuu caracteristtica la gol a unui generrator derivaaţie,
deoarece înnfăşurarea ded excitaţie serie nu estte parcursă de curent.
2) C
Caracteristiica externăă se poate modifica
m în raport
r cu caaracteristicaa externă a unui
u generaator
derivaţie (F
Fig. 66, a) în
î funcţie dee ponderea şi sensul înffăşurării de excitaţie seerie. Dacă se doreşte caa la
curentul dee sarcină no ominal In teensiunea la bornele genneratorului să fie la vaaloarea nom minală Un caa la

uu
mersul în gol,
g înfăşurarea de exccitaţie serie se dimensioonează coreespunzător şi ş se conecttează adiţional
(Fig. 66, b)), realizânduu-se o comppundare norrmală.

n tin
co
nt
re
cu
de
F
Fig. 66. Caraacteristicile externe
e ale Fig. 67. Cataacteristicile de
F d reglaj ale
generatorullui cu excitaţţie mixtă. generatoruului cu excitaaţie mixtă.
a

Daccă se măreşşte numărul de spire al înfăşurării serie se obţţine o supra acompundarre (Fig. 66, c),
in

tensiunea la bornele generatorullui creşte odată

o cu măărirea sarciinii dacă ciircuitul maggnetic nu este
e
saturat. Feenomenul se datorează creşterii fluxului rezultant. Dacă înfăăşurările dee excitaţie se
as

conecteazăă diferenţiall caracteristtica externăă devine căăzătoare (Fig. 66, d) deoarece

d flluxul rezulttant
-M

scade odattă cu creşterrea curentullui de sarcinnă. Alura unei

u astfel de
d caracterisstici recomaandă utilizaarea
generatoruului cu excittaţie mixtă la
l sudarea electrică.
3) Caracterisstica de reeglaj are sens pentrru generatooarele com mpundate normal.
n Aluura
caracteristiicilor de reeglaj (Fig. 67) este innfluenţată puternic
p de modul de conectare al celor doouă
GU

înfăşurări de excitaţiee (montaj derivaţie

d - a pentru coomparaţie, adiţional
a - b sau difereenţial - c). La
montaj adiiţional (b), pentru a menţine
m tenssiunea la boorne constaantă, odată cu creşterea sarcinii este
e
GO

necesară reeducerea cuurentului dee excitaţie. La sarcini mici,

m când solenaţia crreată de înffăşurarea seerie
provoacă o creştere nesemnifica
n ativă a soleenaţiei rezulltante, penttru menţineerea constanntă a tensiu unii
nominale ccurentul dee excitaţie se s reduce puţin
p în tim
mp ce la vaalori mari alea curentuului de sarccină
reducerea ccurentului ded excitaţie devine semmnificativă.
ea

11.. Motoaree de curen

nt continu
uu
irc

11.1. Considerraţii generrale, bilanţţul (transfferul) puteerilor, ecu

uaţia de fu
uncţionare în
M

regim sttaţionar
Maaşina de current continuuu funcţionnează în reggim de motoor, dacă priimeşte puteere electricăă la
borne şi deezvoltă putere mecanică la arboree (Fig. 68).. Cuplul meecanic la arrbore ia naşştere numaii în
cazul în care
c excitaţţia producee fluxul Φ în întrefier, iar indusul este paarcurs de curent.
c Cupplul
electromaggnetic are o expresie sim milară cu ceea dedus la generator:
1 p
M   N  IA   , (1001)
2  a
şi ţinând coont că p, a, N sunt consstante pentrru o maşină dată, relaţiaa devine:

50
 M  km  I A   . (1002)

uu
Fig. 668. Schema electrică
e de principiu
p în cazul
c unui motor
m de cureent continuu cu
c excitaţie derivaţie.
d

tin
Duppă modul cum se reealizează exxcitaţia, mootoarele se clasifică în: î motoaree cu excitaaţie
(paralel), cuu excitaţie seerie şi mixtăă (compundd). Tensiuneea electromootoare indussă pe o calee de
derivaţie (p

n
curent estee:

co
p n
E     N  . (1003)
a 60

nt
Semmnul minuss al t.e.m. induse
i arată că E0 se opune cureentului IA absorbit
a de indus (sennsul
t.e.m. într--o latură a unei secţii coincide cu c sensul produsului vectorial
v dinntre viteza tangenţialăă şi

re
inducţia dee sub un poll de excitaţie).
Fennomenul see poate înţţelege uşor dacă se exemplifică
e ă pe o maşină de cuurent continnuu

cu
funcţionareea reversibiilă conformm Fig. 69. de
a
in
as
-M
GU
GO

Fig. 69. Prrincipiul reveersibilităţii maşinii

m de cuurent continu
uu.

În scopul deteerminării seensului t.e.m. induse se utilizeazză metoda clasică a rregulii palm mei
ea

drepte, iarr pentru detterminarea sensului foorţei electroomagnetice se aplică regula palm mei stângi, în
ambele reggimuri de funcţionare.
f În cazul fuuncţionării ca generatoor (Fig. 69,, a) se consstată că sennsul
irc

î conductoarele unei căi

tensiunii ellectromotoaare induse în c de curen nt coincide cu sensul cuurentului Ia ce
străbate coonductoarelee înseriate în
î calea de curent
c respeectivă, în tim
mp ce sensuul forţei eleectromagnettice
M

este contraar sensului vitezei de rotaţie n a rotorului, sens s impus de motoruul de antrennare. Se reţţine
faptul că laa generator cuplul electtromagneticc se manifesstă ca un cuuplu rezistennt sau de frâânare. În caazul
funcţionăriii maşinii înn regim de motor,
m penttru a obţine un cuplu electromagn
e netic activ (îîn acelaşi seens
cu sensul ded rotaţie) este
e necesarr ca sensul curentului ce străbate înfăşurareaa indusului să se schim mbe
faţă de cel de la geneerator (Fig. 69, b). Se constată
c că t.e.m. indu usă devine de
d sens conttrar curentu ului
prin indus,, fapt pentruu care unii aautori folossesc şi noţiuunea de tenssiune contraaelectromottoare. Pentrru a
evita eventtuale confuzzii, se foloseeşte frecvennt ca ecuaţiee de tensiunni pentru mootor relaţia:
U  ke  n    RA  I A . (1004)

51
 Penntru deduceerea bilanţullui de puterri şi a ecuaţiei de funcţţionare în reegim staţionnar, se va face
fa
referinţă laa un motor de
d curent coontinuu cu excitaţie
e derrivaţie (Fig. 68).
Dinn puterea electrică P1 = U·I furnizzată motorului pe la boorne de cătree reţeaua dee alimentaree, o
parte serveşte la aco operirea pieerderilor Jo oule în cirrcuitul induusului pj (ddeja prezenntată în caazul
generatoruului), a pied
derilor în coontactul perrie – colectoor pcp (dejaa prezentatăă), şi a piederilor Joulee în
înfăşurareaa de excitaţiie derivaţie::
pex  U  I e  Re  I e2 , (1005)
iar restul sse transformmă în puterre electrommagnetică PM (prezentaată anteriorr). În acest caz, expreesia
puterii elecctromagnetiice va fi:
PM  P1  p j  pcpp  pex (1006)

uu
Putterea electrromagneticăă PM serveeşte la acopperirea pierrderilor în fier pFe, şiş a piederiilor

tin
mecanice şşi prin ventiilaţie pm+v. Cea mai maare perte diin puterea electromagn
e netică PM see transformăă în
putere meccanică P2, pe
p care mottorul o transsmite sarcinnii (mecanissmului de antrenat)
a prrin intermeddiul
arborelui:

n
P2  PM  pFe  pm  v . (1007)

co
Ţinnând cont dee ralaţiile (1106) şi (107), rezultă:
P2  P1  p j  pcp  pex  pFe  pm  v , (1008)

nt
relaţie ce cconstituie biilanţul puterrilor în cazu
ul motoruluii de curent continuu
c cu
u excitaţie derivaţie.
d

re
Bilanţul energ getic al mottorului de curent
c continuu cu excitaţie derivvaţie se poate reprezeenta
grafic prin diagrama dind Fig. 70.

cu
de
a
in
as
-M

Fig. 70. Bilanţul

B puteerilor la motoorul cu excitaaţie derivaţiee.
GU

Connform relaţiiei (106):

E  I A  U  I   ra  I A2  U pc  I A  U  I e . (1009)
GO

Deooarece I = IA + Ie, rezuultă:

E  I A  U  ( I A  I e )   ra  I A2  U pc  I A  U  I e , (110)
din care:
ea

E  I A  U  I A   ra  I A2  U pc  I A . (111)
Nottând:
irc

U p e
RA   ra  , (112)
M

IA
se poate sccrie:
E  U  RA  I A , (113)
sau:
U  E  RA  I A . (114)
Rellaţia (114) reprezintă ecuaţia dee funcţionaare a motorului de cuurent contiinuu în reg
gim
staţionar.

52
 Ţinând cont se expresia t.e.m. induse într-o cale de curent (relaţia 31) şi de ecuaţia (113), se
poate scrie:
p
U  RA  I A   N  n   , (115)
a
din care se poate exprima turaţia n în funcţie de tensiunea de alimentare U, de parametrii maşinii şi de
fluxul rezultant în maşină Φ:
U  RA  I A
n . (116)
p
 N 
a
Exprimând curentul IA în funcţie de cuplul electromagnetic dezvoltat de maşină M (coform

uu
relaţiei 40), se poate exprima turaţia rotorului în funcţie de tensiunea de alimentare, parametrii maşinii
şi cuplu:

tin
U RA  M
n   n0  n . (117)
p 2

n
 N  1  p 
  N 

co
a 2   a 
În relaţia de mai sus:
- n0 este viteza teoretică de mers în gol;

nt
- Δn este căderea de viteză în sarcină.

re
Domeniul de utilizare al motoarelor este definit de forma caracteristicii lor mecanice n = n(M)
în legătură cu cea a mecanismului de acţionat, de condiţiile lor de pornire şi de necesităţile de reglaj

cu
ale vitezei.
11.2. Pornirea motoarelor de curent continuu
de
Principalele aspecte legate de pornirea motoarelor de curent continuu se referă la limitarea
curentului la în regim de pornire la valori care să nu pună în pericol înfăşurarea indusului şi existenţa
a

unui cuplu electromagnetic de pornire, suficient de mare, care să asigure autonomia pornirii. Din
in

expresia cuplului electromagnetic se constată că reducerea curentului prin indus micşorează valoarea
as

cuplului la pornire, reducere care nu poate fi compensată de creşterea fluxului de excitaţie decât până
în momentul apariţiei saturaţiei circuitului magnetic.
-M

În practică se utilizează următoarele metode de pornire a motoarelor de curent continuu:

A. Conectarea directă la reţea;
B. Pornirea cu reostat de pornire;
C. Pornirea cu tensiune redusă.
GU

A. Pornirea motoarelor de curent continuu prin conectare directă la reţea

Pornirea motoarelor de curent continuu prin conectarea directă la reţea este cea mai simplă
GO

metodă de pornire care necesită aparatură puţină şi ieftină, în schimb se pot înmulţi numărul defectelor
care pot apare datorită şocului mare de curent absorbit din reţea în momentul conectării motorului:
solicitarea exagerată a mecanismului de cuplare cu maşina de lucru, datorită existenţei unui
ea

cuplu de accelerare ridicat;

pe colectorul motorului poate apare cercul de foc;
irc

căderea importantă de tensiune în reţeaua de alimentare perturbă buna funcţionare a celorlalţi

receptori conectaţi la reţea;
M

funcţionarea aparaturii de protecţie şi de măsură din circuitul indusului se complică;

în cazul în care durata pornirii este mai mare (instalaţie cu inerţie mare sau prezenţa unui cuplu
rezistent la arborele maşinii de lucru) există riscul încălzirii exagerate a înfăşurării motorului.
Şocul de curent la pornire prin conectarea directă la reţea a motorului de curent continuu se
explică simplu cu ajutorul relaţiei (115) din care se deduce expresia curentului prin indus:
U  ke  n  
IA  . (118)
RA

53
 Deooarece în momentul
m ppornirii viteeza este nulă şi tensiuunea electro omotoare deevine nulă iar
curentul prrin indus atiinge valoareea maximă:
U
I A p maxx   (100 ... 20)  I AN , (119)
RA
valoare a ccurentului prin
p indus sttabilită num mai dacă rotorul nu înceepe să se ro otească. În situaţia
s în care
c
rotorul înccepe să se rotească
r înaainte de atin ngerea valorrii maxime de către cuurent, aparee t.e.m. induusă
care determmină atingerea unei vaalori mai miici Ip care descreşte
d exponenţial până
p la valoarea If în tim
mp
ce viteza se stabilizează la valoarrea nf (Fig.71). Durataa pornirii tp este de ordiinul zecimillor de secunndă
(la pornireea în sarcin
nă valoarea se dubleazză) ceea cee face ca înncălzirea înfăşurării inndusului să fie
neglijabilă.

uu
n tin
co
nt
re
cu
de
Fig. 71. Vaariaţia curentuului şi a vitezei în cazul pornirii
p direccte.

B. P Pornirea motoarelor
m d curent coontinuu cu reostat de pornire
de p
a

Meetoda pornirii motoareelor de current continuuu cu reosstat de porrnire se folloseşte penntru

in

limitarea curentului
c a
absorbit de la reţea laa valori im mpuse, care să nu pertturbe buna funcţionaree a
as

celorlalţi rreceptori. Din

D consideerente termiice legate de d îmbătrânnirea izolaţţiei precumm şi funcţie de
valoarea căăderii de tennsiune în reeţea, provoccată de şocuul de curentt din momen ntul pornirii, se consid
deră
-M

că valoareea reostatulu ui de porniire Rp poatee fi aleasă astfel încâât curentul prin indus, în momen ntul
pornirii, săă nu depăşeaască valoareea stabilită prin
p relaţia:
U
IA p   (1,5... 2,0)  I AN , (1220)
GU

RA  R p
În F Fig. 72 estee prezentatăă schema dee pornire a unui motorr cu excitaţiie derivaţie. În momen ntul
GO

pornirii, reeostatul de pornire Rp este pus pe p valoareaa maximă pentru p a lim

mita curenttul de porn nire
ce parcurgge indusul,, iar reostaatul de câm mp Rc este pus pe valloare minim mă pentru a asigura un
cuplu elecctromagnettic maxim prin p valoarrea fluxulu ui creat de curentul cec parcurge înfăşurarrea
ea

de excitaţiie).
irc
M

Fig. 72
2. Schema dee principiu peentru pornireea motoarelo
or cu excitaţiee derivaţie.

54
 În ppractică sunnt situaţii înn care înfăşuurarea de exxcitaţie derivaţie este legată
l în paaralel directt cu
indusul (duupă reostatuul de pornirre), conform m Fig. 73, ceea ce dettermină alim mentarea accesteia de laa o
tensiune fooarte mică egală
e cu cădderea de tensiune pe inddus.

uu
tin
Fig. 73. Schemaa greşită penttru pornirea motoarelor
m cu excitaţie derivaţie.
d

n
Ceaa mai maree parte din tensiunea reţelei, apllicată motoorului la poornire, se reepartizează pe

co
reostatul dde pornire a cărui valoaare este muult mai maree decât reziistenţa induusului. În acceastă situaaţie,
datorită fapptului că vaaloarea fluxxului de exccitaţie se redduce simţitoor, cuplul ellectromagneetic de porn
nire
se asigură prin creşterrea exageraată a curentuului din inddus şi în connsecinţă, schhema trebuie deconecttată

nt
de la reţea..
Se consideră că c reostatul de pornire Rp din Fig. 72 are treei tepte: Rp1, Rp2 şi Rp3. În momen ntul

re
pornirii (n = 0), curenntul care circculă prin maaşină are vaaloarea maxximă IA max (Fig. 74):

cu
U
I A max  . (1221)
RA  R p1  R p 2  R
de
a
in
as
-M
GU
GO

Fig. 744. Variaţia cuurentului şi a vitezei mottorului de current continuuu pornit cu un

u reostat cu trei trepte.

Ecuuaţia de echhilibru mecaanic a cupluurilor este:

ea

d dn
M  Ms  M j  J   J  2  , (1222)
dt dt
irc

în care Ms este cuplul de sarcină (cuplul reziistent la arbbore), J estee momentul cinetic al tuuturor maseelor
în mişcare de rotaţie raportat
r la arborele
a maaşinii, Ω estee viteza ung ghiulară a rotorului,
r iarr n este turaaţia
M

acestuia.
Cupplul electrommagnetic deezvoltat de maşină M, pune rotoru ul în mişcaree cu accelerraţia:
dn M  M s
 . (1223)
dt 2  J
Connform relaţiiei (123), viiteza rotoruului creşte exxponenţial în timp, daccă rezistenţaa de porniree şi
cuplul reziistant la arrbore rămânn constantee. Pe măsuură ce vitezza rotoruluii creşte, t.ee.m. indusăă în
înfăşurareaa acestuia creşte şi ea e exponennţial în tim mp şi confform relaţieei (118), curentul
c scaade
exponenţiaal în timp.
55
 În momentul t1, când viteza a atins valoarea n1, curentul care circulă prin indusul maşinii va
avea valoarea IA min:
p
U   n1  N  
I A min  a , (124)
RA  R p1  R p 2  R
căruia îi corespunde cuplul:
1 p
M min    N  I A min   . (125)
2  a
Pentru a permite accelerarea în continuare a rotorului, la momentul t1 se scurtcircuitează prima

uu
treaptă Rp1 a reostatului de pornire. Valoarea acestei trepte a fost astfel aleasă încât curentul să atingă
din nou valoarea sa maximă:

tin
p
U   n1  N  
I A max  a , (126)

n
RA  R p 2  R

co
pentru care motorul dezvoltă acelaşi cuplu maxim ca în momentul pornirii:
1 p
M max    N  I A max   . (127)

nt
2  a
Sub acţiunea acestui cuplu, motorul accelerează în continuare, şi viteza sa ajunge la valoarea

re
n2, moment în care se scurtcircuitează şi a doua treaptă a reostatului de pornire. Procesul se repetă până
în momentul în care au fost scurtcircuitate toate treptele reostatului. Cu întreg reostatul de pornire

cu
scurtcircuitat, motorul ajunge la momentul tn la viteza şi curentul de regim staţionar de funcţionare.
Pentru reducerea duratei procesului de pornire, se aleg valorile: IA max = (1,7 ÷ 2,2)·In şi IA min =
de
(1,2 ÷ 1,5)·In. numărul treptelor reostatului de pornire se alege din considerente de limitare a şocurilor
de curent în timpul pornirii. În procesul tranzitoriu de pornire se consumă o putere electrică insemnată
a

prin efect Joule pe reostatul Rp.

in

C. Pornirea motoarelor de curent continuu cu tensiune redusă

În cazul instalaţiilor de mare putere nu se mai poate aplica metoda de pornire cu reostat întrucât
as

pierderile de energie pe reostatul de pornire Rp sunt însemnate, în special la pornirile repetate cu o

frecvenţă ridicată şi în acelaşi timp dimensiunile reostatului devin apreciabile. Din aceată cauză, în
-M

aceste situaţii se recurge la pornirea cu tensiune redusă.

Această metodă se poate aplica numai dacă motorul este alimentat de la o sursă de tensiune
proprie (generatoar rotativ sau instalaţie statică de redresare) a cărei tensiune se poate regla în limite
GU

largi.
Redresoarele reglabile cu tranzistoare sau tiristoare au înlocuit rapid celelalte tipuri de elemente
de execuţie (grupul generator-motor, amplificatorul magnetic), datorită unor avantaje certe cum ar fi:
GO

coeficient de amplificare în putere foarte ridicat de ordinul 108-109, inerţie redusă (practic neglijabilă),
randament superior, preţ de cost din ce în ce mai scăzut. Gama sistemelor de redresoare reglabile s-a
diversificat foarte mult plecând de la redresoare monofazate monofazate, cu redresarea unei singure
ea

alternanţe sau ambelor alternanţe, până la redresoarele trifazate în diverse variante: cu redresarea unei
singure alternanţe cu funcţionare în două şi în patru cadrane, cu redresarea ambelor alternanţe.
irc

La pornire, tensiunea sursei se alege astfel încât curentul prin indusul motorului şi cuplul
electromagnetic dezvoltat de maşină să aibă valori prescrise. Pe măsura creşterii vitezei, curentul prin
M

maşină scade, ceea ce permite creşterea progresivă a tensiunii de alimentare, până la atingerea
parametrilor de regim nominal.
11.3. Reglarea vitezei motoarelor de curent continuu
Pentru determinarea metodelor de reglare a vitezei motoarelor de curent continuu se analizează
expresia vitezei folosind relaţia cunoscută:
U  RA  I A
n . (128)
ke  
56
 Preesupunând că c valoareaa cuplului rezistent laa arborele motorului se menţinee constantă se
disting urm
mătoarele poosibilităţi dee reglare a vitezei:
v
prin moodificarea teensiunii de alimentare a indusului U;
prin moodificarea fluxului
f induuctor Φ, decci a curentuului de excittaţie;
prin însserierea uneei rezistenţee suplimentaare în circuiitul indusuluui.
Mootoarele de curent conttinuu au posibilităţi dee reglare a vitezei
v în liimite largi din
d care cau
uză
până nu dee curând au fost preferaate în acţionnările reglabbile.
11.33.1. Reglarrea vitezei motoareloor de cureent continu uu prin modificarea
m tensiunii de
alimenttare a indusului U
Aceeastă metoddă de reglaare a vitezei necesită ssurse de aliimentare cuu posibilităţţi de reglare a

uu
tensiunii înn limite larg
gi în care see încadreazăă sistemele: generator-m
motor (cunooscut şi subb denumireaa de
grupul Waard-Leonardd) şi redresoorul reglabill-motor.

tin
Schhema electrrică de prrincipiu a grupului generator
g m
motor (grup
pul Ward-L Leonard) este
e
prezentată în Fig. 75.

n
co
nt
re
cu
de
Fig. 75. Schema electrică a grupului
g geneerator – moto
or (Ward – Leonard).
L
a

Schhema conţiine un mootor asincro on trifazat MA, alimeentat de laa reţeaua trifazată,t c
care
in

antreneazăă generatoruul de curennt continuuu cu excitaţţie separatăă G şi excitatoarea E care este un

as

generator dde curent coontinuu cu excitaţie deerivatie. Exccitatoarea E asigură exxcitaţia geneeratorului G şi
a motoruluui de curen nt continuuu M. Acestta din urm mă antreneazză sarcina. Motorul M are induusul
-M

alimentat ded la tensiun nea produsăă de generaatorul G şi circuitul

c de excitaţie seeparată alim
mentat de căătre
excitatoareea E.
Sisttemul regleează viteza motorului M prin moddificarea tennsiunii de laa ieşirea geeneratorului G.
GU

Deoarece aaceastă tenssiune se pooate regla fiin în limite largi, rezulltă că se realizează o reglarer linăă în
limite larggi a vitezei motorului M. Schim mbarea sensuului de rottaţie a moto orului se realizează prinp
schimbareaa polarităţiii tensiunii de la borrnele generratorului G. G Acest luucru devinee posibil prin p
GO

schimbareaa poziţiei relative

r dinntre cursoarrele potenţiiometrelor R1 şi R2. Pentru
P o annumită poziţie
relativă, vaaloarea tensiunii de la ieşire
i este proporţională cu distanţţa dintre celle două curssoare.
Acţţionările moderne
m utillizează reddresoare com mandate şii necomand date în scoopul alimetăării
ea

motoarelorr de curent continuu cuu tensiune continuă

c variabilă. În cazul
c in carre se utilizeaază redresoare
necomandaate, este neecesat să see apeleze laa procedee de obţineree a tensiuniii altenativee variabile (de
irc

exemplu auutotransform matoare).

Un exemplu de d sistem dee alimetare a motoruluui de curentt continuu cu c tensiune variabilă prin
p
M

utilizarea rredresoareloor necomanddate este ilu ustrat în Figg. 76.

În această coonfiguraţie, cursorul autotransfor
a rmatorului AT este acţionat
a priin intermed diul
servomotorrului SM, in ntrodus într-o schemă de d acţionaree care la oriice oprire a motorului aduce
a cursoorul
în poziţie dde tensiune minimă. Teensiunea altternativă de la ieşirea autotransform
a matorului A AT este impuusă
de poziţia cursoarelorr acestuia, fiind
f nulă dacă
d acesteaa se găsesc la limita innferioară a înfăşurărilor
î r şi
maximă daacă se găsesc în parteaa lor supriooară. Tensiuunea altenattivă variabilă este redrresată de căătre
redresorul trifazat neccomandat RT T şi aplicatăă indusului motorului M,M care va antrena
a cu viteză
v reglabbilă
maşina de lucru ML.

57
 uu
n tin
co
Fig. 76. Schemă de
d reglare a vitezei
v motoaarelor de cureent continuu utilizând red
dresoare necoomandate.

Tennsiunea conntinuă neceesară circuittului de excitaţie a motorului

m estte obţinută de la aceeeaşi

nt
reţea trifazzată, prin aliimentarea înntre fază şi nul a redressorului monnofazat RM.. Autotransfformatorul AT,
A
redresorul TR şi redreesorul RM, înlocuiesc generatoruul G şi excitatoarea M din configuuraţia Wardd –

re
Leonard.

cu
11.33.2. Reglareea vitezei motoarelor
m de curent continuu
c prin modificcarea fluxu ului inductoor
Analizând relaaţia generalăă a vitezei (128)
( se connstată că prin modificaarea fluxuluui inductor este
e
de
posibilă obbţinerea unoor viteze suuperioare viitezei de meers la gol (oobţinută priin menţinerea constanttă a
tensiunii dee alimentaree).
Moodificarea fluxului
f indductor se execută
e prinn procedee diferite im mpuse de tipul
t excitaţţiei
a

motorului de curent continuu.

c Înn cazul motooarelor cu eexcitaţie deerivaţie, miccşorarea fluuxului inducctor
in

(mărirea vvitezei) se realizează

r p
prin înserierrea unui coonectarea înn serie cu înfăşurarea
î de excitaţie a
as

maşinii a uunui reostat de câmp Rc (Fig. 72). În cazul mootoarelor cu u excitaţie serie, reostattul de câmpp se
c înfăşurarre de excitaţţie a maşiniii, conform Fig. 77.
conecteazăă în paralel cu
-M
GU
GO
ea

Fig. 77.. Schema penntru şuntareaa înfăşurării de

d excitaţie în
î cazul moto
orului serie.
irc

În ffuncţie de valoarea
v rezzistenţei de şuntare în comparaţie cu rezisten nţa înfăşurărrii de excitaaţie
M

se stabileşşte valoareaa curentului de excitaaţie. Cu câtt valoarea şuntului Rc este mai mică, cu atât a
valoarea cuurentului dee excitaţie va
v fi mai miccă.
Deooarece cupplul rămânee constant, odată cu modificareaa fluxului inductor se modificăă şi
curentul cee străbate indusul;
i daacă fluxul se
s slăbeşte simţitor, este
e posibil ca valoareea nominalăă a
curentului prin indus să
s fie depăşşită solicitânnd din punctt de vedere termic înfăşurarea induusului.
Meetoda de regglare a vitezzei prin moddificarea fluuxului de exxcitaţie se foloseşte
f dee obicei penntru
obţinerea uunor viteze superioare vitezei nom minale. Se pot
p obţine şi ş viteze infferioare viteezei nominaale,
prin creşterea curentuului de excittaţie, dar acceastă varianntă are caraacter limitatt din cauza saturaţiei care
c

58
nu permitee creştereaa fluxului şi
ş în plus creşterea curentului
c de excitaţiie conduce la încălziirea
înfăşurării de excitaţiee.
11.33.3. Reglarrea vitezei motoarelor de curen nt continuu u prin con nectarea un nei rezisten nţe
suplimeentare în ciircuitul ind dusului
Daccă tensiuneaa reţelei U este constanntă iar fluxuul se menţinne constant,, viteza de rotaţie
r poatee fi
modificatăă prin introdducerea unoor rezistenţee suplimentare, în seriee cu indusuul. Rezistoruul de reglaj Ra
se conectează în acelaşi mod cuu reostatul de d pornire Rp. deosebirea constă în faptul căă rezistorul de
reglaj estee dimensionnat pentru un u regim permanent
p d funcţion
de nare, spre deosebire
d d reostatul de
de
pornire carre este dimeensionat penntru un regim m de funcţionare de scurtă durată..
În cazul
c în carre fluxul dee excitaţie rămâne
r connstant, la coonectarea reezistorului ssuplimentarr în

uu
circuitul inndusului vitteza de rotaaţie scade datorită cădderii de ten nsiune pe acest
a rezistoor, astfel înncât
indusul va fi alimentatt cu o tensiuune redusă.

tin
Daccă reglarea tensiunii arre loc la cupplu rezistentt (de sarcinăă) M = Ms = const., currentul absorrbit
de maşină nu variază şi puterea aabsorbită P1 rămâne neschimbatăă. Puterea uttilă P2 scadde proporţioonal

n
cu viteza dde rotaţie n şi
ş în acelaşii raport se reeduce şi ranndamentul:

co
P M  2  n
 2  s n. (1229)
P1 U I

nt
Dattorită scădeerii vitezei, condiţiile de
d răcire alee maşinii see înrăutăţessc prin scădderea debitu ului

re
de aer. Scăăderea vitezzei contribuiie la amelorrarea procesului de com mutaţie în maşină.
m Procedeul nu estee
economic ddin cauza coonsumului de d energie pe p rezistoruul de reglaj.

cu
11.44. Caracterristicile mootoarelor dee curent coontinuu
Carracteristicilee de funcţionare în reegim staţionnar ale mottoarelor de curent conntinuu refleectă
de
modul de variaţie
v a viitezei n, currentului prin
n indus IA, cuplului M,
M randamenntului η funccţie de puteerea
la arbore P2 la care se adaugă caracteristtica mecaniică, n = f(M (M), ca fiinnd cea mai semnificattivă
a

caracteristiică pentru fiecare

fi motoor în parte.
in

11.44.1. Caracteeristicile motoarelor

m c excitaţiee derivaţie (separată)
cu (
as

Carracteristica de viteză n = f(P2) sesste reprezenntată prin cuurba 1 din Fig.

F 78, alurra sa rezultâând
din relaţia cunoscută:
-M

U  RA  I A
n , (1330)
ke  
care poate fi scrisă sub
b forma:
GU

U R R
n  A  I A  n0  A  I A . (1331)
ke   ke   ke  
GO
ea
irc
M

Fig. 78. Caracterisstici ale moto

orului de current continuu
u cu excitaţiee derivaţie.
59
 În rrelaţia (131) n0 este viiteza la merrsul în gol ideal,
i adficăă la IA = 0. În general,, caracteristtica
este uşor ccăzătoare laa creşterea puterii
p P2, deci
d a curenntului IA. Unneori, dacă reacţia dem magnetizanttă a
indusului eeste importaantă, se poaate întâmplaa ca fluxul Φ la funcţioonarea în sarrcină să scaadă mai repeede
decât creştterea căderiii ohmice dee tensiune RA·IA (în relaţia 130, scăderea s num mitorului este mai rap pidă
decât scădeerea numărătorului la creşterea
c saarcinii) şi diin această cauză,
c turaţiia începe săă crească la un
moment daat cu creşterrea puterii P2 – curba 2 din Fig. 788.
Varriaţia cupluului electrom magnetic (M M) în funcţiie de putereea mecanică la arbore se deduce cu
uşurinţă daacă se ţine cont
c de bilaanţul de putteri la motoorul cu excittaţie separattă, reprezenntat în Fig. 70.
La mersull la gol cuuplul electroomagnetic este echilibbrat de cupplul de meers în gol corespunzăător
pierderilor mecanice şi prin venntilaţie preccum şi pierderilor în fier, f în situaţia în caree se consid deră

uu
constante, tensiunea de d alimentarre şi viteza ded rotaţie:
M  M 0  M s ; M 0  M m  v  M Fe F . (1332)

tin
Varriaţia cupluului la arboore (M2) în funcţie de puterea mecanică m utiilă se deduuce în aceleeaşi
condiţii im
mpuse şi la cuplul
c electrromagnetic, conform reelaţiei:

n
P P
M 2  M s  2  k  2  k 'P2 ,

co
(1333)
 n
reprezentânnd o dreaptăă care trece prin origin ne care se înnclină la puteri mari dattorită saturaatiei.

nt
Carracteristica randamenntului (η) are alura aseamănăttoare cu cea c de la randamen ntul
transformaatoarelor.

re
Carracteristica mecanică reeprezintă deependenţa n = f(M) cânnd tensiuneaa de alimenntare este eggală
cu tensiuneea nominalăă şi se menţţine constanntă, iar cureentul de exccitaţie coresspunzător see menţine şii el

cu
constant. EExpresia annalitică a caaracteristiciii mecanice se deduce cu uşurinţăă dacă în reelaţia (131)) se
introduce expresia
e currentului prinn indus obţiinută din rellaţia (41).
de
RA
n  n0  M  . (1334)
ke k m   2
a
in
as
-M
GU
GO
ea

Fig. 79. Caaracteristica mecanică a motorului

m dee curent conttinuu cu exciitaţie derivaţiie.
irc

Se constată cuu uşurinţă căă dependenţţa n = f(M) este o dreapptă cu pantaa puţin căzăătoare (Fig. 79,
caracteristiica 1) şi see numeşte caracteristi
c ică mecaniccă naturalăă. Deoarecee viteza varriază în lim mite
M

strânse, la modificareaa cuplului electromagn

e netic în limiite largi, carracteristica mecanică a acestui tip de
motor se mmai numeştee şi caracterristică rigid dă (dură) sauu caracterisstică mecaniică tip derivvaţie.
În rrelaţia (134)), se defineşşte căderea de viteză:
RA
n  M  . (1335)
ke k m   2
Cupplul de porn nire se deterrmină din reelaţia (134) pentru n = 0:
k  k  2
M p  n0  e m , (1336)
RA
60
iar caracterristica mecaanică naturaală capătă o altă formă uzuală:
 M 
n  n0  1  . (1337)
 M 
 p 

Carracteristica mecanică a motoruluii cu excitaţţie derivaţiee poate fi modificată

m p
prin înserieerea
unor rezisttenţe suplim mentare în circuitul inndusului, fapt
fa ce deteermină mărrirea căderiii de vitezăă şi
obţinerea uunui fascicool de caraccteristici meecanice (2, 3), converggente în puunctul n0 dee pe ordonaată.
Aceste caraacteristici se numesc caaracteristicci mecanice artificiale.
11.44.2. Caracteeristicile motoarelor
m c excitaţiee serie
cu
Fluuxul inductoor în cazul motorului cu c excitaţie serie este produs de curentul c carre circulă prin
p

uu
indusul maaşinii IA:
    wes  I , (1338)

tin
în care λ este permeanţa magneetică a circcuitului induuctor al maaşinii, wes este e numărrul de spiree al
înfăşurării de excitaţiie serie, iarr I este currentul care strabate această înfăşu urare. Înloccuind (138)) în

n
relaţia (1333), rezultă pentru
p turaţiie expresia:

co
U RA
n  . (1339)
p p
 N    wes  I  N    wes

nt
a a

re
Ţinnând cont ded (138), exxpreia expreesia cupluluui electromaagnetic dezv voltat de maşină
m va avvea
forma:

cu
1 p 1 p
M   N  I    N    wes  I 2 . (1440)
2 a 2 a
de
În aaceste conddiţi, înlocuinnd (p/a)·N·λ·wes din (1440) în (139),, rezultă penntru turaţia n expresia:
U RA
n  . (1441)
p
a

p  N    wes
2   N    wes  M
in

a a
Aceeastă relaţiee este valabbilă atât timpp cât nu intervine saturraţia circuittului magneetic şi se refferă
as

la caracterristica mecanică naturrală a moto orului seriee. Dacă se introcuce în circuituul indusuluii o
-M

rezistenţă ssuplimentarră Ra, expresia caracterristicii mecaanice artificiiale va fi:

U RA  Ra
n  . (1442)
p p
2   N    wes  M  N    wes
GU

a a
În FFig. 80 se prezintă caaracteristicille mecanicee ale motoruului de current continuuu cu excitaaţie
serie.
GO
ea
irc
M

Fig. 80. Caracteristicil

C le mecanice ale motoruluui de curent continuu
c cu excitaţie
e serie.

61
 Carracteristica mecanică are
a formă hiiperbolică înn regim nessaturat. Pe măsura
m intrăării în saturaaţie
a circuitullui megnetiic, viteza este
e influenţată tot maai puţin de cuplul de sarcină (dde curentul de
sarcină), caaracteristicaa mecanică având o forrmă liniară.
La scăderea importantă
i a sarcinii,, viteza mootorului creeşte mult foarte multt (motorul se
ambalează). În gol, viiteza motoruului atinge valori
v pericculoase din punct
p de veedere mecannic. Din aceesta
cauza, mottorul de cureent continuuu nu se pornneşte la goll.
Mootorul de cu urent continnuu serie are
a o caractteristică meecanică moaale de tip serie s . Datorrită
caracteristiicii sale mecanice motoorul serie arre o bună comportare
c la şocuri dee sarcină. La apariţia uneiu
suprasarcinni (cuplul reezistent creşşte mult), viteza
v scade semnificatiiv şi puterea absorbită de la sursaa de
alimentare rămâne aproximativ constantă
c (fforma de hipperbolă a caaracteristiciii mecanice). Se spunee că

uu
motorul serie este un autoregulat
a tor de puterre.
Mootorul serie se utilizeazză cu precăădere în dom meniul tracţţiunii electrrice: tramvaaie, troleibu uze,

tin
locomotivee electrice, deoarece arre şi proprieetatea de a dezvolta unn cuplu elecctromagnetiic proporţio onal
cu pătratul curentului de sarcină.

n
11.44.3. Caracteeristicile motoarelor
m c excitaţiee mixtă
cu

co
Mootorul cu exxcitaţie mixttă are douăă înfăsurări de excitaţiee (una legattă în serie cuc indusul şi
ş a
doua în paaralel cu accesta). Duppă modul dee conectaree a înfăşurăărilor de ex xcitaţie şi după
d pondeerea

nt
solenaţiei create de fiecare
f la obţinerea
o soolenaţiei tottale, motoruul cu excittaţie mixtă poate asiguura
caracteristiici mecanice foarte varriate.

re
Exppresia vitezei de rotaţiee se poate sccrie sub form ma:
U  RA  I A

cu
n , (1443)
p
 N    wed  I e  wes  I A 
a
de
în care wedd reprezintăă numărul de d spire al înfăşurării de excitaţiee derivaţie. Semnul “+ +” corespunnde
montajuluii adiţional, iar semnnul “-“ moontajului diiferenţial. Din D expressia (143) rezultă
r forrma
a

caracteristiicilor mecannice prezenttate în Fig. 81.

in
as
-M
GU
GO
ea

Fig. 81. Caaracteristicilee mecanice ale

a motorului de curent continuu cu excitaţie
e mixttă,
irc

în com
mparaţie cu cele
c ale motoorului cu exccitaţie derivaţţie şi cu exciitatie serie
M

În funcţie
f de raportul
r sollenaţiilor ceelor două înnfăşurări dee excitaţie, se pot obţinne motoare cu
excitaţie m
mixt adiţionnală cu propprietăti maii apropiete de ale mottorului seriee sau ale celuic derivaaţie,
conform Fig. 81, în care sunt preezentate carracteristicilee motoruluii cu excitaţiie mixtă în comparaţie cu
caracteristiicile motoruului serie şi ale motorrului derivaaţie, viteza de mers înn gol fiind considerată
c ca
fiind aceeaaşi.
Penntru mărireaa stabilităţiii în funcţioonare, motooarele derivaţie se prevvăd cu o mică
m înfăşurrare
serie. Mottoarele seriee se prevădd cu o miccă înfăşurare derivaţie în scopul limitării viitezei în caazul
dispariţiei accidentalee a sarcinii de
d la arborelle maşinii.

62
 12.. Frânareea electriccă a motoaarelor de curent coontinuu
În aacţionările electrice, frrânarea elecctrică se folloseşte în mai
m multe sccopuri: penttru micşoraarea
vitezei unuui sistem saau oprirea acestuia;
a penntru menţinnerea în reppaus a unui sistem aflaat sub acţiun
nea
unor cupluuri exterioarre, pentru menţinerea
m constantă
c a vitezei unuui sistem suupus acţiuniii unor cuplluri
datorate foorţelor de grravitaţie sauu forţelor dee inerţie.
Celle mai utilizzate metodee de frânare electrică a m motoarelor de curent continuu sunnt:
 frânnarea cu reccuperare;
 frânnarea dinam mică;
 frânnarea în reggim de frânăă propriu-zisă.

uu
12.1. Frânareaa în regim de genera
ator cu recu
uperarea energiei
e
Aceest procedeeu de frânaare este caaracteristic vehiculelorr cu tracţiuune electricăă (locomottive

tin
electrice saau diesel-eleectrice, tram
mvaie, troleiibuze etc.).
Carracteristica mecanică la frânarea în regim m de generrator cu reecuperarea energiei este
e

n
prezentată în Fig. 82.

co
nt
re
cu
de
a
in

F
Fig. 82. Caraacteristica mecanică
m la frrânarea în reggim de generrator cu recup
perarea energiei.
as

Se presupune că c un vehiccul care merrgea pe un teren t plat înncepe să cobboare o panntă. Punctull de
funcţionaree al motoruului, când vehiculul
v ruulează pe unn teren platt se găseşte în A, pe porţiunea
p ABBa
-M

caracteristiicii mecaniice. Când vehiculul

v inntră pe plannul înclinatt, datorită componenteei paralele cu
planul a foorţei gravitaaţionale înceepe să creaască viteza motorului
m s
spre n0, ceeaa ce conducce la creşteerea
tensiunii ellectromotoaare induse.
GU

Connform relaţiiei:
U  ke  n  
IA  , (1444)
RA
GO

curentul prrin indus se anulează câând tensiun nea electrom motoare deviine egală cuu tensiunea de alimentaare.
Viteza de rotaţie creşte în conttinuare şi depăşeşte
d valoarea de mers în gool, astfel înncât tensiun nea
ea

electromottoare devinee mai mare ca tensiuneea de alimeentare şi currentul prin indus îşi scchimbă senssul.
Cuplul eleectromagnettic devine un u cuplu dee fânare oppunându-se accelerării vehicululuui pe panta de
irc

coborâre. PPunctul de funcţionare

f se stabileşte în C, pe caracteristicaa mecanică BC din caddranul II.
În orice puncct de funcţţionare de pe caracteeristica BC C motorul transformat
t t în generaator
M

debitează energie
e electrică în reeţea şi astfeel se realizeează un cup plu electrommagnetic de frânare care
c
asigură o viteză
v consttantă la coboorârea panteei. Avantajuul acestei metode
m constă în recupeerarea energgiei
în zonele dde pantă.
În ttraficul ferooviar, la pannte lungi peentru a evitaa creşterea tensiunii
t reţţelei se facee o coordon
nare
de trafic (înn timp ce unn tren urcă ppanta altul o coboară).
La motorul cu c excitaţie serie frân narea în reggim de generator cu recuperareea energiei se
realizează numai dacăă se asigurăă alimentareea separată a excitaţieei acesta neavând vitezză teoretică de
mers în gol).

63
 12.22. Frânareaa dinamicăă (reostaticcă)
Aceest procedeu
u de frânaree se utilizeaază în tracţiuunea electrică datorită faptului
f că asigură
a frân
nări
rapide.
Carracteristicilee mecanice corespunzăătoare frânărrii dinamicee sunt prezeentate în Figg. 83.

uu
n tin
Fig. 833. Caracteristtica mecaniccă la frânareaa dinamică.

co
Se consideră unu motor cuu excitaţie separată
s carre funcţioneează în punnctul A al caracteristiciii 1

nt
(Fig. 83). ÎÎn momentuul frânării ses deconecteează indusuul de la reţeea şi se înch hide circuituul rotoric pe o
rezistenţă RR, înfăşurarrea de excitaaţie rămânâând alimentaată de la surrsa proprie.

re
În primul mooment al frânării
f maaşina trece din punctu ul de funccţionare iniiţial A de pe
caracteristiica 1, practiic la aceeaşi viteză de rotaţie datoorită inerţieii sistemului antrenat, înn punctul B de

cu
pa caracterristica 2.
Sennsul curentu ului IA debitat ca generator şi prrin urmare al cupluluii electromeegnetic M este e
de
diferit faţă de sensul din
d regim dee motor. Dinn ecuaţiile de d funcţionaare ale maşiinii:
E  ke  n    ( RA  R )  I A ;
k n (1445)
a

M   km  I A     km    e ,
in

RA  R
rezultă:
as

k  k  2
M  e m n , (1446)
-M

RA  R
care reprezzintă o dreapptă care trecce prin origine, plasatăă în cadranul II.
Cupplul de frân nare fiind proporţiona
p al cu pătrattul fluxului şi invers proporţiona
p al cu RA + R,
GU

l un flux dat, frânarea este cu atâtt mai rapidăă cu cât R esste mai mică.
rezultă că la
Frâânarea dinaamică este posibilă şi la un mootor derivaţţie, condiţiiile de autooexcitare fiind
îndeplinitee la trecereaa în regim de
d generatorr. La motoruul serie trebbuie inversaate conexiunnile înfăşurăării
GO

de excitaţiie deoarecee sensul cuurentului see schimbă şi ş se distru uge câmpull magnetic remanent din
maşină.
12.3. Frânareaa în regim de frână propriu-zis
p să
ea

Se execută în două
d modurri, pornind bineînteles
b d la regimu
de ul de funcţiionare ca mootor:
irc

prinn mărirea rezistenţei suuplimentaree Rs înseriaate în circuiitul indusulu ui, trecerea la regimul de
frână făcânndu-se prin inversarea sensului
s de rotaţie la acceeaşi polarritate a tensiiunii la bornne;
M

prinn inversareaa polarităţiii tensiunii laa bornele motorului

m (ccontraconecttare) şi introducerea unnor
rezistenţe sserie cu înfăăşurarea rottorului, la accelaşi sens de
d rotaţie.
12.33.1. Frânarea propriu u-zisă prin mărirea
m rezzistenţei Rs înseriate în î circuitull indusului
Aceest tip de frrânare este tipică pentrru instalaţiille de ridicaat şi transpoortat acţionaate cu moto
oare
de curent continuu.
c
Carracteristica mecanică (U = const. şi Φ = connst,), dedusăă din relaţiile (145), (146) se găseeşte
în cadranull IV şi este prezentată
p î Fig. 84.
în

64
 U ( R  Rs )  M
n  A . (1447)
ke   ke  k m   2

uu
n tin
co
nt
re
Fig. 84.. Caracteristiicile mecanicce la frânareaa prin inversarea polarităăţii tensiunii
de aalimentare prropriu-zisă prrin majorarea lui RS.

cu
Riddicarea rapidă a sarciniii se efectuează cu viteeza corespuunzătoare pu unctului A (viteza nI). Se
de
poate găsi o rezistenţţă suplimenntară pentru care greutaatea să răm mână în echilibru, (punnctul B, penntru
care n = 0). Pentru valori
v mai mici
m ale rezzistenţei supplimentare greutatea
g esste ridicată cu viteze mai
m
mici. Dacăă rezistenţa suplimentaară are valooare mai maare, cuplul datorat forţei gravitaţiionale învinnge
a

cuplul elecctromagnetic şi greutateea începe săă coboare (ppunctul C, căruia

c îi corespunde vitteza nII).
in

12.33.2. Frânarea propriu u-zisă prin inversarea

i polarităţii tensiunii de
d alimentaare U
as

Aceeastă meto odă de frânnare se fooloseşte dee obiecei la l acţionările reversibbile (valţurrile
-M

laminoarellor) care prrin procesull tehnologicc impus de deplasareaa cajei soliccită o frânaare rapidă şi ş o
accelerare în sens invvers. Se connsideră un motor cu excitaţie
e sepparată funcţţionând în cadranul
c I, iar
caracteristiica de frânaare se află înn cadranelee II şi III (F
Fig. 85), exppresia caraccteristicii fiiind dedusă din
relaţia (1477).
GU
GO
ea
irc
M

Fig. 885. Caracteristicile pentruu frânarea prropriu-zisă cuu inversarea polarităţii teensiunii de allimentare.
65
 Pentru ca punctul de funcţionare să treacă pe caracteristica 2 în B, odată cu inversarea
polarităţii tensiunii de alimentare este necesară şi înserierea cu indusul a unei rezistenţe Rs. În punctul
B, maşina funcţionează în regin de frână propriu-zisă, în raport cu sensul initial de rotaţie.ea absoarbe
putere electrică din reţea şi putere mecanică pe la arbore pe seama descreşterii în timp a anergiei
cinetice acumulate în masele în mişcare de rotaţie, toată această energie transformându-se în căldură în
rezistenţă RA + Rs.
În continuare maşina funcţionează pe caracteristica 2, mecanismul antrenat este frânat şi viteza
scade treptat, devenind nulă în punctul C. după aceea maşina trece în regim de motor şi accelerează
masele în rotaţie, dar in sens invers faţă de situaţia iniţială.

uu
n tin
co
nt
re
cu
de
a
in
as
-M
GU
GO
ea
irc
M

66