Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Examen La Biofizica
Examen La Biofizica
Utilizarea
electroforezei in medicina.
Fenomenul elctrocinetic, in care are loc miscarea orientate intr-un anumit mediu a perticulelor
incarcate electric, independent de provinienta lor(ioni, prticule coloidale, alte particule si bule de
gaz in suspensie), sub actiunea cimpului electric exterior, se numeste electroforeza.
In dependenta de natura mediului in care are loc migrarea particulelor, purtatoare de sarcina,
sub actiunea cimpului electric se difera:
Electroforeza in coloane de lichid
Electroforeza in corpuri poroase
Electroforeza in gel
Marimea, care se exprima prin raportul dintre viteza miscarii orientate a unei particule
incarcate intr-un cimp electric si intensitatea acestui cimp, se numeste mobilitatea particulei.
Unitatile de masura in cadrul electroforezei:
[M] SI=m2V-1s-1
[M] pract=cm2V-1s-1
Utilizarea electroforezei in medicina. Metoda electroforetica este folosita pentru separarea si
analiza proteinelor individuale si a altor biopolimeri, a virusilor a structurilor celulare
supramoleculare, precum si a celulelor intregi.
Imunoelectroforeza- este una dintre metodele frecvent utilizate in imunologie care
consta in separarea electroforetica a unui amestec de anticorpi sau antigeni.
Fizioterapie- cu scop curative, care consta in utilizarea curentului electric continuu
pentru a introduce substante medicamentoase(de obicei sub forma ioni).
Electroforeza este o metoda majora pentru separarea fractiunilor proteice din serul
sanguin.
43.Determinarea mobilitatii ionilor prin metoda electroforetica
Marimea, care se exprima prin raportul dintre viteza miscarii orientate a unei particule
incarcate intr-un cimp electric si intensitatea acestui cimp, se numeste mobilitatea particulei.
𝑉
𝑀=
𝐸
Daca E=1, atunci sensul fizic al mobilitatii se determina de expresia M=V, adica mobilitatea
mobilitatea particulei este o marime numeric egala cu viteza miscarii ei uniforme, sub influenta
cimpului electric a carui intensitate este unitara.
Asupra unei particule de masa m si sarcina q=Ze, intr-un cimp electric omogen cu intensitatea
E , se exercita o forta Fe data de relatia:
𝐹𝑒 = 𝑍𝑒𝐸
e- sarcina elementara
Z- numarul sarcinilor elementare din particular
Directia acestei forte corespunde directiei cimpului electric, cind particular poseda sarcina
pozitiva, in caz contrar, directia cimpului si cea a fortei sunt de sens opus. Sub influenta acestei
forte, particular, conform legii de baza a dinamicii, obtine o miscare accelerate. Concomitant
creste si forta de frecare pe care o exercita mediul inconjurator asupra particulei. Valoarea fortei
de frecare poate fi determinate conform legii lui Stokes:
𝐹𝑆 = 6𝜋𝜂𝑟𝑉
r- este raza prticulei
V- viteza particulei
η- coeficientul de viscozitate a mediului in care se misca particula.
Dupa un scurt timp forta de frecare compenseaza forta electrica. Din acest moment, miscarea
accelerate se transforma in miscare uniforma. In acest caz e adevarata relatia:
𝑍𝑒 𝑍𝑒
𝐹𝑒 = 𝐹𝑠 𝑠𝑎𝑢 𝑍𝑒𝐸 = 6𝜋𝜂𝑟𝑉 ; 𝑉 = 6𝜋𝜂𝑟 𝐸; 𝑀 = 6𝜋𝜂𝑟
Mobilitatea particulei incarcate depinde numai de natura particulei, natura mediului, temperatura.
44.Utilizarea electroforezei in medicina.
Metoda electroforetica este folosita pentru separarea si analiza proteinelor individuale si a altor
biopolimeri, a virusilor a structurilor celulare supramoleculare, precum si a celulelor intregi.
Imunoelectroforeza- este una dintre metodele frecvent utilizate in imunologie care
consta in separarea electroforetica a unui amestec de anticorpi sau antigeni.
Fizioterapie- cu scop curative, care consta in utilizarea curentului electric continuu
pentru a introduce substante medicamentoase(de obicei sub forma ioni).
Electroforeza este o metoda majora pentru separarea fractiunilor proteice din serul
sanguin.
45.Originea potentialelor bioelectrice. Relatia lui Nernst.
O caracteristica de baza a celulei vii este existenta unei diferente de potential electric intre fata
interna si cea externa a membrane celulare, generate de o repartitie inegala a sarcinilor electrice
in cele doua compartimente. Cel mai simplu model al sursei de biopotential membranar este
elemental de concentratie a lui Nernst. In el solutiile ionice de diferita concentratie ale unei sari
sunt separate de o membrana care poseda……………………( !!!! )
Vloarea potentialului de echilibru dse determina prin ecuatia lui Nernst:
𝑅𝑇 𝐶𝑖
𝑉𝑒𝑞 = 𝑉𝑖 − 𝑉𝑒 = − 𝑙𝑛
𝑍𝐹 𝐶𝑒
Z- sarcina ionului
F- numarul lui Faraday
R- constanta universal a gazelor
T- temperature absoluta
Ci si Ce- concentratiile categoriei de ioni pe partile respective ale membranei
46.Biopotentialul fibrelor nervoase neexcitate. Ecuatia lui Goldman
,,__,,__,,__,,__,,__,,
Teoretic, potentialul de repaus al celulei se calculeaza cu relatia Goldman-Hodgkin-Katz
𝑅𝑇 𝑃𝐾 [𝐾 + ]𝑒 + 𝑃𝑁𝑎 [𝑁𝑎 + ]𝑒 + 𝑃𝐶𝑙 [𝐶𝑙 − ]𝑖
𝑃𝑅 = 𝑙𝑛
𝐹 𝑃𝐾 [𝐾 + ]𝑖 + 𝑃𝑁𝑎 [𝑁𝑎+ ]𝑖 + 𝑃𝐶𝑙 [𝐶𝑙 − ]𝑒
47. Biopotentialul fibrelor nervoase excitate. Potentialul de actiune. Graficul potentialului
de actiune.
,,__,,__,,__,,__,,__,,
Potentialul de actiune este o depolarizare trecatoare a membranei celulare prin care interiorul
celulei devine mai putin negative decit in stare de repaus si diferenta de potential dintr-o parte si
din alta a membranei celulare scade.
Graficul potentialului de actiune.
71.Acuitatea vizuala.
Diametrul aparent limita, sub care imaginile celor doua puncte nu se suprapun, poarta numele
de distanta separatoare minima.
Inversul distantei separatoare minime se defineste puterea de rezolutie sau acuitatea vizuala.
Ca unitate de acuitate se ia acuitatea unui ochi care vede separate doua puncte, ale caror raze fac
intre ele un unghi de un minut. Un ochi care separa numai doua puncte ale caror raze formeaza
un unghi de 10 minute are o acuitate vizuala egala cu 0.1 min-1.
Ochiul poate vedea separate doua puncte cind imaginele lor formate pe retina se afla la o
distant de cel putin 4.5 µm una de alta, fiindca ele sunt separate numai daca se formeaza pe doua
elemente diferite ale retinei, care au cam aceasta marime. Calculele arata ca in realitate distant
dintre cele doua puncte trebue sa fie cel putin de 60µm, cind ele se afla la distant minima de
vedere distinctive(25cm).
Acuitatea vizuala variaza cu virsta: maximul ei este atins la baieti la 14 ani si la fete la 12 ani.
In afara de virsta acuitatea vizuala depinde de:
Factori dioptrici, cum ar fi aberatia de sfericitate si cromatica, ametropiile, diametrul
pupilar si altele.
Factorii retinieni care sunt legati de structura discontinua granulara aretinei, centrul petei
ce reprezinta imaginea trebuind sa se gaseasca pe celule receptoare distincte.
Factorii privind sistemul, forma detaliului, contrastul de luminozitate, timpul de
expunere, compozitia cromatica(lumina monocromatica mareste acuitatea vizuala prin
eliminarea aberatiilor cromatice)
Pentru a mari puterea separatoare a ochiului trebue sa-l ajutam cu diferite instrumente optice.
Diminuarea acuitatii vizuale se numeste ambliopie.
72.Retina ca transductor foto-chemio-electric.
Prima etapă este cea a formării imaginii optice, în care se colectează fotonii şi se focalizează
pe retină
A doua etapă, numită fototransducere, este etapa traiectului vizual, în care, la nivelul retinei,
celulele receptoare ale retinei absorb fotonii şi îi transformă într-un semnal electric, având loc
aici o foto-chimico-transducere
A treia etapă e o continuare a traiectului fiziologic al vederii, pe care o vom discuta în
subcapitolul următor al cărţii, moment în care se prelucrează, la nivel neuronal, mesajul electric
format la nivelul retinei
73.Mecanizmul vederii colorate.