2 Tesaloniceni 1

(1:1) Pavel, Silvan şi Timotei, către biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu, Tatăl
nostru, şi în Domnul Isus Cristos:
(1:2) har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!
(1:3) Îi mulţumim întotdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor! Aşa este potrivit, întrucât
credinţa voastră a crescut foarte mult şi dragostea voastră unul pentru altul creşte în fiecare
dintre voi.
(1:4) De aceea, noi înşine ne lăudăm cu voi în bisericile lui Dumnezeu, datorită răbdării şi
credinţei voastre în toate persecuţiile şi necazurile pe care le răbdaţi.
(1:5) În aceasta constă dovada faptului că judecata lui Dumnezeu este dreaptă, astfel încât să
fiţi făcuţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi.
(1:6) Este drept din partea lui Dumnezeu să aducă suferinţă peste cei care vă fac să suferiţi
(1:7) şi să-i învioreze pe cei care suferă – atât pe voi, cât şi pe noi – atunci când se va arăta din
cer Domnul Isus, cu îngerii Lui puternici,
(1:8) într-o flacără de foc, pentru a-i pedepsi pe cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu şi pe cei
care nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus.
(1:9) Ei vor suferi pedeapsa distrugerii veşnice, despărţiţi de prezenţa Domnului şi de gloria
puterii Lui,
(1:10) în ziua aceea, când El va veni să fie glorificat de către sfinţii Săi şi când toţi cei care au
crezut vor fi uimiţi de El, pentru că a fost crezută mărturia noastră faţă de voi;
(1:11) având în vedere aceasta, ne rugăm întotdeauna pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă
facă vrednici de chemarea Sa şi, prin puterea Lui, să împlinească orice dorinţă bună a voastră
şi orice lucrare pornită din credinţă.
(1:12) Astfel, Numele Domnului nostru Isus va fi glorificat în voi, iar voi în El, în
conformitate cu harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Isus Cristos.

2 Tesaloniceni 2
(2:1) Cu privire la venirea Domnului nostru Isus Cristos şi cu privire la faptul că vom fi
adunaţi cu El, vă cerem, fraţilor,
(2:2) să nu fiţi tulburaţi în mintea voastră şi nici alarmaţi de vreun duh, sau de vreo afirmaţie,
sau de vreo scrisoare ca venind de la noi, care spune că ziua Domnului deja a venit.
(2:3) Nimeni să nu vă înşele în nici un fel, pentru că acea zi nu va veni până când nu vine mai
întâi rebeliunea şi nu este revelat omul nelegiuirii, cel destinat pentru distrugere,
(2:4) cel care se opune şi se ridică cu mândrie împotriva a orice se numeşte Dumnezeu sau
obiect de închinare, astfel încât se aşază în templul lui Dumnezeu, declarându-se pe sine
însuşi Dumnezeu.
(2:5) Nu vă amintiţi că v-am spus aceste lucruri când eram cu voi?
(2:6) Voi ştiţi ce-l împiedică acum să fie revelat înainte de vremea lui.
(2:7) Misterul nelegiuirii lucrează deja, doar că cel care-l împiedică acum va fi dat la o parte,
(2:8) şi atunci va fi revelat cel nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va omorî cu suflarea gurii
Sale şi-l va distruge când se va arăta la venirea Sa.
(2:9) Venirea celui nelegiuit este în conformitate cu lucrarea lui Satan, cu toată puterea,
semnele şi minunile false
(2:10) şi cu orice fel de nedreptate înşelătoare faţă de cei care pier, pentru că ei au refuzat să
iubească adevărul, ca să fie salvaţi.
(2:11) De aceea, Dumnezeu le trimite o rătăcire puternică, pentru ca ei să creadă o minciună,
(2:12) aşa încât toţi cei care n-au crezut adevărul, ci s-au bucurat de nedreptate, să fie
condamnaţi.
(2:13) Însă noi Îi mulţumim întotdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţi iubiţi de Domnul,
pentru că Dumnezeu v-a ales ca prim rod în ce priveşte salvarea, prin sfinţirea făcută de
Duhul şi prin credinţa în adevăr.
(2:14) La aceasta v-a chemat El prin Evanghelia pe care v-am predicat-o – să dobândiţi gloria
Domnului nostru Isus Cristos.
(2:15) Aşadar, fraţilor, rămâneţi fermi şi păstraţi tradiţiile pe care le-aţi învăţat de la noi fie
prin cuvânt, fie prin scrisoarea noastră.
(2:16) Însuşi Domnul nostru Isus Cristos şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi care ne-
a dat, prin har, o încurajare veşnică şi o speranţă bună,
(2:17) să vă încurajeze inimile şi să vă întărească în orice faptă şi cuvânt bun!

2 Tesaloniceni 3
(3:1) În cele din urmă, fraţilor, rugaţi-vă pentru noi, pentru ca să se răspândească repede
Cuvântul Domnului şi să fie onorat, ca şi între voi,
(3:2) şi ca să fim scăpaţi de oamenii răi şi imorali – pentru că nu toţi au credinţă.
(3:3) Însă Domnul este credincios, El vă va întări şi vă va păzi de Cel rău.
(3:4) Avem încredere în Domnul cu privire la voi, că faceţi şi veţi continua să faceţi lucrurile
pe care vi le-am poruncit.
(3:5) Domnul să vă îndrepte inimile către dragostea lui Dumnezeu şi răbdarea lui Cristos!
(3:6) Vă poruncim, fraţilor, în Numele Domnului nostru Isus Cristos, să vă îndepărtaţi de
orice frate care trăieşte în lenevie şi nu după tradiţia pe care aţi primit-o de la noi!
(3:7) Voi înşivă ştiţi că trebuie să urmaţi exemplul nostru; noi n-am fost leneşi când am fost la
voi,
(3:8) n-am mâncat pâinea nimănui fără s-o plătim, ci, cu trudă şi muncă grea, am lucrat zi şi
noapte, ca să nu fim o povară pentru nimeni dintre voi.
(3:9) Şi aceasta nu pentru că n-am avea acest drept, ci ca să fim un exemplu pe care să-l
urmaţi.
(3:10) Atunci când eram la voi v-am dat această poruncă: dacă cineva nu vrea să lucreze,
atunci nici să nu mănânce.
(3:11) Auzim că unii dintre voi trăiesc în lenevie, nu lucrează nimic, ci sunt sâcâitori.
(3:12) Unor astfel de oameni le poruncim şi îi încurajăm în Domnul Isus Cristos să se
potolească şi să-şi câştige singuri existenţa.
(3:13) Însă voi, fraţilor, să nu obosiţi făcând binele!
(3:14) Dacă cineva nu ascultă cuvântul nostru din această scrisoare, fiţi atenţi să nu aveţi
nimic de-a face cu el, astfel încât să se simtă ruşinat.
(3:15) Să nu-l priviţi ca pe un duşman, ci sfătuiţi-l ca pe un frate.
(3:16) Însuşi Domnul păcii să vă dea pace întotdeauna şi în orice fel. Domnul să fie cu voi
toţi!
(3:17) Eu, Pavel, scriu această salutare cu mâna mea – acesta este semnul în fiecare dintre
scrisorile mele.
(3:18) Harul Domnului Isus Cristos să fie cu voi toţi!