Basmul este o opera epica in proza sau in versuri in care realul se imbina cu fantasticul.

Personajele se impart in
doua categorii: pozitive si negative. Din lupta lori triumfa binele. Eroul principal este ajutat in confruntarile lui de
fiinte supranaturale sau obiecte magice. Textul orcarui basm incepe cu formule initiale: "a fost odata ..." si se
sfarseste cu formule finale: " si am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa."

Intalnim cifre simbolice precum trei (trei feciori, trei fete, trei incercari etc.), noua (noua mari si noua tari)
doisprezece si altele. Basmele pot fi populare si culte. Basmele populare s-au transmis pe cale orala si nu au un
autor cunoscut, cum ar fi: "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte". Basmele culte sunt creatii originale ale
unor autori cunoscuti: Eminescu - "Fat-Frumos din lacrima", Creanga: "Harap-Alb", Slavici: "Zana Zorilor."

In primul rand, "Praslea cel voinic si merele de aur" este un basm deoarece este o opera epica. Ca in toate operele
epice, intalnim si aici un autor anonim care relateaza la persoana a III-a. La actiune participa o serie de personaje,
cum ar fi : Praslea, fratii lui, fetele de imparat, imparatul, zmeii.

In relatarea actiunii se pot observa momentele subiectului. In expozitie este prezetat timpul si locul. Ele sunt vag
conturate asa cum se intampla in toate basmele. Personajele pincipale sunt imparatul, in a carui gradina exista un
pom care facea mere de aur, si fiii lui. Intriga ne spune ca in fiecare an merele de aur erau furate si imparatul nu a
putut niciodata sa manance din acel pom.

Desfasurarea actiunii povesteste ca nimeni nu a reusit sa prinda hotul si sa salveze merele. Chiar si fiii cei mari ai
imparatului esueaza in prinderea hotului, dar Praslea, fiul cel mic al imparatului, reuseste sa prinda hotul si sa
salveze merele. Fratii pornesc in cautarea hotului dar numai Praslea indraz- neste sa coboare pe celalalt taram. El ii
invinge pe cei trei zmei si le elibe- reaza pe cele trei fete de imparat aflate in captivitate. Fratii le scot din prapastie
pe cele trei fete dar pe Praslea il abandoneaza acolo. Cu ajutorul unei zgripsoroaice, careia ii salvase puii, Praslea
revine pe taramul nostru. El devine ucenicul unui argintar si reuseste sa indeplineasca cerinta printesei celei mici,
scotand din marul sau furca de aur si closca cu puii de aur, motiv pentru care este invitat la palat.

In punctul culminant, fata cea mica il recunoaste pe Praslea iar fratii lui sunt pedepsiti de Dumnezeu pentru fapta
lor, iar deznodamantul, ca in toate basmele, precizeaza ca Praslea se casatoreste cu fata si mosteneste tronul
imparatiei.In al doilea rand, "Praslea cel voinic si merele de aur" este considerat basm deoarece imbina elementele
reale cu elementele fantastice. Din categoria fantasticului fac parte: merele de aur, existenta zmeilor, calatoria lui
Praslea pe taramul celalalt, zgripsoroaica, balaurul care atacase puii zgripsoroaicei, transformarea palatelor in mere
sau furca de aur care torcea singura.

De asemenea "Praslea cel voinic si merele de aur" este un basm pentru ca personajele se impart in doua categorii
distincte: personaje pozitive care reprezinta binele si personaje negative care reprezinta raul. Dintre personajele
pozitive fac parte: Praslea cel voinic, fetele de imparat care-l ajuta pe Praslea in lupta cu zmeii, imparatul care ii
face dreptate lui Praslea si zgipsoroaica cu ajutorul careia Praslea revine pe taramul nostru. Personajele negative in
acest basm sunt: zmeii si fratii lui Praslea care, din invidie, l-au abandonat pe Praslea in prapastie.Personajul cel
mai bine conturat este Praslea.Este un tanar deosebit de viteaz deoarece indrazneste sa coboare singur pe taramul
celalalt unde ii invinge pe cei trei zmei infricosatori. De asemenea, Praslea se dovedeste a fi un tanar intelept
pregatindu-si cu grija noaptea in care urmeazi si pazeasca merele si punandu-i la incercare pe fratii lui deoarece
banuia intentiile lor.

In al patrulea rand, "Praslea cel voinic si merele de aur" se dovedeste a fi un basm deoarece textul utilizeaza
formule specifice: "A fost odata ca niciodata" ca formula initiala si in final expresia binecunoscuta "Si incalicai pe-
o sa si v-o spusei dumneavoastra asa".In concluzie putem afirma ca "Praslea cel voinic si merele de aur" este un
basm deoarece indeplineste caracteristicile acestei specii literare alaturi de creatii precum: "Tinerete fara batrante si
viata fara de moarte", "Aleodor imparat" sau "Greuceanu", si face parte din categoria celor mai indragite basme
populare romanesti.
Eroul principal este ajutat în confruntările lui de fiinţe supranaturale sau obiecte magice. Textul orcărui basm începe
cu formule iniţiale: ,,a fost odată …” şi se sfârşeşte cu formule finale: ,, şi am încălecat pe-o şa şi v-am spus
povestea aşa.” Întâljnim cifre simbolice precum trei (trei feciori, trei fete, trei încercări etc.), nouă (nouă mări şi
nouă ţări) doisprezece şi altele.

Basmele pot fi populare şi culte. Basmele populare s-au transmis pe cale orală şi nu au un autor cunoscut, cum ar fi:
,,Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”. Basmele culte sunt creaţii originale ale unor autori cunoscuţi:
Eminescu - ,,Făt-Frumos din lacrimă”, Creangă: „Harap-Alb”, Slavici: ,,Zâna Zorilor.”

În primul rând, „Prâslea cel voinic şi merele de aur” este un basm deoarece este o operă epică. Ca în toate operele
epice, întâlnim şi aici un autor anonim care relatează la persoana a III-a. La acţiune participă o serie de personaje,
cum ar fi : Prâslea, fraţii lui, fetele de împărat, împăratul, zmeii.

În relatarea acţiunii se pot observa momentele subiectului.

În expoziţie este prezetat timpul şi locul. Ele sunt vag conturate aşa cum se întâmplă în toate basmele. Personajele
pincipale sunt împăratul, în a cărui grădină exista un pom care făcea mere de aur, şi fiii lui.
Intriga ne spune că în fiecare an merele de aur erau furate şi împăratul nu a putut niciodată să mânănce din acel
pom.

Desfăşurarea acţiunii povesteşte că nimeni nu a reuşit să prindă hoţul şi să salveze merele. Chiar şi fiii cei mari ai
împăratului eşuează în prinderea hoţului, dar Prâslea, fiul cel mic al împăratului, reuşeşte să prindă hoţul şi să
salveze merele. Fraţii pornesc în căutarea hoţului dar numai Prâslea îndrăz- neşte să coboare pe celălalt tărâm.

El îi învinge pe cei trei zmei şi le elibe- rează pe cele trei fete de împărat aflate în captivitate. Fraţii le scot din
prăpastie pe cele trei fete dar pe Prâslea îl abandonează acolo. Cu ajutorul unei zgripsoroaice, căreia îi salvase puii,
Prâslea revine pe tărâmul nostru. El devine ucenicul unui argintar şi reuşeşte să îndeplinească cerinţa prinţesei celei
mici, scoţând din mărul său furca de aur şi cloşca cu puii de aur, motiv pentru care este invitat la palat.

În punctul culminant, fata cea mică îl recunoaşte pe Prâslea iar fraţii lui sunt pedepsiţi de Dumnezeu pentru fapta
lor, iar deznodământul, ca în toate basmele, precizează că Prâslea se căsătoreşte cu fata şi moşteneşte tronul
împărăţiei.

În al doilea rând, „Prâslea cel voinic şi merele de aur” este considerat basm deoarece îmbină elementele reale cu
elementele fantastice. Din categoria fantasticului fac parte: merele de aur, existenţa zmeilor, călătoria lui Prâslea pe
tărâmul celălalt, zgripsoroaica, balaurul care atacase puii zgripsoroaicei, transformarea palatelor în mere sau furca
de aur care torcea singură.

De asemenea „Prâslea cel voinic şi merele de aur” este un basm pentru că personajele se împart în două categorii
distincte: personaje pozitive care reprezintă binele şi personaje negative care reprezintă răul. Dintre personajele
pozitive fac parte: Prâslea cel voinic, fetele de împărat care-l ajută pe Prâslea în lupta cu zmeii, împăratul care îi
face dreptate lui Prâslea şi zgipsoroaica cu ajutorul căreia Prâslea revine pe tărâmul nostru.

Personajele negative în acest basm sunt: zmeii şi fraţii lui Prâslea care, din invidie, l-au abandonat pe Prâslea în
prăpastie. Personajul cel mai bine conturat este Prâslea. Este un tânăr deosebit de viteaz deoarece îndrăzneşte să
coboare singur pe tărâmul celălalt unde îi învinge pe cei trei zmei înfricoşători.

De asemenea, Prâslea se dovedeşte a fi un tânăr înţelept pregătindu-şi cu grijă noaptea în care urmeazî sî păzească
merele şi punându-i la încercare pe fraţii lui deoarece bănuia intenţiile lor.

În al patrulea rând, „Prâslea cel voinic şi merele de aur” se dovedeşte a fi un basm deoarece textul utilizează
formule specifice: „A fost odată ca niciodată” ca formulă iniţială şi în final expresia binecunoscută „Şi încălicai pe-
o şa şi v-o spusei dumneavoastră aşa”.

În concluzie putem afirma că „Prâslea cel voinic şi merele de aur” este un basm deoarece îndeplineşte
caracteristicile acestei specii literare alături de creaţii precum: „Tinereţe fără bătrânţe şi viaţă fără de moarte”,
„Aleodor împărat” sau ,,Greuceanu”, şi face parte din categoria celor mai îndrăgite basme populare româneşti.
În basmul „Praslea cel Voinic si merele de aur”, personajul principal este Prâslea, personaj central prezent în toate
momentele actiunii, şi al cărui nume apare chiar în titlu. Prâslea va instaura victoria binelui.

Întreaga desfăşurare a absmului constitue drumul iniţierii unui tânăr, al pregătirii sale ptr. a deveni împărat. Prima
treaptă a acestei iniţieri, o constitue zădărnicirea unui furt şi alungarea hoţului.
Prin cuvintele pe care i le spune împăratului, Prâslea se dovedeşte a fi ataşat de părintele său şi plin de modestie.

Mai târziu când împăratul intenţiona să-i pedepsească pe fii săi mai mari, vorbele lui Prâslea îi arată bunătatea şi
puterea de a ierta. : „Tată, eu îi iert şi pedeapsa să io dea Dumnezeu.” După cum arată şi numele personajului
central al basmului este mezinul familiei, însuşi împăratul caracterizându-l ca fiind necopt. Faptele contrazic însă
această opinie. Astfel, măsurile pe care şi le ia ptr a nu dormi, scot în evidenţă isteţimea lui Prâslea, tot aşa cum
hotărârea de a urmării hoţul echivalează cu dorinţa de a-şi duce misiunea până la capăt : pleacă pe tărâmul celălalt,
se luptă cu zmeii, eliberează fetele de împărat şi se întoarce victorios.

Drumul pe celălalt tărâm constitue o a doua treaptă a iniţierii lui Prâslea. Folosindu-şi curajul şi îndrăzneala
pământeanul va izbuti să-i ucidă pe zmeii mai mari, pregătindu-se ptr. întâlnirea decisivă cu mezinul zmeilor.
Vitejia, încrederea în victorie şi credinţa în Dumnezeu sunt calităţile care se relevă cu această ocazie.

Ca-n toate basmele populare presonajul central, Prâslea, este simbolul binelui ce învinge răul. Finalul basmului,
exact acest lucru îl comunică: dreptatea triumfă, adevărul şi cinstea sunt în totdeauna împreună şi sunt pretutindeni,
iar cei viteji şi cinstiti sunt răsplătiţi şi trăiesc până la adânci bătrâneţi.

Prâslea este aşadar personajul care captează atenţia cititorului încă din titlu. Este un personaj imaginar şi creatorul
popular ne surprinde în mod treptat o mulţime de virtuţi morale printr-o caracterizare directă. Mai întâi îi sunt
surprinse gândurile, dorinţa d

a arăta ce poate.
“Praslea cel voinic si merele de aur“

(argument)

Publicat in 1882 in volumul “Legendele si basmele

romanilor”, basmul “Praslea…” a fost cules de catre
Petre Ispirescu, de la tatal sau.

Opera epica in proza, de intindere relativ mare,

are ca mod de expunere dominant naratiunea, descrierea
aparand destul de rar, ca in orice opera populara, iar
dialogul ajutand la caracterizarea personajelor in mod
direct.

Ca in orice basm, timpul si spatiul sunt vag

precizate. Se vorbeste totdeauna despre doua taramuri,
care ar putea reda realitatea si o lume fantastica,
imaginara, ideala. In opera literara data, taramului
oamenilor I se opune celalalt taram, al zmeilor.

Personajele sunt deopotriva reale si fantastice.

In mod evident, ele vor participa la intamplari reale
si fantastice. Astfel, putem justifica existenta si in
lumea noastra a unui imparat, unor fii si fete de
imparat, a unor hoti, iar evenimente deosebite putem
preciza intalnirile interumane, angajarea in scopul
prestarii unei munci, luptele de autoaparare sau o
nunta.

De domeniul fantasticului sau al incredibilului

tin existenta unor mere de aur, actiunea de a le fura,
prezenta unor personaje precum zmeii, balaurului,
zgripsoroaicei si puii sai sau posibilitatea
realizarii unor intamplari sau incredibile actiuni,
cum ar fi : o lupta cu zmeii, uciderea balaurului,
salvarea lui Praslea de catre un personaj ireal,
transformarea palatelor in mere, existenta unor
obiecte precum furca si closca din aur.

Eroului basmului, un personaj complex, exceptional si

prezentat in situatii limita, i se alatura ajutoare, atat
din lumea reala, cat si din cea fantastica (corbul,
zgripsoroaica, fetele de imparat), fara de care el nu ar
fi reusit in demersurile sale. Desi prin simpla sa
aparitie lasa impresia unui om simplu din popor, Praslea
evidentiaza atat insusirile firesti, cat si fabuloase.
Generos, curajos, tenace, inteligent si corect, el
dispune de o forta impresionanta, supranaturala, atunci
cand savarseste actiuni aparent imposibile.

Eroul basmului reprezinta principala caracteristica

de forte, cele ale Binelui si cele ale Raului, aflate
intr-o permanenta confruntare, finalizata prin victoria
suprema a Binelui. Unele dintre ele devin simboluri ale
realitatii, dar altele tin clar de domeniul
fantasticului. Astfel unei categorii din care fac parte
Praslea, imparatul, cele trei fete, corbul, zgripsoroaica
si mesterul argintar, i se opun fratii cei mari, zmeii si
balaurul.

Cifra magica prezenta, de obicei, in basmul popular

romanesc si implicit in “Praslea… “, este trei: trei fete
de imparat, trei feciori, trei zmei, trei mere.

Obiectelor miraculoase de tipul biciului, a unei

furci sau a unei closti, li se alatura substante
tamaduitoare, precum apa vie si seul (folosit de catre
corb pentru a-l ajuta pe Praslea in lupta cu zmeul).

Incercarile prin care trece Praslea sunt remarcate,

din punct de vedere narativ, prin diferite constructii
sau expresii populare, prin imbinarea vorbirii directa cu
cea indirecta, ceea ce ar conduce la realizarea
oralitatii stilului. Formulele initiale (“a fost odata ca
niciodata “), mediane ( “si se luptara, se luptara, zi de
vara pana-n scara “) si finale (“ si incalecai pe o sa si
spusei povestea voastra asa”) ne prezinta o alta
caracteristica narativa a unei creatii populare vechi,
asa cum este basmul, care se bazeaza pe o structura
unica.

Subiectul literar extrem de bine conturat permite

precizarea unor momente, intalnite la orice opera epica
si care corespund expozitiunii, intrigii, desfasurarii
actiunii, punctului culminant si deznodamantului.

Un imparat puternic avea in gradina sa un mar cu mere

de aur, furate intotdeauna inainte de a se coace.
Interventia multora, inclusiv a celor doi fii mai mari ai
sai a ramas fara rezultat. Desi nu i s-a acordat
incredere, Praslea a reusit sa-i duca tatal sau merele de
aur si chiar sa-l raneasca pe hot.
 Hotararea sa de a pleca in cautarea acestuia impreuna
cu fratii sau constituie cauze principala care sta la
baza desfasurarii actiunii.

Praslea este singurul care ajunge pe taramul

celalalt, al celor trei zmei, ii ucide pe acestia si
gratie ajutorului dat de corb si de fata cea mica de
imparat si parasit fiind in prapastie de fratii cei mari,
este obligat sa continue aventura pe taramul celalalt.

Putem considera punctul culminant al basmului acest

moment de maximaintensitate pe care il traieste Praslea ;
in paralel, asistam la anuntarea nuntii celor doi frati
au fetele mai mari si la vestirea mortii mezinului.
Ajutat de o zgripsoroaica, pe ai carei pui ii salvase,
eroul ajunge pe taramul tatalui sau, se angajeaza ucenic
la un mester argintar si este recunoscut, in final,
gratie indeplinirii dorintei fetei celei mici, aceea de
a-i aduce obiectele miraculoase cerute.

In timp ce fratii isi primesc pedeapsa divina,

mezinul se casatoreste cu fata cea mica si mosteneste
scaunul imparatiei.

Aparut ca o necesitate a relevarii unor idei morale

si a oglindirii vietii in moduri fabuloase, basmul ramane
fiorul launtric romanesc cel mai profund si aflat cel mai
aproape de visele, sperantele, dorintele implinite si de
fericirea intruchipata ca ideal a intregului popor.