A.

Sintaxa Propoziţiei

Generalităţi

Etimologie: Termenul de sintaxă provine din greaca veche

(σύνταξις) şi înseamnă dispunere, aranjare.
Obiectul: Sintaxa este partea gramaticii care studiază regulile
referitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze.
Comunicarea se poate realiza prin două unităţi ale sintaxei. O unitate de
bază o constituie sintaxa propoziţiei, iar unitatea superioară acesteia este
sintaxa frazei.
Sintaxa propoziţiei are ca obiect studiul raporturilor cuvintelor
între ele în propoziţii principale sau secundare independente de relaţia cu
alte propoziţii.
Propoziţia este cea mai mică unitate fundamentală a sintaxei care
poate constitui o comunicare verbală, esenţa acesteia fiind predicaţia care
presupune prezenţa unui singur predicat, exprimat prin verb la mod
personal: (Agricola laborat. – Agricultorul munceşte.), adverb predicativ:
(Gaudes praemio? Scilicet. – Te bucuri pentru premiu? Bineînţeles.) sau
interjecţie predicativă (evoe tuum! - bravo ţie). În alte situaţii predicaţia
poate fi asigurată şi printr-un nume predicativ a cărui copulă lipseşte sau
printr-o intonaţie predicativă (a se vedea propoziţiile nominale). Unităţile
sintactice inferioare propoziţiei sunt sintagma şi partea de propoziţie.
Sintagma este alcătuită din cel puţin două cuvinte cu sens lexical
deplin în interiorul căreia se poate stabili un raport sintactic: domus patris –
casa tatălui, boni agricolae – al unui agricultor bun/ nişte agricultori buni.

7
Sintagma este lipsită de predicaţie, nu poate apărea de sine stătătoare şi nu
poate constitui o unitate de comunicare decât dacă este inclusă într-o
propoziţie.
Partea de propoziţie este un constituent al propoziţiei format dintr-
un singur cuvânt cu înţeles deplin: silvam – în pădure, sau dintr-un cuvânt
şi un instrument gramatical in provinciam - în provincie. Partea de
propoziţie este cea mai mică unitate sintactică care nu presupune în
interiorul ei prezenţa unui raport sintactic, dar care poate intra în raporturi
sintactice cu alte părţi de propoziţie
Raporturile sintactice în cadrul propoziţiei pot fi de coordonare şi de
subordonare.
Raporturile de coordonare se stabilesc între părţi de propoziţie,
principale sau secundare de acelaşi tip, fără a fi dependente una de cealaltă.
Aceste raporturi sunt cele copulative, disjunctive, adversative, conclusive şi
explicative.
Raporturile de subordonare se stabilesc între părţi de propoziţie cu
funcţiuni sintactice diferite, între un termen regent şi unul subordonat. În
cadrul raporturilor de subordonare se pot evidenţia raportul atributiv,
raportul predicativ suplimentar şi raportul completiv fie acesta unul
necircumstanţial sau circumstanţial.
Raporturile sintactice se exprimă prin mijloace fonetice, morfologice
sau sintactice.
Mijloacele fonetice sunt intonaţia şi pauza redate la nivelul enunţului
scris cu ajutorul semnelor de punctuaţie: Quid de illis dicam: Linguae
solutio, vocis sonus...? – Ce să mai zic despre celelalte: dezlegarea limbii,
sunetul vocii...?

8
 Mijlocul morfologic este flexiunea care permite potrivirea formală
prin acord a două părţi de propoziţie: habebat bonam fortunam - avea o
soartă norocoasă, illustria carmina scripsit - a scris versuri renumite.
Dintre mijloacele sintactice fac parte joncţiunea care facilitează
legătura între părţi de propoziţie prin instrumente gramaticale, parataxa şi
topica: Dimidium de praeda militibus dedit. – A dat jumătate din pradă
soldaţilor. Quis es? Amor, Voluptas, Venus... – Cine eşti? Amorul, Plăcerea,
Venus. Tu, si te di amant, agere tuam rem occasio est – Tu, dacă zeii te
iubesc, ai ocazia să-ţi rezolvi problema.
Propoziţiile se pot clasifica în:
1. Propoziţii exclamative care exprimă o stare afectivă a locutorului
faţă de un eveniment care l-a marcat pozitiv sau negativ: O, tempora! O,
mores! – Vai ce timpuri, vai ce moravuri! Vae victis! – Vai celor învinşi!
2. Propozitii non-exclamative fie acestea:
- enunţiative afirmative prin care locutorul exprimă o informaţie în
legătură cu un eveniment din realitate: Dux concilium dimittit. -
Comandantul dizolvă adunarea. Repetitio este mater studiorum. – Repetiţia
este mama învăţăturii.
- enunţiative negative prin care locutorul neagă o informaţie în
legătură cu un eveniment din realitate: Pater filium non punit. – Tatăl nu-şi
pedepseşte fiul. Haud loquor. – Nu vorbesc. Meus frater ne canem quidem
fori tenet cum pluit. - Fratele meu nu ţine afară nici măcar un câine când
plouă. Nemo amicorum nostrorum venit. - Nu vine nici unul dintre prietenii
noştri.
In limba latină negaţia se exprimă printr-un singur adverb (non,
haud, nondum, nunquam, nusquam), printr-un singur pronume negativ
(nemo, nihil, neuter, nullus) sau printr-un singur adjectiv negativ (nullus,

9
neuter). În cazul în care apar două astfel de cuvinte sensul propoziţiei este
puternic afirmativ: Non possum non loqui. – Nu pot să nu spun. (Pot vorbi.)
- interogative care denumesc structurile sintactice prin care se
formulează întrebări: Quamdiu iste furor tuus nos eludet? – Cât de mult
timp această nebunie a ta îşi va bate joc de noi? Quis venit? – Cine vine?,
Ubi fuit soror tua? – Unde a fost sora ta?,
Întrucât latina este o limbă flexionar sintetică şi exprimă funcţia
numelui în propoziţie prin intermediul cazului, accentul va fi pus pe
„definirea în primul rând a valorilor morfologice relevante (la nume -
cazul) trecând abia pe baza lor la stabilirea funcţiilor sintactice specifice pe
care ele le îndeplinesc”1.
În latina clasică erau şapte cazuri: nominativ (N.), vocativ (V.),
genitiv (G.), dativ (D.), acuzativ (Ac.), ablativ (Abl.), şi locativ (L.).
Cazul instrumental care exista în sanscrită, lituanină şi slavă a fost preluat
în limba latină de cazul ablativ. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu locativul,
dar întrucât în latină mai există reminiscenţe ale acestui caz la declinările I,
a II-a şi a III-a la numărul singular, tratarea lui se va face mai întâi separat
şi apoi alăturat ablativului.
Dintre acestea nominativul şi vocativul erau considerate casus recti
pentru că nu pot avea statut de complement, iar celelalte casus obliqui
pentru că pot avea această funcţie.

1
Dan Sluşanschi, Sintaxa propoziţiei, vol. I, ed. a II-a revăzută şi adăugită, TUB, Bucureşti, 1994, p.7.

10
 Nominativul
Nominativus casus

I. Retrospectivă morfologică:

Nr. Gen D.I D.II D.III c. D.III v D.IV D.V

M -a -us,
Sg. -er, - ir -us
F -a -us -us
-l, -s, -r, -x,-n - es
N - -um -u
Pl. M -ae -i -es -es -us
F -ae -i -es -es -us
-es
N - -a -a -ia -ua

II. Funcţii sintactice:

În majoritatea situaţiilor funcţia primară a nominativului este aceea
de subiect în cadrul propoziţiilor non-exclamative, fie ele enunţiative sau
interogative:
- propoziţii enunţiative afirmative: Canis latrat. – Câinele latră. Virtus et
conciliat amicitias et conserva. (Cic. De amicitia, 27, 100) – Virtutea şi
conciliază şi păstrează prieteniile.
- propoziţii enunţiative negative: Lupus bonus custos ovibus non est. –
Lupul nu este paznic bun la oi. Pater non castigat filium. - Tatăl nu îşi
ceartă fiul.
- propoziţii interogative: Quamdiu iste furor tuus nos eludet? (Cic., Cat.,
I,1) – Câtă vreme încă această nebunie a ta îşi va bate joc de noi?
Subiectul poate avea predicatul la diateza activă sau medio-pasivă:

11
 Diateza activă: Pater venit. – Vine tata. Dux bellum declarat. –
Comandantul declară război. Canis mordet. – Câinele muşcă.
Diateza medie: Miles vigilentiam hostis conatur. – Soldatul încearcă
vigilenţa duşmanului. Caesar totius Galliae potitus est. – Caesar a pus
stăpânire asupra întregii Galii.
Diateza pasivă: Fabula narratur claro scriptore. – Subiectul este
povestit de către un scriitor ilustru. Puer suo magistro auditur. – Copilul
este ascultat de către profesorul său.
Subiectul se exprimă prin:
- substantiv comun: Magister Latinam pueros docet. – Profesorul îi învaţă
pe copii latina. Prima luce bellum incipit. – Războiul începe în zori.
- substantiv propriu: Cicero consul Romanorum fuit. - Cicero a fost consul
al romanilor. Numa leges Romae dedit. – Numa a dat legi Romei.
- adjectiv: Multi divitias despiciunt. (Cic.De amicitia, 23, 86) – Mulţi
dispreţuiesc bogăţiile. Omnes ad Veneris convenerunt. – Toţi s-au adunat la
templul lui Venus.
- pronume personal: Ego vado. – Eu unul merg. Tu, quoque, in senatum
venis. - Tu chiar vii în senat.
- pronume reflexiv într-o subordonată completivă infinitivală atunci când
acesta este identic cu subiectul regentei: Dicit se venturum esse – Spune că
el va veni. Dux intelligit se castra movere debere. – Comandantul îşi dă
seama că el trebuie să mute taberele.
- pronume demonstrativ: Hic clamat forte. – Acesta strigă cu putere. Ille
certamine vicit. – Acela a învins la concurs.
- pronume interogativ: Quis cantat? – Cine cântă? Quid obstat suo
consilio? – Ce se opune planului său?
- pronume nehotărât: Aliquis posset quaerere. - Cineva ar putea întreba.
Quisque faber suae fortunae est. - Fiecare este făurar al propriei sale sorţi.

12
- numeral: Tres vallum aedificaverunt. – Trei au fortificat şanţul. Duo
auxilio venerunt . – Doi au venit în ajutor.
- verb: Errare humanum est. – A greşi este omeneşte. Docere est discere.-
A învăţa pe altul înseamnă să te instruieşti tu insuţi.
II.1. Determinări directe ale nominativului subiect:
II.1.1. Atribut adjectival: Vetus aetas aurea fuit. – Vârsta veche a fost de
aur. Bonus agricola fecunda frumenta autumni colit. - Agricultorul bun
strânge recoltele bogate de toamnă.
II.1.2. Nume predicativ: Numa rex Romanorum fuit. – Numa a fost regele
romanilor. Cato fuit censor qui disciplinam senatu instituit. – Cato a fost
cenzorul care a impus disciplina în senat.
II.1.3. Apoziţie: Cicero, sapiens consul, Catilinae coniurationem invenit.-
Cicero, un consul înţelept, a descoperit conspiraţia lui Catilina.
Vercingetorix, dux Gallorum, magnas iniurias Romano populo fecit. –
Vercingetorix, comandantul galilor, a produs multe neajunsuri poporului
roman.
II.2 Nominativ liber
În afara funcţiilor sintactice tradiţionale ale nominativului,
comparativ cu limba română, acesta mai apare în situaţii sintactice speciale,
rod al unor „tendinţe de izolare emfatică a nominativului şi chiar de
manifestare independentă a acestuia fără legătură cu un verb personal.”2
II.2.1. Nominativul denominativ se referă la un nume dislocat din
şirul firesc al propoziţiei în care trebuia să aibă alt caz: Resonent mihi
Cynthia silvae. (Prop.I.18,31) - Pădurile îmi răsună (de numele) Cynthia.
Lactea nomen habet. (Ov., M.I, 169) - Are numele de Lactea (Lacteam).
Imposuit ei nomen Petrus. – I-a pus acestuia numele de Petrus (Petrum).

2
Dan Sluşanschi, op.cit., p.38, 39.

13
 II.2.2. Nominativul răspuns desemnează răspunsul eliptic în
nominativ la întrebări simple: Quis est? Consul. – Cine este? Consulul.
Quis venit? Mater. – Cine vine? Mama.
II.2.3. Nominativ în enumerări necesare pentru oferirea unor
amănunte: Quid de illis dicam quae…cum ipso homine nascuntur: linguae
solutio, vocis sonus, latera, vires. (Cic., De Or., I.114) – Ce să spun despre
acelea care se nasc deodată cu omul... articularea limbii, sunetul vocii,
părţile, forţele…
II.2.4. Nominativul în enunţuri nominale independente de
predicaţie, dar care pot apărea de sine stătătoare:
Clamor senatus, querelae, preces, socer ad pedes abiectus. (Cic., Sest.,74)
– Strigătul senatului, certuri, rugăminţi, socrul aruncat la picioare…
II.2.5. Nominativul pendens redă în planul stilistic anacolutul şi
subliniază o rupere a numelui, aflat în poziţie iniţială, de fluenţa sintactică
firească a frazei: Familia vero - babae, babae! – non mehercules, puto
decumam partem esse quae dominum suum noverit. (Petr., 37,9) – Sclavii
însă, hei, hei – nu, pe Hercule, nu cred că există a zecea parte care să-şi
cunoască stăpânul. Construcţia firească ar fi situat substantivul familia în
cazul genitiv ca determinant al substantivului pars, iar traducerea ar fi fost:
Nu cred că există a zecea parte a sclavilor care să îşi cunoască stăpânul.
II.2.6. Nominativ în construcţii nominale: În această situaţie
nominativul are funcţie de subiect pe lângă un verb la participiu cu care se
acordă în gen, număr şi caz şi cu care formează o subordonată de
substituţie, concurând ablativul absolut specific limbii latine, ai cărui
termeni se află în cazul ablativ. Nominativul absolut poate înlocui
subordonate circumstanţiale ca: temporale, cauzale, condiţionale, concesive
şi mai rar comparative. Benedicens nos episcopus, profecti sumus. (Grig.T,
H.F, 2, 21) – Binecuvântându-ne episcopul, am plecat.

14
 II.2.7. Nominativul titlu face referire la protagonistul operei sau la
obiectul descris, fie acesta unul animat sau inanimat: Aeneis – Eneida
(Vergilius), Carmina – Poezii (Horatius), Captivi – Prizonierii (Plaut),
Coma Berenicis - Cosiţa Berenicei.
II.2.8. Nominativul exclamativ este o funcţie a nominativului care a
făcut posibilă preluarea valorilor vocativului şi dispariţia acestuia în
evoluţia limbii latine spre limbile romanice, cu excepţia limbii române:
Fabulae! - Poveşti!, Nugae! – Nimicuri!

Exerciţii de autoevaluare:
I. Traduceţi textul şi identificaţi funcţiile şi valorile nominativului
în cuvintele subliniate:
Gallia est omnis divisa in partes tres; quarum unam incolunt Belgae,
aliam Aquitani, tertiam qui ipsorum lingua Celtae, nostra Galli
appellantur. Hi omnes lingua, institutis, legibus inter se differunt. Gallos
ab Aquitanis Garumna flumen, a Belgis, Matrona et Sequana dividit.
Horum omnium fortissimi sunt Belgae, propterea quod a cultu atque
humanitate provinciae longissime absunt.
(Caesar, B.G.I,1)
Cuvinte: omnis, -e adj.2 - tot, toată; tres, tria num.– trei; incolo, -ĕre, -ui –
a locui; Aquitani,-orum m.- tribul acvitan, locuitori din Galia de sud-vest;
Celtae, -arum m.– celţi; Galli, -orum m. – gali; appello, -are, -avi, -atum –
a numi; institutum, -i n.– instituţie; lex, -gis f. – lege; differo, -re, distuli,
dilatum - a se deosebi; Garumna, -ae m.- Garumna; Belgae, -arum m.-
belgi; Matrona, -ae f.- fluviul Matrona, afluent al Senei; Sequana, -ae m.–
fluviul Sequana (azi Sena); divido, -ĕre, -isi, -isum – a despărţi, a separa;
fortis, -e adj.2– puternic; propterea quod conj. – pentru că; cultus, -us m.–

15
cultivare, mod de viaţă; humanitas, -atis f.– omenie, civilizaţie; absum,
abesse, abfui – a se distanţa.
II. Traduceţi textul şi identificaţi funcţiile şi valorile nominativului în
cuvintele subliniate:
Flumen est Arar, quod per fines Aeduorum et Sequanorum in
Rhodanum influit, incredibili lenitate, ita ut oculis, in utram partem fluat
iudicari non possit. Id Helvetii ratibus ac lintribus iunctis transibant. Ubi
per exploratores Caesar certior factus est tres iam partes copiarum
Helvetios id flumen traduxisse, quartam fere partem citra flumen Ararim
reliquam esse, de tertia vigilia cum legionibus tribus e castris profectus ad
eam pervenit, quae nondum flumen transierat.
(Caesar, B.G.I,12)
Cuvinte: flumen,-inis n.- fluviu; Arar,-is m.– Arar, afluent al Ronului; finis,
-is m.– teritoriu; Aedui, -orum m. – edui, populaţie galică; Rhodanus, -i m.-
fluviul Ron; influo, -ĕre, -uxi, -uxum - a curge; incredibilis, -e adj.2 – de
necrezut; lenitas, -tis f.– încetineală; ita adv.– astfel; ut conj.– încât; uter,
utra, utrum pron.nehot.– care din doi; fluo, -ĕre, -xi, -uxum – a curge;
iudico, -are, -avi, -atum – a judeca; possum, posse, potui, - a putea;
Helvetii, -orum m.– tribul helveţilor (neam galic); ratis, -is f.– plută;
lunter,-tris m.– luntre; iungo, -ĕre, iunxi, iunctum – a uni; transeo, -ire,- ii,-
itum – a trece; ubi conj.– când; explorator,-is m.– cercetaş; certiorem
facere – a înştiinţa; copia, -ae f.– trupă armată; traduco, -ĕre, -duxi,
-ductum – a traversa; quartus, -a, -um num.ord.– a patra; fere adv.-
aproape; citra prep.– dincoace de; reliquus, -a, -um adj.3 – restul; tertius,
-a, -um num.ord. – a treia; vigilia, -ae f. - veghe; legio, -onis f.– legiune;
proficiscor, proficisci, profectus sum - a pleca; pervenio, -ire, -veni,
-ventum – a ajunge; nondum adv.– încă nu.

16
III. Descoperiţi substantivele în cazul nominativ, indicaţi valorile lor şi
apoi traduceţi textul:
Planities erat magna et in ea tumulus satis grandis. Hic locus aequo
fere spatio ab castris Ariovisti et Caesaris aberat. Eo, ut erat dictum, ad
colloquium venerunt. Legionem Caesar, quam equis devexerat, passibus
ducentis ab eo tumulo constituit. Item Ariovisti pari intervallo constiterunt.
(Caesar B.G.I,43)
Cuvinte: planities, -ei f.– întindere, câmpie; tumulus, -i m.– ridicătură;
satis adv.- îndeajuns, destul; grandis, -e adj.2.– mare; locus, -i m.– loc;
aequus, -a, -um adj.3 – egal; spatium, -ii m.– spaţiu; Ariovistus,- i m.–
Ariovist; eo adv.– acolo; dico, -ĕre, -xi, -ctum - a zice, a stabili;
colloquium,- ii n.– adunare; venio, -ire, -i, -tum – a veni; equus, -i m.– cal;
deveho, -ĕre, -vexi, -ectum - a descăleca; passus,- us m.– pas; ducentus, -a,
-um num.ord. - două sute; constituo, -ĕre, -ui,-itutum – a constitui; item
adv.– la fel; par, paris adj.1– egal; intervallum,-i n. – interval.

17
 Vocativul
Vocativus casus

I. Retrospectivă morfologică:

Nr. Gen D.I D.II D.III c. D.III v D.IV D.V

M -a -e
Sg. -er, - ir -us
F -a -e -us
-l, -s, -r, -x, -n, - es
N - -um -u
Pl. M -ae -i -es -es -us
F -ae -i -es -es -us
-es
N - -a -a -ia -ua

Aşa cum se poate observa din tabel, vocativul este diferenţiat,

morfologic, de nominativ doar la declinarea a II-a singular, la substantivele
care se termină în –us la nominativ, fie ele feminine sau masculine.
II. Valoare cazuală
Deşi este considerat de obicei un caz fără funcţie sintactică, valoarea
lui nu este lipsită de importanţă întrucât, la nivelul mesajului, aceasta este
una conativă şi fatică, de stabilire şi păstrare a contactului în comunicare cu
un conlocutor. Este îndreptăţită prin urmare afirmaţia lui Karl Brugmann
care consideră vocativul drept o propoziţie în sine, dar mai ales aprecierea
acestui caz de către lingvistul român Dan Sluşasnchi drept o incidentă
exclamativă liberă cu funcţie conativă sau fatică3. În felul acesta nu putem
desconsidera nişte construcţii nominale specifice unei limbi clasice cum
este latina, care poate avea în cazul vocativ, sintagme simple: mi amice –
prietene al meu, lupe niger – lupule negru, dar şi complexe, mergând până
3
Dan Sluşanschi, op.cit., p.33.

18
la nivelul a mai multe versuri cum este cazul frecvent în poezie sau la
nivelul unor sintagme dezvoltate: Dicite, iuste senex et femina coniuge
iusto digna, quid optetis – Spuneţi, preacinstite bătrâne şi tu, femeie demnă
de un bărbat just ce doriţi. Maecenas, atavis edite regibus, /O et praesidium
et dulce decus meum... (Hor., Od.1,1, 1-2) – Tu, Mecena, cel zămislit din
străveche stirpe regală/ Tu şi sprijin şi dulce podoabă a mea.
Topica vocativului în enunţ este variabilă. El poate apărea în poziţie:
- iniţială şi atunci are valoare emfatică: Tityre, tu, patulae recubans sub
tegmine fagi (Verg., Ecl., 1,1) – Tityr, tu care stai tolănit sub umbra
revărsată a fagului.
- mediană cu rol de captatio benevolentiae însă cu o componentă afectivă
mai redusă: Quousque tandem abutere, Catilina, nostra patientia? (Cic., In
Cat., 1) – Până când, în sfârşit, Catilina, vei abuza de răbdarea noastră?
Vocativul se poate marca prin antepunerea particulei indo-europene
o, cu caracter afectiv sau patetic: O, fortunate... adulescens! (Cic., Arch.,
24) – O, ce tânăr norocos!
Datorită valorii exclamative a nominativului a fost posibilă
neutralizarea cazului vocativ. Se observă deci o extindere a nominativului
în detrimentul vocativului chiar şi la declinarea a doua, mai întâi din motive
fonetice: e preferabil deus în loc de dee, care este imposibil fonetic, întrucât
din asimilarea celor două vocale ar rezulta un e lung şi atunci cuvântul s-ar
confunda cu prepoziţia de construită cu cazul ablativ; din cauza unor
inadvertenţe metrice: Messapus în loc de Messape pentru a se evita
eliziunea la întâlnirea dintre sfârşitul vocalic al unui cuvânt dintr-un vers şi
începutul vocalic al cuvântului imediat următor; sau preferinţa
nominativului în detrimentul vocativului, considerat mai elevat: meus
animus în loc de mi anime – sufletul meu. Această extindere a

19
nominativului este vizibilă în toate celelalte limbi romanice cu excepţia
limbii române unde s-a menţinut vocativul în –e.
Atributul adjectival al unui substantiv în vocativ se acordă cu acesta:
O, fortunate adulescens! – O fericitule tânăr!

Exerciţii de autoevaluare:
I. Traduceţi fragmentele evidenţiind substantivele în cazul vocativ:
Alfene immemor atque unanimis false sodalibus,
Iam te nil miseret, dure, tui dulcis amiculi?

Iam me prodere, iam non dubitas fallere, perfide?

Nec facta impia fallacum hominum caelicolis placent:
(Catullus, XXX)
Cuvinte: Alfenus, -i m.– Alfenus, nume propriu; immemor, -is adj.2 – care
nu-şi aminteşte, care uită; unanimis, -e adj.2– nedespărţit; sodalis, -is adj.2
– tovarăş, prieten; nil (nihil) pron.nehot.- nimic; miseret – a-i fi milă;
durus, -a, -um adj.3 – aspru, dur; amiculus,-i m.– veşmânt, manta; prodo,
prodĕre, prodidi, proditum – a dezvălui; dubito, -are, -avi, -atum - a se
îndoi; fallo, -ĕre, fefeli, falsum – a se înşela; perfidus, -a, -um adj.3 -
perfid, înşelător; impius, -a, -um adj.3 - nelegiuit; fallax, -cis adj.1–
înşelător; caelicola, -ae m.– locuitor al cerului; placeo, -ēre, -ui – a
plăcea.
II. Identificaţi substantivele în cazul vocativ şi apoi traduceţi
versurile în limba română:
Disertissime Romuli nepotum,
Quot sunt quotque fuere, Marce Tulli,
Quotque post aliis erunt in annis,
Gratias tibi maximas Catullus

20
 Agit pessimus omnium poeta,
Tanto pessimus omnium poeta
Quanto tu optimus omnium patronus.
(Catullus, XLIX)
Cuvinte: disertus, -a, -um adj.3 – elocvent, talentat; nepos, -tis m.– nepot;
quot pron.nehot.– cât; annus, -i – an; alius, -a, -ud pron.nehot. – altul;
gratias agĕre – a aduce mulţumiri; maximus, -a, -um adj.3 – foarte mare;
ago, -ĕre, egi, actum - a face; malus, -a, -um adj.3 – rău.
III. Analizaţi substantivele în cazul vocativ şi apoi traduceţi versurile
în limba română:
Mercuri, facunde nepos Atlantis,
Qui feros cultus hominum recentum
Voce formasti catus et decorae
More palaestrae,
Te canam, magni Jovis et Deorum,
Nuntium, curvaeque lyrae parentem,
Callidum, quidquid placuit iocoso
Condere furto.
(Hor.,I, IX)
Cuvinte: facundus, -a, -um adj.3 – elocvent; nepos, -tis m. – nepot; Atlas,
-ntis m. – Atlas; recens, -ntis adj.1 – recent dintâi; cultus, -us m. – educaţie,
obicei; ferus, -a, -um adj.3 – necultivat, crud; catus, -a, -um adj.3 –
priceput, viclean; formo, -are, -avi, -atum - a modela, mos, moris m. –
obicei; cano, -ĕre, cecini, cantum - a cânta; nuntius, -ii m. – vestitor;
parens, -ntis m. – inventator, callidus, -a, -um adj.3 – iscusit, iocosus, -a,
-um adj. 3 – jucăuş; condo, -ĕre, -didi, -ditum – a întemeia, a crea.

21
 Acuzativul
Accusativus casus

I. Retrospectivă morfologică:

Nr. Gen D.I D.II D.III c. D.III v D.IV D.V

M -am -um -em -um
Sg. F -am -um -em -um - em
N - -um -s, -n -u -

Pl. M -as -os -es -es -us -

F -as -os -es -es -us -es
N - -a -a -ia -ua -

II. Funcţii sintactice

Acuzativul este un caz al suprafeţei afectate de acţiunea verbală, fie
aceasta una globală4 ca acuzativul de obiect sau una parţială ca acuzativul
circumstanţial.
Complementul în cazul acuzativ se exprimă prin:
- substantiv comun: Agricola terram colit. - Agricultorul cultivă ogorul.
Discipulus lectionem discit. – Elevul învaţă lecţia.
- substantiv propriu: Cicero Catilinam senatu accusavit. - Cicero l-a acuzat
pe Catilina în senat. Caesar Labienum militibus auxilio mittit.- Caesar îl
trimite pe Labienus în ajutor cu soldaţii.
- pronume personal: Magister me Latinam linguam docuit. - Pe mine m-a
învăţat profesorul limba latină. Marcus te amicum cognovit. – Marcus te-a
cunoscut drept prieten.

4
Vezi Dan Sluşanschi, op. cit., p.42.

22
- pronume reflexiv: Se suasque defendere non poterant. - Nu puteau să se
apere pe ei şi pe ale lor. Recipit se episcopus. – Se retrage episcopul.
- pronume demonstrativ: Hos laudamus. – Pe aceştia îi lăudăm. Illos capite
damnavit. – Pe aceia i-a condamnat la moarte.
- pronume relativ-interogativ: Quem amas? - Pe cine iubeşti? Quam vides?-
Pe cine vezi?
- pronume nehotărât: Neminem video hic. – Nu văd pe nimeni aici. Delige
quemlibet. – Alege pe care îţi place.
- adjectiv substantivizat: Iuvenes senes consiliunt. - Pe tineri îi sfătuiesc
bătrânii.
- numeral: Tres bonorum militum nostrorum feroces hostes dimicaverunt. –
Pe trei dintre soldaţii noştri buni i-au ucis cruzii duşmani.
- verb la infinitiv: Docebant legere et scribere. – Învăţau să citească şi să
scrie.
- verb la participiu: Non amantem Amor punit.- Pe cel care nu iubeşte îl
pedepseşte Amor.
II.1. Acuzativul de obiect, denumire preferabilă graţie opoziţiei
sale faţă de subiect în raport cu un verb activ, dar şi datorită faptului că
tranzitivitatea este o categorie gramaticală relativă în limba latină, din
moment ce verbe tranzitive se pot folosi cu valoare absolută (Meus filius
amat - Fiul meu iubeşte), apare după:
- verbe care admit în latină un complement de obiect: amicum appellare –
a-l numi prieten, nomen dare – a da nume, fabulas dicĕre – a spune
poveşti, carmen scribĕre – a scrie o poezie, vincĕre hostes – a învinge pe
duşman; libros legĕre – a citi cărţile; imitatur suum avum – îl imită pe
bunicul său;
- verbe cu coloratură modală al căror complement este de obicei un verb la
infinitiv: possum dicĕre – pot să spun, desino cantare – încetez să cânt,

23
soleo scribĕre – scriu de obicei, incipio ambulare – încep să merg, desisto
persuadēre – încetez să conving;
- verbe care admit construcţii variate cu diferite cazuri: ridĕre alicui – a
râde către cineva, ridĕre aliquem – a râde de cineva; meminisse alicuius –
a-şi aminti de cineva, meminisse aliquem – a-i aminti pe cineva;
- verbe înrudite semantic cu verbul în cauză (acuzativ intern) fie această
înrudire una sinonimică sau etimologică: aetatem vivĕre – a-şi trăi traiul,
proelia pugnare – a da lupta, somnium somniare – a visa un vis, vitam
vitare – a trăi viaţa;
- verbe impersonale care se construiesc cu acuzativul de obiect al persoanei
şi cu genitivul de relaţie al motivării: me miseret vestri – mi-e milă de voi,
te taedet ranarum – ţi-e scârbă de broaşte, me pudet tuae culpae – mi-e
ruşine de vina ta, se paenitet suae stultitiae – se căieşte de prostia sa, nos
piget laboris – ne este silă de muncă;
- verbe de temere: timeo lupum – mă tem de lup, metuo hostem impavidum
– mă tem de duşmanul neînfricat, horresco gelidam hiemem mă îngrozesc
de iarna rece;
- verbe de evitare5: Fuga mortem evitat. – Scapă de moarte prin fugă. Cave
canem. – Fereşte-te de câine. Vitaverunt hostium tela – S-au ferit de lăncile
duşmanilor: Omni sua vita homo mortem fugit. – Omul fuge de moarte în
toată viaţa sa.
- după verbe compuse cu prefixe identice cu prepoziţiile care cer
acuzativul: Omnes flumen transibant – Toţi treceau fluviul. Troiani
Carthaginis limen adeunt. - Troienii au atins malul Cartaginei; circumire
urbem – a încojura oraşul; transcendere Alpes – a traversa Alpii;

5
Se poate observa că după verbele de temere şi cele de evitare în limba română complementul este
indirect. De aceea în unele gramatici astfel de verbe sunt clasificate drept verbe tranzitive în limba latină
şi intranzitive în limba română.

24
- acuzativul proleptic (care anticipează): în acest caz complementul de
obiect este plasat pe lângă un verb care guvernează o completivă al cărei
subiect este identic cu persoana prezentată ca regim al predicatului regent:
Metuo fratrem ne veniat - mă tem de frate să nu vină /în loc de: mă tem să
nu vină fratele;
- dublu acuzativ de obiect cerut de verbe precum: docēre puerum
philosophiam - a învăţa pe copil filosofia, rogare, poscĕre auxilium
Caesarem – a cere ajutor de la Caesar, appellare eum dictatorem – a-l numi
pe acesta dictator, designare Ciceronem patrem patriae – a-l desemna pe
Cicero părinte al patriei, creare aliquem consulem – a-l face pe cineva
consul.
!!! Atenţie!!! Nu poate apărea acuzativ de obiect după următoarele
verbe: sum – a fi , fio a deveni, iaceo – a zace, obsto – a se împotrivi, faveo
– a favoriza, fido – a avea încredere.
În cadrul acuzativului necircumstanţial se disting patru situaţii
aparte.
II.1.1. Una este aceea a acuzativului exclamativ care trebuie
interpretat ca obiectul unei aprecieri subordonate de fapt unui verb de
declaraţie eliptic: Me miserum! - (spun) vai de mine, nefericitul!
II.1.2. O altă situaţie este aceea a acuzativului cu funcţie de subiect
în propoziţiile completive infinitivale, ele însele subordonate unor verbe
regente specifice6: Magister dicit discipulum lectionem scire. – Dascălul
spune că elevul ştie lecţia.
II.1.3. Cea de a treia particularizare se referă la acuzativul apoziţie,
întrucât în limba latină apoziţia ia, de regulă, cazul substantivului pe care îl
determină: Video Paulum, tuum amicum. - Îl văd pe Paul, pe prietenul tău.

6
Categoriile de verbe regente vor fi discutate în cadrul sintaxei frazei unde se vor exemplifica mai multe
situaţii.

25
Când apoziţia este izolată în nominativ faţă de determinatul său aflat în alt
caz ea capătă o valoare emfatică.
II.1.4. În cazul acuzativ poate sta şi numele predicativ, fie că apare
ca un al doilea acuzativ pe lângă un verb care mai are un complement de
obiect: Apellaverunt eum dictatorem. – L-au numit pe acesta dictator, fie că
este rezultatul unui acord între subiectul unei completive infinitivale şi
numele predicativ al acestui tip de subordonată: Senatus confirmat
Haeduos optimos socios populi Romani esse. - Senatul confirmă că heduii
sunt cei mai buni aliaţi ai poporului roman.
II.2. Acuzativul circumstanţial se clasifică în: acuzativ spaţial,
acuzativ temporal, acuzativ de relaţie şi acuzativ adverbial.
II.2.1. Acuzativul spaţial este asociat de obicei cu verbe de mişcare
şi are drept valori primare acuzativul direcţiei şi acuzativul parcurgerii.
II.2.1.1. Acuzativul direcţiei arată ţinta către care este îndreptată
mişcarea. Răspunde la întrebarea: Quo - încotro? Această funcţie a
acuzativului este redată în cea mai mare parte cu ajutorul formelor
prepoziţionale înaintea numelor comune, nume de continente şi insule
mari. Prepoziţiile folosite sunt:
- ad: Omnes ad portas ibant. - Toţi ieşeau la porţi.
- adversum: Naves adversum urbem deletae sunt. – Navele au fost purtate
înspre oraş.
- ante: Noster dux impavidos milites ante muros ducebat. - Comandantul
nostru îi ducea pe soldaţii neînfricaţi în faţa zidurilor.
- apud: Apud Ciceronem suus amicus, Damasippus, venit. - La Cicero a
venit prietenul său Damasippus.
- circum: Circum urbem vallum aedificaverunt. – Au construit un zid în
jurul oraşului.

26
- cis: Cis Alpes Hannibal transire montem exspectabat. - Hannibal aştepta
dincoace de Alpi să treacă muntele.
- contra: Contra suos socios arma contenderunt. – Au îndreptat armele
împotriva aliaţilor lor.
- extra: Extra oppidum pugnatum est. - Lupta s-a dat în afara cetăţii.
- in: In Galliam celeriter contendit. - Se îndreaptă cu iuţeală spre Galia. In
Aegyptum Caesar saepe revertebatur. - Caesar se întorcea adesea în Egipt.
În funcţie de context, prepoziţia in poate sugera o atitudine pozitivă
sau ostilă: in parentes - faţă de părinţi, in hostes – împotriva duşmanilor.
- infra: Infra urbem castra posuit. - A aşezat tabăra mai jos de oraş.
- intra: Omnes intra muros abdiderunt. – Toţi s-au ascuns în interiorul
zidurilor.
- post: Post montem hostes castra moverunt. - Duşmanii au mutat tabăra în
spatele muntelui.
- praeter: Praeter oculos inimicorum nostri exercitus transibant. –
Armatele noastre treceau pe sub ochii duşmanilor.
- prope: Prope urbem Catilina omnes inimicos adiunxit. - Catilina i-a adus
pe toţi duşmanii aproape de oraş.
- propter: Propter rivum castra posuerunt. – Au aşezat tabăra lângă râu.
- sub: Sub montem mane perveniunt. - Ajung la poalele muntelui dimineaţa.
- trans: Trans pontem exercitum duxit. - Şi-a trecut armata peste pod.
- ultra: Ultra castra magna planities erat. - Dincolo de tabără era o mare
câmpie.
Prepoziţiile au intrat şi într-o serie de expresii stereotipe cum ar fi:
obviam ire – a ieşi în întâmpinare, suppetias venire (Pl., Men.,1026) – a
veni în ajutor, ire malam crucem (Pl., Men.,328) – a se duce naibii.
Prepoziţiile sunt absente în faţa numelor de oraşe (Romam revertit.-

27
Se întoarce la Roma; Tarentum contendit. – Se îndreaptă spre Tarent;
Capuam venit. – Vine la Capua; Athenas redibat. – Se înapoia la Atena,)
insule mici (Samum, Delum, Rhodum reverti – a se întoarce la Samos,
Delos, Rodos) şi a substantivelor comune (domum, humum, rus venire – a
veni acasă, la ţară, la pământ).
II.2.1.2. Acuzativul străbaterii indică parcurgerea unui spaţiu văzut
de sus. Răspunde la întrebarea: Qua – pe unde? Acuzativul străbaterii a
fost întărit cu prepoziţia: per: Per medios hostes transit. – Trece prin
mijlocul duşmanilor. Per provinciam nostram iter facere conantur. Încearcă
să facă drumul prin provincia noastră.
II.2.1.3. Ca valoare secundară după substantive ca: digitus - deget,
passus - pas, pes - picior, stadium - stadiu7, iter - drum, via - cale, sau
adjective ca: altus – înalt, adânc, latus - latus, longus - lung poate apărea şi
acuzativul intervalului. Triduo septingenta milia passum ambulare. (Liv.,
21,54,8) – A merge cale de 70000 de paşi în trei zile. Zama quinque dierum
iter a Carthagine abest. (Liv.,30, 29, 2) – Zama se află la 5 zile de drum de
Cartagina. Turres pedes LXXX inter se distarent. (Caes., B.G.,7,72,4) –
Turnurile sunt la 80 de picioare distanţă între ele. Aggerem latum pedes
trecentos triginta, altum pedes octoginta exstruxerunt. (Caes., B.G., 7,24,1)
– Au înălţat o terasă largă de 330 de picioare şi înaltă de 80.
II.2.2. Acuzativul temporal presupune trei valori şi anume un
acuzativ al duratei, un acuzativ al intervalului şi un acuzativ al ţintei în
timp. Aceste valori sunt clarificate mai des prin adverbe şi mai rar prin
prepoziţii.
II.2.2.1. Acuzativul duratei se construieşte de obicei fără prepoziţie
şi răspunde la întrebarea quam diu – cât timp? noctem vigilare – a veghea
pe toată durata nopţii, decem dies vivere - a trăi timp de zece zile;
7
Stadium – unitate de măsurat drumurile ce reprezintă a opta parte dintr-o milă.

28
acuzativul duratei poate fi întărit cu ajutorul prepoziţiei per: Tenuisti
provinciam per decem annos. – Ai stăpânit provincia timp de zece ani;
II.2.2.2. Acuzativul intervalului arată limitele între un timp trecut şi
momentul prezent şi răspunde la întrebarea quam dudum – de cât timp? :
Abhinc triennium commigravit. – De atunci a rătăcit timp de trei ani. Tot
annos bella gero. (Verg., En.,I, 47-48) - De atâţia ani duc războiul. - Annum
iam tertium et vicesimum regnat. (Cic., Pomp., 7) – E deja al douăzeci şi
treilea an de când domneşte.
II.2.2.3. Acuzativul ţintei în timp indică momentul spre care sau
până la care tinde acţiunea şi se construieşte numai cu ajutorul
prepoziţiilor: ad – până la, la, in – în cursul, sub – spre, către: Ad hanc
diem reverti sunt. – S-au întors până în această zi; in dies – de pe o zi pe
alta; Coniurationem fecerunt in mensem Ianuarius. – Au făcut o conspiraţie
în luna ianuarie. Sub lucem omnes exercitus collem circumibant. - Către
ziuă toate armatele înconjurau colina.
II.2.3. Acuzativul de relaţie este o funcţie derivată care indică la ce
se referă sau se limitează acţiunea verbului. Este redat de obicei prin
pronume la genul neutru care apar pe lângă verbe de sentiment sau de efort:
id doleo – mă îndurerez în această privinţă; gaudeo hoc – mă bucur în
această privinţă; cetera assentior – sunt de acord cu celelalte; id te moneo –
te avertizez în legătură cu acest lucru.

II.2.4. Acuzativ adverbial a apărut prin folosirea:

- adjectivelor de cantitate la genul neutru cu caracter generalizator: unum,
pauca, multa, omnia, cetera; Multum dicis, parum facis. – Mult zici, puţin
faci, ultimum illud vidēre – a vedea acel lucru pentru ultima oară, tertium
consul – consul pentru a treia oară;

29
- pronumelor la gen neutru: id, hoc, illud, aliquid, nihil, idem, quod, quid:
Eadem student. - Se îndeletnicesc cu aceleaşi lucruri. Nihil litteris studeo. –
Nu mă preocupă deloc literatura.
II.2.5. Acuzativul instrumental tinde să înlocuiască ablativul
instrumental. Acesta se construieşte cu ajutorul prepoziţiei per. Uzanţa
acestei construcţii analitice devine vizibilă nu numai în cazul numelor de
persoane, ci şi în cazul numelor de obiecte: Per exploratores certior factus
est. (Caes., B.G., I, 12, 2) – Este înştiinţat prin intermediul cercetaşilor.
Consuluistis me per litteras. (Cic., Ph., 2,102) – M-ai sfătuit prin scrisori.
II.2.6. Acuzativul de cauză apare izolat cerut de prepoziţia ob.
Omnes ob metum in silvas abdiderunt. – Toţi s-au ascuns de frică în păduri.

Exerciţii de autoevaluare:
I. Indicaţi valorile acuzativelor din textul de mai jos şi traduceţi-l în
limba română:
Caesar hac oratione Lisci Dumnorigem, Divitiaci fratrem, designari
sentiebat, sed, quod pluribus praesentibus eas res iactari nolebat, celeriter
concilium dimittit, Liscum retinet. Quaerit ex solo ea, quae in conventu
dixerat. Dicit liberius atque audacius. Eadem secreto ab aliis quaerit;
reperit esse vera: ipsum esse Dumnorigem, summa audacia, magna apud
plebem propter liberalitatem gratia, cupidum rerum novarum.
(Caesar, B.G. I,18)
Cuvinte: oratio, -onis f.– cuvântare; Liscus, -i m. – Liscus; Dumnorix, -gis
m.– Dumnorix; Divitiacus, -i m.– Divitiacus; frater, -tris m.– frate;
designo, -are, -avi, -atum – a desemna; sentio, -ire, -ivi,-itum – a-şi da
seama; quod conj. – fiindcă; multus, -a, -um adj.3. - mult; praesens, -ntis
adj.1 - prezent, de faţă; res, rei f.– lucru; iacto, -are, -avi, -atum – a discuta,
a agita; nolo, nolle, nolui – a nu vrea; celeriter adv.– cu iuţeală; concilium,

30
-ii n. adunare, sfat; dimitto,-ĕre, -misi, -missum – a dizolva; retineo, -ēre,
-ui, -tum – a reţine; quaero, -ĕre, -sivi, -situm - a căuta să afle; solus, -a,-
um adj.3 – singur; conventus, -us m.– adunare; libere adv. - în mod liber;
audacter adv.– cu îndrăzneală; dico, -ĕre, -xi, -ctum – a spune; secretum, -i
n.- pe ascuns; reperio,- ire, -ui, -rtum – a descoperi; verum -i n.– adevărat;
audacia, -ae f.– îndrăzneală; liberalitas, -atis f.– generozitate; gratia, -ae
f.– favoare; cupidus, -a,- um adj.3 – dornic, avid.
II. Identificaţi substantivele în acuzativ din textul de mai jos şi
valorile acestora şi traduceţi textul în limba română:
Postquam id animum advertit, copias suas Caesar in proximum
collem subducit equitatumque, qui sustineret hostium impetum, misit. Ipse
interim in colle medio triplicem aciem instruxit legionum quattuor
veteranarum; supra eas in summo iugo duas legiones, quas in Gallia
citeriore proxime conscripserat, et omnia auxilia collocari ac totum
montem hominibus compleri et interea sarcinas in unum locum conferri et
eum ab his, qui in superiore acie constiterant, muniri iussit.
(Caesar, B.G. I,24)
Cuvinte: postquam conj.– după ce; animum advertere – a-şi îndrepta
atenţia; proximus, -a, -um adj.3 – cel mai apropiat; collis,-is m.– colină;
subduco, -ĕre, -duxi, -ductum – a duce; equitatus,- us m.– cavalerie;
sustineo, -ēre,- ui, -tum – a rezista, a întâmpina; hostis, -is m.– duşman;
impetus, -us m.– atac; mitto, -ĕre, misi, missum – a trimite; interim adv.–
între timp; triplex, -cis num.– triplu; acies, -ei f.– linie de bătaie; instruo,
-ĕre, -xi, -ctum – a instrui, a dispune; veteranus, -a, -um adj.3 – veteran;
iugum,- i n.- înălţime, munte; summus, -a,- um adj.3 – cel mai înalt; duo,
duae num.– doi; citerior, -ius adj.comp. – mai de dincoace; conscribo,
-ĕre, -psi, -ptum – a recruta; auxilium, -ii n.– ajutor; coloco, -are, -avi,
-atum – a stabili; totus,-a, -um adj.3 – întreg, tot; compleo, -ēre, -evi,

31
-etum – a umple; interea adv.– între timp; sarcina,-ae f.- bagaj; conferro,
-re, -tuli, -latum – a aduce; munio, -ire, -ivi, -itum – a întări; iubeo, -ēre,
iussi, iussum – a porunci.
III. Traduceţi textul în limba română şi analizaţi sintactic acuzativele
întâlnite:
Itaque Titum Labienum legatum in Treveros, qui proximi flumini
Rheno sunt, cum equitatu mittit. Huic mandat, Remos reliquosque Belgas
adeat atque in officio contineat Germanosque, qui auxilio ab Belgis
arcessiti dicebantur, si per vim navibus flumen transire conentur,
prohibeat. Publium Crassum cum cohortibus legionariis XII et magno
numero equitatus in Aquitaniam proficisci iubet, ne ex his nationibus
auxilia in Galliam mittantur, ac tantae nationes coniungantur.
(Caesar, B:G: III,11 )
Cuvinte: itaque conj.- prin urmare; legatus, -i m.– locţiitor, sol; Treveri,
-orum m.– tribul treverilor; mando, -are, -avi, -atum – a încredinţa; Remi,
-orum m.– tribul remilor; reliquus, -a, -um adj.3 – restul; adeo, -ire, -ii,
-itum – a merge; officium,-ii m.– îndatorire; arcesso, -ĕre, -siti, -situm – a
chema; vis – forţă; navis, -is f.- corabie; conor, -ari, conatus sum – a
încerca; prohibeo, -ēre, -ui, -itum – a împiedica; cohors, -rtis f.– cohortă,
formaţie de luptă de 100 de persoane; legionarius,-ii m.– de legiune; ne
conj.– ca să nu; natio, -onis f.– neam; coniungo, -are, -avi, -atum – a uni.

32
 Locativul

I. Retrospectivă morfologică:

Nr. Gen D.I D.II D.III c. D.III v D.IV D.V

M -ae -i -i - - -
Sg. F -ae -i -i - - -
N - -i -i - - -
Pl. M -is -is -ibus - - -
F -is -is -ibus - - -
N - -is -ibus - - -

II. Funcţii sintactice. Este un vechi caz indo-european care definea

plasarea cu excluderea mişcării. Morfologic avea forme distincte la
declinarea I (-ae): Romae - la Roma, Capuae – la Capua, viciniae – în
vecinătate şi la declinarea a II-a (-i): domi -acasă, humi – pe pământ, la
numărul singular, şi în câteva forme relicte de declinarea a III-a
(Carthagini – la Cartagina). Valoarea lui concretă fiind aceea de a indica
plasarea în spaţiu, Locativul se opune acuzativului direcţiei care arată către
sau spre ce tinde mişcarea şi deopotrivă ablativului separativ care indică
punctul de plecare sau de separaţie. De exemplu, un substantiv în acuzativ,
domum, se traduce spre casă, către casă, în locativ, domi – acasă, iar în
ablativ separativ domo - de acasă. Cele mai multe exemple în cazul locativ
sunt nume de oraşe sau insule: Deli – la Delos, Lemni – în Lemnos. La
plural locativul este identic cu ablativul. Locativul dezvoltă o singură
valoare abstractă, aceea a plasării în timp: luci - în zori, vesperi - seara,
temperi – la timp.

33
 Ablativul
Ablativus casus

I. Retrospectivă morfologică:

Nr. Gen D.I D.II D.III c. D.III v D.IV D.V

M -a -o -e -e -u -e
F -a -o -e -e -u -e
Sg.
N - -o -e -i -u -
Pl. M -is -is -ibus -ibus -ibus -ebus
F -is -is -ibus -ibus -ubus -ebus
N - -is -ibus -ibus -ibus -

II. Funcţii sintactice

Ablativul latin are trei valori concrete şi anume ablativul locativ,
ablativul separativ şi ablativul instrumental. Funcţia predominantă în
aceste cazuri este aceea de complement. Identificarea valorilor ablativului
se face mai ales cu ajutorul unor prepoziţii specializate, dar şi cu ajutorul
regimului verbal. În cazul ablativului locativ prepoziţiile sunt in, sub,
separativul este indicat prin ab, ex, de, iar instrumentalul prin cum.
Complementul în ablativul, indiferent de valorile concrete, abstracte sau
derivate pe care le are se poate exprima:
- prin substantiv comun: Victoria cives metu liberavit. – Victoria i-a eliberat
pe cetăţeni de teamă.
- prin substantiv propriu: Labieno Caesar contentus est. – Caesar a fost
mulţumit de Labienus.
- adjectiv propriu-zis sau substantivizat: Consilium ab omnibus acceptum
erat. - Planul fusese acceptat de către toţi.
- pronume personal: Sua dicta vobis confirmata sunt. - Spusele sale au fost
confirmate de către voi.

34
- pronume reflexiv: Negat hoc mendacium de se. – Neagă această minciună
despre sine.
- pronume (/adjectiv) posesiv: Suis militibus pontem rapide fecit. – A făcut
podul rapid cu soldaţii săi.
- pronume demonstrativ: Venit ad certamen cum his.- Vine la întrecere cu
aceştia.
- pronume relativ-interogativ: Miserunt in civitatem mulieres quibus
subsidia obtinerent. – Au trimis femeile în cetate prin care să obţină
ajutoare.
- pronume nedefinit: Mirabilia signa visa sunt ab ullis. - Semne
miraculoase au fost văzute de către unii.
- numeral: Illi agri modo a tribus agricolarum culti sunt.- Acele ogoare au
fost cultivate doar de către trei dintre agricultori.
- verb la participiu: Auxilio misso, agricolae cultum agrorum finiverunt. –
Prin ajutorul trimis agricultorii au terminat cultivarea ogoarelor.
II.1. Ablativul locativ fără prepoziţie a luat locul fostului locativ mai
întâi la plural şi apoi şi la singular. Răspunde la întrebarea ubi – unde? Se
construieşte fără prepoziţie în cazul numelor de oraşe şi insule mici:
Athenis habitabat. – Locuia la Atena. Gadibus officium habebat. – Avea
treabă în Gades. Carthagine Aeneas Didonem reliquit. – Aeneas a părăsit-o
pe Dido la Cartagina. Ablativul locativ adaugă prepoziţiile in şi sub în
cazul numelor comune, numelor de continente şi de insule mari: Antiqua
vestigia in Italia videri possunt. – În Italia pot fi văzute vestigii antice.
Hostes castra sub monte consederunt. – Duşmanii au aşezat tabăra la
poalele muntelui. Adventum navium in limen exspectabant. – Aşteptau pe
ţărm sosirea navelor.
II.1.2. Gradul de abstractizare al ablativului locativ este mai mare
decât al locativului propriu-zis şi de aceea poate căpăta o valoare secundară

35
de relaţie în exemple ca: in salute communi idem populus
Romanus...maluit. - Poporul roman a preferat acelaşi lucru în ceea ce
priveşte salvarea comună.
II.1.3. O altă valoare abstractă poate fi cea de cauză în exemple ca:
in tanta multitudine dediticiorum suam fugam occultari... posse
existimarent. (Caes., B.G., I,27,4) – considerau că îşi pot ascunde fuga
într-o asemenea mulţime de oameni care au capitulat.
II.1.4. Întâlnim de asemenea secundar ablativul locativ temporal
fără prepoziţie la substantivele care desemnează diviziuni temporale.
Acesta răspunde la întrebarea quando? – când: septimo die – în a şaptea zi,
hac nocte – în această noapte, suo adventu - la sosirea sa, prima pueritia –
în copilărie. Dacă substantivele presupun o generalizare mai mare se poate
folosi una din prepoziţiile specifice ablativului locativ: in civili bello – în
războiul civil, sub Domitiano (Tac., Agric., 45) – în timpul lui Domiţian.
II.2. Ablativul separativ arată punctul de plecare, separarea sau
îndepărtarea şi răspunde la întrebarea unde – de unde? Ablativul separativ
are accepţiuni concrete, abstracte şi funcţii derivate.
În accepţiunea concretă ablativul arată locul de care te separi şi de
aceea se intitulează ablativ separativ. Se construieşte fără prepoziţie în
cazul numelor de oraşe: Roma – din Roma, insule mici: Rhodo – din
Rhodus şi a substantivelor comune: domo – de acasă, humo - de pe pământ,
din pământ, rure - de la ţară, venatu redire (Pl.) – a se întoarce de la
vânătoare. Când prepoziţiile specifice ablativului devin prefixe verbale
atunci evident acestea nu mai precedă substantivul: castris egressi (Caes.,
B.G., 2,11) – a ieşi din tabără, muro deiecti (Caes., B.G.,7, 28) – aruncaţi de
pe zid. Prepoziţiile specifice ablativului separativ sunt: a, (ab), e, (ex), de
şi se folosesc în cazul numelor comune, nume ţări, de continente şi insule
mari: Ab Italia in Galliam contendebat. – Din Italia se îndrepta spre Galia.

36
Ex itinere reverti sunt. – S-au întors din drum. Prepoziţia a, ab8 arată locul
de la care se pleacă, e, ex locul din interiorul căruia se produce mişcarea,
iar prepoziţia de mişcarea de sus în jos. De muro captivos iecerunt. – I-au
aruncat pe prizonieri de pe zid.
II.2.1. Cu înţeles abstract ablativul separativ poate arăta originea,
privaţiunea sau lipsa, comparaţia sau locul.
II.2.1.1. Ablativul separativ al originii apare după verbe ca nasci – a
naşte, parere – a se ivi şi după participii precum natus, ortus, oriundus:
libertino patre natus – născut dintr-un tată libert, equestri loco ortus – ivit
dintr-o familie de cavaleri, ab avo nobili – dintr-un bunic ilustru, omnes ab
Dite patre prognatos (Caes. B.G., 6,18) – pe toţi descinşi din tatăl zeilor.
II.2.1.2. Ablativul separativ privativ este cerut de verbe precum:
carĕre - a fi lipsit, egĕre, privare – a priva de la, orbare a fi lipsit de,
nudare – a fi golit de, spoliare, fraudare - a deposeda, abstinēre – a se
abţine de la: nulla re caret – nu-i lipseşte nimic, privare patria - a exila din
ţară, orba parentibus – orfană de părinţi, nudare murum defensoribus – a
goli zidul de apărători, abstinere a mulieribus (Caes. B.G., 7,47,5) - a se
abţine de la femei;
II.2.1.3. Ablativul separativ al comparaţiei este de fapt complemetul
comparativului lipsit de prepoziţie: matre filia pulchrior - fiica mai
frumoasă decât mama; puer doctior patre – copil mai învăţat decât tatăl.
II.2.1.4. Ablativul separativ temporal indică punctul de plecare în
timp sau îndepărtarea de un eveniment. Pentru a nu se confunda cu
ablativul locativ temporal, ablativul separativ temporal se particularizează
numai prin prepoziţii: a puero - de copil, ex illo die – din acea zi, de tertia
vigilia - de la a treia veghe;
8
Atât în cazul prepoziţiilor a, ab cât şi e, ex utilizarea formelor vocalice are loc în faţa cuvintelor care
încep cu consoană, în timp ce formele finalizate cu consoană preced cuvintele cu iniţială vocalică: a
Gallis, ex illo tempore.

37
 II.2.2 Ablativul separativ are câteva funcţii derivate foarte frecvente
indicând materia, partiţia unui întreg, raportarea, conformitatea, agentul,
relaţia, cauza sau modul.
II.2.2.1. Ablativ separativ al materiei arată materialul din care se
confecţionează ceva: pocula ex auro (Cic. Ver. 4, 62) – pahare din aur,
templum de marmore (Verg. Georg., 3,13) – templu din marmură;
II.2.2.2. Ablativul separativ partitiv tinde să înlocuiască genitivul cu
aceeaşi valoare în virtutea evoluţiei lingvistice de la sintetic la analitic
dimidium de praeda (Plt.Pseud., 1164) - jumătate din pradă, de mea
pecunia emi – am cumpărat din averea mea;
II.2.2.3. Ablativul separativ al raportării faţă de un punct este
specific în special limbajului militar: a fronte – din faţă, a latere – de pe
flanc, ex hac parte - din această parte; Ex utraque parte fluminis hostes
apparuerunt. – Duşmanii au apărut din ambele părţi ale fluviului.
II.2.2.4. Ablativul separativ al conformităţii indică lucrul luat ca
reper de la care se pleacă: e lege – după lege, de mea sententia – după
părerea mea, ex edicto - în conformitate cu edictul. Această valoare a
ablativului separativ apare în special în limbajul politic şi juridic: ex
republica facere aliquid – a face ceva în conformitate cu interesul public.
II.2.2.5. Ablativul separativ de agent apare după verbe la diateza
pasivă, numele de persoane fiind precedate mai ales de prepoziţia ab: ab
hostibus conspiciebatur – era zărit de către duşmani;
II.2.2.6. Ablativul separativ de relaţie indică subiectul la care face
referire, fiind un ablativ „al temei tratate” 9. Apare în special în titlurile de
opere: De oratore - Despre orator, De ira - Despre mânie, dar şi în expresii
ca: de aliqua re dicere - a vorbi despre ceva, de consilio disputare – a
discuta despre plan, de republica scribere - a scrie despre republică.
9
Vezi D. Sluşanschi, op.cit., p.72.

38
 II.2.2.7. Ablativul separativ de cauză este introdus mai ales de către
prepoziţiile de şi ex indicând motivul mişcării sau al stării: ex vulnere
aeger (Cic. Rep., 2,38) – bolnav din cauza unei răni, qua10 de causa punitus
est – din această cauză a fost pedepsit; ea de causa – din această cauză.
II.2.2.8. Ablativul separativ de mod este vizibil în afara unor
expresii modale ca: sine die - fără termen, sine fraude - fără înşelăciune,
în sintagme care atestă o adverbializare a prepoziţiei ce însoţeşte un
adjectiv neutru substantivizat: de integro – din nou, e toto - cu totul, de
nihilo - din nimic.
II.3. Ablativul instrumental
Cu valoare concretă, ablativul instrumental indică unealta, mijlocul
prin care se realizează acţiunea: Oculis video. - Văd cu ochii. Gladiis
pugnat. - Luptă cu săbiile. El poate fi cerut de verbe ca:
- utor - mă folosesc de, fruor – mă bucur de, fungor - îndeplinesc, potior -
pun stăpânire pe: Sua potestate utebatur. - Se folosea de influenţa lui .
Vescor pane. – Mă hrănesc cu pâine.
- ornare – a împodobi, miscĕre, commiscĕre – a amesteca, abundare,
redundare, affluĕre, circumfluĕre – a fi din plin, implēre, complēre - a
umple : Aqua amphoram implevit. - A umplut amfora cu apă. Miscuit
aquam vino. – A amestecat apa cu vin;
- după adjective cu semnificaţii apropiate de verbele de mai sus 11: plenus,
differtus, confertus, repletus, refertus, fluens, ornatus, gravis, comitatus:
militibus comitatus – însoţit de soldaţi.
II.3.1. Ablativul instrumental ca şi cel separativ are o serie de funcţii
abstracte în rândul cărora intră ablativul prosecutiv, ablativul preţului,
ablativul pedepsei şi ablativul măsurii:
10
Pronumele relativ în astfel de sintagme se traduce printr-un pronume demonstrativ.
11
Aceste adjective se pot folosi şi cu alte cazuri precum genitivul sau dativul în virtutea concurenţei
cazurilor.

39
 II.3.1.1. Ablativul instrumental prosecutiv răspunde la întrebarea
qua? – pe unde? şi arată calea văzută ca mijloc de realizare a acţiunii: Via
Appia proficiscitur. - Pleacă pe Via Appia. Porta Capena revertit. - Se
întoarce prin poarta Capena. Terra marique pugnatum est.– Lupta s-a dat
pe pământ şi pe mare.
II.3.1.2. Ablativul instrumental al preţului este cerut de verbe ca:
emĕre – a cumpăra, vendēre – a vinde, redimĕre - a fi pus în vânzare,
locare – a închiria, valēre - a valora: Domum plurimis sestertiis emit. - A
cumpărat o casă cu foarte mulţi sesterţi. Quot virorum fortium morte
necesse sit constare victoriam. (Caes., B.G.7,19,4) - Prin moartea câtor
bărbaţi puternici e necesar să se plătească victoria.
II.3.1.3. Ablativul instrumental al măsurii indică unitatea de măsură
concretă sau abstractă: Inimici exercitus minimo spatio absunt. – Armatele
rivale se află la foarte mică distanţă unele de altele. Magnos homines
virtute metimur, non fortuna. (Nep. Eum., 1,1) – Îi măsurăm pe oamenii
mari prin virtute, nu după bogăţia lor. Perechile corelative tanto....quanto,
eo magis quod sunt de asemenea ablative instrumentale de măsură.
II.3.1.4. Ablativul instrumental al pedepsei apare după verbe ca:
punire - a pedepsi, multare - a amenda, condemnare – a condamna12:
Punivit eum capite. – L-a pedepsit pe acesta cu moartea. Culpabilem decem
sestertiis multaverunt. – Au amendat vinovatul cu zece sesterţi.
II.3.2. Ablativului instrumental înregistrează şi o serie de funcţii
derivate cum ar fi cauza, modul, calitatea sau relaţia.
II.3.2.1. Ablativ instrumental de cauză apare în expresii uzuale ca:
fame, siti interire – a muri de foame, de sete, odio – din ură, amore – din
dragoste. Sua victoria insolenter gloriabatur. (Caes., B.G. 1,14,4) – Se

12
Verbele de condamnare pot avea un complement şi în cazul genitiv (a se vedea capitolul respectiv).

40
fălea în mod obraznic cu victoria sa. Metu in silvas abdidit. – De frică s-a
ascuns în păduri.
II.3.2.2. Ablativ instrumental de mod poate apărea fără prepoziţie
atunci când substantivul abstract este însoţit de un atribut adjectival:
Poculum ex auro magna cura capit. - Ia paharul de aur cu mare grijă. Socii
omni ratione auxilium populo Romano offerunt. – Aliaţii oferă poporului
roman ajutor cu toată socoteala. Magna cura domum intrat. - Cu mare grijă
intră în casă. Alia ratione bellum gerendum est. – Războiul trebuie purtat
după o altă logică.
Există de asemenea expresii stereotipe consacrate: more
Germanorum – după obiceiul germanilor, silentio – în linişte, pedibus – pe
jos.
II.3.2.3. Ablativul instrumental al calităţii se referă la însuşirile
trecătoare sau dobândite ale unei persoane13: summa virtute - de o mare
virtute, magna sapientia – de o mare înţelepciune. Capillo sunt promisso
atque omni parte corporis rasa. (Caes., B.G., 5,14) – Sunt cu părul lung şi
cu toată partea corpului rasă. C. Valerium Procillum ... summa virtute et
humanitate adulescentem. (Caes., B.G.,1,47) – Pe C.Valerius Procillus, un
tânăr de o mare virtute şi omenie...
II.3.2.4. Ablativul instrumental de relaţie arată punctul de vedere,
raportul sub care se face afirmaţia: Meo arbitrio consilium non fuit
optimum. - După socoteala mea planul nu a fost foarte bun. Octavianus
Caesarem vicit gloria. – Octavian l-a învins în glorie pe Caesar. Ablativul
instrumental de relaţie poate fi cerut de verbe ca: superare – a întrece,
vincĕre – a învinge, praestare – a întrece, excellĕre - a se distinge în,
differre – a se deosebi prin: vincĕre aliquem divitiis – a întrece pe cineva în

13
Ablativul instrumental al calităţii este concurat de către genitivul calităţii care indică o calitate durabilă
sau înnăscută (a se vedea capitolul respectiv)

41
averi, errare tota re – a se înşela în toate privinţele; de adjective precum:
nomine notus – cunoscut după nume, forma similis – asemănător prin
formă, pedibus mobilis – mobil în picioare, mente captus – cuprins de
spirit; de substantive ce au devenit stereotipe: nomine – după nume, re – în
fapt, specie – în aparenţă.
II.4. Ablativ sociativ
Ablativul sociativ poate fi însoţit de prepoziţia cum: Cum his legatis
proelium comisit. – A dat lupta cu aceşti locţiitori. Cum amicis venit. – A
venit cu prietenii. Prepoziţia apare în unele situaţii chiar şi atunci când
verbul este prefixat con/com: coniungere cum aliquo – a se uni cu cineva.
II.5. Ablativ subiect
Această funcţie a ablativului se întâlneşte în cadrul subordonatelor
circumstanţiale nominale, formate dintr-un verb la participiu în cazul
ablativ sau un nume predicativ în ablativ şi un subiect situat în acelaşi caz.
La nivelul sintaxei frazei14 aceste subordonate nominale pot avea
circumstanţe temporale, cauzale, condiţionale, comparative sau concesive:
Omnibus rebus ad profectionem comparatis, diem dicunt. – După ce au fost
puse laolaltă toate lucrurile pentru plecare, stabilesc ziua. M.Messala M.
Pisone consulibus...(Caes., B.G. 1,2) – Pe când erau consuli M.Messala şi
M. Piso...
II.6. Ablativul apoziţie
În limba latină normalitatea apoziţiei rezidă în cazul pe care îl ia
aceasta în funcţie de determinat. Altfel prezenţa nominativului, izolat pe
lângă un determinat în ablativ este emfatică: Oppidum ab Helvetiis, nostris
sociis in illo proelio, circumdatum est. - Cetatea a fost înconjurată de către
helveţi, aliaţii noştri din acea luptă.

14
Problematica va fi dezvoltată în capitolul rezervat sintaxei frazei.

42
 Exerciţii de autoevaluare:
I. Identificaţi substantivele în cazul ablativ şi menţionaţi valoarea
acestora; traduceţi apoi textul în limba română:
Romani una levi pugna toto eius orae mari potiti erant. Sunt in culpa
qui officia deserunt mollitia animi. Miles nomine Calusidius strictum
obtulit gladium. Natura duce, nullo modo errari potest. Agesilaus statura
fuit humili et corpore exiguo et claudus altero pede. Accessum est ad
Britanniam omnibus navibus meridiano fere tempore. Pompeius decumana
porta se ex castris eiecit. Paucos suos ex fuga nactus comitatu equitum
triginta ad mare pervenit. Exstincto in ipso aetatis et victoriarum flore
Alexandro Magno, triste apud omnes tota Babylone silentium fuit.
Cuvinte: levis, -e adj.2 – uşor; totus, -a, -um adj.3 – întreg; ora,-ae f.–
ţărm; potior, potiri, potitus sum – a pune stăpânire pe; culpa, -ae f.- vină;
officium -ii n.– datorie; desero, -ĕre, -rui, -rtum – a părăsi; mollitia, -ae f.–
slăbiciune; offero, -ferre, -tuli, -latum – a arăta, a purta; gladium, -ii n.–
sabie; stringo,- ĕre,-nxi, -ctum – a scoate; erro, -are, -avi, -atum – a greşi;
humilis, -e adj.2– umil; exiguus, -a, -um adj.3 – scurt, mic; claudus, -a, -um
adj.3 – şchiop; accido, -ĕre, -edi, -esum – a ajunge; meridianus, -a, -um
adj.3 – de amiază; decumana porta – poarta principală; nanciscor, nancisci,
nactus sum – a afla, a găsi; comitatus, -us m.– suită, cortegiu; extinguo,
-ĕre, -ui, -ctum – a se stinge, a muri; flos, floris f.– floare; silentium,-ii n.–
linişte.
II. Analizaţi cazurile substantivelor subliniate şi traduceţi textul în
limba română:
Oppidi murus a planitie mille ducentos passus aberat. Caesar media
nocte silentio profectus ad hostium castra mane pervenit. Caesari cum id
nuntiatum esset, Helvetios per provinciam nostram iter facere conari,
maturat ab urbe proficisci, et, quam maximis itineribus potest, in Galliam

43
ulteriorem contendit et ad Genavam pervenit. Dumnorix eo tempore
principatum in civitate obtinebat. Accidit ut una nocte omnes Hermae qui
in oppido erant Athenis deicerentur.
(Caesar, B.G.I, passim)
Cuvinte: murus, -i m. – zid; planities, -ei f. – câmpie; ducenti, -ae, -a
num. – două sute; passus, -us m. – pas; absum, -esse, -fui – a se afla la
depărtare; proficiscor, -cisci, -fectus sum - a pleca; mane adv. – a doua zi;
pervenio, -ire, -veni, -ventum – a ajunge; nuntio, -are, -avi, -atum – a
anunţa; conor, -ari, -atus sum – a încerca; maturo, -are, -avi, -atum – a se
grăbi; iter, itineris n. – drum; contendo, -ĕre, -ndi, -ntum – a se îndrepta;
principatus, -us m. – conducere; obtineo, -ēre, -tinui, -tentum – a obţine;
accido, -ĕre, -cidi - a se întâmpla; deicio, -ĕre, -ieci, -iectum - a îndepărta.
III. Traduceţi textul şi analizaţi funcţiile cazurilor învăţate:
Ibi Orgetorigis filia atque unus e filiis captus est. Ex eo proelio
circiter milia hominum CXXX superfuerunt eaque tota nocte continenter
ierunt: nullam partem noctis itinere intermisso, in fines Lingonum die
quarto pervenerunt, cum et propter vulnera militum et propter sepulturam
occisorum nostri triduum morati eos sequi non potuissent.
(Caesar, B.G.I,26)
Cuvinte: ibi adv. – acolo; Orgetorix, -gis m. Orgetorix; capio, -ĕre, cepi,
captum – a prinde; proelium, -ii n. – luptă, confruntare; circiter adv. –
aproape; supersum, -esse, -fui – a supravieţui; continenter adv. – continuu;
eo, ire, ivi, itum - a merge; intermitto, -ĕre, -misi, -missum – a întrerupe;
quartus, -a,- um num. ord. – al patrulea; propter prep.cu Ac. - din cauza;
vulnus, -eris n. – rană; sepultura, -ae f. – înmormântare; occisus, -i m. –
mort, ucis; moror, -ari, -atus sum – a întârzia; sequor, sequi, -cutus sum – a
urma.

44
 Genitivul
Genitivus casus

I. Retrospectivă morfologică:

Nr. Gen D.I D.II D.III c. D.III v D.IV D.V

M -ae -i -is -is -us - ei
F -ae -i -is -is -us - ei
Sg.
N - -i -is -is -us -
Pl. M -arum -orum -um -ium -uum erum
F -arum -orum -um -ium -uum erum
N - -orum -um -ium -uum -

II. Funcţii sintactice

Deşi este un caz prin excelenţă ad-nominal, prin valorile de genitiv
de apartenenţă, genitiv explicativ sau genitivul calităţii, genitivul
cumulează acest statut şi cu cel de complement al verbului prin genitivul
partitiv sau genitivul de relaţie.
Atributul sau complementul în genitiv se pot exprima prin:
- substantiv comun: agri incolarum – ogoarele locuitorilor, duces
exercituum – comandanţii armatelor;
- substantiv propriu: templum Iovis – templul lui Iupiter, opes Gallorum -
bunurile galilor, servus Clodii - sclavul lui Clodius;
- pronume personal: memini tui – îmi amintesc de tine;
- pronume/adjectiv posesiv: Beneficium mei nepotis – binefacerea nepotului
meu;
- pronume demonstrativ: oratio huius – cuvântarea acestuia; carmina
eorum – poeziile acestora;
- pronume relativ: Mulier cuius epistulam exspectas pulcherrima est: -
Femeia a cărei srisoare o aştepţi este foarte frumoasă;

45
- pronume nehotărât: labore cuiusquam – prin efortul cuiva, cupiditas
ullius – dorinţa cuiva;
- numeral: Ioca duorum omnes viderunt – Toţi au văzut jocurile celor doi;
- verb la participiu: studium amati – zelul celui iubit;
- verb la gerunziu: ars amandi – arta de a iubi, modus vivendi – mod de a
trăi.
II.1. Genitivul de apartenenţă
Indică apartenenţa în sens larg sau, aşa cum o subclasifica lingvistul
Dan Sluşanschi,15 faţă de lucruri, persoane şi personificări:
- apartenenţa faţă de lucruri: murus urbis – zidul oraşului, paries
domi - peretele casei, ripa fluminis – malul fluviului;
- apartenenţa faţă de persoane: domus patris - casa tatălui, liber
pueri - cartea copilului, canis matris – câinele mamei;
- apartenenţa faţă de personificări: fletus venti – suflarea vântului,
furor maris – zbuciumul mării.
Genitivul de apartenenţă poate îndeplini atât funcţie de atribut, cât şi
de nume predicativ: Domus patris - casa tatălui; Parietes domi (sunt). -
Pereţii sunt ai casei. Hi filii nostrae matris sunt. - Aceşti fii sunt ai mamei
noastre. Numele predicativ în cazul genitiv cu valoare de apartenenţă se
poate traduce şi prin: este propriu, specific cuiva: Est regis tueri cives. -
Este propriu unui rege să-şi protejeze cetăţenii.
Un nume propriu în genitiv dependent de un alt nume comun ca
mater, pater, filius, filia, nepos sau de un substantiv propriu poate indica
apartenenţa la aceeaşi familie: Marci nepos - nepotul lui Marcus, Antonii
uxor – soţia lui Antonius, Ciceronis servus – sclavul lui Cicero, Paris
Priami – Paris al lui Priam, Hectoris Andromache (Verg. Aen., 3,319) –

15
Vezi op. cit., p.96.

46
Andromaca lui Hector, Vercingetorix, Celtilli filius ... facile incendit.
(Caes.B.G., VII,4) - Vercingetorix, fiul lui Celtilius se aprinde repede.
În vorbirea informală se întâlneşte frecvent elidarea unor cuvinte ca:
aedes - sălaş, fanum - altar, templum – templu, opus - creaţie, liber - carte,
oratio – cuvântare. Absenţa acestora este marcată de prezenţa în faţa
genitivului de apartenenţă a unei prepoziţii improprii acestui caz: Ad
Veneris omnes conveniunt. – Toţi s-au adunat la (templul) Venerei; In
Ciceronis exempla memorabilia sunt. – În (cartea) lui Cicero sunt exemple
memorabile.
Genitivul de apartenenţă apare după anumite adjective care implică
un sens apropiat de cel de apartenenţă: proprius - propiu, similis -
asemenea, dissimilis16 - diferit, sacer - sacru: vita similis deorum - viaţă pe
potriva zeilor; anseres sacri Iunonis – gâştele sacre Iunonei.
Utilizarea genitivului de apartenenţă pe lângă substantive strâns
legate de paradigma verbală admite o dublă interpretare: laudatio consulis
– lauda consulului sau laudă consulului, timor populi – teama poporului sau
teama de popor. În primul caz genitivul de apartenenţă se dezambiguizează
fiind interpretat ca genitiv subiectiv, iar în al doilea caz ca genitiv obiectiv.
În cazul în care ambiguitatea genitivului după un substantiv deverbativ se
rezolvă contextual este de ajuns ca interpretarea acestuia să fie făcută ca
genitiv de apartenenţă: cantus avium – cântecul păsărilor, faber suae
fortunae – meşter al propriei sorţi.
II.2. Genitivul explicativ
Genitivul unui substantiv care nu mai are în vedere relaţia de
apartenenţă propriu-zisă, ci o semnificaţie mult mai largă şi mai generală
cum ar fi categoria, clasa sau citarea se numeşte genitiv explicativ. În unele
situaţii genitivul redă apoziţional numele unei divinităţi, izolate în acest caz
16
Astfel de adjective se construiesc şi cu dativul.

47
prin elidarea substantivului deus/dea: flumen Sequanae – fluviul (zeiţei)
Sequana, urbs Romae – oraşul Roma. Alteori indică termenul prin el însuşi:
haec vox voluptatis – această voce a voluptăţii, genera bestiarum –
categorii de animale sălbatice, nomen carendi – numele de alinare, ars
amandi - arta de a iubi sau redă exagerările de limbă vorbită: monstrum
mulieris - un monstru de femeie.
II.3. Genitiv partitiv
Genitivul partitiv indică o cantitate asupra căreia se operează o
partiţie. Se întâlneşte pe lângă determinate care semnifică:
- una sau mai multe părţi ale întregului: pars hominum – o parte dintre
oameni, dimidium praedae – jumătate din pradă, reliquum civium – restul
dintre cetăţeni;
- după adjective substantivizate care presupun o partiţie: multi, pauci,
plerique: multi amicorum - mulţi dintre prieteni, pauci captivorum -
puţini dintre prizonieri, plerique agricolarum - majoritatea dintre
agricultori;
- după adverbe de cantitate: summum, extremum, multum, plus, parum,
minus, paucum: multum auri – mult din aur, plus equorum – mai mulţi
dintre cai, minus fidei – mai puţin din credinţă;
- genitiv partitiv cu funcţie de complement al superlativului: princeps
principum - principele principilor, rex regum - rege al regilor, liber
librorum - cartea cărţilor, pessimi servorum – cei mai răi dintre sclavi;
- după pronume la genul neutru, fie ele demonstrative, interogative sau
nedefinite: id, aliquid, nihil, quid17: Sua sententia aliquid honoris diminuit.
– Hotărârea sa a diminuat ceva din onoare. Nihil consilii invenit. – Nu a
descoperit nimic din plan.

17
Contextual, aceleaşi pronume enumerate mai sus pot avea mai mult o nuanţă explicativă decât partitivă:
quid novi ? - ce e nou? Cf. Dan Sluşanschi, op.cit., p.102

48
- după adverbe relativ interogative: ubi, nusquam, quo: Ubi finium
exsilatus est. - În care dintre pământuri a fost exilat? Nusquam populorum
bene est ut domi. - Nicăieri între neamuri nu e mai bine ca acasă.
- după numerale cardinale care acceptă atât o construcţie atributivă cât şi
una partitivă: tres lupi (trei lupi), tres luporum (trei dintre lupi), decem
poetae – zece poeţi, decem poetarum - zece dintre poeţi.
- după verbe implendi (verbe de umplere) şi adjective derivate din acestea
sau înrudite semnatic:complēre, implēre, replēre – a umple, plenus, refertus
- plin; Italia omnium frugum plena est. – Italia este plină de toate roadele.
- după verbe memoriae (verbe de memorie) şi adjective derivate sau
înrudite semantic: meminisse, recordari, reminisci – a-şi aminti, oblivisci –
a uita, memor – care îşi aminteşte, immemor – care nu îşi mai aminteşte,
Caesar sociorum veterum iniuriarum obliviscitur. – Caesar a uitat de
vechile nedreptăţi ale aliaţilor. Vivorum memini, nec tamen Epicuri licet
oblivisci. – Îmi amintesc de cei vii, şi totuşi nu este îngăduit să uit pe
Epicur. (Cic. De finib.,V, 1) Ipse certe agnoscet et cum aliquo dolore
flagitiorum suorum recordabitur. (Cic. In Pis., 6, 13) – El însuşi va
recunoaşte cu siguranţă acest lucru şi îşi va aminti de neajunsurile sale cu
ceva durere.
- după verbe cupiendi (verbe de dorinţă) şi adjective derivate sau înrudite
semantic: cupio – doresc, cupidus – dornic, avidus – avid. Vercingetorix
regni cupidus erat. – Vercingetorix era dornic de putere.
- după verbe potiendi (verbe de stăpânire): Omnis Galliae potitus est. – A
pus stăpânire pe toată Galia.

II.4. Genitivul calităţii

49
 Genitivul calităţii arată o înzestrare particulară calitativă a unui
individ sau lucru: homines magnae virtutis (Caes. B.G.¸2,15,5) - oameni de
o mare virtute, vir magni ingenii – bărbat de un mare talent, femina
magnae sapientiae – femeie de o mare înţelepciune. Genitivul calităţii este
concurat de ablativul calităţii. Diferenţa între ele este aceea că primul arată
o calitate înnăscută, iar celălalt o calitate dobândită sau efemeră.
Genitivul calităţii mai poate desemna rasa, clasa sau specia: mei loci
atque ordinis hominem (Ter. Eu. 234) - pe un om de rangul şi condiţia mea.
Eiusdem farinae ut pater hic puer est. - Acest copil este din acelaşi aluat ca
şi tatăl. Subsumate genitivului calităţii sunt genitivul estimării sau al
evaluării şi genitivul preţului.
II.4.1. Genitivul estimării sau al evaluării indică mărimea unui
obiect, fenomen sau eveniment: fossa decem pedum - şanţuri de zece
picioare, tridui mora - întârziere de trei zile, puer annorum quinque –
copil de cincisprezece ani; Acest tip de genitiv apare şi după verbe ca:
aestimare – a socoti, censēre – a socoti, pendēre – a cântări, putare – a
considera, ducĕre – a socoti, emĕre – a cumpăra, vendēre – a vinde:
Vendidit vinum quanti ipse voluit. – A vândut vinul cu cât a vrut. Sua opera
magni aestimat. – Consideră operele sale de mare preţ.
II.4.2. Genitivul preţului arată valoarea unei mărfi sau situaţii:
amphora magni pretii – amforă de mare preţ, officium parvi pretii – slujbă
de nimic.
II.5. Genitivul de relaţie poate fi întrebuinţat după substantive şi
verbe aducând o lămurire asupra a ceea ce se discută. Genitivul de relaţie
apare:
- pe lângă substantive: omnium rerum desperatio - deznădejde în toate
privinţele, consultatio nuptiarum – sfat în ceea ce priveşte căsătoria,
reipublicae dissensio – neînţelegere în privinţa statului;

50
- pe lângă adjective: insuetus - neobişnuit, incertus – nesigur,
peritus/imperitus – priceput/nepriceput, gnarus/ignarus –
cunoscător/necunoscător, doctus - învăţat, rudis – necioplit, scriba linguae
Graecae peritus – scrib priceput la limba greacă, homines insueti laboris –
oameni neobişnuiţi cu munca;
- pe lângă verbe de acuzare: damnare, condemnare - a condamna,
accusare – a acuza, multare - a amenda, absolvere – a achita: Damnavit
eum mortis. – L-a condamnat pe acesta la moarte; Multavit furem decem
sestertiorum. – L-a amendat pe hoţ cu zece sesterţi; Eum tu accusas
avaritiae? – pe acesta îl acuzi tu de zgârcenie?
- după verbe impersonale care se construiesc cu genitivul de relaţie al
motivării şi acuzativul de obiect al persoanei: miseret – a-i fi milă, pudet –
a-i fi ruşine, piget – a-i fi silă, paenitet – a se căi, taedet – a-i fi scârbă: Me
ranarum taedet. – Mi-e scârbă de broaşte, Illum suae culpae non paenitet. –
Acela nu se căieşte de vina sa.
II.6. Genitiv apoziţie reprezintă o determinare firească a unui
substantiv în cazul genitiv. Sententia praetoris Lucilii audita omnibus est. –
Sentinţa pretorului Lucilius a fost auzită de către toţi.
II.7. Genitiv exclamativ apare în puţine situaţii, sub influenţa elinei:
o mercis malae! – o ce afacere proastă!, o miserae sortis! – o ce soartă
nefericită!

Exerciţii de autoevaluare:
I. Identificaţi genitivele de apartenenţă, explicative şi de calitate din
frazele de mai jos:

51
 Fuit Romae pontificis maximi omnia publica privataque sacra
diligentissime tueri. Cum maxime interesset maiorum nostrorum scire ea
quae eventura essent, in omnibus rebus deos consuli atque magistratus
responsis haruspicum parere iusserunt. Platoni cum parvulo dormienti
apes in ore consedissent, praedictum est illius eloquentiam singularis
suavitatis fore. Romulus spolia ducis hostium caesi gerens, cum ea in
Capitolio ad quercum pastorum sacram deposuisset, templum Iovis ibi
aedificari iussit.
Cuvinte: pontifex, -cis m. – mare preot; tueor, -ēri, -itus sum – a
supraveghea, a avea grijă; diligens, -tis adj.1. – grijuliu; intersum, -esse,
-fui – a fi în interesul, a se deosebi; maiores, -um m. – bătrâni, strămoşi;
evenio, -ire, -i, -tum - a se întâmpla; responsum –i n. – răspuns; pareo, -ēre,
-ui -itum - a se supune; haruspex, -cis m. – prezicător; iubeo, -ēre, iussi,
iussum – a porunci; parvulus, -a, -um - foarte mic (substantivizat – copil
mic); dormio, -ire, -ivi, -itum - a dormi; apes,- is f. – albină; os, oris n. –
gură; consido, -ĕre, -edi, -essum – a se aşeza; praedico, -ĕre, -dixi, -dictum
– a prezice; eloquentia, -ae f. – elocinţă; suavitas, -atis f. – farmec,
desfătare; spolium, -ii n. – pradă de război; caedo, -ĕre, cecidi, caesum – a
ucide; gero, -ĕre, gessi, gestum – a purta; quercus, -us f. – stejar; pastor, -is
m.- păstor; depono, -ĕre, -posui, positum – a depune; aedifico, -are, -avi,
-atum - a construi.
II. Identificaţi genitivele din textul următor:
Quis vestrum tam rationis expers est ut credat in Aetna Iovi fulmen
fabricari? Quod auri, quod argenti, quod ornamentorum in fanis Siciliae
fuit, id Verres abstulit. Pythagoras cum in geometria quiddam novi
invenisset, Musis bovem immolavisse dicitur. Emit homo cupidus et dives
hortos tanti quanti venditor voluit. Nemo illorum Vergilii carminum tam

52
ignarus est qui Didonis doloris atque acerbae mortis non meminerit. Sunt
qui dicant principio mundum hominum causa factum esse.
Cuvinte: expers, -rtis adj.1 – priceput; ratio, -onis f. – logică; credo, -ĕre,
credidi, -ditum - a crede; fulmen, -inis n. – fulger; fabrico, -are, -avi, -atum
– a produce; fanum, -i n. – templu; aufero, -ferre, abstuli, ablatum – a jefui,
a fura; invenio, -ire, -i, -tum - a descoperi; immolo, -are, -avi, -atum - a
aduce jertfe; emo, -ĕre, emi, emptum – a cumpăra, dives, -itis adj.1 – bogat;
hortus, -i m. – grădină; venditor, -is m. – vânzător; volo, velle, volui – a
vrea; carmen, -inis n. – poezie; ignarus, -a, -um adj.3 – necunoscător,
dolor, -is m. – durere; acerbus,-a, -um adj.3 – crâncen; memini, meminisse
– a-şi aminti; principium, -ii n. – început; mundus, -i m. – lume; facio, -ĕre,
feci, factum - a face; causa, -ae f., - motiv, raţiune.
III. Identificaţi valorile cazurilor învăţate din textul de mai jos:
Magni animi est iniurias despicere. Quis Carthaginiensium pluris
fuit Hannibale consilio, virtute, rebus gestis? Delphi, plus in deo quam in
viribus spei ponentes resistebant. Cassivellaunus magno cum periculo
nostrorum equitum cum iis confligebat. Quanti ista civitas aestimanda est
qua boni sapientesque pelluntur?
Cuvinte: despicio, -ĕre, -exi, -ectum - a dispreţui; animus, -i m. – suflet,
spirit; iniuria, -ae f. – nedreptate; plus, -ris adj.1 – mai mare; virtus, -utis f.
– virtute; deus, -i m. – zeu; vis f. – forţă; pono, -ĕre, posui, -situm - a pune;
resisto, -ĕre, -stiti, -titum - a rezista; eques, -itis m. – cavaler; confligo, -ĕre,
-xi, -ctum - a lovi, a lupta; aestimo, -are, -avi, -atum - a socoti; civitas, -atis
f. – cetate; pello, -ĕre, pepuli, pulsum – a îndepărta, a exila; sapiens, -ntis
adj. 1 – înţelept.

53
 Dativul
Dativus casus

I. Retrospectivă morfologică:

Nr. Gen D.I D.II D.III c. D.III v D.IV D.V

M -ae -o -i -i -ui - ei
F -ae -o -i -i -ui - ei
Sg.
N - -o -i -i -ui -
Pl. M -is -is -ibus -ibus -ibus -ebus
F -is -is -ibus -ibus -ubus -ebus
N -is -is -ibus -ibus -ibus -

II. Funcţii sintactice

Dativul definit de obicei drept caz al complementului indirect
înregistrează în limba latină valori numeroase comparativ cu situaţia lui în
limbile flexionar analitice.
Complementul indirect în dativ se poate exprima prin:
- substantiv comun: Dat matri donum. – Dă mamei un cadou. Dicit puero
fabulam. – Spune copilului o poveste.
- substantiv propriu: Labieno auxilium mittit. – Trimite ajutor lui Labienus.
Modo Iovi licet fatum scire. – Numai lui Iupiter îi e permis să cunoască
soarta.
- pronume personal: Mihi canis est. - Eu am un câine. Bene tibi tuus filius
respondet. – Bine îţi răspunde fiul tău. Virtus sola nobis neque datur dono,
neque accipitur. (Sal., Iug., 85,38) – Numai virtutea nici nu ni se dă în dar,
nici nu se primeşte în dar.
- pronume reflexiv: Quisque sibi nocet. – Fiecare îşi dăunează sieşi.
- pronume/adjectiv posesiv: Vestro cani ossa dedi. – Am dat câinelui vostru
oase.

54
- pronume demonstrativ: Illo ne dicas quidquam. – Aceluia să nu-i spui
nimic. His pacem obtulit. – Acestora le-a adus pacea.
- pronume relativ-interogativ: Helvetios amicos populi Romani
appellaverunt quibus nulla spes erat. - I-au numit pe helveţi prieteni ai
poporului roman, care nu mai aveau nicio speranţă.
- pronume nedefinit: Sextus Roscius praedia coluit aliis, non sibi. (Cic.,
Pro Rosc.Amer., 17,49) – Sextus Roscius a cultivat moşiile sale pentru alţii
nu pentru sine.
- verb la participiu: Nuntiato dona et maxima signa adportaverunt. – Celui
anunţat i-au adus cadouri şi cele mai mari distincţii.
- verb la gerunziu: Adeundo limen procella finire necesse est. - Spre a
ajunge la mal trebuie să înceteze furtuna.
- verb la supin: Legatos mittit pacem petitui. – Trimite soli spre a cere pace.
Dativul poate fi cerut de verbe şi adjective.
II.1 Dativul de atribuire arată cui i se atribuie un obiect şi apare pe
lângă:
- verbe care înseamnă a da, a atribui: dare – a da, tribuĕre – a acorda,
dicĕre – a spune, scribĕre – a scrie, narrare – a povesti, mittĕre - a trimite,
negare – a nega, iubēre – a porunci, imperare – a comanda, distribuĕre - a
împărţi, mittĕre – a trimite, mandare - a încredinţa: Matri epistulam mitto. –
Trimit mamei o scrisoare; Militibus pontem facĕre imperat. - Porunceşte
soldaţilor să facă un pod.
- verbe cu sensul de a răpi, a smulge: eripĕre – a răpi, auferre – a
îndepărta, abducĕre – a lua, detrahĕre - a smulge: Detrahit ei signa
imperatoris. – I-a smuls acestuia semnele imperiale; Captivo ultimam spem
eripuit. – I-a îndepărtat prizonierului ultima speranţă.
- verbe care înseamnă a se apropia, a se întâmpla: obviam ire – a ieşi în
întâmpinare, appropinquare – a se apropia, evenit, accidit, contingit – a se

55
întâmpla, placet, libet – a-i plăcea: Caesari auxilium petentes obviam
ibant. – Îi ieşeau înainte lui Caesar cerându-i ajutor; Omnia mihi evenit. –
Toate mi se întâmplă mie.
- verbe cu sensul de a uni: iungĕre, coniungĕre, copulare – a uni, implicare
- a se implica, sociare – a se asocia, miscēre - a se amesteca: Non potest
formosae mulieri finem piscis iungĕre. – Nu se poate adăuga unei femei
frumoase o coadă de peşte. Suae magnae audaciae magnam potestatem
sociabatur. - Asocia marii sale îndrăzneli o mare putere;
- verbe care arată încrederea sau opusul acesteia: fidĕre – a crede, confidĕre
– a se încrede, diffidĕre – a nu avea încredere: Iustitiae senatus diffidit. -
Nu se încredea în justeţea senatului.
- verbe care înseamnă a preceda sau a succeda: antecedĕre, praecedĕre - a
preceda, succedĕre – a urma: Succesit ei Nerva Traianus. – Acestuia i-a
urmat Nerva Traian. Antecedebat crudeli servituti dulcem libertatem. –
Punea înaintea sclaviei crude dulcea libertate.
II.2. Dativ de proximitate arată apropierea de o persoană sau un
eveniment şi apare după verbe care presupun compararea de opinii sau
după adjective care implică asemănarea, egalitatea, comuniunea:
- comparare – a compara, conferre – a conferi, praeferre, anteponĕre – a
prefera: Comparabat sociorum consilio consilium nostrorum. - Compara cu
planul aliaţilor planul alor noştri;
- după adjective ca: propior – mai apropiat, proximus – foarte apropiat,
finitimus - învecinat, vicinus – vecin: Germani finitimi Gallis erant. -
Germanii erau vecini galilor. Proximi parentibus semper pueri erunt. – Cei
mai apropiaţi părinţilor vor fi mereu copiii.
- amicus - prieten, inimicus - duşman, gratus – plăcut, recunoscător,
ingratus – nerecunoscător, similis - asemenea, dissimilis - diferit, par

56
- egal, impar - inegal18: Carmina Ovidii grata meo animo sunt. – Poeziile
lui Ovidiu îmi sunt plăcute sufletului. Iugurtha inimicus populo Romano
erat. - Iugurtha era duşman poporului roman.
- idoneus - potrivit, aptus - apt, opportunus – favorabil, oportun,
accomodatus – obişnuit: Idoneum tempus pugnae Caesar invenit. – Caesar
a găsit un timp potrivit pentru luptă. Res homini novo opportuna erat -
Situaţia era favorabilă unui om nou.
II.3. Dativul interesului poate arăta plasarea afectivă faţă de o
persoană, clasificându-se în dativus commodi (al favorii): Sol omnibus
lucet. - Soarele străluceşte pentru toţi. Tibi aras,... tibi seris, tibi... metes.
(Pl., Mer., 115) – Pentru tine ari, pentru tine semeni, pentru tine vei secera.
Dativul interesului poate arăta şi persoana în detrimentul căreia se face
acţiunea şi atunci se numeşte dativus incommodi (al prejudiciului): Si quid
peccat, mihi peccat. (Ter., Ad., 115) – Dacă greşeşte ceva faţă de mine
greşeşte.
Dativul interesului este cerut de verbe ca:
- favēre - a favoriza, prodesse – a fi de folos, adiutare - a ajuta, auxiliari
– a ajuta, medēri – a îngriji: Cui prodest?- Cui foloseşte?;
- obstare, obesse – a se împotrivi, nocēre – a vătăma: Aegro homini gelidus
ventus nocebat. - Omului bolnav îi dăunează vântul rece. Pauci nostrorum
fortibus inimicis obstabant. – Puţini dintre ai noştri se împotriveau
duşmanilor puternici.
- oboedire – a se supune, obtemperare, parēre – a da ascultare: Debemus
senibus oboedire. – Trebuie să ne supunem bătrânilor. Impavido duci
milites obtemperabant. – Soldaţii dădeau ascultare comandantului
neînfricat.

18
Unele adjective au fost întâlnite şi la valorile genitivului datorită concurenţei cazurilor,

57
- irasci – a se mânia, invidēre - invidia, ignoscĕre – a ierta, parcĕre – a
cruţa, nubĕre – a da în căsătorie: Ignoscet mihi genius tuus. – Să mă ierte
geniul tău.
Funcţii derivate ale dativului interesului
II.3.1. Dativus iudicantis numit şi dativul punctului de vedere sau de
relaţie defineşte din al cărui punct de vedere este valabil un anumit enunţ
sau la cine se raportează, se limitează enunţul: Clodia formosa multis est. -
Clodia este frumoasă pentru mulţi. Turres procul intuentibus pares erant.-
Turnurile erau egale pentru cei care le priveau de departe.
II.3.2. Dativul etic poate avea valoare afectivă atunci când este
exprimat prin pronume. El indică participarea afectivă a locutorului la
relatare şi chiar implicarea în relatare a alocutorului de către locutor: Quid
mihi Celsus agit?(Hor. Sat., 1,3,15) Ce-mi mai face Celsus? Erit ille mihi
semper deus. - Acela va fi mereu pentru mine un zeu.
II.3.3. Dativul dinamic este o funcţie secundară derivată din dativul
interesului şi apare după verbe care descriu o acţiune dinamică, violentă, cu
implicaţii afective: Caesari ad pedes sese proicere incipiunt. (Caes. B.G.
1,31,2) - Încep să i se arunce lui Caesar la picioare.
II.3.4. Dativul ţintei este specific în special limbajului poetic şi
concurează cu această valoare acuzativul ţintei: It clamor caelo primusque
accurrit Acestes. (Verg. Aen., 5,451) Un strigăt se înalţă spre cer şi cel
dintâi aleargă Acestes.
II.4. Dativul final exprimă ţinta, scopul ultim al acţiunii verbale.
Dativul final poate apărea şi pe lângă verbe de stare, dar şi pe lângă verbe
de mişcare putând avea funcţie de complement circumstanţial de scop sau
de nume predicativ: venire subsidio – a veni în sprijin, mittere auxilio – a
trimite în ajutor, dare doti – a da ca zestre, accipere praemio – a primi ca
recompensă, relinquere praesidio - a lăsa drept apărare, habere documento

58
- a avea ca dovadă, esse decori a fi spre înfrumuseţare, esse frugi - a fi ca
rod, esse memoriae – a fi spre amintire, alicui esse auxilio - a-i fi cuiva spre
ajutor. Castris idoneum locum delegit. (Caes., B.G. I, 49, 1) – A ales un loc
potrivit pentru tabără.
Uneori dativul final poate apărea şi după substantive deverbative cu
sufix tus (-sus): quaestui habere (Plt. Poen., 626) – a aduna spre recrutare,
receptui canere (Caes. B.G., 7, 47, 1) - a suna spre retragere, receptui
signum (Cic., Ph., 13,15) – semn de retragere.
II.5. Dativ posesiv
În limba latină posesia se poate indica atât cu ajutorul verbului
habere având drept posesor subiectul în nominativ, cât şi prin Dativ cu esse
care pune accentul pe obiectul posedat. În ambele situaţii traducerea în
limba română este aceeaşi. Nos habemus canem. - Noi avem un câine.
Canis nobis est19. Noi avem un câine. Vos libros habetis – Voi aveţi cărţi.
Vobis libri sunt – Voi aveţi cărţi. Est mihi nomen Petrus – Eu mă numesc
Petru.
II.6. Dativul de agent20 apare pe lângă adjective verbale cu înţeles
pasiv, pe lângă participiile pasive în –to- dar şi pe lângă verbele în –ndo-
care implică necesitatea, trebuinţa: Ab domo abeundum est mihi. (Plt. Aul.,
105) - Trebuie să plec de acasă. Mihi panis emenda est. - Trebuie să
cumpăr pâine. Mihi consilium captum iamdiu est. (Cic., Fa.5,19,2) – Eu
am luat deja de multă vreme hotărârea.

Exerciţii de autoevaluare:

19
Traducerea strict gramaticală ar fi: *Nouă ne este un câine. Acest tip de traducere se observă în
expresiile româneşti: Mi-e frig; mi-e foame, etc. unde substantivele frig şi foame sunt în cazul nominativ
şi au funcţie de subiect, iar pronumele în dativ provine de fapt din acest dativ posesiv latinesc.
20
Înca din epocă clasică dativul de agent tinde să fie înlocuit de către ablativ de agent.

59
 I. Identificaţi substantivele în cazul dativ şi precizaţi valorile şi
funcţiile acestora. Traduceţi apoi enunţurile în limba română.
Multa de clarissimis viris monumenta nobis litterae prodiderunt.
Mali civis et viri est crudelitati non solum praeesse, verum etiam interesse.
In civitate leges sunt res salubrior meliorque inopi quam potenti. Bello
indicto, cedat forum castris, otium militiae, stilus gladio. Equitatui, quem
auxilio Caesari Aedui miserant, Dumnorix praeerat. Romani rei militaris
virtutem laudi summae habuisse videntur, quia haec urbi aeternam gloriam
attulit.
Cuvinte: monumentum, -i n. – dovadă; vir, -i m. – bărbat; littera, -ae f. –
scrisoare; prodo, -ĕre, -didi, -ditum - a transmite; crudelitas, -atis f. –
cruzime; praeesum, -esse, -fui – a fi în frunte, a provoca; intersum –esse,
-fui – a se distanţa; lex, -gis f. – lege; saluber, -ris, -re adj.3 - sănătos;
bonus, -a, -um adj.3 – bun; inops, -is adj.1- sărac; potens, -ntis adj.1 –
bogat; bellum, -i n. – război; indico, -ĕre, -xi, -ctum - a anunţa, a declara;
cedo, -ĕre, cessi, cessum – a ceda; castra, -orum – tabără; otium, -ii n. –
linişte; militia, -ae f. – serviciu militar; stilus, -i m.- condei; gladius, -ii m.
– sabie; equitatus, -us m. – cavalerie; auxilium, -ii n. – ajutor; mitto, -ĕre,
misi, missum – a trimite; laus, -dis f. – laudă; habeo, -ere, habui, habitum –
a avea; vir, -i m. – bărbat; video, -ēre, vidi, visum - a părea (la pasiv); quia
conj. – fiindcă; urbs, -is f. – cetate; affero, -ferre, -tuli, -latum – a oferi.
II. Analizaţi valorile cuvintelor subliniate şi traduceţi textul în limba
română:
Cum Scipio, ut adversus Hannibalem bellum gereret, in Africam
traicere statuit, Romanis animus auctus est. Tiberius callidissimum se
praestitit fingendis virtutibus. In epistulis, quas plurimis amicis misit,
Cicero suae aetatis virorum praeclarorum vitas memoriae prodidit. Ferro
ignique ab imperatore Romano terror est incolis miseris admotus. Murena,

60
fortissimo et sapientissimo viro, summo imperatori L.Lucullo legatus fuit,
quo duce magnas copias hostium fudit et magnam laudem adeptus est.
Cuvinte: gero, -ĕre, gessi, gestum – a purta; traicio, -ĕre, -ieci, -iectum – a
trece; statuo, -ĕre, -ui, -utum – a stabili; augeo, -ēre, -xi, -ctum – a spori;
callidus, -a, -um adj.3 – priceput; praesto, -are, -stiti, -atum – a sprijini, a
se deosebi; fingo, -ĕre, finxi, fictum – a plăsmui; mito,-ĕre, misi, missum –
a trimite; praeclarus, -a, -um adj.3 – foarte strălucit; prodo, -ĕre, -didi,
-ditum – a înfăţişa; ferrum, -i n. – fier; ignis, -is m. – foc; admoveo, -ēre,
-movi, -motus - a apropia, a grăbi; fortis,-e – adj.2 – puternic; sapiens,-ntis
adj.1 – înţelept; summus, -a, -um adj.3 – cel mai de sus; legatus, -i m. –
locţiitor; fundo, -ĕre, fudi, fusum – a împrăştia, a produce; adipiscor, -isci,
-eptus sum – a dobândi, a înţelege.
III. Identificaţi valorile cazurilor din cuvintele subliniate şi traduceţi
fragmentul în limba română:
Ab his cognoscit non longe ex eo loco oppidum Cassivellauni abesse
silvis paludibusque munitum, quo satis magnus hominum pecorisque
numerus convenerit. Oppidum autem Britanni vocant, cum silvas impeditas
vallo atque fossa munierunt, quo incursionis hostium vitandae causa
convenire consuerunt.
(Caesar – B.G. V,21)

Cuvinte: cognosco, -ĕre, -novi, -nitum – a afla; oppidum –i n. – cetate;

absum –esse, -fui – a se afla la depărtare; palus, -udis f.– mlaştină; munio,
-ire, -ivi, -itum – a fortifica; pecus, -oris n. – turmă; convenio, -ire, -veni,
-ventum - a se aduna; voco, -are, -avi, -atum - a numi; impeditus, -a, -um
adj.3 - anevoios; vallum –i n. – întăritură; fossum, -i n. – şanţ; vito, -are,
-avi, -atum – a se feri de; consuesco, -ĕre, -evi, -etum – a obişnui; incursio,
-onis f. – năvălire.

61
 IV. Analizaţi substantivele din textul de mai jos identificând valorile
dativului şi traduceţi textul în limba română:
Dumnorix gratia et largitione apud Sequanos plurimum poterat et
Helvetiis erat amicus, quod ex ea civitate Orgetorigis filiam in
matrimonium duxerat, et cupiditate regni adductus novis rebus studebat et
quam plurimas civitates suo beneficio habere obstrictas volebat.
(Caesar, B.G. I,9)
Cuvinte: gratia, -ae f. – favoare; largitio, -onis f. – generozitate; plurimum
adv. – foarte mult; possum, posse, potui – a putea; quod conj. – deoarece;
matrimonium, -ii n. – căsătorie; duco, -ĕre, duxi, ductum - a lua; cupiditas,
-atis f. – dorinţă; regnum, -i n. – domnie; adduco, -ĕre, -duxi, -ductum – a
împinge; studeo, -ēre, -ui - a se strădui; volo, velle, volui – a vrea,
obstringo, -ĕre, -trinxi, -trictum – a supune, a constrânge; beneficium, -ii n.
– binefacere.
V. Identificaţi valorile cuvintelor subliniate şi traduceţi fragmentul în
limba română:
Caesari renuntiatur Helvetiis esse in animo per agrum Sequanorum
et Haeduorum iter in Santonum fines facere, qui non longe a Tolosatium
finibus absunt, quae civitas est in provincia. Id si fieret, intellegebat magno
cum periculo provinciae futurum esse, ut homines bellicosos populi
Romani inimicos locis patentibus maximeque frumentariis finitimos
haberet.
(Caesar, B.G. I,10)
Cuvinte: renuntio, -are, -avi, -atum - a anunţa; animus, -i m. – gând, plan;
ager, -ri m. – ogor; Sequanus, -i m. – secvan, locuitor din regiunea
Bourgogne de azi; Haedui, -orum m. – tribul eduu, populaţie din Galia
centrală; Santones, -um m.- tribul santonilor, popor din Aquitania; iter,
itineris n. – drum; finis, -is m. – teritoriu; Tolosates, -ium – locuitori din

62
Tolosa; fio, fieri, factus sum - a se întâmpla, intelligo, -ĕre, -exi, -ectum – a
înţelege; bellicosus, -a, -um adj.3 – războinic; pateo, -ēre, -ui - a deschide,
finitimus, -a, -um adj.3 – vecin; frumentarius, -a, um adj.3 – bogat în grâne.

63
 B. Sintaxa frazei
Generalităţi

Definiţie: Fraza este unitatea sintactică superioară propoziţiei, de

sine stătătoare, care presupune o îmbinare de două sau mai multe
propoziţii.
Obiectul sintaxei frazei
Sintaxa frazei studiază raporturile de coordonare dintre propoziţii
principale (de sine stătătoare, pentru că nu depind de altele) sau
subordonate de acelaşi fel şi raporturile de subordonare dintre o propoziţie
principală şi una secundară (când propoziţia subordonată depinde de altă
propoziţie din frază). O structură pluripropoziţională cum este fraza impune
prezenţa cel puţin a unei propoziţii principale.
Propoziţia poate participa la realizarea unui enunţ şi în calitate de
constituent nesubordonat: Veni, vidi, vici - Am venit, am văzut, am învins.
Limba latină atestă însă vechea autonomie a propoziţiilor, indicând
subordonarea, paratactic, prin modul conjunctiv al verbului subordonat:
Volo facias – Vreau să faci. Cave mentiaris. – Fereşte-te să minţi. Fraza
alcătuită prin subordonare poate avea numai o singură propoziţie principală
şi una sau mai multe propoziţii subordonate.
Propoziţia principală este propoziţia care nu depinde de nici o
propoziţie din fraza dată: Aquila volat. - Vulturul zboară. Ea poate fi
coordonată cu o altă propoziţie principală: Is coniurationem nobilitatis fecit
et civitati persuasit. – Acesta a făcut o conspiraţie a nobilimii şi a convins
cetatea. Propoziţia principală poate apărea şi izolat: Nimis pluit. Prata
viridiora sunt. – A plouat prea mult. Livezile sunt mai verzi. De asemenea

64
propoziţia principală poate corobora şi statutul de propoziţie regentă în
cazul în care este supraordonată unei propoziţii subordonate: Persuadent
Rauracis ut cum iis proficiscantur. – Conving pe rauraci să plece împreună
cu ei. Nu înseamnă că toate propoziţiile principale trebuie să fie regente.
Acest statut îl pot asuma şi propoziţiile subordonate ce pot fi regente pentru
alte subordonate: Magister dicit discipulum scire ut graece loquatur. –
Profesorul spune că elevul ştie să vorbească greceşte.
Propoziţia secundară sau subordonată depinde de o altă propoziţie
din frază, fie aceasta una principală sau o altă subordonată.

65
 I. Coordonarea

Coordonarea presupune alăturarea a două sau mai multe elemente pe

acelaşi plan sintactic la nivelul propoziţiei sau la nivelul frazei.
Coordonarea poate fi asindetică (prin juxtapunere) sau sindetică (cu
conectori).
I.1. Coordonarea asindetică implică plasarea pe acelaşi plan
sintactic a două sau mai multe enunţuri juxtapuse. Avantajele coordonării
asindetice sunt concizia şi cadenţa stilistică rapidă: Veni, vidi, vici: Am
venit, am văzut, am învins. Abiit, excessit, evasit, erupit. (Cic. Cat., 2,1) –
A plecat, s-a retras, şi-a găsit scăparea, a năvălit.
I.2. Coordonarea sindetică presupune aşezarea pe acelaşi palier
sintactic a diferite enunţuri propoziţionale. Coordonarea sindetică se
clasifică în: copulativă, adversativă, disjunctivă, conclusivă, explicativă şi
concesivă.
I.2.1. Coordonarea copulativă poate fi afirmativă şi negativă.
Coordonarea copulativă afirmativă este mult mai nuanţată decât
cea din limba română şi se realizează cu ajutorul următoarelor conjuncţii:
-que(enclitic): rogamus petimusque – rugăm şi cerem. Huic ab
adulescentia bella intestina, caedes, rapinae, discordia civilis grata fuere,
ibique iuventutem suam exercuit. – Acestuia din tinereţe i-au plăcut
războaiele civile, omorurile, jafurile, neînţelegerile civile şi în acestea şi-a
petrecut tinereţea.
- et: Laviniaque litora venit et Latinum invenit. – şi a venit pe
ţărmurile Lavinium-ului şi l-a întâlnit pe Latinus. Regnum in Sequanis
multos annos obtinuerat et a senatu populi Romani amicus appellatus erat.

66
(Caes.B.G., 1,3,4) – Deţinuse conducerea la secvani timp de mai mulţi ani
şi fusese numit prietenul poporului roman de către senat.
- ac/atque (şi în plus, şi mai ales): Urbem Romam condidere atque
habuere initio Troiani. – Troienii au întemeiat şi chiar au stăpânit de la
început cetatea Roma. Caesar suos a proelio continebat ac satis habebat in
praesentia hostem rapinis...prohibere. – Caesar îi oprea pe ai săi de la luptă
şi mai ales se mulţumea să-l împiedice pe duşman pentru moment de la
jafuri.
Coordonarea copulativă negativă se redă prin: et non (şi nu),
nec/neque care se traduc prin „şi nu”, iar când conjuncţia se repetă
traducerea este „nici...nici”: Audivi veterem et non ignobilem magistrum. -
L-am audiat pe un bătrân şi deloc lipsit de nobleţe magistru. Discit nec
sapit lectionem. - Învaţă şi nu ştie lecţia. Neque discit neque lectionem
sapit. - Nici nu învaţă nici nu ştie lecţia. Caesar substitit neque hostes
lacessivit. – Caesar s-a oprit şi n-a hărţuit pe duşmani. Nam neque hostes
moverunt arma neque consul in agrum eorum legiones induxit. (T.Liv.,
XLIII, 9) Căci nici duşmanii nu au luat armele nici consulul n-a dus
legiunile în ţinutul acestora. Uneori conjuncţiile copulative pot fi însoţite de
adverbe precum quoque şi etiam având sensul de şi chiar, şi în plus.
I.2.2. Coordonarea adversativă implică un contrast sau o opoziţie
între termenii unui enunţ sau între enunţuri. Între conjuncţiile adversative
se pot menţiona: autem, vero, sed, verum, at, atqui, immo, tamen,
nihilominus, ceterum: însă, dar, ba chiar, cu toate acestea, de altfel: Venit,
sed non est felix. - A venit, dar nu este fericit. Pater exiit autem mater domi
stat. - Tata a ieşit însă mama stă acasă. Si non dives, at suis rebus
contentus erat. – Dacă nu era bogat, în schimb era mulţumit cu averea sa.
Ille immo vero in senatum venit. - Acela ba chiar mai mult vine în senat.
Sed rex simulabat sese negotii gratia properare; ceterum proditionem

67
timebat, quam vitare posse celeritate putabat. (Sal. Iug., 76) – Dar regele
se prefăcea că se grăbeşte pentru nişte treburi, în realitate însă se temea de
trădare, de care credea că poate scăpa prin iuţeală.
I.2.3. Coordonarea disjunctivă creează un raport contrastant între
părţi de propoziţie sau propoziţii, ce presupune alegere sau chiar excludere.
Conjuncţiile disjunctive sunt: aut, -ve (enclitic), sive, seu, vel (sau, fie). Aut
discit aut dormit. - Fie învaţă fie doarme. Plus minusve. - Mai mult sau mai
puţin. Vel pugnat acriter vel in castra rediit. - Fie luptă cu putere, fie se
întoarce în tabără. Aut prodesse volunt aut delectare poetae. (Hor. Ep.ad
Pis., 333) – Poeţii vor sau să aducă folos sau să desfete. Summum bonum a
virtute profectum vel in ipsa virtute situm est. – Binele suprem porneşte din
virtute sau mai bine zis, îşi are sediul chiar în virtute. Hominem mortuum in
urbe ne sepelito neve urito. (Cic. De leg., II,38) - Să nu înmormântezi sau
să nu arzi în oraş pe omul mort. Sive habes quid, sive nihil habes scribe
tamen aliquid. (Cic. Ad Att., XII,12) – Fie că ai ceva, fie că nu ai nimic,
scrie totuşi ceva.
I.2.4. Coordonarea conclusivă pune cea de a doua propoziţie pe care
o introduce în relaţie de consecinţă, de concluzie faţă de prima.
Conjuncţiile conclusive sunt: ergo, igitur, itaque, proinde, eo, ideo,
quamobrem, quare, quapropter, quocirca, quadecausa (deci, aşadar, prin
urmare, ca atare, de aceea). Cogito, ergo sum. – Cuget, deci exist.
Gaudeamus igitur. - Aşadar să ne bucurăm. Itaque duo consules
circumveniunt.- Prin urmare doi consuli s-au întâlnit. Quid ergo me rogas
quod scis? – De ce mă întrebi aşadar, ceea ce ştii? Cur igitur incendium
curiae contra rempublicam senatus factam esse decrevit? (Cic. Pro Mil,
13) - De ce a hotărât atunci senatul că incendiul sălii s-a făcut în contra
intereselor statului? Proinde istud facias ipse, quod faciamus nobis suades.
- Prin urmare să faci tu însuţi ceea ce ne sfătuieşti să facem noi.

68
 I.2.5. Coordonare explicativă serveşte ca o justificare, ca o lămurire
a afirmaţiilor precedente fără a intra în raport de subordonare faţă de
acestea. Conjuncţiile coordonatoare explicative sunt: nam, enim, etenim,
namque, quippe, licet, scilicet, videlicet, nempe (căci, desigur, şi anume,
vezi bine). Hic pagus Tigurinus appellabatur, nam omnis civitas in
quattuor divisa est. - Acest trib se numea Tigurinus, căci toată cetatea era
împărţită în patru. Nam id facinus in primis ego memorabile existimo
sceleris atque periculi novitate. – Căci eu unul socotesc această faptă între
primele prin noutatea crimei şi a primejdiei. Non enim dubito quin
probaturus sim defensionem meam. - Căci nu mă îndoiesc că vă voi dovedi
punctul de vedere pe care îl susţin în apărare. Neque tamen senatus
provinciam invitus dederat: quippe foedum hominem a republica procul
esse volebat. (Sal. Cat., 19) – Şi cu toate acestea senatul nu fără voia sa
dăduse provincia: căci vrea ca omul cel odios să fie departe de republică.
I.2.6. Coordonarea concesivă apare rar în interogaţii retorice: etsi,
quamquam, etiamsi (deşi). Etsi quae fuit ista audacia? Deşi, ce a însemnat
această îndrăzneală?

69
 II. Subordonarea în frază

În limba latină subordonarea poate fi faţă de predicatul regentei şi

atunci propoziţiile subordonate se clasifică în completive şi circumstanţiale
sau faţă de un nume din regentă şi atunci subordonatele se numesc relative.

II.1. Subordonatele completive

Subordonatele completive pot fi cu predicat nume şi se numesc

completive infinitivale sau cu predicat verb şi se clasifică în completive
conjunctivale, completive interogative indirecte şi completive cu
quod/quia. Completivele pot avea rol de complement propriu-zis după
verbe aşa zis tranzitive: Volo te venire. – Vreau ca tu să vii; rol de subiect
după verbe şi expresii impersonale: Bene est ut venias. – E bine să vii; şi
mai rar rol de predicat după verbe auxiliare: Doceas est ut discas. – Să
înveţi pe altul înseamnă să te înveţi pe tine.

II.1.1. Subordonata completiva infinitivală

Definiţie: Completiva infinitivală arată o complinire a verbului din

regentă şi poate avea funcţie de completivă propriu-zisă, subiectivă sau
predicativă. În această subordonată subiectul este la cazul acuzativ, precum
şi toţi determinanţii săi (atribut adjectival, apoziţie, nume predicativ,
element predicativ suplimentar), iar predicatul un nume verbal, în speţă
infinitivul. Completiva infinitivală nu se leagă de regentă prin nici o

70
conjuncţie. Însă la traducerea unei subordonate completive infinitivale în
limba română se va insera după verbul regent conjuncţia că sau să:
Completiva infinitivală apare după cinci categorii de verbe.
Verbe regente:
- Verba dicendi (aceste verbe exprimă o declaraţie, o opinie, o
afirmaţie făcută oral sau în scris, afirmativă sau negativă): dico - spun,
declaro - declar, affirmo - afirm, nego - neg, scribo – scriu, trado -
încredinţez, nuntio - anunţ, narro - povestesc, puto - socotesc, credo - cred,
existimo - socotesc, scio - ştiu, nescio – nu ştiu, ignoro – ignor, cognosco –
cunosc, spero - sper, promitto – promit, ostendo – arăt, etc: Dico te
sapientem esse. - Spun că tu eşti înţelept. Credo meum amicum venire. –
Cred că prietenul meu vine. Spero te verum dicere. – Sper ca tu să spui
adevărul. Orpheum poetam docet Aristoteles numquam fuisse. (Cic, De
Nat.Deo., II, 38, 107) – Aristotel ne învaţă că poetul Orfeu nu a existat
vreodată.
- Verba sentiendi (verbele care fac referire la simţuri): sentio - simt,
audio - aud, video - văd, animadverto – îmi dau seama, realizez, palpo –
îmi dau seama, gusto – realizez: Palpo tuum fratrem me mentiri. – Îmi dau
seama că fratele tău mă minte. Sentio hiemem prope esse. – Simt că iarna
este aproape. Helvetii angustos se fines habere arbitrabantur. (Caes.B.G.,
I,2) - Helveţii considerau că ei au teritorii înguste.
- Verba voluntatis (verbele care indică o voinţă de la cea mai fin
exprimată până la cea mai imperativă): volo - vreau, malo – prefer, impero
- poruncesc, iubeo – poruncesc, patior - îngădui, cupio – doresc: Iubeo te
manere. – Poruncesc ca tu să rămâi. Volo te esse clementem. – Vreau ca tu
să fii îngăduitor. Nervi nihil patiebantur vini ad se inferri. (Caes. B.G. II,
15) – Nervii nu îngăduiau să se aducă la ei nici un pic de vin.

71
- Verba affectuum (verbe care eprimă un sentiment): gaudeo – mă
bucur, laetor – mă bucur, delector – mă delectează, queror – mă plâng,
miror – mă mir, maereo – mă întristez: Gaudeo te scire lectionem. - Mă
bucur că tu ştii lecţia. Ariovistus neminem secum sine sua pernicie
contendisse gloriabatur. (Caes, B.G., I, 36) – Ariovistus se fălea că nimeni
nu s-a măsurat cu el fără primejdie proprie.
- Verba impersonalia (verbe şi expresii impersonale) bene est – e
bine, male est - e rău, fama est - se zvoneşte, turpe est – e ruşinos, constat
se constată, decet – se cuvine, oportet – trebuie, opus - este necesar, licet –
e permis, utile est – e util, auditur – se aude, videtur – se pare. Decet legem
brevem esse. - Se cuvine ca legea să fie scurtă. Dificile est amicitiam
manere, si a virtute defeceris. (Cic. De Am., 37) – E dificil a menţine o
prietenie dacă te-ai depărtat de virtute.
După astfel de verbe pot urma completive infinitivale cu funcţie de
subiect: Non alienum esse videtur de Galliae Germaniaeque moribus
proponere. (Caes. B.G., VI, 11) – Mi se pare că nu e impropriu a vorbi
despre obiceiurile Galiei şi ale Germaniei.
Există şi situaţii în care după verbele impersonale subiectul
completivei infinitivale este în cazul nominativ: Homerus caecus fuisse
dicitur. – Se zice că Homer a fost orb.
Treapta temporală a infinitivului poate arăta:

- simultaneitatea prin infinitiv prezent activ: Scio discipulum

lectionem

discere. - Ştiu că elevul învaţă lecţia.

- simultaneitatea prin infinitiv prezent pasiv: Scio lectionem a

discipulo disci. – Ştiu că lecţia este învăţată de către copil.

72
 - anterioritatea prin infinitiv perfect activ: Scio discipulum lectionem
didicisse.- Ştiu că elevul a învăţat lecţia.

- anterioritatea prin infinitiv perfect pasiv: Scio lectionem a discipulo

discitam esse. – Ştiu că lecţia a fost învăţată de către elev.

- posterioritatea prin infinitiv viitor activ: Scio discipulum lectionem

disciturum esse. – Ştiu că elevul va învăţa lecţia.

- posterioritatea prin infinitiv viitor pasiv: Scio lectionem a discipulo

scitum iri. – Ştiu că lecţia va fi învăţată de elev.

Schema subordonatei completive infinitivale

Regentă Subordonată
verbe regente conjuncţii subiect predicat
dicendi
sentiendi
acuzativ/ infinitiv
voluntatis
affectuum - nominativ
impersonalia

Exerciţii de autoevaluare:
I. Traduceţi frazele în limba română şi analizaţi completivele
infinitivale:
Exiit opinio Neronem proximo lustro descensurum ad Olympia inter
athletas. Ultimas terras lustrasse Pythagoram, Democritum, Platonem
accepimus. Nuntius fuit ex Hispania tristis sex milia de exercitu Romano
cecidisse. Lysandrum dicere aiunt solitum Lacedaemonium honestissimum
domicilium esse senectutis. Est proprium munus magistratus intellegere se
debere civitatis dignitatem et decus sustinere, servare leges, iura
describere, ea fidei suae commissa meminisse. Plerique existimant, si
acrius Sylla insequi hostes voluisset, bellum eo die potuise finiri. Pollio

73
Asinius existimat Caesarem commentarios rescripturum et correcturum
fuisse.
Cuvinte: exeo, -ire, -ii, -itum - a ieşi; opinio, -onis f. – zvon, părere;
proximus, -a, -um adj.3 – cel mai apropiat; lustrum, -i n.- sacrificiu;
descendo, -ĕre, -ndi, -nsum - a coborî; lustro, -are, -avi, -atum – a străbate;
accipio, -ĕre, -cepi, -ceptum - a afla; nuntius, -ii m. – veste; cado, -ĕre,
cecidi, casum – a pieri; aio (vb.nereg.,) – zic; solitus, -a, -um adj.3 – singur;
honestus, -a, -um adj.3 – cinstit; senectus, -utis f. – bătrâneţe; proprius, -a,
-um adj.3 – specific; munus, -eris n. – datorie; magistratus, -us m. –
magistrat; debeo, -ēre, -ui, -itum - a trebui; dignitas, -atis f. – demnitate;
decus, -oris n. – glorie, datorie; memini, -isse - a şi aminti, fides, -ei f. –
credinţă; plerique, pleraeque, pleraque pron. nehot. – majoritatea;
existimo, -are, -avi, -atum - a socoti; insequor, -sequi, -secutus sum – a
urma; volo, velle, volui - a vrea; possum, posse, potui – a putea; finio, -ire,
- ivi, -itum – a termina; dies, -ei f. – zi; rescribo, -ĕre, -psi, -ptum - a
rescrie; corrigo, -ĕre,-exi, -ectum - a îndrepta.
II. Identificaţi subordonatele completive infinitivale şi traduceţi
textul în limba română:
Itaque ad consilium rem deferunt, magnaque inter eos exsistit
controversia. L.Arunculeius compluresque tribuni militum et primorum
ordinum centuriones nihil temere agendum neque ex hibernis iniussu
Caesaris discedendum existimabant; quantasvis (magnas etiam) copias
Germanorum sustineri posse munitis hibernis docebant; rem esse
testimonio quod primum hostium impetum multis ultro vulneribus illatis
fortissime sustinuerint; re frumentaria non premi; interea et ex proximis
hibernis et a Caesare conventura subsidia; postremo, quid esset levius aut
turpius quam auctore hoste de summis rebus capere consilium?

74
Cuvinte: res, -ei f. – situaţie; defero, -ferre, -tuli, -latum - a denunţa;
exsisto, -ĕre,-stiti, -stitum – a apărea; controversium, -ii n. – neînţelegere;
complures, -um adj.comp., – mai mulţi; miles, -itis m. – soldat; centurio,
-onis m. – centurion; ago, -ĕre, egi, actum – a întreprinde; temere adv. – la
întâmplare; discedo, -ĕre,-ssi, -ssum – a pleca; hiberna, -ae f. – tabără de
iarnă, iniussus, -us m. – fără poruncă; sustineo, -ere, -ui, -tum- a rezista la,
a întâmpina, doceo, -ēre, -ui- a arăta; quantusvis, -tavis, -tumvis pron.nehot.
– oricât de mare; munio, -ire, -ivi, -tum- a întări; testimonium, ii n.-
dovadă; impetus, -us m. – atac; vulnus, -eris n. – rană; infero, -ferre, -tuli,
-latum – a provoca; res frumentaria – aprovizionare; premo, -ĕre, -essi,
-essum – a apăsa; interea adv. – între timp; subsidium, -ii n. – ajutor,
sprijin; convenio, -ire, -veni, -ventum – a veni; postremo adv. – apoi; levis,
-e adj.2 – uşor; turpis, -e adj.2 – ruşinos; auctor, -is m. – conducător;
capere consilium – a lua o hotărâre.
III. Traduceţi în limba latină enunţurile:
Caesar povesteşte (narro, -are, -avi, -atum) că soldaţii construiesc
(aedifico, -are, -avi, -atum) podul (pons –ntis m). Mama spune că fiul ei a
furat (capio,-ĕre, cepi, captum) un măr (malum, -i n.). Copiii se bucură
(gaudeo, -ēre, gavisus sum) că vor lua (accipio, -ĕre, -cepi, -ceptum)
premiu (praemium, -ii n.). Se zvoneşte (fama est) că militarul a fost ucis
(occido,- ĕre, -di, -sum) de către un agricultor. Şi-a dat seama (sentio, -ire,
-ivi, -itum) că bărbatul (vir, -i m.) va fi pedepsit (punio, -ire, -ivi, -itum) de
către sfatul (consilium, -ii) bătrânilor (senex, -is adj.1).
IV. Segmentaţi textul în propoziţii, identificaţi subordonatele
completive infinitivale şi traduceţi în limba română:
Ariovistus ad postulata Caesaris pauca respondit, de suis virtutibus
multa praedicavit: transisse Rhenum sese non sua sponte, sed rogatum et
arcessitum a Gallis; non sine magna spe magnisque praemiis domum

75
propinquosque reliquisse; sedes habere in Gallia ab ipsis concessas,
obsides ipsorum voluntate datos: stipendium capere iure belli, quod
victores victis imponere consuerint.
(Caesar, B.G. I, 44)
Cuvinte: postulatum ,-i n. – cerere; paucus, -a, -um adj.3 – puţin;
praedico, -are, -avi, -atum – a lăuda, a afirma; transeo, -ire, -ii, -itum – a
traversa; spons, -ntis m. – voinţă; rogo, -are, -avi, -atum - a ruga; arcesso,
-ĕre, -ivi, -itum - a chema; spes, -ei f. – speranţă; praemium, -ii n. –
recompensă; propinquus, -i m. – rudă de sânge; relinquo, -ĕre, -qui, -ctum –
a părăsi; sedes, -is f. – sălaş; concedo, -ĕre, -cedi, -cessum - a ceda; obses,
-idis m. – ostatic; stipendium, -ii n. – tribut, contribuţie; ius, iuris n. – drept,
regulă; victor, -is m. – învingător; impono, -ĕre, -sui, situm - a porunci;
consuesco, -ĕre, -suevi, -suetum – a obişnui.

II.1.2. Subordonata completivă conjunctivală

Definiţie: Subordonata completivă conjunctivală îndeplineşte rolul

de complement al mai multor tipuri de verbe regente. Completiva
conjunctivală arată tendinţa şi de aceea se va traduce în limba română prin
„să” faţă de completiva infinitivală care se traduce prin „că”. Modul folosit
în subordonată, aşa cum este sugerat şi de titulatura completivei, este
conjunctivul. Verbele de care depinde această subordonată implică o
tendinţă, un efort, un ordin, o voinţă puternică, o evitare, o temere etc.
Completiva conjunctivală poate apărea paratactică (fără element de relaţie)
sau cu conectori: Volo etiam requiras. (Caes, B.G., VII,12) – Chiar vreau să
faci cercetări. Hunc admonet iter caute faciat. (Caes. B.G.,V,49) – Îl
sfătuieşte pe acestă să facă drumul cu grijă. Monet ut ignes in castris fieri

76
prohibeant. (Caes. B.G., VI,29) – Îi sfătuieşte să interzică a se face focul în
tabără.

Verbe regente:
- verbe de efort: nitor, enitor, conor, studeo, contendo - mă străduiesc, mă
sforţez; Studeo ut Graecam discam. – Mă străduiesc să învăţ greaca.
- verbe de constrângere: cogo, subigo, impello, adducor - sunt constrâns,
sunt împins; Dux milites cogit ut pontem uno die finiant. – Comandantul îi
constrânge pe soldaţi să termine podul într-o singură zi.
- verbe de persuasiune: moneo, suadeo, persuadeo, hortor, adhortor -
sfătuiesc, conving, îndemn; Persuadent Rauracis et Tulingis... ut cum iis
proficiscantur. (Caes. B.G., I,5) – Îi conving pe rauraci şi pe tulingi să plece
împreună cu ei.
- verbe de voinţă: volo, nolo, impero, iubeo, mando - vreau, nu vreau,
poruncesc, încredinţez; Caesar suis imperavit ne quod omnino telum in
hostes reiicerent. (Caes. B.G. I, 46) – Caesar le-a poruncit alor săi să nu
arunce vreo lance în duşmani.
- verbe de temere: timeo, metuo, horror - mă tem, mă îngrozesc; Timeo ne
non hoc a te impetrem. – Mi-e teamă că nu voi obţine aceasta de la tine.
- verbe de rugăminte: oro, rogo, postulo, posco, quaero, peto - rog, implor,
cer: Rex petit a Pausania ne cui rei parcat ad ea efficienda, quae pollicetur.
(Corn.Nep., Paus., 2) – Regele cere de la Pausanias să nu cruţe nimic
pentru a îndeplini cele ce promite.
- verbe de permisiune: sino, admitto, permitto, concedo, patior - îngădui,
permit, cedez; Caesar admittit ut hostes iter per Provinciam faciant. -
Caesar admite ca duşmanii să facă drumul prin provincie.

77
- verbe de împlinire: facio, efficio, fio - fac, săvârşesc; Sol efficit ut omnes
floreant. (Cic. Nat. Deor., 2,4) – Soarele face ca toate să înflorească. Saepe
fit ut erremus. - Adesea se întâmplă să greşim.
- verbe şi expresii impersonale: accidit, convenit, contingit, interest, mos
est, satis est - se întâmplă, se obişnuieşte, e de ajuns; Non dubitari debet
quin fuerint ante Homerum poetae. (Cic. Brut., 71) – Nu trebuie să ne
îndoim că au existat poeţi şi înainte de Homer.
- verbe declarandi şi verba sentiendi dacă verbul regent exprimă un act de
voinţă: video, decerno, censeo - am grijă, pretind, hotărăsc; Videant
consules ne republica quid detrimenti caperet. – Să aibă grijă consulii să nu
aibă parte statul de vreun prejudiciu.
Elemente de relaţie folosite în cadrul subordonatei completive
conjunctivale sunt: ut (să), ne (să nu) quin, (să nu), quominus (să nu).
Exemple: Cogit milites ut pontem finiant. - Îi constrânge pe soldaţi
să termine podul. Imperat sociis ne flumen transeant. – Porunceşte aliaţilor
să nu treacă fluviul.
În cazul în care subordonata completivă conjuntivală este introdusă
prin quin regenta trebuie să fie negativă. Nihil obstat quin sit beatus. -
Nimic nu se împotriveşte să nu fie fericit. Non dubitari debet quin consul
verum dicat. – Nu trebuie să ne îndoim că nu spune consulul adevărul.
Există chiar expresii negative specifice precum: Non multum (paulum)
abest quin... – nu lipseşte mult (puţin) să...; nulla causa est quin... – nu e
niciun motiv să nu...; non possum facere quin... – nu pot să mă împiedic să
nu...; non dubito quin – nu mă îndoiesc că...; non dubium est quin – nu e
niciun dubiu că....
Dacă subordonata completivă conjuntivală este introdusă prin
quominus verbul regent trebuie să arate o piedică (impedio, prohibeo,
obsto, obsisto, resisto), dar să fie la forma afirmativă. Quis impedit

78
quominus opera finita sit. - Cine se împotriveşte să fie terminată opera. Nec
aetas impedit quominus agri colendi studia teneamus. (Cic. De senectute,
60) - Nici vârsta nu împiedică să nu păstrăm zelul de a cultiva ogorul.
După verba timendi subordonata completivă conjunctivală are în
limba latină o traducere particulară. Dacă este introdusă prin ut semnificaţia
subordonatei este negativă chiar dacă traducerea este afirmativă: Vereor ut
Dolabella ipse satis nobis prodesse possit. (Cic. Ad familiares, XIV, 14) –
Mă tem că Dolabela însuşi poate să ne fie de folos. (sensul este că nu ne
poate fi de folos); Metuo ne frater veniat. – Mă tem că nu vine fratele.
Timeo ne non venias - Mă tem ca nu cumva să nu vină. (În cazul
conectorilor negativi sensul este însă unul pozitiv adică: vreau să vină);
Subordonata completivă conjunctivală are după majoritatea verbelor
regente o nuanţă finală. Deosebirea dintre cele două subordonate constă în
aceea că subordonata completivă cu valoare finală complineşte în mod
necesar acţiunea verbului regent desemnând o acţiune voită, dorită,
aşteptată sau posibilă, în timp ce subordonata finală exprimă scopul acţiunii
din regentă: Hodie uxorem ducas...volo. (Ter. Andr., 418) – Vreau să mă
căsătoresc astăzi. Rogo ut veniat. – Îl rog să vină; Statuunt ut decem milia
hominum mittantur. (Caes. B.G., VII,21) – Hotărăsc să trimită zece mii de
oameni. Respectiv finală: Mittunt legatos ut pacem petant. – Trimit soli ca
să ceară pace.
După verbe şi expresii impersonale subordonata completivă
conjunctivală poate lua o nuanţă consecutivă exprimând simplu un fapt:
Effici posse ut in hoc etiam genere Graecis nihil cedamus. (Cic. Leg., 1,5) –
Se poate întâmpla ca în această situaţie să nu cedăm deloc grecilor. Accidit
ut esset luna plena. (Caes. B.G., IV, 29) – Se întâmplă să fie lună plină.
Există şi situaţii în care după expresii verbale cu esse completiva
conjunctivală să aibă rol de predicat pe lângă verbul din regentă: Mos est

79
ut iuvenes senibus oboediant. – Obiceiul este ca tinerii să dea ascultare
bătrânilor.
Completiva conjunctivală se supune concordanţei timpurilor în
funcţie de timpul predicatului regent:
Astfel pentru timp prezent în regentă în subordonată va fi folosit:
- conjunctiv prezent pentru simultaneitate: Suadeo tibi ut legas. – Te
sfătuiesc să citeşti (azi).
- conjunctiv perfect pentru anterioritate: Suadeo tibi ut legeris. – Te
sfătuiesc să fi citit.
- conjunctiv prezent al perifrasticii active pentru posterioritate: Suadeo
tibi ut lecturus sis. – Te sfătuiesc să citeşti (mâine).
Pentru timp trecut în regentă în subordonată va fi folosit:
- conjunctiv imperfect pentru simultaneitate: Suaderem tibi ut legeres.
Te sfătuiam să citeşti.
- conjunctiv mai mult ca perfect pentru anterioritate: Suaderem tibi ut
legisses. – Te sfătuiam să fi citit.
- conjunctiv imperfect al perifrasticii active pentru posterioritate:
Suaderem tibi ut lecturus esses. – Te sfătuiam să citeşti.

Schema subordonatei completive conjunctivale

Regentă Subordonată
Verbe regente Conjunc. Forma Forma vb subord. subiect predicat
vb. regent
conandi
cogendi
persuadendi
orandi ut + +
timendi ne
+ - nominati conjuncti
quin
voluntatis - -
quominu v v
faciendi s - -
impersonalia

80
declarandi
sentiendi

Concordanţa timpurilor

Regentă Conjuncţie Subordonată

Timp prezent pontem faciant
pontem fecerint
simultaneitat Imperat ut
pontem facturi sint
e
anterioritate
posterioritate
Timp trecut pontem facerent
pontem fecissent
simultaneitat Imperavit ut
pontem facturi
e
essent
anterioritate
posterioritate

Traducere

Regentă Conjuncţie Subordonată

Timp prezent facă podul(azi)
fi făcut
simultaneitat Porunceşte să
facă podul
e
(mâine)
anterioritate
posterioritate
Timp trecut facă podul
fi făcut podul

81
 simultaneitat A poruncit să facă podul
e
anterioritate
posterioritate

Exerciţii de autoevaluare:
I. Traduceţi frazele în limba română şi analizaţi completivele
conjunctivale:
Iures postulo. Quid obstat quominus sis beatus? Dicebat Orgetorix
non esse dubium quin totius Galliae plurimum Helvetii possent. Num
dubium est quin beneficium aliquando a servo dominus accipiat? Illud
vide, ne ista lectio auctorum multorum habeat aliquid vagum et instabile.
Monui regem ut omnem diligentiam ad se conservandum adhiberet. Caesar
scribit Labieno cum legione ad fines Nerviorum veniat. Ad me scripsit ut in
Italiam quam primum venirem. Artaxerxes nuntium ad exercitum Acen
misit, quod nondum Datamen profectum putabat, qui diceret ne ab exercitu
discederet. Alcibiades ille, cuius nescio utrum bona an vitia patriae
perniciosiora fuerint (illis enim cives suos decepit, his afflixit), cum adhuc
puer ad Periclem avunculum suum venisset eumque secreto tristem
sedentem vidisset, interrogavit quid ita tantam in vultu confusionem
gereret.
Cuvinte: iuro, -are, -avi, -atum – a jura; postulo, -are, -avi, -atum - a cere;
beatus, -a,-um adj. 3 – fericit; totus, -a, -um adj.3 – întreg; accipio, -ĕre,
-cepi, -ceptum – a primi; beneficium –ii n. – favoare; aliquando adv. –

82
vreodată; dominus, -i m. – stăpân; auctor, -is m. – autor; habeo, -ēre, -ui,
-itum – a avea; vagus, -a, -um adj.3 – nestatornic; moneo, -ēre, -ui, -itum –
a sfătui; conservo, -are, -avi, -atum – a se păzi; diligentia, -ae f. – grijă;
adhibeo, -ēre, -ui, -itum - a depune; legio, -onis f. – legiune; scribo, -ĕre,
-psi, -ptum – a scrie; quam primum adv.- cât mai repede; nuntius, -ii m. –
veste; mito, -ĕre, misi, missum - a trimite, proficiscor, -cisci, -fectus sum - a
pleca; puto, -are, -avi, -atum – a socoti; discedo, -ĕre, -cesi, -cesum – a
pleca; nescio, -ire, -ivi, -itum - a nu şti; perniciosus, -a, -um – adj.3 –
primejdios; vitium, -ii n. – viciu; decipio, -ĕre, -cepi, -ceptum – a înşela;
affligo, -ĕre, -flixi, -flictum – a distruge; avunculus, -i m. – bunic; secreto
adv. – în secret; sedens, -ntis adj.1 – care şade; interrogo, -are, -avi, -atum
– a întreba; tantus, -a, um adj.3 – atât de mare; vultus, -us m. – figură, chip;
confusio, -onis f. – tulburare; gero, -ĕre, gessi, gestum – a purta, ita adv. –
astfel.
II. Analizaţi completivele conjunctivale şi traduceţi frazele în limba
română:
Caesar ad suos scripsit ne occasionem navigandi dimitteret.
Alexander, cum legisset epistulam matris qua admonebatur ut a veneno
Philippi medici caveret, acceptam potionem non deterritus bibit. Hoc a te
peto, ne me loquentem interpelles. Caesar milites cohortatus est ut
beneficio fortunae uterentur castraque oppugnarent. Timeo ne reus sis.
Non vereor ne hunc errorem philosophi irrideant. Non dubito quin quoque
id molestum sit. Milites aegre sunt retenti quin oppidum irrumperent.
Dumnorix a Sequanis impetrat ut per fines suos Helvetios ire patiantur
obsidesque ut inter sese dent. Regulus sententiam ne diceret recusavit.
Cuvinte: navigo, -are, -avi, -atum – a naviga; dimitto, -ĕre, -misi, -missum
– a scăpa; lego, -ěre, legi, lectum - a citi; admoneo, -ēre, -monui, -monitum
- a sfătui, a avertiza; venenum, -i n. – otravă; caveo, -ēre, cavi, cautum – a

83
se păzi; deterreo, -ēre, -ui, -itum - a îndupleca; potio, -onis f. – băutură;
loquor, loqui, locutus sum – a vorbi; interpello, -are, -avi, -atum – a
întrerupe; cohortor, -ari, -atus sum – a îndemna; utor, uti, usus sum – a se
folosi; beneficium, -ii n. – avantaj; oppugno, -are, -avi, -atum - a asedia;
reus, -i m. – acuzat; irideo, -ēre, -di, -sum – a lua în râs; vereor, -ēri, -ritus
sum - a se teme; molestus, -a, -um adj.3 – neplăcut, dăunător; aegre adv. –
cu greu; retineo, -ēre, -ui, -tum – a reţine; irrumpo, -ěre, -pui, -ptum – a
năvăli; impetro, -are, -avi, -atum - a obţine; patior, pati, passus sum – a
îngădui; eo, ire, ivi, itum – a merge; recuso, -are, -avi, -atum – a refuza.
III. Traduceţi enunţurile în limba latină:
Vă cer (peto, -ěre, -ivi, -itum) să mă ascultaţi (audio, -ire, -ivi,-itum).
Caesar îi îndeamnă (hortor, -ari, -atus sum) pe ceilalţi (ceterus, -a, -um
adj.3) să nu cedeze (succumbo -ěre, -bui, -bitum vb.+ D.) în faţa muncii
(labor, -is m.). Dorim (cupio, -ěre, -ivi, -itum) să te vedem în Italia cât mai
repede (quam celerrimum). Mă tem că prietenul meu nu vine (venio, -ire,
-i, -tum) la cină (cena, -ae f.). Mi-e frică să nu afle (invenio, -ire, -i, -tum)
tata că nu am luat (capio, -ěre, cepi, captum) pâine. Ce îl împiedică (obsto,
-are, -stiti, -atum) să devină (fio, fieri, factus sum) un mare scriitor
(scriptor, -is m. ). Nimic (nihil pron. nehot.) nu i-a lipsit (absum abesse,
abfui) lui Vergilius să nu fie un poet foarte strălucit (clarus, -a, um adj.3) al
romanilor.

II.1.3. Subordonata completivă interogativă indirectă

Definiţie: Subordonata completivă interogativă indirectă presupune

trecerea într-un regim de subordonare a unei propoziţii interogative directe.
Verbe regente

84
 Verbele care introduc o astfel de completivă fac parte din categoria
verbelor dicendi: interrogo, quaero - întreb peto – cer, cogito – gândesc,
dubito – mă îndoiesc, scio – ştiu, nescio – nu ştiu, ignoro - ignor şi
sentiendi: video - văd, audio – aud, sentio - simt.
Verbul subordonatei completive interogative indirecte este
întotdeauna la modul conjunctiv cu respectarea concordanţei timpurilor.
Completiva interogativă indirectă poate fi simplă sau dublă, fiecare
având elemente de relaţie specifice.
Completiva interogativă indirectă simplă poate fi introdusă de
următorii conectori:
- pronume interogativ: quis, quid – Nescio quis veniat. Nu ştiu cine
vine. Quid senatus censuerit, exponam. (Cic. In Cat. 3,13) – Voi expune ce
a hotărât senatul.
- pronume relativ: qui, quae, quod – Cognosco quem hominem mihi
ostendis. – Cunosc ce fel de om îmi arăţi. Dederas enim quam contemneres
populares insanias, iam ab adulescentia documenta maxima. (Cic.Pro Mil.,
22) – Căci dăduseşi deja din tinereţe foarte mari dovezi de cât dispreţuieşti
nebuniile popularilor.
- pronume nehotărât: quisnam, quidnam, qualis, quantus, quot, uter:
Quaerere debetis iudices, uter utri insidias fecerit. (Cic. Mil., 23) – Trebuie
să cercetaţi judecători care a uneltit împotriva cui. Vides quanto gaudio te
excipiant. – Vezi cu câtă bucurie te primesc.
- adverbe relativ-interogative: ubi, unde, quo, qua: Non recordor
unde ceciderim. – Nu-mi amintesc de unde am căzut. Quo me vertam
nescio. – Nu ştiu încotro să mă întorc.
- -ne enclitic: Videamus primum deorumne providentia mundus
regatur. – Să vedem mai întâi dacă lumea este condusă de providenţa zeilor.

85
Epaminondas quaesivit essentne fusi hostes. - Epaminondas a întrebat dacă
au fost împrăştiaţi duşmanii.
- particula –an: Dubito an Venusiam tendam. - Mă îndoiesc dacă să
plec la Venusia. Haud scio an hoc verum sit. – Nu ştiu dacă acesta ar fi
adevărul.
- particula num: Legati speculari iussi sunt num sollicitati animi
sociorum a rege Perseo essent. - Au poruncit să fie cercetaţi solii dacă
sufletele aliaţilor au fost ispitite de către regele persan. Quaeritur num idem
sit pertinacia et perseverantia. – Se întreabă dacă încăpăţânarea şi stăruinţa
sunt acelaşi lucru.
- conjuncţia ut: Vides ut alta stet nive candidum. – Vezi cum stă
strălucitor sub zăpada groasă.
- conjuncţia si: Canes aluntur ut significent si fures venerint. - Câinii
sunt hrăniţi să dea de veste dacă vin hoţii. Hostes exspectabant si a sociis
quid auxilii mitteretur. – Duşmanii aşteptau dacă le este trimis vreun ajutor
de la aliaţi.
Completiva interogativă indirectă dublă se introduce prin pronume
interogativ în prima parte şi -ve in a doua parte sau prin particulele
interogative specifice: Ratio docet quid faciendum fugiendumve sit. -
Raţiunea ne învaţă ce trebuie să facem şi de ce trebuie să fugim.
-ne...an, utrum...an, an...an, -ne, an: Consultabat utrum Romam
proficisceretur an Capuam teneret. - Se consulta dacă să plece la Roma sau
să rămână la Capua. Quaeritur mortalisne an immortalis sit animus
humanus. - Se pune întrebarea dacă sufletul omenesc este muritor sau
nemuritor. Adeo ut in incerto fuerit...vicissent victine essent. (Liv. V, 28) –
Într-atât era de nesigur dacă sunt învinşi sau învingători.
Schema completivei interogative indirecte
Regentă Subordonată

86
verbe regente conjuncţii subiect predicat
dicendi quis, quid
sentiendi qui, quae, quod
quisnam, quidnam,
qualis, quantus,
conjunctiv
quot, uter
ubi, unde, quo, qua nominativ consecutio
-ne
temporum
–an
num
ut
si
-ne...an,
utrum...an,
an...an, -ne, an

Concordanţa timpurilor
Regentă Conjuncţie Subordonată
Timp prezent agas
egeris
simultaneitate Nescio quid acturus sis
anterioritate
posterioritate
Timp trecut ageres
egisses
simultaneitate Nesciebam quid acturus esses
anterioritate
posterioritate

Traducere
Regentă Conjuncţie Subordonată
Timp prezent faci
ai făcut
simultaneitate Nu ştiu ce
vei face
anterioritate
posterioritate
Timp trecut făceai
ai făcut
simultaneitate Nu ştiam ce
vei face
anterioritate
posterioritate

87
 Exerciţii de autoevaluare:
I. Traduceţi frazele în limba română şi analizaţi subordonatele
completive interogative indirecte:
Non vides quanto aliter patres, aliter matres indulgeant? Videtisne ut
apud Homerum saepissime Nestor de virtutis suis praedicet? Socrates cum
rogaretur cuiatem se esse diceret: Mundanum, inquit. Neminem vero senem
audivi oblitum quo loco thesaurum obruisset. Cupio scire quid agas et ubi
sis hiematurus. Ostendis qualis tu, si ita forte accidisset, fueris illo tempore
consul. Est boni consulis non solum videre quid agatur, verum etiam
providere quid futurum sit. Nescit utrum consistere velit an mare transire.
Socrates, ab adulescentulo quodam consultus utrum uxorem duceret an se
omni matrimonio abstineret, respondit utrum eorum fecisset, acturum
paenitentiam.
Cuvinte: indulgeo, -ēre, -si, -tum – a fi binevoitor, a se ocupa de; aliter
adv. – altfel; saepe adv. – adesea; praedico, -ĕre, -dixi, -dictum – a prezice;
virtus, -utis f. – calitate; rogo, -are, -avi, -atum – a întreba, cuias, -tis
pron.nehot. – din ce ţară; mundanus –i m. – cetăţean al universului; senex,
-is adj.1 – bătrân; obliviscor, -visci, -blitus sum – a uita; obruo, -ĕre, -rui,
-itum – a ascunde; ago, -ĕre, egi, actum – a face; hiemo, -are, -avi, -atum -
a ierna; ostendo, -ĕre, -ndi, -ntum – a arăta; forte adv. – din întâmplare;
accido, -ĕre, -cedi, -cessum – a se întâmpla; provideo, -ēre, -vidi, -visum -
a prevedea; consisto, -ěre, -stiti, -stitum – a se opri; volo, velle, volui – a
vrea; consulo, -ěre, -sului, -sultum - a consulta; quodam adv. – odinioară;
abstineo, -ēre, -ui, -tum – a se abţine; paenitentia, -ae f. – căinţă, regret.
II. Identificaţi şi analizaţi propoziţiile din text şi traduceţi apoi în limba
română:

88
 Quid sit futurum cras fugere quaerere. Expertus es quam caduca
felicitas esset. Scire velim utrum legat an scribat. Quantum dolorem
acceperim fratris morte, tu existimare potes. Fabularum cur sit inventum
genus, brevi docebo. Themistocles, cum consuleretur utrum bono viro
pauperi an minus probato diviti filiam collocaret: Ego vero, inquit, malo
virum qui pecunia egeat quam pecuniam quae viro. Germani perterriti
celeritate adventus nostri perturbantur copiasne adversus hostem educere
an castra defendere an fuga salutem petere praestaret. Cogitate quantis
laboribus fundatum imperium una nox paene delerit.
Cuvinte: cras adv. – mâine; quaero, -ĕre, -sivi, -situm – a cerceta; experior,
-iri, -rtus sum – a experimenta; caducus, -a, -um adj.3 – trecător; accipio,
-ĕre, -cepi, -ceptum – a primi; existimo, -are, -avi, -atum - a socoti; possum,
posse, potui – a putea; genus, -eris n. – gen; invenio, -ire, -i, -tum – a
inventa; doceo, -ēre, -ui, -ctum – a arăta; pauper, -a, -um adj.3 – sărac;
dives, -itis adj.1 – bogat; probo, -are, -avi, -atum adj.3 – apreciat;colloco,
-are, -avi, -atum – a stabili; malo, malle, malui – a prefera; pecunia, -ae f. –
avere; egeo, -ēre, -ui – a lipsi, vir, -i m. – bărbat; perterreo, -ire, -ui, -itum
– a îngrozi; celeritas, -atis f. – iuţeală; adventus, -us m. – sosire; perturbo,
-are, -avi, -atum – a tulbura; educo, -ĕre, -duxi, -ductum – a scoate;
defendo, -ĕre, -ndi, -nsum – a apăra; praesto, -are, -stiti, -statum – a întrece;
salus, -utis f. – salvare; cogito, -are, -avi, -atum – a gândi; labor, -is m. –
efort; fundatus, -a, -um adj.3 – solid; nox, -ctis f. – noapte; deleo, -ēre, -evi,
-etum – a distruge; paene adv. – aproape.
III. Traduceţi în limba latină frazele:
Eu nu înţeleg (intelligo, -ēre, -exi, -ectum) ce faci. Ce simt (sentio,
-ire, -ivi, -itum) eu însumi, dacă vă place (placeo, -ēre, -ui, -itum), vă voi
spune. Gândiţi-vă (cogito, -are, -avi, -atum) bine ce trebuie făcut (ago,
-ĕre, egi, actum). Este propriu (esse + G.) unui bun consul nu numai (non

89
solum…sed etiam) să vadă ce e util (utilis, -e adj.2) statului (respublica,
reipublicae f.), dar şi să prevadă (provideo, -ēre, -di, -sum) de ce are nevoie
(necesse esse). Nimic nu este mai dificil (dificilis, -e adj.2) decât (quam) să
vezi ce trebuie. (debeo, -ēre, -ui, -itum)

II.1.4. Subordonata completivă cu quod/quia

Numele acestui tip de subordonată se datorează în principal

elementului de relaţie quod care este de fapt un pronume relativ de genul
neutru în cazul nominativ sau acuzativ. Traducerea acestuia se va face însă
prin faptul că sau că.
Definiţie: Întrucât rolul acestei subordonate este de a prezenta
complinirea verbală ca pe un fapt realizat, modul de construcţie al verbului
subordonat va fi în marea majoritate a cazurilor indicativul. Nu putem
exclude cu totul apariţia conjunctivului, dar acesta va fi impus fie de
cerinţele stilului indirect: Laudat Africanum Panaetius quod fuerit
abstinens. (Cic., Of., 2,76) – Panaetius îl laudă pe Africanus că ar fi fost
cumpătat, fie de o posibilă nuanţă potenţială dată completivei 21: doluisse
se, quod populi Romani beneficium sibi extorqueretur. (Caes., B.C., 1, 9, 2)
– L-a durut că ar fi obţinut prin violenţă favoarea poporului roman.
Subordonata completivă cu quod/ quia este o creaţie tipică limbii vorbite ce
încearcă să concureze atât subordonata completivă infinitivală, cât şi
subordonata completivă conjunctivală.

21
Vezi Dan Sluşanschi, op.cit., p.29.

90
 Verbele regente care impun apariţia acestui tip de subordonată
completivă sunt:
- verbe şi expresii impersonale: accidit, evenit, fit - se întâmplă; dignum est
- este demn, bene est - e bine, male est - e rău, incommode est - e incomod:
Accidit quod eum nusquam vidisti. (Cic., At., I, 17, 2) – Se întâmplă că nu
l-ai văzut niciodată. Bene est quod mihi ista dicis. – E bine că îmi spui
lucruri din astea.
- verba addendi/ommittendi (a căror semnificaţie este de a adăuga sau de a
omite): addo, adicio - adaug; omitto, praetermitto, praetereo – las la o
parte, omit: Omittebat quod illa ficta erant. – Trecea cu vederea faptul că
acelea erau plăsmuite. Adicio quod eam sibi domum delegit. – Adaug faptul
că aceasta şi-a ales casa.
- verbul facio însoţit de adverbe precum: bene, male, libenter: Bene facis
quod me hortaris. - Bine faci că mă sfătuieşti.
- verba affectuum: doleo – mă doare, gaudeo - mă bucură, idignor mă
indignă, glorior – mă fălesc, queror - mă plâng: Gaudeo quod venis. – Mă
bucură că vii.
- verba dicendi: laudo - laud, gratulor - mulţumesc, gratias ago –
mulţumesc, reprehendo - reproşez, accuso – acuz, renuntio – a anunţa la
rândul său: Legati renuntiaverunt quod bellum redintegratum est. - Solii au
anunţat la rândul lor că războiul s-a reluat.
- verba sentiendi: video - văd, sentio simt, animadverto – realizez: Vides
quod aliis leporem excitavi. (Petr. 131, 7) – Vezi că am ridicat un iepure
pentru alţii.
În dinamica limbii vorbite subordonata completivă cu quod/ quia
urmează uneori ca lămurire a unui pronume interogativ de genul neutru sau
a unui substantiv pe lângă care este explicit sau implicit verbul esse: quid
(est) quod - ce înseamnă că? Illa quanta (est) benignitas naturae quod tam

91
multa ... gignit. (Cic., N.D.2, 131) – Cât de mare este acea bunăvoinţă a
naturii că dă naştere la atât de multe lucruri. Aceeaşi apariţie poate fi
semnalată după expresii colocviale restrictive precum: nisi quod – decât
dacă, praeterquam quod – exceptând faptul că.
Subordonata completivă cu quod/quia poate avea rol de subiect al
unui verb regent: Multum ei detraxit ...quod alienae erat civitatis. (Nep.18,
I,2) – Mult i-a dăunat acestuia faptul că era dintr-o cetate străină. Cel mai
adesea funcţia este însă de complement: Praetereo quod non accepi tuam
epistulam. – Las la o parte faptul că nu am primit scrisoarea ta.
Deşi elementul introductiv cel mai des folosit în acest tip de
subordonată este quod, limba latină a atestat şi folosirea lui quia: laudo
quia (Cic., At., 9,9,1) – laud faptul că, doleo quia – (Pl., St., 34) - mă doare
că...
Schema subordonatei completive cu quod/quia
Regentă Subordonată
verbe regente conjuncţii subiect predicat
impersonalia
addendi/omittend
i
quod nominativ indicativ (90%)
facere + adverbe
affectuum quia conjunctiv
dicendi (10%)
sentiendi
colloquia

Exerciţii de autoevaluare:
I.Identificaţi şi analizaţi propoziţiile din textul de mai jos şi traduceţi-le
apoi în limba română:
Praetereo quod removet verecundiam. Adde quod insolenti crescit
superbia, crudelitas saevo, livido malignitas. Accedit quod patrem amo.
Quis Romanorum ignorabat quod verbum ex ore M.Tulli excidisset cum,

92
nonnullis cognomen Ciceronis iniuriae vertentibus, responderet. Ciceroni,
quod rem publicam virtute sua servavit, benevolentiam bonorum omnium
conciliavit. Accerbissime dolebat Cicero quod iis armis ad nomen populi
Romani augendum ipsi usi sunt.
Cuvinte: praetereo, -ire, -ivi, -itum – a lăsa deoparte; removeo, -ēre, -movi,
-motum – a înlătura; verecundia, -ae f. – sfială, ruşine; addo, -ĕre, -didi,
-ditum - a adăuga; insolens, -ntis adj.1 – neobrăzat; superbia, -ae f. –
trufie; saevus, -a, -um – adj.3 – sălbatic; lividus, -a, -um adj.3 – invidios;
malignitas, -atis f. – răutate; ignoro, -are, -avi, -atum – a nu ţine seama;
excido, -ĕre, -i – a scăpa; os, -oris n. – gură; nonnullus, -a, -um pron.nehot.
– vreunul; verto, -ĕre, -i, -sum – a întrebuinţa, a atribui; iniuria, -ae f. –
jignire; servo, -are, -avi, -atum – a servi; concilio, -are, -avi, -atum – a
atrage; acerbe adv. – cu greu; augeo, -ēre, -xi, -ctum – a spori; utor, uti,
usus sum – a se folosi de
II. Traduceţi textul în limba română şi identificaţi subordonatele
completive:
Ibi cognoscit LX naves quae in Meldis factae erant, tempestate reiectas
cursum tenere non potuisse atque eodem unde erant profectae revertisse.
Reliquas paratas ad navigandum atque omnibus rebus instructas invenit.
Eodem equitatus totius Galliae convenit. Ex quibus perpaucos quorum in
se fidem perspexerat, relinquere in Gallia, reliquos obsidum loco secum
ducere decreverat quod cum ipse abesset, motum Galliae verebatur.
(Caesar, B.G.V,5)
Cuvinte: ibi adv. – acolo; facio, -ĕre, feci, factum – a construi; tempestas,
-atis f. – furtună; cursus, -us m. – curs; proficiscor, -cisci, -fectus sum – a
pleca; revertor,-i,-sus sum – a se întoarce; paro, -are, -avi, -atum – a
pregăti; instruo, -ĕre, -uxi, -ctum – a echipa, a înzestra; equitatus, -us m. –
cavalerie; eodem adv. – în acelaşi loc; convenio, -ire, -i, -tum - a se aduna;

93
perpaucus, -a, -um adj.3 - foarte puţini; perspicio, -ĕre, -exi, -ectum – a
cunoaşte; fides, -ei f. – fidelitate; relinquo, -ĕre, -i, -ctum – a lăsa; reliquus,
-a, -um adj.3 – celălalt; obses, -idis m. – ostatic; decerno, -ĕre, -crevi,
-cretum – a hotărî; absum, -esse, -fui – a lipsi; motus, -us m.- revoltă;
vereor, -eri, -itus sum – a se teme.
III. Traduceţi enunţurile în limba latină:
Trece cu vederea (ommitto, -ĕre, -misi, -missum) că au terminat (finio,
-ire, -ivi, -itum) pâinea. Bine faci că îl sfătuieşti (moneo, -ēre, -ui, -itum) pe
prietenul tău în privinţa căsătoriei (matrimonium, -ii n.). Se întâmplă să
izbucnească (surgo, -ĕre, -rexi, -rectum) furtuna (procella, ae f.). Se
îndurera (doleo, -ēre, -ui) că nu a găsit (invenio, -ire, -i, -tum) motivul
(causa, -ae f.) bolii (morbus, -i m.). Întotdeauna (semper adv.) am lăudat
faptul că îmi vii în ajutor (auxilium, ii n.) la nevoie (necessitas, -atis f.).

II.2. Subordonatele relative

Definiţie: Subordonatele relative determină un nume din regentă. Ele

se clasifică în funcţie de predicatul cu care sunt construite în relative cu
predicat verb şi relative cu predicat nume.

II.2.1. Relativele cu predicat verb

Relativele verbale determină un nume din regentă (substantiv,
pronume, adjectiv substantivizat sau numeral substantivizat). Relativele cu
predicat verb pot fi reale construite cu indicativul şi circumstanţiale
construite cu conjunctivul.
Elemente de relaţie

94
 Elementele de relaţie pentru relativele reale şi cele circumstanţiale
sunt aceleaşi:
- pronume relativ – qui, quae, quod (care);22
- pronume nedefinit – quisquis, quisque, quicumque (oricare, orice,
fiecare, fiece);
- adverb relativ-interogativ – ubi, unde, quo, qua, quando (unde, de
unde, încotro, pe unde, când).
Elementele de relaţie flexibile se acordă în gen şi număr cu numele
din regentă, dar au cazul impus de funcţia lor din subordonată. Când din
regentă lipseşte numele trebuie presupus drept corelativ al subordonatei
relative pronumele demonstrativ is, ea, id. Corelat cu relativul se traduce
prin: „cel care”, „cea care” sau „ceea ce”: quod erat demonstrandum - ceea
ce era de demonstrat.

II.2.1.1.Subordonatele relative reale

Numele acestora provine din faptul că determină un nume din
regentă şi utilizează indicativului ca mod de construcţie. Relativele reale
verbale corespund subordonatelor atributive din limba română.
Topica subordonatelor relative reale este mobilă. Ele pot fi cel mai
adesea intercalate, dar pot fi plasate şi post sau ante regentă:
Germani, qui trans Rhenum incolunt, rebellionem fecerunt. –
Germanii care locuiesc peste Rin au făcut o răzmeriţă. Mulier quam vides
mea mater est. – Femeia pe care o vezi este mama mea.
Quoscumque de te queri audivi, quacumque potui ratione, placavi.
(Cic.,Q.fr.,I,2) – Pe oricine am auzit că se plânge în ce te priveşte, l-am
calmat prin orice mijloc am putut. Quidquid id est, timeo Danaos et dona
22
În limba latină pronumele relativ este nu numai un element subordonator, ci şi coordonator. În acest caz
pronumele relativ stă în fruntea enunţului şi înlocuieşte un pronume demonstrativ: Qui cum eum in itinere
convenissent ... paruerunt. – După ce aceştia l-au întâlnit în drum s-au supus.

95
ferentes (Verg., Aen., 2,49) – Orice ar fi asta, mă tem de greci şi când aduc
daruri. Qui consilium non petit, auxilium petere non debet. Care nu cere
sfat, acela nu trebuie să ceară ajutor.
Urbs quo contendit hostibus depopulata est. - Oraşul spre care se
îndreaptă a fost pustiit de către duşmani.

II.2.1.2. Subordonatele relative circumstanţiale

Subordonatele relative circumstanţiale determină un nume din
regentă ca şi relativele reale, dar sunt construite cu modul conjunctiv şi de
aceea ele pot substitui anumite tipuri de subordonate circumstanţiale:
cauzale, concesive, condiţionale, finale şi consecutive.
În traducerea acestor relative se poate menţine pronumele relativ, dar
prezenţa conjunctivului este primară în imprimarea nuanţei circumstanţiale:
- Nuanţă finală: Mittit legatos qui pacem petant. - Trimite soli care să
ceară pace. Domi nihil erat, quo famem tolerarent.(Caes.B.G.,I,28) - Nu
mai era nimic acasă cu care să-şi potolească foamea.
- Nuanţă consecutivă: Sunt tales homines qui senectutem rideant. -
Există astfel de oameni care să râdă de bătrâneţe. Innocentia est talis
affectio animi, quae noceat nemini. (Cic.,Tusc., III,16) - Inocenţa este o
astfel de afecţiune a sufletului care să nu vatăme pe nimeni.
- Nuanţă cauzală: Magnam admirationem Ciceroni habeo, qui opus
oratoriae institueret. - Am o mare admiraţie faţă de Cicero, care a lăsat o
impresionantă operă în oratorie. O, fortunate adulescens, qui tuae virtutis
Homerum praeconem inveneris! (Cic., Arch.,24) – O fericitule tânăr, care
l-ai descoperit pe Homer, crainic al virtuţii tale!
- Nuanţă concesivă: Cato, qui magnas divitias haberet, mortem non
potuit fugere. - Cato, deşi a avut mari bogăţii nu a putut scăpa de moarte.
Egomet qui sero ac leviter Graecas litteras attigissem, tamen...

96
complures ... ibi dies sum commoratus. (Cic., De or., I,82) – Eu care am
abordat scrierea greacă târziu şi superficial, totuşi am întârziat mai multe
zile la Atena.
- Nuanţă condiţională: Qui videret, urbem captam diceret. - (Cic., In
Verr.,IV,52) – Care l-ar vedea l-ar considera un oraş cucerit.

Schema subordonatei relative cu predicat verb

Regentă Element de relaţie Subiectul Predicatul subord.
subord.
pronume relativ: qui, quae,
quod
pronume nehotărât:
determină un Indicativ (relative reale)
quisquis, quisque,
nume Nominativ Conjunctiv (relative
quicumque
circumstanţiale)
adverb relativ-interogativ
ubi, unde, quo, qua, quando

II.2.2. Subordonatele relative cu predicat nume

Definiţie: Subordonatele relative cu predicat nume determină un
nume din regentă. Acestea se numesc şi relative participiale pentru că
predicaţia lor este realizată cu ajutorul unui verb la participiu care se
acordă în gen, număr şi caz cu numele din regentă. Din punct de vedere
morfologic participiul poate avea valoare adjectivală: discipulus sapiens –
elev înţelept, oppidum captum – cetate cucerită, poate fi substantivizat:
prudens – prevăzătorul, sapiens – înţeleptul, sau poate fi adjectiv verbal
cu valoare predicativă datorită complinirilor pe care le primeşte.
Relativele participiale nu au de regulă element de relaţie23.

23
Acestea apar mai târziu din dorinţa de a specifica nuanţa circumstanţială pe care o asumă relativele
participiale.

97
 Prin treptele temporale pe care le are participiul prezent activ şi
mediu redau simultaneitatea, participiul perfect pasiv indică anterioritatea,
iar participiul viitor activ arată posterioritatea.
Relativele participiale pot avea următoarele nuanţe circumstanţiale:
- Nuanţă temporală: Caesar, Alexandria potitus, regnum Cleopatrae
dedit. (Eutr. VI,22) – Caesar, punând stăpânire /după ce a pus stăpânire pe
Alexandria, i-a oferit domnia Cleopatrei.
- Nuanţă cauzală: Motus fidelitate militis, Caesar ei civitatem
Romanam dedit. - Fiind impresionat de loialitatea soldatului/ fiindcă a fost
impresionat, Caesar i-a acordat acestuia cetăţenia romană.
- Nuanţă condiţională: Mendaci homini, ne veritatem quidem dicenti
non credis. - Să nu dai crezare omului mincinos, nici măcar spunând/ dacă
spune adevărul.
- Nuanţă concesivă: Puer piger, lectionem legens, nihil sapit. Copilul
leneş, citind/ deşi citeşte lecţia nu înţelege nimic.
- Nuanţă finală: Pugnis asperis exercebant ituri bellum de improviso.
Se antrenau în lupte crâncene ca unii care aveau să plece la război pe
neaşteptate.
- Nuanţă modală: Lucius Petrosidius aquilifer, pro castris fortissime
pugnans, occiditur. (Caes., B.G., V,37) – Lucius Petrosidius , purtătorul de
drapel, este ucis, luptând cu străşnicie/cum lupta cu străşnicie în faţa
taberei.
Schema subordonatei relative cu predicat nume
Regentă Element de Subiectul Predicatul subord.
relaţie subord.

determină un - - Participiu acordat în gen număr şi

nume caz cu numele din regentă

98
 Exerciţii de autoevaluare:
I. Segmentaţi şi identificaţi propoziţiile din textul următor şi
traduceţi apoi în limba română:
Erat una cum ceteris Dumnorix Haeduus, de quo ante ab nobis
dictum est. Hunc secum habere in primis constituerat, quod eum cupidum
rerum novarum, cupidum imperii, magni animi, magnae inter Gallos
auctoritatis cognoverat. Caesar, qua proximum iter in ulteriorem Galliam
per Alpes erat, cum his quinque legionibus ire contendit. Qua nocte natus
est Alexander, eadem Dianae Ephesiae templum deflagravit. Epaminondas
a Thebanis morte mulctatus est, quod eos coegit apud Leuctra superare
Lacedaemonios, quos ante se imperatorem nemo Boeotiorum ausus fuit
aspicere in acie, quodque uno proelio non solum Thebas ab interitu
retraxit, sed etiam universam Graeciam in libertatem vindicavit, eoque res
utrorumque perduxit ut Thebani Spartam oppugnarent, Lacedaemonii satis
haberent si salvi esse possent, neque prius bellare destitit quam urbem
eorum obsidione clausit.
Cuvinte: ceterus, -a, -um adj.3 – celălalt; dico, -ĕre, dixi, -ctum - a spune;
constituo, -ĕre, -ui, -utum – a hotărî; cupidus, -a, -um adj.3 – dornic;
auctoritas, -atis f. – autoritate; cognosco, -ĕre, -novi, -nitum – a cunoaşte;
proximus, -a, -um adj.3 – cel mai apropiat; iter, itineris n. – drum; legio,
-onis f. – legiune; eo, ire, ivi, itum – a merge; contendo, -ĕre, -ndi, -ntum –
a se îndrepta; nascor, nasci, natus sum – a se naşte; deflagro, -are, -avi,
-atum – a arde, a distruge; mulcto, -are, -avi, -atum - a pedepsi, a amenda;
cogo, -ĕre, coegi, coactum – a constrânge; supero, -are, -avi, -atum – a
întrece; audeo, -ēre, ausus sum – a îndrăzni; adspicio, -ĕre, -pexi, -pectum –
a privi, a da atenţie; interitur, -us m. – distrugere, moarte; retraho, -ĕre, -xi,

99
-actum – a se retrage; vindico, -are, -avi, -atum – a redobândi; perduco,
-ĕre, -duxi, -ductum – a duce, a continua; oppugno, -are, -avi, -atum – a
asedia; destituo, -ĕre, -stiti, -stitutum - a înceta; claudo, -ĕre, -si, -sum – a
capitula; obsidio, -onis f. – atac.
II. Identificaţi subordonatele relative din text:
Persarum rex Darius pontem fecit in Histro flumine qua copias
traduceret. Nero subitaria aedificia exstruxit quae multitudinem inopem
acciperent. Hannibal certa praemia pronuntiat in quorum spem militem
pugnarent. Nemo est qui te non metuat. Ea libertate utamur quae prosit
amicis, noceat nemini. Constantem hominem et gravem, qui glorietur a
gloria se abfuisse. Rex Antiochus, qui Romae ante oculos omnium nostrum
biennium fere comitatu regio atque ornatu fuisset, praeceps provincia
populi Romani exturbatus est.
Cuvinte: traduco, -ĕre, -duxi, -ductum – a traversa; copia, -ae f. –
trupă militară; subitarius, -a, -um adj. 3 – pe neaşteptate, făcut în grabă;
aedificium, -ii n. – construcţie, sălaş; exstruo, -ĕre, -uxi, -uctum – a clădi;
inops, -is adj.1 – lipsit de hrană; accipio, -ĕre, -cepi, -ceptum – a primi;
pronuntio, -are, -avi, -atum – a anunţa; pugno, -are, -avi, -atum – a lupta;
spes, -ei f. – speranţă; metuo, -ĕre, -ui, -utum – a se teme; utor, uti,usus sum
– a se folosi de; prosum, -desse, -fui – a se folosi de; noceo, -ēre, -ui – a
vătăma; glorior, -ari, -atus sum – a se făli; absum, -esse, -fui – a fi lipsit de;
biennis, -e adj.2 – timp de doi ani; comitatus, -us m. – alai; regius, -a, -um
adj.3 – regal; ornatus, -us m. – fală; praeceps, -itis adj. 1 – care cade,
grăbit, primejdios; exturbo, -are, -avi, -atum – a alunga.
III. Traduceţi în limba latină enunţurile:
Înţeleptul nu afirmă (affirmo, -are, -avi, -atum) nimic (nihil
pron.nehot.) ce să nu demonstreze (probo, -are, -avi, -atum). Ce om este de
asemenea (tantus, -a, -um adj.3) încredere (confidentia, -ae f.) care să

100
îndrăznească (audeo, -ēre, ausus sum) să pângărească (violo, -are, -avi,
-atum) un preot (sacerdos, -tis m.)? Mi-e milă (miseret) de tine, tu care îţi
faci duşman (inimicus, -i m.) pe un om atât de important (famosus, -a, -um
adj.3). Helveţii au stabilit (constituo, -ěre, -ui, -utum) cele care trebuie
cumpărate (comparo, -are, -avi, -atum). Cel care porunceşte (impero, -are,
-avi, -atum) bine, cândva (olim adv.) s-a supus (pareo, -ēre, -ui). Nu e uşor
să găseşti (invenio, -ire, -i, -ntum) omul care să nu spună (trado, -ěre, -didi,
-ditum) altuia (alter, -a, -um pron.nehot.)
IV. Identificaţi subordonatele participiale relative şi ablativele
absolute din enunţurile de mai jos şi apoi traduceţi-le în limba română:
Aranti Cincinnato nuntiatum est eum dictatorem esse factum.
Horatius respiciens videt Curiatios magnis intervallis sequentes. Homerus
Laertem colentem agrum et eum stercorantem facit. Augebant metum
prodigia ex pluribus simul locis nuntiata. Ad oppugnanda Neapoli
Hannibal abstinuit conspecta moenia. Ipsi illi philosophi etiam in illis
libellis quos de contemnenda gloria scribunt, nomen suum inscribunt. Puer
modo legens lectionem bene sciet.
Cuvinte: aro, -are, -avi, -atum – a ara; nuntio, -are, -avi, -atum – a anunţa;
respicio, -ěre, -pexi, -pectum – a privi în urmă; sequor, sequi, secutus sum –
a urma; intervallum, -i n. – distanţă; colo, -ěre, -ui, -ultum – a cultiva; ager,
-ri m. – ogor; stercoro, -are, -avi, -atum – a îngrăşa pământul; augeo, -ēre,
-xi, -ctum – a spori; prodigium, ii n. – minune; metus, -us m. – teamă;
plures, -um adj.2 – mai multe; nuntio, -are, -avi, -atum – a anunţa; simul
adv. – în acelaşi timp; abstineo, -ēre, -ui, -tum – a se abţine; moenium, -ii n.
– zid; conspicio, -ĕre, -exi, -ectum – a cerceta; libellus, -i m. – cărticică;
contemno, -ĕre, -ui, -ntum - a dispreţui; inscribo, -ĕre, -psi, -ptum – a
înscrie; lego, -ĕre, -i, -ctum – a citi; lectio, -onis f. – lecţie; scio, -ire, -ivi,
-itum – a şti.

101
 V. Traduceţi în limba latină:
L-am văzut pe profesor (magister, -ri m.) predând (doceo, -ēre, -ui,
-ctum) istoria (historia, -ae f.) şi am început (incipio, -ĕre, -cepi, -ceptum)
să citesc (lego, -ĕre, -i, -ctum). Numai (modo adv.) cultivând (colo, -ĕre,
-ui, -itum) pământul poţi avea roade (frux, -gis f.) multe (multus, -a, -um
adj.3) şi bune.

II.3. Subordonatele circumstanţiale

Subordonatele circumstanţiale depind fie de un predicat nume şi în

acest caz se numesc circumstanţiale nominale fie de un predicat verb şi
atunci se clasifică în subordonate de tendinţă precum finala şi consecutiva
sau subordonate de analiză24 ca temporala, cauzala, condiţionala, concesiva
sau comparativa. Se poate observa că numărul subordonatelor
circumstanţiale din limba latină este mai mic decât cel din limba română,
diversificarea şi specializarea la nivelul sintaxei frazei româneşti fiind o
consecinţă normală a evoluţiei şi influenţelor lingvistice

II.3.1. Circumstanţiala nominală (Ablativul absolut)

Definiţie: Ablativul absolut este o circumstanţială nominală formată

dintr-un predicat şi un subiect exprimate printr-un nume. Între subiectul şi
predicatul circumstanţialei nominale există un acord perfect, cei doi
termeni găsindu-se doar în cazul ablativ, de unde şi denumirea de ablativ
absolut dată acesteia.
24
Dan Sluşanschi în op.cit., p, 36, aprecia că subordonatele de tendinţă privesc implicaţiile paralele şi
următoare ale regentei primind conjunctivul obligat cu respectarea sistemului definit drept consecutio
temporum, iar subordonatele de analiză iau în considerare mai ales antecedentele şi paralele regentei,
utilizând ca atare opoziţia modală dintre indicativ, mod al realităţii şi conjunctiv mod al potenţialităţii şi
irealităţii.

102
 Această utilizare autonomă a ablativului poate asuma valori
circumstanţiale concurând unele propoziţii subordonate circumstanţiale de
analiză ca: temporale, cauzale, condiţionale, concesive şi mai rar modal-
comparative.
Ablativul absolut se poate reda:
- cu ajutorul unor nume în ablativ care desemnează funcţii
administrative: Is M. Messala M. Pisone consulibus regni cupiditate
inductus coniurationem nobilitatis fecit. (Caesar, B.G. I,2) – În timp ce erau
consuli Marcus Mesala şi Marcus Piso, acesta împins de pofta domniei a
făcut o conspiraţie a nobilimii.
- cu ajutorul unui predicat exprimat printr-un substantiv în ablativ:
Acesta are rol de nume predicativ pe lângă un verb copulativ implicit 25 şi
este însoţit de un subiect tot în ablativ: Natura duce errari nullo pacto
potest. (Cic., Leg., 1, 20) - Natura fiind călăuză (Dacă natura este călăuză)
nu se poate greşi în nici un fel. Me puero, Romae cum parentibus habitavi.
– Pe când eram copil am locuit la Roma cu părinţii.
- cu ajutorul unui predicat exprimat printr-un adjectiv în ablativ însoţit
de un subiect în acelaşi caz: Te salvo possum domum adire. - De vreme ce
eşti teafăr pot să merg acasă. Re integra consilium convocaverunt. – De
vreme ce situaţia era neschimbată au convocat sfatul.
- cu ajutorul unor ablative absolute impersonale specifice limbajului
juridic ce nu necesită prezenţa unui subiect: auspicato (la momentul
potrivit), consulto (intenţionat), intestato (nedovedit, fără martori), vadato
(dând chezăşie).
- cu ajutorul unui subiect exprimat printr-un nume în ablativ şi un
predicat acordat cu acesta exprimat printr-un participiu, de regulă, perfect

25
Verbul esse nu are participiu şi de aceea într-o astfel de subordonată nominală va fi exprimat doar
numele predicativ.

103
pasiv: Omnibus rebus ad profectionem comparatis diem dicunt (Caesar,
B.G. I,6) – După ce au fost cumpărate toate lucrurile pentru plecare,
stabilesc ziua.
Participiul latin este un nume verbal ce poate asigura concordanţa
timpurilor în cazul circumstanţialei nominale. Astfel pentru simultaneitate
se foloseşte participiul prezent, pentru anterioritate participiul perfect
pasiv şi pentru posterioritate participiul viitor. În cazul circumstanţialelor
nominale în care predicaţia nu se realizează printr-un nume verbal treapta
temporală a numelor folosite este implicit cea de simultaneitate.
Ablativul absolut poate asuma în funcţie de context şi de particulele
explicative introduse următoarele nuanţe circumstanţiale:
- Nuanţă temporală: Oriente sole, omnes exercitus medium collem
subducuntur. - Când răsare soarele toate armatele sunt duse pe colina din
mijloc. Ea re constituta ... fecerunt ut consimilis fugae profectio videretur.
(Caesar, B.G. II,11) După ce s-a stabilit acest lucru au făcut aşa încât
plecarea să pară asemănătoare fugii.
- Nuanţă cauzală: Imbre cadente vallum aedificare non potuerunt. -
De vreme ce plouă nu au putut să întărească şanţul. ...et ineunte aestate in
ulteriorem Galliam qui (eos )deduceret, Quintum Pedium legatum misit.
(Caesar, B.G. II,1) – Şi fiindcă începea vara l-a trimis în Galia de dincolo
pe Q.Pedius, locţiitorul, ca să îi aducă pe aceştia de acolo.
- Nuanţă condiţională: Latrante uno cane statim incipiunt et alteri.
- Dacă latră un câine încep pe dată şi aţii. Reluctante natura, irritus labor
est. – Dacă se împotriveşte firea, truda este zadarnică.
- Nuanţă concesivă: Submota rosa manet odor. – Chiar dacă este
înlăturat trandafirul rămâne parfumul. Turribus autem excitatis, tamen has
altitudo puppium ...superabat. (Caesar, B.G. III,13) – Deşi turnurile erau
înălţate, totuşi pe acestea le întrecea înălţimea corăbiilor.

104
 - Nuanţă modal-comparativă: Camillus dictator Romam...redit,
nullo detractante militiam. (T.Livius, V,19) - Camillus se întoarce dictator
la Roma cum nimeni nu îi ponegrea munca. Quasi praeda sibi advecta,...
eos in hostium numero ducit. (Cicero, Ver., V,64) – I-a socotit pe aceştia în
rândul duşmanilor ca şi cum prăzile erau transportate pentru sine.
Schema Ablativului Absolut
Regentă Element de Subiect Predicat subordonată
relaţie subordonată
- - Ablativ Participiu în ablativ acordat cu
subiectul

Exerciţii de autoevaluare:
I. Traduceţi enunţurile în limba română identificând
circumstanţialele nominale şi nuanţele acestora:
Tyrrannis institutis, leges omnes exstinguuntur atque tolluntur.
Herennius inspectantibus omnibus Syracusanis, securi percussus est. Hoc
responso cognito Carthaginienses Hannibalem Africam revocaverunt.
Perturbatis nostris impetu multitudinis hostium Caesar auxilium tulit.
Cognito Caesaris adventu, Acco iubet in oppida multitudinem convenire.
Mortuo patre filii campum reverterunt. Me puero mei parentes Romae
habitabant. Gallia capta, Caesar Romam revertit.
Cuvinte: tyrranus, -i m. – tiran; instituo, -ĕre, -ui, -utum – a instaura;
exstinguo, -ĕre, -xi, -ctum – a stinge, a desfinţa; tollo, -ĕre, sustuli,
sublatum – a distruge; inspecto, -are, -avi, -atum – a privi, a fi de faţă;
percutio, -utĕre, -ussi, ussum - a străpunge, a omorî; securis, -is f. – secure,
topor; cognosco, -ĕre, -novi, -nitum – a afla; revoco, -are, -avi, -atum – a
rechema; perturbo, -are, -avi, -atum - a tulbura; impetus, -us m. – atac;
adventus, -us m. - sosire; auxilium, -ii n. – ajutor; fero, ferre, tuli, latum – a

105
da, a oferi; iubeo, -ēre, iussi, iussum – a porunci; morior, -iri, -rtuus sum –
a muri; reverto, -ĕre,-ti, -sum – a se întoarce; habito, -are, -avi, -atum – a se
întoarce; capio, -ĕre, cepi, captum – a cuceri.
II. Segmentaţi şi identificaţi propoziţiile din enunţurile următoare:
Ubi ea dies venit, Carnutes Gutruato et Conconnetodumno ducibus
desperatis hominibus Cenabum signo dato concurrunt civesque Romanos
qui negotiandi causa ibi constiterant, in his Gaium Fufium Citam,
honestum equitem Romanum, qui frumentariae iussu Caesaris praeerat,
interficiunt bonaque eorm diripiunt.
Cuvinte: despero, -are, -avi, -atum – a-şi pierde nădejdea; signum –i n. –
semnal; concurro, -ĕre, -urri, -rsum – a alerga; negotio, -are, -avi, -atum –
a face negoţ; constituo, -ĕre, -stiti, -stitum – a se stabili; eques, -itis m. –
cavaler; iussus, -us m. – poruncă; frumentarius, -a, -um adj.3. –
aprovizionare; praesum, -esse, -fui – a fi în frunte; interficio, -ĕre, -feci,
-fectum – a ucide; diripio, -ĕre, -ui, -reptum – a jefui.
III. Traduceţi în limba latină:
Copilul fiind impresionat (moveo, -ēre, -vi, motum) de jocul (ludus,
-i m.) inventat (invenio, -ire, -i, -tum) dorea (cupio, -ĕre, -ivi, -itum) să se
joace (ludo, -ĕre, -si, -sum) mereu (semper adv.). Răsărind (orior, -iri, ortus
sum) soarele (sol, -is m.) au mutat tabăra (castra, -orum n.). Cicero
(Cicero, -onis m.) fiind consul (consul, -is m.), Catilina a conspirat
(coniuro, -are, -avi, -atum) împotriva statului (respublica, reipublicae f.).
După ce a terminat (finio, -ire, -ivi, -itum) şcoala (schola, -ae f.) oratorul
(orator, - is m.) ştie să apere (defendo, -ĕre, di, -nsum) o cauză (causa, -ae
f.). De vreme ce comandantul (dux, -cis m.) a obţinut (obtineo, -ēre, -ui,
-tum) atâtea (tantus, -a, -um adj.3) victorii i s-a acordat triumful
(triumphus, -i m.).

106
 II.3.2.Subordonata circumstanţială finală

Definiţie: Subordonata circumstanţială finală indică scopul vizat sau

ţinta desfăşurării unui proces. Construcţia acestor subordonate se face cu
modul conjunctiv.
Elemente de relaţie
Subordonata circumstanţială finală poate fi introdusă de:
- ut (ca să): esse oportet ut vivas. (Rhet.Her. 4,39) – Trebuie să mănânci
ca să trăieşti. Clodius subito Roma profectus pridie est, ut ante suum
fundum Miloni insidias collocaret. (Cic. Pro Mil., 27) – Clodius a plecat pe
neaşteptate ieri din Roma ca să aşeze curse lui Milo în faţa proprietăţii
sale.
- ne (ca să nu): Ne quis miretur qui sim, paucis eloquar. (Pl. Au.I) – Ca
să nu se mire cineva cine sunt voi spune în puţine cuvinte. In primis monet
ut contineant milites ne studio pugnandi aut spe praedae longius
progrediantur. (Caesar, B.G. VII,45) – Mai întâi sfătuieşte să îi ţină pe
soldaţi ca să nu meargă mai departe din dorinţa de a lupta sau în speranţa
prăzii.
- quo (ca prin aceasta să): Când circumstanţiala finală conţine un
comparativ ut se înlocuieşte cu quo, care este ablativul neutru singular al
pronumelui relativ. Adiuta me quo fiat facilius. (Ter. Eu., 150) – Ajută – mă
ca să se facă mai uşor. Quod quo facilius argumentis perspicere possitis,
rem gestam vobis dum breviter expono, quaeso, diligenter, attendite.
(Cic.Pro Mil., 23) – Ca să puteţi pătrunde mai uşor cu argumente acest
lucru, ascultaţi cu atenţie câtă vreme vă voi expune pe scurt.
- qua (ca pe această cale să): Perfodit parietem, qua suam uxorem clam
videret. – A găurit peretele ca pe această cale să-şi spioneze nevasta.

107
Uneori apariţia unei circumstanţiale finale este anunţată de prezenţa în
regentă a unor corelative ca: eo, ideo, idcirco, eo consilio.
Substituţia subordonatei circumstanţiale finale
Circumstanţiala finală are una dintre cele mai bogate posibilităţi de
substituţie. Aceasta se poate realiza prin următoarele mijloace:
- propoziţie relativă circumstanţială: Mittit legatos qui pacem
peterent. Trimite soli care să ceară pace. Nam neque Druides habent, qui
rebus divinis praesint. (Caesar, B.G., VI,23) – Căci nu au druizi care să fie
în fruntea serviciului religios.
- construcţie gerunzială formată dintr-un verb la gerunziu în cazurile
genitiv, dativ sau acuzativ şi un complement cerut de regimul verbului
Mittit legatos pacem petendi. – Trimite soli ca să ceară pace. Mittit legatos
pacem petendo. Mittit legatos ad pacem petendum. Aliquando leges ipsae
nobis gladium ad hominem occidendum porrigunt. (Cic. Pro Mil.9) –
Uneori chiar legile ne oferă unealta pentru a omorî un om.
- construcţie gerundivală formată dintr-un verb la participiu viitor
pasiv sau gerundiv, care are deci aspect de adjectiv verbal, şi un
complement care se acordă în gen, număr şi caz cu gerundivul. Cazurile
frecvent întâlnite ale construcţiei gerundivale pot fi genitivul, dativul şi
acuzativul. O construcţie gerunzială poate fi transformată în construcţie
gerundivală dacă verbul este tranzitiv. Nu există diferenţă de traducere între
construcţia gerunzială şi cea gerundivală: Mittit legatos pacis petendae. -
Trimite soli ca să ceară pace. Mittit legatos paci petendae. Mittit legatos ad
pacem petendam. Qua necessitate adductus Diviciacus auxilii petendi
causa Romam ad senatum profectus est. (Caesar, B.G. VI,21) – Împins de
această nevoie, Diviciacus a plecat la Roma, la senat ca să ceară ajutor.
- supin în acuzativ după verb de mişcare în regentă: Mittit legatos pacem
petitum. – Trimite soli ca să ceară pace.

108
 - participiala relativă după verb de mişcare în regentă. Treapta
temporală a participiului este de regulă viitorul, dar nu se exclude după
verbul regent venire şi participiul prezent.: Mittit legatos pacem petituros. –
Trimite soli ca să ceară pace. Legati venerunt auxilium petentes. - Au venit
soli ca să ceară ajutor.

Schema subordonatei circumstanţiale finale

Regentă Element de relaţie Subiectul subord. Predicatul subord.

ut
ne
determină un Nominativ Conjunctiv
quo
verb qua

Exerciţii de autoevaluare:
I. Traduceţi în limba română, identificând subordonatele finale:
Constitui ad te venire, ut et viderem te et cenarem etiam. Ille
sapientissimus vir, Ithaca ut videret, immortalitatem scribitur repudiasse.
Fixis in terram pilis, milites quo leviores ardua evaderent, cursu subeunt.
Servum ad te eo misi ut aut tecum ad me quam primum veniret, aut, si
morareris, statim ad me veniret. Dionysius, ne tonsori collum committeret
tondere filias suas docuit. Ideo te non interpellavi, ne quid de tam exiguo
sermonis tui tempore deminueretur. Cimon in hortis numquam custodes
imposuit, ne quis impediretur quominus eis rebus, quibus quisque vellet
frueretur. Bituriges legatos mittunt subsidium rogatum, quo facilius
hostium copias sustinere possint. Noluit Caesar eum locum unde Helvetii
discesserant vacare, ne propter bonitatem agrorum Germani qui trans
Rhenum incolunt e suis finibus in Helvetiorum fines transirent.

109
Cuvinte: constituo, -ĕre, -ui, -utum – a hotărî; ceno, -are, -avi, -atum – a
lua masa; repudio, -are, -avi, -atum – a refuza; figo, -ĕre, fixi, fixum – a
înfige; pilla, ae f. – suliţă; levis, -e adj.2 – uşor înarmat; arduum, -i n. –
înălţime; evado, -ĕre, -si, -sum – a escalada; cursus, -us m. - fugă; subeo,
-ire, -ivi, -itum - a se furişa; moror, -ari, -atus sum – a întârzia; statim adv. –
pe dată; tonsor, -is m. – frizer; commito, -ĕre, -misi, -missum – a încredinţa;
collus, -i m. – gât; tondeo, -ēre, totondi, -nsum – a tunde; doceo, -ēre, -ui,
-ctum – a învăţa; ideo adv. – de aceea; interpello, -are, -avi, -atum – a
întrerupe; exiguus, -a, -um adj.3 – mic; deminuo, -ĕre, -ui, -utum – a
micşora; sermo, -onis f. – cuvântare; hortus, -i m. – grădină; custos, -odis
m. – paznic; fruo, -ĕre, fruitus sum – a se folosi; quisque, quaeque, quidque
pron. nehot.- fiecare; subsidium, -ii n. – sprijin; sustineo, -ēre, -ui, -tum – a
rezista la; nolo, nolle, nolui – a nu vrea; discedo, -ĕre, -di, -ssum – a pleca;
vaco, -are, -avi, -atum – a goli; bonitas, -atis f. – fertilitate; incolo, -ĕre,
-ui, -ultum - locui.
II. Segmentaţi enunţurile şi identificaţi subordonatele, traducând
apoi în limba română:
Copias suas Caesar in proximum collem subducit, equitatumque qui
sustineret hostium impetum misit. C. Vero Pompilius, a senatu legatus ad
Antiochum missus ut bello se quo Ptolemaeum lacessebat abstineret, cum
ad eum venisset atque is prompto animo et amicissimo vultu dextram ei
porrexisset, invicem illi suam porrigere noluit, sed tabellas
senatusconsultum continentes tradidit. Te oro ut mihi auxilium feras.
Antiqui oratores diutius se exercere solebant ut sibi quam clarissima fieret
vox. Ancillam ad te mitto quae rem omnem tibi narret.
Cuvinte: collis, -is f. – colină; subduco, -ĕre, -duxi, ductum – a duce;
equitatus, -us m. – cavalerie; lacesso, -ĕre, -ivi, -itum – a hărţui; abstineo,
-ēre, -ui, -tum - a se abţine; promptus, -a, -um adj. 3 – deschis; vultus, -us

110
m. – chip; porrigo, -ĕre, -rexi, -rectum – a întinde; invicem adv. – pe rând,
reciproc; trado, -ĕre, -didi, -ditum - a întinde; fero, ferre, tuli, latum – a da;
auxilium, -ii n. – ajutor; diutius adv. – timp mai mult; exerceo, -ēre, -ui,
-itum – a se exersa; soleo, -ēre, -ui, -itum – a obişnui; fio, fieri, factus sum a
deveni; vox, vocis f. – voce; ancilla, -ae f. – servitoare; narro, -are, -avi,
-atum – a povesti; res, -ei f. – situaţie.
III. Traduceţi în limba latină:
Cicero a venit în Grecia ca să-i audă (audio, -ire, -ivi, -itum) pe
oratorii (orator, -is m.) străluciţi (clarus, -a,-um adj.3). Ţăranul (arator, -is
m.) cultivă (aro, -are, -avi, -atum) ogoarele ca să culeagă recolta
(frumentum, -ii n.). Comandantul a trimis cavaleria (equitatus, -us m.) care
să ceară (peto, -ěre, -ivi, -itum) ajutor (auxilium, -ii n.) de la împărat.
Rămân (maneo, -ēre, mansi, mansum) la Roma în aceste zile ca să-mi
termin treaba (operam dare). Sabinii (Sabinus, -i n.) împreună cu femeile
(mulier, -is f.) şi fiicele lor au venit la Roma să vadă spectacolul
(spectaculum, -i n.). Legea (lex, -gis f.) trebuie (debeo, -ēre, -ui, -itum) să
fie scurtă (brevis, -e adj.2) pentru a fi reţinută (retineo, -ēre, -ui, -tum) de
către nepricepuţi (imperitus, -a, -um adj.3).

II.3.3. Subordonata circumstanţială consecutivă

Definiţie: Subordonata circumstanţială consecutivă arată consecinţa,

urmarea acţiunii din regentă. Spre deosebire de subordonatele
circumstanţiale finale, consecutivele indică un rezultat care nu este în mod
necesar căutat sau vrut, ci care adesea este un fapt realizat 26. Modul de
construcţie al acestei subordonate de tendinţă este conjunctivul.
Elemente de relaţie
26
Vezi Ernout, p.343, troisième partie

111
 Subordonata circumstanţială consecutivă se introduce prin următorii
conectori:

- ut (încât): Tantum potentia Haeduos antecesserant Sequani, ut

magnam partem clientium ab iis ad se traducerent. (Caes., B.G., VI,12) –
Într-atât îi întrecuseră secvanii pe hedui în putere încât îşi atrăgeau de la
aceia o mare parte dintre clienţi. Ita paravi copias...ut facile vincam. (Cic.
Tu. 3,71) – Aşa mi-am pregătit trupele încât să înving mai uşor. Ita bibit ut
crepat. - Atât bea încât pocneşte.

- ut non (încât să nu): Tanta tranquilitas exstitit, ut se ex loco

commovere non possent. (Caes., B.G.III, 15) – O atât de mare linişte s-a
lăsat încât nu puteau să se mişte din loc. Dormit paucum ut non sit habilis
ad pugnam. - Doarme puţin încât nu este în stare să se lupte.
- ut ne (încât să nu): Ita tibi incensam dabo, ut ne restinguas. (Ter.,
Phorm., 975) – Aşa înflăcărare îţi voi da încât să nu te stingi.

- quin (încât să nu): Nunquam tam male est Siculis, quin aliquid
facite dicant. (Cic., Verr., 4,95) – Nicicând nu le-a mers atât de rău
sicilienilor încât să spună faceţi ceva. Timbrul negativ al unei subordonate
circumstanţiale consecutive se poate imprima şi cu ajutorul pronumelor
negative ca: nemo, nihil, nullus. Epaminondas fuit disertus, ut nemo ei
Thebanus par esset eloquentia. (Nep., Epam., 5,1) – Epaminondas a fost
atât de iscusit la vorbă încât niciun teban nu îl egala pe acesta în ceea ce
priveşte elocvenţa.

- quam ut (încât, când în regentă se află un comparativ): Chabrias

vivebat lautius quam ut invidiam vulgi posset effugere. (Nep., Chab., III) –
Chabrias trăia prea extravagant încât să poată scăpa de invidia poporului.

Subordonata circumstanţială consecutivă este anunţată de prezenţa în

112
regentă a unor elemente corelative: tam,(atât de) ita,(astfel) adeo,(atât) sic
(aşa), tantum (atât de mare), talis (de asemnea fel).

Substituţia subordonatei circumstanţiale consecutive

Subordonata circumstanţială consecutivă are posibilităţi reduse de

substituţie. Ea se poate lega de regentă, în afara conectorilor menţionaţi, şi
prin pronume sau adverb relativ. Prin urmare singura modalitate de
substituţie o constituie subordonata relativă circumstanţială: Sunt tales
homines qui philosophiam despiciant. - Există astfel de oameni care să
dispreţuiască filozofia.

Schema subordonatei circumstanţiale consecutive

Regentă Element de relaţie Subiectul subord. Predicatul subord.

ut
ut non

determină un ut ne Nominativ Conjunctiv

quin
verb
quam ut

Exerciţii de autoevaluare:
I. Traduceţi în limba română identificând subordonatele consecutive:
Tanta subito malacia et tranquillitas exstitit ut se ex loco movere non
possent naves. Ita vivebat Balbus ut nulla tam exquisita posset inveniri
voluptas qua non abundaret. Cum equites hostium acriter proelio cum
equitatu nostro in itinere conflixerint, tamen nostri omnibus partibus
superiores fuerunt atque eos in silvas collesque compulerunt. Nihil est quin
intereat. Nemo est tam fortis quin rei novitate perturbetur. Mons
impendebat ut perpauci transitum prohibere possent. Ita nostri acriter in
hostes impetum fecerunt ut spatium pila in hostes coniciendi non daretur.

113
Silva erat vasta, qua Postumius exercitum traducturus erat. Eius silvae,
dextra laevaque circa viam, Galli arbores ita inciderunt ut immotae
starent, momento levi impulsae occiderent.
Cuvinte: malacia, -ae f. – linişte a mării, tranquillitas, -atis f. – calm;
exsto, -are, -stiti, -statum – a se ridica; subito adv. – pe neaşteptate;
exquisitus, -a, -um adj.3 – ales, disitins; abundo, -are, -avi, -atum – a se
revărsa; eques, -itis – călăreţ; proelium ,-ii n. – luptă; acriter adv. – cu
iuţeală; confligo, -ĕre, -xi, -ctum – a se ciocni; compello, -ĕre, -uli, -ulsum –
a respinge; intersum, -esse, -fui – a pieri; fortis, -e adj.2 – curajos;
perturbo, -are, -avi, -tum – a se tulbura; impendeo, -ēre – a se interpune;
transitus, -us m. – trecere; perpaucus, -a, -um adj.3 – foarte puţini;
impetus, -us m. – atac; conicio, -ĕre, -ieci, -iectum – a arunca; pilum, -i n. –
suliţă; dexter, -ra, -rum adj.3 – drept; laevus, -a, -um adj.3 – stâng; incido,
-ĕre, -cedi, -cesum – a tăia; immotus, -a, -um adj.3 – nemişcat; occido, -ĕre,
-di, -sum –a ucide.
II. Analizaţi subordonatele consecutive şi traduceţi enunţurile în
limba română
Ignem sic distulit ventus ut uno tempore omnia consumerentur. Sic
Atticus graece loquebatur ut Athenis natus videretur. Titus Livius Cn.
Pompeium tantis laudibus tulit ut Pompeianum eum Augustus appellaret.
Nulla Thessaliae fuit civitas quin Caesari pareret. Adeone pudorem
perdidisti ut hoc dicere ausus sis? Tanta tempestas cooritur ut numquam
illis locis maiores aquas fuisse constaret.
Cuvinte: ignis, -is m. – foc; difero, -ferre, distuli, dilatum – a răspândi;
consumo, -ĕre, -sumpsi, -sumptum – a mistui; loquor,loqui, locutus sum – a
vorbi; nascor, nasci, natus sum – a se naşte; laus, -dis f. – laudă; appello,
-are, -avi, -atum – a numi; pareo, -ēre, -ui – a da ascultare; adeo adv. –

114
într-atât; pudor, -oris f. – ruşine; perdeo, -ēre, -didi, -ditum – a pierde;
audeo, -ēre, -usus sum – a îndrăzni; coorior, –oriri, -ortus sum – a se stârni;
tempestas, -atis f. – furtună; numquam adv. – niciodată; consto, -are, stiti,
-tutum – a constata.
III. Traduceţi în limba latină:
Plinius spunea că nici o carte (liber, -ri m.) nu poate fi atât (tam adv.)
de rea (malus, -a, -um adj.3) încât să nu poţi (possum, posse, potui) folosi
(utor, uti, usus sum) o parte (pars, -rtis f.) din ea. Erau oameni atât de cruzi
(crudelis, -e adj.2) încât nimeni (nemo, -inis pron.nehot.) nu-i putea învinge
(vinco, -ĕre, vici, victum). Gladiatorul (gladiator, -is m.) era atât de vestit
(illustris, -e adj.2) încât adunase (capio, -ĕre, cepi, captum) o avere
(divitiae, -arum f.) foarte mare. Ovidius a scris (scribo, -ĕre, -psi, -ptum)
atâtea poezii (carmen, -inis n.) de dragoste (amor, -is m.) încât a fost exilat
(exsulo, -are, -avi, -atum).

II.3.4. Subordonata circumstanţială cauzală

Definiţie: Subordonata circumstanţială cauzală indică motivul care
antrenează desfăşurarea acţiunii enunţate în propoziţia principală.
Elemente de relaţie
O serie de conectori specifici subordonatei circumstanţiale cauzale
permit utilizarea atât a indicativului (ca mod al realităţii) cât şi a
conjunctivului (mod al non-realităţii). Indicativul exprimă de obicei
motivul real al acţiunii sau părerea asumată a scriitorului faţă de
evenimentele înfăţişate, în timp ce folosirea conjunctivului avertizează
asupra disocierii scriitorului faţă de punctul de vedere înfăţişat.
Atât cu indicativul cât şi cu conjunctivul se pot utiliza:

115
 - quod (fiindcă): Caesar milites reprehendit, quod, signo recipiendi
dato, non constitissent. – Caesar i-a dojenit pe soldaţi, fiindcă nu se
opriseră deşi fusese dat semnalul de retragere. A.Manlius Torquatus bello
Gallico filium suum, quod is contra imperium in hostem pugnaverat,
necari iussit. (Sall., Cat., 52,30) – A. Manlius Torquatus a poruncit să fie
ucis în războiul galic fiul său fiindcă acesta luptase alături de duşman
împotriva imperiului.
- propterea quod (pentru că): Familiaritates late patere non possunt,
propterea quod consuetudines victus non possunt esse cum multis. (Cic.,
Pro Mil., 21) – Prieteniile nu pot fi prea întinse pentru că mulţi nu pot avea
obişnuinţe comune.
- quia (fiindcă): Quia natura mutari non potest, idcirco verae
amicitiae sempiternae sunt. (Cic., Lael., 32) – Fiindcă firea lucrurilor nu
poate fi schimbată, de aceea prieteniile adevărate sunt veşnice. Nemo
prudens punit quia peccatum est, sed ne peccetur. - Nici un om prevăzător
nu pedepseşte fiindcă s-a greşit, ci ca să nu se greşească.
- quoniam (întrucât): Quoniam inspexi mulieris sententiam, cepi
tabellas. (Pl., Mi., 129) – Întrucât am luat aminte la părerea femeii, am luat
formularele. Principes Treverorum de suis privatis rebus a Caesare
auxilium petere coeperunt, quoniam civitati consulere non possent. (Caes.,
B.G. V,3) – Conducătorii treverilor au început să ceară ajutor de la Caesar
în privinţa afacerilor lor personale întrucât nu puteau chibzui în privinţa
cetăţii.
- quando (de vreme ce): Quando hic servio, haec patriast mea. (Plt.,
Pers., 641) – De vreme ce aici slujesc, aceasta este ţara mea.
- quandoquidem (de vreme ce): Quandoquidem istos discipulos
laudas magna praemia illis et ego dabo. – De vreme ce îi lauzi pe aceşti
elevi şi eu le voi da nişte premii însemnate.

116
 Subordonata circumstanţială cauzală capătă sens negativ cu ajutorul
adverbului non antepus elementelor de relaţie. Ingemescunt non quod
doleant, sed quia omne corpus intenditur. - Încep să geamă nu fiindcă i-ar
durea, ci pentru că li se întinde întreg corpul.
Conjuncţia cum impune folosirea numai a modului conjunctiv.
Quae cum ita sint perge quo coepisti. (Cic., In Cat., I,10) – Fiindcă
astfel stau lucrurile continuă ce ai început. Dolo erat pugnandum, cum par
non esset armis. (Nep., Hann., 10,14) – Fiindcă nu era egal în ceea ce
priveşte armele trebuia să lupte prin vicleşug. Maiores nostri, cum regum
potestatem non tulissent, magistratus annuos creaverunt. Strămoşii noştri,
deoarece nu au suportat puterea silnică a regilor au creat magistraturi
anuale.
Subordonata circumstanţială cauzală are corelative în regentă: eo,
ideo, idcirco, propterea – de aceea, ob eam rem, ob eam causa, qua de
causa - pentru acest motiv.
Substituţia subordonatei circumstanţiale cauzale

Trei tipuri de alte subordonate verbale sau nominale asigură

substituţia acestui tip de subordonată:
- subordonată relativă circumstanţială: Habeo magnam
admirationem meo patri, qui philosophiam me docuerit. - Am o mare
admiraţie pentru tatăl meu, care (fiindcă) m-a învăţat filosofia. Alexander
Magnus, cum ad Achillis tumulum adstitisset: O fortunate, inquit, qui tuae
virtutis praeconem Homerum inveneris. (Cic. Pro Arc., X,24) – Alexandru
cel Mare, pe când stătea la mormântul lui Achile a zis: O, fericitule, care
l-ai găsit pe Homer, crainic al virtuţii tale.
- subordonată participială relativă: Rides nos Coracine, nil
olentes. - Râzi de noi Coracine, fiindcă nu mirosim a nimic. Nova et

117
inusitata specie commoti, legatos ad Caesarem de pace miserunt. (Caes.,
B.G. II, 31) – Grozav de impresionaţi de această nouă şi neobişnuită
arătare, au trimis soli de pace la Caesar.
- ablativ absolut: Mortuo duce, omnes milites terga verterunt. -
Fiindcă a murit comandantul toţi soldaţii au luat-o la goană. Neptuno
adiuvante, e periculo erepti sunt. - De vreme ce Neptun i-a ajutat au scăpat
de primejdie.

Schema subordonatei circumstanţiale cauzale

Regentă Element de relaţie Subiectul subord. Predicatul subord.
quod Indicativ/Conjuncti
v
propterea quod Indicativ/Conjuncti
v
determină un quia Nominativ Indicativ/Conjuncti
verb v
quoniam Indicativ/Conjuncti
v
quando Indicativ/Conjuncti
v
quandoquidem Indicativ/Conjuncti
v
cum Conjunctiv

Exerciţii de autoevaluare:

I. Identificaţi subordonatele cauzale şi traduceţi în limba română

enunţurile:
Demaratus, Tarquinii regis pater, tyrannum Cypselum, quod ferre
non poterat, fugit Corintho. Non me vixisse paenitet, quoniam ita vixi ut
non frustra me natum existimem, et ex vita discedo tamquam ex hospitio,
non tamquam e domo. Antiochus qui animo puerili esset nihil de Verris
improbitate suspicatus est. Accusatur Milo quod Clodium occiderit. Iure

118
Ennius sanctos appellat poetas, quod quasi deorum aliquo dono atque
munere commendati nobis esse videantur.
Cuvinte: fero, ferre, tuli, latum – a suporta; possum, posse, potui - a putea;
paenitet vb.imper. – a se căi; vivo, -ĕre,vixi, -ctum – a trăi; frustra adv. – în
zadar; existimo, -are, -avi, -atum – a socoti; discedo, -ĕre, -di, -sum – a
pleca; hospitium, -ii n. – cameră de oaspeţi; puerilis, -e adj.2 – de copil;
improbitas, -atis f. – necinste; suspicor, -ari, -atus sum – a bănui; ius, -ris n.
– drept; appello, -are, -avi, -atum - a numi; sanctus, -a, -um adj.3 – sfânt;
aliquis, aliqua, aliquid pron.nehot. – vreunul, vreuna; donum, -i n. –
cadou; munus, -eris n. – datorie; commendo, -are, -avi, -atum – a
încredinţa;
II. Traduceţi enunţurile în limba română după ce aţi segmentat şi
identificat propoziţiile:
Caedi discipulos minime velim, quia deforme atque servile est.
Atticus a nonnullis reprehendebatur, quod parum odisse malos cives
videretur. Non irascetur sapiens peccantibus, quia scit neminem nasci
sapientem, sed fieri. Male humanis ingeniis natura consulit, quod
plerumque non futura sed transacta perpendimus. Quia sapiens est, semper
quietus est.
Cuvinte: caedo, -ĕre, cecidi, caesum – a lovi; deformis, -e adj.2 – urât;
reprehendo, -ĕre, -ndi, -nsum – a opri, a dojeni; odi, -isse – a urî; malus, -a,
-um adj.3 – rău; irascor, irasci, iratus sum - a se mânia; pecco, -are, -avi,
-atum - a greşi; consulo, -ĕre, -ui, -utum – a da sfat; ingenium, -ii n. –
natură, talent; transigo, -ĕre, -egi, -actum – a se petrece; perpendo, -ĕre,
-di, -sum – a aprecia; quiescor, -esci, etus sum – a fi tăcut.

III. Traduceţi în limba latină frazele:

119
 Iţi mulţumesc (gratias agĕre) pentru că ai venit aşa (tam adv.) de
repede (celere adv.). Fiindcă Caesar a scris Comentariile despre războiul
cu Galii (Comentarii de bello Gallico) avem acum informaţii (cognitio,
-onis f.) importante (magnus, -a, -um adj.3) despre aceştia. De vreme ce nu
ai greşit (erro, -are, -avi, -atum) nu trebuie (debeo, -ēre, -ui) să ceri iertare
(disculpo, -are, -avi, -atum). Pentru că primăvara (ver, -is n.) a fost lungă
(longus, -a, -um adj.3), toate lucrările (opus, -eris, n.) agricole (agricultura,
-ae f.) s-au făcut la timp (tempus, -oris n.). Fiindcă Cicero a ieşit consul
(consul, -is n. ), Catilina a conspirat (coniuro, -are, -avi, -atum) împotriva
(contra +Ac) lui.

II.3.5.Subordonata circumstanţială condiţională

Definiţie: Subordonata circumstanţială condiţională arată condiţia de

a cărei îndeplinire depinde acţiunea din regentă. Subordonata
circumstanţială condiţională formează cu regenta ei fraza condiţională.
Ansamblul astfel format redă de fapt două propoziţii care nu pot exista şi
nu pot avea sens una fără cealaltă. Propoziţia precedată de conjuncţie mai
este numită protasă, iar principala care de obicei o urmează se mai numeşte
şi apodosă. În funcţie de modul cu care sunt construite condiţionale se
clasifică în condiţionale reale cu modul indicativ, condiţionale potenţiale
construite cu conjunctivul prezent şi conjunctivul perfect şi condiţionale
ireale formate cu conjunctivul imperfect şi conjunctivul mai mult ca
perfect.
Elemente de relaţie:
- si (dacă): Si quod est admissum facinus ... Druides decernunt. (Caes.,
B.G.VI,13) – Dacă s-a comis vreo ticăloşie ... druizii hotărăsc. Si venis,
gaudeo. – Dacă vii mă bucur. Si id facis, hodie postremum me vides. (Ter.,

120
An., 322) – Dacă faci asta, astăzi mă vezi pentru ultima oară. Si quid ab
homine utilitatis tuae causa detraxeris, inhumane feceris. – Dacă ai furat
ceva de la un om pentru folosul tău, ai fost lipsit de inimă. Si haberem,
darem. – Dacă aş avea ţi-aş da. Si post fatum venit gloria, non propero –
Dacă gloria vine după moarte nu mă grăbesc.
- nisi (dacă nu): Neque discessisset a me, nisi ego ei permisissem.
(Cic., Fam.,13,71) – Şi nu ar fi plecat de la mine dacă nu i-aş fi permis.
Nisi cavebis, iacebis – Dacă nu te vei păzi, vei fi răpus.
- ni (dacă nu): Moriar, ni puto. (Cic., Fam.,7,13) – Să mor dacă nu
cred.
- si non (dacă nu): Interii si non invenio illas minas. (Pl., Asin.,243) –
M-am dus dacă nu găsesc eu acele mine. Quae cogitatio si non incidisset,
non laborarem. (Cic., Att.,13,23) – Dacă nu mi-ar fi venit această idee nu
aş fi reuşit.
- sin (dacă dimpotrivă): Vobis regnum firmum trado si boni eritis, sin
mali, imbecillum. (Sal., J.,10,6) – Vă încredinţez o domnie puternică dacă
veţi fi buni, dacă dimpotrivă veţi fi răi, una nevolnică.
- sin minus (dar dacă nu): Quod si assecutus sum, gaudeo; sin minus,
hoc me consolor. (Cic., Fam.,VII,1) – Dacă am obţinut aceasta mă bucur,
dar dacă nu, mă consolez.
- si modo (numai dacă): Manent ingenia senibus, si modo permaneat
studium et industria. (Cic.,De sen.,7) – La bătrâneţe se păstrează iscusinţele
numai dacă se continuă activitatea şi preocuparea intelectuală.
- dum (numai să cu nuanţă temporală): Oderint dum metuant. (Cic.,
De off., I,28) – Urască-mă numai să se teamă.
- dummodo (numai să cu nuanţă temporală): Accipe, quodcumque est,
dummodo non sit amor. (Ov., Pont.,1,1) – Primeşte orice ar fi, numai să nu
fie iubire.

121
 Substituţia subordonatei circumstanţiale condiţionale
Subordonata circumstanţială condiţională se substituie prin trei
modalităţi ca şi subordonatele circumstanţiale cauzale, concesive sau
temporale:
- subordonată relativă circumstanţială: Qui videret eum, insanum
crederet. - Care l-ar vedea l-ar crede nebun. Sed stulti sumus, qui Drusum
nosmet cum P.Clodio conferre audeamus.(Cic., Pro Mil., 20) – Dar suntem
nişte naivi cei care am îndrăzni să-l comparăm pe Drusus cu P.Clodius.
- participială relativă: Mendaci homini, ne verum quidem dicenti,
credere solemus. (Cic., De div., II,71) – Nu obişnuim să dăm crezare
omului mincinos nici dacă spune adevărul. Hoc faciens, vivam melius.
(Hor.,Sat.,I,135) – O să trăiesc mai bine făcând acest lucru.
- ablativ absolut: Reluctante natura, irritus labor. – Dacă se
împotriveşte natura, truda este în zadar. Latrante uno cane, incipiunt statim
et alteri. – Dacă începe să latre un câine pe dată încep şi ceilalţi.
Schema subordonatei circumstanţiale condiţionale
Regentă Elemente de relaţie Subiectul subord. Predicatul subord.
si Indicativ/Conjuncti
v
si non Indicativ/Conjuncti
v
nisi Indicativ/Conjuncti
determină un Nominativ
v
verb ni Indicativ/Conjuncti
v
sin Indicativ/Conjuncti
v
si minus Indicativ/Conjuncti
v
si modo Indicativ/Conjuncti
v

122
 dum Indicativ/Conjuncti
v
dummodo Indicativ/Conjuncti
v
Exerciţii de autoevaluare:
I. Traduceţi în limba română şi identificaţi subordonatele
condiţionale:
Si dormias ex labore te reficias. Si possim Athenas petam, quam
urbem videre cupio. Manent ingenia senibus modo permaneant studium et
industria. Plura scriberem si putarem libenter te legere posse. Negat
Epicurus quemquam iucunde posse vivere, nisi idem honeste, sapienter
iusteque vivat. Quam multa, quae nostra causa numquam faceremus,
facimus causa amicorum! Si possem Athenas peterem; nunc aeger sum. Si
non invenit bonum responsum occidetur.
Cuvinte: dormio, -ire, -ivi, -itum – a dormi; labor, -ris f. – muncă; reficio,
-ĕre, -feci, -fectum – a se reface; peto, -ĕre, -ivi, -itum – a se îndrepta;
maneo, -ēre, -nsi, -nsum – a se menţine; senex, -is adj.1 – bătrân; industria,
-ae f. – hărnicie; studium, -ii n. – învăţătura; puto, -are, -avi, -atum – a
socoti; libenter adv. – cu plăcere; quisquam, quaequam, quidquam
pron.nehot. – cineva, ceva; iucunde adv. – în mod plăcut; sapienter adv. –
cu înţelepciune; numquam adv. – niciodată; aeger, -ra,-rum adj.3 – bolnav;
nunc adv. – acum; invenio, -ire, -i, -ntum – a descoperi; occido, -ēre, -di,
-sum – a omorî.
II. Identificaţi subordonatele condiţionale şi traduceţi în limba
română frazele:
Erunt omnia facilia, si valebis. Nemo fere saltat sobrius, nisi forte
insanit. Homines aegri morbo gravi, cum aestu febrique iactantur, si
aquam gelidam biberunt, primo relevari videntur, deinde multo gravius
afflictantur. Ipse venissem Athenas, nisi me e medio cursu clara voce patria

123
revocasset. Quae vita fuisset Priamo, si ab adulescentia scivisset quos
eventus senectutis esset habiturus?
Cuvinte: facilis, -e adj.2 – uşor; valeo, -ēre, -ui – a fi sănătos; salto, -are,
-avi, -atum – a dansa; insanio, -ire, -ivi, -itum – a fi nebun; morbus, -i m. –
boală; aestus, -us m. – arşiţă; febris, -is m. – febră; iacto, -are, -avi, -atum –
a fi răpus; gelidus, -a, -um adj.3 – rece; relevo, -are, -avi, -atum – a-şi
reveni; deinde adv. –apoi; afflicto, -are, -avi, -atum – a afecta; cursus, -us
m. – voiaj; revoco, -are, -avi, -atum – a chema înapoi; scio, -ire, -ivi, -itum
– a şti; eventus, -us m. – eveniment; habeo, -ēre, -ui, -itum – a avea.
III. Traduceţi în limba latină enunţurile:
Dacă vine primăvara (ver,-is n.) agricultorii cultivă (colo, -ĕre, -ui,
-utum) ogoarele (ager, -ri m.). Cine va fi comandantul, dacă Caesar refuză
(nego, -are, -avi, -atum)? Dacă atingi (accipio, -ĕre, -cepi, -ceptum) o
netulburare (tranquilitas, -tatis f.) a spiritului (animus, -i m.) poţi fi numit
(appello, -are, -avi, -atum) înţelept. Dacă latră (latro, -are, -avi, -atum) un
câine încep (incipio, -ĕre, -cepi, -ceptum) pe dată (statim adv.) toţi. Dacă
copilul va învăţa (disco, -ĕre, didici, doctum) bine (bene adv.) lecţia (lectio,
-onis f.) va lua un premiu (praemium, -ii, n.). Ce om poate guverna
(conduco, -ĕre, -duxi, -ductum) înţelept (sapiens, -ntis adj.1) dacă nu a
suferit (patior, pati, passus sum) niciodată (numquam adv.)?

II.3.6. Subordonata circumstanţială concesivă

Definiţie: Subordonata circumstanţială concesivă arată împrejurarea
care ar trebuie să împiedice realizarea acţiunii din regentă, dar nu o face.
Elemente de relaţie

124
 Elementele de relaţie specifice subordonatei circumstanţiale
concesive sunt foarte diferite ca natură şi construcţie.27 Din enunţarea
acestora se poate observa că asupra lor este aplicat un tipar condiţional sau
comparativ, un rol important revenind însă şi modului verbului cu care este
construită subordonata.
a. Cu valoare concesivă se întâlnesc arhiconjuncţiile afirmative şi
negative:
- ut (deşi): Ut desint vires tamen est laudanda voluntas. (Ov., Pont.,
3,4,79) – Deşi lipsesc forţele, totuşi este lăudabilă voinţa. Ut summa
haberem cetera, temporis quidem vix satis habui. (Cic., Pro Quinctio, I,3) –
Deşi le aveam pe toate celelalte, cu greu am avut timp destul.
- cum (deşi): Socrates, cum facile posset educi custodia, noluit. (Cic.,
Tusc.,1,71) – Socrate deşi lesne putea fi scos de sub pază, n-a vrut.
- ne (deşi nu): Ne sit sane summum malum dolor, malum certe est. (Cic.,
Tusc., 2, 14) – Deşi într-adevăr durerea nu este răul suprem, este totuşi un
rău.
În cazul conjuncţiilor de mai sus modul verbului din subordonată
este de obicei conjunctivul28
b. Conjuncţii concesive compuse cu particula condiţională si:
- etsi (chiar dacă): Tam sum servus quam tu, etsi ego domi liber fui. (Pl.,
Cap., 543) – Sunt tot atât de sclav ca şi tine chiar dacă acasă am fost om
liber. At Caesar, etsi nondum eorum consilia cognoverat, tamen
suspicabatur. - În schimb Cezar, chiar dacă nu aflase încă planurile
acestora, totuşi le bănuia.
- etiamsi (chiar dacă): Etiamsi nolit, cogam. (Ter.Eun., 851) – Chiar dacă
n-o să vrea, o să-l constrâng.
27
Vezi Ernout, p.350
28
Doar în latina arhaică se întâlnesc situaţii în care conjuncţia cum este construită cu indicativul. Vezi
D.Sluşanschi, op., cit., 2, p.58.

125
- tametsi, tamenetsi (chiar dacă): Tametsi ab duce et a Fortuna
deserebantur, tamen omnem spem salutis in virtute ponebant. (Caes.B.G.,
V,34) – Chiar dacă fuseseră părăsiţi de comandant şi de soartă, îşi puneau
toată speranţa salvării în virtute.
Conjuncţiile concesive de mai sus se pot construi atât cu modul
indicativ, ca mod al realităţii, când acţiunea din subordonată este
considerată drept sigură, cât şi cu modul conjunctiv, ca mod al posibilităţii
sau al irealităţii, când ideea din subordonată este considerată nesigură sau
când autorul doreşte să se detaşeze de ideile enunţate.
c. Conjuncţii concesive compuse cu particulă comparativă:
- quamquam (orişicât, măcar că): Quamquam animus meminisse horret,
incipiam. – Măcar că gândul se înfioară să-şi amintească, voi începe.
Quamquam est incredibili audacia, tamen pertimuit. (Cic., De iurisdic.,
30,74) – Măcar că este de o îndrăzneală de neînchipuit totuşi s-a temut.
- quamvis (oricât de): Pollio amat nostram, quamvis est rustica, musam.
(Verg., Buc., III,84) – Pollio, iubeşte muza noastră, oricât de rustică este.
- quamlibet (oricât de): Quamlibet immani proiectu corporis extet,.../ Non
tamen aeternum poterit perferre laborem. (Lucr. 3,987-990) – Oricât de
mult ar depăşi prin statura înfricoşătoare a trupului.../Totuşi n-ar putea duce
la bun sfârşit munca nesfârşită.
- licet (deşi, cu toate că): provenind dintr-o formă verbală impersonală care
însemna este permis, licet cu conjunctivul „pare a fi un dublet comod al lui
quamvis şi quamlibet”29. Fremant omnes licet, dicam quod sentio. (Cic.De
or., 1,145) – Voi spune ceea ce simt chiar dacă toţi protestează. Non dicam,
licet usque me rogetis. – N-am să spun chiar dacă mă rugaţi oricât.
Dintre conjuncţiile ce îşi au originea în domeniul comparaţiei licet
impune folosirea modului conjunctiv. În celelalte cazuri utilizarea
29
D.Sluşanschi, op. cit., p.59.

126
indicativului indică o concesie reală, conjunctivul prezent şi perfect sunt
mărci ale concesiei potenţiale, iar conjunctivul imperfect şi mai mult ca
perfect ale concesiei ireale.
Subordonata circumstanţială concesivă este anunţată de următoarele
corelative din regentă: tamen (totuşi), at (în schimb), saltem (măcar),
nihilominus (totuşi).
Substituţia subordonatei circumstanţiale concesive
Subordonata circumstanţială concesivă se poate substitui prin trei
posibilităţi:
- subordonată relativă circumstanţială:
Crassus qui magnas divitias haberet non potui mortem evitare. –
Crassus care avea mari bogăţii nu a putut scăpa de moarte. Xenophanes
unus, qui deos esse diceret, divinationem funditus sustulit. (Cic., De div.,
I,3,5) – Xenophanes însă, care afirma că zei există a desfiinţat din temelie
prezicerea.
- subordonată participială relativă: Romani non rogati Graecis ultro
auxilium obtulerunt. (T.Liv.,XXXIV,23) – Romanii nerugaţi au oferit
grecilor ajutor de la sine.
- ablativ absolut: Perditis omnibus rebus, tamen ipsa virtus se
sustentare posse videatur. (Cic., Fam.,6,1,4) – Deşi toate lucrurile s-au
pierdut totuşi virtutea singură pare să-i poată susţine.

Schema subordonatei circumstanţiale concesive

Regentă Elemente de relaţie Subiectul subord. Predicatul subord.
ut Conjunctiv
cum Conjunctiv
ne Conjunctiv
etsi Nominativ Indicativ
/Conjunctiv

127
 determină un etiamsi Indicativ
verb /Conjunctiv
tametsi Indicativ
/Conjunctiv
Nominativ
tamenetsi Indicativ
/Conjunctiv
quamquam Indicativ
determină un /Conjunctiv
verb quamvis Indicativ
/Conjunctiv
quamlibet Indicativ
/Conjunctiv
licet Conjunctiv

Exerciţii de autoevaluare:
I. Traduceţi subordonatele concesive în limba română:
Assentatio, quamvis perniciosa sit, nocere tamen nemini potest, nisi
ei qui eam recipit atque ea delectatur. Ingrata sunt beneficia, licet specie
magna videantur, quae danti extorquentur. Etsi nihil habet in se gloria cur
expetatur, tamen virtutem tamquam umbra sequitur. Ne illa quidem
consolatio firmissima est quamquam est usitata et saepe prodest: Non tibi
hoc soli accidit. Prodest haec quidem, sed nec semper, nec omnibus. Hi
miserrimo ac patientissimo exercitui Caesaris luxuriem obiciebant, cui
semper omnia ad necessarium usum defuissent.
Cuvinte: assentatio, -onis f. – linguşire; perniciosus, -a, -um adj. –
primejdios; noceo, -ēre, -ui – a vătăma; recipio, -ĕre, -cepi, -ceptum – a
primi; delecto, -are, -avi, -atum – a încânta; ingratus, -a, -um adj.3 –
neplăcut; beneficium, -ii n. – binefacere; extorqueo, -ēre, -si, -tum – a
smulge; species, -ei f. – aparenţă; expeto, -ĕre, -ivi, -itum – a căuta; cur
adv. – pentru ce; sequor, sequi, secutus sum – a urma; consolatio, -onis f. –
mângâiere; firmus, -a, -um adj.3 – fermă; prosum, -desse, -fui – a fi de

128
folos; accido, -ĕre, -idi – a se întâmpla; semper adv. – întotdeauna; miser,
-a, -um adj.3 – nefericit; patiens, -ntis adj.1 – răbdător; exercitus, -us m. –
armată; luxuries, -ei f. – lux; obicio, -ĕre, -ieci, -iectum – a opune;
necessarius, -a, -um adj.3 – necesar; desum, -esse, -fui – a lipsi.
II. Identificaţi subordonatele concesive şi traduceţi în limba română
enunţurile:
Quis est tam stultus, quamvis sit adulescens, cui sit exploratum se ad
vesperum esse victurum? Blanditia, etiamsi vitiosa et turpis in cetera vita,
tamen in petitionem necessaria est. Quamvis quis preclaras res civili bello
gessisset, imperator tamen appellatus non est. Animalia, quae carere
intellectu videntur, meminerunt et agnoscunt et, quamlibet longo itinere
deducta, ad assuetas sibi sedes revertuntur. Haec, quamquam sunt gravia
atque acerba, fortuna vestra vobis suadet. Etsi mons Cevenna iter
impediebat, tamen Caesar ad fines Arvenorum pervenit.
Cuvinte: stultus, -a, -um adj. – prost; exploratus, -a, um adj. – clar, sigur;
vesper, -i m. – seară; vinco, -ĕre,vici, victum – a învinge; blanditia, -ae f. –
linguşirea; vitiosus, -a, -um adj.3 – vicios; turpis, -e adj.2 – ruşinos; petitio,
-onis f. – cerere; praeclarus, -a, -um adj.3 – foarte strălucit; gero, -ĕre,
gessi, gestum – a purta, a face; imperator, -is m. – împărat; intellectus, -us
m. – inteligenţă; memini, -isse – a-şi aminti; agnosco, -ĕre, -novi, -nitum – a
recunoaşte; deduco, -ĕre, -uxi, -uctum – a duce; assuetus, -a, -um adj.3 –
obişnuit; reverto, -ĕre, -ti, -sum – a se întoarce; acerbus, -a, -um adj.3 –
crâncen; fortuna, -ae f. – soartă; suadeo, -ēre, -si, -sum – a sfătui; impedio,
-ire, -ivi, -itum – a se interpune; pervenio, -ire, -i, -tum – a ajunge.
III. Traduceţi în limba latină:
Deşi a fost un mare dictator (dictator, -is m.), Caesar a fost ucis
(occido, -ěre, -di, -sum). Chiar dacă nu cunoştea (cognosco, -ĕre, -novi,
-nitum) planurile (consilium, -ii n.) acestora, comandantul nostru le bănuia

129
(suspicor, -ari, -atus sum). Socrates, deşi putea să fie scos (evello,-ĕre, -i)
de sub pază, nu a vrut (volo, velle, volui). Scipio, deşi era grav rănit
(vulneratus, -a, -um adj.3), totuşi la a patra veghe (vigilium, -ii n.) mută
(moveo, -ēre, movi, motum) taberele la fluviul (flumen, -inis, n.) Trebia
(Trebia, -ae f.).

II.3.7. Subordonata circumstanţială comparativă

Definiţie: Subordonata circumstanţială comparativă indică

modalitatea acţiunii exprimate prin verbul propoziţiei regente.
Subordonata circumstanţială comparativă se clasifică în funcţie de
modul de construcţie al verbului în: comparativă reală cu modul indicativ
şi comparativă condiţională sau ireală cu modul conjunctiv. Fiecare dintre
cele două modalităţi ale comparaţiei pot avea la rândul lor tipuri
comparative de egalitate, inegalitate şi extremitate.
În regentă subordonata circumstanţială comparativă poate avea
corelative ca: ita, sic, item – aşa, proinde – tot astfel, talis – aşa, de
asemenea fel, tantus – atât de mare, tot, atât, eo, hoc - cu atât, eodem modo
– în acelaşi fel, tam - atât de.
Fiecare tip al subordonatei comparative se introduce prin conectori
specifici.
II.3.7.1.1. Comparativa reală de egalitate se introduce prin:
- ut (cum, după cum): Ut sementem feceris, ita metes. (Cic., De
or.,II.65) – După cum vei semăna, astfel vei culege. Ita fecit ut dixit. – A
făcut după cum a spus.
- sicut (cum, după cum): Haec sicut exposui, ita gesta sunt. (Cic., Pro
Mil.,30) – Acestea s-au petrecut după cum le-am înfăţişat. Ibam forte via

130
Sacra, sicut meus est mos. - Mergeam din întâmplare pe Via Sacra, aşa cum
îmi este obiceiul.
- velut (cum, după cum): Scribam aperte velut nostra amicitia
postulat. – O să-ţi scriu deschis după cum o cere prietenia noastră.
- quomodo (cum, după cum): Accipe quomodo das. (Mart. 10,17) –
Primeşte după cum dai.
- quemadmodum (cum, după cum): Pergratum mihi feceris si,
quemadmodum soles de ceteris rebus...sic de amicitia disputaris. (Lae,16)
– Mi-ai face o mare bucurie dacă după cum obişnuieşti în celelate privinţe
aşa discuţi şi despre prietenie.
Comparaţia de egalitate poate fi introdusă şi prin perechi corelative
precum:
- talis….qualis (de asemenea fel... ca): Qualis pater est talis filius est.
– De asemenea fel este fiul ca şi tatăl.
- talem...qualem ( ce fel...aşa): Qualem inveni, talem reliqui. – Ce fel
l-am găsit, aşa l-am lăsat.
- tantum….quantum (atât de mult... cât): Tantum adepti sumus,
quantum per vires nostras licuit. – Atât am dobândit cât ni s-a îngăduit prin
puterile noastre. Inter viros amicitia tantas opportunitates habet quantas
vix queo dicere. – Între bărbaţi prietenia are atâtea oportunităţi câte cu greu
pot enumera.
- tamdiu...quamdiu (atât...cât): Tamdiu requiesco, quamdiu ad te
scribo. (Cic., Att.,9,4) – Atât timp mă odihnesc, cât îţi scriu.
- tot…quot (atât... cât): Quot capita, tot sententiae. – Câte capete
atâtea păreri.
- eo… quo (cu atât... cu cât): Eo crassior est aer quo terris propior.
(Sen., Nat., 7,22) – Aerul este cu atât mai dens cu cât este mai apropiat de
pământ.

131
 II.3.7.1.2. Comparativa reală de inegalitate se introduce prin:
- quam (decât), iar în regentă trebuie să existe un comparativ: Longior
fui quam aut vellem aut quam putavi me fore. (Cic., Q,fr., I,I,36) – Am trăit
mai mult decât aş fi vrut sau decât am crezut că voi fi. Zeno...perpessus est
omnia potius quam conscios...indicaret. (Cic.,Tu.,2,52) – Zeno a îndurat
toate mai degrabă decât să îşi trădeze complicii.
II.3.7.1.3. Comparativa reală de extremitate presupune fie o
identitate perfectă fie o discrepanţă clară. Este anunţată de corelative
specifice precum: idem (la fel), similis (asemenea), par (egal), pariter (în
mod egal), congruens (potrivit), aliter (altfel), contra (dimpotrivă), secus
(diferit), impar (inegal), incongruens (nepotrivit), proinde (în acelaşi fel) şi
se introduce prin următoarele elemente de relaţie:
- ac, atque – precum, după cum, decât: Te ego faciam hodie proinde
ac meritus es. (Pl., Am., 582) – O să te tratez astăzi exact cum meriţi. Date
operam..., ne simili utamur fortuna atque usi sumus. (Ter., Ph., 30) –
Daţi-vă osteneala să nu avem parte de aceeaşi soartă cum s-a mai întâmplat.
Docet Vercingetorix longe alia ratione bellum gerendum est, quam reliquae
gentes habent. (Caes., B.G.VI,17) – Vercingetorix arată că războiul trebuie
purtat după o cu totul altă logică decât o au celelate neamuri. Aliter atque
credebant fortuna inclinavit.- Soarta s-a schimbat cu totul altfel decât
credeau.
II.3.7.2.1 Comparativa ireală (condiţională) de egalitate se
introduce prin:
- ut si (ca şi cum, de parcă): Eius negotium sic velim suscipias, utsi
esset res mea. (Cic., Fam.,14,1) – Aşa aş vrea să suspectezi afacerea
acestuia ca şi cum ar fi a mea. Qui aliis nocent, ut in alios liberales sint, in
eadem sunt iniustitia ut si in suam rem aliena convertant. (Cic., De off.,

132
I,42) – Cei care îi vatămă pe alţii, ca să fie darnici faţă de aceia fac aceeaşi
nedreptate ca şi cum ar schimba lucrul străin cu al lor.
- velut si (ca şi cum, de parcă): Ariovisti crudelitatem, velutsi coram
adesset, horrebant. (Caes., B.G.., I,32) – Se îngrozeau de cruzimea lui
Ariovistus ca şi cum acesta era de faţă. Habitabat Augustus in aedibus
modicis nec veste alia utebatur nisi confecta ab uxore, sorore filiaque,
velut si mores maiorum imitari vellet. – Augustus locuia în case modeste şi
nu se folosea de alt veşmânt decât cel confecţionat de soţie, soră sau fiică
ca şi cum dorea să imite tradiţiile strămoşilor.
- quasi (ca şi cum, de parcă): Aedes confulgebant, quasi essent
aureae. - Casele străluceau ca şi cum ar fi fost de aur. Augustus, solus
imperio potitus, multis inimicis ignovit et eos dilexit quasi semper amici
fuissent. - Augustus după ce a pus singur mâna pe putere a iertat pe mulţi
duşmani şi i-a îndrăgit ca şi cum ar fi fost dintotdeauna prieteni.
- tamquam si (ca şi cum, de parcă): Videas suadeo, tamquam si tua
res agatur. (Cic., Fam., 2,16) – Te sfătuiesc să ai grijă ca şi cum ar fi vorba
de afacerea ta.
II.3.7.2.2. Comparativa ireală de inegalitate se introduce prin:
- quamsi (decât dacă): Plus monendo profecit quam si precatus esset.
– A izbutit mai mult sfătuind decât dacă ar fi implorat.
II.3.7.2.3. Comparativa ireală de extremitate are parte de aceleaşi
corelative în regentă ca şi comparativa reală de extremitate, evidenţiind fie
o identitate perfectă fie o discrepanţă netă a obiectelor comparate şi se
introduce prin:
- acsi (ca şi cum, decât dacă): Maximum honorem memoriae
sapientium praestare debemus perinde ac si dei essent. – Trebuie să dăm
cea mai mare cinstire amintirii celor înţelepţi ca şi cum ar fi zei.

133
- proinde ac si (ca şi cum, decât dacă): Brutus, proinde acsi prolapsus
cecidisset, terram osculo tetigit. – Brutus a atins pământul cu gura ca şi
cum ar fi căzut prăbuşindu-se.
- quam si (ca şi cum, decât dacă): Aegrum curavit haud secus quam si
pro ipso pugnasset. – L-a îngrijit pe bolnav nu altfel decât dacă ar fi luptat
pentru sine însuşi.

Schema circumstanţialei comparative

Regentă Elemente de relaţie Sb. Pr. Elemente de Sb Pr.

Comparativa reală relaţie
Comparativa
ireală
egalitate: ut, sicut, velut, egalitate: ut si,
quomodo, quemadmodum, velut si, quasi,

determ. talis...qualis, talem...qualem, tamquam si

un verb tamdiu...quamdiu, tot...quot, N. Indic. N. Conj.

tantum...quantum, eo...quo
inegalitate: quam inegalitate:
quamsi
extremitate: ac, atque extremitate:
acsi, proinde
acsi, quam si

Exerciţii de autoevaluare:
I. Traduceţi în limba română identificând subordonatele
comparative:
Recede in te ipse quantum potes. Inter viros amicitia tantas
opportunitates habet quantas vix queo dicere. Clodia maior est, quam ego
sum. Longe alia nobis ac tu scipseras nuntiantur. Veneti longe aliam
navigationem in concluso mari atque in vastissimo oceano perspiciebant.

134
Quanto Scythis est caelum asperius quam Aegyptiis, tanto et ingenia et
corpora sunt duriora. Qui esset tantus fructus in prosperis rebus, nisi
haberes qui illis aeque ac tu ipse gauderet?
Cuvinte: recedo, -ĕre, -di, -sum – a se retrage, a se izola; opportunitas,
-atis f. – avantaj; vix adv. – cu greu; queo, -ire, -ivi, -itum – a fi în stare;
alius, -a, -ud pron.nehot. – altceva; scribo, -ĕre, -psi, -ptum – a scrie;
perspicio, -ĕre, -pexi, -ctum – a cunoaşte bine; navigatio, -onis f. –
navigaţie; conclusus, -a, -um – adj.3 – stătătoare; vastus, -a, -um adj.3 –
deschis; caelum, -i n. – climat, temperatură, asper, -a, -um adj.3 – aspru;
ingenium, -ii n. – spirit; durus, -a, -um adj.3 – rezistent; fructus, -us m. –
rezultat; prosperus, -a, -um adj.3 – favorabil; aeque adv. – în mod egal;
gaudeo, -ēre, gavisus sum – a se bucura.
II. Segmentaţi şi identificaţi subordonatele comparative şi apoi
traduceţi enunţurile în limba română:
Ut magistratibus leges, ita populo praesunt magistratus. Ut bos
armenta, sic ego bonos viros sequar. Me artior quam solebat somnus
complexus est. Canis timidus vehementius latrat quam mordet. Cur non in
proelio cecidisti, potiusquam in potestatem inimici venires? Mater filii
nomen implorans mihi ad pedes misera iacuit, quasi ego eius excitare ab
inferis filium possem. Tantum crevit Nilus tantum spei in annum est. Quo
quisque est sollertior, hoc docet laboriosius.
Cuvinte: lego, -ĕre,legi, lectum – a alege; praesum,-esse,-fui – a conduce;
bos, -vis m. – bou; armentum, -i n. – turmă; sequor, sequi, secutus sum – a
urma; artus, -a, -um adj.3 – copleşitor; complector, -i, complexus sum – a
îmbrăţişa; timidus, -a, -um adj.3 – fricos; vehemens, -ntis adj.1 – vehement;
mordeo, -ēre, momorsi, morsum – a muşca; cado, -ĕre, cecidi, casum – a
muri; proelium, ii n. – luptă; potestas, -atis f. – putere; imploro, -are, -avi,
-atum – a implora; miser, -a, -um adj.3 – nefericit; iaceo, -ēre, -ui – a se

135
azvârli; pes, pedis m. – picior; excito, -are, -avi, -atum – a întoarce; inferi,
-orum m. – infern; cresco, -ĕre, crevi, cretum – a creşte; spes, -ei f. –
speranţă; sollers, -rtis adj.1 – iscusit; laboriosus, -a, -um adj.3 – obositor,
muncitor.

III. Traduceţi în limba latină enunţurile:

Sufletul (animus, -i m.) discerne (cerno, -ĕre, crevi, cretum) totul
după cum ochii (oculus, -i m.) văd toate. Acesta nu a cerut (peto, -ĕre, -ivi,
-itum) niciodată (numquam adv.) mai mult efort (labor, -is m.) decât a
depus (depono, -ĕre, -posui, -situm) singur (solus, -a,- um adj.3). Ai timp
(tempus, -oris, n.) atât cât nu a avut nimeni (nemo, -inis pron.nehot.)
vreodată (umquam adv.). Cu cât puteţi (possum, posse, potui) mai mult cu
atât trebuie (debeo, -ĕre, -ui) să vă folosiţi (utor, uti usus sum) mai moderat
(moderatius adv.) de putere (potentia, -ae f.). Nimic (nihil pron.nehot.) nu
este atât de asemănător (simils, -e, adj.2) morţii (mors, -rtis f.) ca somnul
(somnium –ii n.).

II.3.8. Subordonata circumstanţială temporală

Definiţie: Subordonata circumstanţială temporală indică momentul

desfăşurării acţiunii, punctul de plecare, intervalul, repetabilitatea sau
limita în timp. În funcţie de reperul regent subordonata circumstanţială
temporală poate fi de: simultaneitate, anterioritate, posterioritate sau
iterativă, fiecare tip având conectori specifici.
Subordonata circumstanţială temporală de simultaneitate se poate
nuanţa în funcţie de coincidenţa sau de prelungirea duratei dintre regentă şi
subordonată.

136
 II.3.8.1. În primul caz se numeşte temporală de simultaneitate
momentană şi se introduce prin următorii conectori construiţi doar cu
modul indicativ:
- ut (când): Pompeius, ut equitatum suum pulsum vidit, acie
excessit. (Caes., B.C., III,94) – Când Pompei şi-a văzut cavaleria respinsă, a
ieşit din linia de bătaie. Qui ut peroravit ... surrexit Clodius.
(Cic.,Q.Fr.,2,3) – Când a terminat de vorbit acesta ... s-a ridicat Clodius.
- ubi (când): Ubi pater venit, abiit mater. - Când a venit tata a plecat
mama. Ubi murus defensoribus nudatus est, portas succedunt murumque
subruunt. – Când zidul a fost golit de apărători, incendiază porţile şi
năruiesc zidurile. Id ubi vident, mutant consilium. (Caes., B.G. II,11) –
Când văd acest lucru, schimbă planul.
- cum (când): Cum Caesar in Galliam venit, alterius factionis
principes erant Haedui, alterius Sequani. (Caes., B.G. VI,12) – Când
Caesar a venit în Galia, conducătorii unei facţiuni erau heduii, ai alteia
secvanii. Hi, cum est usus atque aliquod bellum incidit, omnes in bello
versantur. (Caes.,B.G., VI,15) – Aceştia, când este nevoie şi se stârneşte
vreun război se războiesc toţi.
II.3.8.1.2. În al doilea caz temporala de simultaneitate în durată
punctează prelungirea acţiunii.
Elemente de relaţie
- cum cu conjunctivul imperfect (pe când): Cum puer essem Romae
habitabam. - Pe când eram copil locuiam la Roma. Cum Argos oppidum
oppugnaret in Peloponneso, lapide ictus interiit. (Nep.,21,2) – Pe când
asedia cetatea Argos în Peloponez, a murit lovit de o piatră.
- dum cu indicativul (în timp ce, câtă vreme, până când): Dum haec
geruntur in Gergovia, Caesar acies disponit. - Câtă vreme acestea se
întâmplă în Gergovia, Cezar organizează liniile de bătaie. Dum haec in

137
colloquio geruntur, Caesari nuntiatum est equites Ariovisti propius
accedere. (Caes., B.G. I,46) – În timp ce acestea se întâmplau în adunare i
se raportează lui Caesar că se apropie prea mult călăreţii lui Ariovistus.
- dum cu conjunctivul (până să): Paucos dies moratus est, dum se
copiae ab Corcyra assequerentur. (T.Liv.XXXII,9) – A întârziat puţine zile
până să se adune trupele de la Corcyra.
- donec cu indicativul (în timp ce, câtă vreme, până când): Donec eris
felix, multos numerabis amicos. (Ov., Trist.,I,9) – Câtă vreme vei fi fericit
vei avea parte de mulţi prieteni.
- donec cu conjunctivul (până să): Temporibus Augusti non defuere
praeclara ingenia, donec gliscente adulatione deterrerentur. (Tac.,
Ann.,I,1) - Vremurilor lui Augustus nu i-au lipsit talentele foarte strălucite
până să se schimbe, odată ce s-a strecurat linguşirea.
- quoad cu indicativul (în timp ce, câtă vreme, până când): Quoad
vixit, Cato didicit.- Cât timp a trăit Cato a învăţat.
- quoad cu conjunctivul (până să): Horatius impetum sustinuit, quoad
ceteri pontem interrumperent. – Până să întrerupă ceilalţi podul, Horatius a
ţinut pe loc atacul.
II.3.8.2.1. Temporala de anterioritate imediată
Domeniul anteriorităţii poate fi perceput ca imediat sau petrecut după
o perioadă semnificativă de timp.
Elemente de relaţie:
- ut primum (de îndată ce, imediat ce): Ut primum ver venit aves
revertuntur. – De îndată ce vine primăvara se întorc păsările.
- ubi primum (de îndată ce): Ubi primum haec perspicit consilium
movit. – De îndată ce observă acestea schimbă planul.Ubi primum
adolevit,... non se luxu atque inertiae corrumpundum dedit. (Sal., Iug.,
VI,1) – De îndată ce a crescut nu s-a dedat luxului sau trândăvelii.

138
- cum primum (de îndată ce): Cum primum per anni tempus potuit, ad
exercitum contendit. (Caes., B.G., III,9) – De îndată ce i-a permis
anotimpul s-a îndreptat spre armată.
- simul (de îndată ce): Quae quidem, simul viderat illum iuvenem, ...
coepit risu laetissimo gestire. (Apul., Met., VII,10) – Însă aceasta îndată ce
l-a văzut pe acel tânăr a început să gesticuleze în hohote de râs.
- simul ac (de îndată ce): Pelopidas non dubitavit, simul ac conspexit
hostem, confligere. (Nep., Pelop.,5) – De îndată ce a observat duşmanul,
Pelopidas n-a şovăit să dea lupta.
- simul atque cu modul indicativ (de îndată ce): Simul atque de
Caesaris adventu cognitum est, ad eum venit. (Caes., B.G. V,3) – De îndată
ce s-a aflat despre sosirea lui Caesar a venit la acesta. Appius, simulatque
Dolabella accessit ad tribunal, ... triumphi postulationem abiecerat. (Cic.,
Fam., 8,6) – Appius, de îndată ce Dolabella a sosit la tribunal a respins
cererea triumfului.
II.3.8.2.2. Temporala de anterioritate distantă
Distanţarea clară de momentul începerii acţiunii se redă prin
următoarele elemente de relaţie:
- postquam cu indicativul (după ce): Eo postquam Caesar pervenit,
obsides, arma, servos poposcit – Caesar, după ce a ajuns acolo a cerut
ostateci, arme, sclavi. Caesar, postquam omnes Belgarum copias ad se
venire vidit, flumen Axonam exercitum traducere maturavit. (Caes., B.G.,
II,5) – Caesar după ce a văzut că toate trupele belgilor au venit la el, s-a
grăbit să treacă armata peste fluviul Axona.
- cum cu conjunctivul mai mult ca perfect (după ce): Vercingetorix,
cum ad suos redisset, respondit. – Vercingetorix, după ce a ajuns la ai săi, a
răspuns. Qui, cum se suaque omnia in oppidum contulissent, omnes
maiores natu, ex oppido egressi, manus ad Caesarem tendere coeperunt.

139
(Caes., B.G.,II,13) – După ce aceştia s-au adunat în cetate cu toate ale lor,
toţi cei mai în vârstă, ieşind din cetate, au început să întindă mâinile spre
Caesar.
II.3.8.3. Temporală de posterioritate
Când acţiunea urmează celei din regentă treapta temporală indicată
este cea de posterioritate.
Elemente de relaţie:
- antequam cu modul indicativ (înainte de a, înainte ca): - Sed
antequam ad eam orationem venio videntur ea esse refutanda, quae in
senatu ab inimicis saepe iactata sunt. – Dar mai înainte de a ajunge la
această cuvântare se pare că trebuie respinse cele ce au fost aruncate adesea
de către duşmani în senat.
- antequam cu modul conjunctiv (mai înainte să): Antequam de
praeceptis oratoris dicamus, videtur dicendum esse de genere ipsius artis.
(Cic., Inv., I, 4) – Mai înainte să vorbim despre preceptele oratorice mi se
pare că trebuie discutat despre caracterul artei. Antequam surgat tempestas
minatur. (Sen., Epist., 103) - Mai înainte să izbucnească furtuna ameninţă.
- priusquam cu modul indicativ (înainte de a, înainte ca): Membris
utimur, priusquam didicimus, cuius ea utilitatis causa habeamus. – Ne
folosim de membre, mai înainte de a fi învăţat pentru ce folos le avem.
- priusquam cu modul conjunctiv (mai înainte să): Priusquam se
hostes ex terrore reciperent, in fines Suessionum exercitum duxit. – Mai
înainte să-şi revină din spaimă duşmanii, a dus armata în ţinuturile suesilor.
II.3.8.4. Temporală iterativă
Când acţiunea din subordonată se repetă, temporala capătă nunaţă
iterativă.
Elemente de relaţie:

140
- quotiens, quotiensque, quotienscumque (ori de câte ori): Aedes
quotienscumque conspicio, fleo. (Plt., Capt.,97) – Ori de câte ori privesc
sălaşul plâng.
- quandoque (ori de câte ori): Quandoque ab eadem parte
sol...defecerit, tum expletum annum habeto. – Ori de câte ori soarele se
îndepărtează din acea parte, atunci o să aveţi anul complet.
Substituţia subordonatei circumstanţiale temporale
Subordonata circmstanţială temporală se poate substitui doar prin
două modalităţi:
- participială relativă: Hannibal, Cathagine expulsus, Ephesum ad
Antiochum regem venit. – Hannibal după ce a fost izgonit din Cartagina a
venit în Efes la regele Antiochus.
- ablativ absolut: Obsidibus traditis, Caesar ab eo loco in fines
Ambianorum pervenit. (Caes., B.G. II,15) – Caesar ajunge de acolo în
teritoriile ambianilor după ce au fost predaţi ostatecii.

Schema subordonatei circumstanţiale temporale

Regentă Elemente de Tipul Sb.subord Pr.subord.
relaţie temporalei
ut, ubi, cum simultaneitate N. Indicativ
momentană
dum, donec, quoad simultaneitate Indicativ/Conjunctiv
cum în durată N. Indicativ/Conjunctiv
Conjunctiv imperfect
determină ut primum Indicativ
un verb ubi primum anterioritate Indicativ
cum primum imediată N. Indicativ
simul, simulac Indicativ
simulatque Indicativ
postquam anterioritate N. Indicativ
cum distantă Conjunctiv m.m.c.pf

141
 antequam posterioritate N. Indicativ/Conjunctiv
priusquam Indicativ/Conjunctiv

quotiens iterativă N. Indicativ/Conjunctiv

quotiensque Indicativ/Conjunctiv
quotienscumque Indicativ/Conjunctiv
quandoque Indicativ/Conjunctiv

Exerciţii de autoevaluare:
I. Traduceţi în limba română:
Metellus, ubi primum magistratum ingressus est, ad bellum quod
gesturus erat animum intendit. Quandocumque ultimus dies venerit, non
cuctabitur vir sapiens ire ad mortem certo gradu. Ubi in Africam venit,
statuit Metellus non prius bellum attingere quam maiorum disciplina
milites laborare coegisset. Ante Salaminam ipsam Neptunus obruet quam
Salaminii tropaei memoriam. Omnes hostes terga verterunt neque prius
fugere destiterunt quam ad flumen Rhenum milia passuum ex eo loco
circiter quinque pervenerunt. Apud Mantineam vulneratus, Epaminonda
tum denique sibi evelli iubet spiculum posteaquam ei percontanti dictum
est clipeum esse salvum. Videmus progredientem, apud Homerum, Aiacem
multa cum hilaritate cum depugnaturus esset cum Hectore. Archias, cum
esset cum M.Lucullo in Siciliam profectus et cum ex ea provincia cum
eodem Lucullo decederet venit Heracleam. Dum vigebat aetas, Servius
Galba militari laude apud Germanos floruit.
Cuvinte: ingredior, -edi, -essus sum – a fi investit; intendo, -ĕre, -di, -tum –
a-şi îndrepta; gero, -ĕre, gessi, gestum – a purta; cunctor, -ari, -atus sum – a
şovăi, a întârzia; gradus, -us m. – pas; certus, -a, -um adj.3 – sigur; statuo,
-ĕre, -ui, -utum – a hotărî; attingo, -ĕre, tigi, actum - a atinge; cogo, -ĕre,

142
-egi, -actum – a constrânge; laboro, -are, -avi, -atum – a lucra, a munci;
obruo, -ĕre, -ui, -itum – a îngropa, a scufunda; tropaeum, -i n. – trofeu,
monument; tergum, -i n. – spatele; verto, -ĕre, -ti, -sum – a întoarce;
destituo, -ĕre, -stiti, -stitutum - a înceta; vulnero, -are, -avi, -atum – a răni;
denique adv. – în sfârşit; evello, -ĕre, -i, -sum – a smulge; spiculum, -i n. –
suliţă; percontor, -ari, -atus sum - a cerceta; clipeus, -i m. – scut; salvus,
-a, -um adj.3 – teafăr, intact; progredior, -i, -ssus sum – a înainta; hilaritas,
-atis f. – bucurie; depugno, -are, -avi, -atum - a da lupta; proficiscor,
-cisci, -fectus sum – a pleca; decedo, -ĕre, si, -ssum – a pleca; vigeo, -ēre,
-ui – a fi în putere; aetas, -atis f. – vârsta; floreo, -ěre, -ui – a fi în floare, a
înflori; laus, -dis f. – laudă.
II. Traduceţi enunţurile în limba română şi analizaţi subordonatele
circumstanţiale temporale:
Zenonem, cum Athenis essem, audiebam frequenter. Milo, cum in
senatu fuisset eo die quoad senatus est dimissus, domum venit. Crassus
defendit Liciniam virginem, cum annos viginti septem natus esset. Milites
non finem prius sequendi fecerunt quam muro oppidi portisque
appropinquarunt. Ante occupatur animus ab iracundia quam providere
ratio potuit ne occuparetur. Cum valetudini tuae diligentissime consulueris,
tum consulito navigationi. Athenae cum florerent aequis legibus, procax
libertas civitatem miscuit. Incidunt saepe causae cum repugnare utilitas
honestati videatur. Milo paulisper, dum se uxor comparat, commoratus est.
Dum elephanti traiciuntur, interim Hannibal Numidas equites quingentos
ad castra Romana miserat speculatum.
Cuvinte: dimitto, -ěre, -misi, -missum - a dizolva; defendo, -ěre, -ndi,
-nsum – a apăra; finis, -is m. – sfârşit; sequor, sequi, secutus sum – a
urmări; appropinquo, -are, -avi, -atum - a se apropia, murus, -i m. – zid;
porta, -ae f. – poartă; iracundia, -ae f. – furie; ratio, -onis f. – raţiune,

143
logică; provideo, -ēre, -di, -sum - a prevedea; valetudo, -inis f. – sănătate;
consulo, -ěre, -ui, -utum – a da sfat; diligens, -ntis adj.1 – plăcut; floreo,
-ēre, -ui – a fi în floare; misceo, -ēre, -ui - a amesteca, a tulbura; aequus,
-a, -um adj.3 – egal; procax, -acis adj.1 – îndrăzneţ, neruşinat; civitas, -atis
f. – cetate; incido, -ĕre, -edi, -cesum – a apărea; utilitas, -atis f. – nevoie,
folos; repugno, -are, -avi, -atum – a repugna; honestas, -atis f. – cinste;
paulisper adv. – puţin; commoror, -ari, -atus sum – a se opri, a întârzia, a
şovăi; comparo, -are, -avi, -atum – a se pregăti; traicio, -ĕre, -ieci, -iectum
– a trage; speculo, -are, -avi, -atum – a spiona.
III. Traduceţi în limba latină frazele:
Oamenii când îi învaţă (disco, -ĕre, didici, discitum) pe alţii se învaţă
(doceo, -ēre, -ui). Când frigul (frigor, -is m.) a devenit (fio, -eri, factus sum)
de nesuportat (intolerabilis, -e adj.1) soldaţilor le-a fost dat repaus (requies,
-tis f.). Nu cred că tu aştepţi (exspecto, -are, avi, -atum) cât timp scriu
(scribo, -ěre, -psi, -ptum). Când vine primăvara (ver, -is n.) sosesc (venio,
-ire, veni, ventum) păsările din ţările calde (callidus, -a, -um adj.3). După ce
a învăţat lecţia (lectio, -onis f.) a luat o notă mare. Până să vină toamna
agricultorii strâng (lego,-ěre, legi, lectum) recolta (frumentum, -i, n.) de pe
ogor. Pe când eram copil mă plimbam (ambulo, -are, avi, -atum) prin
grădinile (hortus, -i m.) Romei. În timp ce Caesar era în Gallia la Roma a
avut loc (teneo, -ēre, -ui, -tum) un sfat pentru a-l înlătura (aufero, auferre,
abstuli, ablatum). Câtă vreme a trăit (vivo, -ěre, vixi, victum) omul a învăţat
de la cei mai în vârstă (senex, is adj.1).

144
 III. Oratio obliqua (Stilul indirect)

Definiţie: Reproducerea vorbelor, opiniilor, deciziilor cuiva,

subordonându-le unui verb declarativ se numeşte stil indirect.
În trecerea de la vorbirea directă la cea indirectă au loc câteva
modificări semnificative care se referă în special la modul verbului, la
folosirea pronumelor sau a adverbelor. Astfel toate propoziţiile principale
construite cu indicativul în oratio recta (vorbirea directă), în oratio obliqua
(vorbirea indirectă) se transformă în completive infinitivale subordonate
unui verbum dicendi:
oratio recta oratio obliqua
ego facio (eu fac) dicit se facere (zice că el face)
tu imperabis (tu vei porunci se imperaturum esse (zice că el va porunci
Propoziţiile principale construite cu conjunctivul sau imperativul în
oratio recta vor avea în oratio obliqua numai conjunctivul:
oratio recta oratio obliqua
ne nos temptes (să nu ne ispiteşti) ne sese tempteret (să nu îi ispitească)
Propoziţiile principale interogative în oratio recta vor deveni în
oratio obliqua subordonate completive interogative indirecte care se
construiesc întotdeauna cu conjunctivul:
oratio recta oratio obliqua
Quis venit? (Cine vine?) Interrogat quis veniat. (Întreabă cine vine)
Propoziţiile principale interogative cu nuanţă exclamativă care au
avut in oratio recta indicativul în oratio obliqua vor deveni completive
infinitivale:

145
oratio recta oratio obliqua
Quam multi milites perierunt! Memoravit quam multos milites
periise.
Cât de mulţi soldaţi au pierit! A amintit cât de mulţi soldaţi au pierit.
Propoziţiile subordonate construite în oratio recta cu indicativul sau
conjunctivul vor avea în oratio obliqua numai modul conjunctiv:
oratio recta oratio obliqua
a quibus defendere non possumus. a quibus se defendere non possent.
de care nu puteam să ne apărăm de care nu puteau să se apere
Pronumele personal şi pronumele posesiv de persoana I singular şi
plural din oratio recta e înlocuit în oratio obliqua cu pronumele reflexiv:
oratio recta oratio obliqua
nos dicimus (noi zicem) se dicere (el zice)
Orgetorix: „De finibus nostris eximus.” Orgetorix civitati persuasit, ut
Ieşim din teritoriile noastre. de finibus suis exirent.
Orgetorix a convins cetatea să
iasă din teritoriile sale.
Pronumele personal si pronumele posesiv de persoana a II-a singular
şi plural din oratio recta în oratio obliqua sunt înlocuite cu is, ea, id:
oratio recta oratio obliqua
Milites adloquitur: ad certam vos Milites adloquitur ad certam eos
victoriam ducam. se victoriam ducere.
Se adresează soldaţilor:Vă voi duce Se adresează soldaţilor că el îi duce la
la o victorie sigură. la o victorie sigură.
Pronumele demonstrative de apropiere hic şi iste sunt înlocuite cu
pronumele demonstrativ de depărtare ille.
oratio recta oratio obliqua
Iste tempus venit. Dicit illud tempus venisse.

146
Acest moment a sosit. Spune că acel moment a sosit.
Adverbelor de loc şi de timp care fac referire la spaţiu sau timp
apropiat le iau locul cele de depărtare pe coordonata spaţio-temporală:
hic /ibi, hic/illic, nunc/tum.
oratio recta oratio obliqua
In hoc conventu bellum declaro. Affirmat in illo conventu bellum
In această adunare declar război. declaravisse. Suţine că în acea
adunare a declarat război.

147
 Caesar, De Bello Gallico
(Selecţii din texte clasice)

I. Interfecto Indutiomaro ut docuimus, ad eius propinquos a

Treveris imperium defertur. Illi finitimos Germanos sollicitare et pecuniam
polliceri non desistunt. Cum a proximis impetrare non possent, ulteriores
temptant. Inventis nonnullis civitatibus iure iurando inter se confirmant
obsidibusque de pecunia cavent; Ambiorigem sibi societate et foedere
adiungunt. Quibus rebus cognitis Caesar cum undique bellum parari
videret, Nervios, Atuatucos, Menapios, adiunctis Cisrhenanis omnibus
Germanis esse in armis, Senones ad imperatum non venire et cum
Carnutibus finitimisque civitatibus consilia communicare, a Treveris
Germanos crebris legationibus sollicitari, maturius sibi de bello
cogitandum putavit.
(Caesar B.G., VI,2)
Cuvinte: tempto, -are, -avi, -atum - a încerca
interficio, -ere, -feci, -fectum – a ucide
doceo, -ere, -ui, -ctum – a învăţa invenio, -ire, -i, -ntum – a descoperi
propinquus, -a, um adj.3 - apropiat obses, idis m. - ostatic
defero, -ferre, -tuli, -latum – a anunţa caveo, -ere, cavi, cautum – a se păzi
finitimus, -a, -um adj.3 - vecin foedus, -eris n. - tratat
sollicito, -are, -avi, -atum - a tulbura, a cognosco, -ere, -novi, -nitum - a
aţâţa cunoaşte
pecunia, -ae f. - avere undique adv. – de pretutindeni
polliceor, -eri, -itus sum – a promite paro, -are, -avi, -atum – a pregăti
desisto, -ere, -stiti – a se opri adiungo, -ere, -nxi, -nctum - a adăuga
impetro, -are, -avi, -atum – a obţine impero, -are, -avi, -atum - porunci

148
creber, -ra, -rum adj.3 - des cogito, -are, -avi, -atum – a se gândi
mature adv. - grabnic puto, -are, -avi, -atum – a considera

II. Itaque nondum hieme confecta proximis quattuor coactis legionibus

de improviso in fines Nerviorum contendit, et priusquam illi aut convenire
aut profugere possent, magno pecoris atque hominum numero capto atque
ea praeda militibus concessa vastatisque agris in deditionem venire atque
obsides sibi dare coegit. Eo celeriter confecto negotio rursus in hiberna
legiones reduxit. Concilio Galliae primo vere uti instituerat indicto, cum
reliqui praeter Senones, Carnutes Treverosque venissent, initium belli ac
defectionis hoc esse arbitratus, ut omnia postponere videretur, concilium
Luteciam Parisiorum transfert.
(Caesar B.G., VI,3)
Cuvinte:
itaque adv. - aşadar eo adv. - acolo
nondum adv. – încă nu celeriter adv. – cu iuţeală
hiems, -is f. - iarnă negotium, -ii n. - activitate
conficio, -ĕre, -feci, -fectum – a termina rursus adv. – din nou, în schimb
cogo, -ĕre, -egi, -actum – a constrânge hibernus, -a, -um adj.3 – de iarnă
improviso adv. – pe neaşteptate reduco, -ĕre, -xi, -ctum – a readuce
finis, -is m. - teritoriu ver, -is n. - primăvară
contendo, -ĕre, -ndi, -ntum – a se instituo, -ĕre, -ui, -utum – a hotărî
îndrepta defectio, -onis f. – trădare, slăbire
profugo,-ĕre, -i, -usum – a fugi arbitror, -ari, -atus sum – a socoti
pecus, -oris n. - turmă postpono, -ĕre, -posui, -positum – a
capio, -ĕre, cepi, captum – a prinde amâna
concedo, -ĕre, -ssi, -ssum – a se retrage transfero, -ferre, -tuli, -latum – a
vasto, -are, -avi, -atum – a pustii transporta, a muta
deditio, -onis – f. - predare

149
III. Cognito eius adventu Acco qui princeps eius consilii fuerat, iubet in
oppida multitudinem convenire. Conantibus, priusquam id effici posset,
adesse Romanos nuntiatur. Necessario sententia desistunt legatosque
deprecandi causa ad Caesarem mittunt; adeunt per Haeduos quorum
antiquitus erat in fide civitas. Libenter Caesar petentibus Haeduis dat
veniam excusationemque accipit, quod aestivum tempus instantis belli, non
quaestionis esse arbitrabatur. Obsidibus imperatis centum hos Haeduis
custodiendos tradit.
(Caesar B.G., VI,4)
Cuvinte:
adventus, -us m. - sosire mitto, -ĕre, misi, missum – a trimite
princeps, -is adj.1 - fruntaş adeo, -ire, -ii, -itum – a se apropia
consilium, -ii n. – plan, sfat antiquitus adv. – din vechime
iubeo, -ēre, iussi, iussum - a porunci libenter adv. – cu plăcere
oppidum, -i n. - cetate peto, -ĕre, -ivi, -tum – a cere
conor, -ari, atus sum – a încerca venia, -ae f. – îngăduinţă, iertare
efficio, -ĕre, -feci, fectum - a realiza accipio, -ĕre, -cepi, ceptum – a primi
possum, posse, potui - a putea aestivus, -a, -um adj. 3 – de vară
adsum, -esse, -fui – a fi prezent instans, -ntis adj.1 - ameninţător
nuntio, -are, -avi, -atum – a anunţa quaestio, -onis f. – cercetare
necessarius, -a, -um adj.3 - inevitabil custodio, -ire, -ivi, -itum – a păzi
desisto, ĕre, -stiti – a renunţa trado, - ĕre, -didi, -ditum – a încredinţa
deprecor, -ari, -atus sum – a ruga

IV. Hac parte Galliae pacata totus et mente et animo in bellum

Treverorum et Ambiorigis insistit. Cavarinum cum equitatu Senonum
secum proficisci iubet, ne quis aut ex huius iracundia aut ex eo quod
meruerat odio civitatis motus existat. His rebus constitutis, quod pro
explorato habebat Ambiorigem proelio non esse contenturum, reliqua eius
consilia animo circumspiciebat. Erant Menapii propinqui Eburonum

150
finibus, perpetuis paludibus silvisque muniti, qui uni ex Gallia de pace ad
Caesarem legatos numquam miserant. Cum his esse hospitium Ambiorigi
sciebat.
(Caesar B.G., VI,5)
Cuvinte:
paco,-are, -avi, -atum – a linişti, a proelium, -ii n. - luptă
calma contendo, -ĕre, -ndi, -ntum – a se
insisto, -ĕre, stiti – a urmări, a stărui măsura
equitatus, -us m. - cavalerie circumspicio, -ĕre, -pexi, -pectum – a
proficiscor, -cisci, -fectus sum – a pleca observa
iracundia, -ae f. - mânie palus, -udis f. - mlaştină
mereo, -ēre, -ui - a câştiga munio, -ire, -ivi, -itum – a fortifica
motus, -ua m. – mişcare, revoltă legatus, -i m.- locţiitor, sol
existo, -ĕre, -stiti – a apărea, a se ivi hospitium, -ii n. - găzduire, ospitalitate
exploro, -are, -avi, -atum – a cerceta

V. Dum haec a Caesare geruntur, Treveri magnis coactis peditatus

equitatusque copiis Labienum cum una legione, quae in eorum finibus
hiemabat, adoriri parabant. Iamque ab eo non longius bidui via aberant,
cum duas venisse legiones missu Caesaris cognoscunt. Positis castris a
milibus passuum quindecim auxilia Germanorum exspectare constituunt.
Labienus hostium cognito consilio sperans temeritate eorum fore aliquam
dimicandi facultatem, praesidio quinque cohortium impedimentis relicto
cum XXV cohortibus magnoque equitatu contra hostem proficiscitur et
mille passuum intermisso spatio castra communit.
(Caesar B.G., VI,7)
Cuvinte:
dum conj. – câtă vreme cogo, -ĕre, coegi, coactum – a sili, a
gero, -ĕre, -ssi, -stum – a se întâmpla strânge
peditatus , -us m. - pedestrime

151
copia, -ae f. – trupă militară
hiemo, -are, -avi, -atum – a ierna
adorior, -iri, -rtus sum – a încerca
iam adv. - deja
biduum, -i n. – răstimp de două zile
abeo, -ire, -ii, -itum – a se afla la
distanţă
missus, -us m. - însărcinare
pono, -ĕre, posui, positum - a aşeza, a
dispune
auxilium, -ii n. - ajutor
constituo, -ĕre, -ui, -utum - a hotărî, a
fixa
temeritas, -atis f. - nechibzuinţă
dimico, -are, -avi, -atum – a distruge, a
nimici
facultas, -atis f. - posibilitate
praesidium, -ii n. – sprijin, apărare
cohors, -rtis m. - cohortă
impedimentum, -i n. - bagaj
relinquo, -ĕre, -qui, -ctum – a lăsa
hostis, -is m. - duşman
intermitto, -ĕre, -misi, -missum – a
întrerupe
communio, -ire, -ivi, -itum – a fortifica

VI. Erat inter Labienum atque hostem difficili transitu flumen ripisque
praeruptis. Hoc neque ipse transire habebat in animo neque hostes
transituros existimabat. Augebatur auxiliorum cotidie spes. Loquitur
consulto palam, quoniam Germani adpropinquare dicantur, sese suas
exercitusque fortunas in dubium non devocaturum et postero die prima
luce castra moturum. Celeriter haec ad hostes deferuntur, ut ex magno
Gallorum equitum numero nonnullos Gallicis rebus favere natura cogebat.
Labienus noctu tribunis militum primisque ordinibus convocatis, quid sui
sit consilii proponit, et quo facilius hostibus timoris det suspicionem,
maiore strepitu et tumultu quam populi Romani fert consuetudo, castra
moveri iubet.
(Caesar B.G., VI,7)
Cuvinte:
transitus, -us m. - trecere transeo, - ire, -ii, -itum – a trece
ripa, -ae f. - râpă existimo, -are, -avi, -atum – a socoti
praeruptus, -a, -um adj.3 - prăpăstios augeo, -ēre, auxi, auctum – a spori

152
cotidie adv. - zilnic
spes, -ei f. - speranţă
loquor, loqui locutus sum – a vorbi
consultum, -i n. - hotărâre
palam adv. - făţiş
fortuna, -ae f. – soartă, avere
dubium, -ii n. - şovăială
devoco, -are, -avi, -atum – a chema să
vină
lux, -cis f. – lumină, zori
moveo, -ēre, -vi, -tum – a mişca, a muta
defero, -ferre, -tuli, -latum – a duce, a
înfăţişa
nonnullus, -a, -um pron.nehot.- vreunul
faveo, -ēre, favi, fautum - a favoriza
noctu adv. – în timpul nopţii
tribunus, -i m. - tribun
ordo, -inis m. - ordin
convoco, -are, -avi, -atum - a aduna, a
convoca
propono, -ĕre, -posui, -positum – a
propune
suspicio, -onis f. - bănuială
strepitus, -us m. - zgomot
tumultus, -us m. - larmă
fero, ferre, tuli, latum – a purta, a duce
consuetudo, -inis f. - obicei

VII. Caesar, postquam ex Menapiis in Treveros venit, duabus de causis

Rhenum transire constituit; quarum una erat quod auxilia contra se
Treveris miserant, altera ne ad eos Ambiorix receptum haberet. His
constitutis rebus paulo supra eum locum quo ante exercitum traduxerat,
facere pontem instituit. Nota atque instituta ratione magno militum studio
paucis diebus opus efficitur. Firmo in Treveris ad pontem praesidio relicto,
nequis ab his subito motus oriretur, reliquas copias equitatumque traducit.
Ubii, qui ante obsides dederant atque in deditionem venerant, purgandi sui
causa ad eum legatos mittunt qui doceant neque ex sua civitate auxilia in
Treveros missa neque ab se fidem laesam; petunt atque orant ut sibi
parcat, ne communi odio Germanorum innocentes pro nocentibus poenas
pendant; si amplius obsidum velit dari pollicentur.
(Caesar B.G., VI,9)

Cuvinte:

153
receptus, -us m. – loc de retragere
paulo adv. – cu puţin
traduco, -ĕre, -duxi, -ctum - a trece
pons, -ntis m. - pod
instituo, -ĕre, -ui, -utum - a dispune, a
hotărî
notus, -a, -um adj. 3 - cunoscut
ratio, -onis f. – logică, socoteală
studium, -ii n. - zel
paucus, -a, -um adj.3 - puţin
opus, -eris n. - activitate
firmus, -a, -um adj.3 – ferm, puternic
subito adv. – pe neaşteptate
orior, -iri, -rtus sum – a a se ivi
deditio, -onis f. - predare
purgo, -are, -avi, -atum – a purifica, a
justifica
doceo, -ēre, -ui, -ctum – a arăta
laedo, -ĕre, -si, -sum – a vătăma
parco, -ĕre, peperci, parsum – a cruţa
noceo, -ēre, -ui – a vătăma
poena, -ae f. - pedeapsă
pendo, -ĕre, pependi, pensum – a plăti, a
ispăşi
volo, velle, volui - a vrea
polliceor, -ēri, -itus sum – a promite

VIII. Cum Caesar in Galliam venit, alterius factionis principes erant

Haedui, alterius Sequani. Hi cum per se minus valerent, quod summa
auctoritas antiquitus erat in Haeduis magnaeque eorum erant clientelae,
Germanos atque Ariovistum sibi adiunxerant eosque ad se magnis iacturis
pollicitationibusque perduxerant. Proellis vero compluribus factis secundis
atque omni nobilitate Haeduorum interfecta tantum potentia antecesserant,
ut magnam partem clientium ab Haeduis ad se traducerent obsidesque ab
iis principum filios acciperent et publice iurare cogerent nihil se contra
Sequanos consilii inituros, et partem finitimi agri per vim occupatam
possiderent Galliaeque totius principatum obtinerent.
Caesar B.G., VI,12)
Cuvinte:
alter, -a, -um pron.nehot. – unul din doi clientela, -ae f. – clientelă, supus
factio, -onis f. - facţiune adiungo, -ĕre, -nxi, -nctum – a adăuga, a
valeo, -ēre, -ui, -itum – a a avea putere uni

154
iacio, -ĕre, ieci, iactum – a arunca,
pollicitatio, -onis f. - promisiune
perduco, -ĕre, -duxi, -ductum
construi
proellium, -ii n. - luptă
complures, -um adj.2 – mai mulţi,
majoritatea
secundus, -a, -um adj. 3 - favorabil
nobilitas, -atis f. - nobleţe
antecedo, -ĕre, -si, -ssum – a preceda
- a cliens, -ntis m. – client, supus
accipio, -ĕre, -cepi, ceptum - a primi
ineo, -ire, -ii, -itum – a iniţia, a începe
possideo, -ēre, -sedi, -sessum – a poseda
obtineo, -ēre, -ui, -tum – a obţine, a
deţine

IX. In omni Gallia eorum hominum qui aliquo sunt numero atque
honore, genera sunt duo. Nam plebes paene servorum habetur loco, quae
nihil audet per se, nullo adhibetur consilio. Plerique cum aut aere alieno
aut magnitudine tributorum iniuria potentiorum premuntur, sese in
servitutem dicant. Nobilibus in hos eadem omnia sunt iura quae dominis in
servos. Sed de his duobus generibus alterum este druidum, alterum
equitum. Illi rebus divinis intersunt, sacrificia publica ac privata
procurant, religione interpretantur. Ad hos magnus adulescentium numerus
disciplinae causa concurrit magnoque hi sunt apud eos honore. Nam fere
de omnibus controversiis publicis privatisque constituunt, et si quod est
facinus admissum, si caedes facta, si de hereditate, de finibus controversia
est, idem decernunt, praemia poenasque constituunt.
(Caesar B.G., VI,13)
Cuvinte:
nam conj. - căci adhibeo, -ere, -ui, -itum – a adăuga, a
plebs, -is f. - plebe folosi
paene adv. - aproape plerique, pleraeque, pleraque adj.3 -
servus, -i m.- sclav majoritatea
habeo, -ere, -ui, -itum – a socoti aes, aeris n.- plată, bani
audeo, -ere, ausus sum – a îndrăzni alienus, -a, -um adj.3 - străin
magnitudo, -inis f. - amploare

155
tributum, -i n. - tribut
iniuria, -ae f. – nedreptate, injurie
potens, -ntis adj.1 - puternic
premo, -ere, -presi, pressum – a covârşi
ius, iuris n. - drept
dominus, -i m. - stăpân
genus, -eris n. – categorie, fel
Druides, -um m. – preoţi ai galilor
intersum, -esse, -fui – a participa, a se
deosebi
procuro, -are, -avi, -atum – a procura
disciplina, -ae f. - învăţătură
concurro, -ere, -curri, -cursum – a
alerga
fere adv. - aproape
controversia, -ae f. - dispută
facinus, -oris n. - nelegiuire
caedes, -is f. – măcel, omor
hereditas, -atis f. - moştenire
decerno, -ere, -crevi, -cretum – a decide
praemium, -i n. - recompensă

X. Druides a bello abesse consuerunt neque tributa cum reliquis pendunt.

Militiae vacationem omniumque rerum habent immunitatem. Tantis excitati
praemiis et sua sponte multi in disciplinam conveniunt et a parentibus
propinquisque mituntur. Magnum ibi numerum versuum ediscere dicuntur.
Itaque annos nonnulli vicinos in disciplina permanent. Neque fas esse
existimant ea litteris mandare, cum in reliquis fere rebus, publicis
privatisque rationibus, Graecis utantur litteris. Id mihi duabus de causis
instituisse videntur, quod neque in vulgum disciplinam efferri velint neque
eos, qui discunt, litteris confisos minus memoriae studere, quod fere
plerisque accidit ut praesidio literrarum diligentiam in perdiscendo ac
memoriam remittant.
(Caesar B.G., VI,14)
Cuvinte:
absum, -esse, -fui – a fi absent, la pendo, -ĕre, pependi, pensum – a plăti
depărtare militia, -ae f. – campanie militară
consuesco, -ĕre, -evi, -etum – a obişnui vacatio, -onis f. - scutire
tributum, -i n. – tribut, dare immunitas, -atis f. - scutire
reliquus, -a, -um adj.3 – celălalt, restul excito, -are, -avi, -atum – a aţâţa

156
sponte adv. – cu permisiunea
pareo, -ēre, -ui, -itum – a se supune
ibi adv. - acolo
edisco, -ĕre, -didici – a învăţa pe de rost
vicinus, -a, -um adj.3 - vecin
permaneo, -ēre, -mansi, -mansum - a
rămâne
fas - ceea ce este permis de legea
divină
mando, -are, -avi, -atum – a încredinţa
utor, uti, usus sum - a se folosi
instituo, -ĕre, -ui, -utum - a hotărî
vulgus, -i m. - mulţime
efferro, -ferre, extuli, elatum - a divulga
disco, -ĕre, -didici, discitum - a învăţa
confido, -ĕre, -fisus sum – a se încrede
studeo, -ēre, -ui – a se strădui
accido, -ĕre, -cidi- a se întâmpla
praesidium, -ii n. - sprijin
diligentia, -ae f. - atenţie, grijă
perdisco, -ĕre, -didici – a învăţa
temeinic
remitto, -ĕre, -misi, -missum - a
retrimite, a ierta

XI. Alterum genus est equitum. Hi cum est usus atque aliquod bellum
incidit - quod ante Caesaris adventum fere quotannis accidere solebat, uti
aut ipsi iniurias inferrent aut inlatas propulsarent -, omnes in bello
versantur, atque eorum ut quisque est genere copiisque amplissimus, ita
plurimos circum se ambactos clientesque habet. Hanc unam gratiam
potentiamque noverunt.
(Caesar B.G., VI,15)
Cuvinte:
eques, -itis m. - cavaler propulso, -are, -avi, -atum – a îndepărta
aliquis, -qua, -quod pron.nehot. – versor, -ari, -atus sum – a se ocupa cu
cineva, ceva quisque, quaeque, quidque pron.nehot. -
incido, -ĕre, -di - a se întâmpla cineva
adventus, -us m. - sosire plurimus, -a, -um adj.3 – cel mai mult
quotannis adv. – în fiecare an ambactus, -i m. – servitor, sclav
soleo, -ēre, -itus sum – a obişnui novi, -isse – a cunoaşte, a afla
inferro, -ferre, -tuli, -latum – a porni la
atac

157
XII. Deorum maxime Mercurium colunt. Huius sunt plurima simulacra,
hunc omnium inventorem artium ferunt, hunc viarum atque itinerum
ducem, hunc ad quaestus pecuniae mercaturasque habere vim maximam
arbitrantur. Post hunc Apollinem et Martem et Iovem et Minervam. De his
eandem fere quam reliquae gentes habent opinionem: Apollinem morbos
depellere, Minervam operum atque artificiorum initia tradere, Iovem
imperium caelestium tenere, Martem bella regere. Huic cum proelio
dimicare constituerunt, ea quae bello ceperint, plerumque devovent; cum
superaverint, animalia capta immolant reliquasque res in unum locum
conferunt.
(Caesar B.G., VI,17)

Cuvinte:
deus –i m. - zeu depello, -ĕre, -puli, -pulsum – a
colo, -ĕre, -ui, -ultum - a cultiva, a cinsti îndepărta
simulacrum, -i n. - chip opus, -eris n. - lucrare
inventor, -is m. - autor artificium, -ii n. – meşteşug, artă
ars, -rtis f. - artă initium, -ii n. - început
via, -ae f. - drum trado, -ĕre, -didi, -ditum – a încredinţa
iter, itineris n. -drum rego, -ĕre, rexi, -rectum - a conduce
quaestus, -us m. – câştig, profit dimico, -are, -avi, -atum - a distruge
mercatura, -ae f. – negustorie, comerţ devoveo, -ēre, -vovi, -votum – a
arbitror, -ari, -atus sum – a socoti consacra
gens, -ntis f. - neam supero, -are, -avi, -atum – a supravieţui
opinio, -onis f. - părere immolo, -are, -avi, -atum – a sacrifica
morbus, -i m. - boală confero, -ferre, -tuli, -latum - a aduna,
a contribui.

158
 BIBLIOGRAFIE

A. Texte clasice:

Caesar, De Bello Gallico, Arnoldo Mondadori Editore, Milano, 1991

B. Studii lingvistice

Barbu N.I., Vasilescu T., Gramatica limbii latine, Ed. Gina, Bucureşti,
1947
Bujor I.I, Chiriac Fr., Gramatica limbii latine, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,
1971
Ernout A., Thomas Fr., Syntaxe Latine,Vol.I,II, Klincksieck, Paris, 1964
Fabre J., Latine 3, Bordas, 1967
Gandiglio A., Corso di lingua latina, Zanichelli editore, Bologna, 1967
Iridon C., Limba latină. Morfologia Editura Universităţii Petrol-Gaze din
Ploieşti, 2009
Matei V., Gramatica limbii latine, Scripta, Bucureşti, 1994
Palmer R.L., The Latin Language, London, 1968
Pârlog M., Gramatica limbii latine, Bucureşti, E.D.Pedagogică, Bucureşti,
1966
Sausy L., Grammaire Latine Complète, Fernand Lanore, Paris 1977
Sluşanschi D., Sintaxa propoziţiei, TUB, Bucureşti, 1994
Sluşanschi D., Sintaxa frazei, TUB, Bucureşti, 1994

159