Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Paul Cornea Introducere in Teoria Literaturii Textul PDF
Paul Cornea Introducere in Teoria Literaturii Textul PDF
In anul 1998, Editura Polirom lansa colectia „Collegium. Litere“. Volumul de deschidere:
Introducere in teoria lecturii al lui Paul Cornea. Dupa opt ani, timp in care seria a devenit
de notorietate, gratie unor titluri precum Comparatism si teoria literaturii (Adrian
Marino), Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului (Nicolae Manolescu), A citi,
a reciti si Cinci fete ale modernitatii (Matei Calinescu), editura ieseana este iarasi
protagonista unei aparitii absolut remarcabile. Vorbim despre Interpretare si rationalitate,
un tratat de hermeneutica multidisciplinara prin care autorul acestuia, Paul Cornea, revine
asupra unei problematici schitate deja in Introducere... Schitate e doar un fel de-a spune,
pentru ca lucrarea din 1988 (reeditata zece ani mai tirziu in colectia mai sus amintita) era
prima sinteza serioasa de hermeneutica literara aparuta la noi. Structurat in treisprezece
capitole (dintre care amintim doar Interpretarea, intelegerea, Genurile interpretarii, O
stiinta a inconstientului, Functionarea interpretarii si probleme ale validitatii), volumul
Interpretare si rationalitate incearca sa stabileasca o coerenta intre mai multe discipline ce
au ca numitor comun ideea de comprehensiune.
- Cornea
versus Gadamer
Discutind despre intelegerea ca acord, Paul Cornea este de parere ca filozoful german nu
manifesta interes pentru studiul concret al activitatilor de interlocutie, orizontul anchetei
sale referitoare la comprehensiune fiind pur speculativ si datorita refuzului principial al
aportului stiintelor umane: „insistind mereu si mereu pe continutul de adevar al
enunturilor, fara a acorda atentia cuvenita motivatiei (de care depinde insa foarte adesea
elucidarea adevarului insusi), Gadamer ajunge sa nu remarce cit de friabil e fenomenul
convenirii, cit de usor se destrama o analiza exigenta“. Una din tezele exprimate si
argumentate in primul capitol al lucrarii, intelegerea, este aceea ca nu trebuie
supraevaluat „acordul“ in dauna „sesizarii“ ce are mai mari tangente cu realitatea zilelor
noastre, „in care predomina distorsiunile de comunicare, diseminarea codurilor,
destramarea solidaritatilor organice“. Dialogurile platoniciene si „comuniunea de
gindire“ – ce urmareste binele obstii – par astazi simple constructii ideale. Din acest
motiv si teoria dialogului la Gadamer „are aerul unei promisiuni utopice“.
- „Interpretarea
este un act rational“
Legaturile dintre interpretare si rationalitate (cei doi mari poli conceptuali ai cartii),
aliantele, incompatibilitatile dintre rational si irational nu pot fi stabilite decit prin
observarea nuantelor care (prin revalorizare si redimensionare) dau evidentelor un sens
contrar sau, cel putin, diferit. Dar, ca sa se ajunga la departajari sau diferentieri
pertinente, e nevoie de o intelegere uneori literala a obiectului supus investigatiei. Iata
citeva interogatii implicite, dar oportune: ce este interpretarea?, ce este rationalitatea?,
exista sau nu exista o zona de confluenta intre acestea? La toate intrebarile Paul Cornea
pare a raspunde printr-o asertiune: „Interpretarea este un act rational“.
- „Obstacolele
nu inhiba, ci emuleaza“
in hermeneutica provocarea vine dinspre lucrurile, termenii greu de definit care au
comportat de-a lungul timpului diferite sensuri. Am spus deja ca autorul reconstituie
istoria conceptelor cu care opereaza. Dar mai importanta e modalitatea prin care ajunge la
sinteza. Vorbim chiar despre aptitudinea lui Paul Cornea de a gasi „noi cai de acces“, de a
fi creator intr-un teritoriu de multe ori arid, mai degraba util decit captivant, seducator.
„Miscarea istorica a conceptelor“ are ca puncte de reper atit imbogatirea continuturilor
acestora, cit si surprinderea momentelor de criza provocate de contestatiile radicale ce au
existat in diferite forme in epoci bine determinate. Fluxul ideilor nu este deghizat in haina
uneori atractiva, dar de cele mai multe ori periculoasa a speculatiei eseistice. Trebuie
apreciat faptul ca Paul Cornea nu ramine prizonier intr-un teritoriu abstract, intr-o lume
populata doar de filozofi si tratate de specialitate. isi ingaduie libertatea de a explora un
domeniu consubstantial siesi, parcurgind drumul in ambele sensuri, atit dinspre trecut
spre prezent, cit si invers. Prezentul pare mai fascinant, e instanta la care se raporteaza
toate. O teorie, daca nu este validata de situatiile reale de comunicare de astazi (orale sau
scriptice), se transforma in exponat de muzeu. Sa nu uitam insa ca una din functiile
esentiale ale istoriei este aceea de a ne pregati pentru viitor. Din acest motiv, excursul
didactic devine obligatoriu.