Modernismul literar romnesc n date, (1880-2000) i texte (1880-1949), vol.

I i II, Cuvnt introductiv, selecia, ngrijirea textelor i cronologie de Gabriela OMT, Editura Institutului Cultural Romn, Bucureti, 2008, vol. I 676 p., vol. II 422 p. Cunoscut mai ales ca eminent editoare a lui E. Lovinescu (veritabil reconstituire a vieii literare interbelice, cele ase volume de Agende literare ngrijite mpreun cu Margareta Feraru i Alexandru George se numr printre cele mai valoroase ediii critice aprute la noi dup 1990) sau a Jurnalului lui Mihail Sebastian, avnd ns n spate o lung activitate de editor i cercettor literar, Gabriela Omt semneaz Cuvntul introductiv, selecia, ngrijirea textelor i cronologia antologiei de fa. Din Cuvntul introductiv aflm c ideea alctuirii unei asemenea culegeri care e, vom vedea, mai mult dect o simpl culegere a aparinut, n vara lui 2005, Violei Vancea i lui Ioan Stanomir, ultimul fiind, pe atunci, director al Editurii ICR. Iniiativa viza, ntr-o prim instan, alctuirea unei antologii menite s suplineasc o selecie masiv i reprezentativ din opera lovinescian (n legtur cu care Gabriela Omt i-a dat i un doctorat). Asta n condiiile n care continuarea ediiei critice E. Lovinescu pare a se fi mpotmolit, pentru mult vreme, din motive de criz logistic. Ulterior, autoarea i-a recalibrat proiectul ca instrument de lucru pe coordonatele unei necesare istorii a conceptului de modernism n literatura romn. O istorie pe care, din nefericire, nc nu o avem, n pofida diferitelor tentative postbelice de reexaminare a modernismului poetic semnate de Matei Clinescu, Dumitru Micu sau, mai recent, I.B. Lefter i Gheorghe Crciun. La nivelul teoriei culturale, situaia se arat i mai precar, singurele tentative notabile de arheologie a conceptului fiind cele ale lui Adrian Marino (1969) i Matei Clinescu (din pcate, Cele cinci fee nu se refer i la modernismul romnesc), crora li se adaug propunerile lui Sorin Alexandrescu din Privind napoi, modernitatea i cteva iniiative nesistematice. Pn una-alta, elaborrile interbelice ale lui E. Lovinescu din Istoria civilizaiei romne moderne i din Istoria literaturii romne contemporane n-au fost nc revizuite corespunztor, dei dateaz vizibil, iar propunerea de unificare sub semnul modernismului a aproape ntregii literaturi aprute ntre eclipsa Junimii i anii 80 ai secolului trecut, propunere avansat de I.B. Lefter n Recapitularea modernitii i preluat de Nicolae Manolescu n Istoria critic, nu convinge, ct vreme ntreine confuzia ntre curent i paradigm (respectiv, ntre modern, modernitate, modernism).

Macrocurent cu bazin larg de aflueni A reduce modernismul romnesc la modelul elaborat pe linia Marcel Raymond-Hugo Friedrich este, apoi, cel puin imprudent, ct vreme nu dispunem nc de o istorie a ideii de modernism n spaiul romnesc i de un examen corespunztor al aa-numitei moderniti antimoderne (y compris, al relaiilor dintre modernisme i antimodernisme) n cultura autohton, fr a mai vorbi de raporturile de includere-excludere dintre modernism i avangard. Cu att mai mult cu ct structura propus de Friedrich n urm cu ase decenii nu acoper dect o parte a poeziei moderniste (modernismul nalt), iar atitudinea antimodern apare, adesea, chiar n scrierile autorilor celor mai moderniti. Gabriela Omt tinde s vad n modernism un macrocurent cu bazin larg de aflueni, fcnd o serie de observaii relevante

despre diferitele tipuri subordonate: E un fapt c i studiile monografice despre modernismul avangardist resimt incerta situare a fenomenului att n cronologie, ct i n semantic. i nc: Extrem de trebuitor este un studiu asupra raportrii la modernism a generaiei 27, n cadrul creia, de la Noica la Cioran, Ionescu sau Comarnescu, cele mai contradictorii opiuni coexist, pe un fundal dominat de critica modernismului, pe un fundal dominat de sugestiva denumire de modernism antimodern.

Periodizare n opt timpi Dac plasarea avangardei istorice sub umbrela mult prea generoas a modernismului fie el estetic, n sens lovinescian, sau etic, n sensul avansat de Sorin Alexandrescu mi se pare problematic, snt, n schimb, de acord c statutul de curent literar al modernismului nu e deloc lesne de argumentat, date fiind sincopele de evoluie, seriile de contradicii, dintre care am semnalat doar cteva, i mai ales lipsa unei istorii solide a ideilor literare i a spiritului public, cu focalizare (i) asupra modernismului. Snt, de asemenea, de acord cu observaia Gabrielei Omt, potrivit creia au existat n interbelicul autohton cteva modernisme asumate i concurente, unele mai discret sau mai asumat contramoderne (Gndirea sau generaia criterionist, de exemplu). n legtur cu buclucaa relaie modern-modernitate-modernism, a aduga ns n prelungirea interogaiilor autoarei o ntrebare nelinititoare: este sau nu poezia realist-socialist, proletcultist .a.m.d. o poezie modern n antimodernismul ei de stnga? Eu unul cred c este, n condiiile n care sntem nevoii s vedem n comunismul real o fa a modernitii, fie ea i patologic Abordrile unui Matei Clinescu i, mai ales, ale unui Antoine Compagnon ghideaz vizibil prin dinamica sinuoas a atitudinii fa de idei proiectul crii de fa. Avem de-a face cu o abordare heteronomist a fenomenului, efectuat preponderent din unghiul ideologiei literare a modernismului, nu dintr-o perspectiv retorico-stilistic. Pe de alt parte, Gabriela Omt a gndit aceast antologie a modernismului romnesc ca pe o deschidere de dosar, care s pun n atenia interpreilor ateptai mulimea de provocri ale subiectului (), un montaj mozaicat de texte i date istorico-literare s.m. pe aceste probleme. Preliminariile conin o serie de repere lexicografice i teoretice (cuprinznd, pe lng definiia de dicionar, o antologie de fragmente din Baudelaire, Thibaudet, M. Raymond, H. Friedrich, A. Marino, Dinu Pillat, Ihab Hassan, Eco, Vattimo, Matei Clinescu, N. Manolescu, Mircea Crtrescu, I.B. Lefter i Gh. Crciun), urmate de o ampl seciune intitulat Modernismul romnesc n date. 1880-2000 (Fiier analitic). Avem n aceast cronologie o foarte atent i laborioas propunere de periodizare n opt timpi a istoriei fenomenului, de la nregistrarea emergenei unei obsesii a termenului modern pn la contestarea de dat relativ recent a canonului modernist de pe poziii postmoderne. Nevoia de complexitate nuanat risc s fac totui ca jaloanele periodizante s apar excesiv de stufoase, i prin aceasta greu operante (spre exemplu: 1925-1935. Coagularea unei fizionomii contradictorii a modernismului. Modernismul devine instrument canonic i reper al contiinei literare. Modernisme interferente i concurente sau:

Resurecia modernismului printre dezgheuri i redogmatizri. Revalidarea lui, ca gril canonic, n deceniile apte i opt, ntre rezisten i compromis). Reine atenia criteriul grilei canonice, care ar presupune, el singur, o discuie separat n treact fie spus, formula modernismului de dup modernism, prin care Gabriela Omt indic resurecia modernist ce a urmat ngheului stalinist, e la fel de discutabil ca i aceea de neomodernism: avem de-a face, n fapt, cu revenirea la suprafa a acelorai modernisme, constrnse la o existen subteran n anii 50. C fizionomia modernismului rencrcat are un caracter oarecum diferit fa de cea a modernismului interbelic e adevrat dar oare acesta din urm nu era, la rndul lui, diferit de estetismul simbolist anterior? Istoria, inclusiv cea a literaturii, nu se repet niciodat la fel Dac datele (cronologia) Gabrielei Omt bat pn n contemporaneitatea imediat, luat drept indiciu al schimbrii de canon i de paradigm, textele (antologia) i fixeaz drept born final momentul instaurrii instituionale a comunismului. Ambele elemente i propun s ofere ns o necesar baz istorico-literar pentru suprastructura unor viitoare abordri cu caracter teoretic-conceptual, imposibile n absena unei defriri rbdtoare a presei culturale din anii 1880-1949. Numrul foarte mare de texte (cteva sute) grupate aici dup un criteriu istoric i tipologic, inclusiv ideologic, o confirm din plin. Unele snt reproduse n premier. Evident, rmn pe dinafar destule titluri semnificative; autoarea n-si ine s atrag atenia c nu s-a fcut nc o despuiere, axat pe tema n cauz, a mulimii de gazete efemeride active n epoc (aproximativ 1890-1910, n.m.), indicnd astfel petele albe pe harta cunoaterii modernismului. Lsnd la o parte consistentele cadre introductive, cele aproximativ 1.100 de pagini reunesc peste 300 de articole, studii i eseuri, fie n seciuni pe autori, fie n sinteze preliminare de tip fragmentarium. Ele snt grupate cronologic dup cteva linii de for: A. Trasee semantice, reele de imagini i idei, B. Discursul promotor i militant, C. Critica modernismului, I. Discordia comilitonilor: a) Disocieri i atacuri. Rivaliti, contestri de lideri, mentori, figuri tutelare. b) Poziii ambivalente; disocieri, intermitene polemice, II. Adversari doctrinari, c. Schimbarea la fa a conceptelor. Ctre literatura de partid. E de remarcat aici viziunea conflictualizant asupra modernismului, antologat deopotriv prin reprezentanii direciilor sale subsecvente i prin contestatarii de toate orientrile (de la curentele tradiionaliste la cele progresist-comunizante). O viziune pe deplin justificat...

Cteva interogaii legitime n definitiv, cum s ntreprinzi o analiz serioas a simbolismului i a decadentismului posteminescian innd cont doar de opiniile insiderilor, dar fr s iei n calcul campaniile anti ale lui N. Iorga i ale discipolilor si, articolele lui Ilarie Chendi i Ion Trivale, naionalismul virulent xenofob al unor A.C. Popovici, A.C. Cuza, N. Rou sau poziiile unor Raicu Ionescu-Rion, C. Dobrogeanu Gherea sau G. Ibrileanu? Odat deschis aceast cutie a Pandorei, chestiunile litigioase prolifereaz. Cum se mpac revoluia de dreapta cu modernismul extremist n cazul tinerilor Emil Cioran sau Mircea Eliade (i nu numai)? Cum s ignori componenta antimodernist-clasicizant a unor scriitori moderniti precum Ion Barbu, Camil Petrescu, Al. Philippide, G. Clinescu? Dar modernismul antimodern al

tradiionalitilor de la Gndirea, n frunte cu Nichifor Crainic, dar antimodernismul neosemntorist al unor I.E. Torouiu sau Pamfil eicaru? Cte modernisme pot fi identificate, la urma urmei? i care snt raporturile dintre modernism i avangard (vezi convertirile realistsocialiste interbelice ale unor Ion Clugru, Saa Pan, Stephan Roll, Miron Radu Paraschivescu etc.) sau dintre modernismul avangardist i anti-modernismul realistsocialist (modern, firete, ca i acela al dreptei radicale)? Cum se mpac modernismul progresist al avangardei i al generaiei pierdute din anii 40 cu modernismul retro al Cercului de la Sibiu? Dar latura clasicizant a modernismului mainstream de la Vieaa nou a lui Ovid Densusianu la cercul lovinescian fr a mai vorbi de contradiciile rebelului Al. Macedonski sau de modernismul moldav bine temperat prin doctrina specificului naional de la Viaa romneasc? Snt interogaii legitime, la care pot fi adugate oricnd i altele. Cci ntr-un fel a fost perceput modernismul de ctre adversarii si doctrinari i n alte feluri de ctre insideri. Cei dinti par tentai s demonizeze orice abatere modern cosmopolit, maladiv i dizolvant de la propriile norme clasice, stabile i sntoase, n vreme ce modernitii par nclinai s vad mai ales componenta tradiional a propriului demers i, eventual, componenta modern a tradiionalitilor, ignorat de acetia din urm. S nu uitm apoi c, lsnd la o parte conceptul elaborat de ctre moderatul Lovinescu, n perioada interbelic modernismul a fost echivalat, adesea, cu extremismul novator de tip avangardist, avangarditii nii autodefinindu-se drept moderniti. Dar, dac acceptm ca norm a modernismului principiul artei pentru art, introdus la noi de cercul macedonskian, cum rmne cu militantismele antiautonomiste ale avangarditilor radicali i ale unor membri ai generaiei 27? Labilitatea terminologic a modernismului n perioada interbelic e, fr doar i poate, derutant. M ntreb ns dac diversitatea accepiunilor poate fi unificat, retrospectiv, printr-un concept aplicat procustian sau e de preferat o definiie de cmp, oarecum ca n cazul romantismului? Este modernismul literar un curent (fie i un supracurent, prin urmare un -ism) sau o paradigm (i deci asimilabil modernitii)?

MODERNISMUL * etimol.> derivat de la "modern"; lat. modernus = recent, nou. A aparut ca urmare a tezelor lui Eugen Lovinescu, asupra dezvoltarii literaturii. Modernismul se refera la principalele elemente innoitoare in poezie, proza si critica literara, pe care doctrina lovinesciana le propune in primele decenii ale sec. XX. Modernismul reuneste unele grupari, directii si orientari estetice, care apar in lit. romana in aceasta perioada, conturandu-se ca o manifestare artistica ampla, nu numai in domeniul literaturii, ci in arta, in genere. 1. In sens restrans, termenul desemneaza miscarea literara constituita in spatiul hispanoamerican la sfarsitul sec. al XIX-lea, in jurul poetilor Ruben Dario si Antonio Machado, miscare orientand poezia spre o estetica a sinceritatii si rafinamentului. 2. In sens larg, modernismiul reprezinta o manifestare radicala, indrazneata, a celor mai recente forme de expresie in planul creatiei. Este opus traditionalismului.

Tendinta modernista sustine: sincronizarea literaturii nationale cu literatura Europei promovarea tinerilor scriitori teoria imitatiei eliminarea decalajului in cultura (depasirea spiritului provincial) necesitatea innoirii spiritul veacului trecerea de la o literatura cu tematica rurala la o lit. de inspiratie urbana evolutia poeziei de la epic la liric intelectualizarea prozei si poeziei dezvoltarea romanului psihologic, analitic, prin prelucrarea unor forme moderne Lui Lovinescu ii revine meritul de a fi actionat in directia adaptarii modernismului la specificul culturii si civilizatiei romanesti. Factorul decisiv, in acest sens, il constituie elaborarea conceptului de sincronism, ca instrument de investigare critica a evolutiei lit. romane. Gruparea de la "Sburatorul" cuprinde revista si canaclul literar cu acelasi nume. Revista a aparut la Bucuresti, intre 1919- 1922 si 1926- 1927, sub conducerea lui Lovinescu. Obiectivele gruparii: 1. Promovarea tinerilor scriitori: * lansarea unor nume ca: I. Barbu, Camil Petrescu, G. Calinescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimr Streinu, Camil Baltazar. E. Lovinescu obtine si colaborarea unor scriitori mai vechi (Ion Minulecu) sau ii incurajeaza pe cei care au debutat in alte reviste: Rebreanu, H. Papadat- Bengescu. 2. Imprimarea unei tendinte moderniste in evolutia lit. romane: * in esenta, modernismul lovinescian porneste de la ideea ca exista un spirit al veacului, explicat prin factori materiali si morali, care imprima un proces de omogenizare a civilizatiei, de integrare intr-un ritm de dezvoltare sincronica. Teoria imitatiei era preluata dupa francezul G. Tarde, psiholog si sociolog, care critica viata sociala prin interactiunea reactiilor sufletesti. * societ. romaneasca a intors spatele inertiei orientale si, preluand formele occidentale, a creat premisele dezv. unui fond modern. Fenomenul "formelor fara fund", de care vorbea T. Maiorescu, este acceptat de Lovinescu, dar criticul il socoteste inevitabil si creator: "formele isi pot crea uneori fondul", sustine Lovinescu, spre deosebire de Maiorescu. * Romania moderna ar fi fructul acestui proces si s-a realizat in ciuda opozitiei fortelor conservatoare. Lovinescu propune eliminarea rapida a decalajelor culturale si modernizarea lit. romane, deci sincronizarea cu spiritul veacului. Princiipiile sincronismului in lit. inseamna, in mod practic, acceptarea schimbului de valori, a elem. ce confera noutate si moderniatate fenomenului litarar. Nu e vorba de o imitatie servila, de un imprumut fara discernamant, ci de o integrare a lit. intr-o forma viabila, in pas cu evolutia artei europene. Prin modernism, Lovinescu intelege depasirea unui "spirit provincial", deci nu opozitie fata de traditie, de specificul national. Polemica modernismului cu traditionalismul duce la combaterea factorului etnic in cultura, pe care nu-l cintesta, ci subliniaza necesiatea de innoire. In activitatea de critic literar ( vol. de " Critice"), Lovinescu nu a ramas prizonierul propriilor teze, apreciind cu generozitate teze care nu raspundeau pe de-a-ntregul idelor sale. exemplul cel mai cunoscut este pretuirea acordata romanului "Ion", de L. Rebreanu. In schimb, a privit cu ingaduinta si uneori cu reticenta productiile avangardismului, pe care il considera un "modernism dirijat". Modernsimul lovinescian, bazat pe teoria imitatiei si princ.sincronismului, aplicand criteriul estetic in judecata operei de arta, poate fi considerat un moment pozitiv evolutia culturii si lit.

romane. Un modernism categoric de fronda (lupta), alcatuind asa -zisa miscare de avangarda, a fost promovat la noi de revistele: "Contimporanul" (1922- 1932), "Punct" (1924-1925), "Urmuz" (1928).

Teoretizarea modernismului in literatura romana

MODERNISMUL a fost teoretizat in literatura romana de Eugen Lovinescu sub numele de sincronism. Criticul, adept al autonomiei esteticului, pleda pentru existent unui spirit al veacului care impune o dezvoltare sincrona a civilizatiilor. Modernismul a fost prezent atat in epica, printr-o diversificare a modelelor romanesti si nuvelistice, cat si in lirica. Lirica romaneasca interbelica poate fi pusa in totalitate sub semnul modernismului, dar diversitatea de orientari si cronologia compicata a acestora au produs adesori confuzii, facand dificile delimitarile si clasificarile. In plus, ideologiile din cultura romana au fost, de regula, situate intr-un decalaj fata de cele europene si s-au manifestat eclectic. Romantismul, amestecat la noi cu orientarile clasice si realiste, a facut ca simbolismul sa nu se nasca dintr-o reactie la subiectivismul acestuia, ci dintr-o necesitate de sincronizare in spirit lovinescian cu literatura europeana. La inceputul secolului al XX-lea, modernitatea s-a manifestat prin etapa de inceput a simbolismului, care a evoluat, atingand perioada de plenitudine inainte de Primul Razboi Mondial si intrand in declin dupa 1914, asa cum considera Lidia Bote in lucrarea Simbolismul romanesc.

SIMBOLISMUL CA FORMA A MODERNISMULUI Paradoxul vine din faptul ca, in perioada de disolutie a simbolismului, cand acesta incepe sa se contamineze de elemente ale altor curente literare, apare cel mai de seama reprezentant al sau, GEORGE BACOVIA, care si-a publicat aproape toate volumele de versuri in perioada interbelica. Originalitatea l-a facut pe acest poet sa se indeparteze de idoelogia tipic simbolista si sa transforme curentul intr-o forma a modernismului care anunta marile razvratiri artisitice intrebelice reprezentate de avangarda. Modernismul sincron O alta orientare a poeziei moderne este sincrona cu evolutia liricii europene, fiind reprezentata de opera lui LUCIAN BLAGA. El a imbratisat expresionismul, curent artistic de la inceputul secolului al XX-lea conform caruia realitatea capata o expresie noua prin raportare la absolut si printr-o participare dominata de patos subiectiv si de vitalism. Modernismul eclectic In perioada interbelica, exista si un modernism eclectic, rezultat din amestecarea optiunilor ideologice traditionale cu undele moderne, in care, sub aspect formal, apare inca prozodia clasica, asa cum este, de exemplu, cazul poeziei lui TUDOR ARGHEZI. Traditionalismul sau modernismul autohton George Calinescu opunea tematic modernistilor poeti pe care ii numea traditionalisti. Acestia optau pentru evocare, intimitate, descriere, epicitate si conservarea prozodiei clasice. Opozitia amintita nu poate fi sustinuta integral, pentru ca multi dintre acesti poeti ION PILAT, BENJAMIN FUNDOIANU, ADRIAN MANIU, VASILE VOICULESCU se declara adepti ai directiei moderniste pe care vor sa o dezvolte pe fondul autohton. Ion Bogdan Lefter, in studiul Recapitularea modernitatii, considera aceasta directie ca facand parte din modernism Modernismul ermetic O directie a modernismului s-a desprins din poezia pura a lui Stephane Mallarme, pentru care a numi un obiect inseamna a suprima trei sferturi din bucuria poemului. Aceasta poezie incifreaza mesajul prin limbaj devenind ermetica, greu de inteles, asa cum este mai ales ultima parte a creatiei lirice a lui ION BARBU.

Modernismul extremist Avangardismul este orientarea modernista care neaga total orice traditie artistic anterioara, constituind, prin caracterul polemic, un aspect extremist. Indreptat cu precadere spre contemporaneitate, elogiind orasul si tehnologia, avangardismul valorifica in creatie limbajul oral si textele nonliterare. Numele unor poeti precum TRISTIAN TZARA, ION VINEA, GELLU NAUM, ILARIE VORONCA si GEO BOGZA sunt legate de mai multe orientari avangardiste romanesti.

Modernismul n sens larg, modernismul exprim o atitudine estetic nou, opus celei anterioare, o ruptur n tradiie. n prima jumtate a secolului al XX-lea, Eugen Lovinescu a fost teoreticianul acestei noi direcii literare, considerate ca o difereniere fa de scrisul romnesc de pn la nceputul primului rzboi mondial, ca un efort firesc i organic de sincronizare cu spiritul timpului i de adaptare a curentelor noi manifestare n art. n afara cenaclului i revistei literare Sburtorul, iniiate de criticul Eugen Lovinescu, modernismul, n formele lui radicale, a fost promovat i ca avangardism, dadaism, structuralism, constructivism, ilustrat n creaia unor tineri poei i prozatori, grupai n jurul unor reviste, precum: Contimporanul, 75 H.P., Punct, Unu .a. n simultaneitate cu aceste dou direcii lirice, n jurul revistei Gndirea s-a manifestat o micare literar, cunoscut sub denumirea de tradiionalism ortodox, al crui mentor a fost Nichifor Crainic, poet i teolog, care a promovat valorile autohtone strvechi, miturile, credinele, obiceiurile dacice i medievale. Eugen Lovinescu a sincronismului se fundamenta pe teza conform creia cultura i civilizaia se dezvolt prin mprumut i imitaie, dup un model mai evoluat. Spiritul comun al veacului, saeculum, determin aceeai configuraie a culturilor. Vechea teorie a formelor fr fond, incriminat de Titu Maiorescu, se dovedise n cultura romn de dup 1848, singura cale de dezvoltare cultural, importul de modele strine fiind n concordan cu fondul spiritual strvechi. Formele creaser n cele din urm fonduri culturale originale, care se dovediser tot att de valoroase ca cele imitate iniial. Avusese loc un proces de transformare a simulrii n simulare, influenele dovedindu-i caracterul productiv n cultura romn. De la marele critic al Junimii, Eugen Lovinescu preluase doar teza autonomiei esteticului, ca o valoare realizat prin limb i fond sufletesc, inclus intr-un material etnic. n poezia romn din secolul al XX-lea, modernismul a cunoscut mai multe nfiri, dintre care: avangardismul cu diversitatea lui de direcii teoretice, gndirismul n

variantele lui expresioniste i existenialiste, neomodernismul i postmodernismul. n acest evantai de nfiri moderne ale liricii romne interbelice, cei mai importani poei s-au detaat din grupurile i redaciile care le consacraser valoarea furindu-i un destin individual, exemplar pentru anumite estetici literare, dar inconfundabil prin identitate i unitate tematic i de expresie. Creaia lor poetic are meritul de a se fi situat deasupra ideologiei estetice pe care au ilustrat-o la un moment dat, configurndu-se ca un univers distinct aparinnd unui eu liric personal. Astfel, Ion Barbu se detaeaz prin inovaie conceptual i de expresie artistic din grupul autorilor aflai n jurul revistei moderniste Sburtorul sau al celei avangardiste Contimporanul, devenind primul matematician poet, care a creat poezie parnasian, baladesc i ermetic. Lucian Blaga este poetul filozof, adept al teoriei esenialiste i al esteticii expresioniste, care dup ce a mprtit direcia tradiionalist promovat de Nichifor Crainic, a sfrit prin a crea o poezie neoclasic. Tudor Arghezi, de formaie teolog, a fost n adolecen i tineree atras de experimentele moderniste ale lui Alexandru Macedonski, de tradiionalismul ortodox de la Gndirea, pentru ca la final de via creatoare s mbrieze estetica neoclasic.

Perioada Interbelica!

Perioada interbelica a avut un rol important pentru literatura deoarece a contribuit la dezvoltarea, si in acelasi timp la modernizarea ei. In aceasta perioada au aparut numeroase reviste si tendinte in evolutia literaturii : Perioada dintre cele doua razboaie mondiale cuprinde anii 1918-1944. Aceasta se caracterizeaza pe plan european prin infrangerea Germaniei, prabusirea imperiului AustroUngar si revolutia din Rusia. Pe plan national se realizeaza unitatea nationala si integrarea in ritmul european de modernizare. In literatura tendintelor umaniste democratice care domina in epoca li se opun forme de ideologie rasista: Fasciste, reactionare. De aceea viata literara cunoaste conflicte si polemici violente. In acest contest se impun personalitati ca Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mateiu Caragiale, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, ion Barbu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu.

Reviste si curente: Dupa primul razboi mondial ziarele si revistele literare sporesc la numar. Asa avem Viata romaneasca. Apare la 6 martie 1906 la Iasi sub conducerea lui Constantin Stere, si Paul Bujor. Director stiintific devine profesorul dr. Ion Cantacuzino, iar proprietarii revistei sunt Constantin Stere, Ion Botez, Garabet Ibraileanu. Insa, din 1915 directorul unic ramane Garabet Ibraileanu. In timpul primului razboi mondial revista isi inceteaza aparitia pana in 1920, cand reapare sub conducerea lui Ibraileanu. Din 1930 se muta la Bucuresti, conducerea fiind preluata de Mihail Relea si George Calinescu. Din 1948 va aparea seria care continua pana astazi. In Viata romaneasca accentul se pune pe autenticitate si specificul national inteles ca dimensiune sociala, important fiind poporul si rasa,europenizarea ca asimilare a spiritului national, repudierea decadentismului si simpatia pentru taranime. In jurul acestei reviste se dezvolta curentul literal cunoscut sub numele de poporanism. Dintre scriitori de la Viata romaneasca amintim pe Spiridan Popescu, Calistrat Hogas, Jean Bart, Patascanu, Mironescu, Sadoveanu, Topirceanu, Ionel Teodoreanu si altii. In perioada interbelica disputele literare se duc in jurul modernismului si al traditionalismului. Modernismul denumeste tendinta inovatoare intr-o anumita etapa a unei literaturi. Acest curent apare in literatura secolului al XX-lea, opunandu-se traditionalismului si proclamand noi principii creatiei. Tendinta modernista sustine: - europenizarea (sincronizarea) literaturii nationale cu literatura Europei - promovarea scriitorilor tineri - teoria imitatiei - eliminarea decalajului in cultura - trecerea de la o literatura cu tematica rurala la una de inspiratie urbana - cultivarea prozei obiective - evolutia poeziei de la epic la liric si a prozei de la liric la epic. In literatura romana Eugen Lovinescu teoretizeaza asupra modernismului in revista Sburatorul si in cenaclul cu acelasi titlu. Aceasta publicatie apare la Bucuresti intre anii 1919-1922 si apoi intre 1926-1927, avandu-l ca si conducator pe Eugen Lovinescu. Cenaclul Sburatorul are o existenta mai indelungata : intre 1919 si 1947. Obiectivele gruparii erau: - promovarea tinerilor scriitori

- imprimarea unei tendinte moderniste in evolutia literaturii romane. Primul obiectiv s-a realizat prin lansarea unor nume ca Ion Barbu, Camil Petrescu, Ilarie Voronca, George Calinescu, Pompiliu Constantinescu. Al doilea obiectiv a cunoscut un proces mai indelungat de constituire. Eugen Lovinescu isi dezvolta conceptiile sale moderniste in lucrarile Istoria civilizatiei romane moderne si Istoria literaturii romane contemporane . In aceste lucrari modernismul lovinescian porneste de la ideea ca exista: - un spirit al veacului explicat prin factori materiali si morali, care imprima un proces de modernizare a civilizatiilor de integrare intr-un ritm de dezvoltare sincronica - teoria imitatiei care explica viata sociala prin interactiunea reactiilor sufletesti - principiul sincronismului care in literatura inseamna acceptarea schimbului de valori a elementelor care confera noutate si modernitate fenomenului literar. Dintre colaboratorii la revista Sburatorul amintim pe Ion Barbu, Ilarie Vorunca, Tristan Tara si altii. Prin traditionalism se intelege continuarea vechilor curente traditionale preluandu-se ideea ca istoria si folclorul sunt domeniile relevante ale specificului unui popor. La aceste conceptii se adauga de catre Nechifor Crainic factorul spiritual, credinta religioasa ortodoxa care ar fi elementul esential de structura a sufletului taranesc. Consecinta acestei teze era ca opera de cultura cu adevarat romaneasca trebuia sa includa in substanta ei ideea de religiozitate. O revista traditionalista este Gandirea , ce apare la Cluj in 1921 sub conducerea lui Cezar Petrescu si Cucu. In 1922 revista se muta la Bucuresti si trece sub conducerea lui Nechifor Crainic. Va continua sa apara pana in 1944. Scriitorii traditionalisti au cautat sa surprinda in operele lor particularitatile sufletului national prin valorificarea miturilor autohtone a situatiilor si credintelor stravechi. Dintre scriitorii traditionalisti amintim Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, iar dintre prozatori Cezar Petrescu, Mateiu Caragiale si dintre dramaturgi Adrian Maniu si Lucian Blaga. Apoi intra Revista fundatiilor regale care apare lunar la Bucuresti in doua serii. Prima intre 1934-1945 si a doua intre 1945-1947. Revista isi propune sa fie o publicatie cu radacini in toate terenurile activitatii nationale. Primul redactor sef al revistei este Paul Zaripol, care orienteaza revista pe directia maioresciana. Dupa 1934 conducerea revistei o ia Camil Petrescu si apoi Dumitru Caracostea. Seria noua apare sub conducerea lui Al. Rosetti.

Pintre colaboratori ai revistei amintim pe Tudor Arghezi, Gala Galaction, Ion Barbu, Hontensia Papadat Bengescu. In aceasta perioada apar publicatii de avangarda.Avangardismul european are ca punct de plecare curentul non-conformist numit dadaism. Acesta a fost initiat la Zrich de Tristan Tara. Dadaistii isi exprimau dispretul fata de o lume incapabila sa opreasca barbaria si crima. Ei cultivau antiliteratura, antimuzica, antipictura, ajungand in domeniul absurdului. Din acest curent decurg curentele de avangarda: constructivismul si suprarealismul. Constructivismul romanesc s-a grupat in jurul revistei Contemporanul condusa de Ion Vinea. Constructivistii subliniau necesitatea unei corespondente intre arta si spiritul contemporan al tehnicii moderne care inventeaza forme noi, conturand natura. Ion Vinea a solicitat ca si colaboratori ai revistei pe scriitorii Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu, dar si pictori si sculptori, printre care si Constantin Brancusi. Sunt si alte reviste constructiviste ca Integral si Punct. Suprarealismul a fost teoretizat si practicat de revistele Alge si Urmuz. Suprarealismul urmarea, prin programul sau, patrunderea artei in planul inconstientului, al visului, al delirului in care spatiile umane scapa controlul constientei. Dintre reprezentatii suprarealismului amintim, pe plan European, pe: Louis Aragon, dintre pictori Picasso, iar dintre scriitorii romanii Aurel Baranga, Sasa Pana si chiar Tudor Arghezi.

PROZA Anii interbelici se caracterizeaza in literatura romana printr-o remarcabila dezvoltare a romanului care in scurt timp atinge nivelul valoric european. Romanul romanesc isi largeste tematica, el cuprinzand medii sociale diferite si problematici mai bogate si mai complexe. Aparitia in 1920 a romanului Ion , de Liviu Rebreanu, marcheaza deplina izbanda a acestei specii (Ciocoii vechi si noi a lui Nicolae Filimon, Romanul comanestilor a lui Duliu Zamfirescu, Mara de Ion Slavici si Neamul soimarestilor de Mihail Sadoveanu). Ion este insa primul roman romanesc comparabil cu capodoperele universale prin impresia coplesitoare de viata pe care o degaja.

In romanul interbelic se continua inspiratia rurala prin operele lui Sadoveanu, si Rebreanu, dar pe trepte valorice superioare si cu modalitati specifice. Acum apar romanele citadine in care

cadrul de desfasurare al actiunii este orasul modern. Asa avem creatiile lui Camil Petrescu, Calinescu, Hontensia Papadat Bengescu. Legat de mediul citadin se dezvolta si problema intelectualului stralucit ilustrata de romanele lui Camil Petrescu. In perioada interbelica se intensifica dezbaterile cu caracter teoretic in legatura cu romanul.In studiul "Creatie si analiza" G.Ibraileanu constata existenta a doua tipuri de aceste specii literare : 1) Unul care prezinta personaje prin comportamentul lor : roman de creatie.

2) Unul interesat de viata interioara : roman de analiza. Romancierii in perioada interbelica experimenteaza tehnici multiple ale romantismului. Romanul - Fantastica (Mircea Eliade) Astfel avem tendinta de revenire la modelele traditionale precum cel balzacian pe care George Calinescu il foloseste in Enigma Otiliei. El considera absolut necesar dezvoltarea romanului romanesc pe linia studiului caracterului. Ca reprezentant de seama a prozei interbelice, Liviu Rebreanu este considerat intemeietor al romanului romanesc obiectiv prin publicarea romanului Ion ,data publicarii fiind considerata o data istorica in procesul de obiectivare a literaturii noastre epice(Eugen Lovinecsu). Prin Ion, Rebreanu deschide calea romanului romanesc modern dand o capodopera in maniera realismului dur afirmat in literatura universala prin romanele lui Balzac, Stendhal sau Zolac. Liviu Rebreanu creeaza romanul romanesc modern pe cand Mihail Sadoveanu desavarseste povestirea romaneasca.Sadoveanu, Stefan cel Mare al literaturii romane cum i-a spus G.Calinescu, are o opera monumentala a carei maretie consta in densitatea epica si grandoarea compozitionala. Cele trei secole ilustrate de proza istorica sadoveniana marcheaza zbuciumata istorie a Moldovei, capodopera acestui gen creator constituindu-l romanul Fratii Jderi,care evoca epoca de glorie a Moldovei in secolul al XV-lea. Estetizata interbelic cunoaste Lirica si Memorialistica simbolica si alte orientari: (I.Teodoreanu) (M.Caragiale) (C.Stere)

Primul autor remarcabil de proza subiectiva, promotor in dramaturgie al conflictelor de idei,

eseist percutant, ganditor modern este Camil Petrescu. Autenticitatea este esenta noului in creatia literara a autorului,a carui inspiratie catre autenticitate confera momente autentice de simtire in roman.Inscriindu-se in modernismul lovinescian al epocii, ale carui noi directii isi propuneau sincronizarea literaturii romane cu literatura europeana C. Petrescu se va inspira din mediul citadin si va crea eroul intelectual lucid, analitc si intorspectiv. Enigma Otiliei (1938) constituie o revenire la formula obiectiva de roman, la metoda balzaciana. Romanul lui Calinescu devine astfel unul polemic, replica literara la cultivarea asidua in epoca a formulei procustiene, dar si o ilustrare a conceptiei sale despre curente literare. Perioada interbelica pentru romanului romanesc e o perioada de efervescenta spirituala nemaiantalnita in cultura noastra.Viata culturala cunoaste infaptuiri stralucite, multe din ele cu ecou mondial (nume ca Iorga, Enescu, Brancusi trec de hotarele tarii) dar si de degradari dezolante in anii fascismului. Niciodata literatura romana n-a avut intr-o singura perioada atatia reprezentanti ilustri (Sadoveanu, Arghezi, Rebreanu, Balga, H. Papadat-Bengescu, G.Calinescu, Camil Petrescu), niciodata n-a trait si o mai aprinsa dispozitie la contestarea valorilor.Tabloul activitatii scriitoricesti prezinta, prin urmare, o mare varietate si complexitate, inregistrandu-se dintr-o tesatura deasa de lumini si umbre puternice.

ROMANUL OBIECTIV ROMANUL SUBIECTIV Romanul specie a genului epic in proza cu actiune mai complicata si de mai mare intindere decat a celorlalte specii epice in proza,desfasurata de regula pe mai multe planuri,cu personaje numeroasa. Romanul obiectiv Iilustreaza tipul de roman care isi propune sa descrie lumea in mod impartial,in toata realitatea ei sociala,morala si psihologica. De obicei,romanul obiectiv apartine esteticii realismului. Prin opozitie cu romanul modern,romanul obiectiv este numit si roman traditional sau vechiul roman.Exemplu tipic de roman obiectiv este Ion de Liviu Rebreanu, in care naratorul este o instanta invizibila,demiurgica,omniscienta. Un roman obiectiv este si Padurea spanjuratilor, in care apartine dimensiunea psihologica a vietii personajului principal,dar prezentata prin intermediul persoanei a III-a.Tot romane obiective sunt si Baltagul de Mihail

Sadoveanu,Concert din muzica de Bach de Hortensia Paoadat-Bengescu sau Enigma

Otiliei de G. Calinescu.In Arca lui Noe,Nicolae Manolescu a numit romanul obiectiv roman doric. Romanul subiectiv Este definit astfel prin opozitie cu romanul obiectiv sau cu romanul traditional.cele mai pregnante caracteristici ale sale au in vedere instantele narative(povestirea la persoana I),o problema noua care consta in sondarea lumilor interioare,a constiintei naratorului,dar si modul de organizare a textului,foarte apropiat de jurnalul interior.Naratiunea clasica din romanul obiectiv este frencvent inlocuita cu monologul.Un exemplu de astfel de roman il constituie Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi. Romanul subiectiv mai poarta numele de roman modern,noul roman sau romanul ironic(Nicolae Manolescu).