INSTALAțI

MORFEMUL -VALERIA GUTU ROMALO (LINGVISTICA)

Download Report

Published on View Download

19-Feb-2018 268 43

lui de unitate minimă, inaptă de a se di"ide în unităţi mai mici care să păstreze caracterul
de semn# di"izarea morfemului nu poate duce decât la delimitarea unor unităţi
corespunzatoare unui ni"el inferior, ni"elului elementelor care nu au caracter de semn,
ni"elului fonologic.

 Accepţia acordată mai sus termenului morfem nu este însă generală. Acest termen este
folosit de diferiţi cercetători cu accepţii mai mult ori mai puţin diferite. &oarte des
termenul morfem denumeşte segmente de expresie purtătoare ale unor semnificaţii
gramaticale, opunându-se astfel termenilor rădăcină sau semantem. 'istincţia aceasta,
 întâlnită frec"ent în ling"istica românească, se face în ultima "reme din ce în ce mai rar,
pentru că, pe lângă a"anta$ul de a sublinia diferenţele de semnificaţie care se manifestă
 în segmentele componente ale unui cu"ânt, ea are deza"anta$ul de a se baza pe
distincţia şi disocierea uneori dificilă de ex., în cazurile când inter"ine morfemul zero! a
celor două tipuri gramatical şi lexical! de semnificaţie.

 (ncluderea rădăcinii printre morfeme se datoreşte, în cercetările structuraliste mai ales,

tendinţei de a e"ita conceptul de cu"ânt, fundamental în ling"istica tradiţională, dar care
nu a fost definit suficient de clar. )n ling"istica modernă, morfemul, şi nu cu"ântul,
reprezintă unitatea fundamentală. *u"ântul, atunci când e luat în discuţie, e considerat
combinaţie de morfeme, tip special de sintagmă, deci subordonat morfemului, pe când în
ling"istica tradiţională, care defineşte morfemul ca parte, ca di"iziune a cu"ântului,
morfemul era subordonat cu"ântului.

 (ncluderea rădăcinii în categoria mai largă a morfemului o întâlnim în lig"istica so"ietică

şi în cea occidentală, iar în ling"istica românească s-au pronunţat pentru aceasta. Al.
+raur şi Al. (onaşcu. Vendres, în cunoscuta sa lucrare Le langage, numeşte morfem