Fizica constructiilor

3.1. Confortul in cladiri

Prin destinatia lor, cladirile trebuie sa realizeze in spatiul

construit ambianta corespunzatoare exigentelor utilizatorilor,
caracterizate in special de metabolismul, cerintele fiziologice si
conditiile tehnologice specifice ale acestor utilizatori.

Microclimatul interior este determinat de un ansamblu de

parametrii: temperatura aerului si a suprafetelor elementelor (in
special a celor de inchidere), umiditatea relativa a aerului,
intensitatea curentilor de aer, luminozitatea, nivelul zgomotului,
calitatea si culoarea elementelor de finisaj etc. Daca valorile
acestor parametrii se incadreaza in anumitelimite normate,
conform exigentelor utilizatorului, se apreciaza ca in spatiul
construit confortul interior este realizat.

Fizica constructiilor reprezinta o disciplina tehnica care

studiaza fenomenele fizice din spatiul construit, ai caror parametri
determina microclimatul interior, avand ca scop realizarea
confortului interior.

Confortul termic, determinat in general detemperatura

aerului interior si a suprafetelor interioare ale elementelor de
constructie (pereti, tavane, pardoseli) si umiditatea relativa a
aerului(care este in stransa legatura cu temperatura),
reprezinta cea mai importanta componenta aconfortului interior.

Importanta confortului tehnic rezulta atat din influenta

deosebita pe care acesta o exercita asupra calitatii vietii si sanatatii
oamenilor, cat si din cheltuielile necesare pentru realizarea
lui, ceea ce explica preocuparile sustinute ale specialistilor
(constructori, instalatori, fizicieni, medici) in acest domeniu.

3.2. Higrotermica
Higrotermica reprezinta acea parte a fizicii
constructiilor, care studiaza fenomenele fizice legate de
temperatura si umiditate, atat in spatiul interior cat si in structura
elementelor de inchidere, utilizand metode teoretice si
experimentale pentru cunoasterea fenomenelor sub toate
aspectele calitative si cantitative in vederea realizarii confortului
higrotermic in cladiri.

Transferul de caldura se produce de la zonele cu

temperatura mai ridicata la zonele cu temperatura mai coborata.

3.2.1. Astfel aspectele care privesc studiul transferului termic

prin elementele de inchidere sunt urmatoarele :

- formele de transmitere a caldurii ;

- transferul termic prin elemete de inchidere alcatuite dintrun

singur strat ;

- transferul termic prin elemete stratificate ;

- transferul termic prin elemente cu zone diferite.

3.2.2. Punti termice

In cazul peretilor stratificati apar, din motive tehnologice,

intreruperi ale stratului termoizolant (in special pe conturul
ferestrelor si la imbinari), aparand puntile termice, caracterizate
prin rezistente mici la transfer termic, pierderi importante de
energie termica si temperatura scazuta pe suprafata lor interioara.

Pentru calcule influenta puntilor termice se poate evalua

simplificat prin reducerea globala a rezistentei termice specifice
calculata in camp curent cu urmatoarele procente:

- la pereti exteriori 35% ;

- la acoperisuri terasa si plansee de pod 10% ;

- la placi in contact cu solul 15% ;

- la plansee peste subsol si peste ganguri 25% ;

- la pareti este subsol si plansee adiacente altor spatii 20% .

4.2.3. Masivitatea termica

 Un element de constructie supus unei cresteri de
temperatura ΔT acumuleaza o cantitate de caldura proportionala
cu masa ( m ) si caldura specifica ( c ):

Q = m c ΔT

In realitate, elementele de constructie( in special cele de

inchidere), sunt supuse unor variatii periodice de temperatura, a
caror perioada, determinata de oscilatiile temperaturilor
exterioare si interioara, se poate considera, in mod simplificat,
de 24 ore.

In felul acesta se defineste coeficientul de asimilitate termica

(s)pentru diferite materiale, care tine seama de masa, caldura
specifica si perioada de oscilatie a temperaturii.

Elemetele de constructie au proprietatea de a pastra caldura

acumulata, comportandu-se ca volanti termici, aprecierea
cantitativa fiind exprimata prin indicele de inertie termica ( D )
a carui semnificatie este fractiunea din lungimea de unda a variatiei
de temperatura in grosimea unui element de constructie. Pentru o
unda intreaga inertia termica este D = 8 pentru orice material de
constructie :

D=Rs

Din punct de vedere al inertiei termice elementele de constructie

pot fi:

- pentru D ≥ 4,00 cu inertie termica foarte mare ;

- pentru 3,10 <D < 4,00 cu inertie termica mare ;

- pentru 2,10 < D < 3,00 cu inertie termica mica ;

- pentru D < 1,00cu inertie termica foarte mica .

Coeficientul de asimilitate termica al materialului s este

cuprins in normele de proiectare pentru perioada de oscilatie a
fluxului termic de 24 ore. Coeficientul ( s ) este in functie de
conductivitatea termica ( λ ), caldura masica ( c ) si densitatea ( ρ
).

3.2.4. Rezistenta termica a straturilor de aer se studiaza

numai pentru acele elemente de constructie care contin straturi de
aer.

3.2.5. Rezistenta termica a zonelor vitrate

Zonele vitrate sunt necesare pentru asigurarea iluminarii

naturale a incaperilor, a confortului optic si estetica cladirii. Dar,
din punct de vedere termic, golurile pentru ferestre si luminatoare
reprezinta zone slabe in capacitatea de izolare termica a
constructiei. Prin pierderile mari de caldura se mareste costul
instalatiei de incalzire si de combustibil in exploatare, ferestrele
fiind o cauza importanta de reducere a confortului termic.

Efectul defavorabil al zonelor vitrate asupra protectiei termice

a cladirilor se datoreaza atat rezistentei reduse la transfer termic a
suprafetei vitrate, cat si patrunderii aerului rece prin rosturile
tamplariei.

Pentru micsorarea efectului defavorabil al zonelor vitrate se

recomanda limitarea suprafetelor vitrate la strictul necesar si
corectarea neetanseitatilor, si chiar masuri speciale prin
prevederea de profile elastice de etansare, trei randuri de geam,
geamuri termopan, obloane care se pot inchide pe timpul noptii
etc.

3.2.6. Rezistenta necesara la transferul termic

Pentru ca elementele de inchidere sa corespunda exigentei

de protectie termica este necesar ca reistenta la transfer termic a
acestora sa fie mai mare sau cel putin egala cu rezitenta necesara
la transfer termic :

R'ef ≥ R'nec

In acest context se studiaza stabilitatea termica a

elementelor de inchidere.
3.2.7. Permeabilitatea elementelor de inchidere la vaporii
de apa

In general, in constructii o importanta deosebita o

reprezinta permeabilitatea la vapori a elementelor de inchidere pe
timp de iarna, cand vaporii se propaga din mediul interior spre cel
exterior, al carui continut absolut de vapori de apa pe m3 este mai
scazut in comparatie cu mediul interior.

In cazul permeabilitatii la vapori, rezistentele superficiale pe

suprafata interioara si exterioara sunt nule, deoarece presiunea
partiala a vaporilor este aceeasi, atat pe suprafata peretelui cat si
in mediul inconjurator.

Se mentioneaza ca rezistenta la permeabilitate in vapori

creste odata cu cresterea compactitatii si exista materiale sub
forma de foi sau straturi subtiri cu rezistente mari la
permeabilitatea vaporilor, numite bariere impotriva vaporilor.

3.2.8. Condensul in constructii

Condensarea vaporilor de apa reprezinta fenomenul fizic

de transformare a acestora din stare gaoasa in stare lichida,
condesul fiind apa lichida rezultata.

Aerul contine intotdeauna o cantitate de vapori de apa care

se poate exprima prin continutul absolut ( a - grame vapori pe m3 )
si prin presiunea partiala a acestora ( pv ).

Continutul de vapori poate creste pana la o valoare maxima

de saturatie, cu continutul as si presiunea de saturatie ps.

Continutul as si presiunea de saturatie ps depind de

temperatura, valorile acestora crescand odata cu cresterea
temperaturii. Surplusul de vapori care depaseste valoarea de
saturatie se transforma in condens .

Condensul apare atunci cand umiditatea relativa

devine 100%. Acest lucru se poate produce prin scaderea
temperaturii, prin cresterea umiditatii absolute sau
combinat prin ambele fenomene .
 Condensul poate sa apara la suprafata
exterioara sau in interiorul elementelor de inchidere, cu
efecte negative supra confortului si actiune distructiva asupra
elementelor de constructie.

a). Condensul pe suprafata interioara a elemntelor de

inchidere se produce cand temperatura de pe suprafata interioara
(mai ales in dreptul puntilor termice necorectate sau corectate
defectuos) devine egala cu temperatua de condens ( θr ) sau mai
mica.

Pentru a micsora riscul de condens trebuie luate unele

masuri constructive referitoare la alcatuirea elementelor, precum
si masuri de exploatare normala a incaperilor.

Masurile constructive se iau in etapa de proiectare a

cladirilor si constau in realizarea rezistentei necesare la transfer
termic, reducerea procentului de punti termice si corectarea
acestora cu materiale eficiente.

Masurile luate in perioada de exploatare a cladirilor constau

in evitarea producerii unor cantitati excesive de abur (de la bai si
bucutarii si de la uscarea rufelor in apartamente), respectiv
eliminarea vaporilor prin aerisire. Aerul are inertie termica reusa
asa ca dupa aerisire temperatura interiora se restabileste la
valoarea normala in timp scurt.

b). Condensul in structura interna a elementelor de

inchidere se produce cand temperatura din interiorul peretelui
devine egala cu cea de roua ( θr ) sau mai mica, respectiv daca
presiunea partiala ( pv ) este egala sau mai mare decat presiunea
de saturatie.

Ulterior condensul migreaza din stratul termoizolant cu

efecte negative prin diminuarea capacitatii de izolare termica a
acestuia.

Pentru micsorarea riscului de condens in structura

elementelor de inchidere sunt necesare masuri constructive si de
exploatare a cladirii.

Dintre masurile constructive se mentioneaza:

- realizarea rezistentei necesare la transfer termic ;

 - la elementele de inchidere formate din starturi, straturile
mai poroase se vor dispune spre exterior pentru a favoriza
propagarea vaporilor in zone reci si eliminarea lor in atmosfera ;

- prevederea de bariere contra vaporilor cu rolul de a opri

partial vaporii de apa in zonele calde ale peretelui, cu risc de
condens scazut ;

- la constructii cu degajari importante de vapori de apa la

interior se recomnada ca elementul sa fie prevazut cu un strat de
aer ventilat, care colecteaza vaporii de apa si-i elimina in
atmosfera.

Astfel, cantitatea de condens produsa intr-un an in peioadele reci

trebuie sa se evapore in intregime in perioadele calde ale aceluiasi
an, pentru ca peretele sa se usuce in intregime.

3.2.9. Izolarea termica a conductelor de asemenea este

o masura deprevenire sau diminuare a condensului.

3.3. Acustica in constructii

3.3.1. Sunetul ca fenomen fizic

Undele elastice sunt perturbatii mcanice care se produc in

medii elastice ce constau in deplasarea particulelor mediului
respectiv de o parte si de lata a pozitiei de echilibru, creand astfel
stari alternative de compresiune si dilatare. Undele elastice pot sa
apara sub diverse forme, explicand o serie de fenomene ca:
vibratia corpurilor, propagarea caldurii prin conductivitate termica,
miscarile seismice, curentul alternativ etc.

Undele acustice reprezinta o forma particulara a undelor

elastice, respectiv sunt undele cuprinse intre 16 si 16.000 Hz.

3.3.2. Sunetul ca fenomen fiziologic

Urechea umana are capacitatea de a percepe, sub forma

de sunete, undele acustice caracterizate prin anumite frecvente si
anumite valori ale presiunii sau intensitatii acustice, care
delimiteaza domeniul de audibilitate.
 Pentru un ascultator ontologic normal, domeniul de
udibilitate este cuprins intre frecventele de 16 si 16.000 Hz,
respectiv intre pragul de audibilitate si pragul senzatiei dureroase.

3.3.3. Confortul fonic. Reducerea nivelului de intensitate

sonora

Zgomotele au o actiune daunatoare asupra organismului

uman, cu atat mai puternica cu cat creste nivelul de intensitate sau
de presiune sonora.

Pentru realizarea confortului fonic este necesar ca

nivelul de intensitate al zgomotelor sa se situeze sub o
anumita curba de tarie, numita in acest cazcurba de egala jena
fiziologica in domeniul de frecvente intre 100 si 3.150Hz .

Reducerea nivelului de intesitate a zgomotelor se poate

realiza prin masuri active si masuri pasive .

Masurile active constau in realizarea de tratamente pentru

combaterea vibratiilor si zgomotelor, cum sunt:

a) izolatii contra vibratiilor si zgomotelor produse de masini:

- prin ecrane montate intre sursa de zgomot si zona care trebuie

protejata;

- izolare acustica prin carcasare, sub forma de cutii ce inconjoara

complet sau partial sursa de zgomot .

b) izolatii contra vibratiilor la fundatii, sub forma de placi de pluta,

cauciuc, sau arcuri de hotel interpuse intre fundatie si utilaj ;

c) corectia acustica a incaperilor cu tratamente fonoabsorbante ;

d) protectia contra zgomotelor prin proiectare urbanistica .

Masurile pasive se bazeaza pe posibilitatea reducerii

nivelului de intensitate (de presiune sau de tarie) prin elementele
de constructie, avand in vedere capacitatea de izolare fonica a
elementelor de constructie care delimiteaza incaperea.
 In general, se pune problema izolarii impotriva zgomotelor
aeriene si zgomotelor de impact.

3.3.4. Proiectarea acustica

Acustica constructiilor are ca obiect studiul propagarii

sunetelor si zgomotelor in incinte inchise sau in aer liber.

Scopul proiectarii acustice consta in asigurarea respectarii

exigentelor de performanta si a criteriilor asociate.

Principalele exigente de performanta caracteristice

proicetarii acustice sunt :

a) combaterea efectului nociv al zgomotelor aeriene si structurale

;

b) asigurarea unei auditii optime in salile cu destinatii speciale .

3.4. Iluminatul natural in cladiri

Iluminarea naturala este caracterizata de coeficientul
iluminarii naturale, care reprezinta raportul dintre suprafele de cer
vazute prin golurile de lumina, din punctul dat si intreaga suprafata
de cer, ambele proiectate pe un plan orizontal.

Pentru determinarea iluminarii naturale se ia in considerare

lumina emisa de un cer complet acoperit in ziua solstitiului de
iarna, reprezentand iluminarea critica de 4.000 de lucsi. Iluminarea
naturala poate fi de sus ( prin luminatoare sau goluri in acoperis ),
laterala (prin ferestre la pereti exteriori) sau combinata.

Lumina directa reflectata in incapere este lumina care cade

in urma repetatelor reflexii de pe pereti, pardoseli, tavane,
draperii, mobilier etc. Lumina reflectata poate fi marita prin
folosirea finisajului interior in culori deschise si prin reinnoirea lui
regulata.

Coeficientul de reflexie este raportul dintre fluxul luminos

reflectat si fluxul luminos total care cade pe planul de lucru.

Raportul dintre valorile minime si maxime ale coeficientului

de iluminare naturala intre limitele zonei de lucru concretizeaza
uniformitatea iluminatului natural.
 Planul de lucru conventional de calcul este orizontal, situat
la 0,85 - 1,00 m de la pardoseala.

Iluminarea naturala va conduce la o iluminare minima (in

punctul cel mai indepartat de golurile de lumina), o iluminare
medie (a punctelor situate pe planul de lucru) si o iluminare
maxima (in punctele de langa ferestre, care vor fi luate in
considerare numai in incaperi unde se desfasoara activitati de mare
precizie).

Iluminarea naturala directa trebuie sa fie asigurata in

toate incaperile. Se admite iluminarea indirecta sau
artificiala in vestibuluri, holuri, coridoare,camari, grupuri
sanitare si la anumite incaperi cu destinatie speciala (sali de
spectacole , depozite).

Iluminatul natural trebuie corelat cu fenomenul

insoririi si cel al pierderilor de caldura, deoarece marirea
suprafetelor ferestrelor in mod exagerat poate conduce la
supraincalzirea aerului interior, orbirea utilizatorilor in anotimpul
cald etc., respectiv temperaturi interioare scazute si inconfortul
termic in anotimpul rece, consumul exagerat de combustibil pentru
incalzire etc. Orientarea corespunzatoare a cladirilor in
functie de destinatia nincaperilor si alegerea dimensiunilor
optime ale ferestrelor, precum si prevederea obloanelor,
jaluzelelor etc., pot inlatura aceste neajunsuri.

In functie de caracterul activitatilor din incaperi, deci de

gradul de precizie pentru care trebuie asigurata vederea, se
normeaza si valorile iluminatului natural.