Romania. 75 de Ani Im. PDF PDF

ION ŞTEFANOVICI
2
45 DE ANI ÎN SOCIALISM
3
ION ŞTEFANOVICI
Concepţia grafică a copertei realizată prin
KEMIMPACT – www.idcorporate.ro
Fotografia de pe coperta IV realizată prin
www.i-support.ro
……………………………………………………………………………………………………
Ediţia I
..........................................................................................................................................
Tiparul executat de
PRINT MULTICOLOR,
Str. Bucium nr. 34 Iaşi, România
www.printmulticolor.ro
…………………………………………………………………………………………………....
Lucrarea 45 DE ANI IN SOCIALISM. ROMANIA 1945-1990 (EDITIA 2010) autor DANIEL-IONUT

STEFANOVICI a fost înregistrată având codul ISBN 978-973-0-08934-9.
23 August 2010
........................................................................................................................................................
4
CUPRINS
Cuvânt de mulţumire al autorului / 6

Scurte precizări cu privire la termenii lucrării / 8
PRIMA PARTE
Principalele evenimente care au marcat evoluţia României în perioada 1945 –
1951. “Responsabili de proiect”: Regele Mihai I, Petre Groza, Gheorghe Tătărescu,
Gheorghe Gheorghiu-Dej / 13
A DOUA PARTE
Evoluţia României pe baza raporturilor socialist-democrate în perioada 1951 –
1965. “Responsabili de proiect”: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Petru Groza, Ion
Gheorghe Maurer, Ştefan Voitec / 29
A TREIA PARTE
De la socialismul democratic, la comunismul autocrat. “Responsabil de
proiect”: Nicolae Ceauşescu / 165
5
ION ŞTEFANOVICI
Cuvânt de mulţumire al autorului
Elaborarea acestei lucrări răspunde în primul rând nevoii de cunoaştere

obiectivă a perioadei 1945-1990.
Dedic această lucrare, în primul rând, milioanelor de români care prin

munca şi sacrificiul lor au făcut posibilă obţinerea marilor realizări naţionale atât
de necesare poporului român pe termen scurt şi României peste veacuri.
O parte din munca, efortul şi rezultatele românilor obţinute în 45 de ani s-au
irosit după 1990. Mare parte din ce s-a aflat la “discreţia” administraţiei publice a fost
distrus ca urmare a “înaltei conştiinţe sociale şi politice” cu care au fost înzestraţi
deţinătorii frâielor puterii. Mă refer la industria grea, industria uşoară, agricultură,
transporturi.
Ce nu s-a putut distruge va dăinui: Casa Poporului, Transfăgărăşan, podul de la
Cernavodă, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Porţile de Fier, Bicaz, Lotru, Vidraru,
milioane de locuinţe, etc
În al doilea rând, această culegere de date se adresează generaţiilor prezente
şi viitoare în speranţa că vor înţelege, aprecia şi crea condiţiile necesare obţinerii de
rezultate similare cu cele înregistrate în plan economic şi social de părinţii sau bunicii
noştri în perioada încadrată de terminarea celui de-al doilea război mondial, respectiv
de schimbarea violentă de regim din 1989.
Într-adevăr, pentru a preţui drumul sinuos al unirii celor trei principate române
şi deci procesul politico-administrativ ce a creat premisele formării României Mari,
trebuie să ne cunoştem istoria de la Decebal la Mihai I.
Insă, pentru a putea înţelege şi repeta procesul organizatoric-evolutiv care a
stat la baza modernizării României trebuie să cunoaştem obiectiv realităţile perioadei
1945-1990.
Nu în ultimul rând, mă adresez liderilor de opinie, istoricilor, cercetătorilor,
jurnaliştilor, scriitorilor, artiştilor, regizorilor, analiştilor, politicienilor care au iniţiat şi
realizat procesul de cunoaştere a “regimului comunist” în România. Toate aceste
persoane au totuşi o slăbiciune comună: subiectivismul derivat din implicarea activă în
realităţile “regimului comunist”. Această slăbiciune a cunoscut un proces de
dezvoltare graduală în perioada 1990-2010. Însă, în “cincinalul” 2004-2009, acest
proces a ajuns la paroxism!
6
Motivul? Explicaţia rezidă în fobia creată în anii ’90, când toate categoriile
profesionale menţionate anterior, au trăit cu impresia că orice recunoaştere a
realizărilor obţinute de poporul român în perioada 1945-1990 le-ar atrage stigmatul de
„comunişti” sau mai rău „foşti comunişti”!
Această fobie a împiedicat cunoaşterea completă, prin procesul de trecere sub
tăcere !
Ne-au făcut cunoscut jumătate de adevăr, relevând tot ce a fost negru în acea
perioadă. Dar au mai existat şi nuanţe de gri, uneori de alb poate spălăcit dar totuşi
alb!
În această culegere sunt prezentate nuanţele de alb. În perioada prezentă, lipsită
de repere solide şi construcţii fundamentate, cred că nu sunt singurul care consideră că
avem nevoie să cunoaştem şi aspectele pozitive ale istoriei noastre imediate.
Eu vreau şi pot să îmi asum consecinţele opiniilor exprimate, chiar şi în
condiţiile în care esenţa acestei cărţi va păstra un caracter inedit pentru această
perioadă de “tranziţie fără sfârşit”.
Voi fi numit şi comunist! Nu mă deranjează. Dimpotrivă, mă simt onorat, deşi
nu cred că am meritele necesare pentru a primi această înaltă distincţie.
Mă simt onorat, să cunosc şi să recunosc rezultate obţinute prin muncă şi
sacrificiu de către poporul căruia îi aparţin.
Sunt mândru să fac parte dintr-un popor care în 45 de ani a construit şi
modernizat din temelii o ţară întreagă.
Şi dacă acest regim s-a numit comunist, socialist sau altcumva nu pot decât să
mă plec în faţa evidenţei, încercând să înţeleg cât mai mult din procesul organizatoric-
evolutiv şi de creaţie care a stat la baza unei dezvoltări fără precedent pentru România.
Scopul acestei culegeri de date este de a oferi generaţiilor prezente şi viitoare,

posibilitatea identificării unor repere reale, necesare şi suficiente realizării unei analize
comparate a perioadelor 1945-1990, respectiv 1990-20.. .
Cred cu toată convingerea că după 20 de ani de la schimbarea de regim din
1989, se impune o regândire temeinică şi obiectivă a condiţiilor de parcurs pe care
România le urmează. Avem nevoie de stabilitate politică, creştere economică şi
securitate socială. Cum le obţinem?
Ion Ştefanovici
7
ION ŞTEFANOVICI
Scurte precizări cu privire la termenii lucrării
Despre raportările exagerate
De inspiraţie sovietică, modelele în muncă, s-au conturat pe baza “principiului

concurentei pe piata muncii”. Astfel, întrecerea socialistă a reprezentat o pârghie
menită să contribuie la perfecţionarea permanentă a organizării muncii. La fel cum
produsele sau serviciile devin mai competitive ca urmare a concurenţei de piaţă, la fel
şi calitatea muncii în economia centralizată, a devenit mai înaltă ca urmare a întrecerii
socialiste.
Standardele în muncă, se stabileau pe baza planurilor şi a termenelor limită
care trebuiau respectate. Aşteptările create de sistemul socialist nu erau bazate pe
îndeplinirea planului ci pe depăşirea lui. Remuneraţiile salariale se realizau pe aceste
considerente.
De altfel, acest principiu al definirii unor ţinte de atins mai înalte decât
plafonul necesar este unanim cunoscut în toate sistemele. Pe baza acestui principiu ne
formăm din şcoală, atunci când primim note pentru prestaţia noastră. Ulterior, salariaţi
fiind suntem pontaţi în plus pentru orele suplimentare (dacă lucrăm la stat) sau primim
mariri salariale sau prime pentru depăşirea target-urilor în sistemul privat.
Diferenţa majoră, constă în faptul că până în 1990, Statul era constituit în
pondere covârşitoare pe sistemul industrial şi agricol de producţie. Astăzi statul
reprezintă peste 90% sistemul administrativ, educativ, sanitar, etc. Prin urmare, astăzi
statul este un consumator şi de prea multe ori un prost gestionar al taxelor şi
impozitelor prelevate de la persoanele fizice şi juridice.
Orele suplimentare şi depăşirea de plan până în 1990 se traduceau, spre
exemplu în depăşirea numărului de piese realizate la strung.
Astăzi, orele suplimentare în administraţia publică se concretizează de prea
multe ori în experienţă acumulată la jocuri pe calculator, atunci când funcţionarii care
beneficiază de remuneraţii salariale în contul orelor suplimentare nu sunt deja plecaţi
acasă la orele 16.00.
În perioada 2005-2006, lucrând în cadrul Primăriei din Iaşi am cunoscut prea
multe cazuri pe această speţă. Adevăraţi trântori pe banii contribuabililor.
Rezultatul “întrecerii socialiste” a fost întotdeauna invariabil acelaşi: proiecte
finalizate în toate domeniile bine şi la timp. Aceste rezultate, fie ca ne place să
8
recunoaştem sau nu, au fost cele care au determinat modernizarea României şi

creşterea nivelului de trai în rândul populaţiei.
Dupa 30, 40 sau mai bine 50 de ani de la finalizarea acestor realizări se
constată şi trainicia construirii lor, pentru că la realizarea lor au stat şi alte
principii, pe lângă buna organizare a muncii din punct de vedere cantitativ şi
calitativ şi anume principiul responsabilităţii şi principiul respectării
angajamentelor asumate.
Acum dupa 20 de ani de la schimbarea de regim din 1989, actualul preşedinte

al statului doreşte şi el să modernizeze statul român, dar din punct de vedere politic.
Dumnealui încă nu vrea să recunoască faptul că politicul este un mijloc, la fel ca şi
administrativul. Aceste infrastructuri stau la baza realizării marilor obiective naţionale
concretizate la nivel local pe tot cuprinsul ţării.
Actuala clasă politică este precum un barbat impotent, care nemaiputând să
satisfacă o femeie încercă totuşi să o multumescă, mângâind-o şi spunându-i vorbe
dulci.
O mare parte din actualii lideri politici, nu işi mai asumă obiective economico-
sociale punctuale pentru că nu le pot realiza. Acum ne asigură că vor reforma clasa
politică. De parcă „reformarea clasei politice” ne asigură nouă mancarea pe masă sau
ne plateşte ratele pe luna în curs.
Am cazut într-o mare capcană, acceptând ca liderii politici să-şi asume astfel
de obiective, incuantificabile şi neproductive, dar manipulative şi foarte convenabile
pentru ei. Eu insumi am cazut adânc în capcană. În 2006-2007 am crezut spre
exemplu în politica de deconspirare prin CNSAS şi am întreprins demersuri serioase
atât la nivelul municipiului cât şi judeţului Iaşi. Rezultatele sunt lapidare şi au venit
târziu, în 2009, cand nu mai prezintă interes.
Nu aspir la titlul de “unealtă”, pentru că asta devii făcând jocul cuiva – care a
hotărât să-ţi dea exact acea informaţie – aruncând cu noroi într-un om despre viaţa şi
activitatea căruia nu ştii nimic. Marea “Deconspirare”a fost doar un mijloc de
punere în schemă a unor plăţi politice. Spe exemplu doamna Muscă, a fost
descalificată deoarece ocupa locul doi în topul credibilităţii politice, după domnul
Băsescu. Măcar de ar fi fost singura dată când am crezut în bunele şi corectele
intenţii manifestate public decătre unii liderii politici.
9
ION ŞTEFANOVICI
Timp de 20 de ani, am primit promisiuni cum că vom beneficia de x km de

autostradă, că vom consuma progresiv alimente româneşti ca urmare a începerii
procesului de retehnologizare a agiculturii, vom avea locuri de muncă în industrie ca
urmare a politicii de atragere a investiţiilor străine în acest domeniu, va creşte nivelul
de trai, vom trai bine. În final am ajuns să alegem “Băsescu pentru România”, un
slogan asemănător cu cele din perioada 1982-1989 şi care sunau cam aşa: O ţară ca un
om, un om pentru o ţară!
Toate aceste obiective asumate de dumnealor nu numai că nu au fost

respectate, dar au fost flagrant încălcate pentru că: drumurile moştenite din socialism
sunt în continuare baza infrastructurii rutiere româneşti, în mediul rural unde nu au
mai ajuns comuniştii cu lucrări de asfaltare-electrificare şi execuţie de reţele de apă-
canal şi actualmente după 20 de ani se mai înmoaie “asfaltul” atunci cand plouă, iar
reţelele de apă-canal se dezvoltă insuficient în raport cu explozia de case construite în
ultimii ani. În foarte multe cazuri nici reţelele de electrificare nu reuşesc să ţină pasul
cu construcţiile realizate în ultimii ani.
Agricultura a intrat şi ea în regres după 1990, iar de la metodele agricole de
lucru mecanizat a unor mari suprafeţe de teren, am revenit la tarlarizarea suprafeţelor
agricole şi exploatarea lor cu tracţiune animală, am devenit o societate de consum – cu
peste 90% din locurile de muncă aflate in servicii (vânzări), iar grija zilei de mâine s-a
acutizat şi categoric, nu traim mai bine.
În schimb avem scandaluri politice pe toate televiziunile, iar profesioniştii –

indiferent de domeniul lor de pregătire - nu mai au loc de toate nulităţile aduse în
funcţii de răspundere de unchi, matuşi, părinţi, amanţi sau amante.
În 2010, este suficient sa deschizi televizorul şi realitatea pe care o recepţionezi
te pocneşte peste simţuri, sugerându-ţi că vulgaritatea, diletantismul şi
infractionalitatea sunt acasă în România.
În 2010, este suficient să trăieşti timp de o lună în România şi realizezi că
raportul dintre veniturile medii ale populaţiei şi costul vieţii (mâncare, cheltuieli
administrative, îmbracăminte, accize şi mai nou rate) crează un buget dezechilibrat, un
buget de sărăcie. Buget de sărăcie în care 60% din venituri se duc pe mâncare şi
administraţie, 20% pe îmbrăcăminte şi 20% pe transport. Bugetul de sărăcie ne indică
şi nivelul de trai, care este de pe-o zi pe alta.
Cultura este aproape inexistentă în viaţa românilor. Incultura sau „distracţia”
este asigurată zilnic, începând cu orele 17.00 când ajungem acasă de la serviciu de
10
„modelele” societăţii româneşti care „este” toate dezbrăcatele de pe posturile TV şi

din revistele „mondene”, respectiv de toţi dezacxaţii invitaţi să se prezinte. După 20.00
işi încep programul politicienii – mereu aceeaşi şi care se plimbă de la un post Tv la
altul, prezentându-ne „succesurile” lor.
În aceste condiţii, cu serioase motive de îngrijorare, ne putem întreba: încotro?,
cand?, cum? şi cu cine?
În ultimul rând, mă adresez celor mai mari ipocriţi ai acestei ţări care după
lecturarea fragmentată a acestei cărţi, nu vor înţelege nimic dar vor declara: sunt
consternat şi dezamăgit să constat faptul că după trecerea a numai 20 de ani de la
revoluţia din 1989, a apărut un tânăr care poate să aibă asemenea opinii despre
perioada cea mai neagră a existenţei acestui popor. Regret nespus faptul că acest tânăr
a înţeles atât de puţin dintr-o perioadă pe care nici măcar n-a trăit-o.
Acestor domni ipocriţi, oamenii care gândesc ca mine nici nu trebuie să le
răspundă deoarece, dumnealor demagogii, sunt aceia care nu au înfăptuit nimic bun
nici în regimul socialist şi cu atât mai puţin în cel capitalist.
Cu privire la aceşti demagogi, trebuie să conştientizăm faptul că prin esenţa
lucrurilor, sunt cei care s-au format în partea de final a socialismului şi de început a
capitalismului în România.
Confuzia din capul unora dintre aceşti tovarăşi-domni este prin urmare
firească. Dumnealor nu au avut condiţiile necesare, datorită schimbărilor doctrinare
produse după 1980, astfel încât să înţeleagă bazele fundamentale ale construcţiei
socialiste în România şi rezultatele favorabile naţiunii române obţinute prin
respectarea acestora.
În egală măsură, nu au avut nici pregătirea, cunoştinţele şi mentalitatea
necesară astfel încât să înţeleagă esenţa capitalismului autentic respectiv a formei de
manifestare reală a economiei de piaţă.
Din aceste motive, se poate afirma că aceşti tovarăşi-domni sunt persoanele
care au cumulat ce este mai rău din ambele sisteme. Ipocriţi, devin în momentul în
care nu recunosc faptul că datorită situaţiei create în 1989, prinşi fiind între două
focuri, au comis şi greşeli, cea mai mare fiind negarea a tot ce a fost bun până în 1990.
11
ION ŞTEFANOVICI
Referitor la asistenţa tehnică asigurată României în perioada 1945-1990

de către ţările din blocul socialist.
După 1990, s-a creat o psihoză generală cu privire la raporturile de cooperare
de orice natură dintre România şi Rusia. Realitatea este că foarte multe procese
tehnologice, cele mai multe de o tehnicitate ridicată, ne-au fost puse la dispoziţie – sub
forma de patent, cum sunt denumite astăzi, de către RD Germană, Cehoslovacia,
Serbia, dar preponderent de Rusia.
Ar fi o ipocrizie din partea noastră ca popor şi ca ţară să nu recunoaştem
această realitate şi să nu fim recunoscători pentru ajutorul primit.
Structura cărţii
În cea mai mare parte a perioadei 1945-1950, statul român şi-a creat noi
premise politico-administrative respectiv şi-a reconstruit infrastructura distrusă după
cel de-al doilea război mondial. Această raţiune m-a determinat să-mi îndrept
eforturile de reconstituiere a istoriei realizărilor naţiunii române după cel de-al doilea
război mondial, începând cu anul 1951.
Totuşi, nu am omis referitor la perioada 1945-1950, principalele evenimente de
ordin politico-administrativ care au marcat istoria României şi ulterior evoluţia sa până
la încheierea violentă a organizării socialiste a statului român în 1989.
Modul de prezentare al realizărilor socio-economice şi culturale înfăptuite de
către poporul român în perioada menţionată, este unul punctual astfel încât să creem
posibilitatea parcurgerii într-un cadru cât mai restrâns, a cât mai multe dintre
obiectivele vizate.
În anumite momente şi cu titlu general valabil, am simţit nevoia unor precizări
detaliate în plan comparat. Mai exact, am încercat o suprapunere de viziune între cele
două sisteme din perspectiva rezultatelor obţinute.
În privinţa concluziile finale am preferat să vă las pe dumneavoastră, cititorii
acestui “scurt curs de istorie”, ca pe baza reâmprospătarii “memoriei necunoscute”,
sau cunoscute de cei mai în vârstă dintre noi, să vă formulaţi propriile concluzii.
12
Prima parte
Principalele evenimente care au marcat evoluţia României în
perioada 1945 - 1951
“Responsabili de proiect”: Regele Mihai I, Petre Groza, Gheorghe
Tătărescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej
13
ION ŞTEFANOVICI
ANUL 1945
D. Petre Groza însărcinat cu formarea guvernului. Mareşalul palatului

comunică:
“M.S. Regele a
însărcinat pe D. Dr. Petre Groza
cu formarea unui guvern de
concentrare, cu reprezentarea
partidelor democratice. D. Dr.
Petre Groza a trecut la
consultări în vederea alcăturii
guvernului. Bucureşti, 2 Martie
1945”
România liberă, anul III, no 183, Duminică 4 Martie 1945
“Guvernul Groza s-a constituit.

LISTA NOULUI GUVERN
MIHAI I
PRIN GRAŢIA LUI DUMNEZEU ŞI VOINŢA NAŢIONALĂ
REGE AL ROMÂNIEI
LA TOŢI CEI DE FAŢĂ ŞI VIITORI SĂNĂTATE
În baza dispoziţiunilor art 88 din constituţie şi art 1 şi 2 din legea de organizare
a ministerelor:
14
AM DECRETAT ŞI DECRETĂM:
ART. 1 – D. GHEORGHE TĂTĂRESCU se numeşte Vice-Preşedinte al
Consiliului de Miniştri şi Ministru Secretar de
Stat la Departamentul Afacerilor Străine;
ART.2 – Se numesc miniştri secretar de
stat domnii:
LUCREŢIU PĂTRĂŞCANU, la
Departamentul Justiţiei;
Prof. MIHAIL RALEA, la
Departamentul Artelor;
Prof. Ing. GH. NICOLAU, la
Departamentul Asistenţei şi Asigurărilor
Sociale;
ŞTEFAN VOITEC, la departamentul
Educaţiei Naţionale;
GH. GHEORGHIU-DEJ, la Departamentul Comunicaţiilor şi Lucrărilor
Publice;
LOTAR RĂDĂCEANU, la Departamentul Muncii;
DUMITRU ALMĂNIŞTEANU, la Departamentul Finanţelor;
Ing. PETRE BEJAN, la departamentul Industriei şi Comerţului;
Ing. TUDOR IONESCU, la Departamentul Minelor şi Petrolului;
ROMULUI ZARONI, la departamentul Agriculturii şi Domenii;
Prof. PETRE CONSTANTINESCU – IAŞI, la Departamentul Propagandei;
General de divizie C. VASILIU RĂŞCANU, la Departamentul Sănătăţii;
ANTON ALEXANDRESCU, la Departamentul Cooperaţiei;
Dat în Bucureşti la 6 Martie 1945
MIHAI R.
Preşedintele Consiliului de Miniştri, Dr. Petru Groza”
România liberă, anul III, no 186, Joi 8 Martie 1945

15
ION ŞTEFANOVICI
Iată câteva dintre figurile cele mai reprezentative ale guvernului Groza
investiţi de Regele Mihai I:
„ARDEALUL DE NORD TRECE SUB ADMINISTRAŢIE

ROMÂNEASCĂ
Hotărârea Guvernului Sovietic
Telegramă adresată de D. Petru Groza
MAREŞALULUI STALIN
Excelenţei Sale Preşedintelui Comisarilor Poporului al URSS Mareşal al
Uniunii Sovietice I.V. Stalin
Domnule Mareşal,
16
După actul din 23 August, prin care România s-a alăturat Naţiunilor Unite
pentru a purta răsboi împotriva vrăşmaşilor comuni, a fost dorinţa vie a poporului
român de a se regăsi în graniţele Transilvaniei din care o parte i-a fost pe nedrept
răpită. Această provincie a fost eliberată prin eroismul Armatelor Roşii în strânsă
colaborare cu Armata Română şi poporul român din Nordul Transilvaniei aşteaptă cu
înfrigurare ziua reunirii sale înăuntrul graniţelor României.
Guvernul Român are onoarea a adresa guvernului Uniunei Republicilor
Socialiste Sovietice şi Înaltului Comandament Sovietic rugămintea de a îndeplini
această dorinţă a poporului român.
Guvernul Român înţelege că administraţia pe care o va instaura în această
regiune să vegheze la apărarea drepturilor naţionalităţilor conlocuitoare şi să se inspire
în metodele sale pe principii de egalitate faţă de întreaga populaţie.
El va veghea deasemenea la menţinerea unei desăvârşite ordine pentru ca astfel
nimic să nu tulbure buna funcţionare a serviciilor frontului de luptă.
Guvernul Român nădăjduieşte că intervenţia sa va găsi înţelegere şi
binevoitoare soluţionare din partea guvernului Uniunii Sovietice şi Înaltului
Comandament Sovietic.
Primiţi, vă rog, Domnule Mareşal, încredinţarea Înaltei noastre consideraţiuni.
Preşedintele Consiliului de Miniştri,
Dr. PETRU GROZA
Vicepreşedintele Consiliului de Miniştri şi Minsitru al Afacerilor Străine,
GH. TĂTĂRESCU
Bucureşti, 8 Martie 1945”
România liberă, anul III, no 189, Duminică 11 Martie 1945
„CAPITALA A SĂRBĂTORIT ALIPIREA ARDEALULUI DE NORD

LA PATRIA DEMOCRATĂ. Marea manifestaţie din Piaţa Palatului.” România
liberă, anul III, no 193, Vineri 16 Martie 1945
„OSTILITĂŢILE DIN EUROPA AU ÎNCETAT. 9 MAI ZIUA

VICTORIEI.” România liberă, anul III, no 236, Joi 10 Mai 1945
17
ION ŞTEFANOVICI
Majestatea Sa Regele Mihai I decorat cu ordinul sovietic “Victoria”.
“DECRETUL PREZIDIUMULUI
SOVIETULUI SUPREM AL URSS DE
DECORARE
Pentru actul curajos al cotiturii hotărâte a
politicei României spre ruptura cu Germania
hitleristă şi alierea cu Naţiunile Unite, în clipa când
Regele României, se decorează cu:
ORDINUL “VICTORIA”
Preşedintele Prezidiumului Sovietului Suprem
al URSS, M. Kalinin
Secretarul Prezidiumului Sovietului Suprem al
URSS, A.Gorkin
Moscova, Kremlin, 6 Iulie 1945”
„ZIARELE SOVIETICE PUBLICĂ PE PRIMA PAGINĂ DECRETUL

PREZIDIUMULUI SUPREM AL URSS, REFERITOR LA DECORAREA M.S.
REGELUI ROMÂNIEI CU ORDINUL “VICTORIA” PRECUM ŞI
FOTOGRAFIA SUVERANULUI
Printre cei decoraţi cu

ordinul “VICTORIA” se numără
şi mareşalul Uniunii Sovietice
Iosif Visarionovici Stalin,
Generalul de armată Dwight
Eisenhower, Feldmareşalul Sir
Bernard Law Montgomery
România liberă, anul III, no
285, Luni 9 Iulie 1945
RELUAREA RELAŢIILOR DIPLOMATICE SOVIETO-ROMÂNE.”
România liberă, anul III, no 310, Miercuri 8 August 1945
18
Tot în această perioadă eforturile proaspătului guvern se îndreaptă spre

reconstrucţia satelor şi oraşelor. Spre exemplu în Moldova, una dintre zonele cele mai
afectate de război datorită “războiului sfânt al Antoneştilor”.
“17.000 case ţărăneşti pentru sinistraţii moldoveni. Statul ajută pe ţărani cu

materiale de construcţii. – reportaj de George Dan.
De la Iaşii distruşi pe trei sferturi, până în Roman şi până în Paşcani ... rănile
Moldovei se ţin lanţ şi sângeră necicatrizate.
Podul-Iloaiei e un târguşor cu foarte puţine case rămase în picioare. Cărămizi
răvăşite de explozii şi tancuri moarte.
Târgul Frumos asemeni e un cimitir de tancuri hitleriste cu ţevile tururilor care
împuşcă colbul drumului. Locuitorii şi-au clădit stogurile de fân pe turele de tancuri şi
doar roţile cu şenila ruginită se mai zăresc de sub “camuflaj”. ...
Sate întregi de pe linia frontului au fost rase de pe faţa pământului (Oancea-
Covurlui, Sculeni-Iaşi, Ruginoasa-Baia).
Numai în judeţele: Iaşi, Baia, Roman, Neamţ trebuiesc refăcute nu mai puţin
de 17.000 gospodării în numărul cărora nu intră cele care trebuiesc reparate.
Astă-iarnă Moldova a suferit cumplit de foame, frig şi tifos exantemic. Judeţe
întregi (şi se ştie că ţăranul nostru n-a trăt niciodată din pomană) s-au hrănit la
cazanele cantinelor Apărării Patriotice.
Moldovenii au iernat în bordeie ca cârtiţele, mâncaţi de guzgani şi păduchi
până la 6 Martie 1945 când guvernul a trimis întâile caravane de camioane cu
medicamente şi alimente.
Cantităţi uriaşe de materiale.

Dar pentru a ctitori 17.000 de case
ţărăneşti trebuie un uriaş stoc de materiale:
lemn, fier, piatră, cărămizi, var, geamuri.
Materialul de construcţie (tălpi de stejar,
bulumaci, căpriori, grinzi, furci, cosoroabe,
duşumea, nuieloaie, şindrilă, pervazuri, tocuri,
uşi, etc) trebuie scos din pădure cu carul cu boi
sau plutăria şi dus la fabrica de cherestea.
Gaterele (fierăstraie mecanice) prefac în
câteva minute buşteanul de 1 m. diametru în
19
ION ŞTEFANOVICI
scânduri pentru tâmplărie. Tulpinile pentru grinzi se cojesc şi se corhănesc. Din esenţa
moale se face draniţă pentru coperiş. La o casă intră 18-20.000 şindrile şi cam 74 m3
de lemn brut. Pentru 17.000 de case trebuiesc 300.000.000 de draniţă şi 1.270.000.000
m3 de buştean.
Pentru aceste enorme cantităţi de material se vor culca la pământ o suprafaţă de
copaci de 9000 hectare, adică o “fâşie” de pădure de buşteni cât drumul de la
Bucureşti la Ploieşti cu o lăţime de 3 km.
La o casă mai intră 35 kg cuie, 3 m2 sticlă, 5 m3 piatră şi 15 m3 tâmplărie,
ceea ce pentru 17.000 case înseamnă: 578 vagoane cuie, 85.000 m2 geamuri, 85.000
m3 piatră şi 225.000 m3 tâmplărie şi mai trebuie 100 vagoane ulei şi vopsea pentru
vopsitul miilor de uşi şi miilor de ferestre. …” România liberă, anul III, no 361,
Duminică 7 Octombrie 1945, pag 3
Munca de reconstrucţie a ţării, începe din agricultură.

“59 miliarde lei alocate pentru agricultură. Au fost comandate 5000
tractoare, 5000 pluguri şi 2000 semănătoare.” România liberă, anul III, no 365,
Vineri 12 Octombrie 1945
Vin americanii? Iată ce reiese cu extremă claritate din declaraţiile

senatorului Claude Pepper.
“… credem că ar fi în avantajul
tuturor popoarelor să fie prietene cu USA,
iar USA doreşte cu tărie prietenia tuturor
popoarelor. În măsura în care resursele
financiare îi vor permite, Statele Unite vor
încerca să ajute ţările care au nevoie, de
ajutor. …
Nu dorim ca nici o ţară să ne aleagă
pe noi ca singur prieten. Noi considerăm
bine venită o prietenie între România şi
URSS, de pildă, sau între România şi
oricare altă ţară.
Noi ne dăm seama de simţămintele Uniunii Sovietice, care a fost atacată de
unele ţări balcanice, şi ne dăm seama cum ne-am fi simţit noi înşine dacă am fi trecut
prin aceeaşi experienţă. De aceea dorim să vedem guverne care să fie prietene Uniunii
20
Sovietice pentru că pentru naţiuni ca şi

pentru indivizi simţul de conservare este o
lege a vieţii. ...
În concluzie nu văd că ar exista un
conflict real între punctul de vedere
american, rus sau englez. De altfel este
sigur că USA nu ar recunoaşte nici un
guvern în România care n-ar fi prietenos
faţă de URSS – după cum a declarat şi dl
Byrnes (ministru de externe al SUA – I.Ş.).
...” România liberă, anul III, no 385,
Duminică 4 Noiembrie 1945
La sfârşitul anului 1945, mai exact în 8 Noiembrie 1945, au loc demonstraţii

ample în care se reclamă arestarea lui Maniu şi Brătianu, respectiv imediata dizolvare
a partidelor “istorice”. România liberă, anul III, no 393, Vineri 12 Octombrie 1945
ANUL 1946
Anglia şi Statele Unite au recunoscut Guvernul Dr. Petru Groza.

România liberă, anul
III, no 459, Joi 7 Februarie 1946
În perioada 8 mai (prima

zi a procesului) – 18 Mai (ziua
sentinţei) are loc procesul
“marilor criminali de război”.
Pentru că nu face subiectul acestei
cărţi nu voi intra în detalii legate de desfăşurarea propriu-zisă a procesului sau capetele
de acuzare de care s-au făcut vinovaţi Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Radu Lecca,
Eugen Cristescu, Brăileanu, Alexianu, Petrovicescu şi ceilalţi.
21
ION ŞTEFANOVICI
“HOTARELE ROMÂNIEI NU SE MAI DISCUTĂ. Problema graniţelor

dintre România şi Ungaria “O chestiune fără obiect” a declarat într-o conferinţă de
presă d. Gh. Tătărescu, şeful delegaţiei române la Conferinţa de la Paris.
Paris, 19 (Rador) – D. Gheorghe Tătărescu, ministrul de externe al României, a
ţinut Luni dimineaţă o conferinţă de presă la ambasada României din Paris.
…România s-a ferit totdeauna de a face o opoziţie externă, pretenţioasă şi
gălăgioasă, generatoare de agitaţii şi tulburări. Ca unii care nu am râvnit niciodată la
bunul altuia, suntem foarte bine plasaţi pentru a apăra bunul nostru cu toată hotărârea
şi toată tăria cerute de împrejurări, fără să fim ispitiţi, pentru aceasta, a lua atitudini
bătăioase. Suntem destul de siguri de voinţa noastră de pace şi destul de siguri că
servim bine pacea, pentru a ne permite luxul de a vorbi cu simplicitate şi de a invoca
numai dreptul şi numai justiţia.
Zilele acestea ni s-au pus deseori întrebări în legătură cu pretenţiile teritoriale
ale delegaţiei ungare, referitoare la frontierele Transilvaniei. Pentru a o lua înainte şi
întrebărilor pe care deigur că voiţi să mi le puneţi dv. asupra acestui subiect, mă
grăbesc să precizez că pentru România această chestiune este fără obiect şi că nu ne
rămâne decât să regretăm recenta demonstraţie a delegaţiei ungare în legătură cu o
problemă care a încetat de a mai fi o problemă.
De aceea, şeful delegaţiei ungare cere garanţia unui statut internaţional pentru
ocrotirea minorităţii ungare din Transilvania.
Tare ne temem, formulând această propunere, şeful delegaţiei ungare se va lăsa
târât, poate fără voia lui, să făurească un nou instrument de agitaţie în serviciul unui
nou revisionism, care ar scoate la iveală mai intens decât odinioară erorile pe care le
speram radical înlăturate. În felul acesta, ministrul de externe al Ungariei lasă
poartă deschisă pentru viitoare acţiuni revizioniste, şi tocmai aceasta este
primejdia pe care vom să o semnalăm: ţinând mereu aprins focarul unor agitaţii
virtuale şi unor pasiuni virulente, pline de revendicarea unui nou statut
internaţional al minorităţilor, d. Gyoengyoessy (care a pus problema rectificării
între România şi Ungaria, prin cedarea de către România a unei fâşii de 20.000 km
pătraţi şi pe aceea a regimului populaţiei maghiare din Ardeal – I.Ş.) nu serveşte
pacificarea Europei. …” România liberă, anul III, no 622, Miercuri 21 August
1946
22
Delegaţia maghiară revine cu o nouă formulă, prin care solicită să i se atribuie

4000 de km pătraţi din suprafaţa României împreună cu oraşele: Oradea, Satu-
Mare şi Arad.
“DREPTURILE ROMÂNIEI ASUPRA TRANSILVANIEI SUNT

IMPRESCRIPTIBILE
Expunerea României în faţa Conferinţei de Pace. Un rechizitoriu istoric la
adresa revizionismului maghiar.
PARIS, 3 (Rador) – Marţi 2 septembrie 1946 Delegaţia română la conferinţa
păcii pătrunde în sala conferinţei de la Paris, unde se află reunite comisiile teritoriale
pentru România şi Ungaria.
D. Gheorghe Tătărescu, preşedintele delegaţiei, intră în sală urmat de d-nii:
Lucreţiu Pătrăşcanu, Ştefan Voitec, Mihai Ralea, Richard Franasovici, Şerban Voinea
şi Simion Stoilov. Urmează a se da răspunsul României la cererile formulate de
delegaţia ungară, care revendică 4000 de km pătraţi împreună cu oraşele: Oradea,
Satu-Mare şi Arad.
Textul declaraţiei prezentate de d. Gh. Tătărescu

Domnule preşedinte,
Domnilor.
Cauza pledată de delegaţia ungară înaintea dumneavoastră a fost dezbătută de
mai multe ori în faţa justiţiei internaţionale. O primă hotărâre a fost dată acum 25 de
ani la conferinţa păcii, care punea capăt primului război mondial. Ungaria a susţinut în
acea vreme teze asemănătoare celor de astăzi şi le-a apărat cu argumente aproape
identice. După ce a ascultat acele revendicări şi a cântărit acele argumente conferinţa
s-a pronunţat dând frontierei occidentale a Transilvaniei traseul ei actual. Un lung
proces istoric îşi găsea dreapta sa dezlegare.
Dezbaterile au fost reluate cu prilejul aplicării pe teren a acestei sentinţe.
Conferinţa de pace din 1918 înfiinţase o comisie specială, cu latitudinea de a rectifica
frontiera pe care tratatul abia o stabilise. Această comisiune a examinat din nou
reclamaţiile Ungariei ce tindeau ca şi astăzi la o rectificare de frontieră, şi după mai
multe luni de studii şi anchete la faţa locului ea n-a putut face altceva decât să
confirme validitatea consideraţiilor care au călăzuit conferinţa în lucrările pentru
fixarea noii frontiere româno-ungare.
23
ION ŞTEFANOVICI
Confirmarea frontierelor României

După 25 de ani, în şedinţa lor de la 7 Mai 1946, cei patru miniştri ai afacerilor
străine – al Uniunii Sovietice, al Statelor Unite, al Marii Britanii şi al Franţei – au
procedat la o nouă examinare a acestei cauze şi decizia lor, consacrând pe aceea de
acum 25 de ani a confirmat din nou actuala frontieră occidentală a Transilvaniei.
Împotriva acestei decizii, Ungaria face astăzi din nou apel. Şi în acest apel
reapar aceleaşi revendicări care au fost examinate şi dezbătute acum 25 de ani.
Judecate de către marii judecători de ieri, aceste revendicări au fost sancţionate
la fel şi astăzi. Totuşi Ungaria perseverează. Ungaria face apel.
Deplin convinsă că dreptatea s-a făcut odată pentru totdeauna drepturilor ei
imprescriptibile, România vede cu cea mai mare surpindere deschizându-se un proces
pe care-l credea definitiv închis.
Delegaţia guvernului ungar a crezut fără îndoială, că face bine reluând această
discuţie. Fie! Vom apăra deci drepturile ţării noastre şi în acelaşi timp vom avea de
apărat, în cursul observaţiunilor noastre, hotărârea luată la 7 Mai anul acesta de către
cei patru miniştri de externe şi vom dovedi că hotărârea aceasta este din toate punctele
de vedere conformă dreptăţii, intereselor vitale ale poporului român şi chiar ale
poporului maghiar.
O scurtă incursiune în istorie.

Vom începe printr-o scurtă privire istorică. Frontiera de la 1 ianuarie 1936,
care a fost restabilită prin hotărârea celor 4 miniştri de externe, este frontiera din 1920.
.. Ea confirmă în primul rând starea de fapt rezultând de pe urma războiului mondial în
timpul căreia popoarele subjugate şi puse în mişcare de principiile wilsoniene
rupseseră lanţurile sclaviei lor. Slovacii, Croaţii şi Sârbii îşi recăpătau astfel, rând pe
rând, libertatea îndată după terminarea războiului, iar Românii s-au integrat şi ei în
actul acesta de emancipare istorică.
Rectificarea declaraţiilor delegatului maghiar

Trebuie să rectific cu acest prilej afirmaţia delegatului Ungariei după care
realipirea Transilvaniei la România s-ar fi făcut fără consultarea populaţiilor
interesate. Adevărul istoric este că poporul român, constituind majoritatea
populaţiei s-a desprins de Ungaria şi a hotărât în Adunarea Naţională ţinută la 1
24
Decembrie 1918 la Alba-Iulia, unirea necondiţionată a Transilvaniei cu Regatul

României.
În 1918, conferinţa păcii confirma la rândul ei, actul acesta de autodeterminare
a poporului român din Transilvania, legat de glia unei provincii care este leagănul
însuşi a naţiunii sale şi care în ciuda vitregiei vremurilor a ştiut să rămână o provincie
românească, ieri ca şi astăzi, de o majoritate românească.
Frontiera de la 1920 este o frontieră etnică. Conturul ei coincide pe cât de
desăvârşit posibil cu linia de contact a elementului românesc şi a elementului maghiar.
...
Vitregiile istoriei: ocuparea Transilvaniei de către unguri mai întâi şi apoi
colonizările forţate cu unguri şi germani, au destrămat în câteva locuri omogenitatea
maselor româneşti din Transilvania, trăind în mijlocul acestor mase autohtone mici
insule şi nuclee de elemente străine. Nucleul secuilor în deosebi, fixat în centrul însuşi
a României, la 300 km de frontiera actuală, face cu neputinţă fixarea unui contur ideal
al acestei frontiere. ...
Adevărul despre Diktatul de la Viena

În chip de prefaţă la aceste reclamaţii, delegaţia guvernului maghiar afirmă în
ultimul său memorandum că iniţiativa sentinţei arbitrale de la Viena, din 30 august
1940, a fost luată de guvernul român de atunci.
Această afirmaţie este cel puţin surprinzătoare .
Adevărul despre acest “diktat” se găseşte astăzi în toate memoriile politice şi
istoria a înregistrat acest adevăr: “diktatul” a fost impus de Hitler României prin
ameninţări făţişe. În acest act de violenţă care tindea să o mutileze, a vorbi de o
iniţiativă a României înseşi, este o sfidare de necrezut adusă adevărului istoric.”
Clocotul din glasul ministrului de externe român trebuie înţeles prin prisma
evenimentelor petrecute în Transilvania de Nord în urma Diktatului de la Viena,
moment în care trupele generalului ungur Horty au comis un adevărat holocaust în
rândul românilor transilvăneni.
Iată care sunt cauzele clocotului din glasul ministrului Tătărescu.
“… Tot în acest chip de prefaţă, pentru a justifica pretenţiile sale teritoriale faţă
de România, guvernul maghiar a ridicat grave obiecţiuni cu privire la tratatul la care ar
fi supuşi ungurii stabiliţi pe teritoriul românesc.
Tratament egal pentru populaţia maghiară
25
ION ŞTEFANOVICI
Măsurile luate de guvernul democratic român pentru a asigura populaţiei

ungureşti din Transilvania nu numai în drept ci şi în fapt, un tratament egal din toate
punctele de vedere cu acela al populaţiei româneşti în toate domeniile vieţii colective
şi individuale reclamau cu totul altă replică din partea guvernului maghiar. …
Într-adevăr, toate libertăţile cetăţeneşti, toate garanţiile pentru folosirea limbii
materne pentru o dreptă participare la administraţie şi pentru accesul fără piedici la
toate activităţile economice, sunt deplin asigurate ungurilor din Transilvania. …
Să trecem acum la examinarea propriu-zisă a pretenţiilor formulate de către
delegaţia guvernului maghiar.
Delegatul ungur renunţă la cei 22000 de km pătraţi pe care guvernul său îi
revendica mai înainte şi declară că Ungaria s-ar mulţumi cu 4000 km pătraţi ceea
ce nu ar fi după concepţia acestui guvern decât o simplă “reajustare” a graniţei.
Delegatul Ungariei a avut grijă să precizeze că această suprafaţă nu reprezintă
decât 4 la sută din teritoriul Transilvaniei. Astfel, pretenţiile maghiare, după ce au
părăsit calea revendicărilor masive, unde se izbeau de rezistenţa invincibilă a
realităţilor organice şi a principiilor de drept, se îndreaptă acum pe cărarea
reclamaţiunilor în aparenţă anodine.
Delegatul a calificat ultima sa revendicare ca “modestă”. Trebuie remarcat că
cea precedentă, cea în care era vorba de 22000 km pătraţi se împodobea cu acelaşi
calificativ.
Toate revendicările ungureşti, oricare ar fie ele, sunt “modeste”!

Să vedem în ce constau la drept vorbind aceste revendicări?
Cei 4000 km pătraţi, recent reclamaţi de Ungaria, reprezintă, este adevărat
numai 4 la sută din teritoriul Transilvaniei. Dar pe acest teritoriu de 4 la sută trăieşte
nu un număr corespunzător de locuitori, ci o proporţie nu mai mică decât 8,5 la sută
din totalul populaţiei transilvane, ceea ce este suficient pentru a ilustra importanţa
pretenţiei maghiare.
Mai mult, acest teritoriu atât de puţin întins cuprinde cele trei mari oraşe: Arad,
Oradea şi Stau-Mare. Şi aceasta, deasemenea contrar informaţiilor maghiare, este de o
extremă importanţă pentru România. ...
... aceste trei oraşe, centrele a trei mari unităţi administrative şi juridice
constituie pe de altă parte, pivotul însuşi al vieţii sociale, economice, culturale şi
religioase din întreaga Transilvanie.
26
Dezlipirea acestor oraşe de teritoriul Transilvaniei ar atrage după sine piedici

în realizarea oricărui obiectiv.
Ar rezulta înainte de toate prăbuşirea imediată a economiei acestei provincii.
Transilvania, un vast podiş înconjurat de munţi, nu posedă într-adevăr, în
partea sa centrală, decât un singur oraş important, capitala sa oraşul Cluj, care
împlineşte o funcţie administrativă şi culturală de prim ordin, dar a cărui importanţă
economică este cu mult inferioară celor trei oraşe pe care le pretinde Ungaria.
Toate celelate oraşe care comandă viaţa economică a Transilvaniei sunt situate
pe margini: la sud oraşele Braşov şi Sibiu, iar la vest tocmai oraşele: Arad, Oradea şi
Satu-Mare.
Aceste trei oraşe sunt situate la intrarea a trei mari defileuri la ieşirea spre
câmpie a văilor Someşului, Crişului şi Mureşului. Pierderea acestor oraşe ar lipsi o
regiune de zeci de mii de kilometri pătraţi de centrele ei economice naturale, răpindu-i
până la urmă orice debuşeu pentru produsele ei brute şi orice mijloc de aprovizionare
cu produse industriale.
Într-adevăr, cele trei oraşe pe care le pretinde delegaţia maghiară sunt oraşe
industriale: Aradul posedă, el singur nu mai puţin de 110 întreprinderi metalurgice,
alimentare, chimice, textile, etc. Oradea posedă 85, iar Satu-Mare el însuşi un număr
foarte mare.
Ori odată lipsite prin cedarea lor către Ungaria, de “hintezlandul” lor de la
răsărit, de unde ele se aprovizionează cu materii prime şi unde ele îşi plasează
produsele fabricate, aceste trei oraşe ar merge spre prăbuşire vertiginoasă chiar spre
paralizarea totală a vieţii lor economice.
Nimic nu ar putea să demonstreze mai
bine acestă strictă dependenţă economică decât
dezvoltarea cu totul excepţională pe care aceste
oraşe au cunoscut-o din ziua realipirii lor la
România. …” România liberă, anul V, no 636,
Joi 5 Septembrie 1946, pag 3,4
Totuşi argumentele susţinute de

guvernul român ar fi putut fi surclasate dacă
nu ar fi fost întărite de susţinerea totală şi
“convingătoare” venită din partea URSS.
27
ION ŞTEFANOVICI
ABDICAREA REGELUI MIHAI I
Mihai I iu
Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională
Rege al României
La toţi de faţă şi viitori, sănătate
“În viaţa satului român s-au produs în ultimii ani adânci prefaceri politice,
economice şi sociale, care au creat noi raporturi între principalii factori ai vieţii de
Stat.
Aceste raporturi nu mai corespund astăzi condiţiunilor stabilite de Pactul
fundamental –Constituţia ţării – ele cerând o grabnică şi fundamentală schimbare.
În faţa acestei situaţiuni, în deplină înţelegere cu factorii de răspundere a Ţării
conştient şi de răspunderea ce-mi revine, consider că instituţia monarhică nu mai
corespunde actualelor condiţiuni ale vieţii noastre de Stat, ea reprezentând o piedică
serioasă în calea dezvoltării României.
În consecinţă, pe deplin conştient de importanţa actului ce fac în interesul
poporului român
ABDIC
Pentru mine şi pentru urmaşii mei la Tron, renunţând pentru mine şi pentru ei
la toate prerogativele ce le-am exercitat ca Rege al României.
Las poporului român libertatea de a-şi alege noua formă de Stat.
Dat la Bucureşti,
Astăzi 30 Decembrie 1947”
România liberă, anul VI, Nr. 1033, Vineri 2 Ianuarie 1948

Sub preşedinţia lui Mihail Sadoveanu, are loc şedinţa istorică a Adunării
Deputaţilor care proclamă Republica Populară Română. România liberă, anul VI,
Nr. 1033, Vineri 2 Ianuarie 1948
28
A doua parte
Evoluţia României pe baza raporturilor socialist-democrate în
perioada 1951 – 1965.
“Responsabili de proiect”: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Petru Groza, Ion
Gheorghe Maurer, Ştefan Voitec
29
ION ŞTEFANOVICI
ANUL 1951
Dezvoltarea transporturilor feroviare “ În cei 7 ani (din 23 august 1944) …

transporturile feroviare au luat o mare dezvoltare. Au fost reconstruţi 17000 de metri
de poduri, 1200 km de cale ferată, 2000 metri tuneluri, etc… În acelaşi timp s-a
terminat construirea a cinci linii noi: Bucureşti-Craiova, Făurei-Tecuci, Bumbeşti-
Livezeni, Deva-Brad şi Salva-Vişeu. În prezent (anul 1951- I.Ş.) este în construcţie
linia Piatra Neamţ-Bicaz. Într-un timp foarte scurt a fost dată circulaţiei linia Salva-
Vişeu care leagă Maramureşul de restul ţării. ... Pentru lucrările Canalului Dunăre-
Marea Neagră s-au construit peste 200 km de cale ferată, iar pentru liniile de garaj
între fabrici, uzine şi liniile principale de cale ferată s-au construit deasemenea 300 de
km de cale ferată. Atelierele distruse de bombardamente au fost refăcute în întregime.
Alături de halele vechi, reconstruite, ale atelierelor Bucureşti-Triaj, Ploieşti, Arad,
Cluj, etc, s-au ridicat hale noi, spaţioase. ... În ultimii ani s-a introdus încălzirea
centrală la atelierele CFR-Paşcani, Cluj, Arad, Iaşi, Ploieşti, etc. S-au construit
instalaţii de absorbirea rumeguşului la atelierele Griviţa-Roşie, Iaşi, Galaţi, Turnu
Severin. Numeroşi muncitori şi tehnicieni ceferişti au primit locuinţe noi construite
sau reconstruite în ultimii ani. Numai în Bucureşti, aproape 2000 de muncitori ceferişti
cu familiile lor au primit locuinţe noi. ...” Scânteia, anul XX Nr.2114, Vineri 10
august 1951, pag 3
Locuinţe pentru oamenii muncii. “… Pentru muncitorii şi tehnicienii din

întreprinderile din cadrul Ministerului Industriei Metalurgice şi Industriei Chimice s-
au construit în anul 1949 cca. 37000 mp de locuinţe, iar în 1950 cca. 109000 mp
printre care oraşul muncitoresc “Steagul Roşu” de la Oraşul Stalin (denumirea dată
oraşului Braşov între anii 1950-1960 – n.r.) cuprinzând numeroase blocuri cu 570
apartamente confortabile. … la Hunedoara se construiesc 380 apartamente noi. ”
Scânteia, anul XX Nr.2114, Vineri 10 august 1951, pag 3
Locuinţe pentru mineri. “Numai la întreprinderile care aparţin de Direcţia

Generală a Cărbunelui, locuinţele construite în cursul anului 1950 şi cele aflate în
construcţie în acest an (1951 – I.Ş.) însumează o suprafaţă locuibilă de 21566 mp.
Astfel la Filipeştii de Pădure, în noul oraş minier, s-au construit 66 de apartamente. La
Derna-Tătăruş 32 de apartamente, la Comăneşti 28, iar la Sărmăşag ... 20 de locuinţe.
Pentru minerii de la Petrila şi Lupeni, întreprinderea “Sovromcărbune” a construit 10
blocuri muncitoreşti, a câte 4 apartamente fiecare. La Petrila s-au construit 8 case
prefabricate a câte 100 locuri fiecare şi două cămine cu 270 de locuri. La Lupeni au
fost construite 9 case prefabricate a câte 100 de locuri fiecare. Au fost contruite
30
deasemenea spitale şi dispensare. ” Scânteia, anul XX Nr. 2114, Vineri 10 august

1951, pag 4
Pe şantierul termocentralei de la
Doiceşti. “Măreaţă şi impunătoare se înalţă
construcţia termocentralei de la Doiceşti, una
din însemnatele lucrări ale măreţului plan de
electrificare a ţării. Puterea instalată a acestei
termocentrale va fi de 120.000 kw, din care
60.000 kw vor fi puşi în funcţiune până la
sfârşitul anului 1952.” Scânteia, anul XX
Nr. 2133, Duminică, 2 septembrie 1951. În
fotografie termocentrala de la Doiceşti
Se montează instalaţiile uzinei Ovidiu II de la Canalul Dunăre-Marea

Neagră. “La Canara, unde altădată stăpânea pustiul, odată cu lucrările de săpare a
albiei Canalului Dunăre-Marea-Neagră, în apropierea uzinei electrice Ovidiu I, se
ridică acum măreaţa construcţie a termocentralei electrice Ovidiu II. ... întreprinderea
„Electromontajul” a şi început montarea primului grup electric care urmează să intre
în funcţiune în primăvara anului 1952. Încă din anul 1950, pe acest şantier au început
să sosească din URSS piesele marilor motoare electrice ale uzinei. Turbinele,
generatorul, cazanul şi toate instalaţiile primului motor au şi început să fie montate. În
timp ce inginerii, tehnicienii şi muncitorii montori fac verificarea curburii ţevilor
cazanului, la secţia de construcţii metalice, se construiesc rezervoarele, conductele de
gaze, coşul de fum tip furnal, care va avea o înălţime de 28 m, etc. Pentru ridicarea
pieselor grele, se montează tot în sala cazanelor două macarale cu braţ vertical, având
fiecare o putere de ridicare de 10.000 kg. Constructorii termocentralei Ovidiu II se
pregătesc acum să primească piesele celui de-al doilea grup electric, care urmează să
fie montat şi să intre în funcţiune în toamna anului 1952.
Prin intrarea în funcţiune a primului grup producător de energie electrică de la
centrala termoelectrică Ovidiu II… se furnizează în momentul de faţă în mod continuu
energie electrică pentru lucrările Canalului-Dunăre-Marea Neagră. Construcţia acestei
termocentrale reprezintă, în acelaşi timp, o contribuţie însemnată la industrializarea
Dobrogei, la electrificarea satelor din regiunea Constanţa.” Scânteia, anul XXI Nr.
2149, Vineri, 21 septembrie 1951
31
ION ŞTEFANOVICI
ANUL 1952
“Termocentrala “Gh. Gheorghiu-Dej ” a început să furnizeze curent electric

contribuind la dezvoltarea continuă a economiei noastre naţionale.” România liberă,
anul x, nr 2439, duminica 3 august 1952
Faptul că electrificarea ţării a reprezentat o prioritate pentru guvernele acelor
ani ne-o demonstrează faptele, chiar dacă sunt prezentate într-o manieră specifică
acelor vremuri.
“Vestea că uzina Ovidiu II a început Duminică seara să dea current electric s-a
răspândit cu iuţeală dealungul şantierelor Canalului-Dunăre-Marea Neagră, în
Constanţa şi în satele Dobrogene”.
Efectele benefice se produc în lanţ, la fel cum după 1990 destructurarea

industriei a produs tot în lanţ efecte negative.
Prezentarea unor etape din procesul de electrificare a ţării

“Se electrifică noi sate. Ploieşti. An de an tot mai mulţi ţărani muncitori din
regiunea Ploieşti au posibilitatea să folosească energia electrică pentru iluminatul
locuinţelor lor şi pentru alte nevoi casnice. Până în momentul de faţă, în această
regiune, electricitatea a pătruns în peste 220 de sate, iar numărul satelor electrificate
este în continuă creştere. Pentru acest an, bunăoară, s-a prevăzut electrificarea a circa
30 de sate. În satele Păcureţi, Slavu şi Curmătura din raionul Ţelejean, lucrările de
introducere a luminii electrice au fost şi terminate. Din fondul local se află în curs de
execuţie o linie de 15 kilowaţi, pe distanţa Smeeni – Pogoanele. Datorită acestei linii,
se va reface în întregime reţeaua electrică din comuna Pogoanele, se va completa
reţeaua de distribuţie din Smeeni şi se vor electrifica satele: Spătaru, Costeşti,
Budişteni, Gherăşeni, etc. Tot până la sfârşitul anului vor mai fi electrificate şi satele
Mehedinţa, Ghiocel, Nevesteasca, din raionul Cricov, Plopeni, raionul Ploieşti,
Policiori şi Scorţoasa, raionul Buzău, Vişineşti, Glodeni şi Vârfuri, raionul Pucioasa,
Colanul, Lucieni şi Matraca, raionul Târgovişte şi altele. ...” România liberă, anul
XV, nr 3944, Vineri 14 iunie 1957, pag 3
“Mai multă energie electrică înseamnă mai multe sonde forate şi cu un

preţ mai redus. “Forând electric, pe lângă faptul că economisim aburi şi mână de
32
lucru, lucrăm cu mult mai repede. Noi am atins în cursul lunii Iulie o viteză de peste
3400 metri granic şi am economisit cantităţi importante de ulei şi valvolină. Folosind
curent electric la sonda 734 – spune maistrul sondor Nicolae Roşu – am terminat
sondajul cu 45 de zile înainte de termen, cu mult înaintea altor sonde care sunt
acţionate cu motoare Diesel sau aburi”. România liberă, anul X, nr 2442, joi 7
august 1952
“Constructorii uzinei Ovidiu II sărbătoresc o minunată victorie. Pe locurile

unde, în urmă cu doi ani, era doar o stâncă, ei au înălţat într-un timp scurt o masivă şi
impunătoare termocentrală, pe care au dat-o în exploatare şi care furnizează astăzi
energie electrică necesară lucrărilor Canalului şi regiunii dobrogene.” România
liberă, anul X, nr 2451, Duminică 17 august 1952
“Produse noi ale industriei construcţiilor de maşini. În anul 1940, din

maşinile-unelte folosite în întreprinderile ţării 99 la sută erau importate.” Din 1945 “s-
au înălţat fabrici noi ca “Victoria” din Arad şi fabrica de scule din Râşnov. …. În
prezent în ţara noastră se produc tot mai multe tractoare, pluguri cu tracţiune
mecanică, batoze de cereale de capacitate mare, semănători cereale şi semănători
sfeclă. În anul 1952 producţia de secerători-legători reprezintă faţă de anul 1949 o
creştere de 1400 la sută. Deasemeni a crescut considerabil producţia de discuri, grape
cu colţi, trioare, selectoare, maşini de recoltat cartofi, etc ”.
“… producem pentru întâia oară strunguri de diferite mărimi (paralele,
revolver, şapinguri etc), maşini de găurit cu diametre de la 12 la 40 mm, polizoare
duble pentru turnătorie, motoare Diesel de la 6 la 220 HP, motoare semi-Diesel şi
motoare cu explozie. Pentru industria uşoară producătoare de bunuri de larg consum,
industria metalurgică produce ringuri, carde simple şi triple şi flyere. Pe şantierele de
construcţii pe tot cuprinsul ţării muncitorii lucrează acum în bună parte cu utilaj
românesc. S-au construit în ultimii ani mori cu bile, concasoare, betoniere, macarale,
excavatoare, screpere şi buldozere, iar în ultimul timp au început să se producă şi
tractoare de 120 HP. Muncitorilor din industria carboniferă le sunt trimise locomotive
subterane produse la uzinele “23 August”, ciocane de abataj, burghie miniere şi
altele.” România liberă, anul X, nr 2453, Miercuri 20 august 1952
Încep să se producă maşini unelte, maşini rutiere, utilaje de construcţii, maşini

pentru industria minieră, petroliferă, textilă, etc.
33
ION ŞTEFANOVICI
“Pe şantierele Canalului Dunăre-Marea Neagră, grederele româneşti

contribuie cu succes la accelerarea lucrărilor de construcţie. În întreprinderile ţării,
strungurile fabricate de uzinele “Victoria” sau “Steagul Roşu” sunt minunate arme în
mâinile muncitorilor noştri în lupta pentru creşterea producţiei şi productivităţii. Pe
ogoarele scumpei noastre patrii sute şi sute de tractoare cu şenile trimise de
metalurgiştii de la “Sovromtractorul” contribuie din plin la transformarea socialistă a
agriculturii.”
“Convertorul de frecvenţă de 8000 de kilowaţi, liniile tehnologice de ciment

cu o capacitate superioară construite după cele mai noi cerinţe ale tehnicii, ciocanele
de forjă, maşinile de robotat, sunt alte noi produse industriale româneşti."
Notabil pentru anul 1952 mai este şi fabricarea la uzinele “Progresul” din
Brăila a primului excavator românesc.
Industria farmaceutică incepe să producă compoziţii mai complicate pentru
acele vremuri cum ar fi digitalină, aprirină, cloramină, preparate antituberculoase,
polivitamine, etc.
“În timp ce la Ovidiu II miile de constructori sărbătoreau inaugurarea
termocentralei, la sectorul 12 de lucrări ale Canalului se desfăşoară Duminică
dimineaţa un alt eveniment deosebit. Muncind cu însufleţire în cadrul întrecerii
socialiste pornite cu sectorul 24 Medgidia, constructorii sectorului 12 au izbutit să-şi
îndeplinească cu cinste angajamentul luat şi să înceapă în ziua de 17 august primele
lucrări de betonaj la ecluzele Canalului.... Acum vor începe lucrările de betonaj de
mari proporţii, ecluzele necesitând turnarea a zeci şi sute de mii de metri cubi de
beton„. România liberă, anul X, nr 2453, Miercuri 20 august 1952
Canalul-Dunăre-Marea Neagră. Suntem la unul din punctele de lucru ale

sectorului “23 August” de pe Canalul-Dunăre-Marea Neagră. Pe calea ferată
înaintează încet o garnitură de tren. Cele 20 de vagoane sunt pline cu pamânt excavat.
Priveşti această garnitură şi ai impresia că vor trece ore în şir până vor fi descărcate
toate vagoanele. … cele patru hidromonitoare instalate aici sunt puse în funcţiune. Ele
sorb cu putere apa din canalul de desecare şi o trimit prin “tunurile de apă”, cu o
putere de 6 atmosfere, să descarce vagoanele. A trecut doar un minut şi un vagon
întreg e descărcat. În afară de timpul scurt în care se face descărcarea vagoanelor, în
afară de evacuarea apei din canalul de desecare, staţia de hidrodesecare mai are
avantajul că mareşte ciclul de circulaţie al garniturilor de tren. În 16 ore de lucru pot fi
descărcate 14 garnituri de tren, cu câte 20 de vagoane fiecare. România liberă, anul
X, nr 2475 Duminică, 14 septembrie 1952
34
„Canalul-Dunăre-Marea Neagră înaintează spre mare. ... Munca şi lupta

constructorilor Canalului a fost încununată de un succes răsunător: pe o porţiune de
trei kilometri Canalul a fost terminat”. România liberă, anul X, nr 2476 Marţi, 16
septembrie 1952
Unii vor afirma, aflând despre aceste realizări, că ele reprezintă un bun dat,
normal şi de obligaţia guvernelor acelei perioade. Dar mergând pe acest raţionament,
ce putem afirma referitor la obligaţiile guvernelor care s-au succedat din 1990 până
astăzi şi care nu au reuşit nici măcar realizarea reţelei de apă-canal în zonele
limitrofe marilor oraşe? Dar despre satele şi comunele aflate la o distanţă mai mare
de zonele urbane, care nu au nici măcar curent electric – dar ale căror locuitori sunt
cetăţeni europeni?
“Noi locuinţe muncitoreşti.

Grija pentru creşterea permanentă a
nivelului de trai al oamenilor muncii este puternic
oglindită în capitolele proiectului de Constituţie.
Un aspect al politicii de ridicare continuă a
nivelului de trai este şi construirea de locuinţe
muncitoreşti.... – în clişeu un grup de locuinţe
muncitoreşti nou construite la Moroeni.
(Fotografie E. IAROVICI)„ România liberă,
anul X, nr 2480, Sâmbătă, 20 septembrie 1952,
pag 2
Inaugurarea uzinei “Carbochim” de la Cluj – o

unitate a industriei grele româneşti. Din cuvântarea
tovarăşului Mihail Florescu, ministru adjunct la
Ministerul Industriei Metalurgice şi Industriei Chimice:
“Construcţia uzinei, iniţiată de partid şi guvern în anul
1949, a fost înfăptuită cu doi ani mai devreme decât
termenul fixat, datorită muncii neobosite a proiectanţilor
institutelor “IPROCHIM”, „IPROMET”, „IPROM”,
muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor de la
întreprinderea „Sovromconstrucţii” nr.3 ” România
liberă, anul X, nr 2482, Marţi, 23 septembrie 1952
35
ION ŞTEFANOVICI
“Prima fabrică de tananţi din ţară a intrat în funcţiune. În Piteşti, a fost

construită prima fabrică de tananţi
(“Argeşul – I.Ş.”) de acest fel din ţara
noastră. În anul 1949, pe un vast teren
viran s-a născut un şantier pe care
vrednicii constructori de la
“Sovromconstrucţie” nr. 3 au pornit
bătălia pentru realizarea cu succes a
sarcinilor. … Toate utilajele, maşinile şi
instalaţiile noii fabrici au fost realizate
pentru prima dată în întreprinderile
noastre ...” România liberă, anul X, nr 2484, Joi, 25 septembrie 1952
“Intrarea în funcţiune a fabricii de tananţi „Argeşul” din Piteşti aduce
rezolvarea uneia din problemele importante ale economiei naţionale, aprovizionarea
industriei de pielărie cu tananţi, produs care în trecut era importat. Obţinerea unei
producţii proprii de tananţi va asigura noi posibilităţi de dezvoltare industriei noastre
de pielărie şi încălţăminte. ...” România liberă, anul X, nr 2487, Duminică, 28
septembrie 1952
Acesta este şi anul montării scheletului de oţel a “Casei Scânteii”, sosit de

la combinatul “Sovrommetal” Reşiţa.
Din punctul de vedere al drepturilor minorităţilor naţionale, reţeaua de şcoli
în limba minorităţilor a cuprins în anul şcolar 1951-1952:
899 de grădiniţe de copii şi cămine de zi cu 42.254 preşcolari.
2267 şcoli elementare de ciclul I şi II cu 237660 elevi.
79 şcoli medii teoretice cu 13179 elevi.
92 şcoli medii tehnice cu 11809 elevi.
197 şcoli profesionale şi cursuri de calificare cu 11312 elevi.
1 universitate maghiară cu 7 facultăţi şi 6 institute de învăţământ superior,
având împreună un număr de 3045 studenţi maghiari.
Înca din 1945, a fost înfiinţată Universitatea Bolyat din Cluj. România liberă,
anul x, nr 2439, duminica 3 august 1952
36
Atenţie acordată detaliilor, abordări uitate subit dupa 1990. “Grădini pe

litoralul Mării Negre. Pentru transformarea malurilor Mării Negre în grădini
înfloritoare, lucrările au început încă de anul trecut. În acest scop s-a creat un sector
silvic de litoral, iar Institutul de Proiectări Silvice a întocmit un prim proiect al zonelor
verzi ce urmează să fie formate. De asemeni pentru a se asigura materialul săditor
necesar s-au înfiinţat 4 pepiniere speciale, la Mangalia, Comarova, Agigea şi Tuzla în
care au fost pregătiţi arbuşti de ornament, potrivit condiţiilor de sol şi de climă ale
litoralului nostru. Pentru ca întreg litoralul Mării Negre să se transforme într-o grădină
înfloritoare, oamenii din sectorul silvic nu-şi precupeţesc eforturile. Ei ştiu că prin
munca lor, ajută miile de oameni ai muncii, veniţi la odihnă în staţiunile balneare să-şi
petreacă concediul într-un chip cât mai plăcut”. - România liberă, anul X, nr 2442,
joi 7 august 1952, pag 3
“Fabrica de ciment “Congresul al XIX-lea”. ... Aşezat într-o splendidă

poziţie, colosul ce transformă pietrele de calcar şi marnă în ciment, se ridică masiv,
împunător. ... Morile de ciment se învârt lent, continuu, fără o clipă de răgaz.
Concasoarele mestecă nesăţoase pietrele aduse pentru măcinat, benzile rulante
transportă klinkerul. ...” - România liberă, anul X, nr 2538, Vineri 28 noiembrie
1952
“Noi linii tehnologice la Fieni. Ploieşti – la fabrica de ciment “Ilie Pintilie”

din Fieni a fost sărbătorită Joi dimineaţă inaugurarea unor noi linii tehnologice. Noile
linii au fost proiectate în întregime de un grup de ingineri şi tehnicieni din ţara noastră,
iar montarea şi construcţia au fost realizate de către colectivele Tustului 3
“Sovromconstrucţie” şi Întreprinderii de Construcţii şi Montaj Bucureşti. … Odată cu
construcţia noului agregat şi reutilarea fabricii, au fost construite şi alte clădiri care
aduc îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale muncitorilor: noi blocuri muncitoreşti care
cuprind peste 100 de apartamente. ” - România liberă, anul X, nr 2538, Vineri 28
noiembrie 1952
“Ieri, (27 Noiembrie, 1952 – I.Ş) a fost inaugurată o nouă unitate industrială în
regiunea Dobrogei: fabrica de şuruburi şi buloane „9 Mai.” Prin intrarea în
funcţiune a acestei întreprinderi se aduce o preţioasă contribuţie la realizarea cu succes
a numeroaselor lucrări care se desfăşoară astăzi pe şantierele Canalului-Dunăre-Marea
Neagră. ... Lucrările de construcţie care au început în Septembrie 1951, au fost
executate într-un ritm rapid de întreprinderea de construcţii 103 din Cernavodă şi
întreprinderea 106 de instalaţii.” - România liberă, anul X, nr 2538, Vineri 28
noiembrie 1952
37
ION ŞTEFANOVICI
Fabrica de produse ceramice “Zorile Noi” se situează “La o margine a

oraşului Piatra Neamţ. ... În fabrică există acum uscătorii tunel care reduc timpul de
uscare a cărămizilor de la 20 de zile la o singură zi. Macanizarea procesului de
producţie dă muncitorilor posibilitatea să folosească din plin metoda sovietică
Duvanov de ardere rapidă a cărămizilor. Pentru înlocuirea extragerii manuale a argilei,
întreprinderea a fost dotată cu puternice excavatoare. Proiectul fabricii a fost făcut în
cadul Institutului de Cercetări Ceramice. Inaugurarea fabricii a avut loc Joi 27
Noiembrie 1952...” - România liberă, anul X, nr 2538, Vineri 28 noiembrie 1952
Fabrica “Bistriţa”, construită “la Bistriţa, în Munţii Rodnei, a fost inaugurată

Miercuri după-amiază (26 Noiembrie 1952 – I.Ş.). ... noua fabrică a fost dotată cu cele
mai moderne maşini şi aparataje pentru producţia de unt, lapte pasteurizat şi cu
frigorifere. Mecanizarea muncii în proporţie de peste 80 la sută a dus la obţinerea unei
producţii continuu mărite .... această unitate este menită să valorifice însemnata
bogăţie a acestei regiuni, vestită prin vitele sale de rasă care dau anual, cantităţi mari
de lapte de calitate superioară. Fabrica a fost ridicată într-un timp foarte scurt, un an de
la începerea construcţiei.” România liberă, anul X, nr 2538, Vineri 28 noiembrie
1952
“Inaugurarea clădirilor Institutelor Agronomic şi de Ştiinţe Economice şi

de Planificare din Iaşi. ... Clădirea institutului a fost începută în urmă cu 10 ani
(1942 – I.Ş.) şi abandonată imediat după ce s-au turnat fundaţiile, pentru că burghezia
“nu a găsit” sumele necesare lucrării. Institutul Agronomic de astăzi, format din
facultăţile de Zootehnie, Horticultură şi Agronomie, pune la dispoziţia studenţilor săli
de curs mari şi luminoase şi laboratoare înzestrate cu tot aparatajul necesar unui studiu
temeinic.„ România liberă, anul X, nr 2538, Vineri 28 noiembrie 1952
Inaugurarea fabricii de placaj “Cea de a 5-a aniversare a RPR”. “În oraşul

Râmnicul Vâlcea a avut loc Duminică (28 Decembrie 1952 – I.Ş.) inaugurarea festivă
a fabricii de placaj “Cea de a 5-a aniversare a RPR”, una dintre marile unităţi ale
industriei noastre de prelucrare a lemnului. Prin intrarea în funcţiune a acestei noi
fabrici de placaj, marile cantităţi de lemn din regiune vor fi valorificate în cele mai
bune condiţiuni. Realizată după proiectele Institutului de proiectări din industria
lemnului I.P.R.O.I.L., în colaborare cu I.P.C.S., … noua fabrică de placaj a fost
încredinţată muncitorilor şi tehnicienilor trustului nr. 6 Construcţii-Craiova, care în
colaborare cu Intreprinderea nr. 3 Izolaţii şi nr. 18, 19 şi 21 Instalaţii din Bucureşti, au
reuşit să dea în producţie în mai puţin de un an cea mai mare clădire a viitorului
38
combinat forestier din această regiune.” (Agerpres) România liberă, anul X, nr 2566,
Marţi 30 decembrie 1952
„Mişcarea de cultură fizică şi sport

din ţara noastră a înscris în anul 1952
însemnate succese pe drumul făuririi sportului
de masă .... (Vedere generală a parcului
polisportiv “Dinamo” din Capitală)”
ANUL 1953
“Tractorul de 120 H.P. aşezat pe un pedestal înalt de piatră domină sala

imensă a Expoziţiei … Fabricat de
muncitorii şi tehnicienii uzinelor
“23 August” cu ajutorul unei
bogate documentaţii tehnice
sovietice, tractorul pe şenile are o
forţă de circa 10.000 de Kg. şi
poate urca fără efort terenuri
înclinate de până la 45 de grade.
Această maşină puternică aduce o mare contribuţie la uşurarea lucrărilor de construcţii
pe şantierele patriei noastre. În clişeu (în partea stângă) tractorul de 120 H.P. “23
August”
În clişeu în partea dreaptă se observă “strungul de copiat … cel mai nou tip de
strung executat în ţara noastră. Realizarea acestei maşini – după ultimele cuceriri ale
tehnicii înaintate sovietice – constituie un nou şi important succes pe drumul
industrializării socialiste a ţării. Construit în atelierele Institutului de proiectări de
maşini, strungul de copiat lucrează cu viteze de tăiere foarte mari, fiind în stare să
execute formele celor mai complicate piese.” Scânteia, anul XXII Nr. 2551, Joi 8
Ianuarie 1953
Cunoscând îndeosebi istoria recentă a fabricii Nicolina, mai exact după 1990,
care a devenit de tristă amintire, am fost plăcut surprins să aflu care a fost realmente
39
ION ŞTEFANOVICI
profilul de bază al fabricii şi bineînţeles cu ce a contribuit activitatea acestei fabric la

economia naţională a României. Ca absolvent al liceului CFR Iaşi, specializarea
mecanic de locomotivă, înţeleg valoarea reală a relizărilor acelor ani. Iată că
primul vagon de mare tonaj a fost fabricat la Atelierele CFR Nicolina - Iaşi.
“Pentru prima dată în istoria căilor ferate, Atelierele CFR, înzestrate cu utilajul
necesar, pot fabrica vagoane. Acest fapt a fost demonstrat cu succes de către colectivul
de muncă al Atelierelor CFR Nicolina, care a terminat primul vagon de tonaj mare.
Vagonul de 20 tone, fabricat în întregime în Atelierele CFR Nicolina, constituie
prototipul de vagon după care va urma fabricarea în serie. Începând cu luna Martie
(1953), Atelierele de la Nicolina vor livra numeroase vagoane de tonaj mare.”
România Liberă, anul XI, Nr. 2590, Joi 29 Ianuarie 1953
Ce a implicat construirea hidrocentralei de la Bicaz

“Înaintează construcţia hidrocentralei “V.I. Lenin”. Tinerii brigadieri de la
tunel-ieşire de pildă au obţinut deosebite succese …. Muncitorii de la uzina “Diesel”
care alimentează cu energie marele şantier al hidrocentralei ca şi satele din jur, depun
eforturi .... Frumoase succese obţin şi muncitorii de la Construcţii şi instalaţii Dodeni
.... ” România Liberă, anul XI, Nr. 2590, Joi 29 Ianuarie 1953
“Fabrica de ciment de la Bicaz. În fiecare zi mari cantităţi de piatră scoase

din carierele de la Cheile Bicazului iau calea către
uriaşele agregate ale fabricii de ciment, care se vede
în această fotografie. Aici, din piatra de o tărie
neobişnuită scoasă de la “Chei”, se fabrică un ciment
de o calitate superioară. Un asemenea ciment este
necesar constructorilor care ridică imensul baraj şi
care consolidează tunelul hidrocentralei “V.I.
Lenin”. Fabrica de ciment “Congresul al XIX-lea”
din Bicaz este încă una din nenumăratele înfăptuiri
ale regimului nostru democrat-popular.” Foto Agerpres. România liberă, anul XIV,
nr 3617, Vineri 25 Mai 1956
40
“Prepararea betonului necesar turnării uriaşului baraj al hidrocentralei

“V.I. Lenin”. La Bicaz a fost construită o fabrică de
beton. Fabrica este complet automatizată şi are o
capacitate zilnică de 4000 m.c. beton. De la fabrică
până la baraj nu este cale lungă. Cu toate acestea
trenul care transportă este foarte grăbit. Aşa cum se
vede în clişeul de mai sus, odată cu sosirea de la
fabrică a unui nou transport de beton intră în
funcţiune macaraua-funicular. Rând pe rând, cupele
pline vârf cu beton sunt ridicate de pe platforma
trenului şi transportate până deasupra blocurilor
barajului unde este turnat. Fotografie M. Popescu” România Liberă, anul XI, Nr.
2590, Joi 29 Ianuarie 1953
“Beton pentru barajul marei hidrocentrale. Constructorii hidrocentralei

“V.I. Lenin” de la Bicaz înfăptuiesc în aceste zile pagini
pline de eroism. Fără nici o teamă ei lucrează la înălţimi
ameţitoare, în vecinătatea norilor, deasupra crestelor de
brazi. Priviţi de pildă, fotografia de mai sus. Pe lângă uriaşa
macara funicular adusă din R.D. Germană pentru turnarea
betonului la baraj omul pare doar o mogâldeaţă. De pe
malul stâng al Bistriţei betonul preparat de fabrica
automată de beton este transportat la locul de turnare. În
numai 4 minute cupa de 2 tone este încărcată, coborâtă şi
descărcată în locul unde se înalţă uriaşul baraj al
hidrocentralei. Foto Mihai Popescu.” România Liberă,
anul XIV, Nr. 3653, Vineri 6 Iulie 1956
“În acest loc în care se înalţă barajul marei

hidrocentrale “V.I Lenin” de la Bicaz, albia Bistriţei
a fost schimbată. În fundul vechii albii, între doi munţi,
constructorii toarnă beton pentru a înălţa barajul. În
timp ce la 30 de metri sub albia râului, puternice
excavatoare adâncesc fundaţiile, bene încărcate cu beton
îşi descarcă încărcătura pentru formarea umerilor
puternicei construcţii. Rând pe rând vagonetele
suspendate pe cablurile macaralelor funicular, aduc
betonul de la fabrica care îl prepară automat şi-l varsă
acolo unde constructorii au nevoie. Aşa arată în aceste zile, şantierul barajului, un
41
ION ŞTEFANOVICI
sector al marelui şi complexului şantier al hidrocentralei de la Bicaz. Foto: Nicu

Vasile” România Liberă, anul XIV, Nr. 4244, Marţi 3 Iunie 1958
“O victorie a constructorilor hidrocentralei “V.I. Lenin” – Bicaz. Apele

Bistriţei au fost dirijate prin golirile provizorii
ale barajului. Duminică (2 august 1959 – I.Ş.)
în Bicaz, acolo unde se înalţă uriaşul baraj al
hidrocentralei “V.I. Lenin”, apele Bistriţei au
fost dirijate prin golirile de fund provizorii din
partea de mijloc a barajului. Acest fapt a
marcat o nouă etapă în lupta entuziastă pe care
constructorii … o desfăşoară pentru punerea în
funcţiune a hidrocentralei la termenul stabilit.
Este semn că lucrările în acest sector important au intrat în faza construcţiei
definitive.” România Liberă, anul XVII, Nr. 4605, Marţi 4 august 1959
“La uzina hidrocentralei de la Bicaz se

montează uriaşele turbine. Sala mare a uzinei propriu-
zise a Hidrocentralei “V.I. Lenin” de la Bicaz a fost déjà
înălţată. Odată cu lucrările de finisaj ale zidăriei se
desfăşoară în ritm viu şi instalarea agregatelor energetice.
Cu ajutorul podurilor rulante de 125.000 kg. se execută
montarea uriaşelor turbine ce vor produce energia
electrică. Cu multă pricepere şi siguranţă la
preansamblarea acestora lucrează montorii conduşi de
Constantin Vrânceanu, pe care-i vedeţi în clişeul nostru.
Foto: Nicu Vasile” România Liberă, anul XVII, Nr.
4667, Joi 15 Octombrie 1959
În imaginea alăturată puteţi observa forma

finală a hidrocentralei de la Bicaz.
42
“Pe noul şantier al socialismului de la Hunedoara. La sfârşitul anului trecut

la Hunedoara a fost deschis un nou şantier … şantierul uzinei termoelectrice care va
intra în funcţiune anul acesta. … Pe şantierul uzinei “Cocsochimice” munca se
desfăşoară cu acelaşi avânt sporit.... Totodată, brigăzile de la săpături de fundaţie
pentru diferite instalaţii, ... reuşesc să excaveze zilnic .... ” România Liberă, anul XI,
Nr. 2590, Joi 29 Ianuarie 1953
“Se înalţă termocentrala din Sângeorgiul de Pădure. Pe un platou întins,

străjuit de dealurile subcarpatice, printre care şerpuiesc apele înspumate ale Târnavei,
se ridică una dintre construcţiile măreţului plan de electrificare: termocentrala
Sângeorgiul de Pădure. … Viaţa acestui important şantier a început în 1951. Au venit
să lucreze pe acest şantier dulgheri din Sângeorgiul de Pădure, săpători din Miercurea
Ciuc, zidari din Odorhei şi lăcătuşi din Gheorghieni. Au venit să construiască laolaltă
cu maghiari şi secui, români din părţile Bucureştiului, Sibiului şi Clujului. În toamna
anului 1951 au sosit din Uniunea Sovietică proiectele termocentralei. Săpătorii şi
betoniştii … au accelerat turnarea fundaţiei uzinei… Apoi au început să sosească
uriaşele excavatoare, benzile transportoare şi vagoanele basculante. … Au fost
terminate clădirea uzinei, casa tablourilor de comandă de unde vor zbura prin reţele de
înaltă tensiune, pe cuprinsul întregii Regiuni Autonome Maghiare, spre Oraşul Stalin
(Braşov – I.Ş.) şi spre exploatările forestiere din această parte a ţării milioanele de
K.w. oră. S-a construit casa de epurare chimică a apei şi atelierul de reparaţii al
viitoarei uzine. Cu tot viscolul şi gerul usturător al iernii, dulgherii condusi de
fruntaşul în producţie Arpad Dropa, ridică cu îndemânare cofrajele pentru
îmbracămintea de beton a turnului de răcire a apei. Pe Târnavă se munceşte intens la
baraj. În spatele uzinei, săpătorii excavează pământul unde se va înălţa coşul de fum.
Sudorii dau zor la sudura acoperişului uzinei şi a cazanelor de aburi. Pe şantier au sosit
montorii, care au şi început primele lucrări de montaj. Toţi constructorii de pe acest
şantier… sunt hotărâţi ca în acest an să dea în folosinţă primul grup producător de
energie electrică al termocentralei Sângeorgiul de Pădure. ” România Liberă, anul
XI, Nr. 2602, Joi 12 Februarie 1953
“Hidrocentrala de la Moroeni a intrat în funcţiune. În valea Ialomiţei ... în

primăvara anului 1949 .... au început primele lucrări ale hidrocentralei Moroeni.
Vineri dimineaţă (13 martie 1953) primii kilowaţi produşi de hidrocentrală au pornit
pe liniile de înaltă tensiune pentru a pune în mişcare nenumăratele maşini şi motoarele
din fabricile, uzinele şi sondele regiunii. .... în curând energia electrică izvorâtă de la
Moroeni va contribui la electrificarea liniei ferate Câmpina-Oraşul Stalin (Braşov –
I.Ş.).
43
ION ŞTEFANOVICI
Luptele duse cu apele învolburate ale Ialomiţei pentru ridicarea barajului şi

făurirea bazinului de egalizare, condiţiile grele în care
au lucrat minerii şi au sfredelit albie nouă Ialomiţei în
miezul muntelui, toate sunt dovezi ale muncii ....
Pentru ridicarea tuturor acestor construcţii care stau
azi mărturie a priceperii şi a muncii lor cretoare s-au
săpat în munte mari cantităţi de pământ şi de piatră.
Pentru a stăvili cursul Ialomiţei s-au turnat circa
12.000 mc de beton, iar la galeria de aducţiune şi
nodul hidraulic circa 20.000 mc de beton. Joi (12
martie) către seară ... se făceau ultimele probe pentru
darea în funcţiune a hidrocentralei.
Cu câteva zile înainte se făceau probele la conducta torţată care a corespuns
perfect la probele statistice şi dinamice. Rând pe rând au fost făcute probele mecanice
ale instalaţiilor. Joi ... maşina a fost pornită din nou pentru ultimele probe mecanice şi
de punere la punct a tuturor dispozitivelor automate ale turbogeneratorului. Peste câtva
timp s-a trecut şi la executarea probelor electrice. .... Vineri dimineaţă în camera de
comandă, prin telefon se ţinea legătura permanent cu celelalte centrale electrice din
sistemul interconectat. Tensiunea şi frecvenţa se păstrau egale. La ora 10.30, cu glasul
plin de emoţie, inginerul şef a anunţat: “Peste câteva momente intrăm în paralel.
Atenţie!” Cu ochii ţintă la sincronoscop (aparatul care compară turaţia
turbogeneratorului, care se pune în funcţiune cu turaţia celorlalte maşini), tehnicianul
de serviciu urmărea atent rotaţia acului. Încet acul s-a apropiat de punctul zero. În
aceeaşi clipă, învârtind butonul de închidere al întrerupătorului liniei, pe masa
panoului de comandă s-a aprins un bec roşu. Era ora 10.43! Din bornele generatorului
primii kilowaţi au ieşit cu iuţeala gândului în firele de înaltă tensiune. ... Hidrocentrala
Moroeni a intrat în funcţiune! ... ” România Liberă, anul XI, Nr. 2629, Sâmbătă 14
Martie 1953
“Lucrările complexului sportiv

“23 August” (actualul “Lia Manoliu” –
I.Ş.). Colectivul de specialişti ai
Institutului “Proiect Bucureşti” a predat
zilele acestea întreprinderii “30
Construcţii” proiectul tehnic de
construcţie al complexului sportiv “23
August” unde se vor desfăşura
competiţiile sportive în cadrul Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor ce va
avea loc în această vară (20 Martie 1953) la Bucureşti.
44
Proiectul tehnic al construcţiei a fost realizat de un grup de tineri arhitecţi,

ingineri şi desenatori care s-au inspirat în
lucrările lor de la construcţia stadionului
Kirov din Leningrad (Kirov, prim-
secretarul oraşului Leningrad, era
considerat un apropiat al tovarăşului
Stalin – I.Ş). Stadionul va cuprinde
80.000 de locuri. Intrarea pe stadion se
va face prin trei artere principale:
Bulevardul Muncii, strada Maior Coravu
precum şi prin şoseaua Iancului, pe o
strada nouă a cărei construcţie a şi
început. De la cele trei porţi principale de intrare şi până la stadion vor fi amenajate
alei plantate care vor duce la un inel de circulaţie în jurul stadionului. De aici, scări
monumentale, de 7,50 m, vor urca pe taluzul plantat cu arbori din jurul stadionului
care conduce spre o promenadă circulară largă de 15 m, situată la partea superioară a
tribunelor. De aici, scări aşezate la distanţe de 15 m, între ele vor permite spectatorilor
să-şi ocupe locurile în tribune. În afara terenului de fotbal stadionul va cuprinde o pistă
de alergări cu 6 culoare. În cele două părţi drepte pista va avea 8 culoare. Stadionul va
fi de asemeni amenajat pentru probele de sărituri şi aruncări. În partea vestică, la
intrarea dinspre str. Maior Coravu, vor fi construite 8 cabine de radio de unde se va
putea transmite simultan în şase limbi. În partea opusă vor fi construite 2 tuneluri prin
care sportivii vor pătrunde în stadion. Între gurile de intrare ale tunelului, în partea
exterioară a stadionului, se va construi pavilionul pentru sportive, cuprinzând vestiare,
duşuri, săli de masaj, cabinet medical, etc.
În afara stadionului, la o distanţă de 350 m, vor fi amenajate 8 terenuri de
volei, 3 de basket şi 4 de tenis. La 200 de m de stadion, înspre intrarea din Bulevardul
Muncii, se va construi un teren de antrenament de fotbal şi o pistă de atletism. Fosta
groapă a Vergului care are o adâncime de 8 m şi o suprafaţă de 80.000 mp. va fi
amenajată ca parc. În mijlocul ei se va amenaja un lac în suprafaţă de 25.000 mp pe
care se va face canotaj şi vor avea loc competiţii sportive. În partea opusă a
stadionului se va construi un teatru în aer liber cu o capacitate de 4500 de locuri,
pentru spectacole de estradă. Lucrările pe şantierul complexului “23 August” au
început încă de la sfârşitul lunii Februarie. … Numai pentru construirea stadionului
vor trebui excavaţi 200.000 mc de pământ, iar în total 400.000 mc. … De la 12 Martie
excavatoarele au început să lucreze şi noaptea la lumina reflectoarelor. În felul acesta
se va ajunge la excavarea a 6000 mp de pământ în 24 de ore. … căile de transport vor
fi asigurate prin introducerea chiar pe şantier a unei linii de cale ferată şi a unei linii de
tramvai unde vagoane motor cu remorci speciale, vor transporta agregate, balastul şi
cărămida.” România Liberă, anul XI, Nr. 2635, Vineri 20 Martie 1953
45
ION ŞTEFANOVICI
Principalele evenimente gazduite de Stadionul Naţional (fost 23 August)

1953 - Se inaugurează cel mai mare stadion din România, construit cu ocazia
Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Bucureşti;
1963 - Dinamo-Real Madrid, 1-3, în turul II al Cupei Campionilor Europeni, la care au
asistat aproximativ 100.000 de spectatori;
1969 - România - Grecia, scor 1-1, şi "tricolorii" se califică la Cupa Mondială din
1970;
1973 - Cea mai categorică victorie din istorie a echipei naţionale: 9-0, cu Finlanda, în
preliminariile CM.
1975 - Dinamo învinge Real Madrid cu 1-0, gol Alexandru Sătmăreanu, în primul tur
al CCE;
1983 - România învinge campioana mondială, Italia, cu 1-0 în preliminariile Euro '84;
1983 - Atleta Anişoara Cuşmir stabileşte un nou record mondial la săritura în lungime,
cu o performanţă de 7,43 metri;
1983 - Dinamo învinge cu 3-0 pe Hamburg, în turul al doi al Cupei Campionilor
Europeni;
1985 - România ratează calificarea la Cupa Mondială din 1986, după 0-1 cu Irlanda de
Nord;
1989 - La 23 august 1989 are loc ultima defilare comunistă, prilejuită de ziua naţională
a României;
2003 - România - Danemarca, scor 2-5, în preliminarile Euro 2004;
2006 - Steaua şi Rapid se întâlnesc în primul sfert de finală al unei competiţii
europene, disputat între două echipe româneşti;
2007 - România - Albania, ultimul meci al echipei naţionale pe acest stadion.
“Primul autocamion fabricat în R.P.R. Respectându-şi cu cinste

angajamentele luate, colectivul uzinelor “23
August” din Capitală a terminat, zilele acestea,
construirea primului autocamion românesc.
Autocamionul a fost realizat pe baza
documentaţiei tehnice sovietice: construcţia
diferenţialelor a fost inspirată după tipul
camionului ZIS-150, cea a suspensiei după tipul
ZIS-151 iar roţile cu genţi, direcţia şi frânele
pneumatice după cele ale trolebusului sovietic
M.T.B. La realizarea autocamionului a muncit cu
râvnă colectivul de proiectare, condus de tov.ing. H. Holban, .... ing. Sergiu Cunescu,
ing. Ervin Edelstein, ing. Cornel Vlad, ing. Louis Rubel, proiectantul Traian
Călinescu, ... tov Gh. Costin, Şt. Duţă, Şt. Filip, A. Başa, Petrică Petre şi alţii. În clişeu
o parte din constructori, în faţa autocamionului.” Scânteia, anul XXII Nr. 2644,
Vineri, 24 Aprilie 1953
46
“Primele motociclete româneşti. ... Colectivul de muncitori, tehnicieni şi

ingineri de la uzinele I.M.S. Câmpulung, regiunea
Piteşti, ... a dat primul lot de motociclete fabricate în
R.P.R. La conceperea şi proiectarea motocicletelor
româneşti a fost folosită documentaţia tipurilor de
motociclete sovietice şi cehoslovace. În clişeu se
execută ultimele lucrări de montare a primelor
motociclete româneşti.” Scânteia, anul XXII Nr.
2649, Joi, 30 Aprilie 1953
„Primul agregat pentru

producerea ploii artificiale construit in
ţara noastră, la lucru pe terenul
gospodăriei de stat din Periş.” România
Liberă, anul XI, Nr. 2668, Marţi 28
Aprilie 1953
“La complexul “Griviţa Roşie” a luat fiinţă o nouă policlinică amenajată într-
un tren cu 8 vagoane, special
construit în acest scop. În
primul vagon e instalat un
grup electrogen şi sunt
amenajate boxe cu diferite
animale necesare
experienţelor de laborator. Al
doilea vagon cuprinde secţia
de radiologie, un laborator şi o
sală de consultaţie. În vagoanele 3 şi 4 se află loboratoare şi cabinete de consultaţie. În
vagonul al cincilea este secţia de stomatologie şi laboratorul de biochimie. În
vagoanele 6 şi 7 sunt amenajate locuinţele medicilor şi ale întregului personal al
policlinicii, iar în ultimul vagon sunt clubul, sala de mese şi bucătăria. În clişeu
(stânga) – laboratorul de biochimie şi (dreapta) – sala de mese a trenului-policlinică.
Acest tren antiepidemic, …va deservi centrele muncitoreşti şi şantierele patriei
noastre …” Scânteia, anul XXII Nr. 2660, Joi, 14 Mai 1953
47
ION ŞTEFANOVICI
“Fabrica de ulei de la Oradea. Unul dintre oraşele ţării în care economia

locală a cunoscut o deosebită înflorire este oraşul
Oradea. Ca urmare a muncii stăruitoare a
comitetului executiv al sfatului popular oraşenesc
Oradea (actualele Consilii locale – I.Ş.) de
descoperire şi folosire a resurselor locale, au luat
fiinţă în ultimul timp noi întreprinderi de bunuri
de larg consum.
În clişeu un aspect al fabricii de ulei
comestibil … care va intra în funcţiune în cursul
acestei luni (Septembrie 1953 – I.Ş.). Noua fabrică este dotată cu aparate de precizie
sosite din Uniunea Sovietică, iar instalaţia de prelucrare a uleiului este fabricată în
ţară.” România Liberă, anul XI, Nr. 2774, Marţi 1 Septembrie 1953
Fie că dorim să admitem sau nu, adevărul este că Uniunea Sovietică a pus la
dispoziţia autorităţilor române, patentele, adică schiţele şi noţiunile tehnice de
funcţionare necesare construirii uzinelor, fabricilor şi agregatelor. Pentru inventarea
acestor mecanisme la nivel naţional, ar fi fost nevoie de timp, de resurse aferente
cercetării etc. şi dezvoltarea tehnică a tuturor sectoarelor economiei şi industriei
româneşti ar fi fost mult mai anevoioasă.
Construcţia de locuinţe – o etapă evolutivă fundamentală.

Eliminând subiectivismul din analiza construcţiei sistemului socialist din
România în perioada 1945-1990, trebuie să admitem faptul că acest sistem de
organizare a reuşit pe deplin să rezolve problema locuinţelor. Singurele problemele
cu care se confruntau cetăţenii în privinţa habitaţiei constau în identificarea
modalităţilor prin care să se mute de la una sau două la trei sau patru camere. În nici
un caz nu se punea problema lipsei unei locuinţe, pe
care toate familiile le primeau prin repartiţie.
“În bătrâna cetate a Iaşilor, s-au înălţat în
anii regimului democrat-popular, locuinţe pentru
oamenii muncii, expresie a grijii partidului şi
guvernului pentru creşterea nivelului lor de trai. În
clişeu blocuri muncitoreşti construite de curând în
oraşul Iaşi.” România Liberă, anul XI, Nr. 2778,
Sâmbătă 5 Septembrie 1953
48
Expresia “blocuri muncitoreşti” a fost una propagandistică, cu un ecou

negativ în prezent, dar corespunzătoare acelor timpuri. Consider că, elementele de
propagandă caracteristice unui regim sau altul sunt lipsite de importanţă. Peste ani
dăinuiesc doar rezultatele. Sunt de acord ca şi actualele guverne să se autointituleze
comuniste, fasciste, capitaliste sau ultra capitaliste dar să producă rezultate concrete
care să răspundă nevoilor cu care cetăţenii se confruntă.
De aceea, trebuie să judecăm lucrurile pe baza faptelor. Un aparatament în
aceste blocuri, costă astăzi peste 50.000 euro. S-au apreciat excesiv datorită
neputinţei guvernelor post ’89 de a construi locuinţe în raport cu cerinţele locative ale
populaţiei. De altfel, în cunoştinţă de cauză, ca o persoană care a locuit 30 de ani
într-un bloc muncitoresc pot confirma calitatea demonstrată a acestor construcţii,
unele depăşind 50 de ani.
În contrapondere, ne putem întreba în ce măsură sunt certificate calitativ
blocurile construite de către dezvoltatorii imobiliari, în condiţiile în care fiecare
dezvoltator se bazează pe o forţă de muncă mai mult sau mai puţin calificată şi pe
staţii de betoane care uneori lucrează pe regimul “stat în stat”.
Cu privire la calitatea construcţiilor caselor ridicate în cartierele rezidenţiale
semnele de întrebare sunt şi mai mari.
În definitiv cine efectuează controlul calităţii acestor construcţii?
Inspectoratele de stat în construcţii, conduse de către directori numiţi politic şi în nici
un caz pe baza competenţelor profesionale. Singurul aspect care contează în cazul
acestor numiri politice îl constituie subordonarea directorului în cauză, criteriilor
clientelare.
Sunt cazuri în care proprietarii unor astfel de ansambluri imobiliare sunt şi
şefi ai unor filiale de partide politice. Ne putem imagina în ce măsura a fost inspectat
un astfel de cartier de un director numit de către proprietarul cartierului.
Coborând încă o treaptă ajungem la dezvoltatorii imobiliari, “ultracapitalişti”
care au perceput în avans sume de bani de la viitorii clienţi în contul apartamentelor
aflate în construcţie.
Între timp datorită crizei sau la paravanul ei se confruntă cu imposibilitatea
finalizării blocurilor începute şi nu mai pot sau doresc să returneze sumele de bani
luate în avans de la clienţi. Acesta este capitalismul autentic românesc. Personal nu
cred că o altă formă de capitalism, eventual de sorgintă occidentală, este posibilă în
România.
Pentru că aşa este românul, definit să funcţioneze bine doar într-un climat
riguros reglementat şi coercitiv la nivelul unui sistem care îi dă peste mână sau îl
49
ION ŞTEFANOVICI
trage de urechi atunci când se abate de la parcursul stabilit sau uită de bunele
moravuri.
Din păcate, ansamblurile imobiliare nu îşi propun să răspundă cererii mari
de locuinţe venite din partea tuturor categoriilor sociale. Aceste proiecte de locuinţe
se adresează exclusiv persoanelor care înregistrează venituri mult peste media
salarială din ţara noastră. Această situaţie a condus la aprecierea în exces a
apartamentelor “muncitoreşti” care constituie în continuare baza locativă în
România.
În acelaşi timp, această formă de asigurare a unei locuinţe, i-a obligat pe cei
mai mulţi dintre noi să contracteze un credit bancar imobiliar. Doar prin împrumut şi
refinanţări din bancă au reuşit în ultimii ani românii să-şi achiziţioneze un
apartament sau o casă. Din păcate, sumele de bani împrumutate s-au constituit în
conformitate cu plafoanele de îndatorare stabilite în condiţiile premergătoare
instalării crizei economice.
Astăzi, după diminuarea veniturilor salariale, în condiţiile în care cuantumul
ratelor a rămas neschimbat se instalează imposibilitatea de plată a ratelor. Acest fapt
conduce bineînţeles la executarea de către bănci a ipotecilor şi prin urmare pierderea
locuinţelor de către proprietarii îndatoraţi.
Fiecare dintre noi va judeca pentru sine care situaţie îl avantajează.
Înainte de 1990 trăiam într-un apartament care se afla în proprietatea statului
dar nu trebuia să vărsăm jumătate din veniturile lunare pentru a-l achita şi nici nu ne
dădea nimeni afară din el.
Astăzi, poţi dobândi un apartament după moartea părinţilor sau prin
cumpărare în co-proprietate cu banca, îndatorându-te pentru o perioadă de
aproximativ 30 de ani. Dar ai obligaţia ca în decursul acestor 30 de ani să plăteşti
lunar rata, altfel îţi pierzi casa. Ca atare orice conjunctură nefavorabilă este
interzisă: boala sau şomajul reprezintă factori care în decurs de trei luni îţi pot
schimba radical viaţa. Şi nimănui nu-i pasă!
Acesta este capitalismul autentic românesc.
Să înţelem clar faptul că în condiţiile desolidarizării care bântuie astăzi
societatea românească, fiecare va trebui să se salveze pe cont propriu, deoarece
statul nu ne mai poate asigura protecţia socială.
Nu aş şti să răspund întrebării: o ţară şi populaţia sa au contractat credite sau
creditorii au contractat o populaţie şi teritoriul pe care se află aceasta?
50
După cum puteţi constata denumirile precum “blocuri muncitoreşti” contează

prea puţin!
“Numeroase locuinţe se dau neâncetat în folosinţă muncitorilor. Ritmul

construcţiei de locuinţe muncitoreşti creşte zi de zi
în întreaga ţară. Numai în regiunea petroliferă din
Moldova, în primele cinci luni ale anului acesta au
fost date în folosinţa muncitorilor petrolişti trei noi
blocuri de locuinţe a câte 24 de apartamente. În
fotografie, un nou bloc de locuinţe dat în folosinţa
petroliştilor de la Lucăceşti, raionul Moineşti.”
România Liberă, anul XI, Nr. 2783, Vineri 11
Septembrie 1953
Să avem în vedere faptul că atunci când foloseau termenul de muncitor sau
muncitoresc, socialiştii se refereau la oamenii care munceau indiferent de natura
profesiei şi gradul de instruire. În schimb toate eforturile înfăptuite de către stat erau
puse la dispoziţia celor ce muncesc. Cu acest lucru sunt de acord şi îl susţin pentru nu
consider că este drept faptul că puţinele blocuri construite de ANL, din 1990 până
astăzi, au fost repartizate tot fiilor, ficelor sau nepoţilor celor “în drept să le
repartizeze”!
Ştiu că au beneficiat de aceste apartamente şi cei care chiar aveau nevoie de o
locuinţă, dar referitor la blocurile ANL sunt două probleme: s-au construit prea puţine
şi s-au repartizat pe baze clientelare.
Aceste blocuri erau destinate exclusiv familiilor cu venituri reduse iar acest
principiu a fost încălcat atunci când în ele s-au mutat rude ale celor care au putut
influenţa procesul de repartiţie.
“La Reşiţa în lunca Pomostului, acolo unde altădată se revărsau fără nici o
oprelişte apele Berzavei, a fost construit în anii regimului de democraţie populară, un
nou oraş
muncitoresc.
Astăzi, numeroase
familii de
muncitori,
tehnicieni, ingineri
şi funcţionari de la
uzinele din Reşiţa locuiesc în apartamente noi, bine amenajate ale blocurilor
51
ION ŞTEFANOVICI
muncitoreşti construite în noul oraş. ... În clişeu noi construcţii de blocuri care s-au
ridicat în oraşul muncitoresc din lunca Pomostului.” Scânteia, anul XXIII Nr. 2798,
Miercuri, 21 Octombrie 1953
În Galaţi se construiesc blocuri

moderne pentru muncitorii fruntaşi ....
Fiecare bloc cuprinde câte 18 apartamente
prevăzute cu tot confortul necesar: dormitor, hol,
baie, bucătărie, boxă şi terasă. În clişeu unul
dintre blocurile construite pentru oamenii muncii
din Galaţi.” România Liberă, anul XI, Nr.
2834, Miercuri, 11 Noiembrie 1953
Împrumuturi oferite de stat pentru construirea de case în proprietate

privată.
“Cu ajutorul împrumutului primit de la stat. Pentru muncitorii forestieri, cu

ani în urmă locuinţa era pădurea însăşi ...
familiile lor locuiau în cine ştie ce sat în
colibe sărmane. În clişeu: Aşa arată azi
casele muncitorilor forestieri din codrii
Moldovei. Cu ajutorul împrumutului
primit de la stat, muncitorii forestieri din
satul Frasin, raionul Gura-Humorului şi-
au ridicat case spaţioase şi confortabile.”
România liberă, anul XIII, nr 3475, Joi 8 decembrie 1955, pag 2
“Locuinţe pentru oamenii muncii. În raionul “1 Mai” din Capitală, acolo

unde altă dată era “groapa talciocului”, se
ridică astăzi noi locuinţe prin credite
acordate de stat. În clişeu: Un aspect al
noului cartier; în curând locuinţele vor fi
date în folosinţă.” România liberă, anul
XIII, nr 3476, Vineri 9 decembrie 1955,
pag 2
52
“Şantierul unui nou cartier de locuinţe. În cartierul Floreasca se ridică un

nou cartier de locuinţe. El se va întinde pe o
suprafaţă de 37 de ha şi va fi format din clădiri cu
2-3 etaje, care vor cuprinde 2479 apartamente ce
vor asigura spaţiul de locuit pentru circa 10.000 de
persoane. În clişeu: Un aspect de pe şantierul
noului cartier de locuinţe. Foto: Nicu Vasile”
România liberă, anul XIV, nr 3584, Sâmbătă 14
Aprilie 1956
“Noi locuinţe, mari, frumoase şi luminoase

sunt în curs de construcţie în oraşul Iaşi. În clişeu
unul din cele nouă blocuri în curs de construcţie pe
strada Păcurari. În curând la ferestre vor aparea
perdeluţe albe, semn că noile blocuri şi-au primit
locatarii. Foto: Mihai Popescu” România liberă,
anul XIV, nr 3699, Joi 30 August 1956
“Locuinţe pentru muncitori. Comuna

Popeşti din bazinul carbonifer Dorna-Tătăruş,
regiunea Oradea, a devenit un adevărat orăşel minier.
Numai în ultimii doi ani au fost date în folosinţă
muncitorilor 70 de noi locuinţe. În clişeu un aspect
din acest orăşel al minerilor.” România liberă, anul
XIV, nr 3765, Joi 15 Noiembrie 1956, pag 2
„Locuinţe pentru mineri. În toate

centrele miniere ale ţării ca şi în localităţile
din din preajma exploatărilor, s-au ridicat în
ultimii ani numeroase locuinţe pentru mineri.
În clişeu: Aspect al blocurilor muncitoreşti
construite în comuna Voievozi, regiunea
Oradea. Foto Agerpres.” România liberă,
anul XIV, nr 3766, Vineri 16 Noiembrie
1956
53
ION ŞTEFANOVICI
“Noi blocuri muncitoreşti. Clişeul ...

reprezintă unul din noile blocuri muncitoreşti date
recent în folosinţă în oraşul Craiova. Încă o dovadă
grăitoare a atenţiei pe care o acordă statul nostru
pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale oamenilor
muncii. Foto: Emil Trifan.” România liberă, anul
XV, nr 3809, Marţi 8 Ianuarie 1957
“Noi blocuri construite la Tg. Mureş. În

oraşul Tg Mureş, ca şi în alte oraşe din ţară, s-au dat
în ultimul timp în folosinţă oamenilor muncii
numeroase clădiri noi, spaţioase şi confortabile.
Clădirile care se văd în fotografie au fost construite în
cursul anului trecut, pe str. Libertăţii. Ele cuprind în
total peste 80 de apartamente.” România liberă, anul
XV, nr 3820, Duminică 20 Ianuarie 1957, pag 2
“Locuinţe pentru ceferişti în Constanţa.

Clişeul nostru înfăţişează un aspect exterior al blocului
muncitoresc, dat recent în folosinţă ceferiştilor din
Constanţa. Acest nou bloc este compus din 30 de
apartamente. Foto: A Constantinescu.” România
liberă, anul XV, nr 3821, Marţi 22 Ianuarie 1957
““Oraşul Metalurgiştilor” de la Ştefăneşti. Ca în multe alte locuri de pe

curprinsul patriei, în
anii puterii populare
s-au construit la
Ştefăneşti, numeroase
locuinţe pentru
muncitorii celei mai
tinere uzine din regiunea Piteşti “Vasile Tudose” din Colibaşi. Cartierul muncitoresc
de la Ştefăneşti sau “orăşelul metalurgiştilor” cum este denumit cu mândrie de
localnici, cuprinde astăzi câteva mii de locuitori. Orăşelul este un adevărat complex.
Pe lângă blocurile propriu-zise cu sute de apartamente pentru familişti şi camere
pentru necăsătoriţi, proiectul acestui orăşel a prevăzut tot ce este necesar unei aşezări
54
în care viaţa să poată pulsa din plin: magazine alimentare şi textile, farmacie şi
cooperativă de încălţăminte, chioşc de pâine şi măcelărie, ... pentru a susţine o
activitate culturală şi sportivă, localnicii au la dispoziţie posibilităţi multiple, printre
care cinematograful “Partizanul”, clubul, stadionul .... Foto: Mihai Popescu” România
liberă, anul XV, nr 3939, Sâmbătă 8 Iunie 1957
“Blocuri de locuinţe construite în oraşul

Cluj, cartierul Iris, în anii regimului de democraţie
populară. Foto: I Miclea” România liberă, anul
XV, nr 3993, Sâmbătă 10 August 1957, pag 2
“Pe şantierul uzinei de produse sodice. La Govora

se construieşte în acest cincinal un mare combinat de
produse sodice, nou vlăstar al industriei noastre chimice. Prin
intrarea în funcţiune a acestei uzine care se construieşte cu
ajutorul substanţial al Uniunii Sovietice, se vor produce
anual 150.000 tone sodă calcinată. În clişeu un aspect de pe
şantier. Se montează decantorul pentru saramură. Foto: Nicu
Vaslie” România liberă, anul XV, nr 3997, Joi 15 August
1957, pag 3
În opinia mea, aceasta este viziunea economică adevărată, care răspunde

specializării pe ramură, prin producţie proprie, de la materie primă – la produs finit.
Colateral se observă şi antenţia manifestată faţă de om, respectiv dezvoltarea
condiţiilor de trai pentru capitalul uman implicat în ramurile de producţie nou create.
“În vederea aprovizionării uzinei de produse

sodice care se construieşte la Govora, cu materia
primă necesară, s-au săpat la Ocniţa mai multe
sonde pentru extragerea sării. Pentru cei ce
lucrează în acest sector s-a construit de curând un
bloc de locuinţe pe care îl prezentăm în clişeul de
mai sus. Foto: Nicu Vasile” România liberă, anul
XV, nr 3995, Marţi 13 August 1957, pag 3
55
ION ŞTEFANOVICI
“În vecinătatea gării de Nord. Ieşind de pe culoarele Gării de Nord, călătorii

veniţi în Bucureşti rămân plăcut
surprinşi de priveliştea ce li se oferă. În
faţa gării se profilează noile blocuri din
jurul Palatului Ministerului
Transporturilor şi Telecomunicaţiilor,
care dau un nou aspect pieţii Gării de
Nord. În partea stângă, pe Calea
Griviţei colţ cu Bd. Duca, au dispărut
clădirile vechi, necorespunzătoare.
Locul lor l-au luat două blocuri impunătoare cu câte 7 etaje, care fac corp comun cu
blocul al cărui parter găzduieşte “Bufetul-expres”. Este vorba de blocul din Calea
Griviţei 152-156 cu 68 apartamente şi cel de pe Bd. Duca 3-11 cu 136 apartamente. În
clişeu: un aspect al acestui pitoresc colţ din vecinătatea Gării de Nord. Foto: Mihai
Popescu.” România liberă, anul XVIII, nr 4821, Joi 14 Aprilie 1960
„Un nou oraş? Nu! Numai o parte a complexului de clădiri din apropierea
Palatului Republicii. Am fi vrut să vă
prezentăm în această imagine
întreaga privelişte dar ea n-a încăput
pe o singură fotografie, în ciuda
tuturor eforturilor fotoreporterului.
… Foto: Mihai Popescu” România
liberă, anul XVIII, nr 4824,
Duminică 17 Aprilie 1960
„Pentru dezvoltarea rapidă a sectorului

industriei alimentare care trebuie să producă
... trebuiesc create tot mai multe cadre bine
pregătite. În acest scop se măreşte necontenit
numărul şcolilor medii tehnice de specialitate.
În clişeu, noul local al şcolii medii tehnice de
industrie alimentară din comuna Măgurele,
regiunea Bucureşti. Sutele de elevi care
urmează cursurile acestei şcoli, au asigurate
aici condiţii bune de invăţătură.” România
Liberă, anul XI, Nr. 2779, Duminică 6
Septembrie 1953
56
Iată un exemplu clar de legat de bunele practici ale invăţământului

preuniversitar. Rezultatul îl constituia învăţarea unei meserii la ieşirea de pe băncile
şcolii. Câţi dintre absolvenţii cu studii liceale sau universitare ale şcolii de stat
româneşti mai pot răspunde concret în momentul absolvirii la întrebarea: “Ce ştii să
faci?”
„Statul sprijină efectiv activităţile sportive

alocând sume importante pentru asigurarea
materialelor sportive, amenajarea de cabane
confortabile în munţi, baze sportive, turistice, etc.
În fotografie noua cabană pentru turişti
construită în apropierea Comunei Borşa, regiunea
Baia Mare. Aici pot fi adăpostiţi 300 de turişti.”
România Liberă, anul XI, Nr. 2781, Miercuri 9
Septembrie 1953
Dacă s-ar fi continuat pe direcţia dezvoltarea industriei turismului şi după

1990, în decursul acestor ultimi 20 de ani având şi marele avantaj al spaţiului
Schenghen, turismul românesc ar fi devenit o componentă importantă în formarea
bugetului consolidat al statului.
“Mergând pe linia dezvoltării industriei locale producătoare de bunuri de larg

consum, pentru satisfacerea în cât mai
bune condiţii a nevoilor crescânde ale
oamenilor muncii, comitetul executiv
al sfatului popular orăşenesc Iaşi a
construit prin folosirea resurselor
locale o nouă fabrică de pâine, care
are o capacitate de producţie zilnică de
16.000 de pâini. ... În clişeu 1) clădirea fabricii – centrul de panificaţie nr.16 şi 2)
maistrul Stan Gheorghe, fruntaş ... lucrând la un malaxor fabricat de uzinele
“Tehnofrig” din Cluj” România Liberă, anul XI, Nr. 2817, Miercuri, 21 Octombrie
1953
57
ION ŞTEFANOVICI
“Maşini şi utilaje pentru construcţii.

Industria grea – baza dezvoltării întregii economii –
şi îndeosebi industria de maşini, creată în anii de
democraţie populară, este în continuă creştere. Ea
produce azi maşini şi utilaje care, în trecut, erau
aduse cu bani grei din străinătate. În clişeu unul
dintre compresoarele pentru constuirea de şosele,
fabricat în ţara noastră.” Scânteia, anul XXIII Nr.
2798, Miercuri, 21 Octombrie 1953
Referitor la sistemul politic de reprezentare în Parlament, putem remarca

faptul că sistemul socialist a fost cel care a iniţiat “VOTUL UNINOMINAL” din
dorinţa de a oferi posibilitatea cetăţenilor de a-şi alege prin vot reprezentantul în
Marea Adunare Naţională, instituţie denumită din 1990, Parlamentul României
respectiv în Sfaturile Populare Orăşeneşti actualmente denumite Consilii Locale.
Poate că acesta este primul pas spre normalizarea situaţiei din România şi revenirea
la vremuri mai bune.
În anul 1953, mai exact pe 27 octombrie, maestrul Mihail Sadoveanu era

propus candidat al
Frontului Democraţiei
Populare în
circumscripţia
orăşenească Nr. 176. “În
aula bibliotecii central
universitare din Iaşi a avut
loc Duminică o adunare a
numeroşi scriitori,
profesori, studenţi şi elevi
în vederea propunerii
candidatului
circumscripţiei electorale
orăşeneşti Nr 176 în
alegerile pentru sfatul popular orăşenesc. În mijlocul aplauzelor puternice ale
asistenţei a fost propus drept candidat al F.D.P. maestrul Mihail Sadoveanu,
preşedintele Uniunii Scriitorilor din R.P.R., membru al Academiei R.P.R.
vicepreşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, membru în Consiliul Mondial
al Păcii şi preşedintele Comitetului Permanent pentru Apărarea Păcii din R.P.R.”
România Liberă, anul XI, Nr. 2822, Marţi, 27 Octombrie 1953
58
Prin urmare iată că existe şi exemple de personalităţi române care infirmă

tonul negativ al dezbaterilor lansate la unison după 1990, conform cărora regimul
socialist din ţara noastră a fost unul distructiv.
Am înţeles nevoia de a condamna crimele comunismului, dar nu înţeleg de ce
nu răspundem şi nevoii de a recunoaşte meritele transpuse în rezultate favorabile ţării
şi poporului român în perioada 1945-1990.
Este foarte adevărat şi faptul că Mihail Sadoveanu, prin natura profesiei sale
nu a reprezentat un inconvenient de natură politică pentru noul regim. Prin urmare,
această situaţie ne demonstrează cu prisosinţă faptul că opozanţii politici, infractorii
economici şi infractorii de drept comun au reprezentat de fapt obiectul de activitate
al organelor cu competenţe pe ordine şi siguranţă ale statului.
Dacă şi astăzi organele statului din toate domeniile de activitate ar primi
competenţe reale - pe linia prinderii şi pedepsirii elementelor care destructurează
instituţiile statului, care corup funcţionarii statului român în vederea obţinerii ilicite
de avantaje economice - atunci statul român nu ar mai înregistra pierderi imense
care se reflectă în bugetul consolidat al statului şi pe care le suportăm fiecare dintre
noi. Altfel, să nu ne aşteptăm să crească nivelul de trai în România.
Putem trage concluzia, contrară versiunilor vehiculate în
decursul ultimilor 20 de ani, că în perioada 1945-1990 oamenii care
au încercat să construiască, în conformitate cu domeniul propriu de
activitate, lucruri benefice comunităţilor din care făceau parte şi în
general pentru semenii lor, nu numai că nu erau împiedicaţi ci
dimpotrivă erau susţinuţi şi chiar evidenţiaţi. Scriitorul Mihail
Sadoveanu, a fost un exemplu extrem de elocvent în acest sens,
excelând în exercitarea profesiei sale literare, în toate regimurile.
“Mihail Sadoveanu în Iugoslavia. În timpul vizitei pe care a întreprins-o în

R.P.F. Iugoslavia, Mihail Sadoveanu a avut o serie de
întânliri cu scriitori, critici literari şi de teatru, oameni de
cultură din ţara vecină. Iată-l în timpul convorbirii sale
cu scriitorii iugoslavi Alexandr Vucio, secretar general al
Uniunii Scriitorilor Iugoslavi, Ivo Andrici, academician,
romancier membru al Uniunii Scriitorilor Iugoslavi,
Desanca Maximovici, poetă şi Milan Bogdanovici, vice-
preşedinte al Uniunii Scriitorilor Iugoslavi, preşedinte al
Asociaţiei Scriitorilor din Serbia, director al Teatrului Naţional din Belgrad.”
România Liberă, anul XIV, Nr. 3602, Marţi, 8 Mai 1956, pag 4
59
ION ŞTEFANOVICI
Iată un alt exemplu, dat la scară mai mică faţă de cea impusă de marele
scriitor Mihail Sadoveanu, dar la fel de elocventă.
“În regiunea Piteşti, ca în toate celelalte regiuni ale ţării noastre cetăţenii
au desemnat drept candidat al
Frontului Democraţiei Populare
în alegerile de deputaţi pentru
sfaturile populare (Consiliile
Locale – I.Ş.) fruntaşi din toate
domeniile de activitate. Clişeele
noastre reprezintă la locul lor de
muncă pe trei dintre candidaţii
desemnaţi de către alegătorii din regiunea Piteşti. 1. Actorul GHEORGHE LEAHU,
de la Teatrul de Stat din Piteşti, în piesa … desemnat candidat al FDP în
circumscripţia … . 2. Medicul SERGIU PAVLOV, care prin activitatea sa la spitalul
unificat de adulţi din Piteşti şi-a cucerit stima şi aprecierea cetăţenilor …. El a fost
desemnat candidat al F.D.P. în circumscripţia … 3. Stahanovista (termen de inspiraţie
sovietică, provenit după numele muncitorului Stahanov, care a obţinut recorduri în
extracţia de cărbune. De la numele acestuia s-a născut curentul “stahanovist” prin care
autorităţile identificau pe cei mai harnici muncitori din toate ramurile de activitate şi îi
dădeau drept exemplu în munca. – I.Ş.) TEODORA BERARU de la uzinele textile
“11 iunie” din Găvana care lucrând la cinci părţi de ring, obţine importante depăşiri de
norme în cinstea alegerilor. Ea a fost desemnată candidată al FDP în circumscripţia ...
” România Liberă, anul XI, Nr. 2856, Duminică, 6 Decembrie 1953
“Sub regimul burghezo-moşieresc oraşele şi satele Moldovei au fost ţinute într-

o cruntă înapoiere
economică şi
culturală .... Oraşul
Roman este astăzi
în plină
transformare. Aici
s-au ridicat şi se
ridică noi fabrici
menite să sporească puterea economică a ţării, să ducă la îmbunătăţirea necontenită a
nivelului de trai al celor ce muncesc. În clişee (stânga) – La fabrica I.M.S. – Roman, -
întreprinderea considerabil mărită în anii puterii populare, - muncitorii şi tehnicienii se
străduiesc, ... să realizeze tot mai multe piese de schimb pentru maşinile agricole.
Controlorul de calitate (bine cunoscutul CTC prescurtarea pentru control tehnic de
60
calitate – I.Ş.) ... verifică piesele de schimb executate .... (mijloc) Un aspect de pe
şantierul noii fabrici de cărămidă construite de curând în oraşul Roman. (dreapta) O
altă nouă construcţie îţi înalţă schelele la Roman: este viitoarea fabrică de prefabricate
de beton, care vor fi folosite pentru noi şi noi construcţii.” Scânteia, anul XXIII Nr.
2809, Marţi, 3 Noimbrie 1953
“Un centru de creştere a cadrelor necesare dezvoltării agriculturii. Grija

partidului şi guvernului pentru
necontenita dezvoltare a ştiinţei se
manifestă şi prin asigurarea unor
condiţii tot mai bune desfăşurării
activităţii ştiinţifice precum şi
creării cadrelor necesare diferitelor
domenii ale construcţiei socialiste.
În clişeu clădirea spaţioasă a
Institutului Agronomic din Iaşi,
construită în ultimii ani. Din acest lăcaş de cultură ies anual zeci de absolvenţi
specialişti, care au menirea de a contribui la ridicarea nivelului agriculturii noastre, la
sporirea considerabilă a producţiei agricole.” Scânteia, anul XXIII Nr. 2830, Vineri,
27 Noimbrie 1953
ANUL 1954
“Muncitorii din cadrul termocentralei

Sângeorgiul de Pădure, au obţinut în cinstea zilei de 1
Mai o victorie de seamă: primul grup electrogen a
intrat în funcţiune. În clişeu clădirea termocentralei de
la Sângeorgiul de Pădure.” Scânteia, anul XXIII Nr.
2961, Sâmbătă, 1 Mai 1954
61
ION ŞTEFANOVICI
Mijloacele de dezvoltare a agriculturii româneşti. “În clişeu (stânga) un nou

lot de tractoare fabricate de Uzina de tractoare din Oraşul Stalin este pregătit spre a fi
trimis S.M.T. –urilor şi gospodăriilor agricole de stat, pentru a contribui .... la
executarea mecanizată a
lucrărilor de întreţinere
a culturilor şi recoltare.”
În partea dreaptă puteţi
observa o imagine
surprinsă „în laboratorul
de păşuni şi fâneţe al
Facultăţii de zootehnie
şi medicină veterinară
din Arad, studenţii
îndrumaţi de profesorul Ioniţă Mihai, studiază la microscop ţesăturile plantelor
furajere.”
Într-adevăr până în 1990 autorităţile române au urmărit obţinerea
performanţei şi în dezvoltarea agriculturii. Nu numai că producţiile agricole anuale
asigurau consumul intern, dar permiteau şi exportul produselor agricole specifice
aflate în excedent.
Pe bună dreptate România a fost denumită în acea perioadă grânarul Europei.
Dar la obţinerea acestor rezultate a condus o politică agricolă ce urmărea an
de an îmbunătăţirea atât a mijloacelor şi modului de lucru cât şi a cercetarii ştiinţifice
continue în domeniul agricol.
Spre exemplu în laboratoarele de cercetare agricolă, printre obiectivele
urmărite se număra şi crearea unei puternice baze furajere, prin îmbunătăţirea
păşunilor şi fâneţelor şi cultivarea celor mai valoroase plante furajere fapt care
constituie una dintre condiţiile esenţiale pentru dezvoltarea creşterii animalelor.
Faptul că se raportau şi în acest domeniu exagerări ce ţineau de competiţia
dintre sisteme, socialist şi capitalist este adevărat. Însă la fel de adevărată este şi
atenţia manifestată faţă de lucrarea suprafeţelor agricole în mod mecanizat şi
implicit creşterea recoltei la hectar.
Îată câteva exemple ilustrative.
62
“Şanţuri pentru irigarea culturii de varză

timpurie. Agricultura noastră este înzestrată
necontenit cu noi maşini menite să uşureze
executarea lucrărilor şi să contribuie la sporirea
producţiei la hectar. În clişeu la gospodăria agricolă
de stat Mogoşoaia, din regiunea Bucureşti, ... cu
ajutorul unui tractor sovietic H.T.Z., execută şanţuri
pentru irigarea culturii de varză timpurie. ...”
Scânteia, anul XXIII Nr. 2984, Vineri, 28 Mai
1954
“La lucrările de întreţinere agricolă a culturilor În gospodăriile agricole de

stat sunt folosite un număr însemnat de tractoare
speciale aduse din Uniunea Sovietică. În clişeu
tractoristul ..., decorat ...., de la gospodăria agricolă
de stat din Secuieni, raionul Roman, execută prăşitul
mecanic şi îngrăşarea în timpul vegetaţiei la butaşii
de sfeclă de zahăr cu ajutorul unui tractor sovietic
V.T.Z. prevăzut cu cultivator suspendat şi dispozitiv
de distribuire a îngrăşămintelor chimice.” Scânteia,
anul XXIII Nr. 2988, Miercuri, 2 iunie 1954
“Constructorii de maşini şi unelte agricole

de la uzinele “Semănătoarea” din Capitală … fac
controlul tehnic de calitate a secerătorilor-legători,
înainte ca acestea să fie recepţionate de organele
ministerului Agriculturii şi Silviculturii”. Scânteia,
anul XXIII Nr. 3006, Miercuri , 23 iunie 1954
Pe lângă preocuparea intensă legată de perfecţionarea continuă a tehnicii

mecanizate de prelucrare în domeniul agricol, încă din anii ’50 sistemul socialist a
urmărit şi pregătirea de muncitori specializaţi în vederea conducerii acestor noi
utilaje. Raportat la acei ani trebuie să avem în vedere gradul de complexitate al noilor
mijloace, care necesitau personal instruit adecvat. Degeaba se creau mijloace dacă,
capitalul uman rămânea nepregătit să le valorifice. Pentru instruirea muncitorilor
combinieri, s-au creat şcoli de combinieri.
63
ION ŞTEFANOVICI
“În fotografie un grup de absolvenţi ai

şcolii de combinieri din Bucureşti ascultă
ultimele indicaţii ale instructorului tehnic Marin
Leafu înainte de a porni la muncă în campania de
recoltare” Scânteia, anul XXIII Nr. 3012,
Miercuri , 30 iunie 1954
Unele voci au susţinut idea că după 1990 au existat şi factori externi care au
încurajat autorităţile române să procedeze la o politică de destructurare a sistemului
integrat agricol românesc. Astfel prima măsură fatală pentru agricultura românească
a fost oferirea posibilităţii de a parcela suprafeţele agricole ca urmare a
împroprietăririi ţăranilor.
Al doilea pas, a fost permiterea dezmembrării formelor asociative de
exploatare a suprafeţelor agricole. Fondul acestor asociaţii agricole a fost împărţit.
Forma superioară de irigare a terenurilor agricole româneşti, una dintre cele mai
avansate din Europa, a fost distrusă concomitent cu celelalte măsuri menţionate.
Astfel tot ce s-a înfăptuit în 45 de ani s-a distrus în doar câţiva ani.
Din mare producător şi exportator de produse agricole, România a devenit în
20 de ani, o uriaşă piaţă de desfacere pentru produsele alimentare de provenienţă
străină.
Un exemplu de bună practică, în domeniul agricol cel puţin, l-a dat în aceeaşi
perioadă poporul maghiar.
În Ungaria, s-a realizat reîmproprietărirea ţăranilor, sub o condiţie fermă:
deşi deveneau proprietari, ţăranii aveau obligaţia să păstreze formele asociative
existente cu patrimoniul mecanizat aferent şi cu obligativitatea exploatării
pământului sub formă unor mari loturi de teren.
Agricultura performantă se realizează pe suprafeţe mari de teren cel puţin sub
aspectul a două condiţii de eficienţă: posibilitatea exploatării mecanizate şi
polenizarea.
Politica agricolă a anului 1990 a condus în procent covârşitor la situaţii în
care ţăranii - cei mai mulţi în vârstă deoarece tinerii au plecat la oraş – au ajuns să
îşi lucreze lotul de teren, maxim de 2 ha, în condiţii demne de Evul Mediu .
Vom prezenta în continuare un exemplu, prezentat în Glasul Maramureşului
dar elocvent pentru milioanele de ţărani fermieri din România:
64
“Agricultură ca-n Evul Mediu. Modernizarea agriculturii româneşti rămâne o

utopie invocată în discursurile pseudopoliticienilor autohtoni. Majoritatea fermierilor
nu lucrează pământul mecanizat. Tot sapa şi plugul de lemn au rămas baza agriculturii
maramureşene.
A început sezonul pregătirii pământului pentru însămânţare. Peste tot la ţară se pot zări
ţărani la arat cu… plugul. Puţini sunt cei care
îşi permit să tocmească "omul cu tractorul"
pentru a le ara pământul. De cumpărat astfel
de maşini nici nu mai poate fi vorba.
"Lucră fiecare cu ce are. Caii îs a noşti şi nu
mai dăm bani la altu’ să lucre cu tractoru’.
Poate cu tractoru’ ar hi mai bine, că are scule
mai multe, da’ îs locuri unde nu să poate
ajunge şi trebuie de mărs cu calu’", spun fraţii
Gherman şi ajutoarele lor, Gheorghe Râşcu şi
Adi Roman, din Budeşti.
După ce-şi termină treaba pe pământul lor, aceştia merg şi la alţi fermieri care îi
solicită. Pentru o zi de plug cu calul, se cere cam 150-200 RON, în funcţie de cât este
bucata de teren ce trebuie lucrată. Potrivit lor, în zona de peste deal, cam 70% dintre
fermieri lucrează terenul cu animalele şi doar 30% cu tractorul.
Din păcate, susţin fermierii, agricultura românească e falimentară. "Nu se

rentează. Nu-s plătite produsele. Apoi, poate nu să fac. Arăm, punem cartofi şi nu ies.
În alţi ani, ne rămâneau cartofi cu sacii şi mergeam la Cavnic să-i vindem. Acum,
facem mai mult agricultură cât să trăim. Abia dacă îţi ajunge să trăieşti de pe o zi pă
alta, nu să mai faci altceva", se plâng cei patru agricultori. … conchide Gheorghe
Gherman.” (sursa http://www.glasul.ro, semnat de Gabriela MARIAN)
În concluzie, de la începutul anilor ’50, autorităţile române au întreprins

eforturi deosebite pentru introducerea la scară largă a mijloacelor mecanizate în
agricultură, iar din 1990 tendinţa a fost de revenire la formele de exploatare agricolă
medievală.
65
ION ŞTEFANOVICI
„În clişeu, şeful de brigadă Alexandru

Stoica, de la gospodăria agricolă de stat Feteşti,
regiunea Constanţa, desţelenind terenul agricol
cu ajutorul tractorului K.D.-35 şi al plugului
adaptat acestei lucrări.” Scânteia, anul XXIV
Nr. 3114, Miercuri , 27 octombrie 1954
“În clişeu plugul P.-5-35 adaptat

pentru executarea arăturii în cadrul
experimentării sistemului agrotehnic TS
Malţev.” Scânteia, anul XXIV Nr. 311,
Vineri, 29 octombrie 1954
Aceste unelte agricole arată precum nişte piese de muzeu în aceste fotografii,
dar trebuie să avem mereu în vedere faptul că erau folosite în urmă cu aproape 60 de
ani. Ele au constituit doar prima etapă în procesul de modernizare a agriculturii
româneşti început după cel de-al doilea război mondial. Calitatea hârtiei alb-negru,
deteriorată din 1954 pe parcursul a 56 de ani, contribuie şi ea la expresia învechită a
fotografiilor.
“De la fabricarea primului tractor românesc nu au trecut prea mulţi ani.

Realizările obţinute în acest timp însă de tânăra
noastră industrie de tractoare sunt cât se poate de
îmbucurătoare. Constructorii de tractoare de la
uzinele “Ernst Thalmann” din oraşul Stalin
au obţinut succese deosebite pe linia
perfecţionării tractoarelor. Ultimul dintre
tipurile fabricate “UTOS Universal”, se bucură
de aprecieri favorabile nu numai în ţară ci şi
peste hotare. Clişeul nostru reprezintă o imagine
din curtea uzinei de tractoare din Oraşul Stalin.
66
Un lot de tractoare se pregăteşte să plece spre ogoarele patriei în timp ce altele ies din
halele uzinei aşteptând să ia acelaşi drum. Foto: Mihai Popescu” România liberă,
anul XVI, nr 4185, Marţi 25 martie 1958
Evoluţia în imagini a modelelor de tractoare construite în România (unele

după modelele sovietice).
Tractorul K.D.-35 pe şenile Tractorul K.D.P.-38 Tractorul Universal M.T.Z.-2
Tractorul românesc I.A.R.-22 Al doilea tip de tractor IAR-23 Cel de-al treilea tip S.R.T.-1
România liberă, anul XIII, nr 3387, Sâmbătă 27 august 1955, pag 2
67
ION ŞTEFANOVICI
“În clişeu tractoriştii de la gospodăria

agricolă de stat “Aradul Nou”, regiunea Arad … ”
iau în primire “noile tipuri de tractoare MTZ pe
roţi de cauciuc venite din Uniunea Sovietică … pot
fi folosite la diverse lucrări agricole. Ele vor
contribui efectiv în Campania agricolă de toamnă”
România liberă, anul XIII, nr 3387, Joi 22
septembrie 1955
“Tractor special pentru pomicultură. Printr-o serie de modificări aduse

tractorului U.T.O.S. 26, la Institutul de
cercetări pentru mecanizarea şi
electrificarea agriculturii a fost realizat un
tractor special pentru lucrările din livezile
de pomi. Principala caracteristică a acestui
tractor – primul de acest fel din ţara noastră
– este înălţimea redusă (1350 mm în loc de
2300 mm) ceea ce permite trecerea lui cu
uşurinţă pe sub coroana pomilor. Se pot
executa astfel mecanizat toate lucrările din livezi – arături, stropiri etc. Totodată, el
poate fi folosit şi la executarea lucrărilor de întreţinere în culturile de câmp, precum şi
la transporturi. Foto: A. Constantinescu” România liberă, anul XVI, nr 4259, Vineri
20 iunie 1958
Industria petrolieră.
“Ploieşti. Creşterea vitezei comerciale de săpare a unei sonde se datorează
introducerii la sondă a “penelor
automate” un dispozitiv pentru
manevrarea penelor. Acest automat care
funcţionează prin apăsarea unei simple
pârghii, scurtează cu circa 50-70%
operaţia obositoare de manevrare a
penelor la extragerea şi introducerea
garniturii de prăjini. “Penele automate”
înlocuiesc totodată şi munca a trei
sondori, care la extragerea şi
introducerea garniturii de prăjini la o adâncime de circa 1600 de metri, erau nevoiţi să
se aplece de peste 150 de ori, în circa 5 ore, pentru manevrarea penelor, radicand în
modul acesta greutăţi care însumează aproape 4000 de Kg. Deasemeni, prin folosirea
68
din plin a unuia din cele mai importante dispositive de mică mecanizare – cleşte
rotativ Zalkin – brigada sondei 714 reuşeşte să scurteze timpul de înşurubare şi
deşurubare a prăjinilor cu 30-40%. Şi la această operaţie se înlocuieşte astfel munca a
doi sondori care înainte vreme erau obligaţi la înşurubarea şi deşurubarea prăjinilor cu
învechitul cleşte cu lanţ, să se învârtească în mai puţin de 5 ore circa 6.000 de metri.
…” Scânteia, anul XXIII Nr. 2992, Duminică, 6 iunie 1954
“La întreprinderea Electro-Putere din

Craiova a început să se fabrice din luna aprilie,
după modelul sovietic, compensatorul sincron cu o
putere de 5000 KVA, care va fi utilizat în reţelele
electrice de înaltă tensiune. În clişeu doi tineri
utemişti… lucrând la bobinarea statorului
compensatorului de 5000 kVA.” Scânteia, anul
XXIII Nr. 3000, Miercuri , 16 iunie 1954
“Duminică dimineaţă (20 iunie

1954 – I.Ş.) a avut loc solemnitatea
inaugurării podului de peste Dunăre
dintre Republica Populară Română şi
Republica Populară Bulgară. În clişeu
după inaugurarea podului, participanţii se
îndreaptă spre ţărmul românesc, de unde vor
trece cu automotoarele pe malul bulgar. În
prim plan tovarăşii: Gh. Gheorghiu-Dej,
Vîlko Cervenkov, P Groza.” Scânteia, anul
XXIII Nr. 3005, Marţi , 22 iunie 1954
Dacă în anul 1953, la Roman se înălţau

schelele unei noi fabrici de prefabricate de
beton, iată că în primele luni al anului 1954 ea
este dată déjà în folosinţă.
69
ION ŞTEFANOVICI
“În primele luni ale anului a intrat în funcţiune, la Roman, o nouă fabrică de
beton armat. Fabrica este înzestrată
cu un utilaj construit în tânăra noastră
industrie constructoare de maşini; o
parte din utilaje au sosit din ţările de
democraţie populară. Datorită
mecanizării întregului proces de
producţie, prefabricatele din beton
armat sunt gata complet în numai 10,
11 ore în loc de 28 de zile.
Prefabricatele produse în această fabrică sunt folosite pe şantierele de construcţii de
locuinţe muncitoreşti, de şcoli şi pe ale şantiere din Moldova. În clişeu o vedere
generală a noii fabrici de prefabricate de beton armat de la Roman” Scânteia, anul
XXIV Nr. 2106, Duminică, 17 Octombrie 1954.
ANUL 1955
“Centrul de producţie cinematografică de la Buftea se întinde pe o

suprafaţă de 30 de ha … În clişeu se poate vedea o parte a clădirii care cuprinde cele
patru platouri de filmare. În imediata ei
apropiere constructorii de la Buftea au
ridicat o seamă de clădiri anexe cum ar fi
depozitele central şi de decoruri,
atelierele de tâmplărie şi cel mecanic,
depozitul de peliculă, centrala termică
care asigură energia calorică şi aerul
condiţionat. Alte construcţii legate direct
de producţia de filme – studioul de sunet
şi laboratoarele – sunt în curs de
terminare. Proiectul general nu a neglijat nici construcţia de locuinţe. Două blocuri a
câte 54 de apartamente au şi fost date în folosinţă. Alte două sunt în finisaj. … cu
multă atenţie au fost amenajate şi cabinele pentru actori, birourile regizorilor, ale
operatorilor, etc..”. România liberă, anul XIII, nr 3381, Vineri 10 august 1955
Centrul de producţie cinematografică Buftea şi-a început activitatea în 1957.
Actualmente, studiourile Buftea au devenit Studiourile MediaPro.
70
“Printre întreprinderile de bază ale industriei noastre constructoare de

maşini se numără şi
uzinele de vagoane
“Gh.Dimitrov” din
Arad. Marca acestor
uzine a devenit bine
cunoscută în întreaga
ţară. O găsim pe
vagoane de călători
care străbat ţara de la un cap la altul, o poartă vagoane de marfă care transportă
cantităţi însemnate de mărfuri industriale. În clişeul din stânga: Mai multe şiruri de
roţi gata construite necesare fabricării vagoanelor, aşteaptă rândul la montaj. În clişeul
din mijloc: Un aspect din noua hală de montare a vagoanelor de marfă. În clişeul din
dreapta: După ce au fost puse la punct, verificate şi înregistrate, vagoanele clasă iau
drumul diferitelor depouri de vagoane din ţară.” România liberă, anul XIII, nr 3399,
Sâmbătă 10 septembrie 1955
“În atelierele de montaj mecanică grea din secţia construcţii metalice a

uzinelor “23 August” din Capitală este pe terminate o
nouă instalaţie construită pentru prima oară în ţară. Este
vorba despre autoclava de mecanizare destinată
industriei chimice pentru vulcanizarea anvelopelor de
maşini auto şi tractoare. Autoclava are o presiune de
650 tone şi lucrează la o presiune de regim de 200
atmosfere. Proiectanţii şi cei care o execută au fost
îndeaproape ajutaţi de literatura tehnică sovietică pe care
au studiat-o. În clişeu: …. Se execută ultimele lucrări la
carcasa autoclavei.” România liberă, anul XIII, nr
3410, Vineri 23 septembrie 1955
“Clădirea Teatrului de Stat din Sibiu.

Sibiu unul dintre cele mai vechi oraşe ale ţării se
transformă astăzi într-un puternic centru economic
şi cultural, … în anii puterii populare au fost
ridicate în Sibiu numeroase construcţii noi. În
clişeu clădirea nouă a Teatrului de Stat care a fost
construită în anii cincinalului (cincinalul reprezenta
planificarea socio-economică şi politică de stat care
stabilea obiectivele ce trebuiau realizate într-un
71
ION ŞTEFANOVICI
interval de cinci ani de zile – I.Ş.). Teatrul este înzestrat cu o sală de aproximativ 600
de locuri, cabine pentru actori, sală de repetiţie, băi, ateliere, etc.” România liberă,
anul XIII, nr 3411, Sâmbătă 24 septembrie 1955, pag 2
““Ochiul atomic” în acţiune. Zilele trecute o ştire venită din regiunea Ploieşti
vestea întregii ţări că în industria noastră petroliferă a început să fie folosită energia
atomică. După primele experimentări făcute cu ajutorul instalaţiilor sovietice de
carotaj radioactiv în Moreni, Boldeşti, Câmpina şi Urlaţi, noua instalaţie şi-a făcut
apariţia şi în bazinul petrolifer din Moldova.
“Ochiul atomic”, cum numesc petroliştii
electroda care se introduce în gaura sondei, a
dovedit şi aici marile avantaje ale folosirii
carotajului radioactiv în determinarea cu precizie a
straturilor petrolifere. În clişeu: În auto-granic
operatorul Ispas Minescu manevrează electroda
radioactivă în sondă.” România liberă, anul XIII,
nr 3412, Duminică 25 septembrie 1955
„Turnarea pieselor sub presiune. La uzina de utilaj petrolifer “Poiana” –

Câmpina a fost introdus de curând un nou procedeu tehnologic: turnarea pieselor sub
presiune. Procedeul a fost adoptat la propunerea maistrului Ioan D Ilie. Într-o formă
metalică cu miez metalic, construite la dimensiunile stricte ale pisei, se toarnă aliajul
de aluminiu, care, după ce a ajuns în stare plastică, este presat în formă cu ajutorul
unei prese obişnuite cu şurub. În acest fel forma se umple complet şi se realizează o
turnare compactă, ceea ce face ca golurile de aer interioare să fie eliminate cu
desăvârşire. Aplicarea procedeului de turnare sub presiune a permis uzinei să-şi
asigure prin mijloace proprii necesarul de pistoane de aluminiu pentru motoarele
termice de foraj ... Pistoanele turnate sub presiune s-au dovedit a avea în timpul
funcţionării o rezistenţă deosebit de mare. Această metodă, care poate fi aplicată cu
succes şi la turnarea altor piese, constituie totodată o importantă rezervă de reducere a
preţului de cost. Spre deosebire de metodele obişnuite de turnare, la turnarea sub
presiune nu mai este nevoie de maselotă” România liberă, anul XIII, nr 3412,
Duminică 25 septembrie 1955
72
“Noi fabrici şi uzine iau fiinţă în toate

colţurile patriei, întărind tot mai mult puterea
industrială a ţării, capacitatea ei de apărare,
contribuind la ridicarea nivelului de trai al
oamenilor muncii. În clişeu: Fabrica de acetilenă
din gaz metan nr. 2, o nouă realizare a ...”
România liberă, anul XIII, nr 3420, Miercuri
5 octombrie 1955
“Fabrica de penicilină de la Iaşi. ... pavilionul central de producţie are trei

etaje. În preajma lui se înalţă celelalte construcţii ale fabricii: pavilionul administrativ,
laboratoarele, hala compresoarelor, atelierul mecanic, centrala termică, blocurile
pentru depozite, garajul, casa pompelor, rezervoarele pentru apă şi carburanţi şi multe
alte zidiri. Puţin mai departe în “cartier”, se află locuinţele trainice zidite din cărămidă
ale constructorilor. Aici sunt săli anume amenajate pentru club şi bibliotecă, pentru
magazine şi cantină. Acum lucrările de construire a fabricii se apropie de sfârşit.
Zidăria s-a terminat mai de mult. Dar cu aceasta munca nu s-a sfârşit pe şantier.
Dimpotrivă, în această perioadă munca a sporit. Acum nu lucrează numai
constructorii. Alături de ei au venit de un an de zile şi lucrează cu spor, montatorii. Tot
pe şantier, în blocurile şi laboratoarele amenajate, lucrează conducerea şi personalul
fabricii de penicilină. Temeinice pregătiri s-au făcut şi în direcţia calificării cadrelor
care vor lucra în fabrică. În acest scop au fost organizate cursuri de specializare la
Bucureşti şi Iaşi, iar cadrele care vor conduce sectoarele productive au studiat în
Uniunea Sovietică. Acum, în fabrică sunt organizate cursuri speciale pentru pregătirea
muncitorilor operatori, a laboranţilor, a electricienilor, lăcătuşilor şi mecanicilor care
vor lucra aici. În acest an, la Iaşi s-a deschis o şcoală profesională care pregăteşte
cadre medii pentru fabrică. Pe platoul unde sunt ridicate construcţiile fabricii se
amenajează acum drumurile de acces. Totodată se apropie de sfârşit construcţia a trei
blocuri de locuinţe pentru personalul fabricii. Munca de pe şantierul fabricii de
penicilină nu conteneşte… constructorii, montatorii şi personalul fabricii, depun toate
eforturile pentru ca să înceapă cât mai curând producţia de penicilină. Pentru acest
moment s-au făcut toate pregătirile. S-au adus aici până şi flacoanele care vor purta
preţiosul medicament: penicilina românească. D Tărnăuceanu. ” România liberă,
anul XIII, nr 3423, Sâmbătă 8 octombrie 1955
73
ION ŞTEFANOVICI
Clişeul din stânga ilustrează o sondă de extracţie a petrolului scoasă din uz

după 1945. În colţul din dreapta jos a aceluiaşi clişeu, se observă cu greutate casa în
care locuiau muncitorii.
Clişeul din mijloc reprezintă o sondă construită după 1945, iar în clişeul din
dreapta sunt redate casele muncitorilor petrolişti.
“Altădată: Alături de aşa zisele sonde “moderne”, de puţul săpat cu
târnăcopul, erau bordeiele muncitorilor petrolişti. În aerul îmbâcsit de miros de păcură
încinsă şi de mucegai, propriu acestor “ieşituri” hâde (se referă la bordeiul din colţul
din dreapta jos a primului clişeu – I.Ş.), trăiau oamenii care scoteau din fundul
pământului bogăţii enorme; bogăţiile erau însă pentru alţii; partea lor era munca şi
sărăcia. Astăzi: Regimul democrat-popular a schimbat această înfăţişare. Clişeul din
mijloc reprezintă o sondă nouă la care forajul s-a făcut cu turoburul, iar clişeul din
dreapta prezintă aspect dintr-un orăşel ridicat de curând pentru muncitorii petrolişti”
România liberă, anul XIII, nr 3426, Miercuri 12 octombrie 1955
După cum reiese, nu numai din acest exemplu, ruşii ne-au pus la dispoziţie
schiţele tehnice în aproape toate domeniile economice. Astăzi le blamăm, dar atunci
le-am luat, le-am folosit şi ne-am dezvoltat.
Mă întreb, de ce nu ne-au oferit poporul american, în speţă texanii, până în
1940 un ajutor concret privind noile tehnici în domeniul extracţiei petroliere? De ce
nu ne-au oferit englezii un sprijin real pe drumul industrializării accelerate, pe care ei
se aflau de la jumatatea secolului XVIII?
De ce, după 1990 nu ne-a oferit nici unul dintre statele UE expertiză în
domeniul economiei de piaţă, un sfat în domeniul privatizării întreprinderilor de stat?
La această ultimă întrebare răspunsul este relativ simplu: le-a convenit de minune ca
74
de pe piaţa europeană să dispară concurenţa românească indiferent că discutăm

despre agricultură, ramurile industriale, turism etc.
Ruşii, din poziţia de invingători al celui de-al doilea Război Mondial, nu au
uitat faptul că România a luptat alături de Hitler împotriva Uniunii Sovietice şi s-au
comportat ca atare. Dacă ne-am fi oprit la Nistru, războiul dus de România ar fi fost
într-adevăr de eliberare. După trecerea Nistrului, România a dus un război de
agresiune împotriva fostei URSS şi implicit împotriva populaţiilor aflate în
componenţei acesteia.
Dar, spre deosebire orice alt stat, pe baza faptelor Rusia a fost singura ţară
care ne-a oferit un ajutor real, în schimbul climatului de securitate pe care îl dorea în
Europa. Datorită expertizei oferite constant în perioada 1945-1990, România a putut
cunoaşte acele ritmuri accelerate de creştere industrială şi agricolă.
Să fim realişti şi în spiritual adevărului să recunoaştem că dezvoltarea
României putea fi mult mai lentă de la terminarea războiului şi până la schimbarea de
regim din 1989, în acel climat stabilit prin Conferinţa de la Ialta când a fost împărţită
inclusiv Europa.
Să nu uităm nici adevăratele sentimente pe care Churchill le nutrea faţă de
poporul român şi bulgar, pe care “nu le avea la inimă”.
Aşadar, competitivitatea produselor româneşti pe piaţa europeană şi
mondială a crescut până în 1990 şi a intrat în colaps după. Implicit şi economia
românească a suferit aceleaşi fluctuaţii. Cu atât mai rău pentru noi, pentru că nu
înţelegem un adevăr elementar!
Noi tehnologii ale anului 1955, de inspiraţie românească, sovietică sau
germană (RDG)
„Pentru a veni în sprijinul muncitorilor

forestieri, colectivul secţiei automotoare a uzinei „23
August” din Bucureşti, a terminat de curând fabricarea
primelor 14 locomotive forestiere cu ecartament de 760
mm. Locomotiva forestieră este dotată cu un motor
K.D. 35 având forţa la cârlig de minimum 1500 kg.”
România liberă, anul XIII, nr 3445, Joi 3 noiembrie
1955
75
ION ŞTEFANOVICI
“Printre numeroasele maşini şi agregate de înaltă

tehnicitate fabricate la uzina „Clement Gottwald” din
Capitală se află şi motorul K.P.D.M. de 11 kilowaţi,
folosit la acţionarea mecanismului de încărcare şi
descărcare a vaselor pescăreşti. În clişeu muncitorul
heorghe Drăghici montează ultimele piese ale motorului,
care a şi început să fie produs în serie. ” România liberă,
anul XIII, nr 3446, Vineri 4 noiembrie 1955
Republica Democrată Germană a oferit

deasemeni sprijin tehnic României.
“Cu câteva luni în urmă secţia sculărie a
uzinelor “Semănătoarea” din Capitală a fost
înzestrată cu o nouă maşină de înaltă tehnicitate,
sosită din R.D. Germană. Este maşina care se vede
în clişeu cu ajutorul căreia se fac operaţii de alezat
şi găurit prin coordonate. … ” România liberă,
anul XIII, nr 3457, Joi 17 noiembrie 1955
“Pe şantierul celei mai puternice termocentrale din ţară. ... Construcţia
centralei termoelectrice de la Paroşeni
vine să aducă la îndeplinire unul din
importantele obiective ale planului
nostru de electrificare: valorificarea
raţională a resurselor energetice prin
folosirea combustibililor inferiori. Noua
centrală electrică – dotată în intregime
cu utilaje sovietice de înaltă tehnicitate
– va utiliza drept combustibil deşeurile
de cărbune rezultate din spălarea
cărbunelui brut. Acest praf de cărbune
necocsificabil – rămas de la preparaţiile
de cărbune din Valea Jiului – va produce energia calorică ce va acţiona turbinele
termocentralei.” Principala problemă întâmpinată de constructori în ridicarea
termocentralei a fost ingustimea terenului. “ …Unde să înalţi construcţiile centralei, pe
ce locuri să ridici magaziile de materiale, depozitele de utilaje, ... necesare unui şantier
de asemenea proporţii? Deşi sănătos, terenul era foarte restrâns. ... pe locul unde se
76
înalţă astăzi turnul de răcire, de pildă era un capăt de deal cu 10 m. mai înalt decât
terenul înconjurător. În total, pământul excavat şi săpat s-ar putea încărca în aproape
4500 trenuri a câte 30 vagoane fiecare. Şi atunci când suprafaţa a fost mărită, oamenii
au avut de luptat cu apa care pe alocuri era chiar la suprafaţă. Prin lucrări de drenaj,
constructorii au obligat-o însă să coboare înapoi în adâncuri. Iat atunci când terenul a
fost bine consolidat, betonierele au început să toarne fundaţiile pe care se înalţă astăzi,
construcţii uriaşe. Sala cazanelor, de pildă, nu este cu nimic mai mică decât o clădire
cu 12 etaje. Coşul de fum, în a cărui construcţie au intrat peste 16000 de prefabricate
măsoară o înălţime de 120 de metri. Mai greu de imaginat sunt nenumăratele lucrări
executate subteran. Sub cota 0, cum îi spun constructorii, se întind numeroase canale
de beton, unele mai mici, altele mai mari ... prin acestea se întind zeci de kilometri de
cabluri. ... şi acest eroism simplu, cotidian, anonim îl întânleşti în munca de fiecare zi
a oamenilor care pregătesc la Paroşeni darea în funcţiune a celui mai mare grup
electrogen din ţară, a generatorului care poate
alimenta 1.250.000 de becuri de câte 40 w. ...
numai apa de răcire care va circula într-o singură
oră, prin condensatorul turbinei cântăreşte 8000
tone. ” Fr. Klinger România liberă, anul XIII, nr
3466, Duminică, 27 noiembrie 1955
Astăzi, ca urmare a procesului de
retehnologizare, termocentrala de la Paroşeni este
una dintre cele mai performante centrale pe cărbune
din Europa. (sursa:
http://www.ecomagazin.ro/termocentrala-paroseni-
in-pericol-din-2010 )
“De la Paroşeni va porni în curând lumina. În

aceste zile în sala maşinilor a centralei de la Paroşeni este
freamăt mare. În clişeu: montorii termină în aceste zile
ultimele lucrări ale primului grup electrogen al
termocentralei. Se face totul ca în curând termocentrala
de la Paroşeni să producă energie electrică.” România
liberă, anul XIII, nr 3467, Luni, 29 noiembrie 1955
77
ION ŞTEFANOVICI
“Primele fiole de penicilină fabricate în ţară. În ziua de 2 decembrie, în jurul

orei 12, a fost terminat ciclul de fabricaţie a primei
cantităţi de penicilină românească, produsă la fabrica
de penicilină construită în aceşti ani în regiunea Iaşi.
Peste câteva zile fabrica de penicilină şi alte antibiotice
va intra definitiv în funcţiune. Rod al ajutorului frăţesc
al Uniunii Sovietice, fabrica de penicilină constituie o
importantă victorie a poporului nostru muncitor. În
clişeu: una din primele fiole cu penicilină cristalizată
realizată în ţară.” România liberă, anul XIII, nr 3472,
Duminică 4 decembrie 1955
“A început producţia penicilinei româneşti. Cu litere drepte de tipar sunt

scrise pe ea câteva cuvinte: “200.000
Unităţi Internaţionale, PENICILINA G.
Cristalizată” Notaţi bine, cuvintele sunt
scrise în limba română pentru prima dată la
un astfel de produs. … Pe fundul sticluţei
se zăreşte un praf alb. Este penicilina,
antibioticul dătător de viaţă pentru atâţia şi
atâţia bolnavi. … cât drum s-a parcurs
până când s-a obţinut firicelul acesta alb de
pe fundul sticluţei?
Oamenii de specialitate spun că
penicilina se obţine printr-un proces de bio-sinteză. Să vedem acest proces care are loc
în sectorul de fermentaţie. Aici creşte şi se dezvoltă în mai multe faze, în vase perfect
închise de diferite mărimi, ciuperca producătoare de penicilină. La început sunt doar
porii ciupercii. Invizibili pentru ochiul omului. Da oamenii îi îngrijesc bine. Din secţia
de preparare se pompează în vase hrana ciupercii. Staţia de compresoare îi trimite
aerul necesar respiraţiei. Şi hrana şi aerul,
toate sunt sterile.
Când ciuperca a elaborat maximum
de penicilină, fermentaţia este oprită.
Lichidul care conţine penicilina, împreună
cu ciuperca care a produs-o, părăsesc vasele
de fermentaţie şi ajung în filtre. Aici rămâne
doar soluţia care conţine preţiosul
medicament. Ciuperca nu mai interesează.
... În sectorul II al fabricii ne întânlim cu
78
penicilina adevărată. Ea este extrasă din soluţia care vine de la filtrare. Odată
cristalizată, penicilina este spălată, purificată, din nou filtrată, uscată în etuve cu vid şi
ne apare în borcane mari bine închise, sub forma unui praf alb. În sectorul III al
fabricii ... rând pe rând, fiecare sticluţă, fiecare dop de cauciuc, fiecare capac de
aluminiu este bine spălat şi în cele din urmă sterilizat. Toate ajung în sala de dozare şi
capsulare. Un rând de aparate automate umple sticluţele, celălalt rând de aparate le
capsulează ermetic.
Sala de fermentaţie a fabricii penicilina

... după ce flacoanele sunt din nou sterilizate în cuptoare electrice, se poate spune că
procesul de fabricaţie a penicilinei s-a încheiat. Flaconul de penicilină rămâne însă mai
departe pe loc, aproape 10 zile. ... Activitatea antibioticului care s-a fabricat, puritate
lui este minuţios verificată. Toxicitatea şi
sterilitatea penicilinei sunt controlate direct
pe animale. .... Laboratorul de micologie
urmăreşte dezvoltarea ciupercii.
Laboratorul de biochimie şi cel de chimie
controlează permanent activitatea
penicilinei. Un alt laborator verifică hrana
ciupercii. Şi fiecare fază a procesului de
producţie începe sau se termină numai cu
avizul laboratorului de specialitate. În acest
fel se asigură penicilinei româneşti o înaltă
calitate.” România liberă, anul XIII, nr 3478, Duminică 11 decembrie 1955
“În clişeu: un aspect din sala de dozaj şi
capsulare a fabricii. Pentru ca dozarea şi
umplerea sticluţelor să se facă în cele
mai bune condiţii de sterilitate, aici sunt
luate măsuri severe de precauţie”.
România liberă, anul XIV, nr 3504,
Joi, 12 ianuarie 1956, Foto: Nicu Vasile
Astăzi, fabrica producătoare de medicamente de la Iaşi se numeşte

“Antibiotice Iaşi”. Am insistat asupra prezentării importanţei covârşitoare pe care
acest segment industrial îl are deoarece în continuare “Antibiotice Iaşi” este o
fabrică de succes în Europa. Acest exemplu demonstrează că şi în România atunci
când s-a dorit, sau a fost nevoie de continuarea obţinerii succesului unei ramuri de
producţie s-au cunoscut şi s-au putut adopta măsurile necesare.
79
ION ŞTEFANOVICI
“Noua fabrică de faianţă de la Sighişoara . La marginea Sighişoarei

constructorii au ridicat o nouă
întreprindere modernă. Este fabrica
de articole de larg consum din
faianţă. Noua fabrică va putea
satisface într-o însemnată măsură
cerinţele de articole de menaj din
faianţă. Utilajul fabricii, executat în
parte în ţară, va asigura un procent
ridicat de mecanizare a procesului tehnologic. În aceste zile … constructorii şi
muncitorii dau bătălia ca în următoarele luni fabrica să poată intra în funcţiune. În
primul clişeu: O vedere a halei principale a fabricii de faianţă. În al doilea clişeu: ... un
nou utilaj. Este maşina de amestecat, realizată de uzinele “Progresul” din Brăila.”
România liberă, anul XIII, nr 3474, Miercuri 7 decembrie 1955
“Cămine noi pentru studenţi. Statul nostru

nu precupeţeşte nimic pentru a crea condiţii bune de
viaţă şi învăţătură studenţilor (din) universiţăţile şi
institutele noastre. În clişeu: Clădirea căminului
studenţesc de la institutul de silvicultură din Oraşul
Stalin (Braşov – I.Ş.) care se construieşte din
prefabricate. Foto: Nicu Vasile” România liberă,
anul XIII, nr 3481, Joi 15 decembrie 1955, pag 2
Diferenţa dintre invăţământul superior analizat în cele două perioade, diferă

în cel puţin două privinţe. Prima, în perioada socialistă, învăţământul pentru studenţii
români era complet gratuit.
A doua diferenţă fundamentală constă în faptul că după absolvire, studenţii
primeau repartiţie, adică loc de muncă, ceea ce nu s-a mai întâmplat după 1990.
Rigoarea examenelor de admitere şi a celor de pe parcursul anilor de facultate, făcea
o diferenţă reală între nivelele de pregătire profesională.
Urmările comercializării învăţământului superior de stat românesc, se resimt
tot mai acut în viaţa socio-economică a ţării. În mare măsură, decidenţii din
universităţi care au hotărât să transforme învăţământul românesc într-o afacere, se
fac vinovaţi pentru carenţele profesionale ale studenţilor pe care i-au instruit.
Principalul inconvenient al şcolii româneşti constă în faptul că şi-a pierdut
pragmatismul.
80
ANUL 1956
“Autosanitare fabricate în ţară. Uzinele “MaoŢze-dun” din Capitală

(denumite astfel după primul conducător al Chinei
comuniste – I.Ş.) au realizat de curând primele
autosanitare fabricate în ţara noastră. Montate pe şasiuri
“Molotov” (denumite astfel după conducătorul sovietic
V. Molotov) ele pot străbate şoselele cel mai greu
accesibile dispunând totodată de brancarde, instalaţii de
apă şi căldură, dând posibilitatea efectuării intervenţiilor
de prim ajutor. În clişeu: Un grup de autosanitare
româneşti cu care vor fi dotate unităţile Ministerului
Sănătăţii.” România liberă, anul XIV, nr 3506,
Sâmbătă 14 ianuarie 1956
După cum se poate observa, atât fabrica cât şi
părţi componente ale maşinii poartă denumiri în conformitate cu ideologia acelor
timpuri, dar ceea ce trebuie remarcat şi apreciat rămâne faptul că erau produse în
ţară. Astăzi, din păcate, toate maşinile de salvare sunt de producţie străină. Nu
înţeleg de ce Dacia nu produce şi autovehicule sanitare!
“La uzinele “Unio” Satu Mare a fost executat de curând prototipul unei benzi
metalice pentru şlam, necesară instalaţiilor de preparaţie a cărbunilor din Valea Jiului.
Construită pentru prima oară în ţara noastră, banda metalică pentru şlam constituie un
agregat de mare productivitate.
Ea este dotată cu reductor tăietor şi dezintegrator; viteza benzii metalice este
de 2 metri pe secundă, iar productivitatea
transportului de 40 tone pe oră.
În clişeu maistrul Carol Uroi şi fruntaşul în
producţie Paul Holczberger din secţia a III-a
lăcătuşerie montaj a uzinelor “Unio” din Satu
Mare executând ultimele operaţii de montaj la
acest important agregat. Foto: Nicu Vasile”
România liberă, anul XIV, nr 3558, Joi 15
Martie 1956
81
ION ŞTEFANOVICI
“În ajutorul minerilor. Pentru a contribui într-o măsură cât mai mare la
mecanizarea transportului în mine, pentru a
veni în ajutorul minerilor din bazele noastre
carbonifere constructorii de maşini de la “23
August” sporesc producţia locomotivelor
miniere. În clişeu inginerul Andrei Iancu din
secţia automotoare a uzinelor “23 August” face
verificarea unui lot de 15 bucăţi locomotive
miniere care vor lua drumul minelor noastre.
Foto: Nicu Vasile ” România liberă, anul
XIV, nr 3580, Marţi 10 Aprilie 1956
“În sala de comandă domneşte o agitaţie

neobişnuită. Peste câteva momente va intra în
funcţiune cel mai mare turbogenerator din ţară.
Sunt minute întregi de încordare, în care inginerii
urmăresc aparatele de control. Este ora 2,45.
Termocentrala Paroşeni a început să furnizeze
primii kilowaţi. Foto: Mihai Popescu” România
liberă, anul XIV, nr 3587, Miercuri 18 Aprilie
1956
“Fabrica de ulei din Podari. În ultimii ani în

regiunea Craiova s-au construit numeroase
întreprinderi.
Clişeul nostru prezintă una din aceste noi
construcţii: fabrica de ulei din Podari, regiunea
Craiova.” România liberă, anul XIV, nr 3588, Joi
19 Aprilie 1956, pag 3
„La uzinele „Vasile Roaită” din Capitală se

fabrică pentru prima oară folosindu-se documentaţia
sovietică, pompe centrifugale destinate răcirii
furnalelor de la Hunedoara. Colectivul secţiei montaj-
pompe, a montat până ieri 320 asemenea pompe ... În
clişeu maistrul Constantin A Constantinescu şi
montatorii Dumitru Boierescu şi Tănase Cărăboaia
82
examinează cu atenţie o pompă centrifugală. Foto: Mihai Popescu.” România liberă,

anul XIV, nr 3591, Duminică 22 Aprilie 1956
“O nouă hidrocentrală în patria noastră. Timişoara. Apa Bârzavei care

ţâşneşte din creierul munţilor Semenic, pare la prima vedere
un râu neînsemnat. Oamenii muncii din patria noastră nu au
trecut însă nepăsători pe lângă bogăţiile pe care le ascunde
apele cristaline ale Bârzavei. La Văliug a fost înălţată o nouă
hidrocentrală, menită să furnizeze cetăţii de foc, Reşiţa,
curentul electric necesar. Două baraje foarte înalte, au
stăvilit apele Bârzavei. Aici a fost construit un lac de
acumulare cu o capacitate de milioane m.c. apă. Turbinele şi
generatoarele, care funcţionează deja la hidrocentrala de la
Văliug au o capacitate de câteva mii de KW. Utilajul,
aparatura şi maşinile cu care a fost dotată hidrocentrala sunt
în majoritatea lor fabricate de meşterii metalului din Reşiţa.
În clişeu un aspect al barajului. Foto: AGERPRES”
România liberă, anul XIV, nr 3596, Sâmbătă 28 Aprilie 1956
Vom prezenta în continuare un exemplu de atitudine critică manifestată de

autorităţile centrale şi exprimată printr-un articol deloc laudativ, care demonstrează
modul în care erau sancţionate rămânerile în urmă sau nerealizarea planului stabilit.
Articolul, deşi scris în 1956, poate fi considerat de actualitate, mai ales în
condiţiile prezente în care îşi desfăşoara activitatea Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în
Agricultură dar şi celelalte organisme care au competenţe în domeniul agricol.
“De ce este raionul Iaşi codaş la însămânţări?

Raionul Iaşi se situează printre raioanele (judeţ – I.Ş.) codaşe la însămâţări pe
regiune. Lucrându-se într-un ritm care nu reprezintă nici jumătate din viteza zilnică
stabilită, până la data de 25 aprilie în întregul raion nu se însămânţase nici 15% din
suprafaţa planificată a fi însămânţată în primăvara aceasta.
Se pune întrebarea: de ce situaţia însămâţărilor în raionul Iaşi este atât de
proastă? De ce nu au fost folosite din plin posibilităţile existente? Tovarăşul inginer
Victor Boguş, vicepreşedintele comitetului executiv al sfatului popular raional, afirmă
83
ION ŞTEFANOVICI
că au fost luate o serie de hotărâri, că s-au dat dispoziţii. Fără îndoială că toate acestea
sunt bune. Dar nu este suficient. Dacă nu sunt traduse în fapt ele nu valorează nimic.
Îndreptându-şi întreaga atenţie în luarea unor
măsuri tehnico-organizatorice, comitetul executiv al
sfatului popular raional şi, după exemplul său şi cele
comunale, au neglijat însă o altă latură a muncii lor, atât
de importantă, munca politică de masă.
Ce a făcut comitetul executiv al sfatului popular
raional Iaşi pentru mobilizarea maselor de ţărani muncitori
la executarea în termen şi în bune condiţiuni a muncilor
agricole de primăvară? Prea puţin sau aproape nimic. Deşi
peste tot se vorbeşte despre importanţa întrecerii patrotice,
în realitate o asemenea întrecere nu există aproape în nici
o comună din raion. Nici o lozincă, nici un panou, nici un
articol la gazeta de perete măcar, nu vorbesc despre acest
lucru. (O situaţie similară întânlim şi astăzi, bineânţeles
raportată la realităţile actuale legate de fondurile
europene şi reglementările aferente conform Politicii
Agricole Comune - PAC. Diferenţa este că astăzi nu-i
sancţionează nimeni pe funcţionarii din structurile
responsabile de promovarea politicilor europene în agricultură, care nu ies din
birouri să-i înveţe pe agricultorii români cum să atragă fonduri europene.)
Desigur că un asemenea plan de întrecere
“decretat” de sus, fără a avea o bază de masă, nu poate
duce niciodată la vreun rezultat. Comitetele executive
ale sfaturilor populare din raionul Iaşi nu au căutat să
se sprijine în această acţiune pe deputaţi (deputaţi erau
denumiţi la acea vreme şi consilierii locali sau
judeţeni. Aceşti consilieri erau aleşi uninominal, pe
colegii, aşa cum alegem noi astăzi parlamentarii.
Putem considera această formă de reprezentare ca
fiind foarte eficientă deoarece fiecare consilier local şi
judeţean îşi reprezenta comunitatea bine definită care
l-a trimis în parlament. Democraţia românească care
de abia a revenit la alegerea parlamentarilor
uninominal, mai are mult până să aibă capacitatea de
a-şi alege şi consilierii locali tot uninominal. Afirm în
cunoştinţă de cauză faptul că actualul sistem de vot
defavorizează alegerea în sistem uninominal a
consilierilor locali, deoarece am candidat independent pentru un post de consilier
84
local la Iaşi – I.Ş.)., să-i antreneze pentru a-i mobiliza pe ţăranii muncitori în bătălia
însămânţărilor. Nicăieri nu există grafice care să înfăţişeze situaţia întrecerii între
circumscripţiile electorale comunale. (“Întrecerea”, aşa cum am mai arătat
înseamnă “concurenţă” iar “circumscripţiile electorale comunale” sunt comunităţile
locale bine definite şi aflate în sistem concurenţial. Numai rezultate economice
pozitive pot fi înregistrate prin aceast sistem organizatoric de tip social-politic.
Rezulatele obţinute până în 1990, în comparaţie cu cele obţinute după 1990
demonstrează cu prisosinţă acest adevăr - I.Ş.)
De altfel, o asemenea întrecere nici nu este cu putinţă din moment ce într-o
mare parte a comunelor, în locul circumscripţiilor electorale, care constituie unitatea
organizatorică de bază pentru desfăşurarea muncii politice de masă, au fost create aşa-
zise sectoare, unităţi artificiale rupte de viaţă.
Nici despre agitaţia politică care se desfăşoară în această perioadă în satele
raionului Iaşi nu se pot spune cuvinte de laudă. Agitaţia vizuală în special, care are un
important rol mobilizator în buna desfăşurare a lucrărilor agricole de primăvară, este
complet neglijată.
Serioase deficienţe există şi în ceea ce se numeşte propaganda agricolă
(expresie folosită pentru denumirea etapei de diseminare a informaţiei în perioada
campaniei agricole – I.Ş.) şi îndrumarea tehnică a ţăranilor muncitori pentru efectuarea
muncilor din actuala campanie la un nivel înalt agrotehnic. Nu toţi inginerii şi
tehnicienii agronomi dau ţăranilor muncitori îndrumări concrete şi operative asupra
timpului optim în care trebuie efectuate diferite lucrări, asupra folosirii celor mai bune
metode de lucru. (După 1990, despre exploatarea agricolă realizată pe baza unor
studii fundamentate pe zone sau regiuni, sau despre îndrumări adresate ţăranilor
agricultori de către inginerii agricoli nici nu mai poate fi vorba. Majoritatea ţăranilor
practică agricultura de subzistenţă, folosindu-se de puţinele resurse pe care le au la
dispoziţie de la un an la altul.)
Inginera Clemeţa Vornicu de la punctul agricol Holboca deşi are o bună
pregătire, nu stă de vorbă cu oamenii iar tehnicianul Ion Chitic din comuna Ciorteşti
îşi pierde timpul bătând drumul la Codăeşti, deşi membrii întovărăşirii (prima forma
de asociere a ţăranilor agricultori – I.Ş.) din satul Şerbeşti îl aşteaptă de luni de zile să
treacă pe la ei. (Din moment ce acest exemplu era extrapolat prin prezentarea lui la
nivel naţional, vă puteţi imagina ce simţea învinuitul, dar şi cei care procedau
asemănător în alte localităţi ale ţării – I.Ş.)
Nicăieri nu a fost adoptată metoda folosită cu succes în alte raioane de a se
organiza panouri speciale, “table ale agronomului”, prin care aceştia să facă ţăranilor
muncitori recomandări concrete şi operative asupra timpului şi modului în care
execută diferite lucrări.
85
ION ŞTEFANOVICI
Dacă la toate aceste lipsuri se adaugă şi numeroase deficienţe de ordin tehnico-

organizatoric, pe care le au în munca lor comitetele executive ale sfaturilor populare,
precum şi unele S.M.T., cum ar fi cele din Holboca şi Podul Iloaiei, apare clar de ce în
raionul Iaşi muncile agricole de primăvară sunt atât de întârziate.
Ce au de spus despre aceasta tovarăşii din comitetul executiv al sfatului
popular raionul Iaşi?” România liberă, anul XIV, nr 3596, Sâmbătă 28 Aprilie
1956
Obervaţi că în final cineva trebuie să îşi asume răspunderea şi să ia măsuri

pentru remedierea situaţiei. În opinia mea, aceasta este forma reală a democraţiei
autentice în care persoanele care şi-au asumat actul guvernării, chiar şi la nivel
local, trebuie să-şi asume punctual anumite obiective şi să răspundă pentru pentru
realizarea lor.
Astăzi, de prea multe ori, constatăm cu regret faptul că cei pe care i-am ales
nu îşi onorează promisiunile electorale asumate şi prin urmare cuvantul dat
alegătorilor.
Scuzele dumnealor, nu valorează nimic!
Poate fi considerată democraţia românească ca fiind autentică din moment ce
în societatea noastră nu exista pârghii democratice eficiente prin care să-i tragem pe
cei lipsiţi de cuvât la răspundere?
Este democraţia românească una autentică în condiţiile în care procentul de
participare la vot este mult sub 50%?
Absenteismul, reprezintă o formă de protest tacit. Ultimii 20 de ani au
demonstrat, prin prisma realităţilor economico-sociale şi politice, faptul că această
formă de protest este comodă dar complet ineficientă.
Singura pârghie democratică care oferă cetăţenilor dubla posibilitate de
exprimare şi influenţare a deciziilor politico-administrative a fost depreciată voit în
decursul ultimilor 20 de ani.
Această pârghie democratică ţine de resortul sindicatelor în principal şi
organizaţiilor non guvernamentale în secundar (ONG-uri). Trec ONG-urile în
secundar deoarece specificul acestora oferă posibilităţi reale de sprijinire a
categoriilor sociale defavorizate. Exprimarea de masă nu este apanajul ONG-urilor.
Fac această afirmaţie pe baza experienţelor proprii, avute în fruntea unui ONG care a
luptat pentru protejarea spaţiilor verzi şi pentru problemele sociale ale celor care au
nevoie de ajutor.
86
Sindicatele, reprezintă prin esenţa lor o formă de reprezentare socială în

contextul apărării drepturilor celor ce muncesc, respectiv ale celor care au atins
vârsta pensionării.
Democraţiile autentice, similare celor din Grecia sau Franţa spre exemplu
oferă posibilitatea reală a exprimării voinţei populare. Aţi observat faptul că
demonstraţiile în aceste ţări se soldează în 90% din cazuri cu schimbările dorite de
populaţie? Carcateristic acestor forme democratice de manifestare populară este că
efectul imediat al desfăşurării lor este paralizant!
Unitatea de acţiune a unui segment profesional paralizează activitatea în
domeniul respectiv!
La noi insă, întotdeauna liderii sindicatelor “obţin după nesfârşite, obositoare,
dure etc negocieri compromisiuri favorabile”. Dar cui sunt favorabile? Cine sunt
beneficiarii acestor înţelegeri dintre guvern şi liderii sindicali?
Răspunsurile survin întotdeauna mai devreme sau mai târziu atunci când
liderilor sindicali le creşte subit nivelul de trai sau devin parlamentari şi ulterior
miniştri, în unele cazuri.
De aici vin toate problemele! De la distrugerea fundamentelor democraţiei:

puterea poporului, decizia majorităţii şi libera exprimare a unor puncte de vedere
aparţinând cetăţenilor pe care să-şi fundamenteze deciziile guvernanţii, exprimări
manifestate prin reale consultări populare sau demonstraţii atunci când este cazul.
“Lucrările de finisare sunt pe terminate la “Casa Scânteii”. Cetăţenii care

trec pe Şoseau Kiselev constată cu
mândrie cum lucrările de construcţie a
Combinatului Poligrafic Casa Scânteii
“I.V. Stalin” se apropie de sfârşit. Într-
adevăr, muncitorii constructori lucrează
acum la finisarea faţadei, operaţie
executată până acum în cea mai mare
parte. Curând schelele vor fi date jos,
marcând terminarea construcţiei acestui
mare lăcaş de cultură de la a cărei dare în
folosinţă se împlinesc azi cinci ani. Foto:
Nicu Vasile.” România liberă, anul XIV, nr 3602, Marţi 8 Mai 1956
87
ION ŞTEFANOVICI
“Pe şantierul unei noi fabrici. Vatra Dornei – Nu departe de apele

învolburate ale Dornei, între munţii acoperiţi cu brazi, se află un mare şantier în
construcţie. Aici lucrează cu avânt constructorii noii fabrici de brânzeturi fine şi
lactoză. În apropierea şantierului s-au ridicat 8 blocuri pentru muncitori cu câte 2
apartamente fiecare şi un grup social cultural ... Această întreprindere modernă este
înzestrată cu utilaj de cea mai înaltă tehnicitate. Printre multele maşini ale noii fabrici
sunt şi evaporatoarele şi separatoarele centrifugale cu o capacitate de producţie de cca
24000 de litri în timp de 8 ore şi o serie de aparate mari automatizate care vor fi
întrebuinţate pentru fabricarea şi pasteurizarea untului. Vacumurile vor produce în 8
ore câte 800 kg. lactoză – materie primă pentru fabrica de antibiotice de la Iaşi, iar alte
maşini vor transforma zilnic cantitatea de 15000 litri lapte în unt, şvaiţer şi alte
produse. Întregul proces de producţie va fi mecanizat şi automatizat. ” România
liberă, anul XIV, nr 3602, Marţi 8 Mai 1956
“Cu ajutorul izotopilor radioactivi de cobalt. Energia atomică a îmbogăţit

patrimoniul tehnic al industriei noastre petrolifere
cu un nou domeniu de activitate. Este vorba de
defectoscopia radioactivă, adică de folosirea
izotopilor radioactivi de cobalt pentru cercetarea
structurii metalelor, la controlul calităţii sudurilor şi
pentru probarea rezistenţei noilor instalaţii de
prelucrare a ţiţeiului. Aparatul de defectoscopie
radioactivă a fost adus din Uniunea Sovietică. În
clişeu: De pe şantierul unei rafinării învecinate a
fost adusă în laboratorul întreprinderii de montaje-rafinării Nr.5 Ploieşti încă o piesă
pentru a fi cercetată. Operatorii Anghel Dumitru şi Constantin Luca aranjează piesa şi
aparatul, în poziţie de lucru. Foto: Agerpres” România liberă, anul XIV, nr 3607,
Duminică 13 Mai 1956
“O nouă realizare a industriei noastre

petrolifere o constituie construcţia blocului
complex pentru producerea benzinei, uleiurilor de
cea mai fină calitate şi a unor produse auxiliare.
Paralel cu lucrările de construcţie a rafinăriei, se
construieşte o termocentrală cu o capacitate de
18.000 kw. În clişeu staţia exterioară de transformare
şi transportare a energiei electrice produsă de noua
termocentrală. Foto: Agerpres ” România liberă,
anul XIV, nr 3609, Miercuri 16 Mai 1956
88
“Printre obiectivele înscrise în Directivele celui de-

al doilea Congres al Partidului se numără şi noua fabrică
de zahăr din Livezi, regiunea Craiova. În clişeu
montatorul german Arno Burger şi Gheorghe Musteţea, şef
de echipă, urmăresc după schiţe montarea maşinilor sosite
din R.D.G. pentru noua fabrică de zahăr. Fotomontaj: M
Ivanciu.” România liberă, anul XIV, nr 3611, Vineri 18
Mai 1956
Parcurgând presa scrisă din acea perioadă, mărturisesc că de multe ori am

fost surprins, în mod plăcut, atunci când am întânlit exemple de bună guvernare atât
în plan naţional cât şi local. Surprinderea mea se datorează îndeosebi faptului că pe
parcursul ultimilor 20 de ani, preocupările administraţiei centrale dar şi
adminstraţiilor locale nu s-au mai concretizat la nivel de eforturi sau atitudini
similare cazului pe care îl vom prezenta în continuare.
Încă din anii ’50, Delta Dunării a devenit o prioritate pentru administraţia
socialistă din România. În primă fază interesul manifestat s-a materializat la nivel
ştiinţific în cadrul Academiei Române. Punctul de plecare l-a constituit elaborărea
unui plan concret de măsuri cu scopul valorificării multilaterale a Deltei Dunării.
Bineînţeles, conform uzanţelor acelei vremi iniţiativa şi directivele au
aparţinut partidului, respectiv Congresului al II-lea. Dar la bilanţul istoriei, din
perspectiva rezultatelor contează fondul (adică ce s-a făcut pentru ca majoritatea să
trăiască bine) şi prea puţin forma (exprimată la nivelul dogmelor ideologice).
După 1990, situaţia s-a inversat şi ceea ce contează exclusiv este forma unei
aparente democraţiii la paravanul căreia pe fond, o minoritate s-a îmbogăţit excesiv
întru-un timp extrem de scurt, în detrimentul majorităţii populaţiei.
În nici un caz nu trebuie să privim situaţia actuală a României din perspectiva
claselor sociale. Trebuie totuşi să analizăm cu maturitate situaţia prezentă. Trebuie să
cunoaştem şi să recunoaştem faptul că există o diferenţă fundamentală între maniera
în care s-a realizat acumularea de capital în România în comparaţie cu democraţiile
autentice din America, Anglia, Germania, Franţa etc.
89
ION ŞTEFANOVICI
Diferenţa finală, ca sumă a mai multor factori de creştere economică privată

se traduce în perioade de timp.
Mai exact, analizaţi perioadele de timp în care au ajuns marile familii din
ţările cu democraţii autentice la averi impresionante în comparaţie cu „omologii” lor
financiari din România.
În afara unor persoane care au revoluţionat un domeniu cum ar fi Bill Gates
spre exemplu, restul şi-au construit imperiile financiare pe parcursul mai multor
generaţii, dar în nici un caz în câţiva ani. Bineînţeles nu putem generaliza, după cum
nu putem nici particulariza aceste situaţii!
“Consfătuirea lărgită a Academiei R.P.R. privind valorificarea complexă

a Deltei Dunării. Directivele Congresului al II-lea al Partidului Muncitoresc Român,
prevăd valorificarea multilaterală a Deltei Dunării şi în special industrializarea
stufului. Cele 430.000 ha. ale Deltei cu lagunele vecine, pot aduce mai multe bunuri
pentru nevoile economiei naţionale decât astăzi. Stuful de pildă, nu mai este un
material de acoperit casele sau un combustibil rural. Ele este o materie primă care
trebuie să înlocuiască lemnul în fabricarea celulozei şi a tuturor proceselor celulozice.
Totodată, în apele Deltei pot creşte mai mulţi peşti; pe grindurile Deltei se pot produce
mai multe zarzavaturi şi fructe.
Cercetările de până acum au stabilit multe posibilităţi de valorificare a Deltei.
Unele propuneri au fost însă unilaterale, fără o adâncire concretă a problemei.
Pentru a cunoaşte toate opiniile şi punctele de vedere competente, cu privire la
diverse soluţii de amenajare a Deltei Dunării,
Prezidiul Academiei R.P.R. a iniţiat ţinerea unei
consfătuiri lărgite în care să se expună şi să se
dezbată cât mai multe probleme legate de
valorificarea complexă a Deltei Dunării. Această
se va ţine începând din ziua de 28 mai (1956-
I.Ş.) la staţiunea experimentală pentru recoltarea
stufului, din Ostrovul Maliuc din Deltă.
Ca bază de discuţii vor servi lucrările şi referatele prezentate de instituţiile,
cercetătorii, tehnicienii şi oamenii de ştiinţă competenţi, care au studiat sau lucrat în
unul din domeniile de activitate prezente în Deltă. Geografia fizică şi umană a Deltei,
hidrologia şi lucrările hidrotehnice, fauna şi flora Deltei, hidrobiologia şi hidrologia
Deltei, pedologia Deltei, agricultura şi silvicultura în Deltă, economia piscicolă a
Deltei stuful şi perspectivele exploatării lui, navigaţia şi căile de apă, principiile de
90
amenajare a Deltei Dunării, iată câteva din temele care vor fi dezbătute în cadrul
acestei consfătuiri lărgite.
Şedinţele de referate şi discuţiile pe marginea lor, vor fi întregite de excursii
demonstrative în diverse puncte carcateristice ale Deltei.
Cele 52 referate care vor fi prezentate cu acest prilej se vor publica într-un
volum, iar concluziile consfăturii vor forma de aici înainte o călăuză a activităţii în
Deltă, activitate îndrumată şi coordonată de Comisia Hidrologică de pe lângă Prezidiul
Academiei R.P.R. Prof. Th. Buşniţă. Membru corespondent al Academiei R.P.R.” În
fotografie este prezentată o combină folosită pentru recoltat stuful în stufărişul des al
Deltei Dunării. România liberă, anul XIV, nr 3619, Duminică 27 Mai 1956, pag 4
„Cel mai mare combinat de prelucrare a stufului din Europa. Interviu

realizat cu tov. Ing.
Octavian Bârsan, director
tehnic al Direcţiei Marilor
Şantiere din Ministerul
Construcţiilor şi
Materialelor de Construcţii.
Pe şantierul Combinatului
de prelucrare a stufului de la Chişcani, lângă Brăila, şi la lucrările din noul port de pe
Dunăre, ce se execută pentru acest combinat, domneşte o intensă activitate.
Lucrările de construcţie au început încă din anul 1956, când s-au făcut lucrări
de organizarea şantierului, iar în 1957 a început şi atacarea unor construcţii de bază:
lucrările în port, fabrica de cartoane, centrala termică provizorie şi altele. ... Încă de
anul acesta, fabrica de cartoane va fi gata pentru a începe montajul agregatelor: tot în
acest an vom ataca şi lucrările de la fabrica de celuloză care este prevăzută a fi dată în
folosinţă într-o primă fază în anul 1960. Sunt în curs de lucru depozitul de materiale,
pâlniile de apă grasă şi lucrările din port...
... marele combinat de prelucrare complexă a stufului ce se construieşte la
Chişcani e rod al colaborării ţării noastre cu Republica Democrată Germană,
Republica Cehoslovacă şi Republica Populară Polonă. Aceste ţări ne ajută cu proiecte,
utilaje şi experţi iar construcţiile propriu zise sunt executate de noi. Lucrările
combinatului se împart în trei grupe mari: noul port de pe Dunăre unde se va aduce
stuful cu vapoarele şi de unde se va transporta la combinat; depozitul intermediar,
construcţiile exterioare, macaralele pentru transportul pe verticală, drumurile şi căile
ferate, ar fi al doilea grup; în sfârşit, construcţiile combinatului propriu zis în care intră
în primă fază fabrica de cartoane duplex-triplex cu instalaţiile anexe, fabrica de
91
ION ŞTEFANOVICI
celuloză cu centralele termoenergetică şi de regenerare, atelierul de reparaţii, magazia

tehnică, instalaţiile de alimentare cu apă, etc.
Când va fi terminat complet Combinatul de prelucrare a stufului ce se
construieşte aici, va avea o capacite de prelucrare şi o mărime ce nu are asemănare cu
nici o altă asemenea construcţie din Europa. Pentru a ilustra mai bine această situaţie,
vă vom da şi câteva detalii asupra lucrărilor ce se execută. Fabricile combinatului de
pildă, se vor întinde pe o suprafaţă de 32 ha, iar depozitul de stuf pe 13 ha. Numai
fabrica de celuloză, care este cea mai mare din toate, va avea o lungime de 260 m, 60
m lăţime şi 39 înălţime. Depozitul de stuf, o altă clădire uriaşă, va avea o capacitate de
depozitarea stufului pentru o producţie de cca 3 luni, perioadă în care nu se poate
circula în condiţii bune pe Dunăre. În noul port se vor face de asemenea, lucrări de
mare importanţă. Centrala de apă cu o conductă magistrală cu diamentrul de 1,10 m.,
va avea un debit de apă de 2,50 m cubi pe secundă în timp ce tot oraşul Bucureşti
consumă cca 4,50 mc de apă pe secundă. Aici se va construi un dig de cca 1 km.
pentru care va fi necesară aducerea a cca 50000 m.c. de piatră şi 400.000 m.c. de
pământ pentru umpluturi. În clişeu fabrica de cartoane din cadrul combinatului. Foto:
Emil Sârzea.” România liberă, anul XIV, nr 3619, Duminică 27 Mai 1956
“Prima fabrică a Combinatului de cauciuc va intra în curând în funcţiune.

Fabrica de articole tehnice – prima dintre cele trei unităţi ale Combinatului de cauciuc
care se construieşte în
apropierea Capitalei –
va intra în curând în
funcţiune. Construcţia
clădirilor principale:
hala de amestec, hala
preselor şi hala pentru
furtune, benzi şi curele trapezoidale – fiecare de mărimea uneia din fabricile de
cauciuc existente în ţară – sunt terminate. Până acum au fost montate malaxoare
capsulante pentru amestecul preparatului de cauciuc, valţuri de diferite mărimi,
realizate în uzinele sovietice, calandre masive, importate din R.D. Germană, rafinoare,
prese puternice produse la fabrica “Nicovala” din Sighişoara, recipient de aer şi
compresoare realizate la Combinatul metalurgic din Reşiţa.
Lucrările de construcţie sunt avansate şi la celelalte unităţi ale combinatului.
Zidarii grăbesc terminarea celei de-a doua mari unităţi producătoare – fabrica de
regenerat cauciuc. La această fabrică întregul proces de producţie va fi automatizat.
În curând se vor termina lucrările centralei termice. Acum metalurgiştii de la
uzinele “Mao Ţze-dun” montează cazanele de aburi. Staţiile de pompare a apei care
92
vor da zilnic 4000 m.c. de apă şi staţia de transformare a curentului vor fi date în
exploatare peste puţin timp.
Halele, ce se întind pe o suprafaţă de 65000 m.p., ca şi utilajele perfecţionate
care vor asigura un înalt grad de mecanizare a muncii situează marele Combinat de
cauciuc de la Jilava, alături de cele mai moderne unităţi industriale de acest gen din
Europa. Agerpres” România liberă, anul XIV, nr 3627, Miercuri 6 Iunie 1956
“Ne mândrim cu industria noastră socialistă. Doar opt ani au trecut de când
principalele mijloace de producţie au trecut în stăpânirea
poporului. O perioadă de timp scurtă în istoria unei ţări,
dar care pentru poporul nostru înseamnă mai mult decât
multe decenii din trecut. Opt ani au fost suficienţi pentru
ca oamenii muncii din ţara noastră să creeze noi ramuri
industriale, să fabrice sute de produse noi. Zeci şi zeci de
fabrici şi uzine s-au ridicat în toate colţurile ţării.
Întreprinderile naţionalizate în 1948 au devenit de
nerecunoscut, fiind modernizate şi reutilate, fabricând
produse de un înalt nivel tehnic. Oamenii muncii privesc
cu îndreptăţită mândrie la realizările pe care le-au obţinut
în anii care s-au scurs de la naţionalizare. Aceste realizări
constituie un imbold în muncă, o ganţie a justeţei politicii partidului, a victoriei
orânduirii socialiste care se construieşte în ţara noastră.
La Hunedoara exista şi în trecut o uzină siderurgică. Câteva furnale învechite,
de mică capacitate şi o oţelărie rudimentară. Priviţi în fotografia de mai sus o singură
unitate din cele intrate în producţie în anii regimului nostru la Hunedoara: uzina cocso-
chimică. Priviţi la clădirile uriaşe, la benzile transportatoare lungi de kilometri şi veţi
avea o imagine a ceea ce înseamnă Hunedoara azi.
Sunt însă şi lucruri care nu se pot vedea în fotografie: utilajele moderne, înaltul
nivel de mecanizare şi automatizare a muncii.
Alături de marile furnale construite în ultimii ani, de noua termocentrală, de
fabrica de aglomerare a minereurilor, de staţia de aglomerare a sgurei etc., uzina
cosco-chimică a transformat uzina de la Hunedoara într-un combinat siderurgic
modern.”
93
ION ŞTEFANOVICI
„Pe meleagurile unde se află astăzi Regiunea Autonomă Maghiară nu

întânleai în urmă cu opt ani nici o întreprindere
industrială importantă.
Astăzi, în această regiune funcţionează uzina
termoelectrică de la Sângiorgiu de Pădure, fabrica de praf
de lapte de la Remetea (în imaginea alăturată), fabrica
“Simo Geza” din Tg. Mureş, precum şi alte întreprinderi
de seamă ale industriei noastre.
Dezvoltarea pe care a luat-o în anii puterii
populare industria din Regiunea Autonomă Maghiară, în
trecut una din cele mai înapoiate regiuni ale ţării, este o oglindă a politicii naţionale
juste a partidului şi guvernului.”
„Da la uzina “Vulcan”, una din cele mai vechi întreprinderi metalurgice din
ţară şi până la modernele uzine “Mao Ţze-dun”
există o distanţă de la cer la pământ. La “Vulcan”
se efectuau în general reparaţii de utilaje şi mai
ales de material rulant; la “Mao Ţze-dun” se
fabrică azi autobuze. La “Vulcan” se lucra în
condiţii grele; la “Mao Ţze-dun” se munceşte în
hale spaţioase, la maşini moderne care uşurează
eforturile oamenilor. În clişeu un aspect dintr-o
hală construită la uzinele “Mao Ţze-dun”. Foto:
Nicu Vasile şi Agerpres” România liberă, anul XIV, nr 3631, Duminică 10 Iunie
1956
„Referitor la valorile istorice şi artistice româneşti aflate în Rusia din

timpul primului război mondial. MOSCOVA 11 (Agerpres) – Tass transmite:
Consiliul de Miniştri al U.R.S.S., acordând o deosebită însemnătate politică întăririi
continue a prieteniei şi colaborării între popoarele român şi sovietic, a hotărât să
transfere guvernului Republicii Populare Române valori istorice ale artei aplicate,
decorative şi plastice româneşti. ...
... Printre aceste valori există 1350 de tablouri, gravuri şi desene ale
cunoscuţilor pictori români Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Octav Băncilă, Ştefan
Luchian, Constantin Daniel Rosenthal, Ion Andreescu, Gheorghe Tătărescu, Ion
Negulici, C. Satmary şi alţii. O colecţie formată din 156 de icoane reprezintă pictura
veche românească din secolele XVI – XVII. Ţesăturile, în special odăjdiile şi
94
veşmintele bisericeşti împodobite cu diamante şi alte pietre preţioase, reprezintă piese

rare ale cusăturii româneşti din secolele XVI – XVII. Printre valori se află aproximativ
50 de obiecte laice şi bisericeşti (cădelniţe de aur şi de argint, mitre, candele, cruci,
pocale şi altele) creaţii ale maiştrilor populari români din secolele XVI – XVII. O
mare însemnătate istorică şi artistică o reprezintă vasta colecţie de monezi şi medalii
alcătuită din 35.533 de piese, printre care se relevă monezile din secolul al VII-lea
înaintea erei noastre din insula Egina, din secolul al VI-lea înaintea erei noastre din
insula Lesbos, monezi de aur ale regelui Macedoniei, Alexandru al III-lea şi ale
regelui Egiptului, Ptolomeu I, ale regelui Traciei, Lisimah, monezi bătute de împăraţi
romani, regi bizantini, califi arabi, precum şi monezi şi medalii româneşti.
Un tezaur deosebit de preţios, de la sfârşitul secolului al IV-lea al erei noastre,
găsit în apropiere de Pietroasa (tezaur cunoscut sub numele “Cloşca cu pui”) este
alcătuit din pocale de aur, o tavă mare, inele, brăţări.” România liberă, anul XIV, nr
3632, Marţi 12 Iunie 1956
“Deschiderea Expoziţiei tezaurului artistic şi istoric restituit de guvernul

U.R.S.S. guvernului român. Miercuri dimineaţă (22 August 1956 – I.Ş.) s-a deschis
în sălile Galeriei Naţionale a Muzeului de Artă al R.P.R. expoziţia tezaurului artistic şi
istoric restituit de guvernul U.R.S.S. guvernului
român. La deschidere au participat tovarăşii Gh
Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Gh. Apostol,
general de armată E. Bodnăraş, P. Borilă, N.
Ceauşescu, I. Chişinevschi, Al. Drăghici, Al.
Moghioroş, C Pârvulescu, general colonel L.
Sălăjan, Şt Voitec, Al. Bârlădeanu, Gh. Hossu,
Constanţa Crăciun, …P. Niculescu-Mizil, …
Cuvântul de deschidere a expoziţiei a fost rostit
de tovarăşa Constanţa Crăciun, ministrul
Culturii, care a spus: … Înapoierea în ţară a
tuturor acestor opere de preţ trezeşte în inima
poporului român, în mod firesc, un sentiment de profundă dragoste faţă de marele
popor prieten. Gestul guvernului sovietic, se încadrează în numeroasele acte de
prietenie şi preţuire pe care Uniunea Sovietică le-a arătat cu consecvenţă de-a lungul
anilor faţă de poporul român şi pune încă o dată în lumină principiile de înaltă valoare
etică ce stau la baza relaţiilor statului sovietic cu alte ţări. Respectul pe care poporul
sovietic îl manifestă pentru cultura altor popoare, preţuirea valorilor artistice ale
omenirii au făcut ca în anii Marii Revoluţii din Octombrie, ai războaielor de
intervenţie, apoi în anii celui de-al doilea Război Mondial, când armatele fasciste
cotropitoare au invadat Uniunea Sovietică, printre atâtea grele probleme de stat ce se
95
ION ŞTEFANOVICI
cereau rezolvate – valorile istorice şi artistice româneşti să fie evacuate şi puse la

adăpost de orice primejdie.”
Analizând situaţia tezaurului românesc în spiritual adevărului şi pe criterii

obiective, aşa cum nu s-a făcut din 1990 până în momentul de faţă, trebuie să
înţelegem natura istorică a acelor timpuri.
Scopul acestei cărţi nu este acela de a influenţa opinia cititorilor săi, ci doar
de a prezenta faptele şi sub aspectul realităţilor trăite până în 1990. Cunoaşterea
realităţilor trăite până în 1990 nu trebuie să se mărginească la preluarea impresiilor
“împărtăşite” de formatorii de opinie. Dacă ne mărginim să credem doar impresiile
“împărtăşite” de formatorii de opinie post-decembrişti, riscăm să cunoaştem despre
perioada 1945-1990, doar părerile subiective ale unor exponenţi ai acelor vremuri.
În aceste condiţii cine ne poate garanta că nu devenim astfel victime sigure ale
unei manipulări orchestrate de grupuri de persoane “stimulate” de cele mai meschine
şi egoiste interese.
Natura istorică a acelor timpuri, la care făceam referire mai sus a fost extrem
de complexă.
Să nu uităm că Moscova (capitala imperiului), Stalingrad (oraş care purta
numele Conducătorului) şi Leningrad (oraşul purtător a numelui omului-zeu,
fondatorul Partidului Bolşevic din Rusia) au reprezentat trei oraşe simbol asupra
cărora în perioada 1940-1943 – perioadă în care şi tezaurul românesc se afla în
Rusia – Hitler şi-a îndreptat toată furia. În aceste condiţii, alături de trupul
neînsufleţit al lui Lenin, Partidul Bolşevic a luat măsuri de evacuare, înainte de a
ajunge armata germană la “porţile Moscovei”, a tot ce era de valoare în patrimoniul
naţional rusesc.
„La mijlocul lunii octombrie (1941 – I.S.), unităţile germane au ajuns la câteva
zeci de kilometri de capitală. Hitler se pregătea pentru parada din Moscova. În 15
octombrie, Stăpânul a semnat ordinul de evacuare a oraşului. Instituţiile
guvernamentale şi ambasadele au fost mutate în spatele frontului, la Kuîibîşev.
În acele zile, când totul se prăbuşea, când sute de mii de oameni mureau în
încercuire, conservatorul trupului lui Lenin, Zbarski, a fost chemat la Kremlin. A fost
primit de Molotov, Kaganovici, Beria şi Mikoian, subliniind importanţa discuţiilor.
Lui Zbarski i s-a comunicat hotărârea Biroului Politic: evacuarea preţiosului Trup
departe, în spatele frontului, în Tiumen.
96
... Zbarski a expus tot ce era necesar pentru transportarea Trupului în condiţii
optime: în vagon trebuia instalată o aparatură care să asigure microclimatul şi
amortizoare speciale care să atenueze zguduiturile. În ciuda panicii şi a dezordinii din
acele zile, Stăpânul a poruncit să fie asigurate condiţiile necesare transportării
preţiosului Trup. În 3 iulie, trenul cu destinaţie specială în condiţii ultrasecrete a plecat
din Moscova. ... Dar garda stătea în faţa mausoleului, păzind intrările. În acele zile din
octombrie, locuitorii trebuiau să creadă că Lenin este alături de ei. ” Eduard Radzinski,
Stalin, pag. 554, Editura Aquila ’93.
Plecând de la considerentul că, în ceea ce ne priveşte pe noi, tezaurul
românesc a fost prezervat în cele mai bune condiţii, am convingerea că s-a procedat
într-o manieră similară cu exemplul pe care l-am oferit. Dacă voi avea vreodată
posibilitatea să consult arhivele Partidului Bolşevic voi încerca să demonstrez acest
fapt.
Se putea ca în situaţia disperată a acelor momente lucrurile să se fi petrecut şi

altfel?
Bineînţeles că da! Valorile în cauză ar fi putut cădea pradă distrugerilor. În
aceeaşi măsura, chiar după ce au fost salvate, autorităţile ruse ar fi putut afirma
contrariul. Cine ar fi putut demonstra că odată cu distrugerea acestor oraşe nu a fost
distrus şi tezaurul românesc?
Nimeni! Dacă guvernul rus nu ar fi luat măsuri de protecţie a tezaurului
românesc, acesta ar fost supus degradării în cel mai bun caz. În cel mai rău caz, ar fi
putut cădea pradă distrugerilor sau s-ar fi putut nega salvarea lui şi implicit existenţa
lui.
“Constanţa Crăciun, ministrul Culturii: “ Bogata colecţie de tablouri, de

gravuri şi desene ale unor artişti români dintre cei mai de seamă, precum şi o colecţie
de icoane şi alte piese rare, care constituie o mândrie a artei poporului nostru, au fost
conservate şi în parte restaurate de specialiştii sovietici care le-au ocrotit cu grijă,
ferindu-le de degradări. Mulţumirile noastre calde le trimitem tuturor acelor oameni
sovietici care de-a lungul anilor au îngrijit cu meticulozitate ştiinţifică şi trudă, cu
dragoste aceste comori scumpe poporului nostru. …
Unele din aceste opere cum ar fi, de pildă, Tezaurul de la Pietroasa, renumita
“Cloşcă cu puii de aur”, sunt célèbre în toată lumea, ca monumente unice ale unei arte
puţin cunoscută. Poporul nostru se va putea bucura din plin de aceste comori, iar
oamenii de artă şi cercetătorii vor găsi în ele un izvor bogat pentru dezvoltarea creaţiei
97
ION ŞTEFANOVICI
lor şi pentru întregirea studiilor lor în diverse domenii de cercetare.” România liberă,
anul XIV, nr 3694, Joi 23 August 1956
“Printre noile şi importantele lucrări de construcţie prevăzute în actualul

cincinal pentru dezvoltarea industriei siderurgice se
numără şi laminorul de tablă ce se ridică la uzinele
“Nicolae Cristea” din Galaţi.
În clişeu: Aspect al centralei termice şi noii
hale de laminat în construcţie la uzina siderurgică
din portul dunărean.” Foto: Agerpress. România
liberă, anul XIV, nr 3633, Miercuri 13 Iunie
1956
„Ţinând seama de continua dezvoltare a economiei noastre naţionale, cel de-al

doilea plan cincinal prevede construirea unei noi
oţelării la Hunedoara, cu o capacitate de
700.000 tone pe an. Lucrările acestei uriaşe
construcţii au început şi înaintează mereu. Până
acum echipele de montatori au ansamblat şi
preansamblat peste 4500 tone construcţii metalice,
iar brigăzile de betonişti au turnat circa 12.500
m.c. betoane. De asemenea, în corpul principal s-a
montat primul pod rulant de 125 tone. În clişeu
aspect al şantierului noii oţelării. Foto: Fl. Enescu” România liberă, anul XIV, nr
3636, Sâmbătă 16 Iunie 1956
“La începutul anului trecut, în Ghimbav (lângă Braşov – I.Ş.) pe unul din
malurile râului Ghimbăşel, au început să se înalţe
zidurile unei noi construcţii: ““fabrica de cretat
hârtie””.
Odată cu ridicarea construcţiei au fost montate
aici maşini şi instalaţii din R.D. Germană şi din ţară.
Pentru montarea instalaţiilor din R.D. Germană au
sosit şi specialişti. Tehnologia noii fabrici a fost
stabilită sub supravegherea tehnologului Gerghard
Hammer, specialist într-o fabrică de cretat hârtie din Drseda. Azi la noua fabrică de
98
cretat hârtie se fac rodajul şi probele maşinilor în vederea punerii ei în funcţiune. În

clişeu: Un aspect din interiorul fabricii de cretat hârtie din Ghimbav. Foto: Nicu
Vasile” România liberă, anul XIV, nr 3639, Miercuri 20 Iunie 1956
“Primul pod peste Prut a fost dat în exploatare. Cu câtva timp în urmă,
aşezarea Albiţei a început să cunoască o însufleţire
cu totul neobişnuită. Convoaie întregi de camioane
şi căruţe poposeau pe malul Prutului, aducând cu
ele oameni, maşini, unelte, materiale de
construcţie. Pământul de pe cele două maluri a
început să fie săpat; au început să fie săpate barăci
unde să se odihnească oamenii ...
... Aşa a luat fiinţă şantierul de construcţie a
primului pod rutier metalic peste Prut ….
Constructorii acestui pod ridicat pe locul vechiului
pod distrus în timpul războiului au muncit cu însufleţire, cu dragoste. … ” România
liberă, anul XIV, nr 3668, Marţi 24 Iulie 1956
“În clişeu noua clădire a Institutului de

Cercetări Chimice de pe lângă filiala Iaşi a
Academiei R.P.R. a cărei construcţie s-a
terminat zilele acestea.” România liberă, anul
XIV, nr 3690, Sâmbătă 24 Iulie 1956
„Un nou cămin studenţesc la Cluj. Zilele

acestea a fost dat în folosinţă noul cămin studenţesc
din Cluj. În apropierea universităţii “V Babeş”.
Căminul, bine dotat, are o capacitate de 308
locuri. În clişeu un aspect al clădirii” România
liberă, anul XIV, nr 3764, Miercuri 14 Noiembrie
1956, pag 2
99
ION ŞTEFANOVICI
ANUL 1957
“Prima staţie de televiziune a intrat în
funcţiune. În noaptea de anul nou, în Capitală a
intrat în funcţiune prima staţie puternică de
televiziune instalată în ţara noastră. Întreg
aparatajul staţiei de televiziune – construit după
ultimele cerinţe ale tehnicii mondiale – a fost primit
din Uniunea Sovietică. Tot din Uniunea Sovietică a
sosit şi un grup de specialişti în frunte cu ing. K. A.
Alexeev, directorul centrului de televiziune din
Kiev, care a dat un sprijin preţios inginerilor şi
tehnicienilor români la lucrările de montare şi
amenajare a staţiei. ... La noua staţie de televiziune au intrat în funcţiune emiţătorul de
sunete, precum şi telecinematograful. În viitorul apropiat se va da în folosinţă un mare
studio pentru spectacole... Actualele programe de cinematograf precum şi viitoarele
programe luate pe “viu” din studiourile de la Floreasca se transmit staţiei de emisie de
la Casa Scânteii prin legătură directă de înaltă frecvenţă. Noua staţie de televiziune …
poate fi recepţionată pe o rază de circa 100 km, iar cu antene speciale pe o rază mai
mare…” România liberă, anul XV, nr 3808, Duminică 6 Ianuarie 1957, pag 2
Nevoia de cunoaştere a oamenilor nu poate fi stăvilită! Această realitate, deşi

cunoscută nu a fost respectată de autorităţile regimului comunist.
A fost o eroare, iar preţul plătit pentru această abordare a fost extraordinar
de mare. Ironia a făcut ca legătura să fie directă astfel încât, “răzbunarea media” a
culminat cu revoluţia debutată şi realizată la televizor şi încheiată cu un spectacol
procesual încununat cu executarea prin împuşcare a cuplului prezidenţial. Aşa a
debutat “revoluţia media” în 1990, cu un mare spectacol!
“Fabrica “Libertatea” din Cluj construită în anii puterii populare, se numără

printre unităţile mari, moderne, de
prelucrare a lemnului. Mobila
fabricată aici este apreciată atât în ţară
cât şi peste hotare. În clişeu: Un aspect
exterior al fabricii “Libertatea” din
Cluj. Foto: Ion Miclea” România
liberă, anul XV, nr 3830, Vineri 1
Februarie 1957, pag 2
100
“Ieri (Miercuri 6 Martie 1957 – I.S.) a intrat în funcţiune la Copşa Mică

prima linie a noii unităţi a industriei noastre
chimice: fabrica de acid sulfuric. De o construcţie
modernă, dotată cu maşini perfecţionate, fabrica va
produce o mare cantitate de acid sulfuric necesar
fabricării îngrăşămintelor agricole. La montarea
utilajului de înaltă tehnicitate şi-au dat concursul, în
afară de tehnicienii noştri, specialişti sosiţi din R.D.
Germană. O mare parte a utilajului este de fabricaţie
internă, fiind confecţionat de uzinele “Independenţa”
din Sibiu. Printre aceste utilaje menţionăm cuptoarele
de răcire, reductoarele şi rezervoarele de depozitare, fabricate pentru prima dată în ţara
noastră. Pentru a ne da seama de dimensiunile noii întreprinderi, menţionăm că fiecare
din cuptoarele cu care este dotată fabrica au nu mai puţin de nouă etaje fiecare. Hala
principală a fabricii are lungine de 500 de metri. În ce priveşte instalaţiile făcute
pentru alimentarea cu apă a fabricii acestea ar fi suficiente pentru furnizarea apei
necesară unui întreg oraş. Noua fabrică de acid sulfuric care a intrat în funcţiune la
Copşa Mică va aduce un aport substanţial la sporirea producţiei de îngrăşăminte
chimice. În clişeu instalaţia de răcire a fabricii de acid sulfuric. Foto: Nicu Vasile„
România liberă, anul XV, nr 3860, Joi 7 Martie 1957
“În prezent se desfăşoară lucrările de

construcţie a unei noi conducte de aducţiune
care va îmbunătăţi aprovizionarea cu apă a
populaţiei şi a industriei din oraşul Iaşi. În clişeu
staţia de filtrare a apei, de la complexul de lucrări
din Şorogari.” România liberă, anul XV, nr 3889,
Miercuri 10 Aprilie 1957, pag 2
“A fost dată în funcţiune conducta de apă Prut – Iaşi. Conducta Prut-Iaşi a

fost inaugurată. Prin conducta Prut – Iaşi, locuitorii
Iaşului primesc acum în plus un volum de 10.000
m.c. apă pe zi, în afară de debitul de apă captată prin
actuala conductă de la Timişeşti. În lunile viitoare,
cu ajutorul celor două electro-pompe cu ax vertical,
ce le vom primi din Uniunea Sovietică volumul de
apă potabilă captată din Prut va creşte de la 10.000
la 25.000 m.c. zilnic. M. Beram corespondentul
României Libere în regiunea Iaşi. În clişeu tovarăşul
101
ION ŞTEFANOVICI
Al. Bârlădeanu taie panglica inaugurală. Foto: G Paul” România liberă, anul XV, nr
3971, Marţi 16 Iulie 1957
“În curând va intra în funcţiune reactorul nuclear din ţara noastră. Parcă
abia ieri, dragi cititori, ziarle v-au adus vestea
că Uniunea Sovietică a adoptat hotărârea de a
acorda ajutor tehnico-ştiinţific şi de producţie
altor state pentru crearea de baze ştiinţifice
experimentale în vederea dezvoltării
cercetărilor în domeniul fizicii nucleare şi al
folosirii energiei atomice în scopuri paşnice.
... cu numai trei luni în urmă ziarul noastru a
fost în măsură să vă dea primele veşti despre
mersul lucrărilor de instalare a reactorului
nuclar, reactor furnizat ţării noastre de Uniunea Sovietică în cadrul amintitului ajutor
tehnico-ştiiţific.
Cum arată astăzi reactoul. Sala mare a reactorului nuclear. Locurile par de
nerecunoscut. Schelele au dispărut ... Sunt pe terminate şi lucrările de montaj ale
reactorului. În jurul lui a fost turnat un zid circular din beton special, un cilindru de
beton cu o grosime de 2 metri. Înainte însă să se toarne acest ecran de protecţie
biologică, corpul reactorului a mai fost îmbrăcat într-o cămaşă. De data aceasta una de
fontă, şi ea destul de groasă, menită de asemenea să asigure protecţia cercetătorilor
împotriva radiaţiilor. Tot înainte de turnarea masivului cilindru de beton, s-au montat
în jurul agregatului toate dispozitivele necesare diferitelor cercetări. Ele nu se văd
acum fiind incluse în peretele de beton. Ni s-a vorbit însă despre ele. Canalele
biologice de pildă, necesare diverselor experienţe biologice, sunt dispuse vertical în
jurul reactorului. În acestea se vor putea face diferite experienţe privind efectul
biologic al radiaţiilor. Canalele experimentale – altă serie de dispozitive – sunt dispuse
radial în jurul reactorului. De la zona activă a reactorului, acestea trec prin cămaşa de
fontă şi prin cea de beton, ajungând până la limita exterioară a ecranului biologic unde
sunt astupate cu nişte dopuri de fontă de aproximativ 1m grosime. Prin aceste canale
experimentale se vor obţine fluxurile de neutroni necesari diverselor experienţe de
fizică nucleară. În dreptul canalelor experimentale se vor monta şi aparatele pentru
cercetări. Acestea vor fi conduse de la distanţă din diverse laboratoare. Pe linia unei
cât mai perfecte protecţii biologice a cercetătorilor sunt concepute şi alte dispozitive
ale reactorului nuclar. Deasupra reactorului de pildă, există o serie de capace rotative
din fontă, concepute în aşa fel încât prin rotirea lor excentrică se pot face o serie de
lucrări în interiorul reactorului fără a le ridica. În acest fel, pericolul de expunere a
personalului la radiaţii este complet eliminat.
102
S-au început probele. Pentru punerea în funcţiune şi exploatarea în condiţii

optime a reactorului nuclear sunt necesare o serie de probe ale instalaţiei şi aparatelor
care îl deservesc. La aceste probe şi verficări, fie că ele se referă la instalaţii electrice,
de control dozimetric sau la altele se lucrează acum din plin. Sunt în curs de punere în
funcţiune şi instalaţiile care aprovizionează reactorul cu energie electrică şi apă. De
curând s-a terminat şi instalaţia de ventilaţie tehnologică, instalaţie care are menirea să
absoarbă aerul viciat din diferite zone şi să-l evacueze în atmosferă printr-un coş înalt.
Şi ... în sala pompelor lucrările sunt terminate, executându-se probele. ... reacţiile
nucleare care se produc în reactor au ca urmare degajarea unei cantităţi foarte mare de
căldură. Or, această căldură este evacuată din reactor printr-un curent continuu de apă
distilată. Circulaţia acestei ape se asigură cu ajutorul unor pompe speciale prin
intermediul unor conducte fie din aluminiu fie din oţeluri speciale. Trebuie remarcat
că apa se foloseşte în circuit închis, după răcire fiind reutilizată în reactor. Întreaga
instalaţie se mai caracterizează printr-o deosebită etanşeitate şi rezistenţă care evită
orice pericol de scăpare a unei cantităţi cât de mici de apă radioactivă. În clişeu un
aspect al clădirii reactorului. Tudor Gheorghiu. Foto: Mihai Popescu „ România
liberă, anul XV, nr 3957, Sâmbătă 29 Iunie 1957
“Reactorul nuclear din cadrul centrului

nostru de cercetări nucleare este actualmente în
probe în vederea punerii lui în funcţiune. Acest
reactor furnizat ţării noastre de Uniunea Sovietică şi
construit de tehnicieni români cu asistenţă tehnică a
unor specialişti sovietici, ne va da posibilitatea să
producem izotopi radioactivi necesari pentru cercetări,
ca şi pentru diverse utilizări în industrie şi medicină.
De asemenea, se deschid largi perspective fizicienilor
în vederea cercetării problemelor actuale de fizică
nucleară şi de tehnică modernă inginerilor din ţara
noastră. În clişeu sala în care este instalat reactorul. Se
lucrează acum la montarea şi reglarea dispozitivelor de
automatizare şi protecţie. Foto: Mihai Popescu” România liberă, anul XV, nr 3963,
Sâmbătă 6 Iulie 1957
103
ION ŞTEFANOVICI
“Reactorul atomic de 2000 kw a intrat în

funcţiune în data de 31 iulie 1957, ora 15.53. Lucrările
continuă conform programului stablit pentru atingerea
puterii nominale. Comitetul pentru energia nucleară de pe
lângă consiliul de miniştri. Institutul de fizică atomică al
academiei R.P.R.„ România liberă, anul XV, nr 3985,
Joi 1 August 1957
“Reactorul nuclear a atins puterea nominală de 2000 Kw. ... Într-adevăr, 31

iulie a fost pentru noi o zi însemnată. În acea zi uraniul îmbogăţit sub formă de bare
cilindrice a fost introdus pentru prima oară în reactor. Paralel s-a început cu ajutorul
unui aparataj foarte sensibil măsurarea fluxului de neutroni care lua naştere. Când s-a
ajuns aproape de cantitatea de uraniu la care trebuia să se stabilească reacţia în lanţ, s-
au introdus în reactor barele de bor. ... În continuare s-au adăugat bare de uraniu şi s-
au scos încet cu deosebită atenţie, barele de bor, urmărindu-se tot timpul modul în care
creşte intensitatea fluxului de neutroni. În momentul în care cu barele de bor oprite
într-o anumită poziţie, fluxul de neutroni a continuat totuşi să crească, a fost semn că
reactorul a devenit critic, a intrat adică în funcţiune stabilindu-se reacţia în lanţ. După
cum se ştie asta s-a întâmplat în 31 iulie la orele 15.53.
Când reactorul a devenit critic, puterea lui era foarte redusă, de ordinul
sutimilor de wat. Asta înseamnă de circa 100 milioane ori mai puţin decât puterea lui
nominală. Ridicarea puterii reactorului a presupus rezolvarea a două mari categorii de
probleme. În primul rând punerea în
funcţiune a instalaţiei de răcire pentru
evacuarea căldurii care apare în reactor.
În al doilea rând, asigurarea măsurării
radiaţiilor pentru protecţia biologică a
cercetătorilor. A trebuit să se efectueze
şi o serie de măsurători asupra
caracteristicilor de bază ale reactorului.
Dat fiind probele care s-au executat
anterior la toate instalaţiile anexe,
trecerea la ridicarea puterii reactorului s-
a făcut într-un timp foarte scurt fără să
apară nici un fel de defecţiune. A fost
pus în funcţiune şi aparatul de automatizare şi comenzi de la distanţă, astfel încât din
sala de comandă s-au putut efectua în bune condiţiuni toate operaţiile necesare
creşterii puterii reactorului. .. ” Tudor Gheorghiu în dialog cu tov Ionel Purică, de la
Institutul de Fizică Atomică. România liberă, anul XV, nr 3995, Marţi 13 August
1957, pag 3
104
“La Institutul de Fizică Atomică al Academiei R.P.R. înaintează lucrările

de instalare a ciclotronului. ... În general, într-un
accelerator fascicolele de particole materiale având
sarcină electrică capătă energia de mişcare
necesară pentru a provoca reacţii nucleare în
substanţa unei “ţinte”, bombardată de aceste
fascicole. Tehnica acestor acceleratori s-a dezvoltat
mult în ultimii ani pentru a putea satisface cerinţele
crescânde ale cercetării în domeniul fizicii nucleare
şi radioacţivităţii artificiale. S-a pus în special
accentul pe producerea unei cât mai mari energii
necesară pătrunderii în interiorul nucleului atomic
şi provocării reacţiei nucleare. Ciclotronul furnizat ţării noastre de către Uniunea
Sovietică şi care se instalează într-o clădire special construită, la Institutul de Fizică
Atomică, poate accelera particole alfa până la obţinerea unei energii de cca 25.000.000
electronvolţi.
Cum va funcţiona ciclotronul? Primul popas l-am făcut în sala unde se
montează generatorul de înaltă frecvenţă. Lucrarea este foarte avansată, partea
electrică fiind pe terminate. Acest generator are rolul să creeze câmpul electric
alternativ care accelerează particolele încărcate. Într-o altă sală, asistăm la lucrările de
montare a electromagnetului. Gândiţi-vă la magnetul cu care v-aţi jucat desigur pe
băncile şcolii atrăgând peniţe, magnet care cântărea cca 100 gr. şi comparaţi-l cu cel
de 120 tone, care se montează la ciclotron. Acest uriaş electromagnet care va fi răcit în
permanenţă de un circuit de apă distilată, are menirea să creeze câmpul magnetic în
care se mişcă particulele încărcate. Când magnetul acesta va fi montat, între polii lui
se va amenaja şi camera de accelerare. În această cameră metalică cele două câmpuri
(electric alternativ şi magnetic) create de generatorul de înaltă frecvenţă şi de
electromagnet, vor accelera prin acţiunea lor particulele încărcate. Particulele
accelerate trec mai departe printr-un tub cu vid lovind cu o energie foarte mare ţinta
plasată în camera de reacţie. Sala aceasta unde se instalează ciclotronul este despărţită
de restul laboratoarelor printr-un zid de beton gros de cca 2 m. Intrarea se face doar
printr-o uşă metalică plină cu apă, de aproape aceeaşi grosime ca peretele, uşă care
glisează automat pe nişte şine foarte groase. O a doua uşă are de data aceasta forma
unui uriaş cilindru metalic, care prin rotire permite trecerea unui om. Asemenea
sisteme nu au altă menire decât să asigure protecţia biologică a cercetătorilor care
lucrează la ciclotron. Însăşi urmărirea bombardamentului de particole asupra ţintei este
făcută de cercetător din camera experimentală unde cu ajutorul diferitelor aparate
poate face observaţiile şi măsurile necesare. Tudor Gheorghiu” România liberă, anul
XV, nr 3967, Joi 11 Iulie 1957
105
ION ŞTEFANOVICI
“Materie primă pentru fabricarea vinilului. La uzinele chimice din Turda se

va produce în curând şi policlorură de vinil, masă plastică bine apreciată de
consumatori.
În acest scop, încă de la începutul anului
acesta, în întreprindere a intrat în producţie o
instalaţie nouă pentru producerea clorului lichid,
materie primă pentru fabricarea masei plastice
amintite. Un aspect al acestei instalaţii poate fi
văzut în clişeul de mai sus. Este vorba de staţia de
comprimare a clorului. Foto: Agerpres” România
liberă, anul XV, nr 3967, Joi 11 Iulie 1957, pag 2
“La Teleajen (reg Piteşti) s-a înălţat în anii regimului democrat-popular

una dintre cele mai mari instalaţii complexe de
uleiuri superioare din Europa. În vara acestui
an a intrat în funcţie prima linie tehnologică a
complexului, iar parţial s-au pus în funcţie o
termocentrală, o parte din instalaţiile pentru
deservirea unor agregate etc. În clişeu o vedere de
ansamblu a instalaţiei de contactare a uleiurilor cu
pământ decolorant. Foto: Nicu Vasile” România
liberă, anul XV, nr 4002, Miercuri 21 August
1957
“Fabrica de zahăr de la Livezi a intrat în funcţiune. 1 septembrie. ...
Împinse de jeturi puternice de apă, primele tone de sfeclă pornesc spre canalele
silozului, spre uriaşa hală de brut. ... Cu un huruit asurzitor cântarul Cronos slobozi în
buncărul malinii de tăiat primele tone de sfeclă. ... Spre deosebire de alte fabrici de
zahăr din ţară, aici la Livezi, munca manuală a fost eliminată în întregime, întregul
proces de producţie fiind complet mecanizat.
Am profitat de câteva momente de răgaz
pentru a-i solicita tovarăşului Ion Baici, inginerul
şef al fabricii, câteva amănunte. Printre altele ne-a
vorbit despre uriaşa macara Portal, staţia “Elfa” care
asigură descărcarea mecanică şi hidraulică a peste
300 de vagoane de sfeclă pe zi, înlocuind munca a
peste 60 de oameni, despre înlocuirea sistemului de
difuzie clasic, prin difuzarea continuă, despre
folosirea decantoarelor şi a pietrelor de nămol sub
vid, procedee mult superioare, de înaltă productivitate. Mecanizarea fiecărei operaţii,
106
acţionarea fiecărui agregat cu electromotoare şi reductoare proprii, a dus la înlăturarea

acţionării lor prin curele de transmisie, a permis simplificarea şi centralizarea
conducerii la tablourile de comandă.
Noua fabrică de zahăr constituie baza unui mare complex alimentar care va lua
fiinţă aici în anii următori prin construirea unor noi fabrici de spirt, de halva etc. C
Azoiţii – corespondentul României Libere în regiunea Craiova. În clişeu un aspect din
interiorul fabricii. Foto: P. Cozia” România liberă, anul XV, nr 4011, Marţi 3
septembrie 1957
„Pe şantierul laminorului „Bluming” de la Hunedoara. Aşa cum anunţau

ziarele în cursul săptămânii trecute, calitatea
muncii constructorilor laminorului de ţevi de la
Roman a fost supusă primului examen – probele
la cald ale preforatorului. Dincolo, în celălat
capăt al ţării, la Hunedoara, continuă lucrările de
montare şi construcţie a altui viitor mare laminor
al ţării – laminorul „Bluming”. 60 la sută din
utilaje au fost montate. Aşa cum se vede şi în
clişeu construcţia metalică a halei e pe terminate
ca şi ultimul dintre coşurile ce ating înălţimi
apreciabile. Nu sunt departe zilele când ziarele vor anunţa că a început primul examen
al constructorilor de aici – probele la cald. Foto: Nicu Vasile” România liberă, anul
XV, nr 4058, Duminică 27 Octombrie 1957
„Noua clădire a facultăţii de drumuri şi poduri. În ultimii ani în cartierul

Tei şi-a schimbat mult înfăţişarea datorită noilor lucrări edilitare şi de gospodărire
comunală care s-au efectuat în această parte a Capitalei.
S-au construit spitalul “Emilia Irza”,
facultatea de drumuri şi poduri, noi locuinţe, s-a
introdus lumina electrică, străzile au fost pavate, s-
au făcut lucrări de canalizare, etc. În clişeu un
aspect exterior al facultăţii de drumuri şi poduri
care se află în cartierul Tei. Foto: Agerpres”
România liberă, anul XV, nr 4096, Marţi 10
Decembrie 1957
107
ION ŞTEFANOVICI
“Un aspect al blocurilor (au funcţionat

întotdeauna în regim de cămine – I.Ş.) în care
locuiesc peste 1000 de studenţi ai Institului
Agronomic din Iaşi.
Foto: Agerpres” România liberă, anul
XV, nr 4097, Miercuri 11 Decembrie 1957, pag
2
“În anii puterii populare uzinele “Industria Sârmei” din Câmpia Turzii au
cunoscut, ca de altfel multe din uzinele din ţara
noastră, o puternică şi rapidă dezvoltare. Hala de
trăgătorie sârmă dotată cu cele mai moderne
utilaje, construită în ultimul timp aici, constituie un
exemplu grăitor de felul cum s-a dezvoltat această
uzină. În clişeu un aspect al halei de trăgătorie de la
uzinele “Industria Sârmei”. Foto: Emil Sirzea”
România liberă, anul XV, nr 4105, Vineri 20
Decembrie 1957
ANUL 1958
În data de 8 ianuarie 1958 se anunţă decesul

preşedintelui prezidiului Marii Adunări Naţionale Dr. Petru
Groza.
Acesta a încetat din viaţă la data de “7 ianuarie 1958, ora 5
dimineaţa la Bucureşti în urma unei boli îndelungate şi grele.”
România liberă, anul XVI, nr 4120, Miercuri 8 Ianuarie 1958
Pe data de 10 ianuarie 1958 „Oamenii muncii au condus pe
ultimul său drum pe tovarăşul dr. Petru Groza.” România liberă,
anul XVI, nr 4123, Sâmbătă 11 Ianuarie 1958
108
“În ziua de 11 ianuarie (1958 – I.Ş.) a avut loc sesiunea Marii Adunări
naţionale a Republicii Populare România.”
“Tovarăşi deputaţi. Îngăduiţi-mi să vă
mulţumesc pentru marea cinste ce mi-aţi facut-o
alegandu-mă preşedinte al Prezidiului Marii
Adunări Naţionale a R.P. Române...” România
liberă, anul XVI, nr 4124, Sâmbătă 12 Ianuarie
1958
Cu acest prilej, este ales în funcţia rămasă
vacantă, după decesul dr Groza, tovarăşul Ion
Gheorghe Maurer. Vacantarea acestei poziţii a durat 4 zile cu tot cu funeralii. În a
cincea zi funcţia a fost ocupată, prin alegeri, de către Ion Gheorghe Maurer.
Nu pot să nu compar această situaţie cu cea prin care a trecut România în
2009, moment în care Parlamentul României a demis prin majoritate de voturi
“guvernul Boc”. Declanşarea ostilităţilor s-a produs prin scoaterea de la guvernare a
Partidului Social Democrat de către Partidul Democrat-Liberal.
Situaţia s-a perpetuat pe parcursul a două luni, timp în care oficial se căuta
prim-ministru care să alcătuiască un nou guvern. Practic totul era blocat în momentul
în care s-au declanşat o serie de jocuri politice de joasă speţă. Preşedintele în funcţie
domnul Băsescu a nominalizat un economist de la Banca Naţională, în persoana
domnului Croitoru să formeze un nou guvern. Acesta, a incercat pe parcursul a
aproximativ două săptămâni să formeze un nou guvern, dar nu a primit aviz de
investire în Parlament. În tot acest timp, majoritatea parlamentară formată din PNL,
PSD, UDMR şi minorităţile au nominalizat pe primarul Sibiului, domnul Klaus
Iohanis să formeze şi el un guvern.
Cu această situaţie extrem de confuză care a paralizat activitatea ţării, s-a
intrat în alegerile prezidenţiale. Activitatea curentă fiind desfăşurată pe toată această
perioadă de guvernul suspendat Boc.
Urmare a câştigării alegerilor de către acelaşi preşedinte Băsescu, formula
guvernamentală a fost reinvestită. Diferenţa survenită a constat în faptul că reluarea
activităţii curente guvernamentale s-a realizat exclusiv de către partidul prezidenţial –
PDL.
Cine a suportat urmările acestor jocuri politice produse într-un an marcat de
o severă criză economică?
109
ION ŞTEFANOVICI
“În cel de-al doilea semestru al acestui an noua uzină de acid sulfuric şi
superfosfaţi de la Năvodari, va
începe să producă. Aşa cum arată
clişeul de faţă lucrările de construcţie
sunt mult avansate. La linia de acid
sulfuric (clădirile din fund), lucrările
sunt în stadiul finisării şi se lucrează
la montarea aparatajului. Foto: Gh
Ciorbea” România liberă, anul XVI, nr 4183, Sâmbătă 22 Martie 1958
„Prin grija statului nostru democrat popular studenţii de la institutul agronomic

au posibilitatea să folosească
un cămin studenţesc modern
construit în acest scop. În
fotografie cele trei noi
blocuri-cămin ale Institutului
Agronomic “Nicolae
Bălcescu” din Capitală. Foto:
Mihai Popescu” România liberă, anul XVI, nr 4267, Duminică 29 Iunie 1958
“Printre marile construcţii ce se ridică la Hunedoara, se numără şi noua

oţelărie care odată cu intrarea ei în
funcţiune, va face să crească cu mult
producţia de oţel a ţării noastre. Ultimele
veşti sosite de pe acest mare şantier ne
informează despre avântul în muncă al
constructorilor şi montorilor care depun
eforturi susţinute pentru a da în folosinţă
înainte de termen noua oţelărie. În clişeu în
hala noii oţelării de la Hunedoara se montează
oalele de şarjare.” Foto: Agerpres România
liberă, anul XVI, nr 4201, Vineri 11 aprilie 1958
“Uzina de relon de la Săvineşti (Piatra Neamţ – I.Ş.). ... La început s-a scris:
“Se vor întreprinde cercetări în vederea fabricării în ţară a fibrelor sintetice”. Ulterior,
ziarele au vestit că cercetările au dat roade şi s-a produs în mod experimental primul
tip de fibră sintetică românească: relonul. După câtăva vreme s-a aflat că în Capitală a
început să producă astfel de fibre o instalaţie pilot semi-industrială. Mai apoi s-a
110
anunţat în mod oficial că în regiunea Bacău, la Săvineşti, se construieşte o uzină de

relon. Treaptă după treaptă, scara a fost urcată
pentru atingerea obiectivului propus: făurirea
unei industrii româneşti de fibre sintetice. ...
fenolul (extras din produse petrolifere) şi
hidrogenul (rezultat prin electroliza apei) stau la
baza lactamei, substanţa aceea albicioasă şi
oarecum vâscoasă din care iau naştere până la
urmă firele de relon. Dar asta este acum altă
poblemă. Pentru lămurirea ei trebuie să părăsesc
secţia vizitată şi pe urmele conductei care va
transporta lactama, să trec în corpul numit
poliamed-textil. Clădirea are o înălţime de circa 8 etaje. ... Înălţimea aceasta
considerabilă pentru o fabrică este dată tocmai de specificul producţiei de fibre
sintetice. Pompată pe conducte, de jos, până în instalaţia ultimului etaj lactama
coboară apoi străbătând fiecare fază de fabricaţie. Aici are loc aşa numitul fenomen de
polimerizare. De fapt, nu este altceva decât activarea proprietăţii moleculelor de
lactamă de a se lega între ele într-un lanţ nesfârşit de molecule de acelaşi fel, fapt care
are ca rezultat naşterea fibrei poliamidice de tip relon.
... Intrăm în sectorul textil. Străbatem săli mari în curs de finisaj unde se va
începe în curând montajul utilajelor pentru prelucrarea textilă a firelor de relon.
Suntem complet separaţi de lumea de afară, de căldură, de lumină. Ferestre nu există
iar pereţii sunt izolaţi cu straturi respectabile de
plută. De afară nu va pătrunde lumina zilei,
frigul sau căldura. Prelucrarea atât de dificilă a
firelor se va face în această lume artificială în
care instalaţiile de climatizare vor crea în mod
automat condiţiile necesare de temperatură,
umiditate şi aerisire, în care singura lumină va
fi cea fluorescentă. ... Oamenii de specialitate
spun ... că relonul se distinge printr-o
elesticitatea superioară, o rezistenţă mare la
rupere, la căldură sau frig, depăşind prin aceste
calităţi toate fibrele naturale sau atificiale cunoscute până în prezent. Un fir gos numai
de 1 mm poate susţine o greutate de 40 kg!
Uzina de la Săvineşti va livra de pildă corzi de relon din care se vor face
cabluri, odgoane, plase de pescuit, împletituri industriale etc. Din altă categorie de fire
se vor fabrica cele mai felurite perii, începând cu periuţa de dinţi şi terminând cu peria
de haine. Mult mai subţiri, dar nu mai puţin rezistente, vor fi şi firele destinate unei
game foarte largi de bunuri de consum: ciorapi, lenjerie, ţesături diferite, etc. Alte fire
ale uzinei de la Săvineşti, de data aceasta scurte şi ondulate ca lâna, vor intra în
111
ION ŞTEFANOVICI
amestec la ţesutul stofelor. Tudor Gheorghiu” În clişeu pe şantier la Săvineşti. Foto:

Nicu Vasile România liberă, anul XVI, nr 4243, Duminică 1 iunie 1958
FLOTA ROMÂNĂ “La câţiva metri de

malul apei, pe şantierul naval Olteniţa, se înalţă
motonava de 2000 tone. … Îndată după 11 iunie
1948, primul mare succes a fost lansarea vasului
pescăresc de lemn de 55 tone, apoi remorchere,
ceamuri pentru transportul stufului, drăgi cu cupe,
staţii de pompare pentru agricultură, bacuri fluvial şi
maritime, şleapuri de 1000 tone şi, în sfârşit, motonava
de 2000 tone.” În clişeu motonava cu puţin timp
înainte de lansare. Foto Mircea Lasting România
liberă, anul XVI, nr 4252, Joi 12 iunie 1958
Fabricarea acetilenei din gaz metan. “O unitate modernă pentru

valorificarea industrială a gazului metan.
Însemnătatea rezolvării cu succes în ţara noastră a acestei probleme decurge
atât din economicitatea noului procedeu faţă de cel
clasic care porneşte de la carbid, cât şi din rolul
mare pe care îl are acetilena în dezvoltarea
industriei chimice. După cum se ştie, acetilena
constituie o materie primă de bază pentru o gamă
foarte largă de produse. Masele plastice vinilice,
fibrele sintetice de tip rolan, substanţe pentru
fabricarea cauciucului sintetic, a unor medicamente,
lacuri şi coloranţi, mătasea artificială – sunt numai
câteva din principalele utilizări ale acetilenei.
... Sosit pe calea conductelor, metanul intră în primele instalaţii. Pentru
obţinerea acetilenei trebuie să aibă loc o cracare a metanului, o cracare pur tehnică în
care căldura necesară este dată de arcul electric. În acest scop, metanului i se imprimă
o viteză uluitoare – supersonică – pentru a trece într-un timp foarte scurt (a mia parte
dintr-o secundă) prin arcul electric. De aici rezultă un amestec de gaze create printre
care şi acetilena. Complexul de instalaţii al acestei unităţi industriale este însă menit
nu numai să transforme metanul în acetilenă, ci în diverse alte secţii să valorifice în
continuare acetilena. Primul popas, acetilena îl face în secţia de acetaldehidă. Aici se
obţine un produs intermediar pentru fabricarea acidului acetic, care la rândul lui are
utilizări la fabricarea mătăsii artificiale, a coloranţilor, medicamentelor etc.
112
Utilizarea acetilenei va continua însă. Se construiesc acum în continuare alte

două secţii importante: una pentru acetat de vinil şi alta pentru alcool polivinilic. Este
vorba deci de materii prime de bază pentru mase plastice.
Desigur că valorificarea acetilenei nu se va opri aici. Mărturie stau
nenumăratele lucrări – dintre care multe într-o fază avansată – pe care le întreprinde
“Chimigazul” din Mediaş, institut creat special pentru cercetarea şi chimizarea gazului
metan.
Valorificarea gazului metan, bogăţie natural pură şi de o compoziţie constantă,
cucereşte noi trepte menite să pună dezvoltarea industriei noastre chimice pe baze noi,
moderne. … Gh. Todiraş” În clişeu una din instalaţiile pentru transformarea metanului
în acetilenă: coloanele de concentrare şi purificare a acetilenei. Foto: A
Constantinescu România liberă, anul XVI, nr 4259, Vineri 20 iunie 1958
“La Institutul Chimigaz din Mediaş se întreprind

o serie de cercetări privind chimizarea gazului metan.
În clişeu o instalaţie de sinteză în care se fac
actualmente probe tehnologice. Foto: A Constantinescu”
România liberă, anul XVI, nr 4268, Marţi 1 Iulie 1958,
pag 2
“La Brazi a intrat recent în funcţiune

o parte a complexului de chimizare a gazelor
petrolifere. Aici se va produce nu peste mult
timp şi acetonă şi metiletil cetonă, produse
deosebit de valoroase pentru fabricarea
uleiurilor superioare precum şi pentru industria
organică. În clişeu instalaţia în aer liber a
complexului de chimizare a gazelor petroliere de
la Brazi. Foto: Mihai Popescu” România liberă,
anul XVI, nr 4281, Miercuri 16 Iulie 1958
“A intrat în probe tehnologice prima fabrică de acizi graşi sintetici. ... în

momentul de faţă pe plan mondial 60 la sută din produsele de spălare sunt fabricate pe
cale sintetică şi numai 40 la sută pe bază de grăsimi naturale. Este desigur un indiciu
113
ION ŞTEFANOVICI
semnificativ. De la aceste premise a pornit cu câţiva ani în urmă şi un grup de

specialişti din cadrul Institutului de cercetări
chimice din Bucureşti, care şi-a propus să obţină
pentru prima oară în ţară acizi graşi sintetici, pe
bază de parafină rezultată din prelucrarea
ţiţeiului. Desigur mai întâi în faza de laborator.
Puţin timp după aceea ... se puneau bazele
întreprinderii care poartă azi numele de “Sin”.
Prima dată s-a construit o staţie experimentală
cu o producţie semi-industrială. Aici s-a obţinut
întâia cantitate de acizi graşi sintetici, aici s-au studiat principalele probleme în
vederea trecerii la o producţiei industrială. Dar staţia experimentală nu a servit numai
cercetărilor. Din producţia obţinută s-a trecut la fabricarea primelor produse româneşti
de spălare pe bază de acizi graşi sintetici (săpun de rufe, săpunuri metalice pentru
nevoile industriei textile, etc). După doi ani de producţie în instalaţia semi-industrială,
rezultatele obţinute au indreptăţit trecerea la o fază superioară. Este vorba de prima
fabrică de acizi graşi sintetici din ţară, proiectată de IPROCHIM la o capacitate de 3
ori mai mare decât prima instalaţie.
... Diferite fracţiuni ale acizilor graşi ce se obţin în noua fabrică îşi vor găsi
întrebuinţare în numeroase domenii. Desigur că în afară de industria pielăriei, a
maselor plastice şi a cauciucului este vorba în primul rând de materie primă pentru
săpun. ... Tudor Gheorghiu. În clişeu noua fabrică a întreprinderii Sin pentru
producerea acizilor graşi sintetici. Foto: Nicu Vasile” România liberă, anul XVI, nr
4284, Sâmbătă 19 Iulie 1958
„Printre importante unităţi ale

industriei bunurilor de consum intrate în
funcţiune în anii regimului democrat-popular
se numără şi filatura de in şi cânepă de la
Fălticeni. Punând în valoare aceste plante textile,
noua unitate industrială contribuie în acelaşi timp
la dezvoltatea oraşului Fălticeni, în trecut cu totul
lipsit de industrie. Foto: Nicu Vasile”. România
liberă, anul XVI, nr 4312, Joi 21 August 1958
114
“La uzinele chimice din Turda a intrat în funcţiune o nouă fabrică de sodă
caustic şi clor. Hexacloran, tetraclorură de carbon,
toluen clorurat, acid clorhidric, D.D.T. … Iată denumirea
principalelor produse pe care le livrează uzinele chimice
din Turda. Câte produse atâtea fabrici. La prima vedere
s-ar părea că fiecare fabrică este de sine stătătoare. Dar în
realitate lucrurile se prezintă altfel. … toate produsele au
la bază clor. … nevoile fabricilor sunt acoperite cu clorul
produs chiar în uzină. Cantităţi importante de clor lichid
iau şi drumul unor întreprinderi. Clorul lichid este
“sângele” fabricilor care livrează produse clorurate. …
tocmai de aceea, zi şi noapte, inima uzinei – fabrica de electroliză a clorurei de sodiu –
nu-şi încetează activitatea. … electroliza clorurei de sodiu se face într-un număr mare
de celule care sunt puse în funcţiune printr-o instalaţie electrică ultramodernă. Clorul
trece la Anod unde este captat, iar sodiul cu mercur formează amalgam de sodiu care
este descompus apoi în pilă în hidroxid de sodiu şi hidrogen. …
Perspectiva producerii unor cantităţi mari de clor a determinat ca în câteva secţii să se
treacă la montarea unor instalaţii moderne. Peste câteva zile va intra în probe noua
instalaţie de fabricare a acidului clorhidric. De asemenea este în curs de montaj o
instalaţie de fabricare a tetraclorurei de carbon, (clor+gaz metan) ce va intra în
funcţiune în anul viitor. În incinta uzinelor chimice a apărut o clădire nouă: aici va
funcţiona la anul noua secţie de producere a insecticidului hexacloran. Datorită
instalaţiilor moderne, procesul tehnologic va fi schimbat. Clorura nu se va mai obţine
în prezenţa gheţii, conform vechiului procedeu, ci se va folosi metoda fotochimică de
clorurare a benzenului. Folosirea noului procedeu determină o ridicare a conţinutului
în isomer activ… tot aici se construieşte o mare fabrică de policlorură de vinil. … ” În
clişeu noua fabrică de sodă caustic şi clor. România liberă, anul XVI, nr 4350,
Sâmbătă 4 Octombrie 1958
“Acord româno-ceh privind construirea unor uzine pentru fabricarea

placajelor. Praga 6 – Corespondentul Agerpres transmite: La Praga s-au încheiat
tratativele purtate între delegaţiile română şi cehoslovacă, privind colaborarea
economică dintre R.P. Română şi R. Cehoslovacă în legătură cu construirea unor uzine
pentru fabricarea placajelor şi a plăcilor aglomerate. În cadrul convenţiei semnate cu
acest prilej se prevede că R. Cehoslovacă va livra între anii 1960-1962 ţării noastre
utilaj pentru fabricarea plăcilor aglomerate şi instalaţii energetice. Ţara noastră va
livra Republicii Cehoslovace pe termen lung placaje şi plăci aglomerate” România
liberă, anul XVI, nr 4352, Marţi 7 Octombrie 1958
115
ION ŞTEFANOVICI
“În vara aceasta a fost dat în folosinţă pe B-dul Dinicu Golescu din capitală, în
prajma Gării de Nord, noul cămin al ceferiştilor.
Este vorba de o clădire impunătoare cu 8 etaje, ce
cuprind 171 de camere, o cantină restaurat, frizerie
etc. Construcţia a fost realizată cu sume din fondul
întreprinderii al Direcţiilor regionale C.F.R.
În clişeu noul cămin al ceferiştilor din Capitală.
Foto: Nicu Vasile ” România liberă, anul XVI, nr
4331, Vineri 12 septembrie 1958
“Din 1958, a început industrializarea lucrărilor de construcţii,

proiectându-se la nivelul întregii ţări, modelul
construcţiilor din panouri mari de prefabricate. “În
cadrul acţiunii de industrializare a lucrărilor de construcţii,
Ministerul Construcţiilor şi Materialelor de Construcţii
studiază prin institutul său de cercetări şi experimentează
executarea de construcţii de locuinţe din panouri mari
prefabricate, sistem aplicat pe scară largă în U.R.S.S. şi alte
ţări. În cadrul acestui procedeu care prezintă gradul cel mai
înalt de industrializare cunoscut astăzi, elementele de
construcţie (pereţi finisaţi pe ambele părţi, cu instalaţiile
montate în interior), planşee, scări, sunt prefabricate în
uzine speciale şi ansamblate pe şantier, cu ajutorul unor
utilaje puternice. În vederea asimilării noului sistem
constructiv, Ministerul a executat în 1956-1957 o primă construcţie prototip, cu parter
şi 3 etaje, cuprinzând 32 de apartamente. … durata de execuţie a fost de numai 4 luni,
necesarul de forţă de muncă total, a fost redus simţitor, ca şi greutatea construcţiei şi
consumul de material.
Pentru verificarea şi completarea concluziilor rezultate din realizarea primei
construcţii din panouri mari M.C.M.C. a deschis anul acesta în Capitală un nou şantier
experimental, în vederea executării în serie redusă a trei noi blocuri de locuinţe, după
acelaşi procedeu, îmbunătăţit, cuprinzând în total 133 de apartamente, în cadrul a 3
blocuri cu parter şi 4 etaje.
Actualmente, construcţia primului bloc a ajuns la montarea ultimului etaj, aşa
cum se vede în clişeu, iar în curând va începe construirea celui de-al doilea bloc.
Durata medie de montare a unui etaj (10 apartamente) a fost de numai o săptămână.
Experienţa câştigată prin executarea acestor blocuri urmează a fi folosită la executarea
unui întreg cuartal cu acest sistem de construcţie, pornindu-se astfel pe un drum nou în
116
industrializarea construcţiilor de locuinţe din Bucureşti.” România liberă, anul XVI,

nr 4352, Marţi 7 Octombrie 1958, pag 3
Anul 1959
De dragul unei consemnări istorice de mare însemnătate, care a marcat pentru

o lungă perioadă de timp scena politică înternaţională, nu am putut să omit un
eveniment petrecut în primele zile ale noului an 1959.
Rubrica “Actualitatea Internaţională” prezintă un titlu de senzaţie în data de
3 Ianuarie 1959:
“Poporul cuban a doborât dictatura lui Batista. ... la 1 ianuarie, comunicări

telefonice din Havana vesteau guvernului
S.U.A. că generalul Batista, sângerosul
dictator al Cubei, marionetă a
monopolurilor americane, a fugit din ţară.
La mai puţin de un an de la doborârea
dictaturii lui Perez Jimenez un alt dictator
din America Latină îşi părăseşte astfel
ţara de teama mâniei poporului. ... La ora
când scriem aceste rânduri primele
detaşamente ale insurgenţilor conduşi de Fidel Castro au intrat în capitala Cubei iar
forţele armate ale ţării s-au pus la dispoziţia acestuia. ...U Vălureanu”. România
liberă, anul XVII, nr 4425, Sâmbătă 3 Ianuarie 1959
În acelaşi registru, respectiv din aceleaşi considerente nu am putut omite nici

activitatea
desfăşurată
în prim-
planul
politicii
româneşti de
către preşedintele Ion Iliescu începând cu anul 1959.
Astfel, pentru prima dată în 20 februarie 1959, apare extrem de vizibil, deşi în
pagina a doua a ziarului România Liberă, un articol legat de activitatea viitorului
117
ION ŞTEFANOVICI
preşedinte Iliescu denumit “Raport de activitate al Consiliului Uniunii Asociaţiilor

Studenţilor din R.P. Română prezentat de tov. Ion Iliescu, preşedintele
Consiliului U.A.S.R.”.
Impresia mea personală, produsă ca urmare a lecturării stufosului raport a
fost de admiraţie pentru un tânăr, extrem de capabil, cu veleităţi clare de lider
naţional.
Voi prezenta fragmente, pe care le-am considerat ca fiind esenţiale, din
cuvântarea preşedintelui Ion Iliescu – la acea dată doar preşedintele studenţilor:
“Tovarăşi,
De la prima conferinţă pe ţară a Asociaţiilor studenţilor din R.P. Română au
trecut doi ani, o perioadă relativ scurtă, dar bogată în realizări şi succese ale poporului
nostru care, sub conducerea partidului, a făcut noi paşi înainte, pe calea construirii
societăţii socialiste. …
Avântul impetuos luat de economia noastră, crearea şi dezvoltarea unor noi
ramuri ale industriei socialiste, perspectivele industriei noastre chimice, dezvoltarea şi
mecanizarea puternică a agriculturii noastre socialiste reprezintă un uriaş câmp de
activitate pentru toţi oamenii muncii, pentru tineretul nostru, pentru întreaga
intelectualitate. Toate acestea cer noi cadre de specialişti cu o înaltă calificare,
introducerea în producţie a tehnicii celei mai moderne, formarea unei tinere
intelectualităţi tehnice bine instruită, călită, hotărâtă să-şi dăruiască întreaga capacitate
şi putere de muncă nevoilor patriei. …
Tovarăşi,
Asociaţiile vor trebui să pună în centrul întregii lor activităţi contribuţia
crescândă la pregătirea profesională, temeinică a tuturor studenţilor, să utilizeze toate
posibilităţile pentru întărirea legăturii învăţământului cu producţia şi a studenţimii cu
muncitorii din fabrici şi uzine…”
Un exemplu elocvent de asumare a responsabilităţii chiar şi de către vârfurile

statului îl constituie implicarea activă a conducătorilor statului, din diverse domenii,
în buna desfăşurare a lucrărilor aferente unui obiectiv major.
Un astfel de obiectiv major îl constituie turismul la Marea Neagră. În acest
sens încă din anii 1950, conducerea statului a demarat ample pregătiri în vederea
dezvoltării potenţialului turistic a litoralului românesc.
118
Însă punerea în aplicare a unui astfel de obiectiv ambiţios nu este resortul

exclusiv al administraţiei locale Constanţa, nici măcar al unui singur minister cum ar
fi cel al construcţiilor. Necesităţile proiectului au fost şi de ordin arhitectural, iar
lucrările în sine au presupus un efort tehnic colectiv. De aceea, ducerea în bune
condiţii la îndeplinire a aceastui obiectiv a fost rezultatul unei bune colaborări în
echipa de conducere a lucrărilor, ca rezultat al funcţionării instituţiilor statului în
colaborare cu factorul politic.
Astăzi, vizitele de lucru se soldează în mod invariabil cu băi de mulţime şi
mediatizarea în exces a “evenimentului”. De parcă simpla vizitare cu elicopterul a
unor zone inundate, ar constitui un merit în sine!
Referitor la rezultatele obţinute în perioada 1945-1990, în urma vizitelor de

lucru a factorilor decidenţi din cadrul structurilor de partid şi de stat, în contextul
exacerbării cultului personalităţii!
În opinia mea, în perioada 1945-1990 au existat trei tipologii la nivelul

implicării conducătorilor statului în execuţia unor obiective de ordin naţional,
regional sau local. Implicarea poate fi de ordin concret, în cazul în care rezultatul
implicării crează beneficii reale pentru proiect, cetăţeni şi ţară sau poate fi de ordin
populist atunci când vizează obţinerea de beneficii la nivelul imaginii personale.
În vederea analizării primei tipologii am mers pe un exemplu concret. Vizitele
de lucru în grup ale tovarăşilor Dej, Chivu Stoica, Bodnăraş, Borilă, etc. pe şantierele
litoralului românesc spre exemplu, manifestate în perioada 1948 – 1970. În cadrul
acestor vizite se discuta strict cu personalul implicat în proiectele aflate în
desfăşurare. Întânlirile cu cetăţenii aveau un caracter distinct. Organizarea muncii în
socialismul autentic al primilor 20 de ani de la instalare în România, a făcut distincţia
clară între muncă şi activitate politică (în care erau înscrise şi consultările
cetăţeneşti).
A doua tipologie reiese din vizitele de lucru ale tovarăşului Ceauşescu însoţit
de responsabilii de proiect, pe care le regăsim în perioada 1970 – 1989. Această
formă de implicare directă a şefului statului în vederea atingerii unor obiective
naţionale, am analizat-o pe larg, începând cu anul 1965.
A treia tipologie este redată de vizitele de lucru executate de şefii de stat şi de
guverne după 1990. După 1990, cel mai pregnant “vizitator în scop lucrativ” este de
departe domnul Băsescu. Vizitele domniei sale se evidenţiază la nivelul a două
trăsături fundamentale: emoţia întânlirilor cu cetăţenii şi prezenţa obligatorie a mass-
119
ION ŞTEFANOVICI
media. Vizitele de lucru ale preşedintelui Băsescu au fost rivalizate doar de către
prim-ministrul Tăriceanu, care s-a distins prin celebrul răspuns-întrebare oferit în
chip de consolare unei femei care tocmai îşi pierduse gospodăria în urma
inundaţiilor. La întrebarile femeii legate de condiţiile de despăgubire şi reconstrucţie
a caselor, prim-ministrul a întrebat-o la rândul său dacă nu doreşte cumva să-i ridice
hotel în locul casei pierdute.
Natura implicării factorilor de decizie ai statului român în rezolvarea
problemelor cu care s-a confruntat populaţia din 1990 până astăzi cred că nu are
nevoie de o rememorare. De aceea, vă las pe dumneavoastră cititorii acestei cărţi să
trageţi concluziile.
Prima situaţie.
„Conducătorii de partid şi de stat pe şantierele de construcţii de pe
litoralul Mării Negre. În zilele
de 11-13 mai a.c., şantierele de
construcţii şi amenajări din
staţiunile climaterice de pe
litoralul Mării Negre au fost
vizitate de tovarăşii Gheorghe
Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica,
Emil Bodnăraş, Petre Borilă,
însoţiţi de tov. Arh. N. Bădescu,
şeful departamentului de
arhitectură şi urbanism, tiv. V. Posteucă, adjunct al ministrului Construcţiilor,
Industriei Materialelor de Construcţii şi Industriei Lemnului, tov. Arh. C. Lăzărescu,
coordonatorul grupului de proiectanţi al lucrărilor de pe litoral.
La Constanţa, conducătorii de partid şi de stat au fost întâmpinaţi de tov. V.
Vâlcu, prim-secretar al Comitetului regional de partid Constanţa, A. Niţescu,
preşedintele Sfatului Popular al regiunii Constanţa, Tudose Vasiliu, preşedintele
Sfatului Popular al oraşului Constanţa şi alţi reprezentanţi ai organelor locale de partid
şi de stat.
Împreună cu specialiştii ei au examinat construcţiile din staţiunile Mangalia,
Vasile Roaită, Eforie, Mamaia, oraşul Constanţa şi au făcut o serie de recomandări
privind planurile de sistematizare şi de dezvoltare a staţiunilor, de efectuare a
lucrărilor hidrotehnice pe litoral, cât şi programul de lucrări în curs.
120
Lucrările de
reconstrucţie şi
amenajare a litoralului
Mării Negre se
realizează pe baza
studiilor generale de
sistematizare, începute
de câţiva ani, fiind
eşalonate pe câteva etape.
Până în sezonul trecut s-a realizat la Eforie un centru de odihnă cu o capacitate
de 1600 de paturi, cu restaurant, club, magazine, cinematograf, două colonii de copii
cu cca. 800 de jocuri, diverse case de odihnă mai mici cu o capacitate totală de 600 de
paturi. (Restaurantul noului complex de la Eforie este una dintre cele mai frunoase
construcţii din staţiune. De o construcţie dintre cele mai originale, fiind dotat cu utilaj
ultramodern, restaurantul poate deservi 1200 de
persoane într-o singură serie. Foto: V. Teodoru)
S-a asigurat alimentarea cu apă a
staţiunilor Mamaia, Vasile Roaită, Eforie,
Techirghiol şi a oraşului Constanţa pentru
capacitatea actuală şi pentru prevederile
viitoare de dezvoltare şi s-a realizat sistemul
general de canalizare a staţiunilor Vasile
Roaită, Eforie, Techirghiol.
Au fost consolidate ...falezele de la Vasile Roaită şi Eforie şi integral faleza de
Sud a oraşului Constanţa. S-au efectuat lucrări de amenajare a plajelor şi de mărire a
lor la Eforie şi Vasile Roaită, lucrări ce vor fi terminate complet până la începerea
sezonului din vara acestui an.
S-a modernizat reţeaua de străzi ... şi s-au
creat parcuri şi grădini care au mărit spaţiile verzi
...
Din 1958 până în sezonul 1959 lucrările au
continuat într-un ritm intens, astfel că în acest
sezon va mai fi terminată reconstrucţia părţii
centrale a oraşului Mangalia, prin construirea unui
centru de odihnă cu o capacitate de 1100 paturi în prima etapă şi a unui prim lot de
locuinţe cu o capacitate de 120 apartamente, având prevăzute la parter cca 20 de
magazine pentru deservirea oraşului. Odată cu aceste lucrări au fost realizate sistemele
principale de alimentare cu apă, de energie electrică şi canalizare pentru întregul oraş.
...
121
ION ŞTEFANOVICI
La Eforie s-au mai realizat 5 noi ansambluri de hoteluri, case de odihnă şi case
sanatoriale cu o capacitate
de cca 5000 de paturi,
dotate cu toate anexele
necesare asigurării celor
mai bune condiţii de
tratament şi odihnă. (În
clişeu o parte din blocurile
noului complex de la Eforie. Foto: Victor Teodoru )
S-au realizat 5 diguri transversale în mare şi se termină amenajarea unui ştrand
în locul fostului lac Belona care va asigura suprafaţa de plaje necesară noilor sezonişti.
...
La Mamaia se termină lucrările principale de alimentare cu apă şi canalizare
care dau posibilitatea unei mari dezvoltări a acestei staţiuni. S-a început construirea a
două ansambluri de hoteluri cu o capacitate de 3500 de paturi, dintre care primul lot de
1500 de paturi va fi dat în folosinţă în acest sezon. ...
În Constanţa se termină modernizarea principalelor artere de circulaţie ce fac
legătura cu staţiunile din Nord şi Sud, întroducându-se toate lucrările edilitare....
S-a început amenajarea noului port turistic şi pescăresc Tomis. Din acest port
vor circula încă din vara acestui an vase de pasageri, care vor face curse de agrement
către Eforie, Vasile Roaită şi Mangalia. ...
La Mangalia se vor continua lucrările de extindere a centrului de odihnă şi a
cartierului de locuinţe şi se va
începe construirea a două unităţi
sanatoriale de câte 500 de paturi ce
vor fi terminate până în sezonul
viitor.
La Constanţa se va începe
reconstrucţia zonei centrale a
oraşului prin realizarea unor mari ansambluri de locuinţe pe terenul actualei gări,
căreia i se va da un amplasament mai corespunzător. ...
Datorită lucrărilor efectuate, un număr mult mai mare de oameni ai muncii îşi
vor putea petrece odihna în bune condiţii pe litoralul Mării Negre. ...Agerpres”
România liberă, anul XVII, nr 4537, Sâmbătă 16 mai 1959
122
“Construcţiile din piaţa Palatului Republicii.

În cadrul lucrărilor de sistematizare a oraşului Bucureşti
actuala piaţă a Palatului Republicii va căpăta o nouă
înfăţişare prin construirea unui grup de blocuri moderne
şi a unei noi săli a Palatului R.P.R. cu o capacitate de
3000 de locuri. Acest colţ al Bucureştiului este astăzi un
mare şantier. Constructorii lucrează de zor la realizarea
noului plan de sistematizare a pieţei Palatului Republicii
Populare Române. În clişeu: Un aspect de pe şantierul
din piaţa Palatului Republicii. Se lucrează la fundaţia
blocului nr. 6. Foto: Nicu Vasle” România liberă, anul
XVII, nr 4555, Sâmbătă 6 iunie 1959
“Bătălia pentru 29 milioane de kWh. ... Iată-ne aşadar pe şantierul barajului,

pe locul unde constructorii ridică în calea apelor Sadului o puternică stavilă menită să
creeze un mare lac de acumulare care să asigure turbinelor uzinei din vale un debit cât
mai constant de apă. Imaginea din faţa ochilor noştri este de-a dreptul impresionantă.
Unde te uiţi numai stâncă, pereţi înalţi şi abrupţi, care poartă urmele puterii apelor
Sadului ce şi-au săpat printre ei drumul spre vale. ... De trei ani şi jumătate
hidrocentrala Sadu V debitează în sistemul energetic naţional.
Aceasta a fost însă numai o etapă. Acum se dă bătălia pentru ca producţia de
energie electrică a uzinei să sporească cu
peste 29 milioane kilowaţi ore pe an. Şi
bătălia aceasta este întruchipată tocmai de
construcţia barajului şi crearea lacului de
acumulare care va adăposti tot atâta apă cât
consumă în cca. doi ani un oraş cu 100.000
locuitori. Nu este însă un baraj ca toate
celelalte. Este primul baraj de greutate în
formă de arc, prin a cărui soluţie tehnică
proiectanţii au asigurat pe lângă acelaşi
coeficient de siguranţă şi o economie de beton de peste 60 la sută.
Excavaţiile în umerii de stâncă ai barajului şi în fundaţie, care se apropie de
cifra de 25.000 de m.c., sunt acum pe terminate. ...
În faţa noastră se ridică majestoasă o estacadă de lemn de 30 m. înălţime. Pe
acest pod uriaş, tot în formă de arc, aşezat paralel cu viitorul baraj, vor circula cele
două macarale turn ce vor turna betonul până când stavila în calea Sadului va ajunge la
60 m.
123
ION ŞTEFANOVICI
În dreapta noastră cocoţată printre stânci se zăreşte fabrica automată de beton.

Mai sus staţia de concasare şi silozurile de ciment. Este greu să-ţi imaginezi acum,
când toate sunt pregătite, cum de au putut amplasa constructorii, aici în creierul
munţilor toate aceste instalaţii. Aflăm numai că totul a fost transportat cu funiculare
sau planuri înclinate, pantele fiind atât de mari încât nu au permis amenajarea de
drumuri.
Curând betonierele vor începe să amestece betonul. Încărcat în bene purtate de
vagoneţi va ajunge pe podul de lemn de unde macaralele vor începe să-l descarce în
fundaţie.
Încă în această lună constructorii de pe Valea Sadului vor turna primii metri
cubi de beton în corpul barajului. ...Tudor Gheorghiu. În clişeu un aspect de pe
şantierul unde se înalţă barajul hidrocentralei Sadu V. În prim plan artificierul Ion
Marcu (stânga) şi maistrul minier Ambrozie Crişan (dreapta). Foto: Nicu Vasile”
România liberă, anul XVII, nr 4558, Miercuri 10 iunie 1959
“La noua uzină chimică de la Năvodari. ...
Uzina de acid sulfuric şi îngrăşământe chimice de la Năvodari înzestrată cu

utilaje moderne de înaltă tehnicitate asigură conducerea cu multă precizie a proceselor
tehnologice, bazate în cea mai mare parte pe reacţii chimice.
În clişeul nr. 1 se poate vedea instalaţia de filtru a gazelor sulfuroase de la linia de
acid sulfuric.
În clişeul nr.2 este prezentată linia de acid sulfuric al cărui proces tehnologic se
conduce automat de la panoul de comandă şi automatizare.
124
Clişeul nr. 3 reprezintă un aspect din laboratorul de analize chimice. Tovarăşa Ruth
Lorentz, împreună cu laboranta Alexandrina Paliacu făcând controlul fabricaţiei la
acidul sulfuric. Foto: C. Marinescu.” România liberă, anul XVII, nr 4560, Vineri 12
iunie 1959
Pentru că aşa i-a învăţat pe ei Lenin. “Învăţătura leninistă cu privire la

importanţa electrificării ţării în construirea socialismului”
Vrem să recunoaştem sau nu, electrificarea ţării s-a realizat tot în prima
jumătate socialismului românesc 1945-1965, pentru că aşa i-a învăţat pe ei Lenin.
Au respectat întocmai “învăţătura leninistă cu privire la importanţa electrificării ţării
în construirea socialismului. ... partidul nostru a pus în faţa întregului popor sarcina
de a trece la înfăptuirea planului de electrificare a ţării, plan aprobat de plenara C.C.
al P.M.R. din 26 octombrie 1950”
Sinteza evaluarii, pe bază de bilanţuri proprii, a rezultatelor obţinute în

perioada 1945-1959, cu ocazia aniversării a 15 ani din momentul instalării
socialismului în România.
“Pe drumul electrificării ţării.
Ziarele aduc zilnic veşti despre succesele obţinute de oamenii muncii în lupta
pentru înfăptuirea planului de electrificare a ţării. La Sadu V …a început turnarea
barajului, la termocentrala de la Borzeşti a intrat în funcţiune un nou generator
electric, o nouă linie pentru transportul energiei electrice a fost dată în exploatare,
s.a.m.d.
Cu 15 ani în urmă România burghezo-moşierească, ţară cu imense bogăţii
naturale, cu mari zăcăminte de cărbune şi inepuizabile izvoare de energie electrică, se
situa printre ultimele ţări din lume în privinţa producerii şi consumului de energie
electrică.
Cele peste 600 de uzine mici care funcţionau în timpul regimului burghezo-
moşieresc aveau o putere instalată de 740.000 kw. Datorită gradului avansat de uzură
pe care-l aveau aceste uzine şi a pierderilor mari de energie numai 600.000 kw din
puterea instalată erau utilizabili. Uzinele erau răspândite în special în regiunile
industrializate ale ţării pe valea Prahovei, în jurul Bucureştiului şi în alte câteva oraşe.
Regiuni ca Dobrogea, Oltenia, Moldova aveau surse de producere şi reţele de transport
a energiei electrice, foarte reduse.
125
ION ŞTEFANOVICI
Inepuizabila energie a apelor ţării era aproape

nefolosită. Energia produsă de centralele hidroelectrice
reprezenta numai opt la sută din totalul energiei produsă
în ţară.
În aceste condiţii este lesne de înţeles de ce în
1945 erau electrificate doar 535 localităţi rurale din cele
peste 15000 care existau în ţară. Restul satelor şi chiar
regiuni întregi se zbăteau în mizerie, obscurantism şi
întuneric.
În regiunea Iaşi numai un singur sat era

electrificat, în regiunea Constanţa trei, în regiunea
Galaţi opt sate. …
Lichidarea înapoierii economice şi culturale a ţării, pe baza trecerii la
marea producţie socialistă în industrie şi agricultură, este de neconceput fără
electrificare – arăta tovarăşul Gh. Gheorghiu Dej în raportul său la plenara din
octombrie 1950….
Au trecut aproape nouă ani de atunci. Harta reţelei de electrificare a ţării s-a
schimbat radical. În cuprinsul ţării au apărut noi termo şi hidrocentrale. Ca rezultat al
dezvoltării bazei energetice şi a interconectării reţelelor, întreaga ţară este împânzită
de linii pentru transportul energiei electrice; s-au creat totodată sistemele energetice
regionale.
La Doiceşti a fost dată în funcţiune încă din anul 1952 marea termocentrală
“Gheorghe Gheorghiu-Dej” care prin cantitatea de energie produsă este una din
centralele de bază ale sistemului energetic – Muntenia. Situată în bazinul carbonifer al
Văii Jiului cetrala termo-electrică de la Paroşeni alimentează cu energie Ardealul de
sud-vest şi Oltenia. În Regiunea Autonomă Maghiară, centrala “Steaua Roşie” de la
Sângeorgiu de Pădure furnizează energie electrică industriei şi localităţilor din
Ardealul central şi de nord-vest.
Casele colectiviştilor şi ogoarele fără haturi ale Dobrogei însorite sunt laminate
de energia electrică produsă la termocentrala Ovidiu II. În cetatea petrochimiei de pe
Valea Trotuşului a fost construită centrala de termoficare de la Borzeşti, aceasta fiind
o unitate de bază a sistemului energetic din Moldova. …
Dezvoltarea producţiei energetice a atras după sine şi extinderea liniilor de
transport a energiei electrice. …
Astfel s-au creat premisele pentru ca anul viitor, aşa cum a hotărât plenara din
C.C. al P.M.R. din noiembrie 1958, cele şase sisteme energetice, Muntenia, Ardealul
126
central, Ardealul de sud-vest, Moldova şi Dobrogea să fie unificate, realizându-se prin

aceasta un sistem energetic unic.
Aceasta va duce la folosirea tot mai raţională a energiei electrice, asigurându-
se utilizarea cât mai economică a agregatelor energetice. …
Un rol important în obţinerea acestor succese l-a avut ajutorul neprecupeţit
primit din partea Uniunii Sovietice cât şi colaborarea cu celelalte ţări socialiste. Multe
din termo şi hidrocentralele ţării noastre sunt înzestrate cu echipament primit din
Uniunea Sovietică sau din ţările de democraţie populară, specialiştii sovietici sau
cehoslovaci ne-au ajutat la proiectarea, construirea şi punerea în funcţiune a unităţilor
energetice.
În ultimii ani ca urmare a politicii de industrializare socialistă a ţării a fost
creată şi o puternică industrie electro-tehnică. Produsele de înalt nivel tehnic fabricate
de întreprinderile “Electro-putere” Craiova, “Electroizolantul”, “Electroaparataj”, sau
“Electro-Banat” – Timişoara, sunt mult apreciate pentru calitatea lor atât în ţară cât şi
peste hotare.
A crescut simţitor producţia aparatelor de uz casnic, consumatoare de energie
electrică, ca frigidere, aparate radio, fiare de călcat şi multe altele. …
Angajamentele sporite pe care şi le-au luat colectivele din acest important
sector de activitate, dovedesc că sarcinile sporite trasate de partid vor fi înfăptuitre în
cel mai scurt timp. Gh. Răzvan” România liberă, anul XVII, nr 4617, Marţi 18
August 1959
“Fabrica de cartoane a intrat în

funcţiune. Potrivit directivelor celui de-al
doilea Congres al partidului, industria noastră
chimică a început o vastă acţiune de colectare a
stufului din Delta Dunării. În scopul
industrializării complexe a acestei materii prime
în anul 1956 a început la Chişcani, în apropiere
de Brăila construirea unui mare grup industrial
având ca prime obiective: o fabrică de cartoane
duplex-triplex cu o capacitate finală de 9000
tone pe an şi o fabrică de celuloză pentru
viscoză, cu o capacitate finală de 50000 tone pe an. Totodată în baza convenţiilor
încheiate de guvernul nostru cu Republica Democrată Germană, Republica
Cehoslovacă şi Republica Populară Polonă, s-a stabilit dezvoltarea în continuare a
127
ION ŞTEFANOVICI
acestui grup industrial pentru a produce în afară de cartoane duplex-triplex, celuloză şi

carton ondulat, hârtie velină, celofibră şi furfurol. ...
Pentru a înţelege mai bine ce reprezintă pentru economia noastră naţională
valorificarea stufului, menţionăm că utilizarea acestei materii prime la fabricarea
cartoanelor va permite ca anual să se economisească cca. 180.000 m.c. lemn de
răşinoase. ... În clişeu un aspect din hala de fabricaţie a cartoanelor duplex-triplex.
Foto: Agerpres”
“Produse de larg consum mai multe, mai bune şi mai ieftine. ...
Pe perioada anilor 1949-1958 industriei bunurilor de consum i-au fost alocate
fonduri de investiţii în valoare de peste 5 miliarde lei. Din această sumă au fost
construite peste 100 de fabrici noi, moderne, cu hale mari, spaţioase şi au fost
dezvoltate peste 300 de întreprinderi.
Printre noile fabrici construite în anii regimului democrat-popular amintim
fabrica de confecţii “Gh. Gheorghiu-Dej” şi fabrica de încălţăminte “Ştefan
Gheorghiu” din Bucureşti, uzinele textile “Moldova” din Botoşani, filatura de in de la
Gheorghieni, filatura de cânepă de la Fălticeni, combinatul de cauciuc Jilava, fabrica
de faianţă de menaj de la Sighişoara, o fabrică de zahăr şi una de ulei la Craiova, 30
fabrici de pâine şi brutării în principalele centre industriale ale ţării şi multe altele.
Măsurile multilaterale luate în ramurile industriei bunurilor de consum au dat rezultate
importante. An de an a crescut producţia diferitelor articole necesare aprovizionării
populaţiei. …
În cei 15 ani care au trecut, în industria bunurilor de consum au fost create
ramuri industriale complet noi, ca industria de confecţii, industria de produse sintetice,
industria de lapte praf, industria frigului etc.
În statul nostru democrat-popular ca
urmare a îmbunătăţirii condiţiilor de trai,
cerinţele oamenilor muncii, exigenţa lor faţă
de produsele de consum sunt în permanentă
creştere. …
În perioada 1950-1958 au fost
introduce în producţie 32.000 de noi articole şi
sortimente, dintre acestea multe au fost
fabricate pentru prima oară în ţară ca de pildă:
ţesăturile neşifonabile, diversele ţesături de in,
ballonseide, talpă microporoasă, încălţăminte albă din cauciuc, piele de lac, ţesăturile
128
şi tricotajele din fire sintetice, imitaţiile de blană, ciorapii din fire sintetice
supraelastice, jucăriile mecanizate, laptele praf, ciocolata vitaminată, laptele
concentrat, carnea şi fructele conservate prin frig, etc. …
Regimul nostru democrat-popular acordă o atenţie deosebită creării unor
condiţii cât mai bune de muncă în întreprinderi. În acest sens, în întreprinderile
industriei bunurilor de consum au fost mecanizate în bună parte muncile grele şi de
mare volum, ca de pildă, transportul bumbacului în filaturile de bumbac, evacuarea
câlţilor şi puzderiei la fabricile de in şi cânepă, cernerea nisipului şi a sodei la fabricile
de sticlă, descărcarea hidraulică a sfeclei din vagoane, evacuarea borhotului şi
încărcarea zahărului, spălarea fructelor în industria conservei, jupuirea pieilor de
porcine, etc.
Creşterea producţivităţii muncii a stat în atenţia colectivelor de muncă din
intreprinderile din sectorul industriei bunurilor de consum. …
Şi în ce priveşte problema pregătirii cadrelor necesare întreprinderilor din
industria bunurilor de consum, au fost obţinute în anii regimului de democraţie
populară realizări importante.
Numai în cursul primului plan cincinal au fost calificaţi la locul de muncă un
număr de 56000 muncitori, iar în aceaşi perioada cursurile pentru ridicarea calificării
profesioanle au fost urmate de 57.000 muncitori. În anii 1950-1958 şcolile
profesionale au fost absolvite de 132.000 de elevi, şcolile medii tehnice şi de maiştri
au pregătit peste 8000 de cadre. Totodată, facultăţile din învăţământul superior de
specialitate au pregătit până în anul şcolar 1957-1958 circa 2600 ingineri specializaţi
în diferite ramuri de activitate ale industriei bunurilor de consum.”
Astăzi indicii calitativi au crescut. Studenţii depăşesc cu mult numărul elevilor
din şcolile profesionale – care nu mai urmează alte forme de învăţământ superioare.
Cu toate acestea, după absolvirea studiilor medii sau superioare tinerii ies de pe
băncile şcolii româneşti, deţinători ai unor diplome universitare şi chiar de masterat
dar fără nici o calificare reală în muncă.
“Sunt în curs de construcţie noi fabrici şi uzine ca: central de finisaj de la
întreprinderea “Dacia”- Bucureşti, cu o capacitate de finisare de 29 milioane m.p.
ţesături de bumbac, ţesătoria şi finisajul de la fabrica “Tudor Vladimirescu” cu o
capacitate de 5.000.000. m.p. ţesături de fire sintetice relon, ţesătoria de in de la
Păuleşti, regiunea Ploieşti, 2 fabrici moderne de zahăr, la Ludoş şi Bucecea, o fabrică
de zahăr la Câmpulung-Suceava, filaturi noi la fabricile “Dacia” din Bucureşti, “Firul
Roşu”-Tâlmaciu, “Bumbăcăria-Română” – Jilava, o fabrică de malţ în oraşul Stalin şi
multe alte obiective importante. …Al. Sencovici ministru al Industriei Bunurilor de
Consum
129
ION ŞTEFANOVICI
În clişeu Fabrica “Ţesătura” din Iaşi este una din întreprinderile din sectorul
Industriei uşoare dezvoltată şi modernizată în anii regimului de democraţie popular.
Vedere parţială asupra uneia din noile secţii, secţia ringuri.” România liberă, anul
XVII, nr 4619, Joi 20 August 1959
“Industria chimică în 15 ani de dezvoltare.
Unul din obiectivele principale pe care Partidul Muncitoresc Român le-a pus
chiar din primul an al eliberării ţării, a fost industrializarea. Printre ramurile cele mai
importante ale industriei grele, căreia i s-a acordat prioritate în dezvoltare, se numără
şi industria chimică.
Pentru a înţelege mai bine adâncile prefaceri petrecute în acest răstimp şi
pentru a aprecia rezultatele obţinute în ultimii 15 ani, să ne amintim care a fost
moştenirea lăsată de către regimul burghezo-moşieresc în acest sector. Industria
chimică constituia un exemplu tipic de înapoiere tehnică, de condiţiuni de muncă
insuportabile şi reprezenta în anul 1938 – anul capitalist cu cel mai înalt nivel de
producţie – abia 2,2 la sută din valoarea producţiei industriale a ţării. Nivelul slab al
industriei chimice s-a datorat politicii duse de trusturile străine în cârdăşie cu
capitaliştii autohtoni. Acaparând 72 la sută din capitalul investit în industria noastră
chimică, trusturile chimice internaţionale au dus o politică de frânare sistematică a
dezvoltării acestei industrii, cu scopul de a menţine controlul pieţei noastre interne.
În prima etapă, potrivit liniei generale trasată de conferinţa naţională a
Partidului Comunist Român din octombrie 1945, eforturile au fost depuse pentru
refacerea industriei chimice. Acţiunea de refacere era deosebit de grea deoarece
întreprinderile chimice se găseau încă în mâinile capitaliştilor, care se dedau la acte de
sabotaj şi care nu urmăreau creşterea producţiei ci efectuarea de speculaţii de piaţă.
Un moment important pentru dezvoltarea ulterioară a industriei chimice la
reprezentat naţionalizarea principalelor mijloace de producţie în iunie 1948, care a
trecut cea mai mare parte a întreprinderilor chimice în proprietatea întregului popor.
Acţiunea de reorganizare începută imediat după naţionalizare a continuat pe scară
largă în primii ani de conducere centralizată a economiei.
În numai doi ani s-au înregistrat progrese evidente în făurirea şi dezvoltarea
industriei noastre chimice. Volumul producţiei globale a industriei chimice a crescut
în 1948-1950 cu 68 la sută.
130
După înfăptuirea celor două planuri anuale de stat, s-a trecut la realizarea
planului cincinal, la dezvoltarea sistematică şi masivă a industriei chimice. În anii
primului cincinal, industria chimică şi-a lărgit în mod simţitor activitatea, prin
reconstruirea, mărirea şi sistematizarea unui însemnat număr de întreprinderi vechi,
construirea de noi unităţi de producţie şi crearea unor institute departamentale de
cercetare şi proiectări. Ca urmare, producţia chimică a crescut simţitor, astfel încât la
sfârşitul primului plan cincinal se produceau de cca 3 ori mai multe produse chimice
decât în 1950.
…
Congresul al doilea al P.M.R. analizând prespectivele dezvoltării economiei
naţionale a R.P.R. în perioada 1956-1960 a trasat ca sarcină dezvoltarea pe scară largă
a industriei chimice, ca factor important în dezvoltarea economiei naţionale şi în
ridicarea nivelului de trai al poporului nostru muncitor.
Cu acelaşi prilej s-a arătat că ţara noastră are condiţiile care să asigure
dezvoltarea în ritm accelerat a industriei chimice: însemnate bogăţii naturale, cadre
competente, energia electrică necesară prelucrării materiilor prime, o industrie
constructoare de maşini dezvoltată, precum şi ajutorul prietenesc al ţărilor socialiste şi
în primul rând al Uniunii Sovietice.
…
La baza dezvoltării simţitoare a industriei chimice în anii puterii populare, dar
mai ales în anii care au urmat Congresului al II-lea al P.M.R., au stat importantele
investiţii alocate acestei ramuri a economiei naţionale. Investiţiile acordate industriei
chimice în anul 1958 de pildă sunt de peste 2,3 ori mai mari decât cele din 1955.
Pentru 1959 investiţiile alocate industriei chimice reprezintă 20 la sută din totalul
investiţiilor alocate dezvoltării industriei, cu aproape 50 la sută mai mult decât în anul
1958.
Un mare rol l-a avut şi sprijinul neprecupeţit şi multilateral acordat de Uniunea
Sovietică dezoltării industriei noastre chimice. U.R.S.S. ne-a acordat credite
importante în instalaţii şi utilaje necesare dezvoltării acestui sector. Cea mai mare
parte a utilajelor destinate marelui Combinat petrochimic de la Borzeşti, precum şi
cele pentru fabrica de îngrăşăminte azotoase, cu o capacitate de 210.000 tone pe an (cu
posibilităţi de dublare a capacităţii) ni se livrează de către U.R.S.S. pe bază de credit.
Importanţa livrărilor de utilaj pentru dezvolatrea industriei chimice este
ilustrată de faptul că numai pentru Combinatul de la Borzeşti primim două instalaţii
de cracare cu o capacitate anuală de 500.000 tone, o fabrică de cauciuc sintetic cu
capacitate de 50.000 tone pe an, o staţie de fenol şi acetonă cu o capacitate de 18.000
tone pe an fenol şi 11.000 tone pe an acetonă, o fabrică de sodă caustică electrolitică
131
ION ŞTEFANOVICI
de 45.000 tone pe an, o fabrică de clorură de polivinil de 36.000 tone pe an, două secţii
de insecticide cu o capacitate de 1000 tone DDT şi 2000 tone hexacloran, cât şi
secţiile de fabricaţie pentru clor lichid, acid clorhidric, clorură de calciu, clorură de
aluminiu, clorură de metilen etc.
În cel de-al doilea cincinal, industria noastră chimică a făcut mari paşi înainte.
În această perioadă s-au pus bazele noilor industrii de mase plastice, fire şi fibre
sinstetice şi produse sintetice de spălare. În ultimul timp au intrat în funcţiune fabrica
de acid sulfuric şi superfosfaţi de la Năvodari, uzina de fire şi fibre sintetice de la
Săvineşti, secţiile de policlorură de vinil, de tetraclorură de carbon şi H.C.H. de
la uzinele chimice Turda, secţia de fenol din cadrul Combinatului chimic nr.1
Făgăraş, secţia de detergenţi de la uzina Petrochimică nr.2 Ploieşti, secţiile de
răşini sintetice de la Fabrica “13 Septembrie” şi “Constantin Istrate”, instalaţia
de anhidridă ftalică de la fabrica “Solventul” – Timişoara etc.
Ţara noastră a pornit în această perioadă o puternică acţiune de mecanizare a
exploatării stufului. Până în prezent s-a reuşit să se amenajeze în Delta Dunării o
suprafaţă de 6000 ha. şi se află în curs de amenajare o suprafaţă de 27.000 ha. S-au
construit peste 40 km. diguri, peste 60 km. canale, aproape 20 ha. platforme. Astăzi
întreg transportul stufului se face mecanizat, iar procentul de mecanizare a recoltării
va creşte în campania viitoare până la 50 sută din suprafeţele recoltate. Anul acesta
aduce primele probe pozitive care justifică acţiunea pornită pe linia valorificării
stufului. Astfel la Combinatul de chimizarea stufului de la Chişcani-Brăila – ce se
construieşte în colaborare cu Republica Democrată Germană, Republica Cehoslovacă
şi Republica Populară Polonă – a început fabricarea furforului din stuf şi a cartoanelor
duplex-triplex.
În acastă perioadă industria de medicamente şi-a sporit substanţial volumul
producţiei şi sortimentul. În acelaşi timp fabricile de medicamente continuă să-şi
extindă producţia. Anul acesta s-a pus în funcţiune o nouă secţie de antibiotice, care
fabrică streptomicina şi aureoclicina. În urma perfecţionării procesului tehnologic la
fabricarea penicilinei, producţia calculată în unităţi internaţionale creşte în anul 1959,
faţă de 1956 cu 242,5 la sută. ...
Cei 15 ani care au trecut de la eliberarea ţării au fost bogaţi în succese. Politica
de industrializare socialistă a permis, într-o perioadă scurtă, ca ţara noastră care a avut
în trecut o economie înapoiată, să se transforme într-o ţară cu o industrie puternică şi o
agricultură în plină dezvoltare.
În acest cadru industria chimică va juca un rol important în accelerarea
ritmului de industrializare cât şi în acţiunea de creştere a producţiei agricole.
Ing. Ion Deleanu, secretar general al Ministerului Industriei Petrolului şi
Chimiei” România liberă, anul XVII, nr 4620, Vineri 21 August 1959
132
„La Bârlad a fost construită în anii puterii populare o fabrică modernă de

rulmenţi.
Datorită calităţii lor, produsele fabricate aici
găsesc aprecierea cuvenită nu numai în ţară ci şi
peste hotare. În clişeu: atelierul de montaj al fabricii
de rulmenţi Bârlad montorul Grigore Bădărău
lucrează la grupa de rulmenţi oscilanţi. … Foto: V.
Gheorghescu” România liberă, anul XVII, nr 4626,
Vineri 28 August 1959
“Fabrica de rulmenţi din Bârlad se numără printre cele mai mari şi mai
moderne unităţi industriale
din ţară. Pentru muncitorii
acestei fabrici au fost construite
mai multe blocuri moderne, o
cantină restaurant, un bloc
pentru nefamilişti. Tot la Bârlad
funcţionează astăzi cel mai mare
complex şcolar din ţară şi
Teatrul de Stat “Victor Ion
Popa”. Din fondurile întreprinderii puse la dispoziţia sfatului popular orăşenesc se
află în curs de construcţie alte blocuri de locuinţe muncitoreşti şi o nouă sală de
cinematograf. În clişeu: Vedere generală a fabricii de rulmenţi din Bârlad. Foto: G.
Paul” România liberă, anul XVII, nr 4652, Duminică 27 Septembrie 1959, pag 3
ANUL 1961
“Alt antibiotic românesc. ... Colectivul fabricii de antibiotice din Iaşi a

început cu bine anul 1961. Încă din prima zi colectivul întreprinderii a reuşit să
elaboreze prima şarjă de Penicilina V – un nou antibiotic românesc. Noul produs,
datorită efectului curativ rapid pe care îl are în tratarea diferitelor maladii infecţioase,
este mult superior penicilinei fabricate până în prezent. În plus, fiind realizat în formă
de tabletă, noul antibiotic este mai uşor de administrat decât penicilina injectabilă. În
obţinerea acestui frumos succes s-au evidenţiat tehnologul Ecaterina Grumează,
operatorii Ion Burlaciu şi C. Voinea de la sectorul I fermentaţie precum şi inginerul
133
ION ŞTEFANOVICI
Veniamin Munteanu şi operatorul Constantin Filimon de la sectorul II extracţie care s-

au străduit ca şarja eleborată să fie de cea mai bună calitate. ” România liberă, anul
XIX, nr 5044, Marţi 3 Ianuarie 1961
„Apa – sursă de căldură a oraşelor. Termoficarea constă în producerea

combinată a energiei electrice şi a căldurii. Datorită acestei fericite combinaţii, se
obţine o concentrare, o unificare a acestor două procese altfel separate. Astfel, nu se
mai produce de o parte energia electrică, iar de alta cea calorică, ci laolaltă. Căldura de
vaporizare pierdută altădată în atmosferă este acum utilizată la ridicarea temperaturii
apei – până la 150 grade Celsius – ce pleacă pe conducte pentru a încălzi halele,
atelierele, locuinţele pentru a da apă caldă la bucătării şi băi.
S-a calculat că pentru energia electrică produsă în centralele de termoficare se
consumă circa 1050 Kcal./kWh, ceea ce reprezintă numai jumătate din consumul de
combustibil înregistrat în centralele de condensaţie. Apoi, prin termoficare urbană,
dispar miile de centrale termice atât de mari consumatoare de combustibil, aflate în
subsolurile blocurilor, zecile de mii de sobe care înghit anual sute de mii de tone de
lemn şi cărbune. ...
Orientarea spre astfel de unităţi este strâns corelată cu amploarea noilor
construcţii industriale şi de locuinţe, lucru cât se poate de firesc, deoarece la noile
construcţii reţeaua de termoficare poate fi amplasată în perioada sau chiar înaintea
turnării fundaţiilor.
În Bucureşti, potrivit proiectelor alcătuite noile locuinţe de pe marile
magistrale vor beneficia de avantajele termoficării. Cine a trecut pe calea Griviţei sau
numai pe la Gara de Nord, a putut să vadă şantierul întins de-a lungul magistralei.
Anul acesta, centrala electrică Griviţa va fi amenajată pentru termoficare. Astfel, circa
4000 de apartamente vor fi încălzite prin această soluţie. Viitoarele şantiere pentru
introducerea reţelei de termoficare vor urma firul şantierelor de reconstrucţie a
magistralelor Bd. 1 Mai, Miciurin, Ilie Pintilie, Mihai Bravu, etc. ... În perspectivă se
prevede termoficarea treptată a întregului oraş. ...
Dar apa va deveni “încălzitorul” oraşelor şi în ţară. Marile oraşe vor fi şi ele
scutite de neplăcerile provocate de actualele mijloace de încălzire. …
Cu lucrările prevăzute în programul acestui an, apa îşi va dobândi într-o
măsură considerabilă noile atribuţii pe care i le permite termoficarea: aceea de a fi
sursă de căldură un “încălzitor” al oraşelor.” România liberă, anul XIX, nr 5044,
Marţi 3 Ianuarie 1961
134
„La Prejba, lângă Tg Jiu, în cadrul marelui combinat de industrializare a

lemnului, s-a ridicat una din cele mai
moderne fabrici de cherestea din ţară.
Această nouă unitate socialistă, de la care
înfăţişăm mai sus un aspect exterior parţial,
este înzestrată cu cele mai moderne utilaje
care asigură o tehnicitate înaltă producţiei şi
cele mai bune condiţii de muncă
muncitorilor. Foto: V. Stroescu” România
liberă, anul XIX, nr 5050, Marţi 10 Ianuarie 1961
“Construcţii ieşene. În cursul anului 1961, oraşul Iaşi va cunoaşte un nou şi

puternic avânt în domeniul construcţiilor cu
caracter social-cultural. Este vorba în
primul rând de realizarea a 1300
apartamente prevăzute în cadrul planului de
sistematizare a oraşului. Se vor construi
blocuri cu câte 5 şi 8 etaje, cu magazine
comerciale moderne la parter, care vor
schimba radical înfăţişarea arterelor
principale ale Iaşului; construirea unui cinematograf cu o capacitate de 1000 de locuri
şi a unui elegant hotel care va avea 11 etaje. ...
Planul de constucţii pe anul 1961 prevede de asemenea terminarea cvartetului
de locuinţe din strada dr. C.I. Parhon, cvartal care numără 276 apartamente. În str.
Primăverii situată în imediata vecinătate a fabricii “Ţesătura” au început recent
lucrările pentru construcţia unor blocuri cu 260 apartamente care vor fi terminate până
la sfârşitul anului.
Se vor construi, de asemenea un local de şcoală cu 24 de săli de clasă şi săli
pentru laborator, o casă de cultură a tineretului cu o capacitate de 450 locuri.
În sfârşit, în timpul verii ieşenii vor avea la dispoziţie un plăcut loc recreativ la
lacul Ciric, situat în apropierea oraşului în care scop a fost prevăzut un ansamblu de
lucrări de modernizare a acestui frumos colţ al naturii. M. Beram, corespondentul
“României Libere” în Regiunea Iaşi”. România liberă, anul XIX, nr 5071, Vineri 5
Februarie 1961
135
ION ŞTEFANOVICI
“În centrul oraşului Medgidia. Medgidia,

târgul de altădată cu case mici şi străzi desfundate, se
transformă într-un oraş cu blocuri elegante, străzi
pietruite, şcoli noi şi parcuri îngrijite. În clişeu, câteva
din noile blocuri construite în centrul oraşului. Foto:
Nicu Vasile” România liberă, anul XIX, nr 5076,
Joi 9 Februarie 1961, pag 2
“Imagini de ieri şi de azi. În stada AL.I.Cuza din Craiova, pe locul unde se

înalţă acum un bloc cu 120 apartamente plus
magazinele “Romarta” de la parter, exista înainte de
începerea construcţiei o groapă. O gropă istorică în
felul ei. Aici îşi avusese cândva sediul – distrus de
un incendiu – Teatrul Naţional din Craiova. …
Construcţiile de noi locuinţe au luat apoi în
oraş o amploare fără precedent. S-au construit
blocuri chiar mai mari decât cel menţonat. Ele au
fost amplasate pe terenuri virane sau pe locuri unde
priveliştea era alterată de bojdeuci aproape dărăpănate. În total vreo 455 apartamente
şi-au primit locatarii numai în 1960. Anul
acesta vor fi date în folosinţă blocuri cu 730
apartamente pe locuri tot atât de “pitoreşti” şi
de “istorice” ca şi cele descrise mai sus. … În
prima fotografie se văd cocioabele existente
înainte de începerea construcţiei, iar în cea
de-a doua fotografie, un bloc cu 49
apartamente, situat în central oraşului
Craiova.” România liberă, anul XIX, nr
5076, Joi 9 Februarie 1961, pag 2
136
“În urmă cu un şi ceva în comuna Militari s-a deschis un mare şantier.

Era şantierul fabricii de produse lactate a cărei
construcţie se dura aici, unitate care venea să
îmbogăţească peisajul industrial al Capitalei. Şi iată
că fabrica nouă a intrat în funcţiune. Lapte de
consum, brânză de vaci, smântână, iaurt, lacto-fruct,
chefir, unt, îngheţată sunt câteva din sortimentele
care îşi vor face în curând apariţia în circuitul
comercial sub marca noii întreprinderi bucureştene.
Fabrica de produse lactate din Bucureşti care va
putea prelucra zilnic 300.000 l lapte are un înalt
grad de mecanizare şi automatizare. La construcţia
ei s-a ţinut seama de cele mai stricte regului igienice. Intrarea ei în funcţiune
marchează un nou pas pe linia măsurilor luate pentru aprovizionarea populaţiei
bucureştene cu lapte de consum şi produse lactate proaspete de o calitate superioară şi
într-un sortiment variat. În clişeu: aspectul exterior al fabricii. Foto: Agerpres”
România liberă, anul XIX, nr 5102, Vineri 10 Martie 1961
“În urmă cu un an (1960 – I.Ş.), primele măsurători, primele săpături

dădeau de veste că pe o mare
întindere a vechiului cartier
Giuleşti se vor ridica noi
construcţii.
Curând pădurea de schele a crescut
din ce în ce mai mult şi au ieşit la
iveală blocurile albe, luminoase:
noul peisaj a transformat fosta
mahala sărăcăcioasă a Bucureştiului.
Într-un răstimp scurt s-au construit aici numeroase blocuri însumând 1592 de
apartamente, o şcoală cu 24 de săli de clasă, diverse magazine. În cinstea zilei de 23
August noii locatari se vor muta în aceste apartamente. Pe aleile şi grădiniţele acestui
tânăr cartier al Capitalei se sădesc primele flori şi plante ornamentale. În clişeu:
Aspect al uneia dintre străzile cartierului Giuleşti, care e atât de nou încât nu a căpătat
încă un nume. Foto: Mihai Popescu” România liberă, anul XIX, nr 5242, Marţi 22
August 1961
137
ION ŞTEFANOVICI
“Hunedoara, puternica cetate a siderurgiei româneşti, constituie o vie

ilustrare a politicii înţelepte a partidului, de industrializare socialistă, rezultat al
eroismului şi hărniciei constructorilor şi siderurgiştilor.
An de an, la Combinatul din Hunedoara au fost date în funcţiune moderne
agregate siderurgice de mare capacitate, la care
mecanizarea şi automatizarea producţiei joacă
un mare rol. Noile furnale, uzina cocsochimică,
fabrica de aglomerare a minereului, centrala
termoelectrică, noua oţelărie Martin, cea
electrică sunt tot atâtea exemple ale dezvoltării
pe care o cunoaşte acest centru industrial al
ţării. În clişeu: O vedere a halei care
adăposteşte laminorul bluming (1000 mm) şi
cuptoarele de încălzire a lingourilor. Foto:
Nicu Vasile” România liberă, anul XIX, nr 5242, Marţi 22 August 1961, pag 3
“În acest an a intrat în funcţiune încă un obiectiv important al industriei

noastre textile, ţesătoria de la
Păuleşti. Întreaga fabrică, ţesătoria şi
finisajul, este dotată cu utilaj modern
de mare productivitate. Aici se vor
putea produce anual 8 milioane m.p.
de ţesături subţiri de in şi cânepă de o
calitate superioară. În clişeu: Vedere
exterioară a fabricii de la Păuleşti din
regiunea Ploieşti. Foto: Nicu Vasile” România liberă, anul XIX, nr 5242, Marţi 22
August 1961, pag 4
ANUL 1962
“La combinatul de industrializare a lemnului de la Blaj, a intrat cu 10 zile

înainte de termen, fabrica de plăci fibrolemnoase, prima de acest gen din ţara noastră.
La această unitate linia de formare a plăcilor este în întregime automatizată,
întregul proces tehnologic fiind la un înalt nivel.
138
Noul produs – placa fibrolemnoasă – are utilizări aproape în toate ramurile

industriale ale economiei naţionale, inclusiv în construcţii, fiind un bun înlocuitor de
cherestea, placaj, panel şi de alte materiale.
Ca materie primă de bază se folosesc deşeurile de la fabricile de placaj şi
mobilă din combinat şi cele colectate de la
diverse fabrici de cherestea din regiune.
Astfel, din deşeurile care până acum nu se
foloseau decât pentru foc se obţine un produs
deosebit de valoros. În clişeu: Fabrica de plăci
fibolemnoase din cadrul Combinatului de
industrializare a lemnului de la Blaj. Foto:
Agerpres” România liberă, anul XX, nr
5361, Miercuri 10 Ianuarie 1962
“Şoseaua Ştefan cel Mare şi în

continuare Şoseaua Mihai Bravu au devenit pe
o intindere apreciabilă un şantier neîntrerupt.
Prezenţa iernii nu-i intimidează pe constructorii
ce-şi continuă munca la adăpostul “prelatelor” din
material plastic, înălţând metru după metru
zidăria clădirilor. În clişeu: Vedere a blocurilor
C17, C18 şi C19 de pe Şoseaua Mihai Bravu (colţ
cu Bd. Dimitrov) din Capitală, blocuri date recent
în folosinţă. Foto: Mihai Popescu” România
liberă, anul XX, nr 5375, Vineri 26 Ianuarie 1962
„În cartierul Ţiglina din Galaţi se ridică mereu blocuri noi de locuinţe. În
fotografia noastră se pot vedea câteva
din blocurile recent ridicate din
panouri prefabricate şi cofraje
glisante. Foto: Nicu Vasile” România
liberă, anul XX, nr 5410, Joi 8
Martie 1962
139
ION ŞTEFANOVICI
„Acum doi ani pe aici trecea linia ferată. Acum au

apărut şiruri întregi de blocuri în care s-au mutat noii locatari.
Pe lângă acestea, se înalţă şi patru blocuri turn.
În clişeu: blocul turn de pe strada Traian din Constanţa.
Foto: C. Mocanu” România liberă, anul XX, nr 5413, Duminică
11 Martie 1962
„Fotografia noastră înfăţişează câteva din

blocurile noi de locuinţe construite în Piaţa Unirii
din Iaşi. Cu silueta lor elegantă, noile blocuri-turn
contribuie la schimbarea aspectului oraşului, la
modenizarea lui. Foto: Nicu Vaslie” România
liberă, anul XX, nr 5419, Duminică 18 Martie
1962
“Într-unul din noile cartiere din Iaşi. O plimbare în aceste zile pe calea 23
August ce duce spre dealul Copoului, oferă o imagine a înoirilor în acest vechi şi
cunoscut cartier al Iaşului. Bunăoară în ultimii doi ani s-a înălţat aici un complex de
blocuri – însumând aproape 500 de apartamente. Tot în acest cartier – unde îşi are
reşedinţa centrul universitar ieşean – au fost construite şi date în folosinţă 9 cămine
unde peste 3000 de studenţi se bucură de tot confortul necesar. Alte cămine sunt în
curs de executare. 4200 studenţi servesc zilnic masa la cantinele nou construite. Foto:
Nicu Vasile” România liberă, anul XX, nr 5424, Sâmbătă 24 Martie 1962
„În centrul Craiovei. Ca multe alte oraşe ale patriei noastre, Craiova îşi
schimbă pe zi ce trece, înfăţişarea. Pe
lângă apartamentele date în folosinţă
anul trecut, pe Calea Bucureşti se
construiesc în prezent noi blocuri
însumând 400 de apartamente. În clişeu:
aspect din centrul reconstruit al Craiovei.
Foto: Nicu Vasile” România liberă,
anul XX, nr 5430, Sâmbătă 31 Martie
1962
140
„Iaşul devine pe zi ce trece tot mai frumos. În

pieţe şi bulevarde se ridică blocuri elegante. În clişeu:
Un nou bloc de lângă „Piaţa Unirii”. Foto: Nicu
Vasile” România liberă, anul XX, nr 5441, Vineri 13
Aprilie 1962
„Pe locul unui sătuc de pe Valea Trotuşului s-a ridicat, în anii puterii
populare, un
mândru oraş
muncitoresc.
Oneştiul de
astăzi, oraş
nou apărut pe
harta ţării, oferă locuitorilor săi, muncitorii de la combinatul petro-chimic apartamente
moderne cuprinse în zeci de blocuri. În clişeu: Unul din cvartalele de locuinţe din
centrul Oneştiului. Foto: Nicu Vasile” România liberă, anul XX, nr 5444, Marţi 17
Aprilie 1962
“Pe Valea Bistriţei – Izvoare noi de lumină. Ridicând un puternic baraj în

calea apelor Bistriţei, creând la Bicaz un mare lac
de acumulare, sfredelind în coasta muntelui tunelul
de aducţiune al apei şi ridicând uzina de la Stejaru,
constructorii hidrocentralei “V.I. Lenin” au dat ţării
o mare centrală electrică. Ei au făcut totodată şi cel
mai însemnat pas în amenajarea intergrală a râului
Bistriţa, au creat premisele începerii unui complex
de lucrări care să adauge hidrocentralei de la Bicaz
un şir întreg de noi izvoare de energie şi lumină.
Aceste izvoare sunt cele zece hidrocentrale de
mărime mijlocie (11-45 MW) prevăzute a se
construi pe Valea Bistriţei, împreună cu o serie de
alte lucrări servind aceluiaşi scop: lacuri de
acumulare cu capacităţi între 4 şi 10 milioane m.c apă, canale pe o lungime de mai
mulţi kilometri. …
141
ION ŞTEFANOVICI
Nu ne-am mirat de fel când pe şantierele acestor hidrocentrale am întânlit

oameni cunoscuţi. Absolvind cu calificative bune înalta şcoală pe care a constituit-o
construcţia hidrocentralei “V.I. Lenin” mulţi dintre aceşti constructori participă acum
cu însufleţire la noile lucrări de pe râul Bistriţa, având prilejul să pună în valoare tot ce
au învăţat. Şi experienţa acumulată este deosebit de utilă, căci, să nu uităm, astfel de
lucrări hidroenergetice – primele de acest gen înfăptuite în ţara noastră – au ridicat nu
puţine probleme.
Pe o porţiune din zona prin care trec canalele, de pildă, s-au întânlit zone de
argile. Nu era greu pentru constructori să-şi dea seama că în contact cu apa, aceste
argile şi-ar fi modificat volumul, degradând astfel digurile canalelor. Soluţia rezolvării
problemei trebuia deci să ducă la o stabilizare a argilelor. Lucrările s-au executat,
folosindu-se în acest scop cimentul care a dat aşa numitul ciment de argilă, metodă ce
a asigurat o etanşeitate mai mare cămăşuelii de beton.
Eficientă a fost şi soluţia găsită în cazul lucrării efectuate la punctul unde
traseul canalului s-a întânlit cu albia pârâului Cracău. Aici, constructorii au realizat
trecerea canalului sub albia pârâului (pe o distanţă de circa 100 m), executând totodată
şi o serie de operaţii de regularizare a Cracăului, care nu o dată a provocat inundaţii.
Greu a fost şi până s-a găsit soluţia privind oprirea infiltrării apei prin pereţii unuia din
lacurile de acumulare amenajate pe traseu. Până la urmă, metoda perdelelor de
protecţie din piloţi secanţi din beton şi-a dovedit pe deplin eficacitatea. În general,
lupta cu apa constituie, pentru
constructorii hidrocentralelor de pe Valea
Bistriţei, un episod important în care se
împletesc soluţiile tehnice ingenioase, cu
fapte de adevărat eroism în muncă. … la
hidrocentrala Roznov II, … atât clădirea
uzinei cât şi canalul de fugă au trebuit să
fie executate sub nivelul pânzei subterane
de apă. Puternice staţii au pompat până
acum mai bine de 10 milioane m.c. de apă
pentru a crea constructorilor front de
lucru. …
Ceea ce caracterizează complexul de lucrări despre care am vorbit sunt în
primul rând condiţiile economice avantajoase în care se înfăptuieşte amenajarea
integrală a Bistriţei, datorită existenţei hidrocentralei “V.I. Lenin” şi mai ales a
lacului de acumulare de la Bicaz. Calculul arată de pildă, că volumul lucrărilor de
investiţii reprezintă acum numai circa două treimi din cel solicitat pentru construirea
hidrocentralei “V.I. Lenin”. În schimb cele 10 hidrocentrale vor furniza o cantitate de
energie electrică aproape de cea care va fi produsă la un loc, de hidrocentralele “V.I.
Lenin” şi “16 Februarie” de pe Argeş. Acest lucru se realizează îndeosebi datorită
142
faptului că lucrările în curs de înfăptuire duc la o folosire integrală a potenţialului

râului Bistriţa. Tudor Gheorghiu.” În clişeul 1: “Aspect de la construcţia hidrocentralei
Roznov II. Foto: Agerpres”, În clişeul II: “Canalul de la hidrocentrala Roznov I. Foto:
Nicu Vasile”. România liberă, anul XX, nr 5445, Miercuri 18 Aprilie 1962
“Locomotivele pe care le vedeţi în clişeul

de mai sus fac parte dintr-un prim lot realizat de
curând de colectivul atelierului de automotoare al
Uzinelor “23 August” din Capitală. Sunt
locomotive Diesel pentru cale îngustă, necesare
industriei forestiere. Foto: Agerpres” România
liberă, anul XX, nr 5448, Sâmbătă 21 Aprilie
1962
“La întreprinderea “Textila” din Piteşti, s-a

dat recent în folosinţă o filatură de bumbac. Noua unitate
– din care clişeul de mai sus vă prezintă o imagine – este
dotată cu maşini moderne de mare productivitate. Foto:
Agerpres” România liberă, anul XX, nr 5450, Marţi
24 Aprilie 1962
Prezentul exemplu ilustrează faptic, modul pragmatic de şcolarizare

socialistă pe ramură a viitoarelor cadre profesionale: “La Oneşti a fost dat în
folosinţă un grup şcolar petrochimic care cuprinde 3 corpuri de clădire: săli de curs
şi laboratoare, internat cămin şi o cantină.
Aici se pregătesc
cadre pentru noile instalaţii
ce se construiesc pe Valea
Trotuşului. Foto: Nicu
Vasile” România liberă,
anul XX, nr 5450, Marţi
24 Aprilie 1962
143
ION ŞTEFANOVICI
FLOTA ROMÂNĂ “La cheul de armare al Şantierului naval-Galaţi stau două

vase. Sunt cargourile de 4.500 tone “Timişoara” şi “Craiova”. Încă puţin şi în timp ce
noile nave realizate de constructorii gălăţeni vor porni pe mări, altele abia coborâte de
pe cala de lansare, le vor lua locul la cheul de armare. Foto: T. Gheorghiu”
“ ... Acum, la cheul de armare al şantierului naval stau alte două nave. Sunt tot
cargouri din seria de 4.500 tone, vase în construcţia
cărora gălăţenii s-au specializat în ultima vreme. De
unul din ele – de cel care, încă din ziua când pe cală
i s-au sudat primele tăblii metalice, poartă numele
de “Timişoara” – sunt legate fapte demne de
relevat. …
Până la data începerii probelor, mai sunt
câteva zile. …Comandantul, mecanicul şi
electricianul şef, membri ai viitorului echipaj, au
sosit de câteva săptămâni în şantier şi asistă acum la
ultimele lucrări de montaj, urmând să participe – alături de constructori – la toate
probele pe care vasul “Timişoara” trebuie să le treacă înainte de a intra în rândurile
flotei noastre.
Prima, din seria aceasta de probe foarte minuţioase, va fi tocmai aceea de care
este legat angajamentul constructorilor navei: proba de casă care se face la cheul de
armare al şantierului. Pentru acest eveniment, se pregăteşete şi atelierul de predare,
care în preajma probelor va prelua vasul, întocmind tot programul de încercări, trecând
apoi la verificarea instalaţiilor electrice şi mecanice, colaborând în permanenţă atât cu
organele controlului tehnic de calitate cât şi cu echipajul vasului. …
Ne strecurăm printre schele până la motoare. În mijloc – motorul principal; în
lături – cele auxiliare şi pompele compresoare. Toate – complet montate, gata de
probe. Până atunci, ţevarii, … mai au de lucru la instalaţiile de tubulatură. Printre ei se
văd mecanicii … ocupaţi cu ultimele finisaje. Aproape că nu este loc, în sala aceasta a
maşinilor unde să nu fie o instalaţie de montat şi la care să nu lucreze un ţevar, un
mecanic sau un electrician. …
Se simte aici experienţa acumulată la celelalte cargouri, la fiecare nou vas
construit unde s-a mai adunat ceva, s-a mai câştigat o bătălie…
Ca şi jos în sala maşinilor, sus pe punte, la provă sau la pupă, se lucrează
intens. Este teritoriul tuturor meseriilor care se ocupă de interioarele cabinelor pentru
echipaj. Pereţii din materiale plastice, podelele acoperite cu linoleum, mobilă elegantă
şi comodă, pretutindeni ventilatoare şi difuzoare radio, tot confortul pentru echipaj.
144
Sus la provă, sunt pe terminate şi lucrările din cabina de comandă. Electricienii

… fac ultimele legături. La staţia radio, în cabina hărţilor, la instalaţia radar, aceeaşi
activitate intensă. Nu este uitat nici un amănunt, se face totul pentru ca probele navei
să înceapă cât mai repede, constructorii cargoului “Timişoara” ţinându-şi cuvântul dat.
… Tudor Gheorghiu” România liberă, anul XX, nr 5452, Joi 26 Aprilie 1962
“Ca toate oraşele din ţara noastră Brăila

devine pe zi ce trece tot mai frumoasă şi mai
înfloritoare. În clişeu: Un aspect din centrul
Brăilei unde au fost ridicate de curând blocuri noi
la parterul cărora s-au amenajat complexe
comerciale cu magazine alimentare, produse
lactate, centre de vânzarea pâinii, cofetării şi
altele. Foto: Agerpres ” România liberă, anul
XX, nr 5464, Joi 10 Mai 1962
“În apropiatul sezon, la Mamaia vor fi date în folosinţă noi hoteluri. În

prezent, harnicii constructori de
la I.S.C.L. – Mamaia lucrează la
finisarea blocului turn cu 15
nivele, care va adăposti hotelul şi
restaurantul “Parc” şi la alte
blocuri. Cu aceste noi
construcţii, capacitatea
complexului hotelier de la Mamaia va spori cu 5000 de locuri. În clişeu: vedere a
impunătoarelor construcţii de la Mamaia. Foto: A. Constantinescu ” România liberă,
anul XX, nr 5466, Sâmbătă 12 mai 1962
“Clişeul nostru reprezintă unul din

blocurile recent finisate pe strada Moţilor din
Cluj, unde noii locatari şi-au luat în primire
apartamentele.
La parter se vor deschide magazine ale
comerţului de stat. Foto: Emil Sârzea” România
liberă, anul XX, nr 5483, Vineri 1 iunie 1962
145
ION ŞTEFANOVICI
“Numeroşi excursionişti vizitează barajul şi

lacul de acumulare de la Bicaz. Foto: Prof. V. Orza”
România liberă, anul XX, nr 5539, Sâmbătă 4
August 1962
„Pe şantierul Giuleşti-Stadion din Capitală, constructorii de la

Intreprinderea construcţii montaj nr.3
au realizat în cinstea zilei de 23 August
aproape 500 de apartamente înainte de
termen. În clişeu: Câteva din noile blocuri.
Foto: Mihai Popescu.” România liberă,
anul XX, nr 5554, Miercuri 22 August
1962
„Din Deltă, pe firul Dunării, ceamuri

încărcate cu stuf, trase de puternice
remorchere se îndreaptă către unităţile de
prelucrare. Stuful, această bogăţie a ţării noastre
şi-a dobândit în anii din urmă adevărata lui
valoare. Foto: Nicu Vasile” România liberă,
anul XX, nr 5556, Vineri 24 August 1962
“Ne pregătim din timp pentru campania de recoltare a stufului. Folosind

mai bine mijloacele mecanizate existente şi ca
urmare a punerii în funcţiune a noi şi importante
capacităţi de producţie, în campania de recoltare a
stufului din 1961-1962 s-au obţinut peste 200.000
tone stuf, cu 71 la sută mai mult ca în campania
precedentă. ...
Creşterea continuă a capacităţii de
producţie, prin lărgirea suprafeţelor amenjate şi
prin dotarea cu utilaj perfecţionat, introducerea tot
mai largă a tehnicii noi, experienţa acumulată de
muncitori, ingineri şi tehnicieni în cei 6 ani de când a început această acţiune, au creat
146
premise favorabile pentru dezvoltarea într-un ritm şi mai susţinut a activităţii de

valorificare a stufului din Delta Dunării.
Suprafaţa terenurilor recoltate a crescut cu 12.750 ha faţa de campania
precedentă. Aceasta a dovedit eficienţa amenajării terenurilor stuficole prin îndiguiri şi
construcţii de canale pentru circulaţia şi evacuarea apei.
Utilajele perfecţionându-se au avut un acces din ce în ce mai larg, recoltarea
mecanizată atingând un procent de 92,5 la sută. ...
Întreaga activitate s-a desfăşurat în cadrul a 28 de coloane de exploatare
mecanizată, dotate cu un inventar care le-a asigurat
posibilităţi mai mari de acţiune. În această formă
de organizare, utilajele de exploatare au avut o
mobilitate mai mare, astfel că s-a putut face faţă, în
linii mari, chiar şi influenţei negative a factorilor
climatici. ...
În tot timpul campaniei de recoltare a
stufului, un rol important l-au avut consfătuirile
periodice de producţie, organizate începând de la
coloane şi până la întreprinderi, în care s-a analizat
activitatea desfăşurată, s-au scos la iveală
deficienţele luându-se măsurile necesare pentru îmbunătăţirea muncilor şi pentru
îndeplinirea sarcinilor. ” ...
În ce constă PROCESUL DE AUTOCRITICĂ în socialism? După 1990,
toate trimiterile legate de procesul de autocritică au avut conotaţii negative!
Pentru a judeca pe baza unei opinii formate în cunoştinţă de cauză vă voi
prezenta în continuare, tot în cadrul articolului legat de recoltarea stufului, în ce
consta mai exact PROCESUL DE AUTOCRITICĂ! Ulterior veţi putea trage
dumneavoastră concluziile referitoare la beneficiile procesului de autocritică în
activitatea profesională.
În opinia mea autocritica a existat şi continuă să existe sub toate regimurile.
Diferenţa constă în denumire, iar diferenţa fundamentală constă în manifestarea
sistemică.
Autocritica este necesară în socialism deoarece, subiectul este public, întru-
cât bunurile sunt publice. În cazul în care măsurile luate în sensul îndreptării
greşelilor nu ar avea un caracter ferm, statornic şi stabilit la nivel de model, efectele
negative s-ar putea propaga la nivel naţional, pe mai multe segmente economice.
147
ION ŞTEFANOVICI
Autocritica, denumită asumarea răspunderii este apreciată şi în capitalism

deoarece, subiectul este privat şi limitat la o firmă sau o companie, ca rezultat al
bunurilor care sunt şi ele private. Procesul de autocritică, are în capitalism aproape
un caracter confidenţial, manifestându-se în grupuri mici (atunci când se pune în
discuţie un proces de lucru) şi uneori doar între angajat şi angajator (cand se discută
de asumarea greşelii şi suportarea consecinţelor ce decurg din aceasta).
În continuare voi prezenta un proces de asumare a greşelilor sau

neajunsurilor manifestate în procesul de organizare a muncii în sistemul de stat
socialist.
… “Condiţiile bune de recoltare existente la începutul campaniei nu au fost pe

deplin valorificate, neacţionându-se cu toată capacitatea. Datorită faptului că nu s-a
asigurat numărul necesar de remorci la transport, scoaterea stufului din teren la
depozite nu s-a făcut în ritm corespunzător cu capacitatea de recoltare. Cartarea
terenurilor de recoltat s-a făcut în condiţii bune, dar au fost omise zonele din Lunca
Dunării, care trebuiau să fie recoltate la începutul campaniei şi nu la sfârşit, tocmai
pentru a se evita efectele negative ale inundaţiei din primăvară. Punerea în funcţiune a
staţiilor de pompare, care trebuia să ajute la scoaterea apei de pe suprafeţele mari de
teren a fost întârziată.
Pentru campania ce urmează, se fac de pe acum intense pregătiri, tinându-se
seama tocmai de greutăţile întâminate în perioadele anterioare, ştiind că de calitatea
acestor pregătiri depinde succesul recoltării în viitoarea campanie.
În acest scop, s-au făcut din timp comenzi pentru utilajele necesare, cu termene
de livrare înainte de începerea campaniei; paralel se fac reparaţii la utilajele ce vor fi
folosite. Piesele de schimb, atât pentru reparaţii cât şi în timpul campaniei, s-au
comandat în cantităţi suficiente şi se urmăreşte aducerea lor pe măsura necesităţilor.
În această perioadă, se deschid noi canale în deltă, mai ales în zonele în care se
va recolta pentru prima dată, se întreprind lucrări de drenare a unor noi suprafeţe în
zonele ne-exploatate în campania trecută, pentru a folosi la maximum fondul stuficol
din unităţile amenajate. Tot pentru a asigura suprafaţa stuficolă necesară unei
exploatări cât mai concentrate, se va termina digul de contur al unităţii Pardina,
ferindu-se astfel de inundaţie o suprafaţă de încă 18.200 hectare. Se construiesc de
asemenea platforme de depozitare a stufului, ţinându-se seama ca ele să servească cât
mai întinse suprafeţe. Învăţămintele campaniei trecute ne sunt folositoare şi pentru a
asigura punerea în funcţiune a staţiilor mobile de pompare încă din luna august, ceea
148
ce va însemna, în unităţile Pardina şi Şontea, 35.900 hectare cu nivel scăzut de ape,

adică importante suprafeţe în plus pentru recoltare. ...
În cadrul acţiunii de pregătire a campaniei de recoltare, s-a deschis şi în anul
acesta şcoala de calificare şi ridicare a calificării pentru mecanizatori. Şcoala a fost
dotată cu material didactic şi utilaje pentru practică, iar lecţiile sunt predate de către
ingineri şi tehnicieni cu multă practică în stuficultură. Tot aici, se fac instructaje
complexe cu şefii de coloană şi cu personalul tehnico-economic de la întreprinderile
stuficole, pentru ca aceştia să cunoască mai bine problemele de organizare şi de
executare a lucrărilor, în toate compartimentele de activitate. ...
Progresele realizate până acum constituie premise sigure pentru îndeplinirea cu
succes a sarcinilor ce ne stau în faţă în viitoarea campanie de recoltare a stufului din
Delta Dunării. Ing. Eugen Ciobanu – director general al Trustului de amenajări şi
valorificare a stufului Tulcea.” România liberă, anul XX, nr 5557, Duminică 26
August 1962
“Cea mai nouă stradă din Piatra-Neamţ.

Foto: D. Neagu” România liberă, anul XX, nr
5559, Miercuri 29 August 1962
„Printre noile obiective industriale se numără şi Combinatul de

industrializare a lemnului de la Gălăuţaş,
Regiunea Mureş – Autonomă Maghiară. Gradul
înalt de mecanizare la care se lucrează, permite o
valorificare complexă a masei lemnoase şi
realizarea unor produse de calitate bună. În clişeu:
Vedere exterioară a combinatului de
industrializare a lemnului de la Gălăuţaş. Foto:
Agerpres” România liberă, anul XX, nr 5611,
Duminică 28 octombrie 1962
149
ION ŞTEFANOVICI
“La intrarea în oraşul Braşov, pe partea stângă a

şoselei naţionale a răsărit de curând un “buchet” de blocuri
noi, pastelat colorate, pe care constructorii le-au botezat
“Steagul roşu” – IV. În clişeu: Vedere parţială a noului
cartier braşovean. Foto: Agerpres” România liberă, anul
XX, nr 5633, Vineri 23 noiembrie 1962, pag 3
“Blocuri noi în piaţa 23 August din Oradea.

Foto: Nicu Vasile” România liberă, anul XX, nr 5653,
Duminică 16 Decembrie 1962, pag 3
“Vedere generală a rafinăriei de la

Dărmăneşti, regiunea Bacău.
Foto: Agerpres” România liberă, anul XX,
nr 5654, Marţi 18 Decembrie 1962
„Vedere parţială a noilor

cămine studenţeşti din cartierul
Grozăveşti al capitalei. Foto: Agerpres”
România liberă, anul XX, nr 5662, Joi
27 Decembrie 1962
150
ANUL 1963
“Noi blocuri de locuinţe în cartierul

“Tractorul” din Braşov.”
Scânteia, anul XXXII, nr 5782, Joi 24
Ianuarie 1963
“Mangalia. Blocuri noi pe

strada 30 Decembrie.”
Scânteia, anul XXXII, nr
5829, Marţi 12 Martie 1963
“Aspect din cartierul Tudor

Vladimirescu din Iaşi. Foto: Gh.
Vintilă” Scânteia, anul XXXII, nr
5832, Vineri 15 Martie 1963
“Muncitorii şi specialiştii de la Uzina “Electroputere” Craiova, cât şi cei

din alte întreprinderi care colaborează la
fabricarea locomotivei Diesel-electrice obţin
succese de seamă. Ei au reuşit să realizeze
această maşină într-un termen mai mic, cu 70
de zile faţă de prima locomotovă. În clişeu: În
sala de montaj un lot de locomotive diesel-
electrice este gata pentru expediere. Foto:
Agerpres” România liberă, anul XXI, nr
5747, Sâmbătă 6 Aprilie 1963
151
ION ŞTEFANOVICI
“Cartierul Balata Albă din Bucureşti era cunoscut

odinioară prin mulţimea căsuţelor insalubre. Azi faţa acestui
cartier este cu totul alta. Numeroase blocuri s-au ridicat în
această parte a oraşului, iar altele se află în construcţie. În
clişeu: Lucrătorii întreprinderii de construcţii nr. 2 din
Direcţia generală construcţii montaj a sfatului popular al
Capitalei, dau zor pentru a termina blocurile nr. 32 şi 31
fiecare cu câte 12 nivele. Foto: Nicu Vaslie.” România
liberă, anul XXI, nr 5750, Miercuri 10 Aprilie 1963
“Poposind pe noul pod de peste apa Săsar, vei avea în faţă priveliştea,
cuprinsă şi în clişeul nostru,
asupra unei părţi din
modernele construcţii de
locuinţe înălţate la Baia
Mare. Foto: Nicu Vasile”
România liberă, anul XXI,
nr 5774, Vineri 10 Mai 1963
“La Sebeş, ca şi în alte oraşe ale

ţării, se înalţă noi construcţii. În clişeu – în
dreapta- vi se infăţişează un bloc modern
de locuinţe dat recent în folosinţă, iar în
stânga clădirea noii case raionale de
cultură. Foto: Nicu Vasile ” România
liberă, anul XXI, nr 5777, Marţi 14 Mai
1963
Oraşe frumoase, bine gospodărite. Oraşul Iaşi în 1963.

În acest an, peisajul Iaşului se întregeşte cu noi şi numeroase construcţii,
printre care se află blocuri însumând 1800 de apartamente. Un obiectiv principal în
momentul de faţă îl constituie continuarea lucrărilor de sistematizare a părţii de sud a
oraşului. Pe şantierul de pe malul drept al Bahluiului, constructorii sunt ocupaţi cu
terminarea ultimelor 80 de apartamente ce se vor adăuga celorlalte aproape 900
152
executate în ultima vreme şi care se alinează de-a lungul râului la punctul unde începe
să se contureze noua zonă industrială.
De asemenea, pe malul stâng al Bahluiului, se lucrează intens la ridicarea altor
5 blocuri cu 10 etaje. (recent a fost
realizat aici primul bloc de proporţii
asemănătoare.) Acţiunea de modernizare
a acestei artere principale a Iaşului
include apoi magistrala Dimitrie
Cantemir, destinată să facă legătura
dintre noua staţie C.F.R. Nicolina şi
Podul Roşu, prin şirurile de blocuri cu 4
etaje, care însumează peste 1000 de
apartamente. De altfel, primele 180 de apartamente de aici au şi fost date în primire
noilor locatari. În sfârşit, şantierul deschis recent în zona situată între străzile Socola şi
Nicolina aminteşte trecătorilor că aici se ridică cel mai mare complex de locuinţe din
oraş, cu aproape 2200 de apartamente, din care 420 vor fi date în folosinţă anul
acesta.
Complexul este prevăzut, printre altele, cu
numeroase magazine, ...
Un alt obicetiv principal – care priveşte de această
dată partea de nord a oraşului – se referă la desăvârşirea
ansamblului arhitectonic al cartierului Copou.
Aspectul înnoitor pe care-l prezintă acum cartierul
se întregeşte acum cu un bloc de 7 etaje, cu clădirea unui
cinematograf cu o capacitate de 500 de blocuri ... cu un
spital de pediatrie cu 400 de paturi etc.
Dar pentru că tot este vorba despre cartierul Copou,
unde-şi are reşedinţa şi centrul universitar ieşean, trebuie
amintit faptul că în aceste zile, constructorii se întrec cu
hărnicie spre a termina noua aripă a universităţii şi cel de-al
5-lea complex social studenţesc, cuprinzând patru cămine şi o cantină.
Studenţilor ieşeni li se mai pregăteşte încă o surpriză plăcută şi anume un mare
complex social, amplasat în str. Anastasie Panu, unde vor locui şi vor lua masa în
condiţii din cele mai bune peste 5500 de tineri studioşi.
În sfârşit, Piaţa Unirii – astăzi mai frumoasă ca oricând – va căpăta o şi mai
mare strălucire o dată cu completările prevăzute. Aici, unde de curând s-a terminat
originalul paviment din jurul statuii lui Alexandru Ioan Cuza, se proiecteză construcţia
153
ION ŞTEFANOVICI
blocului de închidere a pieţei, precum şi a unui hotel înalt, cu 12 etaje, prevăzut la

parter cu restaurant ...
În legătură cu preocupările manifestate pe
tărâmul ridicării nivelului gospodăresc-edilitar al
Iaşului, ar mai fi de amintit despre încadrarea
noilor cartiere cu frumoase spaţii verzi,
îmbunătăţirea sistemului de transport în comun
cu ajutorul a încă 50 de autobuze, darea în
funcţiune a unei noi conducte de apă, începerea
construcţiei podului peste Bahlui, în lungime de
42 de metri, prin care se va asigura o legătură
mai scurtă între oraş şi zona industrială. M Beram corespondentul României Libere”
România liberă, anul XXI, nr 5782, Duminică 19 Mai 1963, pag 5
Clişeul 1: “Noi construcţii de locunţe în oraşul Iaşi, malul Bahluiului.
Foto: Agerpres” România liberă, anul XXI, nr 5782, Duminică 19 Mai 1963
Clişeul 2: „Un aspect din noul peisaj al Iaşului. Foto: prof. V. Orza”
România liberă, anul XXI, nr 5821, Joi 4 Iulie 1963
Clişeul 3: “Iaşul întinerit oferă noi privelişti. În clişeu: Construcţii de
locuinţe în Piaţa Unirii. Foto: Nicolae Ionescu ” România liberă, anul XXI, nr 5842,
Duminică 28 Iulie 1963
“Ca şi alte oraşe ale ţării, Bacăul cunoaşte o adevărată întinerire. La cele
190 de apartamente date în folosinţă în
aceste luni, se vor adăuga până la
sfârşitul anului, alte 700 de
apartamente. În clişeu: noi blocuri
realizate din panouri mari pe strada 9
Mai din Bacău. Foto: A
Constantinescu” România liberă, anul
XXI, nr 5787, Sâmbătă 25 Mai 1963
154
“În clişeu un aspect din

noul cartier de locuinţe Baba-
Novac. În stânga se vede
Institutul de inframicrobiologie.
Foto: A. Constantinescu”
România liberă, anul XXI, nr
5800, Duminică 9 Iunie 1963,
pag 4
“În acest an, în oraşul Tg. Mureş vor fi construite

514 apartamente de locuit.
În clişeu: Cele patru noi blocuri de locuinţe aflate în
finisaj pe str. Babits. Foto: C. Szasz” România liberă, anul
XXI, nr 5827, Joi 11 Iulie 1963, pag 3
“Fabrica de zahăr din Tg. Mureş a fost reutilată

cu maşini automate, modern, mărindu-i-se totodată şi
capacitatea. În clişeu: turnurile cuptoarelor de ars var. Foto:
C. Szasz”. România liberă, anul XXI, nr 5828, Vineri 12
Iulie 1963
“În regiunea Mureş – Autonomă Maghiară – ca şi în alte regiuni ale ţării – apar
noi obiective industriale şi social-culturale, se înalţă construcţii de blocuri de locuinţe,
cinematografe, policlinici, şcoli etc. Iată o serie de “puncte” noi apărute pe harta
acestei regiuni.
Una din bogăţiile acestei regiuni o constituie bazinele forestiere. Pentru mai
buna valorificare a lemnului, după extinderea capacităţii – cu 6000 de garnituri pe an –
a fabricii de mobilă “23 August” din Tg. Mureş, s-a trecut la extinderea capacităţii de
producţie a complexului de industrializare a lemnului din Gălăuţaş. În prezent se
efectuează ultimele lucrări de la acest complex.
155
ION ŞTEFANOVICI
I.I.S. “Ludovic Minski” din Tg. Mureş s-a dezvoltat în acest an o nouă hală de
matriţerie, având o capacitate de 30 tone matriţe pe an. Se dezvoltă şi topitoria Joseni
din raionul Gheorghieni, precum şi fabrica de colofoniu din Miercurea Ciuc.
Au intrat în producţie noi fabrici de produse lactate la Tg. Mureş şi Cristurul
Secuiesc, fiecare cu o capacitate de prelucrare zilnică a câte 20.000 litri de lapte. A
intrat în funcţiune şi abatorul de la Gheorghieni, cu o capacitate de prelucrare de 2,5
tone zilnic.
La Tg. Mureş au intrat în faza finală lucrările de reutilare a fabricii de zahăr,
care îşi sporeşte simţitor capacitatea.
Recent a fost pusă în funcţiune staţia de 110 Kilovolţi a termocentralei Luduş.
Totodată, a fost dată în exploatare în termenul prevăzut, la o tensiune de 100 Kilovolţi,
linia Luduş – Halmeu, construită pentru foarte înaltă tensiune (400 Kilovolţi).
O serie de noi obictive se află în construcţie şi în domeniul agricol. La Luduş,
de pildă, se construieşte o îngrăşătorie de bovine cu o capacitate de 2000 de capete.
Noi dispensare veterinare se ridică la Odorhei, Miercurea Ciuc, Sânmartin, Riciu,
Bălăuşeni, Topliţa, etc.
Pentru S.M.T. Reghin şi S.M.T. Târnăveni s-au construit noi ateliere mecanice,
în care vor fi montate în acest an poduri rulante.
Târgu Mureş este şi centru universitar, în acest oraş funcţionând şi un institut
medico-farmaceutic, un institut de teatru şi un institut pedagicic de 3 ani. În scopul
asigurării cazării în bune condiţiuni a studenţilor, după construirea a două cămine cu
600 de locuri, în prezent se află în finisaj o cantină pentru studenţi cu 430 de locuri. La
Institutul de teatru s-a construit o sala studio.
Un cămin cu 180 de locuri şi o cantină cu 250 de locuri se află în prezent în
finisaj şi la grupul şcolar comercial din Tg. Mureş. …
Noi complexe şi unităţi comerciale şi de alimentaţie publică au fost construite
la Sovata, Tg. Mureş, Reghin iar altele se vor construi la Vlăhiţa, Boziaş etc. S.
Mircescu” România liberă, anul XXI, nr 5828, Vineri 12 Iulie 1963, pag 2
“Fabrica de mobilă din Focşani. Industria de mobilă din ţara noastră s-a
îmbogăţit de curând cu două noi unităţi: o fabrică la Focşani, cu o capacitate anuală de
producţie de 15.000 garnituri, şi alta la Comăneşti cu o producţie de 6000 de scaune
anual. Ambele sunt înzestrate cu instalaţii şi utilaje moderne la un nivel tehnic ridicat,
în marea lor majoritate produse de industria noastră constructoare de maşini. Fabrica
de scaune de la Comăneşti face parte dintr-un mare Combinat de industrializare a
156
lemnului ce se ridică aici. Ea este prima unitate intrată în producţie. Clişeul de mai sus
vă prezintă un aspect din noua fabrică de mobilă din Focşani. Foto: Agerpres”
România liberă, anul XXI, nr 5838, Vineri 24 Iulie 1963, pag 3
“Combinatul de îngrăşăminte cu azot din
Piatra Neamţ, regiunea Bacău, produce azotat de
amoniu şi uree necesară agriculturii şi industriei.
Clişeul nostru vă prezintă turnurile de granulare a
azotatului de amoniu.
Foto: Agerpres” România liberă, anul XXI, nr
5845, Joi 1 August 1963, pag 3
„La exploatarea minieră Teliuc există pe lângă

sectorul subteran şi un sector de exploatare a minereului
la suprafaţă în carieră. Aici munca se face aproape în
întregime cu mijloace mecanizate. Fotografia noastră vă
redă un aspect de la exploatarea minereului de fier în
carieră. Foto: Agerpres” România liberă, anul XXI, nr
5871, Duminică 1 Septembrie 1963
„În centrul oraşului Suceava se construiesc noi blocuri de locuinţe.

Priveliştea este dominată de un
frumos bloc turn care se află în
faza de finisare. Foto: Nicu
Vasile” România liberă, anul
XXI, nr 5873, Miercuri 4
Septembrie 1963
157
ION ŞTEFANOVICI
„Vedere exterioară a uzinelor de

anvelope “Danubiana” – Popeşti
Leordeni, important obiectiv al industriei
noastre chimice. Foto: Agerpres”
România liberă, anul XXI, nr 5874, Joi
5 Septembrie 1963
“Ca şi în alte oraşe de pe întinsul patriei, la Turda construcţiile de locuinţe

au luat extindere schimbând
faţa oraşului. De curând au
fost date în folosinţă noi
blocuri de locuinţe. În clişeu: o
parte din blocurile ridicate în
cartierul Oprişani. Foto: Nicu
Vasile” România liberă, anul
XXI, nr 5914, Marţi 22 Octombrie 1963
“Noul sediu din Iaşi al Academiei R.P.R.

(astăzi sediul Universităţii de Medicină şi Farmacie
Iaşi – I.Ş.). Foto: Nicu Vasile” România liberă,
anul XXI, nr 5923, Vineri 1 Noiembrie 1963, pag
2
„Fabrica chimică “Sinteza” din Oradea, dotată cu instalaţii moderne,

produce o variată gamă de chimicale
necesare industriei noastre
farmaceutice, industriei uşoare şi
industriei alimentare. În clişeu: o
vedere din secţia de acid salicilic …
Foto: Nicu Vasile” România liberă,
anul XXI, nr 5924, Sâmbătă 2
Noiembrie 1963
158
În acest an universitar (1963 – I.Ş.), studenţilor din oraşul Iaşi li s-a dat în
folosinţă un
complex modern
de cămine
(Codrescu – I.Ş.).
În clişeu: Vedere
generală a
complexului
studenţesc din Iaşi. Foto: Nicu Vasile România liberă, anul XXI, nr 5954, Sâmbătă
7 Decembrie 1963
“Secţia 14 din cadrul Combinatului chimic

Făgăraş produce substanţa numită dubitox pentru
combaterea dăunătorilor din agricultură. În clişeu: o
vedere exterioară a instalaţiilor secţiei dubitox de la
Făgăraş. Foto: Agerpres” România liberă, anul XXI,
nr 5957, Miercuri 11 Decembrie 1963
ANUL 1964
“Pe Calea Unirii din oraşul Craiova

vor fi construite 1900 de apartamente. La
parterul blocurilor vor fi amenajate complexe
comerciale. În clişeu: aspect al noului
ansamblu de locuinţe de pe Calea Unirii din
Craiova. Foto: Agerpres” România liberă,
anul XXII, nr 5978, Duminică 5 Ianuarie
1964
“Uzina mecanică din Buzău

este una din unităţile care produce
diferite piese necesare liniilor de
cale ferată. Aici se execută
schimbători de cale ferată, unelte şi
utilaje pentru întreţinerea căii etc. În
clişeu: vedere parţială a uzinei. Foto:
159
ION ŞTEFANOVICI
Agerpres” România liberă, anul XXII, nr 5980, Miercuri 8 Ianuarie 1964
„Ritmul accelerat al locuinţelor reclamă sporirea continuă a producţiei

de prefabricate. Pe această linie la
Întreprinderea de prefabricate din Roman
s-au investit fonduri pentru dublarea
capacităţii fabricii. Totodată capacităţile
existente sunt reamenajate asigurându-se
condiţii pentru creşterea productivităţii
muncii şi îmbunătăţirea calităţii
produselor. În clişeu: Vedere a halei cu
două deschideri de la Întreprinderea de
prefabricate din Roman. Foto: Agerpres” România liberă, anul XXII, nr 5981, Joi 9
Ianuarie 1964
„Pe porţile uzinei de utilaj greu

„Progresul” din Brăila ies noi şi noi loturi
de agregate perfecţionate destinate
şantierelor patriei. Printre acestea se
numără şi excavatoarele – prezentate în
clişeul de faţă – mult apreciate de
constructori. Foto: I. Baciu” România
liberă, anul XXII, nr 6016, Miercuri 19
Februarie 1964
“La Firiza – Baia Mare se construieşte un mare

baraj. Clişeul nostru vă prezintă un aspect de pe acest
şantier. Foto: Agerpres” România liberă, anul XXII, nr
160
„Pe şantierul Combinatului Chimic Craiova

lucrările de construcţie a diferitelor fabrici sunt într-un
stadiu avansat. În clişeu: estacada fabricii de acid acetic.
Foto: Agerpres” România liberă, anul XXII, nr 6043,
Sâmbătă 21 Martie 1964
“Pentru alimentarea cu apă a oraşului şi a Combinatului siderurgic

Hunedoara, pe râul Cerna, la
Teliuc a fost construit un baraj cu o
înălţime de 48 de metri care va
forma un lac de acumulare cu un
volum de 43 milioane metri cubi
apă. În clişeu: vedere generală a
barajului de la Teliuc. Foto:
Agerpres” România liberă, anul
XXII, nr 6077, Joi 30 Aprilie 1964
“La Secul – Reşiţa, pe râul Bârzava, s-

a construit un baraj destinat alimentării cu
apă a Combinatului siderurgic Reşiţa. Acest
baraj care poate acumula 15 milioane m.c. apă, a
fost proiectat de specialiştii Institutului de studii
şi proiectări hidroenergetice din cadrul
Ministerului Minelor şi Energiei Electrice. Foto:
Agerpres” România liberă, anul XXII, nr
6079, Marţi 5 mai 1964, pag 3
FLOTA ROMÂNĂ “După ce constructorii de

la Şantierul naval Galaţi au executat ultimele “retuşări”
la noul cargou românesc “Bacău” de 4500 tone, vasul a
plecat în prima cursă de probă. Foto: Ion Popovici”
România liberă, anul XXII, nr 6111, Joi 11 Iunie
1964
161
ION ŞTEFANOVICI
„Noutăţi din flota fluvială şi maritimă.

Nava “Medgidia” face probe. De câteva zile nava “Medgidia” execută probe
de recepţie pe Dunăre. Amenajată recent la Şantierul naval Galaţi pentru transportul
pasagerilor pe Dunăre, echipajul acestei nave se pregăteşte pentru prima cursă. Nava
are o capacitate de 200 de locuri şi poate fi folosită în caz de nevoie la remorcarea
şlepurilor.
Sporeşte parcul de transport. În ultimul
timp flota fluvială a fost dotată cu noi nave
moderne de transport construite la şantierele
navale din Olteniţa şi Tr. Severin. Este vorba
despre două ceamuri având o capacitate de 1000
tone fiecare, nave destinate transportului de
minereu, de piatră, de cărbuni etc., precum şi
despre două şlepuri de aceeaşi capacitate care
servesc la transportul cerealelor.
În ultimii patru ani, flota fluvială de
transport a fost dotată cu peste 80 de nave de acest gen care au fost construite în ţara
noastră.
“Cariere în albia Dunării”. În câteva puncte de pe Dunăre, nu departe de
Turnu-Magurele, lângă Giurgiu şi Gura Borcei lucrează din zori şi până în seară
câteva drage speciale prevăzute cu cupe. Ele extrag din albia Dunării de la o adâncime
de 2-10 metri balast şi nisip de calitate superioară, ce se întrebuinţează la construcţiile
de locuinţe precum şi la ridicarea obiectivelor industriale. Cupele dragelor varsă direct
materialul scos din adâncul Dunării în nave deschise fără punte, care îl transportă în
porturile Cernavodă, Olteniţa, Călăraşi, Galaţi, Brăila şi altele. Echipajele dragelor
care lucrează aici extrag anual din “carierele” de pe fundul Dunării circa un million de
tone de balast şi nisip.
Peste 10.000 de km pe Dunăre. Navele fluviale de pasageri “Olteniţa” şi
“Carpaţi” execută în prezent curse turistice internaţionale pe ruta Viena – Giurgiu –
Hârşova şi retur. Pe timpul călătoriilor, ele fac scurte escale în porturile Budapesta,
Novisad, Belgrad, unde turiştii străini vizitează monumente istorice, muzee şi locuri
pitoreşti.
În vara acestui an, cele două nave româneşti închiriate de O.N.T. au efectuat un
număr de şase voiaje pe ruta amintită şi au parcurs peste 10.000 km. pe Dunăre. Cu
acest prilej, oaspeţii străini au vizitat Buureştiul, şi au petrecut o parte din concediul de
odihnă pe litoralul românesc.
162
În prima cursă pe mări şi oceane. După executarea probelor de viteză pe

marea Neagră şi încărcarea calelor la Constanţa, noul cargou românesc “Bacău” de
4500 tone, aflat în prima sa cursă, a ancorat în portul Beirut, unde descarcă cereale.
Noul cargou este cea de-a 11-a navă de acest gen construită în anii puterii
populare la Şantierul naval din Galaţi.
În clişeu: „Portul Constaţa cunoaşte în aceste zile animaţia specifică unui
puternic trafic comercial maritim. Pentru a se putea face faţă volumului sporit de
încărcări şi descărcări de mărfuri, în port s-au executat ample lucrări de dezvoltare şi
modernizare. Aşa cum se vede şi în clişeul de mai sus într-una din dane s-au montat
noi şi puternice macarale portuare. Foto: Florin Ştefănescu” România liberă, anul
XXII, nr 6149, Sâmbătă 25 Iulie 1964, pag 3
“De curând în funcţiune. Vedere

din avion a Întreprinderii de morărit şi
panificaţie “Dobrogea”, unitate nouă şi
modernă a industriei noastre alimentare, dată
în funcţiune de curând la Constanţa. Foto:
Sorin Dan” România liberă, anul XXII, nr
6113, Sâmbătă 13 Iunie 1964
„Complexul de locuinţe din piaţa gării se numără printre cele mai

importante realizări ale constructorilor din oraşul
Bacău. În ultimul timp aici au fost date în folosinţă
mai multe blocuri care însumează peste 370 de
apartamente. La construcţia celor 3 blocuri cu 9 etaje
a fost folosită, pentru prima dată pe şantierele din oraş
metoda cofrajelor glisante. Soluţiile adoptate ca şi
materialele noi folosite în finisajul apartamentelor
oferă locatarilor un confort sporit. Placarea faţadelor
cu plăcuţe ceramice în culori pastel dă blocurilor un
aspect plăcut şi atrăgător. În clişeu: Câteva din noile
blocuri din faţa gării Bacău. Foto: Nicu Vasile” România liberă, anul XXII, nr 6180,
Sâmbătă 29 August 1964
163
ION ŞTEFANOVICI
„Pe şantierul Combinatului de lianţi

(ciment şi var) de la Bârseşti – Tg. Jiu lucrările
avansează în ritm rapid. În clişeu: aspect de pe
şantier. Foto: Dumitru Roşoga” România liberă,
anul XXII, nr 6189, Miercuri 9 Septembrie 1964
164
A treia parte
De la socialismul democratic, la comunismul autocrat.
“Responsabil de proiect”: Nicolae Ceauşescu
165
ION ŞTEFANOVICI
Schimbările politice ale anului 1965. Decesul lui Gheorghiu-Dej.

Preluarea puterii de către Nicolae Ceauşescu. Apariţia Republicii Socialiste
România şi a Partidului Comunist Român.
În accepţiunea mea, intervalul de timp 1945-1990 s-a delimitat clar la nivelul

a două perioade prin schimbarea survenită în 1965 la nivelul conducerii partidului şi
implicit a statului român, ca urmare a decesului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Trecerea de la socialismul democratic manifestat în perioada 1945 – 1965 la
comunismul autocratic manifestat după 1965, a fost determinată de viziunea lui
Nicolae Ceauşecu transpusă în realitate de către structurile de partid şi de stat
subordonate acestuia.
Decesul lui Dej în ianuarie 1965, determină organizarea alegerilor interne
pentru principalele funcţii în partid şi în stat.
Urmare a acestor alegeri, care sunt rezultatul unui concurs de împrejurări,
principalele funcţii de partid şi de stat sunt ocupate aşa cum reiese şi din telegramele
de felicitare primite de la omologii străini după cum urmează: prim-secretar al
Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român – Nicolae Ceauşescu;
Preşedintele Consiliului de Stat al R.P. Române – Chivu Stoica; Preşedintele
Consiliului de Miniştri al R.P. Române – prin reconfirmare Ion Gheorghe Maurer;
Preşedintele Marii Adunări Naţionale a R.P. Române - prin reconfirmare Ştefan
Voitec.
Dar cum s-a întâmplat totul...
Decesul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej
Cu prilejul Anului nou, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej se adresează

naţiunii. Într-un discurs, de rezonanţă chiar şi pentru regimul socialist, acesta
glorifică realizările înfăptuite pe “hotarul a două decenii de la eliberarea ţării”.
Mesajul în sine se doreşte a fi unul prin intermediul căruia conducătorul îşi
exprimă mulţumirea cu privire la rezultatele obţinute dar şi încrederea în viitorul
“frumos şi minunat care stă în faţa ţării şi a poporului nostru”. Din păcate, din tonul
discursului nu rezultă şi încrederea în propriul său viitor.
166
În momentul comunicării decesului în data de 20 martie 1965, din buletinul

medical reieşea că “în a doua jumătate a lunii ianuarie 1965 tovarăşul Gheorghe
Gheorghiu-Dej a prezentat semnele unei afecţiuni pulmonare, cu tuse şi expectoraţii
reduse sero-muco-sanghinolente. Examenul sputei nu a arătat nimic deosebit. La
examenul radiologic din prima decadă a lunii februarie a arătat sistenţa imaginii de
infiltraţii a hilului pulmonar drept. Examenele radiologice de control efectuate în a
doua decadă a lunii februarie au arătat prezenţa unei formaţiuni de aspect tumoral la
nivelul hilului pulmonar drept. Tot în această decadă se observă clinic o mărire rapidă
a ficatului, însoţită de subicter. Examenele clinice şi de laborator au evidenţiat
prezenţa de formaţiuni tumorale hepatice.
La 2 martie 1965 examenele microscopice ale sputei au arătat prezenţa de
celule neoplazice.
Pe baza datelor clinice şi de laborator s-a stabilit diagnosticul de neoplasm
pulmonar şi hepatic.
Având în vedere gravitatea bolii diagnosticate a fost invitat în ţară un grup de
specialişti reputaţi din străinătate, hepatologi, pneumologi şi oncologi, care au
confirmat diagnosticul.
În cursul bolii s-a aplicat tratamentul corespunzător evoluţiei acesteia.
Datorită caracterului agresiv şi de disiminare a neoplaziei, boala a continuat să
progreseze determinând o evoluţie gravă şi rapidă cu instalarea unui icter intens şi unei
insuficienţe hepato-renale.
În ziua de 19 martie după ora 16 starea bolnavului s-a înrăutăţit brusc; cu toate
îngrijirile date bolnavul a intrat în comă şi a încetat din viaţă la ora 17,43.
Prof. Dr. Voinea Marinescu, ministrul sănătăţii şi prevederilor sociale;
Acad.dr. N.Gh.Lupu; prof.dr. Tiberiu Spârchez; prof.dr. Constantin Nicolau; prof.dr.
Ioan Bruckner; prof.dr.Constantin Anastasatu; prof.dr.Octav Costăchel; conf.dr. Leon
Bercu; dr. Alexandru Dumitru” Scânteia, anul XXXIV, nr 6564, Sâmbătă 20
Martie 1965
Dar să revenim la mesajul de Revelion 1964, când Dej declara entuziasmat:

“Dragi tovarăşi şi prieteni,
Peste câteva clipe vom rupe ultima filă din calendarul anului 1964. Marcând
hotarul a două decenii de la eliberarea ţării – anul de la care ne luăm acum rămas bun
167
ION ŞTEFANOVICI
a dat roade bogate în înfăptuirea măreţelor obiective stabilite de partid, a înscris noi
succese ale poporului nostru în toate domeniile construcţiei socialiste. ...
A continuat să se dezvolte armonios şi în ritm susţinut întreaga economie
naţională; prin munca entuziastă şi perseverentă a muncitorilor, inginerilor,
tehnicienilor, prevederile planului de stat pe anul 1964 au fost îndeplinite şi depăşite.
Harta ţării s-a îmbogăţit cu noi obiective industriale prin intrarea în producţie a
numeroase întreprinderi dotate cu tehnică modernă; alte întreprinderi şi combinate se
află în construcţie urmând să fie date în funcţiune în anul 1965 şi 1966.
Toate ramurile agriculturii au continuat să se dezvolte, statul acordând în acest
scop însemnate resurse materiale, lucrătorii din gospodăriile agricole de stat şi
staţiunile de maşini şi tractoare au făcut ca şi în acest an ogoarele să dea rod bogat; un
mare număr de gospodării de stat şi cooperative agricole de producţie au încheiat anul
cu realizări remarcabile. ...
Au fost luate măsuri de sporire a salariilor, construire de locuinţe, lărgirea
reţelei de învăţământ şi sănătate, dezvoltare a ştiinţei, artei şi culturii. La capătul
acestui an de muncă, patria noastră se înfăţişează mai frumoasă, mai bogată, iar în
această minunată imagine pe care ne-o oferă este întruchipată munca fiecăruia dintre
noi. ...
Privim înainte cu optimism şi încredere, convinşi că noul an va aduce
poporului nostru noi victorii în lupta pentru înflorirea şi prosperitatea patriei noastre
socialiste, iar pe plan internaţional noi succese ale forţelor socialismului, democraţiei
şi păcii, destindere în relaţiile internaţionale, dezvoltarea colaborării paşnice dintre
toate ţările.
Frumos şi minunat este viitorul care stă în faţa ţării şi a poporului nostru.
Pentru înfăptuirea acestui viitor vă invit să ridicăm paharul şi vă adresez tradiţionala
urare La mulţi ani!”
În ultimul său discurs, rostit pe data de 6 Martie 1965 cu o zi înaintea

alegerilor reprezentanţilor în Marea Adunare Naţională şi în sfaturile populare
regionale, raionale, orăşeneşti şi comunale, Dej a realizat un bilanţ a celor 20 de ani
în care s-a aflat în fruntea ţării – analizând eforturile depuse şi rezultatele obţinute
atât în plan naţional cât şi internaţional.
Din finalul discursului, reies concluziile concretizate la nivelul unor direcţii de
urmat pentru ţară, întreprinse de cei ce vin din urmă.
168
Din rezulatele alegerilor reies foarte clar şi tovarăşii pe care Dej i-a avut în
vedere.
Post mortem însă, aranjamentele au indicat o altă realitate.
Dar, în data de 6 martie gândurile lui Dej se îndreptau către bilanţul propriei
activităţi şi la desemnarea continuatorilor săi în indeplinirea obiectivelor majore ale
ţării.
Iată cum a văzut Dej perioada 1945-1960.
“Dragi tovarăşi,
La 7 martie cetăţenii patriei noastre îşi vor alege reprezentanţii în Marea
Adunare Naţională …
Întregul nostru popor întâmpină acest important eveniment într-o atmosferă de
puternică însufleţire cu satisfacţia unor mari realizări în toate domeniile de activitate.
Viaţa a confirmat din plin justeţea politicii de industrializare, promovată
cu consecvenţă de partid şi guvern ca verigă principală a
întregii opere de reconstrucţie socialistă a României. S-a
creat o temelie puternică pentru avântul continuu, al
forţelor de producţie pentru creşterea rapidă şi echilibrată
a tuturor ramurilor economiei naţionale. …
Au cunoscut o creştere accelerată principalele
ramuri ale industriei moderne – industria energetică
chimică, constructoare de maşini. Ele dau astăzi aproape
jumătate din întreg volumul industriei noastre industriale.
S-a acordat o neslăbită atenţie introducerii tot mai largi a tehnicii noi – mijloc
sigur de ridicare a productivităţii muncii. …
Un obiectiv constant al partidului nostru îl constituie justa repartizare
teritorială a forţelor de producţie. A fost asigurată dezvoltarea economică a tuturor
regiunilor ţării, imprimându-se un ritm de dezvoltare mai accentuat regiunilor rămase
în urmă. Importante resurse naturale, odinioară irosite, sunt astăzi transformate în
produse de înaltă valoare economică.
Şi în viitor partidul şi guvernul vor înfăptui cu perseverenţă politica de
industrializare socialistă, în vederea dezvoltării armonioase, în ritm înalt, a întregii
economii, ridicării României la nivelul ţărilor avansate ca producţie şi consum pe
locuitor. Prin sporirea capacităţilor de producţie, prin modernizarea întreprinderilor
existente şi construirea unor noi obiective modern utilate, prin creşterea calificării
169
ION ŞTEFANOVICI
corespunzător cu cerinţele tehnicii contemporane şi îmbunătăţirea continuă a calităţii,

muncitorii, inginerii şi tehnicienii vor obţine noi şi importante progrese în dezvoltarea
industrială a României socialiste.
Tovarăşi,
…
Pentru ridicarea agriculturii şi dezvoltarea tuturor ramurilor ei au fost
alocate importante mijloace materiale – investiţiile în agricultură depăşind prevederile
stabilite în planul de 6 ani. Pe ogoarele ţării lucrează zeci de mii de tractoare, combine
şi alte maşini agricole. Cadrele de ingineri şi tehnicieni aduc o contribuţie valoroasă la
introducerea şi răspândirea agrotehnicii moderne.
Bucurându-se de aceste condiţii, … lucrătorii din gospodăriile agricole … au
obţinut chiar în anii cu condiţii climatice mai puţin favorabile, producţii agricole
sporite. A fost asigurată buna aprovizionare a populaţiei şi a industriei, precum şi
satisfacerea altor nevoi ale economiei naţionale.
Partidul şi guvernul vor acorda în continuare o atenţie deosebită dezvoltării
intensive şi multilaterale a agriculturii, promovării largi a metodelor ştiinţifice de
cultivare a pământului, folosirii raţionale a terenurilor agricole, lucrărilor de
îmbunătăţiri funciare şi hidroamelioraţii, sporirii producţiei de îngrăşăminte chimice,
extinderii mecanizării.
Avem convingerea că prin eforturile oamenilor muncii de la sate, marile
rezerve de creştere a productivităţii vegetale şi animale de care dispune agricultura
noastră socialistă vor fi tot mai intens puse în valoare, în interesul bunăstării ţărănimii
şi a întregului popor.
În aceşti ani s-a aplicat cu continuitate un cuprinzător ansamblu de măsuri,
îndreptat spre îmbunătăţirea vieţii oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Au fost
efectuate două majorări substanţiale de salarii; au crescut veniturile tuturor categoriilor
de oameni ai muncii, a sporit puterea de cumpărare şi s-a îmbunătăţit aprovizinarea
populaţiei.
Realizări de seamă s-au obţinut în domeniul construcţiei de locuinţe. Deşi
aceste realizări mai sunt încă în urma cerinţelor în continuă creştere ale populaţiei,
oricine judecă lucrurile în mod obiectiv recunoaşte marile eforturi ce s-au depus în
această direcţie în întreaga ţară.
…
170
Generalizarea şcolii de 8 ani, gratuitatea întregului învăţământ, dezvoltarea

reţelei de şcoli de toate gradele reflectă puternicul avânt al învăţământului în ţara
noastră.
… România, în trecut un colţ vitregit, de sărăcie al Europei, merge pe un drum
sigur, transformându-se într-o ţară socialistă, cu un nivel tot mai ridicat de civilizaţie.
…
Tovarăşi,
Un rol esenţial al dezvoltării Republicii Populare Române îl constituie
participarea nemijlocită a celor mai largi mase ale poporului la întreaga viaţă politică a
ţării. Democratismul orânduirii noastre de stat şi-a găsit o vie expresie în desfăşurarea
actualei campanii electorale. Ea se caracterizează printr-un puternic avânt politic al
maselor şi o intensă activitate economic-gospodărească, prin dezbaterea aprofundată a
treburilor obşteşti de către milioanele de oameni ai muncii de la sate şi oraşe.
…
Tovarăşi,
În anii al căror bilanţ îl parcurgem a crescut prestigiul ţării noastre pe arena
mondială, Republica Populară Română afirmându-se ca un factor activ al promovării
păcii şi colaborării internaţionale.
…
Pornind de la convingerea că fiecare ţară, mare sau mică, trebuie să-şi aducă
contribuţia la întărirea păcii, Republica Populară Română întreprinde iniţiative proprii
şi acordă sprijinul său activ oricăror acţiuni îndreptate spre crearea unui climat de
destindere şi colaborare internaţională, spre apărarea dreptului popoarelor de a dispune
singure de propria soartă.
România urmează consecvent linia de dezvoltare a relaţiilor cu toate ţările, pe
baza principiilor coexistenţei paşnice a statelor cu sisteme social-politice diferite.
Alături de celelalte ţări socialiste şi de alte state iubitoare de pace, Republica
Populară Română militează pentru încetarea cursei înarmărilor, pentru
interzicerea şi distrugerea armelor nucleare, înlăturarea rămăşiţelor celui de-al
doilea război mondial, desfiinţarea blocurilor militare, înfăptuirea dezarmării
generale.
…
171
ION ŞTEFANOVICI
Tabloul luminos al realizărilor ţării noastre oglindeşte voinţa neânfrântă a

poporului român de a-şi făuri o viaţă fericită, de a face patria noastră mereu mai
bogată, mai înfloritoare.” Scânteia, anul XXXIV, nr 6550, Sâmbătă 6 Martie 1965
Pe baza tuturor realizărilor obţinute de poporul român în perioada 1945-

1965, în sistemul socialist democratic şi sub conducere colectivă asigurată de
Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraş, Nicolae Ceauşescu, Chivu Stoica, Alexandru
Drăghici, Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Moghioroş, Alexandru Bârlădeanu,
Dumitru Coliu, Leonte Răutu, Leontin Sălăjan, Ştefan Voitec, Mihai Dalea, Gheorghe
Gaston Marin, Gogu Rădulescu, Constantin Tuzu, Grigore Geamănu, Avram Bunaciu
în fruntea căreia s-a aflat Gheorghe Gheorghiu-Dej, putem constata că prezentul
bilanţ reflectă destul de exact realitatea acelor ani.
În data de 8 Martie 1965 (care a picat într-o

zi de Luni, la fel ca şi în anul curent 2010), în ziua
alegerilor, Nicolae Ceauşescu apare deja în
fotografia făcută în secţia de vot alături de Dej şi
Maurer. Scânteia, anul XXXIV, nr 6552, Luni 8
Martie 1965
Joi 18 Martie 1965, în cursul dimineţii încep la Palatul Marii Adunări

Naţionale, lucrările “primei sesiuni a celei de-a cincea legislaturi a Marii Adunări
Naţionale a Republicii Populare Române.”
Ordinea ierarhică, în partid şi în stat agreată de Dej era stabilită deja.
“În loja din dreapta au luat loc tovarăşii: Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraş,
Nicolae Ceauşescu, Chivu Stoica, Alexandru Drăghici, Ion Gheorghe Maurer,
Alexandru Moghioroş, Alexandru Bârlădeanu, Dumitru Coliu, Leonte Răutu, Leontin
Sălăjan, Ştefan Voitec, Mihai Dalea, Gheorghe Gaston Marin, Gogu Rădulescu,
Constantin Tuzu.
În loja din stânga au luat loc Avram Bunaciu, vicepreşedinte al Consiliului de
Stat, Grigore Geamănu, secretarul Consiliului de Stat, şi membrii Consiliului de Stat.
…
La primul punct al ordinii de zi, au fost aleşi secretari ai Marii Adunări
Naţionale deputaţii Ion Cârcei, Iuliu Fejes, Petre Turcu şi Constantin Dăscălescu.
172
La cel de-al doilea punct al ordinii de zi au fost alese cele 8 comisii

permanente ale actualei legislaturi: comisia economico-financiară, comisia pentru
agricultură şi silvicultură, comisia pentru problemele de apărare, comisia de politică
externă, comisia administrativă, comisia pentru cultură şi învăţământ, comisia pentru
sănătate, prevederi şi asigurări sociale, comisia juridică.
S-a trecut apoi la alegerea Consiliului de Stat al R.P. Române.
În numele Comitetului Central al Partidului
Muncitoresc Român şi al unui mare număr de deputaţi din
toate regiunile ţării, deputatul Nicolae Ceauşescu a propus
ca preşedinte al Consiliului de Stat pe tovarăşul Gheorghe
Gheorghiu-Dej.
Deputaţii Marii Adunări Naţionale şi invitaţii aflaţi în
tribune au primit propunerea făcută cu aplauze puternice şi
îndelungate.”
Ca o primă concluzie putem observa faptul că ordinea
dorită de Dej îl consacra pe Gheorghe Apostol în calitate de
continuator al său în timp ce tovarăşii din conducerea partidului şi statului aveau alte
preferinţe. Fără acceptul acestora Nicolae Ceauşescu nu ar fi putut face propunerea
pentru funcţia de preşedinte al Consiliului de Stat, bineînţeles în persoana lui Dej.
Istoria a fost cruntă cu Gheorghe Apostol, pentru că persoana acestuia, a
trecut neconsemnată chiar şi în condiţiile în care domnul Apostol este încă un
contemporan al nostru. Aflat în viaţă ar fi putut totuşi exprima un punct de vedere
veridic şi concludent pentru acele evenimente. Istoria însă consacră doar opinia şi
faptele învingătorilor, indiferent de calitatea şi actul guvernării acestora.
În acea zi de joi 18 Martie 1965, cu o zi înainte de moartea lui Dej, Gheorghe

Apostol – protejat al conducătorului statului – era ales al doilea după Maurer, în
funcţia de Prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri.
Alături de Gheorghe Apostol au mai fost aleşi:
“Consiliul de Stat
Preşedinte al Consiliului de Stat: Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Vicepreşedinte al Consiliului de Stat: Ion Gheorghe Maurer.
Vicepreşedinte al Consiliului de Stat: Ştefan Voitec.
173
ION ŞTEFANOVICI
Vicepreşedinte al Consiliului de Stat: Avram Bunaciu.

Membri ai Consiliului de Stat: Petre Borilă, Anton Breitenhofer, Ion Cosma,
Constantin Daicoviciu, Vasile Daju, Constantin Drăgan (devenit cel mai bogat
român după 1990), Grigore Geamănu, Suzana Gâdea, Atanase Joja, Cristofor
Simionescu, Ludovic Takacs, Iacob Teclu, Vasile Vâlcu. ...
La propunerea deputatului Chivu Stoica, făcută în numele C.C. al P.M.R. şi al
Consiliului de Stat, Marea Adunare Naţională a aprobat pentru funcţia de preşedinte al
Consiliului de Miniştri pe tovarăşul Ion Gheorghe Maurer.
Tovarăşul Ion Gheorghe Maurer a prezentat lista guvernului. Marea Adunare
Naţională a aprobat în unanimitate prin vot secret guvernul Republicii Populare
Române în următoarea componenţă:
Consiliul de Miniştri
Preşedintele Consiliului de Miniştri: Ion Gheorghe Maurer;
Prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri: Gheorghe Apostol;
Vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri: Emil Bodnăraş;
Vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru al afacerilor interne:
Alexandru Drăghici;
Vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri: Alexandru Moghioroş;
Vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri: Alexandru Bârlădeanu;
Vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi preşedinte al Comitetului de Stat al
Planificării: Gheorghe Gaston Marin;
Vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri: Gogu Rădulescu;
Vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri: Gheorghe Rădoi;
Vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri: Petre Blajovici;
Ministrul forţelor armate: Leontin Sălăjan;
Ministrul afacerilor externe: Corneliu Mănescu;
Ministrul finanţelor: Aurel Vijoli;
Ministrul industriei metalurgice: Ion Marinescu;
Ministrul industriei construcţiilor de maşini: Mihai Marinescu;
174
Ministrul industriei petrolului şi chimiei: Mihail Florescu;

Ministrul transporturilor şi telecomunicaţiilor: Dumitru Simulescu;
Ministrul industriei uşoare: Alexandru Sencovici;
Ministrul minelor şi energiei electrice: Bujor Almăşan;
Ministrul industriei construcţiilor: Dumitru Mosora;
Ministrul economiei forestiere: Mihai Suder;
Ministrul Industriei Alimentare: Janoş Fazekaş;
Preşedintele Consiliului Superior al Agriculturii: Mihai Dalea;
Ministrul sănătăţii şi prevederilor sociale: Voinea Marinescu;
Ministrul comerţului interior: Mihail Levente;
Ministrul comerţului exterior: Mihail Petri;
Ministrul învăţământului: Ştefan Bălan;
Preşedintele Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă: Constanţa Crăciun;
Ministrul justiţiei: Adrian Dimitriu.”
Următoarea zi, Vineri 19 martie 1965, se publică următorul buletin medical:

“Starea sănătăţii tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej, prim secretar al Comitetului
Central al Partidului Muncitoresc Român, preşedintele Consiliului de Stat al
Republicii Populare Române, continuă să se agraveze prin accentuarea icterului şi a
insuficienţei hepatice. Se aplică în continuare tratamentul corespunzător.
Prof. Dr. Voinea Marinescu, ministrul sănătăţii şi
prevederilor sociale; Acad.dr. N.Gh.Lupu; prof.dr. Tiberiu
Spârchez; prof.dr. Constantin Nicolau; prof.dr. Ioan Bruckner;
prof.dr.Constantin Anastasatu; prof.dr.Octav Costăchel; conf.dr.
Leon Bercu; dr. Alexandru Dumitru” Scânteia, anul XXXIV, nr
În aceeaşi zi, 19 martie 1965, orele 17 şi 43 minute se

constată decesul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
175
ION ŞTEFANOVICI
După deces, “În seara zilei de 19 martie a.c. a avut loc şedinţa comună de doliu
a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, a Consiliului de Stat şi a
Consiliului de Miniştri ale Republicii Populare Române. ... S-a adoptat hotărârea cu
privire la declararea doliului naţional şi organizarea de funeralii naţionale.” Scânteia,
anul XXXIV, nr 6564, Sâmbătă 20 Martie 1965
Următoarea zi, contradicţia dintre imagini şi text devine tot mai pregnantă.
În imaginea alăturată puteţi observa dispunerea în faţa tabloului răposatului
conducător, în dispozitiv de gardă. Primul de la dreapta spre stânga este Nicolae
Ceuşescu, al doilea Gheorghe Apostol, al treilea Chivu Stoica.
În presă insă, este prezentată ordinea conform preferinţelor fostului
conducător.
“La cabinetul
de lucru al
tovarăşului
Gheorghiu-Dej.
Sâmbătă, 20 martie. În
faţa sediului
Comitetului Central al
Partidului Muncitoresc
Român o mare
mulţime de oameni s-a
adunat din primele ore
ale dimineţii. …
Păşind cu adâncă
emoţie pragul
cabinetului care
păstrează înfăţişarea
din ultima zi de lucru a conducătorului partidului şi statului, oamenii privesc
înlăcrimaţi portretul îndoliat al tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej …
Tovarăşii Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraş, Nicolae Ceauşescu, Chivu
Stoica, Alexandru Drăghici, Alexandru Moghioroş, Alexandru Bârlădeanu, Dumitru
Coliu, Leonte Răutu, Leontin Sălăjan, Mihai Dalea fac prima gardă.” Scânteia, anul
XXXIV, nr 6565, Duminică 21 Martie 1965
176
Deja Miercuri 24 martie 1965, situaţia cu privire la succesiune era stabilită.
Cu ocazia adunării din faţa Palatului Republicii, organizată pentru a-şi lua rămas
bun de la Gheorghe Gheorghiu-Dej, ordinea era deja stabilită de către tovarăşii din
conducere. La microfon, oficiosul partidului “Scânteia” îl prezintă poporului pe noul
conducător, în persoana lui Nicolae Ceauşescu. Scânteia, anul XXXIV, nr 6569, Joi
25 Martie 1965
În 26 martie sunt prezentate deja telegramele de felicitare pe numele

tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Chivu Stoica, obţine preşedinţia Consiliului de Stat al
Republicii Populare Române. Maurer rămâne Preşedintele Consiliului de Miniştri al
R.P. Române. Iată telegrama de felicitare primită din partea Chinei.
177
ION ŞTEFANOVICI
Scânteia, anul XXXIV, nr 6570, Vineri 26 Martie 1965
178
Chiar în acelaşi an, 1965, în ziua de 28 iunie, Nicolae Ceauşescu operează

marile schimbări dând Partidului un nou cadru legal iar ţării dându-i o nouă
titulatură şi o nouă Constituţie.
Republica Populară Română devine astfel Republica Socialistă Română.
Cadrul acestor prefaceri este mijlocit de “şedinţa plenară a Comitetului
Central al Partidului Muncitoresc Român. Plenara a examinat proiectul de Constituţie
a Republicii Socialiste România, ce a fost întocmit de Comisia pentru elaborarea
Constituţiei, aleasă de Marea Adunare Naţională.” România liberă, anul XXIII, nr
6439, Marţi 29 Iunie 1965
Tot din proiectul de Constituţie reiese şi faptul că “Partidul Comunist
Român exprimă şi slujeşte cu fidelitate năzuinţele şi interesele vitale ale poporului,
îndeplineşte rolul conducător în toate domeniile construcţiei socialiste, îndrumă
activitatea organizaţiilor de masă şi obşteşti, precum şi a organelor de stat.” România
liberă, anul XXIII, nr 6439, Marţi 29 Iunie 1965,
Toate aceste prefaceri sunt adoptate în
cadrul Congresului al IX-lea al Partidului
Comunist Român, care şi-a deschis lucrările în
data de 19 Iulie şi le-a încheiat în data de 24
Iulie 1965.
Din păcate, toate realizările obţinute în 20
de ani de socialism au fost asimilate ca fiind
meritul exclusiv al conducerii nou instalate,
festivismul exacerbat marcând încă de la
înscăunare conducerea lui Nicolae Ceauşescu. Structurile au fost cele care au
contribuit masiv, voluntar şi încă de la început la crearea cultului personalităţii,
condiţii care în cazul lui Nicolae Ceauşescu s-au dovedit a fi fatale pe termen lung.
Realizările economice obţinute de poporul român au continuat, însă ele au fost
obţinute în virtutea bazelor solide pe care s-a construit socialismul românesc în
perioada 1945 – 1965.
Ultimul pas pe drumul cimentării noii conduceri, şi implicit a stabilirii

tovarăşului Nicolae Ceauşescu pentru următorii 25 de ani în poziţia de Conducător al
statului l-a constituit:
179
ION ŞTEFANOVICI
“Şedinţa plenară a Comitetului Central al P.C.R.

Comitetul Central al Partidului
Comunist Român, ales la cel de-al IX-lea
Congres, s-a întrunit în şedinţă plenară, în
seara zilei de 23 Iulie (1965 – I.Ş.). La
deschiderea şedinţei, tovarăşul Gheorghe
Apostol a făcut propunerea ca tovarăşul
Nicolae Ceauşescu să fie ales secretar general
al Comitetului Central al Partidului Comunist
Român”
Cu un asemenea umor stalinist,
debutează, această nouă structură de
conducere care nu va reuşi să controleze
tendinţele dictatoriale ale tovarăşului
Ceauşescu pe parcursul a 25 de ani marcaţi de
eforturi constante depuse în slujba trecerii de
la socialismul democratic – care şi-a demonstrat pe deplin beneficiile în favoarea
poporului român – la comunismul autocratic care a condus finalmente la prăbuşirea
prin implozie-declanşată a sistemului.
În 25 de ani sub conducerea lui Nicolae Ceauşescu, Partidul Comunist Român
a devenit o structură atât de inertă şi lipsită de voinţă proprie încât nu a reuşit
realizarea unei Revoluţii de catifea în 1989, prin care să se evite vărsarea de sânge
după modelul altor state comuniste.
Renunţarea în 1965 la principiile popular-democrate, care au creat
premisele înregistrării unui progres economic unic în evoluţia României a constituit
faptic o greşeală de proporţii, care a marcat negativ din punct de vedere social şi
moral perioada 1965-1990, respectiv socio-economic perioada 1990-2010.
Dar, la acel moment, după şedinţa plenară a CC şi după Congresul al IX-lea
toate propunerile fiind votate în unanimitate s-au stabilit membrii comitetului executiv
al C.C. al P.C.R., membrii supleanţi ai comitetului executiv, membrii prezidiului
permanent şi secretariatul după cum ne informează România liberă, anul XXIII, nr
6462, Duminică 25 Iulie 1965
180
Adunarea Constituantă a Republicii Socialiste România
Manifestări cu prilejul sărbătoririi zilei de „23 August”
La numai două zile de la votarea noii Constituţii de către Marea Adunare

Naţională, iată că apar simbolurile cu noile denumiri: Republica Popular Democrată
Română devine Republica Socialistă România, iar Partidul Muncitoresc Român
devine PCR (Partidul Comunist Român)
181
ION ŞTEFANOVICI
Comitetul Executiv al CC al PCR
182
Secretari ai CC al PCR
Membri supleanţi ai comitetului executiv al CC al PCR
183
ION ŞTEFANOVICI
În data de 21 August 1965, cu 2 zile înainte de marea sărbătoare naţională a

zilei de 23 August, Marea Adunare Naţională a votat Constituţia Republicii
Socialiste România.
Noua componenţă a Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România era:
Preşedinte al Consiliului de Stat: în locul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu
Stoica;
Vicepreşedinte al Consiliului de Stat: Ion Gheorghe Maurer, Constanţa
Crăciun;
Vicepreşedinte al Consiliului de Stat: Ştefan Voitec, Mihai Gere;
Vicepreşedinte al Consiliului de Stat: Avram Bunaciu, Ilie Murgulescu.
Membri ai Consiliului de Stat: Petre Borilă, Anton Breitenhofer, Ion Cosma,
Constantin Daicoviciu, Vasile Daju, Constantin Drăgan (devenit cel mai bogat român
după 1990), Grigore Geamănu, Suzana Gâdea, Atanase Joja, nou Ion Popescu-Puţuri,
Cristofor Simionescu, nou Gheorghe Stoica, Ludovic Takacs, Iacob Teclu, Vasile
Vâlcu.
Noua componenţă a Consiliului de Miniştri este următoarea:
Preşedintele Consiliului de Miniştri: Ion Gheorghe Maurer;

Prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri: Gheorghe Apostol;
Apostol rămâne în funcţie dar pentru a-i diminua puterea se introduc încă
două poziţii similare cu a sa, deşi în formatul impus de Dej exista un singur prim-
vicepreşedinte. În fond ce sens au trei poziţii de prim-vicepreşedinte?
Prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri: Alexandru Bârlădeanu
(Bârlădeanu care în formatul trecut era „doar” Vicepreşedinte – I.Ş.);
Prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri: Emil Bodnăraş (şi el fost
vicepreşedinte în formatul anterior – I.Ş.);
(Alexandru Drăghici este mazilit în urma disensiunilor avute cu Ceauşescu.
Aceeaşi soartă o au şi Alexandru Moghioroş, Alexandru Bârlădeanu, Gheorghe Rădoi
– I.Ş)
Vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri: Iosif Banc;
184
Vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri: Petre Blajovici;

Vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri: Janoş Fazekaş (luat de la Ministerul
Industriei Alimentare – I.Ş)
Vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri: Gheorghe Gaston Marin (luat de la
Planificare);
Vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri: Gogu Rădulescu;
Vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri: Ilie Verdeţ (apropiat şi loial lui
Ceauşescu);
Ministrul Forţelor Armate: Leontin Sălăjan;
Ministrul Afacerilor Interne: Cornel Onescu;
Ministrul Afacerilor Externe: Corneliu Mănescu;
Preşedinte al Comitetului de Stat al Planificării: Roman Moldovan (intrare
nouă);
Ministrul Finanţelor: Aurel Vijoli;
Ministrul Industriei Metalurgice: Ion Marinescu;
Ministrul Industriei Construcţiilor de Maşini: Mihai Marinescu;
Ministerul Industriei Petrolului şi Chimiei devine Ministerul Industriei
Chimice: Mihail Florescu;
Apare un nou Minister al Petrolului: Alexandru Boabă;
Ministrul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor: Dumitru Simulescu;
Ministrul Industriei Uşoare: Alexandru Sencovici;
Ministrul minelor şi energiei electrice se împarte şi el în Ministerul Minelor:
Bujor Almăşan;
şi Ministerul Energiei Electrice: Emil Drăgănescu (se face loc pentru noi
persoane loiale lui Ceauşescu – I.Ş.)
Ministrul Industriei Construcţiilor: Dumitru Mosora;
Ministrul Economiei Forestiere: Mihai Suder;
Ministrul Industriei Alimentare: Bucur Şchiopu (o nouă intrare);
185
ION ŞTEFANOVICI
Preşedintele Consiliului Superior al Agriculturii: este înlocuit Mihai Dalea cu

Nicolae Giosan;
Ministrul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale: Voinea Marinescu;
Ministrul Comerţului Interior: Mihail Levente;
Ministrul Comerţului Exterior: este înlocuit Mihail Petri cu Gheorghe Cioară;
Ministrul Învăţământului: Ştefan Bălan;
Preşedintele Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă: Pompiliu Macovei;
Ministrul Justiţiei: Adrian Dimitriu.” România liberă, anul XXIII, nr 6486,
Duminică 22 August 1965
În 23 August, cu prilejul marilor manifestări, erau deja pregătite noile

însemne. Apare noua stemă a României şi noile însemne ale partidului. Totul este
foarte bine pregătit din punct de vedere politic şi momentul consacră declanşarea
cultului personalităţii şi festivismului exacerbat care va cunoaşte o dezvoltare fără
precedent pe parcusul următorilor 25 de ani.
Ceea ce sub Dej era imposibil de imaginat devine în decursul a 5 luni posibil:
politicul devansează economicul.
Ne putem imagina ce activitate febrilă a avut loc din punct de vedere politico-
ideologic în decursul acestor 5 luni scurse din martie de la moartea lui Dej. Sau poate
că declanşarea acestor pregătiri au devansat moartea lui Dej şi bineînţeles că fără
ştiinţa acestuia!?
Continuitatea la nivelul conducerii fost asigurată totuşi fără convulsii

politice! Viaţa socio-economică şi cultural-politică şi-a continuat firesc parcursul.
186
ANUL 1965
„Constructorii şi montatorii de pe şantierul

Fabricii de produse refractare de la Alba Iulia, cea
mai mare şi modernă unitate de acest gen din ţară, au
intrat în etapa pregătirilor pentru începerea primelor
probe tehnologice. În aceste zile activitatea de pe şantier
este îndreptată mai ales către întâiul obiectiv al fabricii:
linia de şamotă. Foto: S. Steiner” România liberă, anul
XXIII, nr 6367, Duminică 4 Aprilie 1965, pag 3
„Finanţarea staţiilor pilot şi particularităţile muncii de cercetare.

Ştiinţa şi tehnica modernă sunt în plină ascensiune, veriga principală a
progresului tehnic fiind cercetarea ştiinţifică, care ajutată de mijloacele moderne de
investigaţie, a reuşit să dobândească o serie de rezultate remarcabile. Industria noastră
de petrol şi de chimie a beneficiat şi ea din plin, în ultimii ani, de roadele cercetării
tehnico-ştiinţifice.
Una din problemele de mare importanţă pentru dezvoltarea în continuare a
acestor cercetări este modul de finanţare a staţiilor pilot. În prezent sursa legală de
finanţare, este fondul de investiţii, staţiile pilot având acelaşi regim de finanţare ca şi
obiectivele industriale productive. Ca urmare metodologia de elaborare a
documentaţiilor, de avizare şi de aprobare, precum şi formele de finanţare şi executare
a lucrărilor fiind similare cu cele ale investiţiilor capitale, şi durata de realizare a
cercetării este prelungită într-un mod care afecteză programul de experimentare.
Această măsură nu se justifică, pentru că staţiile pilot nu au drept scop
realizarea unei producţii de durată, ci doar stabilirea de parametri pentru elaborarea
proiectelor viitoarelor instalaţii industriale. Există însă părerea că staţia pilot este o
instalaţie industrială în miniatură şi deci trebuie să treacă prin toate fazele de realizare
ale instalaţiilor industriale. În staţiile pilot se duce de fapt o activitate de cercetare pe
mai multe direcţii.
Lucrările propriu-zise de cercetare în staţiile pilot încep de-abia după realizarea
lui fizică şi deci, în mod inerent, de-abia pe parcursul cercetării pilotul este completat
şi modificat în funcţie de rezultatele ce se obţin. În final, pentru a se putea garanta în
instalaţia industrială parametrii optimi de lucru, pilotul trebuie să funcţioneze în mod
187
ION ŞTEFANOVICI
continuu o perioadă mai îndelungată, în vederea însuşirii unei experienţe de lucru şi a

asigurării reproductibilităţii procedeului. O condiţie de bază este problema dotării
pilotului cu utilaje şi aparatură la nivelul tehnicii actuale. În alte condiţii, oricât de
ingenios ar fi procesul tehnologic de laborator, realizarea lui industrială este
compromisă de la început.
Faza de cercetare în pilot este de fapt continuarea normală a cercetării din
laborator.
Pentru scurtarea termenelor de finalizare a cercetării, aceste două faze trebuie
să se întrepătrundă. De regulă, cercetarea de laborator este reluată în timpul
experimentării în pilot sau invers, parţial, se trece la faza de pilot înainte de a se fi
încheiat procesul tehnologic de laborator. Actualul sistem de finanţare a staţiilor pilot
ridică o barieră artificială între cele două faze, ducând la o prelungire nedorită a
duratei de cercetare. De aceea, consider că e necesar ca şi regimul de finanţare a
staţiilor pilot să ţină seama de particularităţile muncii de cercetare în domeniul chimiei
şi să ducă la o simplificare a formelor cerute la realizarea piloţilor, atât la
documentaţia de proiectare cât şi la procurarea aparaturii şi la executarea lucrărilor.
Calea cea mai directă ar fi finanţarea piloţilor din aceeaşi sursă din care azi se asigură
cheltuielile de experimentare, deci de la buget şi utilizarea mai largă a fondului de
tehnică nouă pentru cercetări, cu posibilitatea de a se folosi acest fond şi pentru
realizarea de instalaţii experimentale. Această ultimă măsură ar stimula introducerea
tehnicii noi pe o scară şi mai largă în producţie, iar institutele de cercetări
departamentale ar putea contribui cu mai multă eficienţă la realizarea cerinţelor
ridicate de industrie. Ing. Dr. Iuliu Moldovan – director adjunct ştiinţific al Institutului
de cercetări chimice.” România liberă, anul XXIII, nr 6367, Duminică 4 Aprilie
1965, pag 3
“Lângă Arad s-a construit

nu demult un modern combinat de
sere pe o suprafaţă de peste 22 ha.
Aici se produc legume de calitate
superioară care sunt bine apreciate
atât în ţară cât şi peste hotare.
Imaginea noastră prezintă un aspect
de la una din sere. Ing. Aurelia
Plopşoreanu controlează temperatura
pentru a se asigura condiţii normale
de dezvoltarea plantelor. Foto: Mihai
Popescu” România liberă, anul XXIII, nr 6404, Miercuri 19 Mai 1965, pag 3
188
„Joi la amiază a avut loc la Consiliul de Stat al R.P. Române solemnitatea

înmânării diplomei de „Erou al Muncii Socialiste” şi
Medaliei de aur “Secera şi ciocanul”
academicianului Tudor Arghezi, pentru merite
deosebite în activitatea literară şi în opera de construire
a socialismului.
Au luat parte tovarăşii Chivu Stoica, Ion
Gheorghe Maurer, Emil Bodnăraş, Grigore Geamănu,
secretarul Consiliului de Stat, Anton Breitenhofer,
membru al Consiliului de Stat, pentru Cultură şi Artă
Constanţa Crăciun, preşedintele Comitetului de Stat
pentru Cultură şi Artă, Ilie Murgulescu, preşedintele
Academiei R.P. Române Manea Mănescu, şef de secţie
la C.C. al P.M.R., Demostene Botez, preşedintele Uniunii Scriitorilor din R.P.
Română …” România liberă, anul XXIII, nr 6406, Vineri 21 Mai 1965
“Record la barajul Vidraru. Constructorii barajului Vidraru s-au angajat

recent ... să toarne peste planul trimestrului II 3000
m.c. de beton.
Pentru a da viaţă acestui angajament, la
complexul de betonare, pe baraj, pe creste, în ateliere
se desfăşoară o pasionantă întrecere având ca scop
elaborarea şi turnarea a cât mai multe şarje de beton.
Autobasculantele din trei regiuni (Argeş,
Ploieşti şi Dobrogea) alături de cele proprii, sosesc din
trei în trei minute şi descarcă agregate în silozuri.
Malaxoarele fabricii se mişcă fără întrerupere, îngrijite
cu atenţie de mecanici. Beniştii nu mai prididesc să
aducă încărcăturile. Schimburile conduse de Gherasim
Rus, Eugen Porumb şi V. Dănilă şi-au organizat temeinic munca de vibrare a
betonului pe fiecare lamelă. Dulgherii lui Gh. Blânduţă şi V. Ghiniţă mută cofrajele în
timpul cel mai scurt iar instalatorii echipei lui Şt. Farcaş au întins până acum mai bine
de 100 km. de conductă în corpul barajului. ...
Dacă la 7 mai s-a atins cea mai mare cantitate de beton turnată de la începutul
construcţiei, iată că la 15 mai constructorii au raportat depăşirea ei. Noul record este
de 1742 m.c. în 24 de ore.
La 21 mai şi acest record a fost depăşit: 1828 m.c. ...
189
ION ŞTEFANOVICI
Aceste recorduri au făcut ca până ieri să se toarne peste plan un volum de 4129
m.c. beton. Este un nou motiv pentru constructorii barajului Vidraru să ţină fruntea
sus. Dan Biţică.” În clişeu: Barajul de la Vidraru. România liberă, anul XXIII, nr
6409, Marţi 25 Mai 1965
“Acest uriaş păienjeniş de construcţii metalice va urca până la o înălţime de

30 de metri, acoperind clădirea viitoarei
centrale electrice cu turbine cu gaze
Bucureşti-Sud. Şi acest “urcuş” se va realize
cu 25 de zile mai devreme, datorită aplicării
noii metode de planificare şi urmărire a
lucrărilor iniţiate pe acest şantier: Metoda
“Drumului Critic”.” România liberă, anul
XXIII, nr 6410, Miercuri 26 Mai 1965
Metoda drumului critic. „Principiile metodei. Apariţia în ultima vreme a

calculatorilor electronici a avut o influenţă hotărâtoare în
dezvoltarea unor metode perfecţionate de organizare
raţională a producţiei, bazate pe metode matematice
moderne.
Metoda drumului critic, eleborată în ultimii ani,
este o metodă de planificare şi urmărire a executării
complexelor de lucrări; ea îşi propune să elimine multe din
dificultăţile metodelor actuale.
Ea se caracterizează printr-o reprezentare mai bună
a înlănţuirii tehnologice a proceselor de lucru, folosind o
tehnică specială pentru reprezentarea lucrărilor în grafice
în formă de reţea. În prima etapă, se elaborează graficul
alcătuit din săgeţi şi noduri după cum se arată în figura de mai jos. Săgeţile reprezintă
lucrările sau activităţile ce au loc în timpul execuţiei (ele pot fi procese de lucru,
executări de fundaţii, de zidării, de betoane, sau aprovizionări cu material cu utilaje,
elaborări de proiecte etc.).
Desfăşurarea lucrărilor se poate urmări prin succesiunea săgeţilor şi a nodurilor
reţelei ce reprezintă un model grafic al schemei tehnologice de execuţie, în care se pun
în evidenţă legăturile reciproce şi interdependenţa activităţilor.
190
În figură s-a reprezentat un exemplu de grafic-reţea coordonator pentru o

lucrare de investiţie: o linie tehnologică de producţie. În etapa următoare se calculează
termenele de plan, durata de execuţie şi termenele intermediare.
Totodată,
se determină, pe
baza graficului-
reţea, activităţile
importante care
sunt determinante
pentru realizarea
investiţiei în
termenul
planificat şi care
alcătuiesc ceea ce
se numeşte
“drumul critic” din graficul reţea. Tot în această etapă se calculează rezervele de timp
de care se dispune pentru executarea activităţilor care nu se află pe drumul critic şi
care deci ar putea fi decalate fără a se influenţa termenul final. Planificarea devine
astfel mai elastică.
Pentru complexe de lucrări la care este necesar a se coordona sute de activităţi,
datele de bază se înscriu pe cartele perforate şi calculele se pot programa spre a fi
efectuate foarte rapid, cu ajutorul calculatorilor electronici. Apare astfel posibilitatea
de a se calcula nu numai o singură variantă de plan, ci mai multe, cu diferite scheme
tehnologice şi organizatorice, spre a se alege varianta optimă.
Etapa a treia de elaborare a metodei drumului critic se referă la faza de control
şi urmărire a execuţiei.
În cazul în care intervin pe parcurs modificări de termene sau când sunt
necesare schimbări în tehnologia de execuţie, acestea pot fi uşor luate în considerare,
aşa încât planificarea este totdeauna “la zi”. Se realizează o planificare dinamică, care
ţine seama de schimbările ce se produc în desfăşurarea lucrărilor pe şantier.
Termenele de plan se pot actualiza periodic lunar, calculându-se de fiecare dată
noul drum critic, astfel încât conducerea şantierului cunoaşte în orice moment situaţia
reală şi poate lua măsuri operative pentru accelerarea lucrărilor care periclitează
realizarea termenului planificat.
Atenţia se concentrează asupra lucrărilor de pe drumul critic. Dar nici celelalte
lucrări nu scapă controlului, deoarece în cazul în care apar întârzieri care ameninţă
realizarea termenelor, acele lucrări se introduc automat pe drumul critic.
191
ION ŞTEFANOVICI
Prin aplicarea metodei drumului critic, se pot obţine avantaje economice

importante, care se concretizează în reducerea termenelor de dare în folosinţă a
investiţiilor şi în folosirea mai bună a resurselor de oameni şi materiale, ceea ce
duce la reducerea preţului de cost.
Din unele studii comparative şi din aplicaţiile efectuate în alte ţări, a rezultat că
prin aplicarea corectă a metodei drumului critic se poate reduce durata de execuţie cu
până la 25%, obţinându-se totodată economii la preţul de cost.
La începutul anului curent, s-au elaborat de către I.N.C.E.R.C. şi M.I.P.C.
metodologii şi instrucţiuni provizorii pentru folosirea metodei drumului critic la
plnificarea şi urmărirea lucrărilor de construcţii-montaj, s-au organizat cicluri de
conferinţe şi cursuri de instructaj în Bucureşti şi în alte oraşe din ţară.
La sfaturile populare regionale, metoda s-a aplicat experimental la T.R.C. Iaşi
şi este în curs de asimilare la T.R.C. Ploieşti. Este indicat ca şi celelalte trusturi
regionale să treacă la luarea măsurilor pregătitioare pentru introducerea metodei la
lucrări mai importante. … Ing. Justin Aurian – şef de secţie INCERC” România
liberă, anul XXIII, nr 6410, Miercuri 26 Mai 1965
“Primul experiment.
La Trustul regional de construcţii Iaşi există o preocupare continuă pentru
introducerea metodelor noi în organizarea şi execuţia lucrărilor. La sfârşitul anului
1964 am hotărât, pentru început, aplicarea metodei drumului critic la executarea şcolii
de 8 clase din cartierul Copou-Iaşi.
Pentru o aplicare corectă a metodei s-a recurs la asistenţa tehnică a filialei
I.N.C.E.R.C. – Iaşi.
Organizarea şi desfăşurarea execuţiei la şcoala de 8 clase Copou-Iaşi s-au făcut
pe baza acestei motode, urmărindu-se decadal încadrarea în planificarea iniţială.
Din experienţa aplicării acestei metode la acest prim obiectiv, se desprind o
serie de avantaje, din care evidenţiem în mod special garanţia înscrierii în termenul
stabilit pentru predare, chiar în condiţiile unor greutăţi inerente ce apar pe parcursul
execuţiei. Astfel, la lucrarea noastră, datorită nelivrării tâmplăriei şi a altor greutăţi
termenul de predare a fost pus sub semnul întrebării la un moment dat.
A fost necesară actualizarea planificării iniţiale, care ne-a permis să cunoaştem
rezervele de timp ale diverselor activităţi şi să le valorificăm prin măsuri
organizatorice – s-a schimbat succesiunea unor faze de lucru şi s-a accelerat ritmul de
192
execuţie prin redistribuirea forţelor de muncă – recuperându-se în acest fel cele 15 zile
de întârziere provocate de nelivrarea în termen a tâmplăriei.
Din exemplul arătat rezultă că metoda drumului critic nu este un procedeu de
planificare rigid, ci unul prezentând o mare elasticitate care permite adaptarea
graficului pe parcursul execuţiei la condiţiile reale de lucru.
Experienţa pozitivă acumulată justifică eficienţa acestei metode, pe care
urmează s-o aplicăm încă în cursul anului curent la un obiectiv complex şi anume la
policlinica din zona industrială a oraşului Iaşi. Ing. V. Zavati – director T.R.C. Iaşi.”
România liberă, anul XXIII, nr 6410, Miercuri 26 Mai 1965, pag 3
„Pregătirea cadrelor. Aplicarea metodelor moderne de elaborare şi control al

programelor (graficelor) de execuţie pentru şantierele din sistemul “Direcţiei generale
de construcţii montaj pentru uzine chimice şi rafinării” a constituit o preocupare încă
din anul 1964. Aplicarea acestor metode s-a lovit în fază iniţială de o serie de
dificultăţi, printre care: lipsa unui îndrumător (instrucţiuni) de aplicare elaborate unitar
pentru sectorul de construcţii; lipsa de personal tehnic pregătit pentru întocmirea
graficelor şi ulterior pentru urmărirea sau eventuala reactualizare la şantier.
Pe baza experienţei acumulate şi a materialului documentar existent, în cadrul
atelierului de proiectare I.C.M.B. s-a trecut la elaborarea în cursul anului 1965 a unui
“Îndrumător pentru aplicarea metodei drumului critic la elaborarea graficelor de
execuţie a lucrărilor de construcţii-montaj”.
Acest îndrumător cu caracter intern pentru unităţile de execuţie ale direcţiei
noastre conţine, într-o formă sintetică şi concretă, noţiunile de bază necesare la
elaborarea graficelor de execuţie după metoda drumului critic.
Pentru aplicarea generalizată la lucrările de construcţii-montaj a planificării şi
urmărirea execuţiei pe baza metodei drumului critic, s-a trecut la efectuarea unui
instructaj cu cadrele tehnice de la întreprinderi şi din centrul direcţiei generale.
Instructajul s-a început în luna martie 1965 şi este în curs de desfăşurare în
serii săptămânale de câte 35 – 45 de cursanţi cu durata de 3 zile fiecare serie.
În cadrul lecţiilor, nu s-a intrat în detalii privind metodele matematice de
programare, dar pe baza unor noţiuni fundamentale şi a unor exemple concrete s-a
căutat să se trezească interesul cursanţilor asupra matematicii ca instrument de sprijin
în munca de planificare şi de organizare a lucrărilor de construcţii-montaj.
Din desfăşurarea instructajului, am tras concluzia că noile metode de elaborare
şi de control ale graficelor de execuţie sunt considerate de cursanţi interesante.
193
ION ŞTEFANOVICI
În mod special s-au remarcat posibilităţile pe care le oferă noile metode pentru:
cuprinderea în cadrul graficelor – program a unui număr cât mai mare de activităţi;
posibilitatea controlului rapid al efectuării sarcinilor şi a reactualizării lor eventuale;
posibilitatea înscrierii în grafice a corelaţiilor tehnologice, ceea ce uşurează mult
conducerea tehnică a şantierului sub aspectul urmăririi fluxului tehnologic de execuţie.
… Ing. Dimitrie Arhire – şef serviciu D.G.C.M.U.C.R. ” România liberă, anul
XXIII, nr 6410, Miercuri 26 Mai 1965, pag 3
Aplicarea unor norme metodologice şcolare cu reale beneficii pentru elevi

în cadrul procesului de reformare a invăţământului preuniversitar.
“Anul şcolar 1964 – 1965 a fost primul an în care s-a trecut la generalizarea
învăţământului de opt ani. Elevii care absolvă anul acesta clasa a VIII-a se prezintă la
concursul de admitere în clasa a IX-a, iar începând din anul şcolar 1965 – 1966, se va
trece treptat la generalizarea învăţământului de 12 ani. Această nouă situaţie impune
fără îndoială o pregătire corespunzătoare pe diverse planuri. La Ministerul
Învăţământului, numeroase colective de metodişti, de specialişti, lucrează intens la
elaborarea din vreme a noilor programe şcolare pentru clasele I – XII. În legătură cu
programele clasei a IX-a, prima clasă a şcolii medii de cultură generală de 12 ani,
redactorul nostru, M Radian, s-a adresat tovarăşului Ion Dragomirescu, director în
Ministerul Învăţământului, care ne-a răspuns la câteva întrebări. D-sa a început prin a
vorbi despre programa de matematici.
– … noua sistematizare permite o prezentare într-un spirit mai modern a
acestui conţinut. Paralel cu dezvoltarea gândirii logice, căreia trebuie să i se dea cea
mai mare importanţă, se urmăreşte formarea la elevi a deprinderilor de calcul
conştient, rapid şi raţional. Studiul algebrei bunăoară, începe cu câteva noţiuni din
teoria mulţimilor, ceea ce dă un fundament ştiinţific noţiunilor de matematică şi
permite prezentarea lor în concordanţă cu matematica modernă. Se va putea face un
studiu mai sistematic al mulţimilor de numere, scoţând în evidenţă unele noţiuni şi idei
de bază ale matematicii moderne prin introducerea noţiunilor de grup, inel, corp, pe
baza proprietăţilor învăţate de elevi în şcoala generală de opt ani. …
Faţă de programele şcolii de 11 ani, în programele de fizică şi chimie s-au
introdus unele probleme noi, urmărind punerea la curent a elevilor cu realizări
actuale ale ştiinţei şi tehnicii şi cu aplicaţiile lor în economia naţională, ca de pildă,
la fizică: noţiuni despre frigotehnică, despre turbine cu gaze, despre microscopul
electronic etc. sau noţiuni de chimie fizică, capitolul despre principalele ramuri ale
industriei chimice din R.P.R., la chimie. …” România liberă, anul XXIII, nr 6410,
Miercuri 26 Mai 1965
194
“Blocuri noi de lângă Pietricica din Piatra

Neamţ. Foto: Sorin Dan.” România liberă, anul
XXIII, nr 6411, Joi 27 Mai 1965
“ … lucrările la hidrocentrala “Gheorghe Gheorghiu-

Dej” de pe râul Argeş – una din importantele construcţii energetice
ale planului şesenal – înaintează pe toate fronturile de lucru într-un
ritm care depăşeşte prevederile înscrise în grafice. Barajul de la
Vidraru, care atinsese în luna aprilie înălţimea de 100 m, depăşeşte
acum 120 m. Până în prezent, în corpul acestei imense porţi de la
cheile Argeşului, care va avea o înălţime de 165 m, s-au turnat
circa 300.000 m.c. de beton şi s-au instalat peste 100 km de
conducte. În clişeu: La barajul Vidraru, turnarea betonului cu
ajutorul benelor, continuă într-un ritm susţinut. Foto: Mihai
Popescu” România liberă, anul XXIII, nr 6418, Vineri 4 Iunie
1965
Sub aspectul obţinerii efiecienţei, societatea românească a anilor ’60 – ’70

reuşise să atingă un nivel atât de înalt în construcţii, spre exemplu, încât principiile de
organizarea muncii deveniseră primordiale. Problemele legate de finanţare fuseseră
surmontate, iar nivelul de corupţie era minim datorită pedepselor şi rigorii. Rezultatul
consta în obţinerea beneficiilor maxime pentru cetăţeni. Astăzi, în România lucrările
în construcţii patronate de stat au trei caracteristici: puţinătatea obiectivelor, termene
legate de finalizarea execuţiei depăşite, deficienţe în exploatare apărute imediat după
darea în folosinţă a obiectivelor – datorită şpăgilor prea mari date autorităţilor în
momentul licitaţiilor de către constructori. Şpăgile fiind prea mari, uneori de 50% din
valoarea lucrării, constructorii “sunt nevoiţi” să nu mai respecte calitatea
construcţiilor pentru a înregistra profitul scontat.
„Front de lucru optim. Experienţa mea de constructor – 15 ani – mi-a arătat

ce greutăţi ni se creează nouă atunci când lucrările edilitare (apă, canal, drumuri şi
alei) se execută paralel sau chiar după ridicarea blocurilor. Pe scurt, consecinţele sunt:
provizorate, uzură de utilaje – transport, întârzieri în predarea obiectivelor.
195
ION ŞTEFANOVICI
Pe şantierul din Bd. Armata Poporului noi am încercat înlăturarea greutăţilor

arătate mai sus, prin organizarea executării cu
precădere a lucrărilor edilitare.
Volumul mare de construcţii preconizate de
proiectul de Directive ca şi necesitatea predării lor
în termen impun însă organizarea corespunzătoare a
acestor lucrări pe absolut toate şantierele. Pentru
aceasta ar fi necesare unele măsuri.
În primul încă din faza de proiectare să se
creeze un avans între lucrările edilitare şi
construcţiile propriu-zise.
În al doilea rând, graficul de atacare al lucrărilor să prevadă executarea în
primul rând a lucrărilor edilitare, urmând ca acestea să fie folosite în organizarea
realizării construcţiilor propriu-zise.
Dar pentru realizarea lucrărilor atât în faza de proiectare cât şi în execuţia
acestora, beneficiarul, oricare ar fi caracterul construcţiei, trebuie ca în planul de
investiţii anual să prevadă o eşalonare a lucrărilor corespunzătoare acestor cerinţe. Ing.
Nicolae Manea – şeful şantierului din Bd. Armata Poporului Bucureşti. În clişeu:
Aspect de pe şantier.” România liberă, anul XXIII, nr 6434, Miercuri 23 Iunie
1965, pag 3
„A început construcţia Institutului politehnic “Gheorghe Gheorghiu-Dej”

din Bucureşti. Actul de naştere al Institutului politehnic “Gheorghe Gheorghiu-Dej”
din Bucureşti a fost parafat luni, 28 iunie 1965. În zona uzinelor “Semănătoarea”, pe
malul drept al Dâmboviţei au început lucrările pregătitoare pentru construirea celui
mai important obiectiv al viitorului plan cincinal în domeniul învăţământului superior.
Constructorii de la Trustul de construcţii nr. 1 au deplasat aici primele utilaje şi
agregate caracteristice oricărui şantier în devenire: buldozere, gredere, screpere,
tractoare etc. care şi-au şi început activitatea. Au fost nivelate drumurile de acces,
locurile pe care vor fi depozitate fier-betonul, cimentul, cărămida şi toate celelalte
materiale necesare, furnizate şantierului de marile uzine din Capitală şi din ţară. S-au
făcut întâile trasări şi s-au bătut primii ţăruşi.” România liberă, anul XXIII, nr 6440,
Miercuri 30 Iunie 1965
196
„Pământuri şi recolte în Lunca Dunării.

... În anii regimului nostru Lunca Dunării a început să fie recuperată pentru
agricultură. ... pe baza unui plan complex s-
a trecut la vaste lucrări amenajative. În anii
1949 – 1962 s-au scos de sub inundaţii
aproape 50.000 de hectare, tot atâtea cât
intraseră în circuitul agricol în 50 de ani
anteriori. Iar din 1962 încoace ofensiva a
început pe un front foarte larg. A fost nevoie
de multe ore de planificări, de multe
deplasări de teren ca să fie pusă la punct
documentaţia. Ca urmare a acestor eforturi
depuse de specialişti ... au fost elaborate schiţa şi modul de amenajare a Luncii şi
Deltei Dunării. În urma cercetărilor întreprinse s-a ajuns la concluzia că din cele
570.000 de hectare, cât însumează Lunca Dunării, fără Deltă, pot fi recuperate 430.000
de hectare. Lucrările au început neîntârziat.
Şantierele Gura Borcei – Călăraşi – Râul – Borcea de Sus – Liţa – Olt –
Flămânda, Malul Roşu – Băneasa – Gostinu, Arsache – Slobozia – Mahâru ş.a. au fost
primele locuri unde a răsunat vuietul maşinilor.
A fost semnalul unei bătălii aprige cu natura, până la urmă supusă de om.
Datorită strădaniei mecanizatorilor, în Lunca Dunării s-au obţinut succese demne de
luat în seamă.
La începutul anului în curs,
erau îndiguite 13 incinte cu o suprafaţă
de aproape 227.000 hectare. Pentru
apărarea lor au fost necesari aproape
500 de km de diguri, cu un volum de
terasamente de 32 milioane m.c.
pământ. Fireşte lucrările nu se termină
odată cu îndiguirile. După înălţarea
inelului de pământ, intră în incintă
tractoarele grele pe şenile care scot cu
rădăcini cu tot sălciile. Ca urmare a lucrărilor efectuate, agricultura a primit 100.000
de hectare de pământ. ...
S-a prevăzut şi amenajarea terenurilor din “baltă”. S-a început construirea de
staţii puternice de pompare dintre care unele au şi fost date în funcţiune.
Acestea absorb cu lăcomie apa şi o aruncă în Dunăre. …
197
ION ŞTEFANOVICI
O noutate: lacul Greaca, cu cei 65 milioane m.c de apă, este pe cale de

dispariţie. Pompe puternice au absorbit până acum 9 milioane m.c. de apă, trimiţând-o
în Dunăre. …
Începând din aval de Turnu Severin şi până la Tulcea, se întind de-a lungul
fluviului opt sectoare cu zeci de incinte. Unele au fost îndiguite, altele se îndiguiesc.
Peste puţină vreme se vor deschide noi şantiere: Potelu – Corabia – cu aproape 14.000
de hectare, Seaca – Vânători – Suhaia – Zimnicea, Bistreş – Nedeia – Jiu – cu 21.300
ha. Lucrările care au început cât şi cele actuale se vor termina în 1966. Odată cu ele va
fi realizat ultimul segment al acestei mari centuri care ţine Dunărea ca în chingi. Cele
430.000 ha vor fi ferite de inundaţii. … pentru ridicarea celor 1200 km de diguri ce se
vor tălăzui pe distanţa sus-amintită vor fi necesari 120 milioane m.c. de pământ. După
înălţarea digurilor la cota finală, activitatea va fi concentrată asupra defrişărilor, asupra
executării de canale, asupra construirii staţiilor de pompare, obiective care vor fi
terminate spre sfârşitul cincinalului.
Calculele arată că prin desecarea Luncii Dunării se pot obţine în medie, în
condiţii normale, 4000 -5000 kg de porumb boabe la hectar, circa 3200 kg grâu, 2500
kg floarea soarelui. Cu ajutorul irigaţiilor se poate dobândi o recoltă de circa 8000 –
9000 kg boabe porumb la hectar. … G.A.S. Stelnica Dudeşti, Cocargeaua, Borduşani,
au strâns toamna trecută câte 5000 – 6000 kg boabe la hectar pe suprafeţe apreciabile.
…
În urma lucrărilor de hidroamelioraţii ce se execută, se obţine nu numai o
sporire considerabilă a suprafeţelor arabile, ci şi o intensificare în aceste zone a
producţiei agricole. Toate acestea duc la o amortizare într-un termen scurt a fondurilor
alocate. Ion Pavelescu, Ilie Arabolu În clişeu: Tractoare grele, pe şenile, au poposit în
Insula Mare a Brăilei. Aici a început din plin defrişarea pădurilor de sălcii. Foto:
Agerpres” România liberă, anul XXIII, nr 6440, Miercuri 30 Iunie 1965, pag 3
„Au intrat în funcţiune:

Complexul minier Moldova Nouă
1 Iulie la Moldova Nouă. Mineri şi laboranţi, tunelişti şi operatori sărbătoresc
darea în
funcţiune a unui
nou obiectiv
industrial al
şesenalului:
complexul
198
minier.
... Cu deosebită satisfacţie ni se relatează noutatea exploatării în subabataje,
metodă folosită pentru prima dată aici şi care a dus la o sporire a producţiei, faţă de
procedeul clasic, de 10 – 11 tone pe post. ...
La 7 km depărtare de incinta minei se înalţă frontispiciul clădirilor moderne ale
staţiei de flotaţie. ...
Privită în ansamblu, staţia de flotaţie pare un uriaş robot automat care se
hrăneşte pe nesăturate cu minereul brut trimis de mineri, şi care, condus de aparate şi
dispozitive, transportat pe benzi însumând câteva sute de metri, trece prin procesul de
măcinare, concentrare, şi îngroşare până la capăt, la pompele de filtru şi uscare. Gradul
de tehnicitate este exprimat şi de o singură cifră: toate liniile ce alcătuiesc flotaţia sunt
deservite doar de 8 oameni. Cercetând îndeaproape agregatele moderne, citeşti
plăcuţele întreprinderilor furnizoare: „Electroputere” Craiova, „Automatica” –
Bucureşti, „Independenţa” Sibiu, etc utilaje şi agregate pe care muncitorii şi inginerii
de la Trustul de construcţii şi montaj minereuri le-au îmbinat, le-au unit într-un tot,
formând fluxul tehnologic specific producţiei de minereu cuprifer. Virgil Lazăr
corespondentul României Libere.
Combinatul agricol din Oradea

În aceste zile ... oraşul Oradea s-a îmbogăţit cu un nou obiectiv economic:
combinatul avicol. Proiectat în toamna anului 1963, combinatul a început să se înalţe
din primăvara anului trecut.
El ocupă o suprafaţă de 5 hectare, pe care se întind cele două sectoare
importante ale sale: de reproducţie şi producţie. Primele cinci blocuri cu două nivele
din care trei sunt destinate puilor de reproducţie şi două găinilor ouătoare, pentru
incubaţie, au fost recepţionate încă la 27 martie a.c. La acea dată, cele două blocuri au
fost populate cu găini ouătoare din rasele Leghorn şi Rock. Din ouăle produse de
găinile Leghorn, şi introduse la incubat în staţiunea proprie au ieşit până în prezent cca
40.000 pui de o zi care au populat cele trei blocuri destinate creşterii tineretului.
În afară de aceste cinci blocuri, care funcţionează, se mai află în stadiu de
finisaj alte şase blocuri cu două nivele. ...
... Octavian Pop, unul din cele 5 cadre de specialişti care asigură bunul mers al
procesului de producţie: – În combinatul nostru, ... sistemul de creştere al păsărilor
este cel intensiv, industrial. Combinatul este construit şi organizat după cele mai
moderne metode. Întregul proces de producţie este mecanizat şi automatizat.
Condiţiile de cazare şi furajare a păsărilor respectă normele ştiinţifice bine stabilite.
199
ION ŞTEFANOVICI
Datorită tuturor acestor condiţii, într-un combinat ca acesta, productivitatea muncii

este foarte ridicată. Dacă într-o unitate agricolă unde păsările se cresc după sistemul
obişnuit , gospodăresc, de pildă, la 1000 de păsări este nevoie de o îngrijitoare, la noi o
îngrijitoare este nevoie la 10.000 de pui.
Fabrica de amendamente de la Chistag, regiunea Crişana

În localitatea Chistag, din regiunea Crişana a intrat în probe tehnologice
Fabrica de măcinare a calcarului. Obiectiv al şesenalului, această unitate economică
industrială are drept scop valorificarea zăcămintelor calcaroase din împrejurimi şi
folosirea lor în agricultură ca amendament – substanţă ce îmbunătaţeşte indirect
condiţiile de nutriţie ale plantelor prin schimbarea unor însuşiri fizice, chimice sau
biologice nefavorabile ale solului.
Utilajele cu care este dotată, sunt toate de producţie românească. Din punct de
vedere tehnic, fabrica de la Chistag este o construcţie realizată după cele mai moderne
principii existente în acest domeniu. Proiectul aparţine I.P.C.M.C. – Bucureşti, iar
execuţia Trustului 5 construcţii – montaje – Braşov. Procesul de producţie este
automatizat. Capacitatea anuală de producţie a staţiei este de 500.000 tone
amendamente.” România liberă, anul XXIII, nr 6442, Vineri 2 Iulie 1965
“A început să producă secţia de hârtie a Fabricii de celuloză de la Palas-

Constanţa.
... secţia de hârtie a Fabricii de celuloză şi hârtie
de la Palas a început să producă. O dată cu
aceasta, în regiunea Dobrogea a fost creată o
nouă ramură industrială – hârtia. ...
Materia primă folosită la fabricarea
hârtiei este celuloza din paie produsă în cadrul
întreprinderii, precum şi celuloza din răşinoase
realizată în alte întreprinderi din ţară. La Palas
se vor fabrica hârtie velină de scris şi tipărit,
cartoane veline, precum şi un sort nou – hârtia creată direct de maşină.
Specialiştii Institutului de proiectări celuloză, fibre sintetice şi stuf (I.P.C.F.S.),
care au executat proiectul, au asigurat prin aceasta în noua secţie un judicios flux
tehnologic care permite o productivitate ridicată şi o calitate superioară produselor,
precum şi condiţii de lucru din cele mai bune. Utilajele moderne, realizate de firma
austriacă „Voith”, precum şi de uzinele “Vulcan”-Bucureşti, „Electroputere” Craiova,
200
„Independenţa” Sibiu, “Unio” Satu Mare şi alte întreprinderi din ţară asigură un înalt
grad de mecanizare şi automatizare procesului de fabricaţie. În clişeu: aspect din secţia
de hârtie. Foto: Nicu Vasile” România liberă, anul XXIII, nr 6448, Vineri 9 Iulie
1965
„Sistemul hidrotehnic Firiza – Baia Mare. Apele

au pornit pe noua albie. Un lac de acumulare cu un volum
de 20 milioane m.c. de apă: sursă de alimentare pentru
Baia Mare şi industria ei. În anii care vin se pot iriga în
zona limitrofă a oraşului peste 1000 ha. destinate culturilor
de legume. Sistemul hidrotehnic cuprinde şi două
hidrocentrale, care vor furniza anual 10 milioane kWh.”
România liberă, anul XXIII, nr 6454, Vineri 16 Iulie
1965
„Ziua de 30 iunie 1965 a constituit actul de naştere al unei noi ramuri

industriale. La uzina de la Slatina s-a elaborat în acea zi, în cinstea Congresului
partidului, prima şarjă de aluminiu.
Rod al politicii înţelepte a partidului
nostru de industrializare armonioasă
a tuturor regiunilor ţării, uzina de la
Slatina a fost ridicată, prin munca
harnică a constructorilor şi
montorilor în mai puţin de doi ani.
Uzina va produce în prima etapă
25000 de tone de aluminiu anual urmând ca, potrivit proiectului de Directive, industria
noastră de aluminiu să producă în 1970 cca 75.000 de tone. În clişeu: imagine
panoramică a uzinei de aluminiu de la Slatina. Foto: Agerpres.” România liberă, anul
XXIII, nr 6455, Sâmbătă 17 Iulie 1965
“În ultimii ani în regiunea Iaşi au fost construite

5 baraje (La Cucuteni, Podu Iloaiei, Ciurbeşti,
Aroneanu, Iezăreni) care în perioada ploilor mari, au
rolul de a stăvili apele scurse de pe dealuri şi de a
împiedica inundaţiile. În clişeu: canalul deversor al
barajului de la Cucuteni, traversat de podul rutier. Foto:
Agerpres” România liberă, anul XXIII, nr 6468,
Duminică 1 August 1965
201
ION ŞTEFANOVICI
ANUL 1966
„Pregătirea furajelor de la pupitrul de comandă. Lucerna este una din cele

mai valoroase plante de nutreţ, dovedindu-şi superioritatea atât în ceea ce priveşte
producţia, cât şi calitatea nutreţului. Tocmai de aceea din cele mai vechi timpuri,
crescătorii de animale au căutat să găsească o metodă de uscare naturală a furajelor pe
câmp imediat după cosit, prin care să se înlăture la maximum pierderile de substanţe
hrănitoare şi de vitamine. O dată cu progresul tehnicii s-a pus problema folosirii unor
instalaţii pentru uscare rapidă a furajelor, fie cu ajutorul aerului cald, fie cu ajutorul
aerului rece. Numeroase gospodării agricole de stat din ţara noastră au fost dotate cu
agregate pentru dezhidratarea furajelor verzi cu ajutorul aerului cald.
Prin folosirea acestui procedeu de uscare a lucernei, trifoiului şi a altor furaje
verzi cu agregatul U.F.V. -400 ... şi de transformare a
nutreţurilor în făină se obţine de pe fiecare hectar o cantitate
mai mare de fân, se câştigă un plus de proteină, menţinându-
se în acelaşi timp aproape în întregime carotenul
(provitamina A) faţă de conservarea naturală.
De curând s-au terminat lucrările de construcţii şi
montaj la prima fabrică pentru dezhidratarea rapidă şi
granularea furajelor verzi din ţară, care a fost amplasată în
gospodăria agricolă de stat Liţa, în imediata apropiere a
combinatului de îngrăşăminte chimice de la Tr. Măgurele.
Potrivit calculelor făcute, producţia acestei fabrici va
fi egală cu cea pe care o pot produce 20 de agregate mobile
U.F.V. – 400.
Aruncând o privire în jurul fabricii, am dezlegat şi problema: de unde se va
produce materia primă necesară?
S-au rezervat circa 1200 de hectare – însămânţate cu lucernă din 1964 şi 1965
– şi care într-un viitor apropiat vor putea fi irigate – pentru ca producţia să fie
îndestulătoare.
Deci din luna mai şi până în septembrie combinele (care recoltează şi toacă
furajele) şi remorcile “vor da de lucru” acestei fabrici.
Lucerna recoltată în faza de îmbobocire şi până la înflorire conţine în medie 65
– 80 la sută apă. Se pune deci în primul rând problema dezhidratării, a pierderii
plusului de apă care nu asigură conservarea.
202
Aceasta se realizează rapid în această fabrică în uriaşele cuptoare rotative

situate pe o platformă betonată. În interiorul lor cu ajutorul aerului fierbinte, la o
temperatură de 800-1000 de grade, se opresc aproape instantaneu procesele
biochimice din plantele introduse, inclusiv descompunerea proteinelor şi oxidarea
provitaminei A.
Din aceste cuptoare rotative, furajul deshidratat trece în hala de prelucrare,
unde este măcinat şi transformat în făină de lucernă. În cazul în care se urmăreşte
granularea făinii de lucernă, atunci furajul măcinat este depozitat pe cale pneumatică
într-un buncăr, granularea facându-se cu ajutorul aburului sau a melasei. Întregul
proces de uscare, măcinare, granulare, umplerea sacilor cu granulele de lucernă şi
cântărire este complet automatizat. …
Datele laboratoarelor de specialitate au confirmat că prin deshidratarea făcută
s-au conservat integral substanţele nutritive şi vitaminele pe care le-au avut furajele în
stare verde. Congresul al IX-lea al PCR a stabilit un vast program de dezvoltare a
mijloacelor de producţie şi de organizare modernă a tuturor ramurilor agriculturii
noastre socialiste. …
…“sporirea efectivelor şi a producţiei animale este condiţionată în primul rând
de asigurarea unei baze furajere corespunzătoare”. Punerea în funcţiune a primei
fabrici pentru deshidratarea şi granularea furajelor verzi din ţară se încadrează în
măsurile luate de partidul şi statul nostru pentru modernizarea agriculturii, pentru
perfecţionarea producţiei agricole. Ing. Th. Macarov” România liberă, anul XXIV,
nr 6611, Marţi 18 Ianuarie 1966
Sosirea în ţară noastră a

tovarăşului Ciu En-Lai. România
liberă, anul XXIV, nr 6739, Vineri
17 Iunie 1966
Plecarea din ţara noastră a tovarăşului Ciu

En-lai. România liberă, anul XXIV, nr 6740,
Sâmbătă 25 Iunie 1966
Pe durata vizitei de 8 zile s-a discutat inclusiv
despre canalele de comunicare chino-americane,
iniţiate la începutul anilor ’70 de Kissinger.
203
ION ŞTEFANOVICI
„Flota română: în clişeu cel mai mare vas

produs de şantierele noastre, mineralierul “Petroşani”,
de 12.500 tone, lansat la apă zilele trecute.” România
liberă, anul XXIV, nr 6753, Duminică 3 Iulie 1966
“Bârseştii, localitate până nu

demult necunoscută, se numără astăzi
printre cei mai apreciaţi “colaboratori” ai
constructorilor. Puternicele cuptoare de
ardere – 800 tone fiecare – ale fabricii de
ciment construită aici, cea mai mare de
acest fel din ţară, furnizează mari
cantităţi de “materie primă” şantierelor
ţării. În clişeu: aspect general al fabricii Foto: Agerpres” România liberă, anul
XXIV, nr 6785, Duminică 17 Iulie 1966
„La Ploieşti a început să se producă o nouă fabrică de bioxid de carbon.

Aceasta este dotată cu instalaţii perfecţionate, în cea
mai mare parte realizate în ţară. Întregul proces de
producţie este dirijat de la un tablou de comandă.
Noua unitate are o capacitate de producţie de 1600
kg pe zi, reprezentând o cantitate triplă faţă de aceea
a vechii fabrici de acest fel din localitate. Materia
primă a fabricii o reprezintă gazele arse reziduale de
la centrala termică a combinatului industrial
“Progresul”. (Agerpres)” România liberă, anul
XXIV, nr 6769, Vineri 22 Iulie 1966
204
„După mai puţin de cinci luni de zile de la

intrarea în funcţiune, noua instalaţie de prelucrare a
concentratelor plumbo-zincoase din cadrul Uzinei
chimico-metalurgice de la Copşa Mică - de unde vă
prezentăm o imagine – lucrează la capacitatea
proiectată. Foto: Agerpres” România liberă, anul
XXIV, nr 6786, Joi 11 August 1966, pag 3
„Combinatul de celuloză şi
hartie din Dej, importantă unitate a
industriei noastre chimice dată în
funcţiune anul acesta. Foto: R
Wagner” România liberă, anul
XXIV, nr 6808, Miercuri 7
Septembrie 1966, pag 3
„Zilele acestea şi-a început producţia prima fabrică

de cabluri telefonice din ţară. În clişeu: Aspect din secţia de
izolat cu hârtie a cablurilor urbane. Foto: Mihai Popescu”
România liberă, anul XXIV, nr 6814, Miercuri 14
Septembrie 1966
“Uzina metalurgică – Bucureşti a început să producă forja grea. Lucrătorii

întreprinderii de construcţii speciale
industriale şi montaj au predat
siderurgiştilor un nou obiectiv al
uzinei metalurgice – Bucureşti: forja
grea. După probele la rece, anunţată
săptămâna trecută, la noul sector de
bază al marii uzine bucureştene s-a
trecut la probele la cald. – Presa de
6000 de tone, cea mai mare din ţară,
205
ION ŞTEFANOVICI
principalul agregat al sectorului de forjă grea – ne-a declarat Ştefan Bontea, directorul
general al uzinei – lucrează acum în mod continuu în cadrul probelor la cald. ...
... constructorii şi montatorii pregătesc următoarea premieră de la Uzina
metalurgică-Bucureşti: cel de-al doilea cuptor electric de oţel cu o capacitate de 50
tone. În clişeu: vedere exterioară a noului obiectiv industrial al Capitalei: Uzina
metalurgică-Bucureşti. Foto: Nicu Vasile” România liberă, anul XXIV, nr 6833, Joi
6 Octombrie 1966
“Flota maritimă a ţării noastre s-a

îmbogăţit în ultima vreme cu noi nave moderne. Una
dintre acestea, nava “Sinaia” de 14500 tone, a
acostat de curând în faţa silozurilor din portul
Constanţa, de unde va pleca în prima sa cursă. Foto:
Ion Popovici” România liberă, anul XXIV, nr
6892, Miercuri 14 Decembrie 1966
“Fabrica de negru de fum recent intrată în

probe tehnologice, prima dintre unităţile noii
platforme industriale din zona de sud a oraşului
Piteşti. Foto: Nicu Vasile” România liberă, anul
XXIV, nr 6894, Vineri 16 Decembrie 1966
ANUL 1967
“Vedere amplă compusă cu ajutorul obiectivului fotografic înfăţişează

doar o
parte a
şantierului
de la
Porţile de
Fier. ...
imaginea de
mai sus reprezintă, acum, punctul cel mai important al complexului hidroenergetic şi
206
de navigaţie, care se construieşte pe Dunăre. Aici, la Gura Văii, uriaşul funicular

traversând apa fluviului până la insula Golu, utilajele care sortează tot felul de
agregate, şi, în sfârşit, fabricile de beton (cu o capacitate zilnică de 400 metri cubi)
constituie, un loc, sursa de unde se alimentează toate loturile şantierului. Aici trebuie
căutată geneza viitorului baraj, a uzinei electrice şi a culoarului ecluzei, unde se
“pompează” în ritm tot mai accelerat betonul fabricat la Gura Văii, beton ce capătă
forme şi contururi noi datorită priceperii şi hărniciei constructorilor. Foto: Mihai
Popescu” România liberă, anul XXV, nr 7005, Miercuri 26 Aprilie 1967
„Verticalele din fier şi beton, adevărate coordonate

ale muncii creatoare. Pe şantierul de la Porţile de Fier
lucrările constructorilor şi ale montatorilor se desfăşoară
într-o strânsă interdependenţă. Crearea reciprocă a frontului
de lucru asigură permanent avansul faţă de grafice. În
clişeu: Un aspect din timpul lucrărilor la prima turbină a
centralei electrice. Foto: Nicu Vasile” România liberă,
anul XXVI, nr 7302, Joi 11 Aprilie 1968
„Închipuiţi-vă un uriaş coridor din beton armat lung de peste 650 m şi lat de 34
m, mărginit de ziduri înalte de aproape 23 m,
destinat să “înghită” vasele de mare capacitate,
pentru a le reda Dunării în naval. Aveţi astfel
imaginea ecluzei de la Porţile de Fier. …
Asemeni unui imens fagure de oţel înalt de 34 m,
porţile buscate din aval ale ecluzei se făuresc de
către oameni. Este o replică contemporană a
Porţilor de Fier. Foto: Nicu Vasile” România
liberă, anul XXVI, nr 7303, Vineri 12 Aprilie
1968
“Lucrări de construcţii-montaj la centrala

aval de la Porţile de Fier. Foto: Nicu Vasile”
România liberă, anul XXVI, nr 7310, Sâmbătă 20
Aprilie 1968
207
ION ŞTEFANOVICI
“Pe malul viitorului lac ce se va forma

la Porţile de Fier, prinde contur noul oraş
Orşova. Aici s-au şi construit 17 blocuri cu câte
5–10 nivele, care însumează 700 de apartamente.
În final aici vor fi construite 1840 apartamente.
Alte construcţii social-culturale vor întregi noua
aşezare cum ar fi: două licee, două şcoli
generale, un spital, internat, grădiniţe, creşe,
cinematograf, spaţii comerciale şi altele. În
clişeu: o vedere din noul oraş. Foto: Nicu
Vasile” România liberă, anul XXVI, nr 7315, Vineri 26 Aprilie 1968, pag 3
“Pe şantierul sistemului hidroenergetic de

la Porţile de Fier. Coloşii de beton tind să
egaleze munţii din împrejurimi. Foto: Gh.
Vintilă” România liberă, anul XXVI, nr 7899,
Miercuri 27 Noiembrie 1968
„Alături de noua linie de cale

ferată, recent dată în funcţiune la Porţile
de Fier, se conturează profilul viitoarei
şosele asfaltate. Foto: Gh. Vintilă”
România liberă, anul XXVI, nr 7918,
Luni 16 Decembrie 1968
FLOTA ROMÂNĂ “La şantierul naval

din Constanţa a intrat de curând în funcţiune
un doc plutitor de 15000 tone forţă de ridicare,
cu o lungime maximă de 200 metri şi lăţime
maximă de 40 metri. Prin darea în folosinţă a
noului doc au crescut capacitatea de ridicare a
navelor şi posibilităţile de reparare a unor vase de
dimensiuni mai mari. Foro: S. Videanu”
România liberă, anul XXV, nr 7033, Marţi 30
mai 1967
208
“Sub aripa uriaşelor macarale,

autobasculantele transportă fără încetare piatra care
consolidează şi împlineşte meridianele de piatră ale
noului port maritim românesc – Tomis.
Foto: Nicu Vasile” România liberă, anul
XXV, nr 7036, Vineri 2 Iunie 1967
“Pentru cei 10000 de locuitori ai viitorului oraş Orşova, constructorii

clădesc noi blocuri de locuinţe. Până
acum s-au ridicat blocuri însumând peste
520 apartamente. Şcoala, complexul
comercial, dispensarul, centrala termică şi
alte edificii care se vor construi, vor
întregi faţa nouă a Orşovei. În clişeu:
câteva din blocurile construite. Foto: Nicu
Vasile.” România liberă, anul XXV, nr
7142, Vineri 6 Octombrie 1967
„Lucrările de execuţie la Fabrica de aglomerare a

minereului de pe şantierul Combinatului siderurgic din
Galaţi au intrat într-o fază finală. Iată în clişeul nostru o
vedere exterioară a corpului central şi a benzilor
transportatoare ale aglomeratului de minereu. Foto: Ion
Popovici” România liberă, anul XXV, nr 7172, Vineri 10
Noiembrie 1967
209
ION ŞTEFANOVICI
„Iaşul a cunoscut în ultimii ani o impetuoasă

dezvoltare industrială. Uzina Metalurgică, Uzina
de prelucrare a materialelor plastice, Uzina
electrică, Fabrica de tricotaje Moldova, Fabrica
de mobilă, Complexul de morărit, Fabrica de
uleiuri, sunt numai câteva din marile obiective
construite în zona industrială a Iaşului. Clişeul
nostru vă prezintă frumoasa intrare a fabricilor
“Ţesătura” şi “Tricotaje Moldova”. Foto: Mihai
Popescu” România liberă, anul XXV, nr 7174,
Duminică 12 Noiembrie 1967
În Decembrie 1967, tovarăşul Nicolae

Ceauşescu, care nu ocupa o funcţie publică în stat,
este ales preşedinte al Consiliului de Stat, în locul lui
Chivu Stoica. Maurer este reales în funcţia de preşedinte
al Consiliului de Miniştri. România liberă, anul XXV,
nr 7198, Duminică 10 Decembrie 1967
210
211
ION ŞTEFANOVICI
ANUL 1968
“Combinatul siderurgic Galaţi. Impunătorul

agregat siderurgic pe care îl vedeţi în clişeul nostru, primul
furnal al combinatului gălăţean, dar şi întâiul pe ţară prin
capacitatea sa – 1700 metri cubi – va primi în curând
“botezul focului”. Din momentul în care noul furnal
românesc, carcaterizat printr-un înalt grad de automatizare,
va începe să funcţioneze din plin, el va produce în medie
zilnic circa 3000 tone de fontă lichidă. Producţia lui anuală
va fi de aproape şase ori mai mare decât întreaga producţie
de fontă a României din 1948. Foto: Ion Popovici”
România liberă, anul XXVI, nr 7233, Duminică 21
Ianuarie 1968
„Printre oraşele unde se ridică un

însemnat număr de blocuri de locuinţe se
află şi Câmpina. Amplasate în apropierea
şoselei naţionale, o parte din blocuri – înfăţişate
în imaginea de mai sus – vin să înfrumuseţeze
cunoscuta localitate de pe Valea Prahovei. Foto:
Nicu Vasile” România liberă, anul XXVI, nr
7234, Marţi 23 Ianuarie 1968
La Hârşova constructorii podului de şosea de peste Dunăre continuă montarea

grinzilor prefabricate din beton cu
deschidere de 45 m. La malul stâng,
de unde vă prezentăm imaginea de
mai sus s-a executat incinta de
palplanşe şi platforma de lucru a
instalaţiei de foraj. România liberă,
anul XXVI, nr 7347, Miercuri 5
Iunie 1968, pag 2
212
Poziţia României în raport cu invadarea Cehoslovaciei de către

trupele Pactului de la Varşovia.
“Deschiderea lucrărilor reuniunii O.N.U.

(reuniunii mixte al Comitetului Administrativ de
Coordonare al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi Comitetului
pentru Programe şi Coordonare al Consiliului Economic şi
Social O.N.U.) de la Bucureşti.” România liberă, anul
XXVI, nr 7372, Joi 4 Iulie 1968
“Vizita delegaţiei române de partid şi de stat în Republica Socialistă

Cehoslovacă. Joi dimineaţa (15 august 1968
– I.Ş.) a părăsit Capitala plecând la Praga,
delegaţia de partid şi de stat română condusă
de tovarăşul Nicolae Ceauşescu … care va
face o vizită în Republica Socialistă
Cehoslovacă, la invitaţia preşedintelui
Republicii Socialiste Cehoslovace …
Cu acest prilej, va fi semnat noul
Tratat de prietenie, colaborare şi asistenţă
mutuală dintre Republica Socialistă România şi Republica Socialistă Cehoslovacă.
…” România liberă, anul XXVI, nr 7409, Vineri 16 august 1968
Cinci zile mai târziu, “în ziua de 21 august

a.c. a avut loc şedinţa comună a Comitetului
Central al Partidului Comunist Român, a
Consiliului de Stat şi a guvernului Republicii
Socialiste România” prilej cu care “Tovarăşul
Nicolar Ceauşescu a informat despre situaţia
deosebit de gravă creată ca urmare a
pătrunderii forţelor armate ale unor ţări
socialiste în Republica Socialistă Cehoslovacă”.
213
ION ŞTEFANOVICI
Urmează “impresionanta adunare a oamenilor muncii din Bucureşti.

Vestea pătrunderii ilegale pe teritoriul
Republicii Socialiste Cehoslovace, stat
suveran şi independent, a forţelor armate
aparţinând unor ţări străine, a produs o
profundă emoţie în opinia publică din
România. O expresie a stării de spirit a
poporului nostru în aceste clipe dramatice
a constituit-o uriaşa adunare a populaţiei
din Capitală.”
Din “Cuvântul tovarăşului Nicolae Ceauşescu în faţa adunării populaţiei din

Capitală”
reiese clar
distanţarea
PCR de
celelalte
ţări
socialiste
odată cu
condamnarea acestui act. În acelaşi timp Ceauşescu alege simpatia, respectiv bunele
relaţii politice cu Occidentul şi implicit SUA în detrimentul colaborării economice cu
URSS alături de celelalte ţări economice. Din multitudinea exemplelor prezentate pe
parcursul perioadei 1951 – 1965 a reieşit clar faptul că aceste ţări cu care Ceauşescu
a intrerupt brusc relaţiile în 1968, au sprijinit constant România la nivel de cooperare
tehnică şi economică pe parcursul a 20 de ani. Sprijin care a contat enorm în
dezvoltarea industriei şi agriculturii româneşti.
Din 1968 şi până la sfârşitul anilor ’70, am rămas pe cont propriu
bucurându-ne de simpatia anticomuniştilor occidentali, deşi România era condusă de
Partidul Comunist Român.
Din fericire, România ajunsese la un nivel de dezvoltare a infrastructurii
industriale şi agricole care îi permitea un regim de autodeterminare economică în
condiţii proprii avantajoase.
Devenind “calul troian din interiorul Cortinei de Fier”, Ceauşescu a sperat la
beneficii economice, favorizate de către SUA şi exprimate în special la nivelul
comerţului exterior.
Cât a obţinut de pe urma acestui joc şi mai ales până când, reiese în
continuare din prezentarea datelor.
214
Deocamdată, la nivelul anului 1968, Ceauşescu devine răsfăţatul Occidentului

odată cu condamnarea fermă a invadării Cehoslovaciei.
Din cuvântarea sa din data de 22 august 1968, rostită în Bucureşti am selectat
principalele idei care au marcat evoluţia în plan intern şi extern a României:
“Pătrunderea celor cinci ţări socialiste în Cehoslovacia constituie o mare greşeală şi o
primejdie gravă pentru pacea în Europa, pentru soarta socialismului în lume. … Nu
există nici o justificare, nu poate fi acceptat nici un motiv de a admite, pentru o clipă
numai, idea intervenţiei militare în treburile unui stat socialist frăţesc. …
Delegaţia noastră de partid şi de stat, care a vizitat săptămâna trecută
Cehoslovacia (coincidenţă de proporţii, sau politică de stat fundamentată pe muncă
de informaţii – I.Ş.), s-a convins că poporul cehoslovac, Partidul Comunist din
Cehoslovacia, clasa muncitoare cehoslovacă, bătrâni, femei, tineri, în unanimitate,
sprijină conducerea de partid şi de stat în efortul pentru a îndrepta stările de lucruri
negative moştenite din trecut, pentru a asigura triumful socialismului în această ţară.
…
Am hotărât ca începând de astăzi să trecem la constituirea gărzilor patriotice
înarmate, alcătuite din muncitori, ţărani şi intelectuali, apărătoare ale independenţei
patriei noastre socialiste. …
Noi suntem hotărâţi să acţionăm cu toate forţele, cu toată răspunderea pentru a
contribui la găsirea căilor în vederea rezolvării cât mai rapide a situaţiei create prin
pătrunderea trupelor străine în Cehoslovacia, pentru ca poporul cehoslovac să-şi poată
desfăşura activitatea în linişte. …” România liberă, anul XXVI, nr 7414, Joi 22
august 1968
“În zona industrială de vest a oraşului

Oradea se află în construcţie o nouă unitate a
industriei alimentare – Fabrica de zahăr. Ea va fi
complet automatizată şi va valorifica rezervele de
sfeclă din judeţele Bihor, Satu Mare, Sălaj etc. În
clişeu: aspect al viitoarei fabrici. Foto Agerpres ”
România liberă, anul XXVI, nr 7408, Joi 15 august
1968
215
ION ŞTEFANOVICI
“La întreprinderea agricolă de stat din Luciu Giurgeni judeţul Ialomiţa, a

luat fiinţă cea mai mare orezărie
din ţară, cu o suprafaţă de peste
1300 ha. Irigarea se face cu ajutorul
a două staţii plutitoare cu câte şase
pompe, având fiecare un debit de
750 litri pe secundă. Apa scoasă din
Dunăre ia drumul sistemelor
complexe de irigări cu ajutorul
canalelor ce o împrăştie în mod uniform şi după cerinţele agrotehnicii culturilor de
orez. Extinderea irigaţiilor pe suprafeţe cât mai mari este o problemă de deosebită
actualitate. Foto: Agerpres” România liberă, anul XXVI, nr 7439, Vineri 20
Septembrie 1968
„În cartierul Tătăraşi din Iaşi au

fost construite noi cămine ce vor primi de la
1 noiembrie primii studenţi.” România
liberă, anul XXVI, nr 7445, Vineri 27
Septembrie 1968
FLOTA ROMÂNĂ „Imaginea

noastră vă prezintă “Anina”, al doilea
mineralier de 12.500 tone, înainte de lansarea
la apă. Foto: N. Şarambei” România liberă,
anul XXVI, nr 7446, Sâmbătă 28
Septembrie 1968
216
ANUL 1969
“În acest an o nouă unitate

industrială va intra în funcţiune la Iaşi:
Fabrica de fibre poliesterice.
Foto: Gh. Vinţilă” Scânteia, anul
XXXVIII, nr 7939, Miercuri 8 Ianuarie
1969, pag 3
„Ieri, din Gara de Nord a plecat

primul tren electric înscris oficial în
graficul de circulaţie al căilor ferate.
Foto: M Andreescu” Scânteia, anul
XXXVIII, nr 7978, Duminică 16
Februarie 1969, pag 3
„În curând, carierele de la Gârla şi Tismana vor fi date în exploatare. În

felul acesta,
capacitatea de
producţie a
întreprinderii
miniere Rovinari
va creşte cu 5,5
milioane tone
lignit. Aici au fost montate două imense excavatoare gigant cu roţi şi cupe, precum şi
alte utilaje moderne de un înalt nivel tehnic. Fotografia de mai sus reprezintă
excavatorul gigant de la noua exploatare - Gârla, care va putea excava 1800 tone de
steril şi lignit într-o singură oră. Foto: Agerpres” Scânteia, anul XXXVIII, nr 8027,
Duminică 6 Aprilie 1969
„Vizita în România a Preşedintelui Statelor Unite ale Americii, Richard

Nixon. Sâmbătă la amiază a sosit la Bucureşti preşedintele Statelor Unite ale Americii,
Richard Nixon. ..
217
ION ŞTEFANOVICI
Din toastul preşedintelui SUA, Richard Nixon: “…

Aici, în Europa, noi suntem gata să luăm în consideraţie
toate posibilităţile concrete pentru reducerea tensiunii. …
Suntem gata să ducem negocieri într-un mod foarte
serios, cu privire la problema crucială şi complexă a
armamentelor strategice; vom lua în consideraţie orice
aranjament, care să apere în mod echitabil securitatea tuturor
părţilor, şi care în acelaşi timp ar asigura controlul creşterii
calitative şi cantitative al armamentelor. …
Şi acum domnule preşedinte permiteţi-mi ca

în numele tuturor să exprim din nou aprecierea
noastră … Ştiu că primirea pe care ne-aţi făcut-o
astăzi n-a fost o primire numai pentru mine sau
pentru soţia mea, ci a fost o manifestare de prietenie
pentru poporul american. ..” Scânteia, anul
XXXVIII, nr 8145, Duminică 3 August 1969
„Încheierea vizitei în România a

Preşedintelui Statelor Unite ale Americii, Richard
Nixon.” Scânteia, anul XXXVIII, nr 8146, Luni 4
August 1969
„România-Anglia în finala interzone:

Componenţii de bază ai echipei de tenis a
României – Ion Ţiriac şi Ilie Năstase.”
Scânteia, anul XXXVIII, nr 8146, Luni 4
August 1969, pag 5
218
„Românii au surprins şi au zguduit lumea tenisului. Indiscutabil, o victorie

de prestigiu mondial, fără precedent în istoria
tenisului românesc şi cu atât mai mult pe
deplin meritată. Ţiriac şi Năstase au fost
protagoniştii unei bătălii aprige, în balanţa
căreia au aruncat cu maximă generozitate
măiestria, dârzenia şi voinţa de a învinge,
adeseori împietrind pur şi simplu, pe aprinşii
suporteri englezi din tribunele arhipline ale
Winbledon-ului. Cu rezultatul final de
sâmbătă – scrie ziarul “Sundey Times” –
„românii au surprins şi au zguduit lumea
tenisului”... În clişeu: Îi cunoaşteţi, desigur pe Ion Ţiriac (dreapta) şi Ilie Năstase,
autorii excepţionalei performanţe a tenisului românesc.” Scânteia, anul XXXVIII, nr
8160, Luni 18 August 1969, pag 3
„La Porţile de Fier, trenul şi

maşina circulă acum la cote noi ...”
Scânteia, anul XXXVIII, nr 8291,
Duminică 28 Decembrie 1969, pag
3
ANUL 1970
„Grupul generator de 200 MW

de la termocentrala din Deva a intrat
recent în funcţiune. Foto: S. Cristian”
Scânteia, anul XXXIX, nr 8296,
Duminică 4 Ianuarie 1970
„Miracole concrete în retortele chimiei. Subsolul transilvănean conţine, după

cum se ştie, imense rezerve de sare de o puritate rar întânlită şi calcar – materii prime
219
ION ŞTEFANOVICI
de bază pentru Uzina de produse sodice din Ocna Mureş, pe care o prezentăm, parţial,
în imagine. Capacităţile productive ale uzinei, echipamentul
tehnologic de care dispune, înalta calificare a personalului
creează condiţiile transformării acestor materii prime într-o
gamă variată de produse sodice, însumând peste 20 de
sortimente cu multiple întrebuinţări. Produsele sodice
obţinute aici sunt livrate pieţei – interne şi externe – şi sunt
folosite în diferite ramuri ale industriei. Întreaga uzină este
angrenată într-o puternică activitate creatoare pentru
sporirea producţiei de calitate superioară, scăderea preţului
de cost şi obţinerea unor beneficii cât mai mari. Foto: M.
Andreescu” Scânteia, anul XXXIX, nr 8299, Miercuri 7
Ianuarie 1970
„Şantierul hotelului “Intercontinental”. Foto: Gh.

Vinţilă” Scânteia, anul XXXIX, nr 8302, Sâmbătă 10
Ianuarie 1970, pag 2
„De curând, la Uzina de autoturisme din Piteşti

a intrat în fabricaţie noul autoturism “Dacia - 1300”.
În fotografie: linia de montaj. Foto: Agerpres”
Scânteia, anul XXXIX, nr 8318, Luni 26 Ianuarie
1970
„Pe şantierul celui mai mare pod

rutier din ţara noastră, Giurgeni – vadul
Oii, se înregistrează cu fiecare zi contururi tot
mai precise. Foto: Agerpres” Scânteia, anul
XXXIX, nr 8382, Marţi 31 Martie 1970
220
„La Teiuş, podul peste Mureş – acum

şantier de refacere, va da, în curând, cale liberă
traficului feroviar.”
Scânteia, anul XXXIX, nr 8455,
Duminică 14 Iunie 1970
„În aceste zile se fac pregătiri intense

în vederea deschiderii ... primei ediţii a
Târgului internaţional – Bucureşti 1970. În
fotografie: construcţia unui nou pavilion se
apropie de sfârşit. Foto: M. Cioc” Scânteia,
anul XXXIX, nr 8521, Miercuri 19 August
1970, pag 3
„Noua întreprindere de prefabricate

din beton Buzău va realiza anual 850 de
apartamente, livrate pentru montaj cu grupurile
sanitare şi tâmplărie, precum şi cu finisajul
exterior. De asemenea, în profilul fabricii intră şi
producţia de elemente de beton pentru hale
industriale, stâlpi precomprimaţi pentru linii
aeriene etc. În clişeu: Aspect din balastiera
întreprinderii, intrată de curând în producţie.”
România Liberă, anul XXVIII, nr 8070,
Sâmbătă 3 Octombrie 1970
„ROMEXPO Important eveniment al anului în viaţa economică şi

comercială a ţării, Târgul
internaţional Bucureşti – a cărei
inaugurare festivă are loc astăzi –
se anunţă încă de la prima sa ediţie
ca o prestigioasă întânlire a
tehnicii mondiale în domeniul
construcţiei de maşini, electronicii
şi electrotehnicii. Interesul stârnit
221
ION ŞTEFANOVICI
de întâia manifestare de acest gen găzduită de România, se reflectă în numărul mare de

participanţi – 728 de firme din 30 de ţări – în miile de vizitatori – specialişti, oameni
de afaceri – anunţaţi din toate colţurile lumii. Este un început de tradiţie de bun
augur.” – continuat cu succes până în prezent! România Liberă, anul XXVIII, nr
8077, Duminică 11 Octombrie 1970
„În zona industrială a oraşului Târgovişte vor fi construite în următorii

ani trei mari obiective economice.
Este vorba de Uzina de oţeluri aliate,
Uzina de strunguri şi fabrica de surse
luminoase “Romlux”. În clişeu:
Aspect de lucru de pe şantierul Uzinei
de strunguri Târgovişte. Foto:
Agerpres” România Liberă, anul
XXVIII, nr 8083, Duminică 18
Octombrie 1970
„În 1963, s-a semnat “actul de naştere” al Fabricii de Mobilă din Focşani.
Azi, când producţia acestei unităţi
industriale s-a dublat, asistăm la un nou
debut: apropiata intrare în funcţiune a
fabricii de plăci fibro-lemnoase.
Combinatul de exploatare şi
industrializare a lemnului din localitate
păşeşte astfel într-o nouă etapă de
dezvoltare. Foto: Agerpres” România
Liberă, anul XXVIII, nr 8083,
Duminică 25 Octombrie 1970, pag 3
„Vizita preşedintelui Nicolae Ceauşescu la

Washington.” România Liberă, anul XXVIII, nr
8090, Marţi 27 Octombrie 1970
222
„La Alexandria a început anul acesta

construcţia unui nou obiectiv industrial: Fabrica
de panouri, pupitre şi tablouri de distribuţie.
Clişeul de mai sus vă înfăţişează un aspect din
timpul montajului stâlpilor şi grinzilor halei
principale.” România Liberă, anul XXVIII, nr
8090, Marţi 27 Octombrie 1970
„Pietonii îşi încetinesc în ultimele zile paşii

pentru a urmări trepidaţia febrilă de pe marele
şantier din piaţa Nicolae Bălcescu din Capitală. La
toate obiectivele acestui ansamblu – Teatrul
Naţional, hotel “Intercontinental” şi pasajul
subteran – se lucrează ziua şi noaptea. Foto: Nicu
Vasile” România Liberă, anul XXVIII, nr 8096,
Marţi 3 Noiembrie 1970, pag 3
„În zona industrială Pipera a intrat de curând în funcţiune Uzina de

cinescoape, unul din principalele obiective ale
platformei economice ce se construieşte aici. Dotată
cu instalaţii de înaltă tehnicitate, la nivelul celor mai
recente cuceriri pe plan mondial, uzina este un
exemplu de aplicare în viaţă a hotărârilor partidului
... Foto: Agerpres” România Liberă, anul XXVIII,
nr 8098, Joi 5 Noiembrie 1970
ANUL 1971
„Turnu Severin. (coresp. R.L. – Ion Becheru). Pentru acest an, colectivul
şantierului “Electromontaj” Porţile de Fier are de executat ansamblarea şi punerea în
funcţiune a ultimelor trei agregate ale centralei hidroelectrice de pe Dunăre. Încă în
primele zile ale acestui an, montorii de la Porţile de Fier au încheiat montajul turbinei,
statorului şi rotorului generatorului electric de la hidroagregatul nr.4, primul de
223
ION ŞTEFANOVICI
producţie românească instalat la Porţile de Fier. Acum se lucrează la linia de arbori,

instalaţiile auxiliare şi conexiunile electrice.
La agregatul nr.5 a fost încheiat montajul
aparatului director şi al rotorului turbinei care este
pregătit pentru lansare. Tot aici au început lucrările la
subansamblele generatorului electric.
Ultimul agregat, cel de-al şaselea, se află în
stadiul primelor operaţii de ansamblare. De remarcat
că până acum în centrala hidroelectrică Porţile de Fier
s-a montat o cantitate de 25.000 tone echipamente
hidromecanice. În clişeu: Aspect parţial al de la
hidrocentrala Porţile de Fier.” România liberă, anul XXIX, nr 8156, Joi 14 Ianuarie
1971
“Un obiectiv economic important este combinatul de îngrăşăminte azotoase

din Slobozia. Construcţii impunătoare,
turnuri şi coloane metalice, care au
destrămat monotonia Bărăganului, prind
contururi precise. În 1972 se vor produce
anual 300.000 tone azotat de amoniu şi tot
atâta cantitate uree, ceea ce situează
combinatul pe acelaşi plan cu cele similare
din Turnu Măgurele şi Craiova.” România
liberă, anul XXIX, nr 8159, Duminică 17 Ianuarie 1971
„În plină iarnă, bună pentru constructori, la

Timişoara se ridică noul hotel “Continental”.” România
liberă, anul XXIX, nr 8168, Joi 28 Ianuarie 1971
224
„Unul din noile “oraşe” bucureştene: Bercenii. Alături de Titan, de Drumul

Taberei, de Floreasca, de
Militari şi alte mari cartiere
ale Capitalei, acest masiv
complex de locuinţe din
sudul Bucureştilor
reprezintă o semnificativă
carte de vizită pentru
creaţia colectivă a
arhitecturii româneşti contemporane.” România liberă, anul XXIX, nr 8196, Marţi
2 Martie 1971
„Constituirea Consiliului naţional al

Radioteleviziunii Române. Luni 8 Martie, la
sediul Comitetului Central al Partidului a avut loc
în prezenţa tovarăşului Nicolae Ceauşescu, ...
şedinţa de constituire a Consiliului Naţional al
Radioteleviziunii Române.” România liberă,
anul XXIX, nr 8202, Marţi 9 Martie 1971
„Un nou tip de locomotivă. Locomotiva de manevră cu schimbarea sensului

de mers pe cale hidraulică este una din noile
realizări ale colectivului “23 August” din Capitală.
Noua locomotivă are avantajul unor comenzi
simple, rapiditate şi siguranţă în manevre. Ea este
mai simplă din punct de vedere constructiv, uşor de
exploatat şi întreţinut. În clişeu: Locomotiva aflată
în probe în gara Obor, se comportă excelent aşa cum
ne-a declarat şeful gării. Foto: Nicu Vasile”
România liberă, anul XXIX, nr 8216, Joi 25
Martie 1971
225
ION ŞTEFANOVICI
„Vă prezentăm o vedere generală a Centralei termoelectrice de la

Rogojelu aflată în construcţie. În
prim plan, uriaşa schelărie metalică
a cazanului de peste 10.000 de m.c.
abur pe oră realizat la uzinele
“Vulcan”. Foto: Nicu Vasile”
România liberă, anul XXIX, nr
8226, Marţi 6 Aprilie 1971, pag 3
„Într-un ritm din ce în ce mai alert, lucrările marelui sistem

hidroenergetic şi de navigaţie
Porţile de Fier se apropie de cota
finală. Hidrocentrala de la Porţile
de Fier a cărei imagine v-o
prezentăm mai sus ocupă din
punctul de vedere al capacităţii
totale locul al doilea în Europa
după Volgograd, iar din punct de
vedere al capacităţilor unitare a hidroagregatelor de acest fel (fiecare turbină are o
capacitate de 178 MW) se situează pe primul loc în lume. Ambele centrale, atât cea de
pe malul românesc cât şi cea de pe malul iugoslav, vor produce anual peste 10
miliarde Kwh.” România liberă, anul XXIX, nr 8245, Miercuri 28 Aprilie 1971
„În vara aceasta se va termina construcţia Centralei

termoelectrice de la Mintia, cu o capacitate de 840 MW.
Constructorii s-au angajat ca până la 23 August, mult înainte de
termenul stabilit, să asigure cuplarea grupului energetic numărul
4 şi ultimul la sistemul energetic naţional. În clişeu: vedere
parţială a centralei. Foto: V. Onoiu” România liberă, anul
XXIX, nr 8259, Vineri 14 Mai 1971, pag 3
“La sfârşitul acestui cincinal, 70 la sută

din suprafaţă arabilă a judeţului Ialomiţa va fi
scoasă definitiv de sub efectele secetei. De
menţionat că, în cursul acestui an vor intra în
exploatare în întregime sistemele de irigaţii
226
Gălăţui-Călăraşi şi Pietroiu-Ştefan cel Mare, a căror lucrări au fost începute în anii

trecuţi. În clişeu: Conductele de alimentare şi bazinul principal al sistemului Pietroiu –
Ştefan cel Mare.” România liberă, anul XXIX, nr 8270, Joi 27 Mai 1971”
„Vizita delegaţiei de partid şi guvernamentale

române condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în
Republica Populară Chineză.” România liberă, anul
XXIX, nr 8275, Miercuri 2 Iunie 1971
„Preşedintele Mao
Tzedun şi vicepreşedintele
Lin Biao au avut o
intrevedere cordială cu
tovarăşul Nicolae
Ceauşescu şi ceilalţi membri
al delegaţiei de partid şi
guvernamentale române.”
România liberă, anul XXIX, nr 8277, Vineri 4 Iunie 1971
“Asemeni multor altor oraşe ale ţării, altădată anonime, Caracalul se

înscrie astăzi pe orbita industrializării.
Noua uzine de vagoane, a cărei construcţii a
început recent, va contribui substanţial la
dezvoltarea economică a Caracalului, la
punerea în valoare a potenţialului uman din
această parte a ţării. Dispusă pe o suprafaţă
industrială de peste 2,5 hectare, cu o imensă
hală monobloc având lungimea de 460 metri şi
lăţimea de 160 metri, noua unitate va produce anual 4800 vagoane de marfă şi
cisterne. În clişeu: Aspect de pe şantier. Foto: Agerpres” România liberă, anul
XXIX, nr 8325, Vineri 30 Iulie 1971, pag 3
„Transfăgărăşanul la cote maxime.

Cu puţin timp în urmă informam pe cititorii
noştri despre stadiul lucrărilor la unul dintre
cele mai îndrăzneţe şi inedite şantiere naţionale
– „Transfăgărăşanul”. În ciuda condiţiilor
deosebite de lucru, constructorii acestui drum
227
ION ŞTEFANOVICI
peste Făgăraş – care porneşte de la barajul Vidraru al hidrocentralei de pe Argeş

deruluându-şi cei 89 de kilometri pe conturul lacului, şerpuind spre Cumpăna, apoi
căţărându-se către Piscul Negru şi Vârful Capra, trecând prin cel mai lung tunel rutier
din ţară, de 843 metri, şi rostogolindu-se apoi pe versantul nordic de la Bâlea spre
Cârtişoara şi Arpaş – au reuşit să atingă înainte de termenele planificate cotele maxime
de altitudine – 2055 m. ... poza pag 3” România liberă, anul XXIX, nr 8394, Marţi
19 Octombrie 1971, pag 3
ANUL 1972
“Porţile de fier au intrat oficial în istoria energeticii. Tovarăşii
Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito
s-au întânlit ieri la mijlocul barajului.
Astăzi, 16 mai 1972, în prezenţa
preşedintelui Consiliului de Stat al
Republicii Socialiste România,
Nicolae Ceauşescu şi a preşedintelui
Republicii Socialiste Federative
Iugoslavia, Iosip Broz Tito, a fost inaugurat oficial
Sistemul hidroenergetic şi de navigaţie “Porţile de
Fier”, operă a eforturilor comune ale oamenilor
muncii din republica Socialistă România şi din
Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, simbol
al prieteniei şi colaborării socialiste fructoase, al
bunei vecinătăţi.
La festivitate au participat conducători de

partid şi de stat români şi iugoslavi, reprezentanţi ai
guvernelor ţărilor membre ale Comisiei Dunării,
constructori români şi iugoslavi care au înălţat, în
peste 7 ani de muncă eroică, această monumentală
operă hidrotehnică. 6 imense turbine pulsează în
sistemul energetic naţional peste 5 miliarde kWh
anual.” România liberă, anul XXX, nr 8572,
Miercuri 17 mai 1972
228
“FLOTA ROMÂNĂ. Astăzi se lansează la Galaţi cargoul de 15000 tdw,

cel mai mare vas construit în România. ...
Momentul se cerea a fi consemnat cu majuscule şi
memorat pentru un dublu motiv. În primul rând
pentru că acest vas este cel mai mare construit până
acum în România şi în al doilea rând pentru că el
inaugurează o veritabilă serie, aici urmând a fi
realizate încă 10 asemenea nave. ... Ion Pavelescu”
România liberă, anul XXX, nr 8623, Sâmbătă 15 Iulie 1972, pag 3
„Ritm accelerat de lucru pentru irigaţii. ... Prin eforturile depuse s-a reuşit,
în ultimul timp, să se predea în devans
beneficiarilor circa 7000 ha amenajate
pentru irigat (sistemele Terasa Corabia şi
Gălăţui-Călăraşi), precum şi 4000 ha de
desecări (sistemul Dâmboviţa-Crevedia). În
preajma marii sărbători (23 August – I.Ş.)
s-a pus în funcţiune a doua treaptă de
pompare de la sistemul Sadova-Corabia,
realizându-se parţial staţia L-2.
De asemenea, pe Şantierul sistemului Mostiştea – unde la sfârşitul actualului
cincinal sunt prevăzute să se irige peste 110000 ha din Bărăgan – lucrările sunt în
plină desfăşurare. Aici au fost atacate în devans lucrările de aducţiune şi, totodată, au
început cele de distribuţie a apei. Pe şantierul Plevna – Făurei, de unde vă prezentăm
această imagine – s-au realizat opt kilometri din cei 20 cât va avea, potrivit
proiectului, canalul principal CA-6-sud.” România liberă, anul XXX, nr 8659,
Sâmbătă 26 August 1972
ANUL 1973
“Uzina de alumină de la Tulcea este gata.

Gaudeamus igitur. Şi aici, în această uzină – cea mai
mare şi cea mai modernă uzină de alumină din ţară,
constructorii, montorii, instalatorii, specialiştii,
muncitorii din cele mai diverse şi avansate ramuri ale
industriei şi alte tehnicii – după aproape trei ani de
muncă perseverentă, de eforturi şi strădanii – prinzând
229
ION ŞTEFANOVICI
mereu noi şiraguri de lumini pe fruntea întregului complex industrial, căruia i-a dat
viaţă – pot cânta şi ei acest victorios şi optimist Gaudeamus. …” România liberă,
anul XXXI, nr 8926, Joi 5 Iulie 1973
„Familia de autoturisme de teren “Aro-24” – din care vă prezentăm în

fotografia de mai jos modelele 240 şi 244 –
continuă cu şi mai mult succes o frumoasă
tradiţie inaugurată de “bătrânele” I.M.S.-uri,
aceea de a recolta numeroase elogii din partea
beneficiarilor interni şi externi. …
Pentru a evidenţia calităţile ultimei
promoţii de autoturisme româneşti, vom
menţiona un singur amănunt: la testul făcut de
firma “Ford” – Anglia pe un autoturism “Aro-241” acesta a fost clasat pe locul al
doilea (după Range-Rover) dar înaintea lui “Ford-Bromco”, “Land Rower ” şi a
multor alte mărci de renume. Creator şi producător: Uzina mecanică Muscel.”
România liberă, anul XXXI, nr 8928, Sâmbătă 7
Iulie 1973
„Pe şantierul viitoarei fabrici “Tehnoton” din

Iaşi, în timpul executării montajului mecanizat al
prefabricatelor la Estacada cu reţele exterioare. Foto: I
Stratulat” România liberă, anul XXXI, nr 8928,
Marţi 6 Noiembrie 1973
ANUL 1974
„Consacrând votul unanim al tuturor

conştiinţelor ţării, Marea Adunare Naţională a ales pe
tovarăşul Nicolae Ceuşescu, Preşedinte al
Republicii Socialiste România.” România liberă,
anul XXXII, nr 9152, Vineri 29 Martie 1974
230
„Creşterea productivităţii muncii şi mărirea

gradului de securitate a muncii în subteran constituie o
preocupare permanentă în industria minieră
Complexul mecanic abataj CMA-1, intrat în
producţie de serie în acest an la Întreprinderea de
utilaj minier de la Filipeştii de Pădure permite
mecanizarea operaţiunilor de tăiere şi încărcare a
cărbunelui asigurând în acelaţi timp un sistem modern
de susţinere a galeriilor. Foto: Nicu Vasile” România
liberă, anul XXXII, nr 9152, Vineri 29 Martie 1974
„Premieră a industriei noastre constructoare de maşini. Motorul de 4000

C.P. La întreprinderea constructoare de maşini din Reşiţa a avut loc ieri o premieră a
industriei noastre constructoare de maşini. Este vorba despre realizarea unui nou
motor de 4000 C.P., primul de acest fel şi cel mai mare construit la noi. El face parte
dintr-o nouă familie de motoare de tip “Alco” cu puteri cuprinse între 1500 şi 4500
C.P. urmând ca în următorii ani să înlocuiască complet actualele motoare aflate în
fabricaţie la această întreprindere.
Noua familie de motoare concepută la parametrii tehnicii mondiale va fi
destinată atât transportului feroviar cât şi altor întrebuinţări: platforme marine,
grupurilor electrogene, staţiilor de pompare, ca sursă de producere a energiei electrice
etc. …” România liberă, anul XXXII, nr 9195, Sâmbătă 18 Mai 1974, pag 5
“Un impresionant edificiu bucureştean. În zona de sud a Capitalei pe un

promontoriu situat în marginea
unui lac natural alimentat de
izvoare line, constructorii au
înălţat în numai 8 luni, unul
dintre cele mai frumoase edificii
ale arhitecturii româneşti
contemporane, destinat
sporturilor şi culturii,
manifestărilor de anvergură. … edificiul acesta, dăruit Capitalei în anul 1974, a
îngemănat într-un mod fericit imaginea de ateneu cu aceea a marilor săli de sporturi,
fapt care a mărit considerabil gama posibilităţilor funcţionale. I se spune Sala
Polivalentă. …Ştefan Zidăriţă Foto: Nicu Vasile” România liberă, anul XXXII, nr
9267, Sâmbătă 10 August 1974
231
ION ŞTEFANOVICI
“Un nou tip de autotractor. Constructorii de autocamioane braşoveni anunţă

un nou succes în producţie prin lansarea în
fabricaţie a autotractorului R. 12-215-DFS.
Este vorba despre un autovehicul dotat cu
motor Diesel de 215 CP destinat
transporturilor de mărfuri generale. Având o
cabină complex şi putând utiliza obişnuit o
semiremorcă, noul autotractor poate transporta
o încărcătură totală de până la 17,5 tone
mărfuri şi este recomandat pentru cursele pe
distanţe lungi. Un prim lot de asemenea autovehicule a şi plecat în cursă cu o
încărcătură de mărfuri spre Pakistan. Foto: Nicu Vasile” România liberă, anul
XXXII, nr 9283, Joi 29 August 1974, pag 3
„Fotografia pe care o publicăm mai sus, reprezintă un aspect al drumului

naţional transfăgărăşan. Aşa cum a spus
tovarăşul Nicolae Ceauşescu “Acest drum, ca de
altfel tot ceea ce înfăptuim şi vom înfăptui în
deceniile viitoare, va vorbi peste socole de munca,
dârzenia şi capacitatea creatoare a poporului nostru,
de voinţa sa de a asigura triumful comunismului în
România” (din cuvântarea rostită la festivitatea
inaugurării drumului naţional Transfăgărăşan).
Aşa s-a muncit timp de patru ani la construirea

drumului naţional trnsfăgărăşan. Aşa s-a deschis,
metru cu metru, front de lucru pentru cele 580 de
utilaje şi 1100 de mijloace auto folosite la uriaşa
construcţie rutieră ce traversează munţii Făgăraş.
Pelicula a imortalizat fapte cu valoare de simbol.
Dumneavoastră, cei care parcurgeţi astăzi
Transfăgărăşanul la volanul automobilului, cuceriţi
deopotrivă de măreţia naturii şi a operei oamenilor noştri, nu veţi întânli aceste
imagini.
Ele au rămas în arhive. Şi mai ales în memoria bravilor noştri constructori.
Pentru că dintre toate construcţiile rutiere şi de cale ferată, realizate la noi
dintotdeauna, aceasta este şi probabil va rămâne fără egal prin proporţiile, prin
dificultăţile şi prin splendorile sale, însumând sute de fapte cu adevărat eroice …
232
Revedem Transfăgărăşanul în cifre şi fapte aşa cum ni l-

au descris constructorii înşişi în ziua de neuitat a inaugurării
sale… : zeci de kilometric tăiaţi în stâncă, 4 milioane de m.c.
de derocări şi terasamente; 28 de poduri şi viaducte în beton şi
fier, 7500 buturugi dezrădăcinate pe kilometri de drum;
aproape un kilometru săpat în cremene la o altitudine de peste
2000 m sub vârfurile munţilor pe care zăpada dăinuie şase luni
din douăsprezece.
Nu veţi mai întânli aceste imagini ale unei munci de
maximă încordare şi de geniu ingineresc dar fireşte le veţi
bănui, desluşindu-i
amprentele pe stânci.
Pentru că o asemenea monumentală operă
constructivă se prezintă singură. Transfăgărăşanul
rămâne cel mai temerar drum peste Carpaţi.
Ziua inaugurării sale – 20 septembrie
1974 – a şi devenit o zi memorabilă în istoria
construcţiei noastre socialiste. Ştefan Zidăriţă
Fotografii: Nicu Vasile” România liberă, anul XXXII, nr 9304, Luni 23
„În 1974, Nicolae Ceuşescu comite o

eroare fundamentală. Inspirându-se după
actul politic săvârşit în China de către Mao,
tovarăşul îi înlesneşte tovarăşei accesul în
Comitetul Politic Executiv al CC al PCR.”
România liberă, anul XXXII, nr 9362,
Vineri 29 Noiembrie 1974
„FLOTA ROMÂNĂ. Nava petrolier

“Dacia” de 85250 TDW intrată recent în dotarea
flotei noastre maritime comerciale.” România
liberă, anul XXXII, nr 9387, Sâmbătă 28
Decembrie 1974
233
ION ŞTEFANOVICI
ANUL 1975
“Cea de-a 10-cea ediţie a campionatelor europene feminine de gimnastică s-a

încheiat duminică în oraşul norvegian Skien cu un
succes deplin al tinerei reprezentante a României,
Nadia Comăneci, care a reuşit excelenta
performanţă de a patru din cele cinci medalii de
aur atribuite.
Elevă a liceului din oraşul Gheorghe-
Gheorghiu Dej, Nadia Comăneci, la cei 14 ani încă
neînpliniţi, a ieşit învingătoare din disputa cu cele
mai bune gimnaste de pe continent. ..” România liberă, anul XXXIII, nr 9494, Luni
5 mai 1975, pag 5
„Primul lot de tractoare U-445-H.C. Braşov (corespondentul R.L. – I.

Piticu) Colectivul Întreprinderii mecanice Codlea a realizat
recent, în colaborare cu întreprinderea “Tractorul” Braşov
primul lot de tractoare U-445-H.C. (supraînălţat) cunoscut
în limbajul constructorilor de tractoare şi sub denumirea de
“Cocostârcul”.
Noul tip de tractoare românesc destinat în mod
deosebit lucrărilor agro-viticole întruneşte o serie de calităţi
tehnico-funcţionale, competitive pe plan mondial: cutia de
viteze are nouă trepte pentru mersul înainte şi trei pentru
mersul înapoi, distanţa dintre roţile din faţă şi cele din spate
este reglabilă, s-a asigurat posibilitatea realizării a patru poziţii ale înălţimii
tractorului, etc. graţie acestor calităţi noul tractor românesc are multiple posibilităţi de
utilizare în agricultură. Foto: P.Popovici” România liberă, anul XXXIII, nr 9540,
Vineri 27 Iunie 1975, pag 5
“FLOTA ROMÂNĂ. Bocşa, al doilea mineralier de 55000 tdw a fost

lansat ieri la apă. Ieri la prânz a avut loc la Şantierul naval din Constanţa un
important eveniment ... lansarea la apă a navei “Bocşa” – cel de-al doilea mineralier de
55000 tdw construit cu patru luni mai devreme decât mineralierul “Tomis”, prima
navă de mare tonaj realizată în ţară. Ca şi “Tomis” mineralierul “Bocşa”
impresionează prin dimensiunile sale: 220 metri lungime (exact cât limitele maxime a
234
două terenuri de fotbal) şi 35 meti lăţime. Nava dispune

de un motor capabil să dezvolte o putere de 17.400 CP şi
este înzestrată cu aparatură şi instalaţii de navigaţie
moderne. “Bocşa” intră acum în faza finală de centrare a
motorului, retuşuri şi echipare cu ultimele instalaţii.
Paralel, constructorii navali constănţeni lucrează la
realizarea altor patru mineraliere de acelaşi tip, dintre care
două se află în docuri, într-un stadiu avansat şi se
pregăteşte începerea construcţiei primului petrolier de
150.000 tone, care va purta numele “Independenţa”.”
România liberă, anul XXXIII, nr 9587, Joi 21 August 1975
„90 de nave sub pavilion românesc pe mările şi oceanele lumii. Potrivit

datelor Dispeceratului central al Comandamentului Navigaţiei civile “Navrom”, în
prezent, pe mările şi oceanele lumii se află 90 de nave sub pavilion românesc. În baza
relaţiilor economice pe care România le întreţine cu numeroase ţări de pe toate
continentele, echipajele acestor nave onorează diverse contracte de import şi export.
Cargoul “Petroşani” de pildă, a ajuns în Marea Britanie cu o importantă cantitate de
laminate româneşti pentru firmele din acestă ţară, iar motonava “Predeal” se îndreaptă
spre Port Sudan cu produse ale industriilor uşoară şi constructoare de maşini. În portul
Trabizon (Turcia) se află vasul “Suceava” cu mărfuri generale româneşti. Pentru
firmele din Franţa, navele “Baia Mare” şi “Oradea” au ancorat la danele portului La
Pallice cu mii de tone de azotat de amoniu.
Alte nave sunt aşteptate în ţară cu însemnate cantităţi de materii prime şi alte
produse. Astfel mineralierele “Bucegi”, “Reşiţa”, “Maramureş”, “Bumbeşti” şi
“Livezeni” aduc la Constanţa, minereu de fier din Brazilia. (Agerpres)” România
liberă, anul XXXIII, nr 9593, Joi 28 August 1975, pag 5
ANUL 1976
Sâmbătă 24 ianuarie 1976, ora 1.10, la spital a încetat

din viaţă tovarăşul Emil Bodnăraş.
235
ION ŞTEFANOVICI
“Cu folosirea unor tehnologii şi mijloace tehnice moderne, a unor

materiale corespunzătoare acestora, pe şantierele de
locuinţe de pe şoseaua Giurgiului, una din
principalele artere de penetraţie în Capitală, se
înalţă blocuri de locuinţe având fiecare peste 200 de
apartamente şi diverse magazine la parter. Cele
1400 de apartamente construite aici în mai puţin de doi
ani reprezintă mai mult decât 50 la sută din totalul
locuinţelor construite în Bucureşti din fondurile statului
în întreg cincinalul 1951-1955. La o medie de trei
locuitori pe un apartament înseamnă că aici vor locui
peste 7000 de oameni … În imagine, o ilustrare a sistemului de mare eficienţă prin
care se realizează simultan structura nivelelor superioare şi finisarea celor imediat
inferioare. Foto: Nicu Vasile” România liberă, anul XXXIV, nr 9780, Luni 5
Aprilie 1976
„Nadia şi computerele. ... Elevă în clasa a IX-a a Liceului sportiv din

municipiul Gheorghe Gheroghiu-Dej, “vedeta” competiţiei de la
Montreal a uluit prin maturitatea sa, extrema stăpânire a nervilor
şi prin clasa uimitoare la toate exerciţiile, dar mai ales la paralele
unde a obţinut nota maximă unică şi la bârnă, pe care evoluează
… ca şi la sol.
Spectaculosul rezultat înregistrat de Nadia Comăneci a
depăşit chiar şi “capacitatea” de calcul a computerelor olimpice,
transmite corespondentul agenţiei Reuter,
referindu-se la notele de 10 obţinute de
gimnasta româncă.
Computerele care prelucrează statistic rezultatele tuturor
probelor olimpice nu au indicat nota maximă 10 obţinută de Nadia
Comăneci la paralele inegale şi bârnă. Oficialii olimpiadei au
explicat mai târziu că tehnicienii care au elaborat tabela de marcaj
la computer au fost informaţi cu multe luni înainte că nu poate fi
obţinut la gimnastică un punctaj perfect, adică nota 10, şi, în
consecinţă, computerele nu au fost programate pentru prelucrarea
celei mai înalte note, prima de până acum la gimnastică din istoria
olimpiadelor, în momentul în care arbitrii şi-au anunţat notele
pentru Nadia Comăneci.” România liberă, anul XXXIV, nr 9872,
Miercuri 21 Iulie 1976, pag 5
236
„Cazanul recuperator din fotografie a fost conceput de specialiştii Institutului

de cercetări şi proiectări echipamente
termoenergetice şi executat la Întreprinderea
bucureşteană “Griviţa Roşie”, fiind destinat
industriei chimice. Folosirea căldurii reziduale a
gazelor nitroase din procesele tehnologice a
fabricilor de acid azotic permite să se obţină,
fără nici un consum de combustibil, o cantitate
de 10 tone abur pe oră. Dacă avem în vedere că
pentru producerea acestui abur ar fi fost nevoie
anual de de o cantitate de 10000 tone
combustibil convenţional, este uşor de calculate eficienţa celor 28 de cazane construite
până acum.” România liberă, anul XXXIV, nr 9987, Vineri 3 Decembrie 1976
„160 de ani de teatru românesc. Tribuna militantă a umanismului, a

spiritualităţii poporului nostru.
Convorbire cu Teofil Vâlcu, directorul Teatrului Naţional “Vasile Alexandri”
din Iaşi.
În istoria dezvoltării noastre culturale,
evenimentul celei dintâi reprezentaţii teatrale în
limba română a constituit un mare act de
patriotism pe tărâmul culturii naţionale, datorat
inimosului referendar al şcolii româneşti care a
fost Gh. Asachi. Evenimentul a avut loc în
decembrie 1816, în casele hatmanului Costache
Ghica de la Copou, când s-a jucat “Mirtil şi Hloe”,
adaptare după Gessner şi Florian. Acest act de
naştere la Iaşi a teatrului naţional, a avut rezonanţe
profunde în societatea românească.
Slujind cu credinţă şi devotement neţărmurit aspiraţiile românilor către unire,
libertate şi independenţă, Teatrul naţional şi-a împlinit de la bun început nobila menire
de a contribui la “îndreptarea năravurilor şi cinstirea patriei”, cum scria Iancu
Văcărescu. …
…nu se putea să fie altfel, când teatrul ieşean a avut la conducere personalităţi
de primă mărime ale culturii româneşti: Vasile Alecsandri, C. Negruzzi, M.
Kogălniceanu, apoi M. Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, George Topârceanu, M.
Codreanu, …
237
ION ŞTEFANOVICI
… Teatrul nostru a năzuit dintotdeauna a fi “casa dramaturgului român”. …

Teatrul epocii noastre se situează pe o poziţie înaintată, atât prin tradiţiile
realiste, cât şi prin evoluţia lui spre o artă de idei, bazată pe o esenţializare a
fenomenului social-istoric. Plecând de aici, nu-l putem gândi altfel decât ca pe un
teatru plin de adevăr şi de forţă…” România liberă, anul XXXIV, nr 9989, Luni 6
Decembrie 1976
În condiţiile în care o cutie de carton, ce-i drept de mari dimensiuni, a
substituit fizic instituţia Teatrului Naţional ieşean, mă întreb de ce au îndepărtat
autorităţile locale o realitate atât de plăcută ieşenilor şi anume aceea de “capitală
culturală a Moldovei”?
A ajuns atât de profund dispreţul faţă de
cultura şi identitatea unui oraş încât pe faţada
Teatrului Naţional, aflat “în construcţii de
reconsolidare” de prea mulţi ani – să fie agăţat
un banner cu imaginea de odinioară a acestui
important edificiu?
Păcat că rolul Teatrului Naţional de
“îndreptarea năravurilor” aşa cum spunea nea
Iancu Văcărescu nu a funcţionat şi asupra
conducerii oraşului Iaşi!
Poate în 2016, la împlinirea a 200 de ani de teatru românesc, va fi redeschis şi
Teatrul Naţional din Iaşi.
ANUL 1977
“Cum acţionaţi concret pentru economisirea

lemnului? Folosirea cofrajului metalic pentru stâlpi din beton
monolit, proiectat de Institutul de proiectări construcţii şi produs
de ICMP Bucureşti. Avantajele acestuia: economisirea a 5 metri
cubi lemn la fiecare 1000 metri pătraţi de beton cofrată,
reducerea manoperei de la 1090 ore-om la 270 ore-om, cost …
număr minim de folosiri – 200.” România liberă, anul XXXV,
nr 10022, Vineri 14 Ianuarie 1977
238
„În seara zilei de 4 martie

a.c. (1977) în jurul orei 21.30, a avut
loc un puternic cutremur de
pământ, care a afectat o serie de
zone ale ţării.” România liberă,
anul XXXV, nr 10065, Sâmbătă 5
Martie 1977
FLOTA ROMÂNĂ. „Nava “Independenţa”. În urmă cu doi ani, în faţa

secretarului general … muncitorii, tehnicienii şi inginerii şantierului naval din
Constanţa s-au angajat ca prima navă de 150.000 tdw
construită de ei şi purtând denumirea “Independenţa”,
să fie terminată în cinstea măreţei sărbători a poporului
nostru …
În aceste zile, lucrările au intrat în faza finală.
Acum se execută ultimele operaţiuni pentru montarea
elicei, piesă de circa 34.000 kg. …
De asemenea, constructorii lucrează de zor la
instalaţiile de punte, la instalaţiile de legare şi ancorare
la cârma vasului. În acelaşi timp, se termină lucrările
altor importante compartimente ale navei: camera de
comandă a pompelor, camera motoarelor etc. …
Uriaşa navă … impresionează prin dimensiunile sale, fiind egală ca lungime cu
trei terenuri obişnuite de fotbal. Nu este lipsit de importanţă nici faptul că înălţimea
petrolierului este asemănătoare unui bloc cu 15 etaje. Noul vas – cel mai mare
construit în ţara noastră – este echipat cu un motor de 28.000 CP şi dezvoltă o viteză
de 16 noduri.
Eroice fapte de muncă înscriu navaliştii constănţeni şi la realizarea
mineralierelor de 55000 tdw “Botoşani” şi “Borsec”, primul fiind pregătit pentru
lansarea la apă, iar al doilea pentru probe la mare. Ion Popovici” România liberă,
anul XXXV, nr 10115, Marţi 3 mai 1977
„Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a făcut ieri o vizită de lucru pe şantierele

metroului bucureştean. ... Prezentând stadiul actual al lucrărilor, gazdele arată, între
altele, faptul că staţiile dispun de peroane largi şi spaţii suficiente pentru a evita
aglomeraţia, slujind totodată, şi ca pasaje subterane pentru pietoni în pieţele cele mai
239
ION ŞTEFANOVICI
circulate. Staţia Piaţa Unirii, de pildă, a fost

proiectată la o capacitate de 60.000 călători pe oră.
Trenurile subterane, care, la orele de vârf, vor
trece pe aici la intervale scurte, vor putea transporta,
fiecare, în cele 6 vagoane, câte 1200-1400 persoane
...” România liberă, anul XXXV, nr 10260, Joi 20
Octombrie 1977
ANUL 1978
Începând cu acest an, - mai exact cu cea

de-a 60-cea zi aniversară a tov. Ceauşescu,
propaganda politică privind cultul personalităţii
lui Nicolae Ceauşescu cunoaşte o puternică
intensificare. Am întânlit la începutul anului
1978, elemente noi de propagandă, ce constau
în elogii venite din partea „artiştilor
poporului”. Un astfel de exemplu îl constituie
tabloul realizat de pictoriţa amatoare Elena
Dobriceanu Cocorăscu. O altă categorie de
artişti, implicaţi în munca de propagandă
politică sunt şi poeţii. Un viu exemplu: Petre Stoian cu următoarele poezii, din care
am selectat câteva versuri de o profunzime extraordinară:
“Imn marelui bărbat
Făclie de lumină rămâne pentru ţară
Stejarul ce strămoşii de veacuri îl visară,
Plantat între luceferi cu tâmplele altoi,
De rod al bucuriei şi vegetale ploi.”
240
Manifest iubirii
Ne este poezia un manifest iubirii,
Bărbatului de ţară o dăruim cu drag.
Mulţi ani să ne trăieşti, părinte-al împlinirii,
În dacica cetate cu tricolorul steag.
Când spunem Ceauşescu, nu spunem doar un nume,
Ci slava unui cântec ce vine din străbuni.
Cu el în fruntea ţării suntem în omenire
O oaste de lumină ce macină furtuni. Petre Stoian” România liberă, anul
XXXVI, nr 10335, Marţi 17 Ianuarie 1978, pag 3
Dar nu numai pictorii amatori

şi-au închinat munca iubitului
conducător. Iată o pictură elaborată
de Sabin Bălaşa. Pentru a nu fi greşit
înţeles, fac menţiunea că personal nu
aprob, dar nici nu condamn faptul că
foarte multe peronalităţi au contribuit
la formarea şi radicalizarea gândirii
dictatoriale şi acţionării pe cale de
consecinţă a tovarăşului Nicolae
Ceauşescu. Din păcate însă, amprenta
cultului personalităţii dusă la extrem a
marcat viaţa cotidiană a românilor în
perioada 1980-1990. Totuşi, rămân de
netăgăduit – aşa cum vom observa în continuare – realizările obţinute din punct de
vedere socio-economic şi în aceşti ultimi 10 ani. România liberă, anul XXXVI, nr
10339, Sâmbătă 21 Ianuarie 1978
241
ION ŞTEFANOVICI
“Imaginea alăturată surprinde un aspect din timpul

lucrărilor de montaj a construcţiei metalice de la prima
oţelărie electrică a Combinatului siderurgic de la
Călăraşi. După ridicarea tuturor stâlpilor de susţinere a
halei, echipa condusă de Ion Popescu şi maistrul Ilie Călin
a trecut la montajul primelor ferme metalice ce alcătuiesc
structura acoperişului. ...” România liberă, anul XXXVI,
nr 10365, Marţi 21 Februarie 1978
„Spitalul clinic al
municipiului Bucureşti, cea mai
mare unitate spitalicească din ţară,
dotată cu cele mai moderne utilaje
medicale, care va asigura îngrijirea
sănătăţii pentru un mare număr de
cetăţeni.” România liberă, anul
XXXVI, nr 10376, Luni 6 martie
1978, pag 3
„Imaginea noastră prezintă

Zimnicea, aşa cum se înfăţişează acum, la un
an după cutremurul devastator de la 4 martie.
Un vast şantier care schimbă din temelii
oraşul, transformându-l într-un centru
puternic şi înfloritor.” România liberă, anul
XXXVI, nr 10376, Luni 6 martie 1978, pag
3
242
„Noua fabrică de sticlărie de menaj din

Tg. Jiu.
Aspect din secţia gravură.” România
liberă, anul XXXVI, nr 10376, Luni 6 martie
1978, pag 3
„În lungul său drum spre Marea Neagră, la mai

puţin de 80 de kilometri după ce a scăpat din turbinele
marii hidrocentrale de la Porţile de Fier I, Dunărea
întânleşte în cale o insulă – Ostrovul Mare – şi este nevoită
să-şi împartă apele în două fire: Dunărea mare şi Dunărea
mică. Aici au amplasat specialiştii români şi iugoslavi
locul viitoarei hidrocentrale Porţile de Fier II, aici pe insula
fluviatilă Ostrovul Mare şi-au fixat constructorii noştri
statul major al lucrărilor de execuţie a noului obiectiv
energetic de pe Dunăre.
Aşa cum se vede din imaginea de mai sus, lucrările
au demarat cu numeroase operaţii de foraj geologic în
vederea studierii rocilor de fundare a barajului. Sondeuzele
conduse de specialişti lucrează atât pe uscat, aproape de
mal, cât şi pe apă, pe platforma plutitoare special amenjată. Însuşi acest uriaş volum de
lucrări pregătitoare anunţă, de pe acum, complexitate examenului pe care îl are de
trecut, încă o dată, şcoala românească de construcţii hidrotehnice, şcoală apreciată
tocmai pentru seriozitatea şi temeinicia soluţiilor aplicate şi a calităţii execuţiei. ...
Constructorii au început lucrările de excavare la
centralele viitorului sistem în momentul în care marea
hidrocentrală Porţile de Fier I furniza sistemului nostru
energetic cel de-al 35-lea miliard kwh de la punerea sa în
funcţiune la capacitate normală;
Sistemul Porţile de Fier II va avea în final o
putere instalată de 432 MW şi va livra anual fiecăreia din
cele două ţări câte 1,2 miliarde kWh;
Construirea noului obiectiv va implica realizarea
unui întins lac de acumulare şi a două ecluze de mare
243
ION ŞTEFANOVICI
capacitate, ce vor asigura dezvoltarea şi modernizarea navigaţiei pe Dunăre. Totodată,

sistemul Porţile de Fier II, este astfel proiectat încât, prin exploatarea coordonată cu
hidrocentrala Porţile de Fier I, să se asigure utilizarea optimă a potenţialului
hidroenergetic al Dunării pe acest sector;
Complexul de lucrări ce se va executa va influenţa pozitiv, în acelaşi timp,
dezvoltarea de ansamblu a întregii zone amenajate, constibuind la extinderea
colaborării româno-iugoslave şi în domeniul transportului şi turismului;
Primele hidroagregate vor fi puse în funcţiune în anul 1983, iar capacitatea
finală va fi atinsă în anul 1984;
Realizarea importantului
obiectiv presupune executarea unui
mare volum de lucrări. Se vor
excava 13 milioane m.c. pământ şi
marnă, se vor turna peste 1,8
milioane m.c. betoane, se vor
monta, deasemenea, echipamente
însumând peste 70000 tone.
Din mal porneşte prima oprelişte a Dunării făcută de mâna omului în această
zonă. De aici începe batardoul aval. Este practic un dig din balast şi piatră, etanşat cu
ecran de palplanşe metalice. ... Se va
crea astfel o mare incintă îndiguită,
unde urmează să se construiască pe
uscat cele două centrale electrice şi
barajul deversor prevăzut pe braţul
principal al Dunării.
Pentru înaintarea lucrărilor în
apă se execută în aceeaşi zonă
operaţii de protecţie a albiei pe tot
traseul batardoului. ...
În Ostrovul Mare se
conturează şi un orăşel al constructorilor.” România liberă, anul XXXVI, nr 10382,
Luni 13 martie 1978, pag 3
244
“Vizita preşedintelui Nicolae Ceauşescu în Statele

Unite ale Americii.” România liberă, anul XXXVI, nr
10409, Joi 13 aprilie 1978
„Moment de cea mai mare însemnătate în analele relaţiilor de prietenie şi

colaborare româno-britanice: ieri a început vizita de stat a Preşedintelui Nicolae
Ceuşescu în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.” România liberă,
anul XXXVI, nr 10409, Joi 13 aprilie 1978 România liberă, anul XXXVI, nr
10461, Miercuri 14 Iunie 1978
„Herculane: unul din noile hoteluri.”

România liberă, anul XXXVI, nr 10511, Vineri 11
August 1978
„Grupul nr 4 Ozana este numele zonei de construcţii masive cuprinsă

între intrarea Ion Şulea şi limita de sud-est a cartierului Titan. Aici se înalţă o
“pădure de blocuri” – circa 2000 de apartamente. Construcţia ansamblului “Ozana” cu
11 blocuri (aproape 2000 apartamente) a început în toamna trecută. Acest şantier este
condus de inginerul Ion Drăgulănescu, al cărui colectiv dovedeşte spirit de organizare,
seriozitate, răspundere.” România liberă, anul XXXVI, nr 10530, Luni 4
245
ION ŞTEFANOVICI
„Tractoarele fabricate la Craiova se

îndepărtează de imaginea clasică, datorită
mecanismelor accesorii care le fac apte pentru
utilizări complexe. În clişeul din dreapta, un
nou lot de tractoare echipate cu dispozitive
hidraulice de ridicare. Creşterea puterii
economice a Doljului determină – ca în toate
judeţele ţării – profunde transformări pe plan
social. Vechea cetate a Băniei se înscrie rapid
pe coordonatele modernizării – mărturie stând
şi edificiul marelui magazin universal “Mercur””. România liberă, anul XXXVI, nr
10532, Miercuri 6 Septembrie 1978
“Strada Lujerului 22: o adresă la care

se construiesc 500 de apartamente, dar aceasta
se face de doi ani, când într-un an construcţia ar
fi trebuit să fie gata.” România liberă, anul
XXXVI, nr 10555, Marţi 3 Octombrie 1978,
pag 3
Din ramurile de vârf ale tehnicii, în domeniile de vârf ale producţiei
„Autobasculanta DAC – 90 612 cu

o capacitate de încărcare de 50 tone,
destinată marilor şantiere.” România liberă,
anul XXXVI, nr 10556, Miercuri 4
Octombrie 1978, pag 3
246
„AFP-180, maşină orizontală de alezat şi frezat cu

pinolă, cel mai mare agregat construit la Întreprinderea de
maşini-unelte şi agregate din Bucureşti.” România liberă,
anul XXXVI, nr 10556, Miercuri 4 Octombrie 1978, pag 3
„Locomotiva Diesel hidraulică

de 2400 CP, creaţie a constructorilor de
maşini de la “23 August” – Bucureşti.”
România liberă, anul XXXVI, nr 10556,
Miercuri 4 Octombrie 1978, pag 3
ANUL 1979
Din 6 ianuarie 1979, implicarea tovarăşei Elena Ceauşescu în conducerea

statului român capătă un caracter
oficial. Din acest an şi cultul
personalităţii dobândeşte în România un
caracter bivalent, fiind îndreptat atât
asupra tovarăşului cât şi a tovarăşei.
Din 6 ianuarie deoarece aceasta
este ziua de naştere a tovarăşei Elena
Ceauşescu.
Cu acest prilej, pictorul Sabin
Balaşa le închină o nouă operă de artă
denumită “Tineri mereu în Ţara
tinereţii”.
Omagiile curg şi ele:
247
ION ŞTEFANOVICI
“Din inimă,
Femeie – comunist şi mamă
înţeleaptă
Cu sevele luminii în suflet ca un
râu.
Cu bucuria muncii în a ştiinţei
treaptă
Şi demnitatea caldă ca foşnetul
de grâu. ...” Alexandru Sfârlea, muncitor Oradea” România liberă, anul XXXVII, nr
10636, Sâmbătă 6 Ianuarie 1979
Personal nu întrezăresc o gravitate deosebită în aceste atitudini, ce presupun
închinarea de ode iubiţilor conducători.
Gravitatea constă însă în
implicarea directă a tovarăşei în
problemele curente ale ţării, la cel
mai înalt nivel, în condiţiile unei
structuri de stat supercentralizate.
Cu alte cuvinte aceasta înseamnă
că în proporţie covârşitoare, toate
deciziile luate la vârf se propagau
– prin impunere – la toate
nivelurile ierarhice.
De aceea, eu consider că influenţa tovarăşei a fost nefastă, dar a cântărit doar
50%. Cealaltă jumătate de vină, pentru situaţia degradantă în care a ajuns ţara în
perioada anilor ’80, se datorează anturajului imediat al şefului statului, care l-a
ajutat să ajungă în situaţia din 1989, trăgând ţara după ei.
“Profil bucureştean 1979. Se conturează noi profiluri urbanistice: calea

Moşilor, şos Ştefan cel Mare, zona de Sud, calea Crângaşi; În 1979 urmează să se
construiască peste 40000 de apartamente, 163 de săli de clasă, grădiniţe cu 3175 de
locuri, un cinematograf în cartierul Berceni; Se afirmă tot mai pregnant un peisaj
architectural divers;
Anul acesta întră în funcţiune primul tronson al metroului; înaintează lucrările
la pasajul Obor şi se vor începe cele de la pasajul Podul Grant;
248
Va creşte gradul de confort urban, prin modernizarea arterelor de circulaţie,

dezvoltarea reţelei de apă şi
termoficare;
Va spori parcul de
vehicule pentru transportul în
comun; noi spaţii de agrement
în parcurile Plumbuita şi
Pantelimon.” România
liberă, anul XXXVII, nr
10641, Vineri 12 Ianuarie 1979
““PORTARO” – autoturismul de teren românesc „ARO” asanblat în

Portugalia. Faima autoturismului românesc de teren a depăşit de mult graniţele
continentului. Exportat în peste 50 de ţări,
ARO poate fi întânlit astăzi pe drumurile
forestiere canadiene, pe câmpurile petrolifere
columbiene, prin zonele de deşert egiptene ori
iraniene, printre lanurile din Portugalia, R.F
Germană, Italia. În Irlanda, de exemplu,
funcţionează de mai mulţi ani o linie de
montaj aprovizionată de ţara noastră cu toate
componentele tipului “ARO-240”, cu excepţia
motorului. O linie de montaj completă pentru
“ARO-240” funcţionează şi în Egipt, cu
rezultate foarte bune. …
Importatori din întreaga lume continuă să-şi manifeste preferinţa pentru
autoturismul de teren românesc “ARO-240”. RP Chineză, Cehoslovacia, RD
Germană, Ungaria, Polonia, RF Germană, Turcia, Grecia, Marea Britanie, Egiptul,
Algeria, Irakul, Siria, Nigeria cumpără anual cantităţi importante de autoturisme de
teren ARO, unele dintre ele de ordinul miilor de exemplare; Canada a comandat în
acest an 2500 de autoturisme ARO, iar Columbia va asigura circa 45 la sută din totalul
importurilor cu autoturisme ARO.
Autoturismele de teren ARO au fost medaliate cu aur la prestigioase saloane
internaţionale auto (Paris, New York, Brno, Leipzig, Prato-Italia). …” România
liberă, anul XXXVII, nr 10667, Luni 12 Februarie 1979, pag 5
249
ION ŞTEFANOVICI
Exporturile României. Un domeniu în care din 1979, Ceauşescu a

implementat o politică dusă la extrem. Din acest an, cea mai mare parte din producţia
României a început să meargă la export. Iată că bunele relaţii externe întreţinute
constant de către preşedintele Ceauşescu, au dat roade.
Din păcate însă, dorinţa tovarăşului de a amplifica exponenţial modernizarea
României a omis un singur aspect: nevoile românilor.
Mergând pe exemplul autoturismelor, în România s-a produs în perioada
1980-1989 un paradox.
Producţia de automobile era mereu în creştere. Românii aveau banii necesari
cumpărării unui autoturism. Dar chiar şi în condiţiile în care achitau preţul aferent
respectivului autoturism, maşina era livrată într-o perioadă ce putea dura până la un
an şi chiar mai mult.
Explicaţia rezidă în faptul că într-o proporţie covârşitoare, producţia de
automobile mergea la export. Situaţia s-a agravat în momentul în care producţia
alimentară a mers la export. Totul a culminat cu momentul în care Ceauşescu a
hotărât şi plata integrală a datoriei externe, dar despre aceasta vom discuta la
momentul oportun.
“...este necesar ca, aşa cum s-a stabilit, să fie recuperate în cel mai scurt
timp toate nerealizările la export pe anul trecut, să fie livrate toate produsele
pentru care am avut contracte certe şi pe care le solicită, de altfel, partenerii
noştri externi. Să asigurăm o politică corespunzătoare în realizarea exporturilor,
pentru păstrarea unei balanţe comerciale şi a balenţei de plăţi echilibrate.”, din
cuvântarea Tovarăşului Nicolae Ceauşescu rostită cu ocazia Plenarei CC al PCR din 1
februarie a.c. România liberă, anul XXXVII, nr 10668, Marţi 13 Februarie 1979
Contravaloarea produselor exportate era folosită primordial în construcţia

obiectivelor economice şi sociale, respectiv pentru asigurarea continităţii producţiei,
pentru plata salariilor, pensiilor şi asigurărilor sociale.
“Luni începe construcţia unui bloc, sâmbătă se mută în el locatarii.

Fabricile de case, în cât mai scurt timp din faza de proiect în cea de şantier. Rezultat al
unei tehnologii de vârf, performanţa constructorilor braşoveni de a începe luni
construcţia unui bloc şi sâmbătă să-l dea în folosinţă este pe cale de a deveni un fapt
de serie, şi, totodată, un prilej de mândrie pentru ei, întru-cât e vorba de generalizarea
pe scară naţională a acestei tehnologii. Deocamdată capacitatea de producţie a
elementelor spaţiale echipate şi finisate din fabrică în industria prefabricatelor
250
reprezintă sub un procent din sarcinile de dare în folosinţă aferente anului curent. Mai
exact 1300 de apartamente. Cifrele de mai sus
rezumă, în realitate două adevăruri diferite. Primul
este acela că ICIM Braşov poate produce cu 300 de
apartamente în plus faţă de cele 1000 pentru care a
fost proiectată linia lor tehnologică, aşa cum arată
chiar calculele autorilor, “rezervă” care trebuie
neapărat valorificată – dar nu a fost încă, din cauza
unor deficienţe în aprovizionarea cu ciment,
obiective sanitare, accesorii etc. Cel de-al doilea
adevăr este acela că fabricile de la Braşov şi
Craiova, lucrând în tehnologii diferite însumează
laolaltă la ora actuală o producţie anuală de 1300 de
apartamente.
Când în toate judeţele ţării, fără excepţii,
sunt cereri mari de locuinţe, iar ritmul de
construcţie este necesar să fie accelerat, devine esenţial ca tehnologiile de vârf în
domeniul prefabricării să fie multiplicate neântârziat în alte fabrici ... cu atât mai mult
cu cât termenele lor de punere în funcţiune au fost nominalizate, prin plan, în anii
1979 şi 1980. … ” România liberă, anul XXXVII, nr 10668, Marţi 13 Februarie
1979
Dar populaţiei nu i s-au mai asigurat nevoile colaterale aflate şi ele într-o
continuă dezvoltare “multilaterală”.
Am urmărit pe Discovery, o emisiune în care erau prezentate cele mai grozave
maşinării din lume. Una dintre ele era o roată imensă cu rol în extracţia minereurilor.
Bineînţeles că era de producţie americană. De aceea, răsfoind ziarele, mi-a captat
atenţia un utilaj similar, dar de producţie românească şi datat din anul 1979.
Principiul de funcţionare este identic! Din poză reiese faptul că şi proporţiile sunt
asemănătoare. Diferenţa constă bineînţeles în tehnicitate, dar în acest interval de timp
de 30 de ani, ar fi ajuns şi românii la procedee similare cu cele americane, sau poate
chiar i-am fi depăşit. Realitatea actuală este însă cruntă, întru-cât în România nu se
mai poate discuta de minerit.
“O nouă dimensiune a mineritului. Utilajul din imagine este o dovadă

concludentă a impresionantului efort de dotare a mineritului din bazinul carbonifer al
Olteniei.
251
ION ŞTEFANOVICI
Excavatorul 1400 are un imens rotor cu 18 cupe: nouă

tăietoare şi nouă încărcătoare. Fiecare cupă are o capacitate
de 1400 litri. Imensul utilaj este deservit pe schimb de un
echipaj format din nouă oameni: excavatorişti, electricieni şi
lăcătuşi. Un asemenea excavator de mare randament şi înaltă
productivitate nu poate fi mânuit decât de muncitori cu o
calificare superioară cum sunt şeful de brigadă Ion Popescu
II, lăcătuşul Constantin Filipescu şi electricianul Vasile
Ciocan. ...
Utilaje
asemănătoare,
dirijate de mineri cu un bogat bagaj de
cunoştinţe mecanice, electrice,
hidraulice şi chiar geologice, întânlim în
întreaga Oltenie.” România liberă,
anul XXXVII, nr 10759, Joi 31 Mai
1979
FLOTA ROMÂNĂ. “Perspective noi în construcţia de nave. În Programul-

directivă de cercetare
ştiinţifică, dezvoltare
tehnologică şi introducere a
progresului tehnic în perioada
1981-1990 şi direcţiile
principale până în 2000 se
subliniază că “... în
transportul naval cercetarea
se va dezvolta în direcţia
optimizării structurii şi utilizării flotelor maritime, fluviale şi tehnice, extinderii
containerizării, perfecţionării activităţii portuare”. Aşadar, dezvoltarea continuă a
industriei navale, datorită cerinţelor tot mai mari privind dotarea flotei de transport, a
porturilor şi a şantierelor de construcţii de interes naţional cum sunt Canalul Dunărea-
Marea Neagră, Portul Agigea şi Canalul Dunăre-Bucureşti, pun în faţa proiectanţilor
şi constructorilor navali, în cincinalul 1981-1985 sarcina de a realiza şi livra nave
maritime specializate – cum ar fi: multifuncţionale, port-containere, port-barje – nave
combinate şi mixte, nave pentru porturi, remorchere şi împingătoare de mare putere
maritime şi fluviale, nave de pasageri, nave tehnice şi de serviciu. … Putem sublinia
că, încă de pe acum, pentru realizarea în ţară a echipamentelor navale necesare dotării
navelor ce se construiesc în şantierele navale de la noi s-a întocmit un program special
… Este vorba de asimilarea motoarelor principale de propulsie Diesel, generatoare,
pompe, instalaţii de aer condiţionat, instalaţii frigorifice, motoare electrice, caldarine,
252
echipamente de punte care să satisfacă aproape integral dotarea navelor pentru export
şi intern. … În acelaşi timp continuă activitatea începută, încă de la înfiinţarea
Institutului (Institutul de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică pentru construcţii
de nave din Galaţi), de asimilare a unor noi tipuri de nave cum ar fi: cargoul de linie
de 12000 tdw, navă frigorifică de 3000 tdw, remorchere maritime salvator, spărgător
de gheaţă de 6000 CP etc. …” România liberă, anul XXXVII, nr 10858, Marţi 25
Septembrie 1979
„Două premiere
navale: Prima navă
românească pe pernă de
aer şi prima navă
românească de cercetări
oceanologice.
Prima navă
românească pe pernă de
aer - o navă rapidă pe pernă de aer cu pereţi laterali, construcţie sută la sută
românească, de la concepţie la ultimul şurub folosit în fabricaţie este o realitate. Ea
poate transporta 36 de persoane, a realizat deja pe distanţa Galaţi – Tulcea şi retur o
viteză medie de 57 km/h, este acţionată prin propulsie cu jet reactiv de apă, pescajul
său este redus la 25-30 cm, fiind competitivă în câteva zone importante ale Deltei.
Prima navă de cercetări oceanice aşa cum a fost ea gândită şi concepută de
specialiştii noştri este comparabilă cu cele mai bune nave de acest gen realizate la ora
actuală în lume. Nava poate naviga şi în gheţuri şi în apele calde, practic oriunde în
oceanul planetar. ...” România liberă, anul XXXVII, nr 10924, Marţi 11 decembrie
1979
ANUL 1980
“Canalul Dunăre – Marea Neagră km 61+800.
Kilometrul “61+800” al canalului Dunăre – Marea
Neagră este intersecţia acestuia cu şoseaua Constanţa-
Mangalia. De o parte şi de alta a şoselei, după ce ai trecut
pe sub o impresionantă bandă rulantă, intri în domeniul
de lucru al oamenilor ce mânuiesc excavatoare,
buldozere, basculante de 16 şi 25 de tone. Se prefigurează
viitorul nod hidrotehnic Agigea, care va cuprinde două
253
ION ŞTEFANOVICI
porturi de aşteptare – amonte şi aval – două ecluze, podul rutier suspendat şi podul de
cale ferată. …” România liberă, anul XXXVIII, nr 10957, Luni 21 Ianuarie 1980,
pag 5
„Pe traseul viitorului Canal Dunăre –

Marea Neagră s-a deschis un nou front de
lucru: şantierul din zona km 23 – 23,700, zonă
unde urmează să se realizeze – în condiţii de
derocări în piatră şi stâncă – un volum de
750.000 mc excavaţii. ...” România liberă, anul
XXXVIII, nr 10961, Vineri 25 Ianuarie 1980,
pag 5
Din 1980, “Tovarăşul” îşi intensifică preocupările în domeniul agriculturii.

Implicarea sa în agricultură avea un carcater specific şi consta în analiză la
faţa locului împreună cu specialiştii şi răspunzătorii locali.
Deşi în toate impostazele imortalizate, apare dând indicaţii exacte care
trebuiau urmărite cu sfinţenie, analizele de fond implicau intotdeauna opiniile
specialiştilor.
Din multitudinea de exemple voi ilustra doar unul, dar care indică cu precizie
maniera de lucru a tovarăşului împreună cu specialiştii şi răspunzătorii locali.
“Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a făcut ieri

o vizită de lucru în judeţul Ilfov, inspectând la faţa
locului, împreună cu specialiştii, modul cum se
desfăşoară lucrările de îmbunătăţiri funciare într-
una din zonele agricole situate la nord de Bucureşti.
În această vizită, tovarăşul Nicolae Ceauşecu a fost
însoţit de tovarăşul Angelo Miculescu, viceprim-
ministru al guvernului, ministrul agriculturii şi
industriei alimentare.
De la bordul elicopterului, secretarul general
al partidului a examinat o vastă zonă agricolă,
254
afectată de excesul de umiditate în urma ploilor

abundente din această primăvară. Suprafeţele
plane sunt punctate de numeroase crovuri
(terenuri degradate care băltesc din cauza
excesului de umiditate), care însumează mii de
hectare de pământ arabil cu o productivitate
foarte scăzută. Iată o situaţie, prezentă şi în alte
zone agricole ale ţării, care reclamă măsuri
urgente, executarea unui ansamblu de lucrări de
îmbunătăţiri funciare pentru recuperarea unor
însemnate suprafeţe care pot aduce o mare
contribuţie la creşterea producţiei agricole.
Elicopterul aterizează pe şantierul de hidroamelioraţii de lângă satul Dimieni,
comuna Tunari. Secretarul general al partidului este întâmpinat de tovarăţii Vasile
Muşat, prim-secretar al Comitetului judeţean Ilfov al PCR, Ion Iliescu (viitorul
preşedinte al României), preşedintele Consiliului Naţional al Apelor, Enache Sârbu,
adjunct al ministrului agriculturii şi industriei alimentare, Dumitru Teaci, secretar
ştiinţific al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, de specialişti.
În faţa unor hărţi şi grafice sunt prezentate planurile de lucrări de desecare şi
drenaj pe o suprafaţă de aproximativ 65 000 ha din nordul judeţului Ilfov, între care
sistemele de îmbunătăţiri funciare Tamaş-Corbeanca şi Afumaţi-Ştefăneşti. Sunt
prezentate, de asemenea, cu ajutorul planurilor şi graficelor de lucrările ce se

desfăşoară pe şantierul de la Dimieni, care însumează o suprafaţă de 5000 ha din care
1350 ha – 27 la sută – acoperită de crovuri. Proiectul prevede un sistem de canale de
scurgere de diferite dimensiuni, o reţea de conducte de drenaj, precum şi lucrări de
modelare a crovurilor şi afânarea solului.
255
ION ŞTEFANOVICI
În dialogul de lucru cu specialiştii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu recomandă să

se folosească la evacuarea apelor din această zonă cursurile naturale, precum şi
lacurile de acumulare existente, să se regularizeze toate râurile din zonă şi afluenţii
acestora, inclusiv cursul superior al Ialomiţei.
Secretarul general al partidului atrage atenţia că recuperarea rapidă şi radicală a
suprafeţelor agricole existente, afectate de excesul de umiditate şi stagnarea apelor,
constituie problema prioritară a activităţii de îmbunătăţiri funciare, că la soluţionarea
ei optimă trebuie să participe, cu forţe unite hidroamelioratori, pedologi, agronomi,
cercetători din cadrul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice pentru a se realiza
lucrări complexe şi eficiente.
În acest sens, tovarăşul Nicolae Ceauşescu recomandă specialiştilor să
elaboreze, până în vara acestui an un program unitar de amenajare integrală a unei
suprafeţe de peste 100.000 ha care să cuprindă zona de nord a Capitalei până în
apropierea localităţilor Titu şi Urziceni, program ce urmează să fie realizat până în
1985. …
Examinând împreună cu specialiştii alte aspecte legate de desecarea solului,
tovarăşul Nicolae Ceauşescu a indicat ca în terenurile cu exces de umiditate să se
efectueze lucrări de afânare prin arături adânci şi subsolaje până la 80 cm, care să
permită un drenaj natural, scurgerea apelor spre rigolele şi canalele special amenajate.
…
În încheierea vizitei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu recomandă Ministrului
Agriculturii şi Industriei Alimentare, Consiliului Naţional al Apelor ca, în colaborare
cu Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, cu alte instituţii de specialitate, să revadă
întregul plan de îmbunătăţiri funciare pentru anii următori, să se treacă de urgenţă la
elaborarea unor lucrări similare în zone la vest de Capitală şi în luncile Jijiei şi
Bârladului, în câmpia de vest a ţării, precum şi în toate zonele cu exces de umiditate.
…
Cadrele de conducere ale Ministerului Agriculturii şi Consiliului Naţional al
Apelor, precum şi specialiştii prezenţi la acest dialog de lucru s-au angajat să treacă de
îndată la definitivarea programului de îmbunătăţiri funciare corespunzător orientărilor
date de secretarul general al partidului, să ia toate măsurile necesare pentru accelerarea
lucrărilor pe toate şantierele …”. România liberă, anul XXXVIII, nr 11042, Luni 28
Aprilie 1980
Prin urmare, iată cum decurg aceste vizite. Luni dimineaţa se organizează o
vizită de lucru. În primul rând tovarăşul inspectează problema din elicopter (mijloc de
transport care îi permite reducerea timpului de deplasare).
256
La faţa locului îi aşteaptă responsabilii locali, alături de cei politici şi

respectiv cei cu funcţii administrative în stat.
„În faţa unor hărţi şi grafice sunt prezentate planurile de lucrări”. Pentru
presă tovarăşul face la rândul său câteva recomandări, extrase bineînţeles din planul
de măsuri – pentru că nu putea să cunoască problemele din ţara întreagă şi cu atât
mai puţin să se priceapă la toate.
Aşadar contribuia la soluţionarea problemelor cu indicaţii preţioase.
Urmează partea cea mai importantă: “secretarul gereneral al partidului
atrage atenţia ...”. Iată deci că le atrage atenţia din poziţia politică cea mai înaltă în
stat.
În limbajul adânc, asta înseamnă că începe să le traseze sarcini exacte care nu
pot fi încălcate. Iarăşi tovarăşul Nicolae Ceauşescu mai recomandă specialiştilor să
elaboreze până în vara acestui an, deci nu mai târziu, un program unitar ... ce
urmează să fie realizat până în 1985.
În final, nominalizează răspunzătorii de proiect: Ministerul Agriculturii,
Consiliul Naţional al Apelor etc.
Nimeni nu îndrăznea să nu facă ceea ce s-a stabilit!
Eu consider că pentru noi românii, care nu avem o conştiinţă a muncii
comparabilă cu cea a poporului german spre exemplu, acest mod de lucru – care
defineşte exact răspunderea şi modul de lucru – este ideal pentru obţinerea
rezultatelor dorite.
“Duminică 4 mai 1980, la ora 18 încetează din viaţă Iosip Broz Tito.”
România liberă, anul XXXVIII, nr 11047, Luni 5 Mai 1980
“Din 1980 uzina de

autoturisme “Oltcit” din Craiova
intră în funcţiune. “A început
amenajarea spaţiilor exterioare ... în
cadrul probelor de casă au fost sudate
primele subansamble ale
autoturismului “Oltcit”” România
liberă, anul XXXVIII, nr 11103,
Miercuri 9 Iulie 1980
257
ION ŞTEFANOVICI
În primii săi ani de viaţă, Oltcit a fost rezultatul bunei colaborări dintre
România şi Franţa, dintre Nicolae Ceauşescu şi Valery Giscard d’Estaing, dintre uzina
Olticit de la Craiova şi “Citroen”.
„Vizita preşedintelui Nicolae

Ceauşescu şi a tovarăşei Elena
Ceauşescu în Franţa.” România liberă,
anul XXXVIII, nr 11118, Sâmbătă 26
Iulie 1980
FLOTA ROMÂNĂ „La şantierul naval Galaţi a fost lansată la apă cea de-
a cincea navă, tip polar, transportator
frigorific de construcţie românească.
Având o capacitate de 4200 tdw, nava
este destinată colectării şi transportului
frigorific de peşte. De menţionat că vasul
este dotat cu un motor de 6000 CP
fabricat la Reţiţa şi cu utilaje româneşti
în proporţie de 95 la sută.” România
liberă, anul XXXVIII, nr 11200, Joi 30
Octombrie 1980
„Staţia Eroilor,
monumentală prin dimensiune şi
prin elementele de artă cu care
este prevăzută. Această staţie va
asigura “corespondenţa” mai
multor linii, pe tronsoanele 1 şi 3
ale primei magistrale.
Staţia Izvor, una dintre cele mai frumoase de pe magistrala 1 de metrou, a fost
258
realizată într-o arhitectură simplă, funcţională, cu materiale preţioase, ca marmura,

gresia, granitul, subliniind importanţa sa. Este staţia de acces la metroul din viitorul
centru al Capitalei.” România liberă, anul XXXVIII, nr 11238, Sâmbătă 13
Decembrie 1980
„Marile şantiere şi exploatări miniere de

suprafaţă ale cincinalului viitor vor beneficia de
asemenea autobasculante de foarte mare capacitate
(între 50 şi 100 tone) construite la uzinele de la poalele
Făgăraşului, la Mârşa.” România liberă, anul XXXVIII,
nr 11252, Marţi 30 Decembrie 1980, pag 3
ANUL 1981
FLOTA ROMÂNĂ „Premieră pentru flota maritimă românească. La mila 80

a Dunării se află în execuţie un nou tip de navă destinată
transportului de trailere, autoturisme şi containere – ceea
ce reprezintă o adevărată premieră pentru flota
românească maritimă comercială. De notat că la cea dintâi
navă de acest tip – la Galaţi se vor construi patru
asemenea vase – s-a încheiat construcţia corpului, nava
urmând a fi lansată la apă în luna aprilie a.c.
Proiectul noului tip de navă – lungimea 128 m,
lăţimea 20 m, înălţimea de construcţie 15.5 m – a fost
realizat de specialiştii de la Icepronav Galaţi. Ea poate lua
la bord 74 de trailere şi 151 autoturisme.” România
liberă, anul XXXVIV, nr 11309, Luni 9 Martie 1981,
pag 3
259
ION ŞTEFANOVICI
„La începutul acestui an, pe platforma combinatului de îngrăşăminte

chimice din Târgu Mureş a fost dată în folosinţă instalaţia de fabricare a
melaminei, prima de acest fel din ţară. Acest produs este solicitat de multe ramuri
industriale pentru fabricarea mobilei, a răşinilor
termoreactive, ca adeziv în industria lacurilor şi a
vopselelor, în industria textilă, a hârtiei şi celulozei,
precum şi în cea farmaceutică. Instalaţia de melamină,
proiectată şi executată pentru regim de funcţionare în aer
liber valorifică calitativ superior materia primă obţinută
în întregime la combinatul târgmureşean. De reţinut este
şi faptul că acoperind în întregime necesarul de melamină
al economiei naţionale, instalaţia permite eliminarea
importului. Foto: Mihai P. Stoeneşti” România liberă,
anul XXXVIV , nr 11312, Joi 12 Martie 1981
„Ieri, prima traversare a noului pod Grant. Eveniment pe şantierul

viitorului pod
Grant: ieri,
pentru prima
dată,
constructorii au
străbătut de la un
capăt la altul
acest pasaj.
Moment de satisfacţie şi bucurie prilejuit de montarea grinzii marginale peste ultima
deschidere din zona căii Crângaşi. ...Foto: Nicu Vasile” România liberă, anul
XXXVIV, nr 11337, Vineri 10 Aprilie 1981, pag 3
FLOTA ROMÂNĂ „Platformă auto-

ridicătoare pentru derocări sub apă pe
şantierul portului Mangalia, construită cu
mijloace proprii de colectivul Întreprinderii de
construcţii hidrotehnice Constanţa (imaginea din
stânga). Foto: Ing. Ioan Băncescu” România
liberă, anul XXXVIV, nr 11362, Luni 11 Mai
1981
260
„Cărucior cu braţ pentru perforat găuri

lungi, realizat după concepţie proprie şi proiectul
institutului de cercetări din Deva, destinat carierei de
calcar de la Pajoga.” România liberă, anul XXXVIV,
nr 11429, Marţi 28 Iulie 1981
„Un nou model de autobuz –

ROMAN 112 RDT-LT – a fost realizat de
specialiştii întreprinderii Autobuzul-Bucureşti.
El este înzestrat cu aparatură pentru
condiţionarea aerului, frigider pentru apă
potabilă, cabină sanitară, gemuri
termoabsorbante. Autobuzul, dotat cu un
motor Diesel de 215 CP, are o autonomie de
1000 km şi poate transporta 50 de călători. Foto: Agerpres” România liberă, anul
XXXVIV, nr 11490, Joi 8 Octombrie 1981, pag 3
ANUL 1982
Constructorii sistemului hidroenergetic şi de navigaţie “Porţile de Fier II”

au pus, luni, în operă la
centralele electrice, la
ecluze şi la barajul
deversor românesc de la
Gogoşu primii 1000 m.c. de
betoane. Simultan, ei au
pregătit frontul de lucru
pentru ridicarea acestei
activităţi la înaltele cote ale anului 1982, anul în care volumul lucrărilor de betonare
urmează să întreacă cu peste 30 la sută realizările din 1981. România liberă, anul
XL, nr 11564, Marţi 5 Ianuarie 1982
261
ION ŞTEFANOVICI
„O nouă premieră a fost semnată de specialiştii întreprinderii de sârmă şi

produse din sârmă din Buzău. Este vorba despre
obţinerea primelor cantităţi de electrolizi pentru
sudurile specifice echipamentelor pentru centralele
nuclearo-electrice. Fabricarea pe cale industrială a
noilor electrozi, având carcateristici specifice –
plasticitate ridicată, puritate înaltă a compoziţiei
similare cu a celor realizaţi în ţări cu tradiţie în acest
domeniu – contribuie substanţial la reducerea
efortului valutar al ţării. Foto: Nicu Vasile”
România liberă, anul XL, nr 11589, Miercuri 3
Februarie 1982
„Nichel din catalizatori uzaţi. Ani de-a rândul catalizatorilor uzaţi din
instalaţiile combinatelor de îngrăşăminte cu azot nu li s-a găsit nici o întrebuinţare.
Studii efectuate în ultima vreme de un colectiv de specialişti de la Combinatul de
îngrăşăminte cu azot din Piatra Neamţ au dus la concluzia că în componenţa acestor
catalizatori se găseşte o cantitate apreciabilă, între 7 – 15 la sută de oxid de nichel. Ei
au elaborat o tehnologie originală de recuperare a acestui material valoros. În acest
sens, în atelierul de proiectare al combinatului a fost concepută o staţie pilot care
asigură extragerea nichelului din catalizatorii uzaţi şi folosirea compuşilor rezultaţi
drept materii prime necesare la producerea catalizatorilor pentru instalaţiile de
reformare catalitică. Experienţele efectuate în faza de laborator au arătat că prin
aplicarea tehnologiei amintite gradul de recuperare a nichelului din catalizatorii uzaţi
depăşeşte 95 la sută. În prezent se lucrează la construcţia staţiei pilot, utilajele din
componenţa acesteia fiind executate şi ele în combinat în cadrul acţiunii de autodotare.
Calculele arată că prin recuperarea nichelului din întreaga cantitate de catalizatori
uzaţi existenţi în combinatele de profil din ţară se poate obţine o cantitate care acoperă
în prezent nevoile economiei naţionale, renunţându-se la import. (A. Constantin)”
România liberă, anul XL, nr 11638, Joi 1 Aprilie 1982, pag 5
IDEI CARE POT ADUCE ECONOMII IMPORTANTE

„30 de maşini care nu se mai aduc din import. Una dintre componentele
principale ale secţiei filatură celofibră de la Combinatul de fibre artificiale din Brăila o
constituie şi maşina cu tambur rotativ de tăiat celofibră. Această maşină se aducea din
import şi preţul ei se ridica în jur de 300 000 dolari. O piesă foarte importantă în
procesul tehnologic dar şi foarte scumpă. În următorii ani, filatura este prevăzută a se
262
dezvolta, peste noua capacitate fiind necesare aproximativ 30 asemenea maşini. Un

colectiv – format din inginerii Ionel Pamfil, Mircea Drăghici, Puiu Vlad şi maistrul
Gh. Buricea – şi-a propus să rezolve următoarea problemă: cum să realizeze această
maşină cu forţe proprii. După nenumărate calcule, schiţe şi experienţe, ei au reuşit să
realizeze, în cadrul uzinei mecanice a combinatului, prima maşină românească cu
tambur rotativ pentru tăierea celofibrei. Cele două maşini de acest fel realizate până
acum de uzina brăileană sunt în prezent supuse unui minuţios program de
experimentare şi perfecţionare. Aşadar, cele 30 de maşini necesare pentru noua
dezvoltare a secţiei filatură-celofibră nu vor mai fi importate. Este de ajuns o simplă
înmulţire a celor 30 de maşini necesare noii dezvoltări cu preţul uneia pe valută şi apoi
să se scadă costul, în lei, al maşinilor indigene pentru a afla o importantă economie
adusă ţării de inteligenţa şi hărnicia colectivului din Brăila. (V. Chiurtu).” România
liberă, anul XL, nr 11638, Joi 1 Aprilie 1982, pag 5
„Primele autotrenuri pentru operaţii portuare. Operaţiunile de încărcare şi

descăracare a navelor transportatoare
de containere vor fi asigurate, în scurt
timp, de primele autotrenuri româneşti
destinate acestor nave specializate,
cunoscute în porturile lumii sub
numele generic de “roll on – roll off”
sau “RO-RO”. Autotrenul românesc a
fost conceput de un colectiv de la
Institutul de cercetări şi proiectări
tehnologice în transporturi, condus de ing. Constantin Georgescu, şi se află în present
în experimentare în condiţii de exploatare reală, în portul Constanţa, urmând să devină
operaţional în luna august pe nava specializată “Paşcani”. Utilajul execută şi
operaţiuni de manipulare şi depozitare temporară a containerelor de mare capacitate –
ISO 1-C, - de 20 tone greutate şi lungime de 20 de picioare.
Autotrenul, denumit “rolltrailer”, reprezintă un cuplu compus dintr-un
autotractor de terminal şi o rollpaletă, pe care se aşează containerul, legătura dintre ele
fiind asigurată de o piesă denumită “gât de lebădă”.
Capacitatea întregului cuplu a fost concepută pentru sarcini de până la 40 tone,
având în vedere apropiata intrare în exploatare a rollpaletelor româneşti pentru
asemenea sarcini. …” România liberă, anul XL, nr 11742, Sâmbătă 31 Iulie 1982
263
ION ŞTEFANOVICI
„Importantă premieră a industriei noastre aeronautice. A fost lansat primul

avion de
linie
ROMBAC
1-11. Vineri
27 August, a
avut loc în
Capitală o importantă premieră a industriei noastre aeronautice – lansarea primului
avion de linie ROMBAC 1-11, realizat în cadrul programului de dezvoltare a
fabricaţiei avioanelor de pasageri în ţara noastră.
Construit sub licenţă British Aircraft şi Rolls Roys – pentru motoare – în
conformitate cu acordurile semnate în 1978, cu prilejul vizitei în Marea Britanie a
tovarăşului Nicolae Ceauşescu, avionul ROMBAC 1-11 a fost fabricat la cea mai mare
platformă a industriei de aviaţie din ţara noastră – întreprinderea de avioane Bucureşti
– Băneasa.” România liberă, anul XL, nr 11765, Sâmbătă 28 August 1982
CUG IAŞI. „La Combinatul de utilaj greu din Iaşi a intrat în funcţiune o
nouă
capacitate de
producţie.
Este vorba
de secţia de
mecanică
grea. Noua
capacitate de producţie este dotată cu strunguri paralele care pot prelucra piese cu
diametre de la 2500 mm până la 10 000 mm, în greutate de 80 tone, strungurile
Carusel cu diametrul de la 5000 mm la 8000 mm, care pot prelucra piese în greutate de
160 tone, freze portal precum şi numeroase alte maşini, unelte şi instalaţii, care asigură
executarea unor lucrări de mare precizie la piesele gigant. În final, noua secţie a
marelui combinat ieşean va fi în măsură să prelucreze 80 000 tone piese pe an. (Viorel
Chiurtu)” România liberă, anul XL, nr 11765, Sâmbătă 28 August 1982
„La Craiova au fost produse în flux

primele autoturime “Oltcit”. La Craiova
realizate pe fluxurile de fabricaţie ale
întreprinderii mixte româno-franceze “Oltcit”
primele automobile de mic litraj. La capacitatea
finală, întreprinderea craioveană va realiza o
producţie anuală de 150000 autoturisme, în două
264
modele, cu capacitate cilindrică de 650 şi 1130 cmc, funcţionând în patru timpi şi

având sistemul de răcire cu aer. Aproximativ 70 la sută din componentele
autoturismului “Oltcit” sunt produse în uzina proprie şi în alte întreprinderi româneşti,
partenerul francez furnizând aproximativ 30 la sută. … (Ion Becheru)” România
liberă, anul XL, nr 11823, Joi 4 Noiembrie 1982, pag 5
Moscova. „La 10 noiembrie 1982 a încetat subit din viaţă, în vârstă de 76

de ani Leonid Ilici Brejnev, secretar general al CC al PCUS, preşedintele Prezidiului
Sovietului Suprem al URSS, de patru ori erou al Uniunii Sovietice şi erou al muncii
socialiste.” România liberă, anul XL, nr 11830, Vineri 12 Noiembrie 1982
La o lună de la decesul liderului sovietic, are loc întânlirea dintre succesorul

lui Brejnev, Iuri Andropov şi Nicolae Ceauşescu. Trebuiau restabilite raporturile sub
noile auspicii. În acceaşi măsură discuţiile au avut şi rol de clarificare a poziţiilor în
preambulul viitoarei Consfătuiri a Comitetului Politic Consultativ al statelor
participante la Tratatul de la Varşovia, ce urma să aibă loc în 3 Ianuarie 1983 la
Praga.
Întânlirea dintre tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşul Iuri Andropov.

„La 21 decembrie, tovarăşul
Nicolae Ceauşescu, secretar
general al Partidului Comunist
Român, preşedintele
Republicii Socialiste
România, s-a întânlit cu
tovarăşul Iuri Andropov,
secretar general al CC al
Partidului comunist al Uniunii
Sovietice. A avut loc un
schimb de păreri asupra problemelor privind relaţiile româno-sovietice, colaborarea în
cadrul Tratatului de la Varşovia şi în C.A.E.R., precum şi asupra unor probleme
actuale ale politicii externe.
A fost reafirmat interesul reciproc al celor două ţări pentru dezvoltarea în
continuare a colaborării dintre România şi Uniunea Sovietică, inclusiv pe line de
partid.
Întânlirea s-a desfăşurat într-o atmosferă sinceră, tovărăşească.” România
liberă, anul XL, nr 11864, Miercuri 22 Decembrie 1982 (de ce mai era nevoie de
265
ION ŞTEFANOVICI
această precizare? “Relaxarea” este sugerată şi prin ipostaza celor doi, ilustrată în poză
aferentă articolului – I.Ş.)
ANUL 1983
„Două dintre imobilele aflate în

planul de restaurare şi conservare: cel din
str. Cobălcescu nr.1 şi cel din şos. Kiseleff
nr 10 (actualul sediu al PSD – I.Ş. ).”
România liberă, anul XLI, nr 11936, Joi
17 Martie 1983
FLOTA ROMÂNĂ „Şantierul naval Galaţi (în

imagine) a livrat flotei noastre comerciale o nouă navă
de 15000 tdw. Aceasta este cea de-a doua navă livrată de
constructorii gălăţeni de la începutul anului. În perioada care
a trecut din actualul cincinal navaliştii de aici au construit şi
livrat beneficiarilor interni şi externi 25 de nave cu un tonaj
total de peste 180 mii tdw.” România liberă, anul XLI, nr
11936, Joi 17 Martie 1983, pag 5
„O nouă premieră pe şantierul canalului Dunăre – Marea Neagră. A fost

inaugurat podul
rutier de la Agigea.
Ieri, pe şoseaua E-15
a fost inaugurat noul
pod rutier de la
Agigea care
traversează Canalul
Dunăre – Marea
Neagră, realizare de
prestigiu la care şi-au adus contribuţia podarii Întreprinderii de construcţii
hidroenergetice Constanţa, Grupul V – montaje Basarabi, Întreprinderea mecanică de
266
utilaj tehnologic Moreni şi Centrala de construcţii căi ferate. Noua punte de oţel şi
beton constituie o premieră absolută în ţara noastră fiind primul mare pod suspendat
din ţară al cărui tablier central nu este susţinut de pile ci de cabluri de înaltă rezistenţă,
ancorate pe un pilon cu o înălţime de 85,5 metri implantat în sol, lateral, pe partea
dinspre Constanţa. ...” România liberă, anul XLI, nr 12016, Luni 20 Iunie 1983
Pe şantierul canalului Dunăre

– Marea Neagră. „Ieri a început
umplerea ecluzei de la Agigea. Ieri, la
ora 10.45, la kilometrul 64,160 al
canalului Dunăre – Marea Neagră, apa a
început să pătrundă în primul tronson
dinspre Mare în vederea punerii în
sarcină a ecluzelor de la Agigea. ... Ion
Popovici” România liberă, anul XLI,
nr 12134, Sâmbătă 5 Noiembrie 1983
„Canalul Dunăre – Marea Neagră, una dintre cele mai mari construcţii
din anii socialismului, este gata. În curând va fi dat în exploatare, după aproape opt
ani de muncă eroică şi de înalt nivel calitativ. Iată una dintre mărturiile acestei opere
de proporţii impresionante: ansamblul port aşteptare – ecluză (cu dublu sens) – pod
combinat (pentru cale ferată dublă şi rutier), de la Cernavodă.” România liberă, anul
XLI, nr 12146, Sâmbătă 19 Noiembrie 1983, pag 3
FLOTA ROMÂNĂ „Construcţii navale. Tulcea: După lansarea la apă a

primului cargou de 7500 tdw, construit de
tânărul colectiv al Întreprinderii pentru
construcţii navale şi utilaj tehnologic, un alt
cargou, de acelaşi tip, se află acum în curs
de montaj în această întreprindere.
Navaliştii tulceni lucrează şi la terminarea
unui barje de 2000 tone destinată
transportului fluvial, precum şi a unei nave
de pescuit costier, care constituie o premieră
în construcţiile navale din ţara noastră. (Ion
Popovici)” România liberă, anul XLI, nr
12148, Marţi 22 Noiembrie 1983
267
ION ŞTEFANOVICI
Din 1983, tovarăşul doreşte să dea o nouă

dimensiune cultului personalităţii, contopindu-şi
imaginea cu marii domnitori. În această perioadă dar şi
anterior (filmul “Mihai”, regizat de Sergiu Nicolaescu, şi
care îl are în rolul principal pe Amza Pelea, a apărut
înainte de 1977 – anul cutremurului devastator – care a
curmat şi viaţa acestui mare actor al neamului românesc)
apar şi mununatele filmele istorice, care vor insufla
întotdeauna românilor un sentiment de înălţător patriotism.
„Un măreţ ideal şi oglindirea lui în filmele româneşti.

Filmele Mihai Viteazul, Buzduganul cu trei peceţi şi Nemuritorii au evocat în
formule diferite figura domnitorului care a cutezat să înfrunte puterea marilor imperii
vecine reunind sub acelaşi sceptru provinciile române; în Cantemir, amintirea Daciei
Felix şi nostalgia regăsirii unităţii pierdute
răzbătea din cuvintele domnitorului cărturar;
suita filmelor consacrate pregătirii şi
înfăptuirii revoluţiei de la 1848 – Munţii în
flăcări, Vis de ianuarie – au înglobat şi ele
leit-motivul unităţii fraţilor de acelaşi sânge,
tema fiind prezentă tangenţial şi în Castelul
din Carpaţi, plasat în epoca
Memorandumului din Transilvania.
În sfârşit Rug şi flacără s-a axat pe
evenimentul de transcendenţă al Unirii
Principatelor Române sub sceptrul lui Cuza
Vodă, Pentru Patrie a comemorat centenarul
Războiului de Independenţă iar Pădurea
Spânzuraţilor şi Ecaterina Teodoroiu au argumentat sensul participării României la
primul război mondial”. Manuela Cernat” România liberă, anul XLI, nr 12152,
Sâmbătă 26 Noiembrie 1983, pag 2
268
ANUL 1984
Moscova. „La 9 februarie 1984, Iuri Vladimirovici

Andropov, secretar general al Comitetului Central al Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice, preşedintele Prezidiului
Sovietului Suprem al URSS, erou al Muncii Socialiste, a încetat
din viaţă, în vârstă de 70 de ani, după o îndelungată suferinţă.”
România liberă, anul XLI, nr 12217, Sâmbătă 11 Februarie
1984
„Tovarăşul Konstantin Cernenko a fost ales secretar

general al CC al PCUS” România liberă, anul XLII, nr
12219, Marţi 14 Februarie 1984
“PATRU DECENII DE STRĂLUCITE ÎNFĂPTUIRI

REVOLUŢIONARE. Hidrotehnica – o dezvoltare impetuoasă în epoca
Ceauşescu.
“Trebuie să
pornim de la
necesitatea ca
România să devină
independentă din
punct de vedere al
energiei şi
combustibilului, să nu mai depindă de import în aceste domenii. Acesta este un
obiectiv de bază până în 1990.” Nicolae Ceauşescu
Date şi cifre semnificative:
 Între 1951 – 1965 volumul investiţiilor din acest domeniu a fost de 4 miliarde lei.
Între 1966 – 1983 investiţiile cresc la 40 miliarde iar pentru hidrocentralele aflate
în execuţie investiţia totală se va ridica la 62 miliarde lei. În clişeu: barajul de la
Râureni
269
ION ŞTEFANOVICI
 În salba de ape a României au fost construite 62 de

baraje din beton, anrocamente şi alte materiale
locale, 380 kilometri galerii, 180 kilometri de
canale, 54 milioane metri cubi volum de terasamente
în diguri, iar lacurile de acumulare înglobează un
volum de şase miliarde metri cubi apă. În clişeu:
barajul Vidraru
 Lacul artificial “Izvorul Muntelui” de la Bicaz este

cel mai întins lac montan din ţara noastră: lung de
aproape 35 de kilometri, cu o lăţime maximă de 2
kilometri, cu o suprafaţă de 33 kilometri pătraţi,
putând înmagazina 1.250.000.000 metri cubi apă.
 Un singur hidroagregat de la Porţile de Fier are o putere de trei ori mai mare decât
a întregii puteri
instalată în
România anului
1950. În clişeu:
hidrocentrala de la
Porţile de Fier I
 Puterea instalată în centralele hidroelectrice

la nivelul anului 1950 era de 60 MW; la
finele lui 1983 – 4050 MW. În clişeu:
hidrocentrala de la Turnu
Emil Munteanu” România liberă, anul
XLI, nr 12331, luni 25 Iunie 1984, pag 2,3
„Tovarăşul Nicolae Ceauşescu,

împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu
au inaugurat ieri lucrările de
construcţie a Casei Republicii şi
bulevardului Victoria Socialismului.”
(în data de 25 Iunie 1984, au fost
demarate lucrările la Casa Poporului,
respectiv cele aferente bulevardului –
I.Ş.)
270
„Embleme contemporane ale litoralului românesc. În anii construcţiei

României socialiste, prin grija partidului şi a
statului, a fost creată pe litoralul românesc al
Mării Negre o splendidă salbă de staţiuni
balneare şi de tratament, care rivalizează – prin
aşezare, arhitectură, construcţii moderne, dotări
şi servicii, - cu cele mai vestite staţiuni
maritime ale lumii. Riviera românească oferă
astfel milioanelor de vizitatori care vin anual
aici condiţii optime de odihnă, recreere şi
refacere a sănătăţii – ea constituindu-se pe harta ţării ca un element de referinţă asupra
grandioasei opere de edificare a României moderne.
Cu plajele sale naturale, cu salbele de lacuri, cu pădurile şi livezile tipic

dobrogene, cu peisajul deosebit de pitoresc, cu tezaurele sale
arheologice, cu valorile balneare, terapeutice şi cu
potenţialul său de trafic maritim - litoralul
Mării Negre a constituit dintotdeauna o
importantă şi complexă bogăţie naturală a
ţării. Dar, de-abia în anii noştri şi, cu
deosebire în ultimele două decenii, el şi-a
cunoscut adevărata punere în valoare prin
grandioasele şi spectaculoasele
construcţii. ...
Arhitectul Gheorghe Dumitraşcu, director al Institutului de proiectări judeţene
Constanţa:
- Într-adevăr, este specific şi propriu litoralului românesc faptul că
dezvoltarea lui a fost gândită de la bun început şi apoi realizată, pe baza unui plan
de ansamblu, în care fiecare oraş şi staţiune şi-a aflat
o personalitate distinctă, conformă cu atributele sale
naturale. Spre deosebire de alte ţări ale lumii – care
şi-au dezvoltat staţiunile în timp îndelungat, după
gusturi şi viziuni disparate, pentru nevoi mai mult
individuale sau altele exclusiv comerciale – ţara
noastră a avut un mare privilegiu: acela de a
putea, datorită condiţiilor deosebite create şi
oferite de partidul şi statul nostru, să confere
litoralului o concepţie unitară, să-i definească
dezvoltarea în cadrul unui plan de ansamblu,
iar realizarea acestuia să se facă într-un
program complex de construcţii şi
urbanizare. ...
271
ION ŞTEFANOVICI
Spunem staţiune azi – şi o şi vedem cu ochii minţii din vacanţele trecute –, dar
pe-atunci erau doar pământuri sterpe, întinderi nisipoase, cu aspect dezolant de deşert.
Ele erau materialul pe care trebuia lucrat!
Folosindu-se ca
element
preponderent marea
şi plajele sale s-a
urmărit valorificarea
carcateristicilor fiecărui loc, pentru a obţine diferenţiate utilizări şi realizări
arhitecturale. Astfel, pentru zona Olimp s-a adoptat ideea construcţiei în amfiteatru
prin folosirea unei faleze înalte şi crearea de plaje alveolare, iar clădirile au fost
proiectate în volume geometrice terasate. În zona Neptun, s-a optat pentru soluţia
integrării unor locuri mlăştinoase (de la Comorova), din care s-au făcut două lacuri, iar
construcţiile au fost retrase spre interior, dobândindu-se alt specific. În zona Jupiter s-a
folosit un bot de stâncă ieşit în afară şi s-au creat plaje artificiale, legate şi de Cap
Aurora iar în pădurea naturală s-au înălţat construcţii adecvate.
Beneficiind de o îndreptare spre sud-est şi o zonă depresionară în centru, la
Venus s-a
creat lacul, în
jurul căruia s-
a dezvoltat
staţiunea –
construcţiile
însele
împrumutând
forme curbe. În sfârşit, în zona Saturn s-a exploatat intens partea de faleză, s-au
amenajat plaje artificiale locale, iar construcţiile au fost mai joase, făcând tranziţia şi
legătura cu Mangalia.
Constanţa.
Jumătate din Constanţa este nou construită şi se construieşte în continuare,
într-un volum şi ritm impresionant. Teritorial, oraşul s-a dezvoltat pe traiectele
principalelor căi de comunicaţie, şi dacă în anii 1925 – 1939 creşterile sale s-au
efectuat mai mult în axa de est-vest, în anii construcţiei socialiste au dobândit pondere
dezvoltările pe axa de nord-sud, cu aspectele unei continue modernizări a
construcţiilor. Aşa au apărut marile cartiere moderne pe marile artere, ca bd.
Republicii, bd. Al Lăpuşneanu, bd. V.I. Lenin, conferindu-se astfel plus şi frumuseţe
celui mai mare oraş portuar-industrial şi turistic al României socialiste. Aici s-a folosit
272
elementul preponderent, marea şi plajele sale, ca factor de legătură cu toate celelalte

aşezări de pe litoral ...
S-a urmărit de asemenea, integrarea armonioasă a portului Constanţa în
peisajul oraşului şi stabilirea de
legături mai intime între ele (portul
fiind în sine un spectacol), precum şi
realizarea unor deschideri ale
oraşului cu vederea spre mare, prin
piaţete – de pildă în zona gării, a
spitalului militar, în Piaţa Ovidiu. Se
intenţionează crearea unei
arhitecturi în terase spre mare care
să fie proprie oraşului, iar formele
de construcţie adoptate să
constituie, iarna, stavilă
intemperiilor excesive ale agenţilor naturali.
Fireşte, zona veche a oraşului va rămâne cu specificul ei, urmărindu-se
adaptarea clădirilor la funcţiunile şi nivelul de confort cerut astăzi; vom conserva şi
pune în continuare în valoare vestigiile arheologice, iar unele clădiri din zone mai
compacte ale oraşului vor suferi o reconstrucţie completă după factura lor iniţială.
În acest sens, avem bune antecedente de reuşită: “Comandamentul marinei”
refăcut după fotografii vechi, “Casa cu lei”, primăria veche, “Cazinoul”, hotelul
“Palas” reclădit din ruină, etc
… dezvoltarea impetuoasă şi mereu crescândă a activităţilor portuare din ţara
noastră în anii construcţiei socialiste a relevat, fireşte, şi necesităţi noi, care au
determinat în final planul realizării unui complex de porturi – Constanţa rămânând
portul de bază, dat fiind legătura cu Canalul Dunăre – Marea Neagră şi circulaţia
vaselor şi circulaţia vaselor de mare tonaj, - prin dezvoltarea porturilor Midia şi
Năvodari cu funcţionalităţi auxiliare. Consolidarea prin diguri şi epiuri asigură
câştigarea din mare a terenului, pe care apoi se fac platforme portuare. Lesne de
imaginat că, dezvoltarea fiecărei zone cu activităţi portuare şi industriale creează un
nou echilibru al forţei de muncă şi concentraţiei de populaţie, din aceasta decurgând
noi şi complexe necesităţi urbanistice, cărora specialiştii sunt chemaţi să le răspundă,
tot cu soluţii proprii, originale.
273
ION ŞTEFANOVICI
Canalul Dunăre – Marea Neagră.

... această grandioasă şi reprezentativă operă a creativităţii societăţii socialiste
româneşti, leagă un mare port maritim de un fluviu cu funcţionalităţi multiple făcând
ca ceea ce numim “sistema litoralului” să se combine cu “sistema canalului” şi
împreună ducând la dezvoltarea de numeroase şi complete activităţi pe teritoriu, - de la
turism până la industrie, inclusiv cea legată de transportul maritim şi fluvial –, şi
fireşte, la o adcevată dezvoltare urbanistică.
Voi da doar două exemple: dintr-un fost sat, Basarabi s-a dezvoltat déjà pe
coordonatele unui oraş şi va deveni port al canalului. Iar la Medgidia, denumită
altădată “oraşul prafului”, se fac baze de agrement, parcuri şi baze nautice în zona
canalului şi se construiesc faleze ca şi la Cernavodă de altfel – fiecare reprezentând
câştiguri urbanistice pentru locuitorii săi. …” România liberă, anul XLII, nr 12343,
Luni 9 Iulie 1984, pag 1,2,3
„Noul model 1985, realizat la

Întreprinderea de autoturisme Piteşti:
DACIA 1410 SPORT COUPE, cu două
locuri, capacitate cilindrică 1397 cmc,
puterea maximă 65 CP, cutia de viteze cu 4
sau 5 trepte, cu un consum de carburant la
100 km/h. Viteza maximă a autoturimului
este de 150 km/h.” România liberă, anul
XLII, nr 12427, Marţi 16 octombrie 1984,
pag 5
ANUL 1985
Moscova (TASS) „La 10 martie 1985, Konstantin Ustinovici Cernenko,
secretar general al CC al PCUS, preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al URSS,
a încetat din viaţă.” România liberă, anul XLIII, nr 12551, Marţi 12 Martie 1985
274
„Un produs destinat industriei miniere.

Întreprinderea “Unio” din Satu Mare a omologat un nou
produs conceput de specialiştii Filialei Satu Mare a centrului
de cercetări ştiinţifice şi inginerie tehnologică Timişoara.
Este vorba de epuratorul catalitic pentru locomotivele de
mină, tip L.D. m – 45 N., cu ajutorul căruia se reduc noxele
din gazele rezultate în urma arderii combustibilului. Noul
subansamblu are un randament de conversie catalitică a
monoxidului de carbon de 65 la sută. Primele exemplare se
află în stadiu de montare în cadrul exploatărilor miniere Turţ,
Săsar şi Ilba, unităţi aparţinând centralei minereurilor din
Baia mare.” România liberă, anul XLIII, nr 12623, Marţi
4 Iunie 1985
„Un nou utilaj pentru construcţii. La întreprinderea mecanică “Nicolina” din

Iaşi – de unde vă prezentăm această imagine – a fost
omologat şi introdus în fabricaţie compactorul
vibrator autopropulsat de 25 tone forţă, utilaj
modern, realizat în premieră industrială după un
proiect original elaborat de specialiştii filialei ieşene
a Centrului de cercetare ştiinţifică şi inginerie
tehnologică pentru utilaje de construcţie Brăila.
Caracterizat prin însuşiri tehnice şi funcţionale
superioare şi consumuri reduse de carburanţi, noul
utilaj se înscrie ca o finalizare notabilă din
programul naţional unic de irigaţii şi desecări, fiind
destinat cu prioritate efectuării lucrărilor de
compactare în soluri corosive şi necorosive, de
consolidare a digurilor şi barajelor, putând fi utilizat
şi la execuţia terasamentelor de cale ferată şi la amenajarea de platforme industriale, la
construcţia de şosele şi în alte lucrări.
Complet integrat, noul compactor este echipat cu un motor de 180 CP pentru
deplasare şi cu un altul de 120 CP pentru acţionarea vibratorului, fiind unul dintre cele
mai puternice utilaje de acest fel cu sisteme de direcţie hidraulică şi de transmisie cu
schimbare de viteză sub sarcină ceea ce îi conferă şi siguranţă sporită în exploatare.
(Agerpres) România liberă, anul XLIII, nr 12627, Sâmbătă 8 Iunie 1985
275
ION ŞTEFANOVICI
“Creşterea accentuată a exportului” – factor necesar finanţării marilor

obiective naţionale dar în aceeaşi măsură factor perturbator al asigurării suficienţei
pe piaţa internă.
“Îndeplinirea ritmică, integrală şi la un nivel calitativ superior a producţiei
pentru export planificate în acest an, recuperarea în cel mai scurt timp a restanţelor
înregistrate în primele cinci luni ale anului, sunt sarcini de prim ordin pentru toate
colectivele de muncă din economie.
Ne-am propus să vedem cum se transpune în fapt această sarcină în cadrul
cooperaţiei meşteşugăreşti, care realizează un însemnat volum de mărfuri pentru
export.
„Orientările şi indicaţiile date, cu diferite prilejuri, de tovarăşul Nicolae
Ceauşescu, secretarul general al partidului, pe linia îndeplinirii planului la export,
noile sarcini trasate la recenta Plenară comună – ne precizează Constantin Huştea,
directorul Direcţiei de aprovizionare-desfacere şi comerţ exterior din UCECOM –
constituie un sprijin preţios pentru activitatea desfăşurată în cadrul cooperativei
meşteşugăreşti. ...
Ţin să menţionez că produsele cooperaţiei meşteşugăreşti se exportă în 47 de
ţări, de pe toate continentele. În perioada 1981 – 1984 volumul de export a crescut cu
35,1 la sută, creşteri prevăzându-se şi în acest an la diferite grupe de produse. Din cele
481 cooperative meşteşugăreşti din ţară, 297 cooperative lucrează şi pentru export,
acordând prioritate producţiei destinate în acest scop şi organizând formaţii speciale de
lucru, încadrate cu cei mai buni cooperatori.
Produsele sunt realizate într-o gamă sortimentală variată, de la covoare şi
diverse obiecte de artizanat şi până la articole de confecţii, tricotaje, încălţăminte, sau
mobilă şi diferite articole din sectorul metalochimic. ...
Concomitent cu asigurarea realizării şi livrării curente a produselor contractate,
ne-am preocupat de crearea a noi modele de confecţii, tricotaje şi încălţăminte pentru
femei, bărbaţi şi copii, în concordanţă cu cererile specifice ale beneficiarilor de
peste hotare. ...
Din totalul mobilei şi al produselor din lemn realizate de cooperaţia
meşteşugărească – ne informează la rândul său tovarăşul Constanţiu Murgescu,
directorul Direcţiei tehnice şi de producţie din UCECOM – circa 75 la sută este
destinată exportului. ... ” Mircea Scripcă România liberă, anul XLIII, nr 12642,
Miercuri 26 Iunie 1985, pag 3
276
„Premieră tehnică în domeniul construcţiilor portuare. În noul port

Constanţa-Sud, de unde prezentăm imaginea de mai
sus, s-a consemnat o premieră tehnică naţională în
domeniul construcţiilor hidrotehnice portuare. Este
vorba de lansarea la apă a primului cheson gigant din
beton armat realizat după un proiect elaborat de
Institutul de proiectări transporturi auto, navale şi
aeriene Bucureşti. Chesoanele de acest tip vor servi la
construcţia rapidă a unei chei în lungime de 620 metri,
ce este destinat acostării navelor mineraliere cu tonaje
de peste 200 000 tdw. De aici, minereul respectiv va fi
transportat – prin Canalul Dunăre Marea Neagră şi pe
Dunăre - spre ţările Europei centrale. Originalitatea
acestei soluţii constă în faptul că fiecare cheson,
alcătuit din trei celule secante, este transportat pe apă,
prin plutire, până la locul de amplasament, după care se scufundă, prin umplerea lui cu
beton şi piatră. Circa 15 asemenea chesoane alcătuiesc cheiul respectiv. De remarcat
că, aplicând această metodă, constructorii hidrotehnicieni vor scurta la jumătate timpul
de execuţie a cheiului, faţă de soluţiile “clasice”. (Agerpres)” România liberă, anul
XLIII, nr 12663, Sâmbătă 20 Iulie 1985
ANII 1986 – 1989
Din 1986 şi până în 1989, se reflectă în presa scrisă la capitolul realizări cu

precădere doar raportări în câmpul producţiei, construcţiilor şi agriculturii.
În mod cert o bază reală a acestor raportări a existat, chiar dacă ea a fost
supradimensionată artificial.
Spre exemplu, în domeniul construcţiilor de locuinţe, nu poate nimeni tăgădui
faptul că până în 1989, regimul Ceauşescu nu a rezolvat problema locuinţelor în
România!
În orice caz existau foarte puţine cazuri de persoane care nu aveau o locuinţă
sau un loc de muncă.
277
ION ŞTEFANOVICI
În 1986, Steaua câştigă Cupa Campionilor Europeni. “Steaua în elita

fotbalului european.
Iordănescu: Secretul victoriei
noastre este unul singur: munca. O
muncă serioasă, responsabilă, ...”
Constantin Vrânceanu România liberă,
anul XLIV, nr 12910, Vineri 9 Mai
1986, pag 5
Se intensifică normele privind reducerea “regimului de utilizare a

energiei electrice şi termice în sectorul
casnic.” Cu alte cuvinte aceştia sunt anii
în care pentru utopia “trecerii de la
socialism la comunism”, românii
trebuiau să suporte condiţii vitregite de
trai care constau în: reintroducerea
cartelelor de consum, cozi interminabile
în vederea procurării produselor de bază,
două ore pe zi de apă caldă şi patru de
căldură – şi acestea nerespectate uneori,
reducerea programului TV de la 22 de
ore pe săptămână, simultan cu creşterea
numărului de ore alocate propagandei
politice.
 “Toţi cetăţenii au
datoria să gospodărească cu
maximum de grijă energia
electrică, eliminând orice
formă de risipă a acesteia,
contribuind astfel la efortul
general de utilizare cât mai
raţională a energiei electrice de
care dispune ţara.
 Se vor aplica ferm
programele stabilite pe fiecare
278
localitate pentru asigurarea căldurii, energiei electrice şi apei calde în

conformitate cu prevederile
legii.
 Consiliile populare judeţene vor
lua măsuri, cu sprijinul
asociaţiilor de locatari, pe
blocuri şi cartiere, pentru ca
fiecare să economisească din
cantitatea de energie electrică şi
termică stabilită.
 Unităţile Ministerului Energiei
Electrice, împreună cu consiliile populare judeţene şi al municipiului Bucureşti
vor elabora şi aplica programe de raţionalizare a furnizării energiei electrice,
diferenţiat pe zone, în mediul rural şi urban, precum şi pe categorii de
consumatori. Programele de raţionalizare vor fi în prealabil aduse la cunoştinţă
populaţiei şi celorlalţi consumatori.” România liberă, anul XLV, nr 13122,
Miercuri 14 Ianuarie 1987, pag 3
“ACŢIUNI – PRIORITĂŢI – OBLIGAŢII

În unităţile casnice şi publice
 Orarul unităţilor comerciale să fie adaptat în

aşa fel încât să fie utilizată lumina naturală.
 În instituţiile publice, unităţi comerciale,
cooperatiste şi obşteşti, în locuinţe se interzice cu
desăvârşire folosirea pentru încălzirea spaţiilor a
oricăror aparate consumatoare de energie electrică.
 În locuinţe să rămână în funcţiune un singur
bec, aprins doar pe timpul cât se află un om în
încăpere.
 Se recomandă înlocuirea becurilor mari cu
becuri de putere redusă, inclusiv de 15 W.
 În această perioadă frigiderele trebuie scoase
din funcţiune; la fel şi aparatele de uz casnic care pot
fi înlocuite prin munci gospodăreşti.
 Trebuie redus la minimum iluminatul holurilor şi al scărilor de la blocurile de
locuinţe; pretutindeni trebuie montate automatele de scară.
 Nici un arzător de gaze naturale nu trebuie să funcţioneze în gol; utilizarea lor
trebuie redusă la strictul necesar.
279
ION ŞTEFANOVICI
 Este strict interzisă încălzirea

locuinţei prin folosirea
gazelor de la bucătărie. etc”
România liberă, anul XLV,
nr 13144, Luni 9 Februarie
1987, pag 3
Deşi o parte din aceste directive sunt logice şi aplicabile, altele frizează
ridicolul şi crează un sentiment de permanentă îngrădire a drepturilor omului.
În mare măsură, pentru aceste restricţionări ale drepturilor impuse şi
accentuate pe perioada anilor ’80, românii au dorit căderea soţilor Ceauşescu în
1989.
“La invitaţia tovarăşului Nicolae

Ceauşescu, secretar general al Partidului
Comunist român, preşedintele Republicii
România, azi soseşte în ţara noastră, într-o
vizită oficială de prietenie, tovarăşul Mihail
Gorbaciov, secretar general al comitetului
Central al Partidului Comunist al Uniunii
Sovietice.” România liberă, anul XLV, nr
13233, Luni 25 mai 1987
„2 milioane tone de minereu de fier au fost

transportate în acest an pe calea apei, din portul maritim
Constanţa, prin canalul Dunăre – Marea Neagră, spre
combinatele siderurgice de la Galaţi şi Călăraşi. În afara
minereului de fier, pe canal au fost transportate
numeroase alte categorii de mărfuri generale, fosfaţi,
laminate, materiale de construcţie. Subliniem, de
asemenea, că portul Agigea a devenit, în perioada verii
ce a trecut, unul din punctele de destinaţie pentru
diverse nave de pasageri, cu turişti români sau din alte
ţări. (Agerpres)” România liberă, anul XLV, nr 13345,
Vineri 2 Octombrie 1987, pag 5
280
„Noua magistrală albastră Poarta Albă – Midia – Năvodari

Un canal au visat mulţi înaintaşi, încă de la începutul secolului trecut. O
propunere a venit de la Ion Ionescu de la Brad, s-au
gândit la el Ion Ghica şi Nicolae Bălcescu, un
proiect imaginând şi inginerul Jean Stoenescu –
Dunăre pe traseul Cernavodă – Midia – Basarabi –
Valul lui Traian. În 1949 au început lucrările pentru
executarea unui canal între Cernavodă şi Midia, dar
în 1953 lucrarea a fost abandonată pentru că depăşea
posibilităţile noastre tehnice şi economice de atunci.
Dar acum patru ani, visul unui canal, e drept, pe un
traseu modificat spre Agigea, s-a înfăptuit. Şi acum,
iată, şi aripa spre Midia este gata, grandioasa
construcţie fiind inaugurată recent de către
preşedintele ţării, tovarăşul Nicolae Ceauşescu.
Au participat la construcţia canalului mii de
constructori hidrotehnici, militari şi brigadieri de pe
Şantierul naţional al tineretului. Militarii au executat
primii opt kilometri ai canalului, iar cei peste 7500
de tineri brigadieri au executat partea de canal de la
Ovidiu la Năvodari şi numeroase alte lucrări în valoare de 880 milioane lei. ...Ion
Popovici, Petre Mihai Băcanu” România liberă, anul XLV, nr 13401, Luni 7
Decembrie 1987
„Cel mai mare complex feroviar şi rutier intrat în exploatare la Feteşti –

Cernavodă.
Fişa monografică
CARACTERISTICI: Podul
Cernavoda – cel mai mare pod de acest fel
construit în Europa – are o lungime totală
de 1600 metri, din care 470 metri deasupra
albiei Dunării, cu două deschideri de câte
140 metri şi o deschidere maximă de 190
metri, permiţând navigaţia în ambele
sensuri a unor nave fluviale de dimensiuni
maxime. Lungimea podului Borcea
măsoară în total 970 metri (420 metri
deasupra apei), iar cele trei deschideri -
281
ION ŞTEFANOVICI
câte 140 metri. Cuprins între Feteşti şi Cernavodă, tronsonul de autostradă însumează
17 kilometri din care 3 kilometri sunt constituiţi din viaducte şi din pasaje. În zona de
traversare a apei, benzile de şosea evoluează pe consolele podurilor de cale ferată.
AUTORI: Institutul de proiectări căi ferate, prin colectivul special constituit
condus de dr. Ing. Dragoş Teodorescu. Au colaborat: Institutul pentru transporturi
auto, navale şi aeriene, Institutul de construcţii
Bucureşti, Institutul de studii şi cercetări pentru
înbunătăţiri funciare, Institutul de cercetări şi
proiectări tehnologice în transporturi, Institutul de
sudură şi încercări de materiale Tmişoara, Institutul de
cercetări metalurgice.
EXECUTANŢI: Centrala-Antrepriză generală
de construcţii căi ferate – antreprenorul general al
lucrării, antrepriza de poduri dunărene Feteşti, unitate
special înfiinţată, Antrepriza de poduri Bucureşti,
Subantrepriza Basarabi, din cadrul Centralei Canalului
Dunăre – Marea Neagră. Tablierele metalice pentru
ambele
poduri
au fost uzinate la Şantierul naval
Galaţi, Întreprinderea de construcţii
metalice Bocşa, Întreprinderea de
poduri metalice şi prefabricate din
beton Piteşti, Întreprinderea de utilaj
tehnologic Moreni, Întreprinderea de
utilaj chimic şi forjă Râmnicu Vâlcea.
... Cornelia Simionescu. Foto: Miahai
P. Stoeneşti” România liberă, anul
XLV, nr 13402, Marţi 8 Decembrie 1987
Ne putem măcar imagina dacă ar mai fi posibilă şi eventual în ce perioadă de
timp ar putea fi finalizată o astfel de lucrare, în condiţiile economico-politice prezente
actualmente în ţara noastră? Am putea eventual lua drept etalon condiţiile tehnice şi
temporale în care este finalizat un kilometru de autostradă în România, incluzând
bineînţeles şi particularităţile pe care le presupun construcţiile suspendate!
FLOTA ROMÂNĂ Succes în construcţiile navale.

“Primul feribot românesc. … În momentul în care scriem aceste rânduri,
nava de 12000 tdw se află în focul ultimelor pregătiri în vederea probelor de mare şi a
282
intrării sale în exploatare după cum a trecut cu brio examenul la apă şi al primelor
probe de chei.
- Primul feribot construit de noi –
ne spune inginerul Niculae Orac, şeful
atelierului de proiectare, tehnologii şi
construcţii noi – este destinat navigaţiei
în Marea Neagră. Nava poate încărca
vagoane de cale ferată sau autotrailere de
capacităţi diferite. … lungimea corpului
navei este de 184,9 metri, lăţimea de 26
metri iar înălţimea la punte de 15,3 metri.
Vasul este dotat … cu două motoare
principale fabricate la Reşiţa, de 8000 CP
fiecare, asigurând navei o viteză de 17 noduri, precum şi echipamente şi aparataj,
fabricate de asemenea în ţara noastră. … Ion Popovici” România liberă, anul XLVI,
nr 13428, Sâmbătă 9 Ianuarie 1987
“… A fost finalizat şi livrat beneficiarului intern, Întreprinderea de exploatare

portuară Constanţa, primul remorcher
salvator maritim de 6600 CP
“Hercules”. Nava este o premieră
industrial navală pentru ţara noastră.
Cinstea de a realiza o asemenea navă
puternică şi complexă a revenit
navaliştilor brăileni, iar ei s-au achitat
exemplar de ea. Se află în faza de
pregătire a lansării la apă cel de-al
doilea remorcher salvator de 6600 CP,
eveniment pe care constructorii navali brăileni vor să-l dedice zilei de 8 Mai. Aşadar
lansarea va avea loc în prima decadă a lunii mai. … Viorel Chiurtu” România liberă,
anul XLVI, nr 13523, Vineri 29 Aprilie 1988
Spre deosebire de celelate exemple de nave, produse şi folosite la intern au

existat şi cazuri când nave produse în ţară au fost destinate exportului.
283
ION ŞTEFANOVICI
„Succese ale constructorilor de nave severineni.

Colectivul Întreprinderii de Construcţii Navale şi Prelucrări la Cald, Drobeta-
Turnu Severin a finalizat probele la o şalandră
maritimă autopropulsată de 600 m.c. din seria pe
care o pregătesc pentru livrare la export cu un
trimestru în devans faţă de prevederile din grafice.
La aceeaşi unitate, unde prevederile de plan,
precum şi cele din contractele cu termene scadente
în primele trei trimestre au fost îndeplinite mai
devreme, a fost lansată la apă o şalandră similară
pe care constructorii de nave din Drobeta-Turnu
Severin şi-au propus s-o expedieze la destinatar
până la sfârşitul acestui an, se lucrează cu forţe
sporite la alte 5 vase asemănătoare, precum şi la
finisajul ultimului tanc petrolier de 7000 tdw
pentru export. (Agerpres)” România liberă, anul
XLVI, nr 13649, Sâmbătă 24 Septembrie 1988,
pag 3
“Vizita oficială de prietenie a

tovarăşului Nicolae Ceauşescu împreună cu
tovarăşa Elena Ceauşescu în Uniunea
Sovietică.” România liberă, anul XLV, nr
13659, Joi 6 Octombrie 1988
ANUL 1989
„În judeţul Ialomiţa. Un nou sistem de irigaţii: Slobozia – Dunăre. Zilele

acestea, în judeţul Ialomiţa au început lucrările de amenajare a unui nou sistem de
irigaţii: Slobozia – Dunăre. Împreună cu amenajările din sistemele Mostiştea 2 şi
Borcea de Jos, în 1989 se vor pregăti pentru a putea fi irigate 26100 ha.
Ialomiţa va deţine până la sfârşitul acestui an o suprafaţă totală de 269969 ha
irigate, reprezentând 74 la sută din terenul arabil al judeţului.
284
Colectivul Întreprinderii de Execuţie şi Exploatare a Lucrărilor de Îmbunătăţiri

Funciare Ialomiţa va pune în funcţiune în 1989 alte 25 899 ha pentru desecări mărind,
astfel, suprafaţa terenurilor ferite de efectul excesului de umiditate. (Agerpres)”
România liberă, anul XLVII, nr 13751, Luni 23 Ianuarie 1989
„În primii trei ani ai actualului cincinal, în judeţul Constanţa au fost

construite şi date în folosinţă oamenilor muncii 14200 de apartamente în
ansambluri de locuinţe moderne. Cele mai noi asemenea ansambluri, realizate de-a
lungul bulevardului “V.I. Lenin”, principala arteră rutieră ce leagă centrul oraşului
Constanţa de staţiunea turistică Mamaia, ca şi noul cartier de pe faleza de nord a
oraşului, reprezintă concretizarea unor proiecte arhitectonice, elaborate de specialiştii
de la Institutul judeţean de proiectări. De menţionat că în acest an, alte 4800 de
apartamente vor spori zestrea edilitară a municipiului şi judeţului Constanţa.
(Agerpres)” România liberă, anul XLVII, nr 13758, Marţi 31 Ianuarie 1989
FLOTA ROMÂNĂ „Mineralierul “Comăneşti” de 165000 tdw a trecut cu

succes probele de mare. Mineralierul
de 165 000 tdw “Comăneşti”, cea mai
mare navă construită până acum în
ţara noastră, trece printre farurile de la
intrarea în portul Constanţa, în prima
sa ieşire în mare, destinată probelor.
Este joi, 30 martie, ora 11,30. Este o
navă prototip, având la bord utilaje şi
motoare navale româneşti. Aşadar, o
premieră în domeniul construcţiilor
navale, înglobând alte 52 de premiere tehnice, de la motorul naval lent, tip “Mann-
Reşiţa”, de 19500 CP, cu consum redus de combustibil, la caldarina cu arzător, la
elice, la maşina cârmei, vinciuri şi motopompe, până la barca specială de salvare cu
motor, şi ea un prototip. …
… acestă navă de 165000 tdw, … va prelua, în curând, pavilionul de navă
“Amiral” a flotei comerciale româneşti, aflat până acum pe petrolierul de 150000 tdw
“Biruinţa” (al cărei căpitan a fost actualul preşedinte al României, domnul Traian
Băsescu – I.Ş.) şi el lansat la ICN – Constanţa. … Costin Constandache” România
liberă, anul XLVII, nr 13818, Marţi 11 Aprilie 1989
285
ION ŞTEFANOVICI
„Rezultate deosebite în muncă consemnează şi colectivele Şantierului

naval din Brăila. Au fost, astfel,
încheiate probele de mare la cargoul
“Râmnicu Sărat”, al 23-lea din seria celor
de 8750 tdw, nava urmând să intre în
dotarea flotei maritime româneşti. În
acelaşi timp, au fost finalizate lucrările de
pregătire a motorului principal de la cel
de-al doilea remorcher de 6000 CP şi a
fost lansată la apă nava “Lacu Sărat”,
destinată transportului de pasageri pe
Dunăre. (Agerpres).” România liberă, anul XLVII, nr 13875, Sâmbătă 17 Iunie
1989, pag 3
Cu ocazia lucrărilor Congresului al XIV-lea al PCR s-a stabilit programul-
directivă cu privire la dezvoltarea economico-socială a României în cincinalul

1991-1995 şi orientările de perspectivă până în anii 2000-2010.
Ultima greşeală comisă de cuplul prezidenţial, a fost stabilirea la nivel de

“obiectiv esenţial”, “… menţinerea şi consolidarea consumului realizat, creşterea
lui raţională, în limitele satisfacerii nevoilor ştiinţific fundamentate ale întregului
popor. După cum este cunoscut, în ce priveşte alimentaţia, cu nivelul atins – de
circa 3200 calorii zilnic pe locuitor – România se numără printre ţările cu un
consum bun din punctul de vedere al cerinţelor fiziologice. ... ”. România liberă,
anul XLVII, nr 13889, Marţi 4 Iulie 1989
Cu alte cuvinte, NU s-a hotarât, în cadrul Congresului al XIV-lea al
partidului, ca odată cu terminarea achitarii datoriei externe - pe care tovarăşul a
insistat să o plătească şi care s-a dovedit a fi o mişcare strategică neinspirată – să se
înceapă aprovizionarea adecvată cu alimente a populaţiei.
286
Alte motive majore de nemulţumire nu existau. Toată lumea avea o locuinţă,

un loc de muncă stabil şi pe cale de consecinţă îşi putea întemeia o familie. Problema
majoră pe fondul căreia au ieşit românii în stradă a fost foamea! După 20 de ani de
capitalism, putem analiza fiecare dintre noi prin comparaţie nivelul de trai şi
indicatorii sociali ai anului 2010 în comparaţie cu cei din 1990. Putem compara şi
cuantumul datoriei externe, care grevează din ce în ce mai puternic existenţa
generaţiilor prezente, dar mai cu seamă celor viitoare.
Totuşi, plata integrală a datoriei externe este întotdeauna o mişcare
neinspirată din două motive. În primul rând deoarece atunci când ai de încasat o
datorie de la o entitate, te interesezi de soarta sa şi chiar îl ajuţi să stea pe linia de
plutire cel puţin pentu a-ţi plăti ţie datoria.
În al doilea rând, efortul financiar necesar achitării integrale a unei mari
datorii într-o perioadă scurtă de timp, implică mari sacrificii. În cazul unei ţări,
sacrificiile le suportă populaţia. Peste toate acestea, după ce obiectivul a fost atins,
datoriile fiind stinse, sacrificiile suportate timp de 10 ani, ar fi trebuit să se termine.
Poporul este precum o femeie, poate suporta sacrificii o perioadă determinată
de timp. Dacă termenul expiră iar situaţia nu se îmbunătăţeşte, te părăseşte – dacă nu
fizic, cel puţin sufleteşte! La fel a procedat şi poporul român. În anii ’80 la părăsit
sufleteşte pe Nicolae Ceauşescu, iar în 1989 sub impulsul stimulilor externi s-a întors
cu totul împotriva lui uitând subit tot ce a făcut acest om pentru ţara sa, pentru
România.
Dacă tovarăşul reglementa problema cu marele vecin, care prin prezenţa lui
Gorbaciov la Bucureşti a încercat să soluţioneze paşnic situaţia şi dacă ar fi dat de
mâncare populaţiei, poate mai trăia şi astăzi, după cum trăieşte şi colegul său domnul
Gheorghe Apostol. Situaţia cerea o reglementare impusă de SUA la nivel politic, în
toate ţările socialiste din Europa de Est. Nicolae Ceauşescu nu a putut concepe să
renunţe de bunăvoie la conducerea statului căruia i-a dăruit 25 de ani din viaţa sa.
Este o opinie personală, dar eu cred că sub conducerea preşedintelui Nicolae
Ceauşescu bazată pe organizarea politico-administrativă moştenită de la Gheorghe-
Gheorghiu Dej, România a înregistrat în perioada 1945-1990 o evoluţie fulminantă
care a permis recuperarea progreselor înregistrate în statele occidentale de la 1800
până la declanşarea celui de-al doilea război mondial.
Vineri, 7 iulie 1989, are loc în mod paradoxal, la Bucureşti Consfătuirea

Comitetului Politic Consultativ al Statelor Participante la Tratatul de la Varşovia.
287
ION ŞTEFANOVICI
În seara aceleiaşi zile “Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar la Partidului

Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, şi tovarăşa Elena
Ceauşescu s-au întânlit, ... cu tovarăşul Mihail Gorbaciov, secretar general al
Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, preşedintele
Sovietului Suprem al URSS şi tovarăşa Raisa Gorbaciova....” România liberă, anul
XLVII, nr 13893, Sâmbătă 8 Iulie 1989
Am observat cu stupefacţie faptul că, aşa cum reiese din atitudinea sa

tovarăşul nu a bănuit nici o clipă că i se pregăteşte ceva. Cu numai patru luni înainte
de sângeroasele evenimente din decembrie, tovarăşul îşi continua ritmul de lucru cu
care era obişnuit şi i-a obişnuit pe toţi. La cei 71 de ani ai săi îşi continua conştiincios
activitatea.
“Tovarăşul
Nicolae Ceauşescu a
efctuat o vizită de lucru în
unităţi agricole din
judeţele Teleorman şi
Giurgiu şi pe Şantierul de
amenajare complexă a
râului Argeş” România
liberă, anul XLVII, nr 13927, Joi 17 August 1989
“Tovarăşul Nicolae Ceauşescu,

împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu au
efectuat o vizită de lucru în Capitală”
România liberă, anul XLVII, nr 13928,
Vineri 18 August 1989
“Tovarăşul Nicolae Ceauşescu,

împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu au
efectuat o vizită de lucru în judeţul Iaşi”
România liberă, anul XLVII, nr 13950, Joi
14 Septembrie 1989
288
Faţa sa era aproape senilă!
“Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună

cu tovarăşa Elena Ceauşescu au efectuat o vizită de
lucru în judeţul Ialomiţa” România liberă, anul
XLVII, nr 13965, Luni 2 Octombrie 1989
“Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a vizitat, ieri, pieţe şi complexe

agroalimentare, alte unităţi
comerciale şi alimentare din
Capitală.” România liberă,
anul XLVII, nr 13971, Luni
9 Octombrie 1989
Înclin să cred că
tovarăşul dorea să se asigure
personal de faptul că
alimentele ajung la
populaţie. Mai mult decât
atât încerca să se reancoreze în realitate, cu care ţinea legătura preponderent prin
verigi de legătură constituite din personaje aflate în anturajul său apropiat şi
consilieri.
În condiţiile în care
de 25 de ani ţara îi aducea
constant omagii, partidul
devenise de foarte mult timp
docil şi supus, apropiaţii îi
spuneau doar ce dorea să
audă şi pe fondul vârstei
înaintate, tovarăşul
Ceauşescu pierduse
contactul cu realitatea
imediată pe care o trăiau
românii.
289
ION ŞTEFANOVICI
Încercările sale de reancorare au fost tardive, lipsite de promptitudine şi

fermitate.
Amar răsplată a primit tovarăşul, pentru o muncă de 25 de ani, de o valoare
incomensurabilă, depusă în slujba României şi poporului român!
“Întânlirea dintre tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşul M.S.

Gorbaciov. La 4 decembrie a avut loc o întânlire între tovarăşul Nicolae Ceauşescu,
secretar .... şi tovarăşul M.S. Gorbaciov, secretar ... În cadrul întânlirii cei doi
conducători s-au informat reciproc despre mersul construcţiei socialiste în România şi
Uniunea Sovietică. ...
Tovarăşul
Nicolae Ceauşescu şi
M.S. Gorbaciov au
făcut un schimb de
păreri în legătură cu
unele probleme actuale
ale construcţiei
socialiste, ale mişcării
comuniste şi
muncitoreşti
internaţionale, precum
şi ale vieţii
internaţionale. La întânlire au participat tovarăşii Constantin Dăscălescu, prim-
ministru al Guvernului Republicii Socialiste România, şi N.I. Rîjcov, preşedintele
Consiliului de Miniştri al URSS.” România liberă, anul XLVII, nr 14020, Marţi 5
Decembrie 1989
Aceasta a fost şi ultima ocazie cu care URSS a făcut propuneri în legătură cu
“problemele actuale ale construcţiei socialiste”. Din ce a urmat, reiese clar că
tovarăşul le-a respins!
290
Marţi 18 decembrie 1989, tovarăşul şi tovarăşa efectuează ultima lor vizită
în străinătate într-o deplasare la Teheran. Postura sa transmite totuşi o îngrijorare

profundă. Îi fuseseră anunţate evenimentele petrecute în 16 şi 17 decembrie la
Timişoara. România liberă, anul XLVII, nr 14032, Marţi 19 Decembrie 1989
La întoarcerea în ţară tovarăşul ţine o cuvântare la posturile de radio şi

televiziune.
“Mă adresez, în această seară, întregului popor al patriei noastre socialiste, în
legătură cu evenimentele grave care au avut loc, în ultimele zile, la Timişoara. …
Din datele de care se dispune până în prezent, se poate declara cu deplină
certitudine că aceste acţiuni cu carcater terorist au fost organizate şi declanşate în
strânsă legătură cu cercurile reacţionare, imperialiste, iredentiste, şoviniste şi cu
serviciile de spionaj din diferite ţări străine.
Scopul acestor acţiuni antinaţionale, a fost acela de a provoca dezordine în
vederea destabilizării situaţiei politice, economice, de a crea condiţiile dezmembrării
teritoriale a României, distrugerii independenţei şi suveranităţii patriei noastre
socialiste.
Nu întâmplător postrurile de radio de la Budapesta şi din alte ţări au declanşat,
încă în cursul acestor acţiuni antinaţionale, teroriste, o campanie deşănţată, de
ponegrire, de minciuni împotriva ţării noastre.”
Tovarăşul, în realitatea pe care el o percepea, considera că poate transpune

situaţia actuală în contextul evenimentelor din 1968, moment când a adoptat o poziţie
singulară şi originală cu ocazia invaziei Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de
la Varşovia.
291
ION ŞTEFANOVICI
“Cu toţii ne reamintim de poziţia fermă a întregului nostru popor în 1968,

împotriva invaziei Cehoslovaciei şi pentru apărarea independenţei României. Acum se
poate afirma că este o situaţie asemănătoare sau chiar mai gravă. De aceea, se impune
să acţionăm cu întreaga răspundere pentru a respinge orice atacuri împotriva
României, a construcţiei socialiste din patria noastră!”
Deşi nimeni nu se poate îndoi de faptul că, în maniera sa proprie şi personală,
tovarăşul a fost un bun român, un patriot care a muncit pentru modernizarea
României şi ridicarea standardelor de viaţă a românilor, în contextul noilor schimbări
nu a reuşit să se adapteze la “problemele actuale ale construcţiei socialiste”!
Ultimul său mesaj, ştiind probabil că exista posibilitatea de a nu se mai putea
adresa naţiunii române, a avut caracterul unei sincerităţi dezarmante – a omului care
priveşte moartea în ochi:
“Doresc să declar, în această seară, în faţa întregii noastre naţiuni că, în ce mă

priveşte, ca fiu devotat al poporului, în munca şi răspunderile încredinţate de
partid şi popor, voi acţiona în orice împrejurări în interesul
poporului, pentru bunăstarea şi fericirea
sa, în interesul construcţiei
socialiste, al independenţei
şi suveranităţii ţării! Nu am
şi nu voi avea niciodată
nimic mai presus decât
poporul, patria,
integritatea României şi
socialismul!” România
liberă, anul XLVII, nr 14034, Joi 21 Decembrie 1989
Mai mult decât atât în faţa plutonului de execuţie, Ceauşescu a exclamat:
“Trăiască Republica Socialistă România. Istoria mă va răzbuna!”. Apoi, a început să
cânte Internaţionala, după care s-a declanşat execuţia propriu-zisă.
Acest mesaj seamănă izbitor de mult cu cel al mareşalului Ion Antonescu, care
în faţa completului de judecată, acordându-i-se ultimul cuvânt la parafrazat pe Scipio
Africanul, generalul roman mort în exil, spunând: “Ţie, popor ingrat, nu-ţi va rămâne
nici cenuşa mea!”
Pe bună dreptate, consider că ne putem pune această întrebare: suntem sau nu

un popor ingrat, un popor care ştie sau nu ştie să-şi cinstească marii conducători care
292
s-au evidenţiat prin fapte ce au condus la întregirea României şi bunăstarea naţiunii

române?
Într-adevăr, poporului român nu i-a rămas nici cenuşa mareşalui. Însă, în

privinţa atributului de ingratitudine acordat poporului de către mareşalul Ion
Antonescu, pe baza nerecunoaşterii meritelor sale politico-militare de către români,
consider că aprecierea la nivel de parafrazare este complet deplasată!
Iată de ce.
Conform Wikipedia, Publius Cornelius Scipio Africanus cunoscut şi ca Scipio

Africanul (n. 235 î.Hr., Roma - d. 183 î.Hr.) a fost un general şi politician roman,
strateg în timpul Războaielor Punice. Şi-a dobândit faima obţinând numeroase
victorii în Spania şi cucerind portul Cartagina în cel de-al doilea război punic. Mort
în exil.
Spre deosebire de generalul roman, mareşalul român nu a înregistrat victorii

militare.
Poporul "ingrat" la ordinul Mareşalului, a trecut Prutul, a trecut şi Nistrul “în

războiul de apărare a graniţelor naţionale”.
Alături de cine?
De Hitler, cel mai mare criminal din istorie, Hitler care ne răpise Ardealul de
Nord şi-l dăduse ungurilor. Astfel, mareşalul conducea acest “popor ingrat” care l-a
urmat fără crâcnire, spre cucerirea Rusiei pe care din istorie ştim că nu a reuşit să o
îngenuncheze nici Carol al XII-lea şi nici Napoleon.
La ce a condus celebrul ordin venit din partea mareşalului Antonescu,

“Români vă ordon treceţi Prutul”?
În războiul dus de România împotriva puterilor aliate

SUA, Anglia, Franţa şi URSS, au murit aproape 300.000 de soldaţi români din rândul
“poporului ingrat”. Cenuşa acestor eroi nenunoscuţi, morţi într-un război fără
idealuri naţionale, este mai sfântă pentru mine decât cenuşa celui care i-a trimis la
moarte.
293
ION ŞTEFANOVICI
Din punct de vedere politic, “meritele” militare ale mareşalului au condus

finalmente la statutul României de naţiune învinsă. De aceea, este justificat actul de la
23 august 1944 prin care regele Mihai a hotărât trecerea României din tabăra Axei în
cea a Aliaţilor în cel de-al doilea război mondial. Altfel, am fi “beneficiat” de un
tratament similar cu cel primit de Germania hitleristă, cu menţiunea că românii nu au
o capacitate de regenerare similară cu cea a poporului german, consacrat pentru
disciplină şi conştiinţa muncii.
În necunoştinţă de cauză, mulţi vorbesc despre aruncarea României după cel

de-al doilea război mondial în “ghearele bolşevismului”. Aceştia omit, prin neştiinţă
sau rea credinţă faptul că Rusia a fost cea care a susţinut cauza română în dezbaterea
iniţiată pe tema Ardealului de către Ungaria în cadrul Conferinţei de pace de la
Paris.
Am plătit Rusiei daune de război în condiţiile în care i-am invadat militar

teritoriul ducând un război de agresiune împotriva acestui popor. Iată că, mergând pe
acest exemplu putem identifica elemente similare care reverberează până în
actualitatea imediată. Astfel, preşedintele ceh, Vaclav Klaus a fost ultimul care a
semnat Tratatul de la Lisabona deoarece ceruse o derogare de la Carta drepturilor
fundamentale, pentru a preveni retrocedarea bunurilor germanilor din regiunea
Sudeta, confiscate dupa cel de-al Doilea Război Mondial.
Cu toate acestea Rusia a fost cea care a oferit asistenţă tehnică României în
domeniul industrial şi agricol, ajutor care a facilitat reconstrucţia şi modernizarea
României pe baze fundamental noi. Ne face plăcere să recunoaştem sau nu, aşa stau
lucrurile. După modelul Planului Marshall, Rusia a urmărit să ofere ajutor României
pentru ca la rândul ei, România să îşi poată plăti datoriile de război. La fel şi
Germania, a fost ajutată prin programul “Planul Marshall” pentru a-şi reface
economia şi reconstrui statul astfel încât să redobândească capacitatea de a-şi plăti
datoriile de război.
Aceasta este istoria României în perioada 1945 – 1990, iar fundamentul

acestei reale istorii este constituit pe fapte. Fapte, a căror prezentare a constituit
scopul acestei cărţi.
294
Ultimul cuvânt ce stă înaintea faptelor!
Marile realizări obţinute de către poporul român până în 1990 nu sunt

irepetabile! Trebuie doar create subsidiile necesare repetării lor.
Construirea României în perioada 1945 – 1990, s-a realizat în condiţii

strategice. Regimul socialist, a valorificat la maxim potenţialul naţional specific
României: munte, mare, deltă, câmpii întinse cu posibilităţi de exploatare
agricolă şi valorificarea lor maximă prin amenajarea sistemelor de irigare
alimentate prin reţele de ape, etc.
Cei care îndrăgesc jocurile de strategie pe calculator, îşi pot închipui aievea
cum s-a dezvoltat treptat, pe baze tot mai solide de la un an la altul infrastructura şi
economia României.
În 1945, în plan economic, situaţia României era din multe puncte de vedere
asemănătoare cu cea din 2010. Războiul a creat o serie întreagă de insuficienţe în viaţa
economică şi socială a poporului român.
Din cu totul şi cu totul alte considerente situaţia de astăzi este similară cu cea
de acum 65 de ani. La fel ca şi atunci, în momentul de faţă lanţul slăbiciunilor are atât
de multe zale încât nici nu mai ştim de unde am putea începe reparaţiile.
Dar imaginea de ansamblu era aceeaşi: necesitatea asigurării nevoilor de bază
şi ulterior satisfacerea nevoilor secundare pe baza dezvoltării propriei infrastructuri de
producţie. Proprie, datorită faptului că importurile, indiferent de ramura şi etapa de
producţie cresc costurile şi implicit preţul final.
Oamenii trebuie să trăiască în condiţii civilizate de aceea eforturile
administrative s-au constituit în direcţia construirii de unităţi locative respectiv
extinderii reţelelor de electrificare şi apă-canal. Oamenii trebuie să aibă locuri de
muncă pentru a-şi putea întreţine familiile.
Nimeni nu poate combate un adevăr devenit istoric: până în 1990 toată lumea
avea un loc de muncă stabil şi o locuinţă. Problemele locative se puneau în momentul
în care o familie dorea să se mute de la una la două, trei sau patru camere.
Revenind la satisfacerea nevoilor de bază, mai exact la ruperea lanţului
slăbiciunilor, aşa cum reiese din cronica evenimentelor, primul pas făcut de socialişti a
fost în sensul satisfacerii nevoilor de bază şi a constat în asigurarea unei hrane
sănătoase şi indestulătoare pentru populaţie.
295
ION ŞTEFANOVICI
Primele eforturi trebuie depuse în domeniul agriculturii. Mecanizarea

agriculturii va stimula exponenţial şi celelalte ramuri industriale aşa cum s-a
întâmplat în perioada 1948-1990: industria constructoare de maşini, industria
chimică, cercetarea, etc. Din punct de vedere politic, în accepţiunea mea, intervalul
de timp 1945-1990 s-a delimitat clar la nivelul a două perioade prin schimbarea
survenită în 1965 la nivelul conducerii partidului şi implicit a statutului român, ca
urmare a trecerii în nefiinţă a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Decesul lui Dej în ianuarie 1965, determină organizarea alegerilor interne
pentru principalele funcţii în partid şi în stat. Trecerea de la socialismul democratic
manifestat în perioada 1945 – 1965 la comunismul autocratic manifestat după 1965, a
fost determinată de viziunea lui Nicolae Ceauşecu transpusă în realitate de către
structurile de partid şi de stat subordonate acestuia.
Chiar şi în aceste condiţii …
Dupa 30, 40 sau mai bine 50 de ani de la finalizarea obiectivelor realizate
de poporul român în cadrul sistemului socialist se constată în continuare
durabilitatea lor, pentru că la baza realizării acestora au stat principii sănătoase
legate de buna organizare a muncii, acceptarea responsabilităţilor şi respectarea
în cele mai bune condiţii a angajamentelor asumate.
Acestea sunt condiţiile pe care orice naţiune trebuie să le respecte pentru a
putea progresa. Altfel, nu se poate! Altfel, trăim “bine” în condiţii precare în spitale,
cu nesiguranţa locului de muncă, cu posibilitatea reducerii pensiilor după contribuţiile
de-o viaţă, cu instabilitatea mediului economic şi politic, adică în realitatea anului
2010.
Biografia autorului
- 28 de ani, căsătorit, un copil;

- Licenţiat al Facultăţii de Economie din cadrul Universităţii Al.I.Cuza, Iaşi;
- Absolvent al cursurilor masterale în materie de comunicare politică în cadrul Şcolii
Naţionale pentru Studii Politice şi Administrative, Bucureşti;
- Masterand al Academiei Naţionale de Informaţii din cadrul Serviciului Român de
Informaţii, Bucureşti.
296

Romania. 75 de Ani Im. PDF PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Romania. 75 de Ani Im. PDF PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ION ŞTEFANOVICI

Concepţia grafică a copertei realizată prin

Fotografia de pe coperta IV realizată prin

Str. Bucium nr. 34 Iaşi, România

Lucrarea 45 DE ANI IN SOCIALISM. ROMANIA 1945-1990 (EDITIA 2010) autor DANIEL-IONUT

Cuvânt de mulţumire al autorului / 6

Cuvânt de mulţumire al autorului

Elaborarea acestei lucrări răspunde în primul rând nevoii de cunoaştere

Dedic această lucrare, în primul rând, milioanelor de români care prin

Scopul acestei culegeri de date este de a oferi generaţiilor prezente şi viitoare,

Scurte precizări cu privire la termenii lucrării

Despre raportările exagerate

De inspiraţie sovietică, modelele în muncă, s-au conturat pe baza “principiului

recunoaştem sau nu, au fost cele care au determinat modernizarea României şi

Acum dupa 20 de ani de la schimbarea de regim din 1989, actualul preşedinte

Timp de 20 de ani, am primit promisiuni cum că vom beneficia de x km de

Toate aceste obiective asumate de dumnealor nu numai că nu au fost

În schimb avem scandaluri politice pe toate televiziunile, iar profesioniştii –

„modelele” societăţii româneşti care „este” toate dezbrăcatele de pe posturile TV şi

Referitor la asistenţa tehnică asigurată României în perioada 1945-1990

D. Petre Groza însărcinat cu formarea guvernului. Mareşalul palatului

România liberă, anul III, no 183, Duminică 4 Martie 1945

“Guvernul Groza s-a constituit.

România liberă, anul III, no 186, Joi 8 Martie 1945

„ARDEALUL DE NORD TRECE SUB ADMINISTRAŢIE

România liberă, anul III, no 189, Duminică 11 Martie 1945

„CAPITALA A SĂRBĂTORIT ALIPIREA ARDEALULUI DE NORD

„OSTILITĂŢILE DIN EUROPA AU ÎNCETAT. 9 MAI ZIUA

Majestatea Sa Regele Mihai I decorat cu ordinul sovietic “Victoria”.

„ZIARELE SOVIETICE PUBLICĂ PE PRIMA PAGINĂ DECRETUL

Printre cei decoraţi cu

Tot în această perioadă eforturile proaspătului guvern se îndreaptă spre

“17.000 case ţărăneşti pentru sinistraţii moldoveni. Statul ajută pe ţărani cu

Cantităţi uriaşe de materiale.

Munca de reconstrucţie a ţării, începe din agricultură.

Vin americanii? Iată ce reiese cu extremă claritate din declaraţiile

Sovietice pentru că pentru naţiuni ca şi

La sfârşitul anului 1945, mai exact în 8 Noiembrie 1945, au loc demonstraţii

Anglia şi Statele Unite au recunoscut Guvernul Dr. Petru Groza.

În perioada 8 mai (prima

“HOTARELE ROMÂNIEI NU SE MAI DISCUTĂ. Problema graniţelor

Delegaţia maghiară revine cu o nouă formulă, prin care solicită să i se atribuie

“DREPTURILE ROMÂNIEI ASUPRA TRANSILVANIEI SUNT

Textul declaraţiei prezentate de d. Gh. Tătărescu

Confirmarea frontierelor României

O scurtă incursiune în istorie.

Rectificarea declaraţiilor delegatului maghiar

Decembrie 1918 la Alba-Iulia, unirea necondiţionată a Transilvaniei cu Regatul

Adevărul despre Diktatul de la Viena

Tratament egal pentru populaţia maghiară

Măsurile luate de guvernul democratic român pentru a asigura populaţiei

Toate revendicările ungureşti, oricare ar fie ele, sunt “modeste”!

Dezlipirea acestor oraşe de teritoriul Transilvaniei ar atrage după sine piedici

Totuşi argumentele susţinute de

ABDICAREA REGELUI MIHAI I

România liberă, anul VI, Nr. 1033, Vineri 2 Ianuarie 1948

Dezvoltarea transporturilor feroviare “ În cei 7 ani (din 23 august 1944) …

Locuinţe pentru oamenii muncii. “… Pentru muncitorii şi tehnicienii din

Locuinţe pentru mineri. “Numai la întreprinderile care aparţin de Direcţia

deasemenea spitale şi dispensare. ” Scânteia, anul XX Nr. 2114, Vineri 10 august

Se montează instalaţiile uzinei Ovidiu II de la Canalul Dunăre-Marea

“Termocentrala “Gh. Gheorghiu-Dej ” a început să furnizeze curent electric

Efectele benefice se produc în lanţ, la fel cum după 1990 destructurarea