CAP III : AMELIORAREA ANIMALELOR

Este procesul de modificare dirijata a potentialului productiv , a

caracterelor ereditare , a genofondului populatiilor de animale in directia
dorita de om. Unitatea de lucru a ameliorarii este populatia.
Modificarea bazei ereditare a populatiilor se face prin interventia
omului in procesul de schimbare a generatiilor , de reproducere a lor
( prin dirijarea imperecherilor ).
Ameliorarea animalelor este procesul prin care acestea sunt
modificate in directia utila omului , fiind un proces analog celui de
evolutie prin care populatiile se adapteaza filogenetic la modul de viata .
Este de fapt o teorie evolutionista aplicata.
Genetica populatiilor ca si ameliorarea animalelor au 5 factori
( procese ) care modifica frecventa genelor si genotipurilor in populatie :
1. Mutatia : este procesul de aparitie a unei modificari in materialul
genetic . Constituie materia prima a evolutiei fiind prima sursa de
variatie genetica.
2. Imigratia ( migratia ) : este procesul prin care sunt introduse gene
straine intr-o populatie prin intermediul indivizilor imigranti. Este
a doua sursa de variatie genetica.
3. Selectia : este procesul de discriminare reproductiva facut de catre
mediu ( selectia naturala ) sau de catre om ( selectia artificiala). Ea
triaza si aranjeaza genotipurile aduse de mutatie si imigratie in
genotipuri mai bine adaptate mediului si omului .
4. Deriva genetica : procesul de modificare a frecventei genelor intr-
o directie imprevizibila , dar intr-o cantitate previzibila , ca urmare
a marimii mici a populatiilor.
5. Consangvinizarea : este procesul prin care se imperecheaza
indivizi mai apropiat inruditi intre ei decat media gradului de
inrudire din populatie.

Caractere , valori , variante , deviatii , parametri genetici

Caracterele dpdv genetic sunt :

 1. Caractere calitative ( mendeliene) : au o variatie discontinua si sunt
controlate de un nr mic de perechi de gene ( o pereche cel mult 2
perechi ) fiecare cu efect major.
2. Caractere cantitative ( metrice ) : au variatie continua adica
diferentele dintre indivizi pot fi oricat de mici . Ele pot fi
masurate , sunt controlate de un nr mare de perechi de gene ,
fiecare cu efect minor ( de ordinul zecilor, sutelor sau chiar
miilor ).
Expresia metrica a unui caracter se numeste valoare. Valoarea observata
cand caracterul este masurat pe individ se numeste valoare fenotipica ,
informatie fenotipica , performanta sau pe scurt fenotip si se noteaza cu
F sau P.
Genotipul unui caracter ii da o anumita valoare numita valoare
genotipica ( G ).
Mediul nu creaza valori ci numai deviatii.
M = deviatie datorata mediului
P=G+M
Intr-o populatie nu toti indivizii au acelasi fenotip ( performanta ) deci
exista o variatie fenotipica care se masoara prin varianta.
VP = VG + VM
Varianta fenotipica = varianta genotipica + varinata datorata deviatiilor
de mediu.
Genotipul prezinta in interiorul lui diferite interactiuni intre gene care
pot crea valori si deviatii.
G =A+ D + I
A = valoarea aditiva sau valoarea de ameliorare : reprezinta suma
efectelor medii ale genelor , luate una cate una , pe care le are individul
pt un caracter , insumarea facandu-se pt perechea de alele de la un locus
si pt toti locii implicati in controlarea acelui caracter. Este sigura
transmisibila la descendenti ea gasindu-se si in gameti.
Nu poate fi masurata , ea poate fi insa predictata.
D = deviatia de dominanta : este o interactiune intre genele alele prin
care una ( dominanta ) anuleaza efectul alteia ( recesiva ). Nu se
transmite la descendenti .
I ( E ) = deviatia de epistazie : este o interactiune intre genele nealele ,
nu se transmite la descendenti .
M = M g + Ms
Mg = deviatia de mediu general : cuprinde factorii de mediu comuni pt
un grup mare de animale ( clima , sezonul , ferma ).
Ms = deviatia de mediu special : cuprinde factorii de care beneficiaza un
grup restrans de animale (temperatura , umiditate , furaje , ingrijitor ).
Este sursa cea mai mare de eroare in aprecierea valorii genetice a
indivizilor.
Mediu special variaza in timp pt acelasi individ si in spatiu de la un
individ la altul. Variaza si ca semn : este cand favorabil cand nefavorabil.
P = A + D + I + M g + Ms
A = este singura transmisibila la descendenti

CURS 7

Predictia valorii de ameliorare ( A ) si a capacitatii reale de

productie ( CRP )

Pentru aceasta este necesara cunoasterea parametrilor genetici ai

caracterelor. Caracterele prezinta 2 parametri genetici : heritabilitatea
( h2 ) si repetabilitatea ( R ).
Heritabilitatea reprezinta raportul dintre varianta valorii de
ameliorare si varianta fenotipica. Arata de fapt cat % din diferentele
fenotipice existente intre indivizi pentru un caracter se datoreaza
diferentelor prin valoare de ameliorare. Arata in ce masura un caracter
este mostenit de descendenti.
Heritabilitatea este o caracteristica pentru fiecare caracter si pentru
fiecare populatie in anumite conditii de mediu. Exemple : pentru
cantitatea de lapte h2 = 0,2 – 0,3 ( adica A = 20 – 30 % ), pentru numarul
de oua h2= 0,2 – 0,25 , pentru cantitatea de lana 0,4 , pentru greutatea vie
0,3-0,4 , pentru procentul de grasime din lapte 0,5-0,6. h2 face parte din
toate formulele de predictie a valorii de ameliorare si reprezinta precizia
predictiei.
h2 = VA
 VP
Repetabilitatea : unele performante se pot masura de mai multe ori
in viata unui individ. Repetabilitatea reprezinta de fapt o corelatie intre
performantele care se repeta in viata unui individ. Ca valoare este ceva
mai mare decat h2.
R = (VG + VMg )
VP

A. Predictia valorii de ameliorare prin procedee BLP ( Best

Linear Prediction ) : prima etapa a selectiei este predictia valorii de
ameliorare a candidatilor la selectie ( valoarea de ameliorare este
criteriul ideal de alegere al animalelor pentru reproductie , pentru
descendenta , ea gasindu-se si in gameti ).
I. Predictia valorii de ameliorare pe performante proprii :
1. O singura performanta masurata pentru un caracter : se
porneste de la performanta ca sursa de informatie fenotipica ( numai ea
poate fi masurata ) iar trecerea de la performanta la valoarea de
ameliorare se face cu ajutorul heritabilitatii care are functie de regresie a
valorii de ameliorare fata de performanta.
_
2 2
h = bA,P => A= bA,P · P => Â = h ( P – PC )

h2 = precizia predictiei
Performantele se exprima intotdeauna ca abatere de la performanta
media a grupului de contemporani.
Aceasta formula este cea mai generala formula a predictiei lui A cand
indivizii au o singura performanta masurata pentru un caracter si
apartine aceluiasi grup de contemporani.
2. Mai multe performante masurate pentru un caracter : in acest
caz heritabilitatea unica ( h2 ) se inlocuieste cu heritabilitatea medie sau
multipla_ ( h2m ) si performanta unica ( P ) se inlocuieste cu performanta
medie ( Pm)
h2m > h2
h2m = h2 · m .
1+ ( m-1)R
m= nr de performante participante la medie
R – repetabilitatea caracterului
Raportul reprezinta castigul de precizie obtinut prin repetarea controlului
_ _
2
 = h m ( Pm- PC )
_ _
2
Â=h · m · ( P m – Pc )
1 + ( m-1)R

3. Indivizii provin din ferme diferite ( vanzari – cumparari ):

totdeauna compararea se face in cadrul fermei care cumpara ( comparare
prin calcul . Valoarea de ameliorare pentru ferma care vinde are 2
componenti : se tine cont si de diferentele genetice existente intre ferme.
Exemplu : ferma A cumpara din ferma B
_
2
 A = h ( P A – PA )
_ _ _
2 2
 B = h ( P B – PB ) + h d ( P B – PA )
h2d = heritabilitatea diferentei genetice dintre ferme
h2d = 0,05 – 0,15 ( cand fermele schimba frecvent reproducatori intre ele)
h2 = 0,2 ( cand se compara rase diferite )

II. Predictia valorii de ameliorare pe performantele rudelor : se apeleaza

la performantele rudelor in 2 situatii :
a. Caractere limitate de sex ( cantitate de lapte , nr de oua ,
prolificitate ).
b. Cand caracterele nu se pot masura pe animalul viu ( caractere
legate de calitatea carcasei ).
1. Performantele ascendentilor ( mama , bunica , strabunica ):
A. O singura performanta masurata :
_
2
 = r · h ( PR – PCR )
R= coeficientul de inrudire intre individul apreciat si ruda
Pr = performanta rudei
_
Pcr = performanta contemporanilor rudei
B. Mai multe performante masurate pentru un caracter :
_ _
2
Â=rh· m · ( PR – PCR )
1+( m-1)R
2. Performantele rudelor colaterale ( surori , semisurori , amestec de
surori si semisurori ):
_ _
2
Â= nrh · ( PR – PCP )
1 + (n-1)t

n= nr de rude
r = coeficientul de inrudire intre individul apreciat si rude ( 0,5 pentru
surori , 0,25 pentru semisurori , 0,27 pentru amestec de surori si
semisurori )
t = coeficientul de asemanare fenotipica intre performantele rudelor
t = r · h2 + c 2
r = coeficientul de inrudire a rudelor intre ele (0,5 pentru surori , 0,25
pentru semisurori , 0,27 amestec de surori si semisurori )
c2 = corelatia de mediu comun ; de regula rudele beneficieaza de acelasi
mediu si ca urmare se face abstractie de el in formula ( c2 = 0 ).

3. Performantele descendentilor ( selectia taurilor pentru cantiatea de

lapte pe baza performantei medii a fiicelor )
_ _
2
 = n · 0,5 · h ( PC - PCP )
2
1+(n-1)·0,25·h
n = nr de fiice
0, 5 = inrudirea intre taur si fiice
0,25 = inrudirea fiicelor unui taur intre ele ( fiicele unui taur sunt
semisurori )
B. Predictia valorii de ameliorare prin metodologia BLUP ( cei
mai buni predictori liniari nedeplasati ) : este o metodologie foarte
moderna care permite evaluarea genetica a indivizilor pe baza mai
multor surse de informatie.
Modelul liniar poate fi scris astfel :

Yij = µ + si + eij

Y ij = performanta descendentului j care apartiene reproducatorului i

µ = media populatiei generala pentru toate observatiile
si = efectul reproducatorului i
eij = efectul rezidual sau efectul eroare determinat de descendentul j care
apartine reproducatorului i
Ipotezele in care acest model este valabil sunt :
- reproducatorii constituie o proba extrasa la intamplare din aceeasi
populatie neselectionata si neconsangvinizata
- reproducatorii nu sunt inruditi intre ei
- imperecherile au loc la intamplare si de la fiecare femela se
testeaza un singur descendent
- media si varianta genetica a populatiei raman constante de la o
generatie la alta

C. Predictia capacitatii reale de reproductie ( CRP ) : CRP

reprezinta performanta neafectata de mediu special sau valoarea
genotipica + deviatia de mediu general. CRP reprezinta cea mai
probabila performanta viitoare a indivizilor cand sunt pusi in aceleasi
conditii de mediu general.
Este criteriul ideal de alegere al animalelor pentru productiile viitoare ,
pentru exploatarile viitoare .
CRP = P - Ms
CRP = G + Mg
Se predicteaza numai pe performante proprii .
1. O singura performanata masurata pentru un caracter : se
porneste tot de la performanta ca sursa de informatie fenotipica iar
legatura dintre performanta si CRP se face cu ajutorul repetabilitatii care
are functie de regresie a CRP fata de performanta.
R = bCRP , P
 CRP = b CRP , P · P
_
CRP = R ( P – PC)

2. Mai multe performante masurate pentru un caracter :

repetabilitatea unica ( R ) se inlocuieste cu repetabilitatea media ( R m).
Performanta unica ( P ) se inlocuieste cu performanta medie ( Pm ).
_ _
CRP = Rm ( Pm – Pc )
_ _
CRP = R ( m ) ( Pm – Pc)
1+(n-1)R

Selectia

Selectia este procesul de alegere pentru reproductie sau procesul de

discriminare reproductiva neintamplatoare a genotipurilor.
Animalele din care se face alegerea se numesc candidati la selectie.
Indivizii alesi se numesc retinuti sau selectionati , ceilalti se numesc
respinsi sau reformati.
Ca rezultat al selectiei unii indivizi nu lasa descendenti , ei mor genetic
deci genele lor dispar din populatie.
Cei selectionati continua sa vietuiasca prin urmasi proportional cu
numarul acestora , ca urmare purtatorii diferitelor genotipuri transmit in
proportie diferita genele lor si ca urmare frecventa acestora se modifica
de la o generatie la alta.
Cauzele discriminarii reproductive :
- Intamplarea : indiferent de valoarea lui unanimal lasa mai multi sau
mai putini descendenti datorita sansei sau nesansei. Intamplarea este
prezenta de la gamet pana la fetus : meioza si fecundarea sunt supuse
hazardului.
- Selectia naturala : reprezinta procesul de discriminare realizat de
mediul de viata care favorizeaza supravietuirea celor mai bine adaptati.
Selectia naturala actioneaza continuu si peste tot , uneori greu de sesizat.
Spre deosebire de cea artificiala ea nu are un obiectiv iar efectul ei se
realizeaza intr-un timp indelungat.
- Selectia artificiala : este procesul de discriminare reproductiva realizat
de catre om in scopul obtinerii unor populatii de animale mai bine
adaptate nevoilor sale . Pentru a se maximiza efectul selectiei artificiale
trebuie reduse la minim intamplarea si selectia naturala .

CURS 8

Momentele selectiei artificiale

Selectia artificiala ca proces poate avea loc in 2 momente :
1. Inainte de intrarea animalelor la reproductie , pe baza cunoasterii
performantelor ce formeaza obiectivul selectiei. Acesta este momentul
principal al selectiei . Performantele pot fi :
- cantitatea de lana la primul tuns
- cantitatea de lapte la prima lactatie
- greutatea vie la o anumita varsta
2. Dupa ce animalele au intrat la reproductie , in cazul selectiei pe
ascendenti . Se nominalizeaza un numar de animale din numarul
efectivului matca care vor fi parintii unor noi generatii. Aceste animale
constituie asa numitul nucleu de prasila.
Etapele selectiei
1. Predictia valorii de ameliorare a candidatilor la selectie ( - bonitare
)
2. Clasificarea animalelor pe baza valorii de ameliorare predictate
( clasare )
3. Retinerea la reproductie ( = reprezinta nivelul vizat al selectiei )
4. Obtinerea de descendenti de la cei retinuti ( = reprezinta nivelul
realizat al selectiei )
Efectul genetic al selectiei
Efectul primar al selectiei este schimbarea frecventei genelor si
genotipurilor in populatie. Modificarea fenotipica a populatiei , a
performantelor medii ale acestora este consecinta acestei schimbari.
Efectul genetic al selectiei se exprima prin gradul de modificare al
frecventei genelor de la o generatie la alta.
Selectia promoveaza pe unii indivizi si ii elimina pe altii. Ca urmare va
creste frecventa genelor pentru primii si o diminueaza pentru ceilalti.
Efectul selectiei = raspuns la selectie = progres genetic
Raspunsul selectiei pe generatie ( R ) reprezinta superioritatea
performantei medii a candidatilor din generatia filiala fata de
performanta medie a candidatilor din generatia parentala , in aceleasi
conditii de mediu sau diferenta dintre performanta medie a candidatilor
in 2 generatii succesive.
P - +

Retinuti/selectionati
S

_ _
XC P XR _
XR = media retinutilor
F _
XC P = media candidatilor
din
generatia parentala
R

_
XC P

R = h2 · S
h2 = precizia selectiei
S = diferenta / diferentialul de selectie = superioritatea performantei
medii a retinutilor fata de performanta medie a candidatilor , in aceleasi
conditii de mediu
_ _
S = XR - XC P

Raspunsul la selectie poate fi analizat si de la an la an si se numeste

raspuns natural la selectie ( ∆ G ) si reprezinta superioritatea
performantei medii a candidatilor din anul urmator fata de performanta
medie a candidatilor din acest an , in aceleasi conditii de mediu.

∆ G = h2 · S
T
T = intervalul de generatie

Factorii de care depinde raspunsul anual al selectiei

A . Intervalul de generatie ( T ) reprezinta varsta medie a parintilor la

data cand sunt fatati descendentii lor retinuti pentru reproductie.
Datorita faptului ca intr-o populatie sunt atat masculi cat si femele , care
la randul lor vor avea fiecare atat fii cat si fiice , intervalul de generatie
mediu / populatie este media aritmetica a celor 4 cai de realizare a lui.

Masculi ( tati ) : - fii ( tati ) , T TT = varsta medie a tatilor cand dau tati
( fii )
- fiice ( mame ) , T TM = varsta medie a tatilor cand dau
mame ( fiice )
Femelele ( mame ) : - fii ( tati ) , T MT = varsta medie a mamelor cand
dau tati ( fii )
- fiice ( mame ) , T MM = varsta medie a mamelor
cand dau mame ( fiice )

T = TTT + TTM + TMT + TMM

4

Factorii de care depinde intervalul de generatie :

1. Varsta nasterii primului produs : cu cat specia este mai tardiva
cu atat intervalul de generatie este mai mare ( Ex : cabaline –
varsta nasterii primului produs 5 – 6 ani => T = 10 – 12 ani ,
 taurine – varsta nasterii primului produs 27 luni => T = 4- 5
ani , ovine – varsta nasterii primului produs 24 luni => T = 3 – 4
ani , suine – varsta nasterii primului produs 1 an = > T = 1 – 2,5
ani , pasari T = 1 an ).
2. Natalitatea populatiei ( numarul de produsi fatati la 100 femele
montate ) : la speciile cu natalitate mica ( cabaline , taurine ) nu
se poate reduce intervalul de generatie . Parghia principala prin
care omul reduce intervalul de generatie este durata medie de
exploatare la reproductie ( d ) . La aceste specii nu se poate
reduce durata medie de exploatare la reproductie inplicit
intervalul de generatie pentru ca nu se pot obtine suficienti
descendenti pentru inlocuirea generatiei parentale.
3. Mortalitatea si reforma de necesitate la tineret : daca acestea
sunt mari la speciile cu natalitate mica , nu se poate reduce
durata medie de exploatare la reproductie , implicit intervalul de
generatie.
4. Durata medie de exploatare la reproductie ( d) : daca durata
medie de exploatare la reproductie este mica => interval de
generatie mic => raspuns anual al selectiei mare ( ∆ G > ).
Durata de exploatare la reproductie mica la speciile cu natalitate mica
inseamna candidati putini la selectie => proportie de retinere mare =>
intensitatea selectiei mica ceea ce face ca progresul genetic sa fie mic .
Ca urmare apare o contradictie permanenta intre intensitatea selectiei si
intervalul de generatie , contradictie din care se iese numai prin calcule
de optimizare.

B. Diferentialul sau diferenta de selectie ( S ) : reprezinta superioritatea

performantei medii a retinutilor fata de performanta medie a candidatilor
, in aceleasi conditii de mediu.
_ _
S = XR - XC
Diferentialul de selectie poate fi masurat sau estimat. Atunci cand este
masurat se exprima in valori concrete ( kg , cm , m etc ) si are marele
neajuns ca se cunoaste foarte tarziu dupa ce toti retinutii si candidatii
dintr-o serie au dat performantele lor.
La speciile cu generatii suprapuse aceasta poate dura foarte multi ani .
Diferentialul de selectie poate fi exprimat inainte de a avea loc selectia
pe baza intensitatii selectiei ( i ) . Intensitatea selectiei reprezinta
diferentialul de selectie exprimat in deviatii standard . Ea se citeste
direct din tabele care sunt intocmite pe baza proportiei de retineri ( p ).
i=S
s
i = se citeste din tabel pe baza p = numar animale retinute
numar animale candidate
s = deviatia standard

Factorii de care depinde diferentialul de selectie ( S = i · s )

1. Variabilitatea populatiei – de fapt depinde de deviatia standard ca
masura absoluta a variatiei
V % = s · 100
X
In populatiile cu variabilitate mare , deviatia standard este mare ,
implicit diferenta de selectie este mare .
V% > => s % > => S >

Retinuti

S S

_ +1s +2s _ _
XC XC XR

V % > => s > => S > V

% < => s < => S <

Cai de crestere a variatiei genetice intr-o populatie

 a. Mutatia , imigratia , recombinarile – trebuie luate masuri de reduce
a variatiei de mediu care poate masca variatia genetica
b. Cresterea numarului de candidati la selectie care poate spori sansa
de aparitie a cat mai multor combinatii genetice

2. Intensitatea selectiei care la randul ei depinde de proportia la

retineri fiind invers proportionale . La speciile cu natalitate mica
sunt candidati putini la selectie , deci proportia de retineri este
mare , iar intensitatea selectiei mica.
Exemplu de proportie de retinere la diferite specii :

Specia P ♀ P♂
Porci
Pasari 10 – 15 % 0, 5 – 2 %
Ovine 45 - 55 % 3–4%
Taurine 55 – 65 % 3–6%

Factorii de care depinde proportia de retineri

a. Natalitatea populatiei : la speciile cu natalitate mare => candidati

multi la selectie => proportie de retineri mica => intensitatea selectiei
mare => raspuns anual al selectiei mare.

∆ G = h2 · i
T
b. Raportul de sexe : conform raportului de sexe , numarul de masculi
retinuti este < decat al femelelor => intensitatea selectiei lor este mai
mare de aceea principala cale de realizare a progresului genetic prin
ameliorare este prin masculi.
Intensitatea selectiei lor poate creste foarte mult prin folosirea
insamantarilor artificiale.
c. Mortalitatea si reforma de necesitate la tineret : daca acestea sunt
mari va creste proportia de retineri => scade intensitatea selectiei =>
scade raspunsul la selectie.
d. Durata medie de exploatare la reproductie : daca durata medie de
exploatare la reproductie este mare :
- creste numarul candidatilor la selectie => scade proportia de retineri =>
creste intensitatea selectiei => creste raspunsul la selectie ∆G.
- durata de exploatare la reproductie mare => interval de generatie mare
=> raspunsul la selectie mic ( numitorul fractiei ) , de aceea apare
necesar efectuarea unor calcule de optimizare pentru raportul i .
T

C. Precizia selectiei ( h2 )
Depinde de precizia cu care a fost predictata valoarea de ameliorare a
candidatilor la selectie si reprezinta raportul dintre varianta valorii de
ameliorare si varianta fenotipica.
Precizia selectiei este :
a. Pe performante proprii :
- h2 cand indivizii au o singura performanta masurata pentru un
caracter
- h2m = h2 m , cand indivizii au mai multe performante
medii masurate pentru
1+( m-1) R un caracter
b. Performanta rudelor :
- ascendenti : rh2 si rh2m
- colaterali si descendenti : nrh2 .
1+(n-1)rh2

Factorii de care depinde precizia selectiei

1. Durata medie de exploatare la reproductie ( d ) : daca aceasta este

mare => precizia va fi mare pentru ca se pot face mai multe
controale ale performantelor indivizilor ( adica h2m > h2 ).
 2. Numarul de rude carora li se masoara performantele are importanta
in cazul selectiei familiale : numarul mare de rude , precizie mai
mare comparativ cu o singura ruda ( e mai precisa selectia pe
colaterali si descendenti pentru ca sunt mai multe rude fata de
selectia pe ascendenti ).

CURS 9

Clasificarea metodelor de selectie

A. In functie de sursa de informatie fenotipica :

1. Performanta proprie ca sursa de informatie fenotipica :
a. Selectia pe performante proprii
b. Selectia intrafamiliala
2. Performantele rudelor ca sursa de informatie fenotipica :
a. Selectia interfamiliala ( familiala propriu zisa )
b. Selectia pe descendenti
c. Selectia pe rude colaterale
d. Selectia pe ascendenti
Exista o posibilitate de selectie – combinata – care foloseste atat
performanta proprie cat si performanta medie a familiei.

B. In functie de numarul de caractere care intra in obiectivul selectiei :

1. Un singur caracter in obiectivul selectiei – toate metodele de
selectie de la A
2. Mai multe caractere in obiectivul selectiei :
a. Selectia in tandem ( succesiva filogenetic )
b. Selectia pe nivele independente ( succesiva ontogenetic )
c. Selectia pe indici de selectie ( simultana )

C. In functie de valoarea de ameliorare care constituie obiectul selectiei :

 1. Selectie pe valoare de ameliorare generala : este selectia care se
bazeaza pe predictia valorii de ameliorare a descendentilor obtinuti din
parteneri luati la intamplare din populatie. Aici intra toate metodele de
selectie de la A si B.
2. Selectie pe valoare de ameliorare speciala : este selectia ce se
bazeaza pe predictia valorii de ameliorare a descendentilor obtinuti din
parteneri ce apartin unui anumit grup genetic ( familie , populatie ).
Sunt 2 metode :
a. Selectie reciproc – recurenta
b. Selectie recurenta

D. In functie de modul cum se vizeaza modificarea caracterelor :

1. Selectie directa : practicata direct pe caracterul a carui
ameliorare se urmareste .
2. Selectie indirecta : este selectia practicata pe un caracter corelat
cu cel a carui ameliorare se urmareste ( selectia vacilor pentru cantitatea
de lapte pe baza conformatiei corporale ).

E. In functie de directia de modificare a populatiei :

1. Selectie directionala = retinerea la reproductie a unei singure
categorii de animale ( fie – fie + variante ) , in generatia filiala populatia
modificandu-se in directia celor retinuti.

P - +
Retinuti

_
XCP
F

_
XCF

2. Selectie stabilizatoare = retinerea la reproductie a indivizilor din

jurul mediei , eliminandu-se extremele .

P Retinuti F

_ _
XCP XCF

3. Selectie disruptiva = retinerea la reproductie a mai multor

categorii de animale , atat – cat si + variante , astfel ca in generatia filiala
, populatia tinde sa se imparta in mai multe subpopulatii, sa se
dezmembreze.
P Retinuti Retinuti F
 _ _ _
XP X X
!!!! De invatat de pe foi caractere care pot intra in obectivul
ameliorarii !!!!!

Selectia pe performante proprii

Este selectia indivizilor pe baza predictiei valorii de ameliorare a
candidatilor si clasarea lor in functie de performantele proprii exprimate
ca abatere de la performanta medie a contemporanilor ( pe performanta
proprie ( P-ˉPC ) . Aceasta metoda de selectie se mai numeste
individuala pentru ca individul constituie obiecticul selectiei si se
numeste si masala atunci cand se face fara individualizare si
inregistrarea performantelor.
Selectia pe performante proprii se aplica la :
1. Caractere nelimitate de sex
2. Caractere care nu impun sacrificarea animalelor pentru a le masura
3. Caractere cu heritabilitate mare ( h2 > 0,25 )
4. Atunci cand indivizii populatiei beneficiaza de aceleasi conditii de
mediu , deci nu exista corelatie de mediu comun intre ei ( c 2 = 0 ).
Aceasta metoda nu este recomandabila ca eficienta economica si
genetica pentru caracterele care se masoara tarziu in viata
animalelor .
Etapele selectiei pe performante proprii :
1. Individualizarea animalelor , controlul si inregistrarea
performantelor care intra in obiectivul selectiei .
2. Predictia valorii de ameliorare a candidatilor la selectie si
clasarea lor pe aceasta baza
Precizia selectiei pe perforamante proprii este :
a. h2 , cand indivizii au o singura performanta masurata pentru un
singur caracter
b. h2m , cand indivizii au mai multe performante masurate pentru un
caracter
h2m = h2 m .
1+(n-1)R
 3. Repartitia tineretului candidat la selectie obtinut in urma clasarii
este urmatoarea :
a. Retinuti sau selectionati
b. Respinsi ( reformati sau eliminati )

Selectia pe performante proprii are 2 forme :

A. Selectie pe performante proprii cu individualizare si
inregistrarea performantelor : se aplica pentru ameliorarea cantitatii de
lana la ovine si a greutatii vii la oi , porci , gaini , curci , rate , gaste etc.
Pentru greutatea vie varsta la care se face selectia este :
1 6 – 7 saptamani la gaini
2 12 - 14 saptamani la curci
3 4 - 6 luni la oi
4 154 – 180 zile la porci
Pentru cantitatea de lana selectia se face la 400 de zile ( tarziu ). In
aceasta situatie selectia pe performante proprii este asociata cu selectia
pe ascendenti , astfel ca in cadrul efectivului matca se nominalizeaza ( se
alege ) un nucleu de prasila ( femele si masculi de reproductie ) si numai
descendentii acestora vor candida la selectie .
B. Selectia pe performante proprii fara individualizare si
inregistrareaperformantelor ( masala ) : se practica in fermele mari de
exploatare pentru lana si carne din Australia si Rusia .
Etape :
1. Gruparea fatarilor pentru a obtine grupe mari de contemporani
2. Formarea grupelor de contemporani : acestea trebuie sa fie
suficient de numeroase pentru a asigura o oarecare intensitate a
selectiei.
3. Controlul subiectiv sau obiectiv al caracterului la data fixata si
clasarea in acel moment in:
5 selectionati
6 reformati

Selectia intrafamiliala
Este selectia indivizilor pe baza_ performantelor lor proprii exprimate ca
abatere de la performanta medie e familiei (( P-P f ) → selectia
intrafamiliala ). Se aplica atunci cand familiile nu pot fi amestecate
pentru ca fiecare familie a beneficiat de conditii de mediu diferite , deci
exista corelatie de mediu comun intre familii ( c2 ≠ 0 ).
Se judeca separat fiecare familie alegandu-se cei mai buni indivizi din
ea. Se aplica la caractere :
1. Nelimitate de sex
2. Caractere care nu impun sacrificarea animalelor pentru a le
masura
3. Caractere cu heritabilitate mare ( h2 > 0,25 )
4. Familiile beneficiaza de conditii de mediu diferite , deci
corelatia de mediu comun este diferita de 0
Practic se aplica in populatii mici , nu atat pentru progres genetic cat mai
ales pentru evitarea consangvinizarii. Este urmata totdeauna de
incrucisare rotativa interfamiliala.
Aceasta metoda de selectie are 2 forme :
A. Selectia intrafamiliala in herghelii : hergheliile sunt ferme de
elita mici formate din aproximativ 40 – 100 iepe si 4 – 10 armasari. Sub
aspectul costului aceasta metoda de selectie este mai scumpa decat
selectia pe performante proprii pentru ca impune controlul montelor si al
fatarilor si inregistrarea originii in registrul genealogic de herghelie.
Efectivul matca se imparte in atatea grupe cati armasari sunt ( fiecare
grupa are 10 iepe si un armasar ). Fiecare armasar reformat dintr-o grupa
este inlocuit printr-unul din fiii sai ( selectie intrafamiliala ). Femelele
candidate la selectie dintr-o grupa inlocuiesc reforma acestora in grupa
vecina ( incrucisare rotativa interfamiliala )
B. Selectie intrafamiliala in liniile paterne de curci , fara
individualizare , controlul si inregistrarea performantelor : o astfel de
linie este formata din 80 – 100 femele si 5 – 20 masculi.
Femelele vor fi impartite in 4 – 5 grupe astfel ca in propriul grup pot fi
inlocuiti ori masculii reformati ori femelele reformate , celalalt sex
inlocuind reforma in grupa vecina.

♂ ♀

♀ ♂
 ♀ ♂ ♀ ♂

♀ ♂
♂ ♀

♂ ♀

♀ ♂

Selectia interfamiliala( familiala propri-zisa )

Este selectia familiilor luate ca intreg ( surori , semisurori, amestec ) pe
baza performantelor lor medii exprimate ca abatere de la performanta
medie a contemporanilor . ( ( Pˉf –Pˉc ) → selectie interfamiliala ).
Se retin sau se resping de la reproductie familiile luate ca intreg ,
facandu-se abstractie de performantele individuale , desi acestea se
cunosc. Se aplica la caractere :
7 nelimitate de sex
8 care nu impun sacrificarea animalelor pentru a le masura
9 caractere cu heritabilitate mica ( h2 < 0,25 )
10 atunci cand familiile beneficiaza de aceleasi conditii de mediu
( c2= 0 )
In cazul acestei metode de selectie intervine o contradictie intre precizia
selectiei ( determinata de marimea familiilor la testare ) si intensitatea
selectiei ( determinata de numarul de familii care intra la testare.
Exemplu familii mari la testare inseamna :
a. Multi indivizi in familie carora li se masoara performantele →
precizie mare ( h2 > ) rezulta ∆G >.
b. Putine in spatiul de testare → proportia de retineri mare ( p )
rezulta intensitatea selectiei mica ( i ) rezulta ∆G<
Aceasta contradictie a fost rezolvata de catre Robertson care a elaborat
marimea optima a familiei la testare ( n ).
n = 0,56 √ T .
 s·h2
0,56 = constanta
T = spatiul de testare
s = numarul minim de familii din care se retin masculii pentru evitatarea
consangvinizarii
In forma ei pura aceasta metoda se aplica rar , se aplica totusi in selectia
gainilor pentru numarul de oua fara evidenta originii. Cocosii si gainile
repartizate conform raportului de sexe , se cresc separat in boxe dar in
aceeasi sala ( c2 =0 ). Ouale se recolteaza separat de la fiecare familie ,
se incubeaza separat , tineretul femel este crescut separat si intra in
testare pentru numarul de oua la 20 de saptamani si iese la 40 de
saptamani.

♀ Ref ♀

Testare
20 sapt 1 2 3 ................. n

♀ ♀ ♀ ♀

40 sapt _ _ _ _
Xf1 Xf2 Xf3 Xn

Clasare

CURS 10

Selectia combinata
Este cea mai eficienta metoda de selectie pentru caractere nelimitate de
sex si care nu impun sacrificarea animalelor pentru a le masura. Se
aplica la caractere cu heritabilitate mica si mijlocie si atunci cand
indivizii populatiei beneficiaza de aceleasi conditii de mediu ( c2 = 0 ).
Selectia combinata este alegerea indivizilor pe baza predictiei valorii de
ameliorare a lor in functie de performantele proprii exprimate ca abatere
de la performanta medie a familiei ( selectie intrafamiliala ) si pe baza
performantelor medii ale familiei exprimate ca abatere de la performanta
medie a contemporanilor ( selectie interfamiliala ).
Criteriul acestei metode de selectie il constituie indicele selectiei
combinate ( I ) care insumeaza estimatul valorii de ameliorare intra si
interfamiliale.
_ _ _
2 2
I = h intrafamiliala ( P – Pf ) + h interfamiliala( Pf – Pc )

Lush a simplificat acest indice si se numeste indicele Lush .

_ _ _
I = ( P – P c ) + w ( P f – Pc )

Acest indice de selectie se calculeaza pentru toti candidatii la selectie ,

pe baza valorii lui ei ierarhizandu-se .
w = coeficient sau factor de ponderare ( corectie ). El difera de la
familie la familie in functie de:

w = r- t · n ,
1 – t 1+(n-1)t

n = marimea familiei ( nr de rude )

r – inrudirea medie din familie
t = coeficientul de asemanare fenotipica intre performantele rudelor

t = rh2 + c2
Aceasta metoda se aplica cand nu este corelatie de mediu comun => c 2
=0
Selectia combinata se aplica :
1. Selectia gainilor pentru numarul de oua cu evidenta originii
( existenta cuibarului capcana in hala )
2. Selectia vierilor si a scroafelor in sistemul englezesc de testare
pentru spor mediu zilnic si consum de furaje

Selectia pe rude colaterale ( pe colaterali )

Este selectia masculilor pe baza performantei medii a familiilor de surori
, semisurori sau amestec de surori si semisurori , exprimata ca abatere de
la performanta medie a contemporanelor lor .
Este o forma de selectie familiala , in care candidatul ( masculul ) nu are
performanta inclusa in media familiei .
Se aplica la :
1. Caractere limitate de sex ( numar de oua , prolificitate )
2. Caractere care impun sacrificarea animalelor pentru a le masura
( caractere legate de calitatea carcasei )
3. Caractere cu heritabilitate mica ( h2 < 0,25 )
4. Atunci cand familiile beneficiaza de aceleasi conditii de mediu ( c 2
=0)
Singura metoda de selectie cu care intra in competitie selectia pe
colaterali este selectia pe descendenti ( pentru astfel de caractere ).
In selectia taurilor pentru cantitatea de lapte Robertson si Rendel au
demonstrat superioritatea selectiei pe descendenti fata de cea pe
colaterali ; in selectia cocosilor pentru numarul de oua Lerner a aratat ca
cea mai eficienta este selectia pe colaterali ; in selectia vierilor pentru
calitatea carcasei Dickerson si Hazel au demonstrat ca selectia pe
colaterali este superioara celei pe descendenti .
Precizia selectiei pe colaterali este :
nrh2 ,
2
1+(n-1)rh
r = 0,5 pentru surori , 0,25 pentru semisurori , 0,27 pentru amestec de
surori si semisurori
Lerner a elaborat un plan de selectie pentru o linie de gaini ouatoare , in
care gainile sunt selectionate prin selectie combinata ( I ) iar cocosii sunt
selectionati prin selectie pe colaterali .
Planul Lerner clasic

12♂ 1/10 Ref

125♀×12♂ 125♀
125♀ 12 ♂

8♀/♀ 3♂/♀

TESTARE = 1000♀ ASTEPTARE =

375♂
1 2 3 ....................... 12 1 2
3 ...................... 12
20 sapt
8 8 8 8
1
8 8 8 8
2
.
8 8 8 8 .
10
40 sapt
Selectie combinata (I) 125♀ Selectie pe
colaterali 12♂
(din 4
familii mama)

Acesta a prevazut ca linia de gaini sa fie formata din 125 de gaini si 12

cocosi ( raport de sexe 1 : 10 ) . Anual este reformat intregul efectiv ( d
= 1 an ) , gainile fiind selectionate prin selectionate prin selectie
combinata iar cocosii prin selectie pe colaterali.
In planul Lerner se lucreaza cu familie de mama ( de gaina ) .
Pe fiecare gaina din matca se retin 8 puicute care au fost obtinute in 4
serii de ecloziune ( 2 puicute pe serie ). Ca urmare , capacitatea de
testare ( T ) este egala cu 125 de gaini · 8 puicute / gaina = 1000 de
locuri .
Corespunzator spatiului de testare exista spatiul de asteptare pentru
cocosei . Ei asteapta rezultatul testarii surorilor lor . Se retin pe fiecare
gaina din matca 3 cocosei => in asteptare total vor sta 125 gaini · 3
masculi / gaina = 375.
Lerner a prevazut ca cei 12 cocosi reformati anual din matca sa se retina
din 4 familii de mama (tatii sa fie diferiti ).
Testarea productiei de oua dureaza intre 20 si 40 de saptamani.
La 40 de saptamani se calculeaza indicele selectiei combinate pentru
puicutele ramase , se ierarhizeaza si se vor retine 125 . Cei 12 cocosi vor
fi retinuti din 4 familii de mama , corespunzatoare primelor 4 familii
clasate pentru numarul de oua.

Selectia pe descendenti

Este selectia taurilor pentru cantitatea de lapte pe baza performantei

medii a fiicelor exprimata ca abatere de la performanta medie a
contemporanelor lor . Se aplica atunci cand indivizii bebeficiaza de
aceleasi conditii de mediu ( c2 = 0 ).
Prezicia selectiei pe descendenti este : n·0,5· h2 .
2
1+(n-1)·0,25·h
Aceasta metoda de selectie are 2 neajunsuri:
- este tardiva , in sensul ca selectia taurasilor candidati nu poate fi
facuta decat dupa cunoasterea performantelor fiicelor lor; tinde sa
mareasca intervalul de generatie
- exista dificultati in interpretarea cauzalitatii progresului genetic
realizat intrucat sunt folositi
Sub aspectul costului este cea mai scumpa metoda de selectie. Pentru ca
taurasii candidati la selectie stau nefolositi la reproductie aproximativ 4
ani , in asteptarea rezultatului testarii fiicelor lor.
Planul selectiei pe descendenti a fost elaborat de catre Robertson ajutat
de Rendel si a coincis cu introducerea insamantarilor artificiale la
taurine.

Planul Robertson clasic

40 ♂
Ferme testare Ferma elita
60%
3 40% ani
1200♀× 2♂
40♂ 800♀×
2♂
( 40 MT)
32 ♂
2♂

20 ♂ pentru insamantari artificiale →Ferme de

productie

10 ♂ reforma

Etape :
1. Stabilirea marimii populatiei active : aceasta a fost rezultatul unei
optimizari. Populatia activa este reprezentata de efectivul de vaci
dintr-o rasa cuprins in controlul oficial al productiei. Marimea
populatiei active a fost stabilita la 2000 de vaci.
2. Impartirea populatiei active in 2 parti ( tot rezultatul unei
optimizari ) :
a. 40 % din vaci , cele mai bune => 2000 · 40% = 800 de vaci . Se
insamanteaza cu material seminal de la 2 tauri deja selectionati pe
descendenti care au durata medie de exploatare la reproductie de 3
ani , dupa care se reformeaza. Aceasta parte constituie fermele de
 elita. Din aceste 800 de vaci se vor nominaliza mamele viitorilor
taurasi candidati la selectia pe descendenti.
b. 60 % din vaci => 2000 · 60 % = 1200 de vaci , se vor insamanta cu
material seminal de la taurasii candidati la selectia pe descendenti ,
cu scopul de a le produce fiicele pe performanta carora vor fi ei
selectionati. Aceasta parte constituie fermele de testare.
3. Se calculeaza numarul optim de fiice ( n ) necesare pentru a se
testa un tauras candidat. Cele 1200 de vaci din fermele de testare
vor produce in 3 ani 1200 fiice => capacitatea de testare = 1200
locuri.
n = 0,56 √ T = 0,56 √ 1200 => n ~ 30 fiice / tauras candidat
s·h2 2· 0,25
4. Se calculeaza numarul taurasilor candidati:
T = 1200 fiice = 40 taurasi candidati
n 30 fiice/tauras
5. Cei 40 de taurari candidati vor fi produsi in 3 ani de 40 mame de
tauri : acestea vor fi nominalizate printr-o selectie combinata din
cele 800 vaci din fermele de elita. Proportia de nominalizare :
P = 40 = 0,05
800
6. Se considera ca in perioada de asteptare (4 ani ) se pierd 20% din
taurasii candidati : termina testarea 40 masculi · 80 % = 32
masculi.
7. La sfarsitul testarii se face predictia valorii de ameliorare a celor
32 de taurasi candidati , se ierarhizeaza si se stabileste destinatia
lor astfel :
a. Primii 2 clasati vor inlocui reforma celor 2 tauri din fermele de
elita
b. O treime din cei ramasi => 30 / 3 = 10 taurasi ( ultimii clasati se
reformeaza ) .
c. Diferenta = 20 masculi sunt folositi pentru insamantari artificiale
in fermele de productie.

Selectia pe ascendenti
Este selectia indivizilor pe baza performantei ascendentilor exprimata ca
abatere de la performanta medie a contemporanilor lor. Precizia selectiei
pe ascendenti este rh2.
Conjunctura actuala pledeaza impotriva selectiei pe ascendenti pentru ca
performantele acestora nu sunt cunoscute de o maniera sigura si
completa ( datele provin din evidente ).Totusi se aplica in 2 situatii :
- ca o preselectie in fermele de elita pentru a fi urmata apoi de o
metoda de selectie cu mult mai precisa.
- in fermele de exploatare pentru lana si lapte , cand performantele
proprii vin tarziu in viata animalelor si nu este eficient pentru o
ferma sa intretina tot tineretul nascut pana atunci . In aceasta
situatie matca se imparte intr-un nucleu de prasila si intr-un nucleu
de productie . Numai descendentii nucleului de prasila vor fi
retinuti pentru inlocuirea reformelor ( femele si masculi ) in
ambele nuclee.
Nucleu de prasila = 2 · necesarul de inlocuire in matca
Natalitate · supravietuire

Nucleu prasila Nucleu

productie
♀×♂
♀×♂
 ♀ ♂

Descendenti pentru carne

CURS 11

Metode de selectie pentru mai multe caractere

Exista situatii cand in obiectivul selectiei pot intra mai multe caractere.
De aceea este necesar :
- enumerarea caracterelor care urmeaza a fi ameliorate si nivelul
vizat pentru fiecare
- directia de ameliorare
- gradarea importantei caracterelor
Principii in stabilirea obiectivului selectiei atunci cand acesta cuprinde
mai multe caractere :
1. Obiectivul selectiei trebuie sa fie clar , precis : caracterele trebuie
enuntate exact si pe cat posibil masurabile obiectiv ( cm , g, kg etc)
si nu estimate subiectiv.
2. Obiectivul selectiei sa fie constant pe o perioada cat mai lunga de
timp . Orice schimbare in obiectivul selectiei , determina
schimbare si in raspunsul la selectie ( ∆G).
3. Obiectivul selectiei trebuie sa fie simplu : in sensul ca sa cuprinda
numai caractere utile economic ( cantitate de lana , de lapte ,
greutate vie , nr de oua etc).
Criterii pentru acceptarea mai multor caractere in obiectivul selectiei :
1. Importanta economica relativa a caracterelor ( ai ) : caracterele sunt
acceptate sau nu in obiectivul selectiei in functie de importanta lor
economica . Suma importantei economice pentru fiecare caracter trebuie
sa fie egala cu 1 . Ea se exprima in fractii zecimale:
a1 + a2 + a3 +......+ an = 1
2. Heritabilitatea caracterelor ( h2 ) : aceasta determina direct precizia
selectiei , care la randul ei influienteaza raspunsul anual al selectiei ( ∆G
). De aceea intereseaza ca in obiectivul selectiei sa intre caractere cu
heritabilitate mare , pentru ca si precizia selectiei sa fie mare.
3. Corelatia genetica intre caractere ( rG ) : arata cum modificarea unui
caracter poate influienta modificarea altui caracter . In obiectivul
selectiei este de dorit sa intre caractere independente ( necorelate genetic
) sau corelate pozitiv . In cazul corelatiilor negative , selectie pentru un
caracter inseamna selectie indirecta contra celuilalt caracter.

Metode de selectie pentru mai multe caractere :

A. Selectia in tandem ( succesiva filogenetic ) : se face selectie pentru

un caracter un anumit numar de generatii pana la ameliorarea lui ,
dupa care in obiectivul selectiei intra urmatorul caracter care
urmeaza a fi ameliorat , folosindu-se acelasi procedeu. Practic ,
selectia in tandem se reduce pentru un ciclu de selectie dat la
selectia pentru un singur caracter. Este o metoda care se aplica rar ,
ar fi eficienta atunci cand caracterele sunt necorelate sau corelate
pozitiv.
B. Selectia pe nivele independente ( succesiva ontogenetic ) : toate
caracterele din obiectiv sunt selectionate in aceeasi generatie , dar
nu in acelasi moment, ci la varste diferite ale candidatilor la
selectie ( in cursul ontogeniei lor ). Exemplu la ovine :
- primul caracter = greutatea vie la 5 luni : candidatii care sunt
selectionati pentru acest caracter devin retinuti pentru caracterul
urmator
 - al doilea caracter = cantitatea de lana la 12 luni : retinutii pentru
acest caracter ( numai femelele ) , devin candidati pentru caracterul
3
- caracterul 3 = cantitatea de lapte la 30 de luni
Pentru fiecare caracter se fixeaza un barem , un prag minim care trebuie
indeplinit de fiecare candidat pentru a fi retinut din punct de vedere al
acelui caracter. Numarul retinutilor final = necesarul de inlocuire in
matca .

( 5 luni ) ( 12 luni)
I caracter II caracter

Retinuti caracter I Retinuti caracter II

= =
Candidati
initial
candidati caracter II candidati caracter IIIRetinuti final

Reformati caracter I Reformati caracter II

Selectia pe nivele independente se aplica atunci cand :

- caracterele sunt necorelate genetic ( rG = 0 )
- importanta economica relativa a caracterelor este egala pentru
fiecare ( a1= a2 = .... an )
- proportia de retineri este egala pentru fiecare caracter ( p 1=p2= ....pn
).

p/car = ⁿ√nr.retinuti final .

nr.candidati initial
n= nr.caractere

C. Selectie pe indici ( simultana ) : toate caracterele sunt selectionate

si in aceeasi generatie si in acelasi moment prin inglobarea tuturor
informatiilor privind valoarea de ameliorare intr-o singura cifra
numita indice sau index de selectie ( I ). La baza calculului
indicelui de selectie sta faptul ca valoarea de ameliorare globala a
 unui individ ( genotip agregat ) este egala cu suma valorilor de
ameliorare pentru fiecare caracter ponderate cu importanta lor
economica relativa.
Indicele de selectie este de fapt un estimat al valorii de ameliorare
globale a unui individ.
H = Σ ai · Ai
H = genotip agregat
a = importanta economica relativa
i = nr. caractere
i = 1, 2 , 3 , ......., n.
I = b1·P1(%) + b2·P2(%) + ....... + bn·Pn(%)

Performantele se exprima in procente fata de performanta medie a

contemporanilor :
_
P(%) = P – PC · 100
PC
b1, b2, ........, bn = coeficienti de regresie care sunt dedusi din sisteme de
ecuatie complexe. Ei depind de :
1. Importanta economica relativa a caracterelor : in cazul selectiei
pe indici suma importantei economice pentru fiecare caracter este = cu
1.
a1+ a2+....+ an = 1
2. Heritabilitatea caracterelor
3. Corelatia genetica dintre caractere ( rG) : in cazul indicilor de
selectie simplificati corelatia genetica dintre caractere este 0 ( rG = 0 ).
I = a1·h12·P1(%) + a2·h22·P2(%) + .......... + an·hn2·Pn(%)
Acest indice de selctie se calculeaza pentru toti candidatii la selectie. Pe
baza valorii lui , ei se ierarhizeaza si se face selectia.
Dintre aceste 3 metode de selectie , cea mai eficienta dpdv
economic este selectia pe nivele independente pentru ca elimina pe
parcurs o parte dintre candidati ; cea mai efiecienta dpdv genetic este
selectia pe indici pentru ca indicele este un estimat al valorii de
ameliorare globale a individului .
 Fenomenul de heterozis

_
Reprezinta superioritatea performantei medii a hibrizilor F 1 ( PAB ) fata
de performanta medie a populatiilor parentale: _ _
PA + P B .
2
Efectul de heterozis se exprima in fractii zecimale sau in procente fata
de media parentala :
_ _ _
_ PAB - PA +PB
HAB = 2 · 100
_ _
PA + P B
2

La baza heterozisului stau interactiunile genetice neaditive :

dominanta , supradominanta si epistazie. Fenomenul se heterozis este
opus depresiunii de consangvinizare. Prin imperecheri inrudite are loc o
crestere a homozigotiei ( la heterozis creste heterozigotia ) si se
manifesta efectul unor gene nefavorabile astfel ca performanta medie a
descendentilor consangvinizati este inferioara performantei medii a
parintilor neconsangvinizati.
La baza fenomenului de heterozis si a depresiunii de
consangvinizare stau frecventa genelor si marimea dominantei la locii
care controleaza caracterele respective.
Vor avea un efect de heterozis mare caracterele la care interactiunile
genetice neaditive sunt mari , adica caracterele cu heritabilitate mica
( caracterele de adaptabilitate : natalitate , viabilitate ; caracterele de
reproductie si materne : prolificitate , fecunditate , fertilitate )
Vor avea un efect de heterozis mijlociu caracterele cu h 2 mijlociu :
caracterele de crestere , cantitate de lapte , cantitate de lana , numar de
oua etc.
Vor avea un efect de heterozis slab sau inexistent caracterele cu h2 mare :
procentul de grasime din lapte , procentul de proteina din lapte ,
greutatea oului etc.
Interactiunile genetice neaditive se formeaza si se desfac la fiecare
generatie. Ca urmare , indivizii superiori prin heterozis nu transmit bine
caracterele lor : ei sunt buni pentru productie si nu pentru reproductie.
Folosirea sistematica a heterozisului presupune existenta unor
populatii selectionate special care sa produca continuu hibrizi de
exploatare. Exista 2 metode de selectie pentru heterozis :
A. Selectia reciproc – recurenta : este selectia indivizilor din 2 populatii
( A si B ) pe baza performantei medii a descendentilor lor hibrizi obtinuti
din imperecherea A×B. Hibrizii sunt folositi numai pentru testare.
Liniile sunt mentinute prin reproductie in sine si se folosesc pentru
obtinerea in masa a hibrizilor de exploatare.
Masculii candidati la selectie din linia A se imperecheaza cu femele
candidate din linia B si invers , ei fiind seletionati pe baza performantei
medii a descendentilor lor hibrizi. Masculii selectionati se intorc in
propria linie unde activeaza prin imperechere cu femele din linia
respectiva si se va obtine o noua seria de candidati.

Linia A Linia B

♀♀♀ × ♂♂♂ ♀♀♀ × ♂♂♂

 Retinut Retinut

Candidati : ♀ ♀ ♀ + ♂♂♂ ♀ ♀ ♀+
♂♂♂

_ _ _
H1 H2 H3
( hibrizi directi )

I
_ _ _
H4 H5 H6
( hibrizi indirecti )

Aceasta selectie sta la baza obtinerii hibridului ouator ALBO 67 ( liniile

7 si 8 ale rasei Leghorn)
B. Selectia recurenta : selectia masculilor din linia A pe baza
performantei medii a descendentilor lor hibrizi obtinuti prin imperechere
cu femele candidate dintr-o linie numita tester . Aceasta linie tester poate
fi o populatie slabila genetic sau poate fi selectionata prin metodele
clasice de selectie. Aceasta metoda sta la baza obtinerii liniilor destinate
incrucisarii rotative la taurine si porci.
Linia A TESTER
♀♀♀ × ♂♂♂ ♀♀♀ × ♂♂♂

Metode clasice
 de selectie Retinut Metode clasice
de selectie

Candidati : ♀♀♀ + ♂♂♂ ♀♀♀ +

♂♂♂

_ _ _
H1 H2 H3

Consangvinizarea ( endogamia )

Reprezinta imperecherea intre indivizi mai apropiat inruditi intre ei decat

media gradului de inrudire din populatie.
Consangvinizarea este un singur efect genetic : schimba frecventa
genelor si genotipurilor in populatie , creste frecventa genotipurilor
homozigote pana la fixare ( freceventa = 1) si scade frecventa
genotipurilor heterozigote.
Explicatia fenomenului de consangvinizare: indivizii ruda au gene
comune , identice prin origine. Prin imperecherea rudelor exista sansa ca
genele identice prin origine sa se intalneasca intr-un acelasi locus ,
homozigotic , la descendentul consangvinizat.

CURS 12

Masurarea gradului de consangvinizare

1. Pentru un individ X se masoara pe pedigreul structural cu ajutorul
coeficientului de consangvinizare ( Fx ).
 FX = Σ( ½ )n1+n2+1 ( 1+FA)
n1 = nr scimbarilor de generatie de la mama individului X la stramosul
comun cu tata
n2 = nr schimbarilor de generatie de la tatal individului X la acelasi
stramos comun cu mama
Σ = se calculeaza consangvinizarea pentru fiecare stramos in parte si se
insumeaza
FA = consangvinizarea stramosului comun
Consangvinizarea unui individ X constituie jumatate din inrudirea
existenta intre parintii lui :

FX = r MT
2
2. Cresterea homozigotiei la nivel de populatie ( ∆F ) se stabileste in
functie de numarul de femele si de masculi care participa la
reproductia populatiei :
∆F = 1 + 1
8M 8F
M – nr masculilor de reproductie
F – nr femelelor de reproductie
Intr-o populatie , conform raportului de sexe , numarul femelelor
este mult mai mare decat cel al masculilor . Ca urmare , se poate face
abstractie de contributia lor la cresterea homozigotiei.
∆F ≈ 1
8M
Din aceasta formula se poate afla numarul de masculi necesari intr-
o populatie pentru a mentine homozigotia la un anumit nivel.
M= 1 , ∆F = in fractii zecimale
8 ∆F
3. Cresterea homozigotiei la nivel de populatie se poate determina si
in functie de marimea efectiva a populatiei( Ne ). Notiunea de
marime efectiva a fost introdusa de catre Right pentru a compara
populatiile ca marime genetica.
!!!!!!Sunt mari dpdv genetic populatiile care dau o crestere a
homozigotiei mica pe generatie si invers.
 ∆F = 1 → Ne = 1 .
2Ne 2·∆F

Marimea efectiva a unei populatii ( Ne ) este marimea unei

populatii imaginare , echivalenta cu cea reala , care da aceeasi crestere a
homozigotiei pe generatie dar imaginata cu raporturi de sexe egala 1:1 ,
constante numeric de al lungul generatiilor si cu varianta marimii
familiei de retinuti ( σ2f) egala cu 2 ( cauzata numai de intamplare fara
selectie ).
Pentru a compara populatiile ca marime genetica se aplica
urmatoarele 3 corectii:
1. Corectie pentru raport de sexe : in urma acestei corectii ,
populatiile au raport de sexe 1:1 – este mai mare dpdv genetic
populatia care are mai multi masculi :

Necorectat = 4 × M × F
M+F

2. Corectie pentru constanta numerica de al lungul generatiilor : este

mai mare dpdv genetic populatia care provine din generatia
anterioara cu o marime efectiva mai mare.

Net = t .
1/Ne1 + 1/Ne2 + .... + 1/Net
Media armonica a marimilor efective la generatiile urmatoare
studiate
t = numarul de generatii avute in studiu

3. Corectie pentru varianta marimii familiei de retinuti : cu cat σ 2f

mai mic => marime efectiva mai mare , deci consangvinizare mai
mica . Singura metoda de selectie care dubleaza marimea efectiva
este selectia intrafamiliala (σ2f = 0 ).

Necorectat = 4 Net .
 2 + σ2f

La nivel de populatie pot exista urmatoarele tipuri de consangvinizare :

1. Consangvinizare curenta : care poate fi
a. Incestuasa : ∆ F = 12-25%
b. Apropiata : ∆ F = 6-12 %
Aceste tipuri de consangvinizare se intalnesc la liniile consangvinizate.
2. Consangvinizare necurenta :
a. Moderata : ∆ F = 1-6 % ( in medie 3 % ) – acest tip de
consangvinizare se intalneste la liniile moderat consangvinizate
care pastreaza o mare asemanare genetica ( inrudire ) cu uniii
reproducatori remarcabili care au stat la baza formarii lor.
b. Indepartata : ∆ F < 1% - acest tip de consangvinizare este propriu
liniilor neconsangvinizate.
Cresterea homozigotiei la nivel de rasa ∆ F aproximativ 0,5 %.

Consecintele fenotipice ale consangvinizarii

1. Depresiunea de consangvinizare : reprezinta diminuarea

performantelor de productie si reproductie ale unei populatii
proportional cu cresterea consangvinizarii . Cresterea
consangvinizarii afecteaza mai ales caracterele cu heritabilitate
mica , implicate in procesul de adaptare a populatiilor la mediu
( natalitate , prolificitate , supravietuire , viabilitate etc ). Nu sunt
afectate de consangvinizare caracterele cu heritabilitate mare
( procentul de grasime din lapte , procentul de proteine din lapte ,
greutatea oului etc).
Principalul efect al consangvinizarii este considerat reducerea valorii
adaptative a populatiilor, fiind de regula daunatoare. Depresiunea de
consangvinizare este un fenomen complementar heterozisului :
afecteaza aceleasi caractere dar in directie contrara. Consangvinizarea
provoaca aparitia la homozigoti a genelor recesive , ca urmare
performanta medie a populatiei se modifica in directia genelor
recesive – gene in general cu efecte nefavorabile.
 La heterozis , performanta medie a populatiei se modifica in directia
genelor dominante .
Actionand intr-o directie contrara selectiei , consangvinizarea
limiteaza efectul acesteia in orice populatie.
2. Aparitia de anomalii ereditare : este cauzata de trecerea in stare
homozigota a unor gene letale sau semiletale .
3. Modificarea variabilitatii populatiei : populatia in care se face
consangvinizare tinde sa se imparta in 2 linii consangvinzate : una
homozigota pe o gena , cealalta homozigota pe gena alela. In
interiorul fiecarei linii pe masura ce consangvinizarea tinde catre
1 , varianta genetica intralinie tinde catre 0.
In interiorul fiecarei linii selectia nu mai are o baza , este ineficienta.
Depistarea animalelor valoroase este dificila pentru ca varianta genetica
este inexistenta. Varianta genetica intre linii creste , se dubleaza pentru
ca liniile sunt homozigote pe alele diferite. Acest procedeu este folosit
pentru obtinerea de hibrizi prin selectia si combinarea liniilor
consangvinizate.
4. Uniformitatea descendentei reproducatorilor homozigoti
( prepotenta ) : fiind homozigot , un individ obtinut prin
consangvinizare da descendenti mai uniformi . Indivizii obtinuti
prin incrucisare, fiind heterozigoti , dau descendenti cu o
variabilitate mai mare. Ca urmare , consangvinizarea da animale
bune pentru reproductie , iar incrucisarea pentru productie.
Aplicarea consangvinizarii este recomandata fermelor de elita care
produc reproducatori ce activeaza in fermele de productie.
5. Infuienta consangvinizarii asupra asemanarii genetice dintre
rude ( inrudiri ) : imperecherile inrudite fac ca un stramos sa se
repete in pedigreu . Genele unui stramos pot ajunge la un urmas pe
mai multe cai. Right a completat formula inrudirii colaterale tinand
cont si de consangvinizarea stramosului comun ( F A ) precum si de
situatia in care indivizii X si Y ar fi fost ei insisi consangvinizati
( FX si FY ) :

rxy = Σ ( ½ )n1+n2( 1+ FA) .

√ (1 + Fx) ( 1 + Fy )
Deriva genetica ( drift genetic sau proces dispersiv )
Este evolutia frecventei genelor intr-o directie imprevizibila , dar intr-o
cantitate previzibila in populatii mici . In aceste populatii directia
ameliorarii nu mai este data de selectie , ci de intamplare.
Cauzele derivei genetice :
1. Marimea efectiva mica a populatiilor ( Ne mic )
2. Fluctuatii in directia si intensitatea selectiei : in aceste
populatii , unele gene vor suferi o marire a frecventei lor
catre 1 , fara nici o justificare , iar alte gene isi vor micsora
frecventa lor catre 0.
Limita derivei o reprezinta fie eliminarea genei ( frecventa = 0 ) , fie
fixarea genei ( frecventa = 1 ) , adica homozigotie. Cantitatea de
modificare a frecventei genelor se estimeaza cu ajutorul deviatiei
standard :
σ= p·q .
√ 2·Ne
p si q = reprezinta frecventele initiale ale celor 2 gene alele
Ne = marimea efectiva a populatiei

Incrucisarea ( exogamie , hibridare , imigratie )

Reprezinta imperecherea intre indivizi mai indepartat inruditi intre
ei decat media gradului de inrudire din populatie.
Clasificarea metodelor de incrucisare :
1. Dupa gradul inrudirii :
A. Imperecherea de animale din specii diferite ( care in trecut se
numeai hibridari ) :
Exemplu :
- taurine × zeb ( Africa )
- taurine × yak ( Asia Centrala )
- magar × iapa ( catar)
- armasar × magarita ( bardou )
B. Imperecherea de animale din rase diferite ( in trecut se numeau
incrucisari iar produsii metisi )
 C. Imperecherea de animale din linii diferite ( astazi se numesc
hibridari iar produsii hibrizi )
2. Dupa scop :
A. Incrucisari de ameliorare a populatiilor : care au ca scop
formarea unor populatii relativ noi :
a. Incrucisarea de substituire ( absorbtie )
b. Incrucisarea de infuzie
c. Incrucisarea pentru formarea de rase noi de sinteza
B. Incrucisari industriale sau comerciale : care au ca scop formarea
hibrizilor de exploatare beneficiind de un efect de heterozis pentru
anumite caractere ale acestora. Hibrizii nu se mai imperecheaza intre
ei , deci nu se vor mai forma populatii noi . Ei sunt produsi la fiecare
generatie ca ramuri colaterale ale populatiilor pure. Pot fi :
a. Incrucisarea simpla
b. Incrucisarea dubla :
- dubla de intoarcere ( back-cross )
- tripla
- cvadrupla
c. Incrucisarea rotativa
Consecintele incrucisarii
1. Incrucisarea schimba frecventa genelor si ca urmare performanta
medie a populatiilor . Hibrizii de prima generatie vor avea 50% din
genele unei populatii si 50% din genele celeilalte populatii si ca
urmare , o frecventa a genelor si o performanta medie intermediara
intre cele 2 populatii. Incrucisarea este un mijloc mai puternic
decat selectia de schimbare a frecventei genelor , insa actiunea ei
este plafonata la nivelul frecventei genelor populatiei imigrante.
2. Incrucisarea modifica frecventa genotipurilor in populatie : creste
frecventa genotipurilor heterozigote si ca urmare se produce
fenomenul de heterozis ( scade frecventa genotipurilor homozigote
).
3. Incrucisarea afecteaza variabilitatea populatiei : indivizii din
generatia F1 sunt de regula mai uniformi decat parintii din 2
motive :
a. Dominanta mascheaza genele recesive
 b. Hibrizii sunt in general mai putin sensibili la variatiile conditiilor
de mediu fata de animalele din populatiile pure

CURS 13

Incrucisari de ameliorare a populatiilor

A. Incrucisarea de substituire ( de absorbtie , tranformare , implantare

sau granding-up ) : este imperecherea sistematica a femelelor dintr-o
populatie locala , precum si a descendentelor acestora , timp de mai
multe generatii cu masculi dintr-o populatie imigranta , de regula mai
buna cu scopul de a o inlocui pe prima cu cea de a doua , de a o
transforma radical , de a o implanta intr-un mediu nou , de a o ridica la
nivelul celei perfectionate.
Incrucisarea de substituire se aplica in 2 situatii :
1. Pentru inlocuirea unei populatii locale de regula rasa , mai slab
productiva cu o populatie mai perfectionata . Exemplu : Sura de
Stepa a fost substituita prin Simmenthal sau Bruna elvetiana ;
Rosie Dobrogeana – Friza ; Tigae , Turcana – Merinos .
2. Se aplica pentru transmiterea progresului genetic in structura de
multiplicare a piramidei ameliorarii , de la fermele de elita la cele
de productie. Genofondul fermelor de multiplicare si productie este
substituit prin genofondul fermelor de elita.
Dupa 4 generatii de incrucisare de absorbtie exista deja in populatie
indivizi care detin toate genele populatiei imigrante. In acest moment se
poate sista incrucisarea si se imperecheaza femele si masculi cu acelasi
procent de gene imigrante. In continuare se poate actiona numai prin
selectie. Se considera ca in general procesul de absorbtie dureaza 4 – 6
generatii.
Locale ( L ) Imigranti ( I )
♀ ( 0% I) × ♂ ( 100% I)
 ♀(50% I) × ♂(100% I)

♀(75% I) × ♂(100% I )

♀(87,5% I) × ♂(100% I)

♀ ♂
93,75% I 93,75% I
SE SISTEAZA
6,25% L 6,25% L
INCRUCISAREA
F1 = 0 + 100 = 50% I
2
R1I = 50 + 100 = 75% I R1I = prima generatie de reintoarcere
la rasa imigranta
2
R2I = 75 + 100 = 87,5% I
2
R3I = 87,5 + 100 = 93,75% I
2

B. Incrucisarea de infuzie : este imperecherea femelelor dintr-o rasa

locala timp de o generatie cu masculi dintr-o rasa imigranta , dupa care
in generatiile urmatoare se revine la imperecherea cu masculi din rasa
locala scazandu-se procentul de gene imigrante pana la nivelul dorit.
In acel moment se poate sista incrucisarea si se imperecheaza femele si
masculi cu acelasi procent de gene imigrante.
In trecut incrucisarea de infuzie era folosita pentru corectarea unor
defecte (se numea „improspatare de sange „ ) sau pentru evitarea
consangvinizarii.
Astazi incrucisarea de infuzie se foloseste pentru a spori variatia genetica
in populatiile indelung selectionate care au intrat intr-un asa numit
„ platou genetic „ datorita epuizarii variabilitatii genetice.
Locale ( L ) Imigranti ( I )
♀(0% I) × ♂(100% I)

♀(50% I ) × ♂(0% I )

♀(25% I ) × ♂(0% I )

SE SISTEAZA
INCRUCISAREA
♀ ♂
12,5% I 12,5% I
87,5% L 87,5% L

F1 = 0 + 100 = 50% I
2
R1L = 50 + 0 = 25% I R1 L = prima generatie de reintoarcere la
rasa locala
2
R1L = 0 + 25 = 12,5% I
2

C. Incrucisarea pentru formarea de rase noi de sinteza : este

imperecherea de animale din populatii complementare care vizeaza
combinarea la o singura populatie a caracterelor dorite de la 2 sau mai
multe populatii. Populatia nou formata se numeste de sinteza . Ea nu mai
poate fi considerata echivalenta cu nici una in care a intrat in combinatie.
In functie de scop si de populatie se pot imagina diferite scheme de
incrucisare ( nu exista o schema predefinita ).
 Incrucisarile industriale sau comerciale

A.Incrucisarea simpla : este imperecherea intre 2 populatii cu scopul

obtinerii hibrizilor F1 pentru exploatare . Hibrizii nu mai sunt retinuti si
folositi la reproductie. Se aplica :
- in obtinerea gainilor ouatoare in sistemele semiintensive ca rasa
materna Leghorn iar ca rase paterne pot fi folosite Rhode Island sau
New Hampshire
- in efectivele de vaci de lapte cu natalitate normala ( 80 % ) , 20 – 30 %
din vaci se pot imperechea ( insamanta ) cu tauri din rase de carne in
scopul obtinerii tineretului taurin pentru carne. Exemple : Hereford ,
Charolaise , Aberdeen Angus – rase de carne.
- in efectivele de ovine cu prolificitate 100% , 40 – 50 % din oi se pot
imperechea cu berbeci din rase de carne ( Oxford , Suffolk ) in scopul
obtinerii mieilor pentru ingrasat .
Hibridul simplu beneficiaza numai de efectul propriu de heterozis,
nu si de heterozisul matern pentru ca femelele hibride F1 nu sunt folosite
la reproductie.

B. Incrucisarea dubla
1. Incrucisarea dubla de intoarcere ( back-cross ) : se foloseste
pentru amelioarea porcilor pentru exploatare . Femelele hibride F1
obtinute prin imperecherea a 2 rase materne se imperecheaza cu masculi
ce apartin uneia din rasele materne. Se obtin hibrizi dubli de intoarcere.

( ♀ Landrace × ♂ Marele Alb ) × ♂ Landrace

♀( Landrace) × ♂( Marele Alb)

♀ × ♂
50% L 100%L
 50% MA

♀ ♂ → Hibrizi dubli de intoarcere

75% L
25% MA

Efectul de heterozis al unui hibrid dublu de intoarcere este urmatorul :

- beneficiaza de heterozis matern ( femele hibride F1 sunt folosite la
reproductie )
- efectul propriu de heterozis este aproximativ ¼ din cel al unui
hibrid simplu
2. Incrucisarea tripla : femele hibride F1 obtinute din
imperecherea a 2 rase materne se imperecheaza cu masculi ce apartin
unei a 3 a rase. Se foloseste pentru ameliorarea porcilor pentru carne ,
oilor pentru carne , gainilor ouatoare si curcilor pentru carne.
( ♀A × ♂B) × ♂C
♀A × ♂B

♀ × ♂
50% A 100% C
50% B

♀ ♂ → Hibrizi trirasiali sau triliniari

25% A
25% B
50%

a. La porci : femelele hibride F1 obtinute din imperecherea a 2 rase

materne ( femele Landrace ori masculi Marele Alb ) se imperecheaza cu
masculi ce apartin unei a 3-a rasei ( Duroc , Pieètrain , Hampshire )
pentru conformatie corporala si calitatea carcasei. Se obtin astfel hibrizi
trirasiali pt exploatare.
b. La ovine : oile rustice exploatate pe pasuni de munte ( Tigae ,
Turcana ) se imperecheaza cu berbeci din rase prolifice ( Romanov ,
Landrace Finlandez ) si se obtin femele hibride F1 care se exploateaza
pe pasuni de deal si se imperecheaza mai departe cu berbeci din rase de
carne ( Oxford , Suffolk ) in scopul obtinerii mieilor pentru carne care se
exploateaza pe pasuni de ses. Acest procedeu se numeste stratificare
ecologica.
c. La gaini : hibridul Albo 70 este format din trei linii ale rasei Leghorn
( triliniar ) . Hibridul Roso 70 este format din 3 linii al rasei Rhode
Island ( triliniar ).
d. La curci : puii de curca pentru carne sunt hibrizi triliniari – broileri .
!!! Incrucisarea tripla este cea mai eficienta , efectul propriu de heterozis
si efectul matern de heterozis sunt maxime .
3.Incrucisarea cvadrupla : este folosita pentru ameliorarea gainilor
pentru carne . Femelele hibride F1 obtinute din imperecherea a 2 rase
materne se imperecheaza cu masculi hibrizi F1 obtinuti din
imperecherea a 2 rase paterne si se obtin hibrizii pentru exploatare
tetrarasiali sau tetraliniari. Pentru obtinerea puilor de gaina pentru carne
se folosesc urmatoarele linii : linii materne – N si H ale rasei Plymouth
Rock alb ( numar mare de oua , fecunditate si fertilitate mare ) linii
paterne – CY1 si CY2 ale rasei Cornish ( pentru calitatea carcasei si
conformatie corporala ).

Linii materne Linii paterne

N H CY1 CY2
♀ × ♂ ♀ × ♂
 ♀ × ♂
50% N 50% CY1
50% H 50% CY2

♀ ♂ → Hibrizi tetraliniari ( broileri )

25% N
25% H
25% CY1
25% CY2
Hibridul cvadruplu este mai putin productiv decat cel triplu , el
beneficiaza insa si de efectul de heterozis patern.

C. Incrucisarea rotativa : efectul de heterozis al unui hibrid rotativ este

cel mai mic , insa incrucisarea rotativa are o mare simplitate tehnologica
in aplicare. Se foloseste in fermele de exploatare pentru porci.
Efectivul de scroafe este impartit in 2 ,3 sau 4 grupe in functie de
numarul raselor din care provin masculii care participa la rotatie .
Femelele dintr-un grup se imperecheaza cu vieri ce apartin unei anumite
rase primind o marcare de grup distincta. Fiicele unui grup se
imperecheaza cu vierii ce apartin rasei cu care se imperecheaza grupul
vecin , primind la fatare marcarea corespunzatoare.

♀ × ♂ Duroc = ♀
 ♀

Landrace ♂ × ♀
♀ × ♂ Marele Alb