Viata cotidiana in Evul Mediu

Viata pentru oamenii obişnuiţi din Evul Mediu era o viaţă a rutinei iar activităţile se învârteau în
jurul calendarului agrar.Timpul era petrecut în special la munca câmpului pentru a avea
suficientăhrană necesară supravieţuirii.Sărbătorile religioase marcau semănatul şi culesul precum
şi ocazii când atât ţăranii şi nobilii seputeau odihni.Târgurile cu trubaduri şi acrobaţi ce dădeau
spectacole în stradă, negustorii ce vindeaubunuri în piaţa oraşului, jocuri de noroc la taverna
locala, turniruri cu cavaleri locali şi dinstrăinătate, aşa se distrau ţăranii medievali. Nunţile
medievale erau motiv de sărbătoare pentru întregul oraş.Superstiţiile medievale influenţau ştiinţa,
dar negustorii călători şi cruciaţii întorşi acasă au povestitdespre culturile din Asia, Orientul
Mijlociu şi Africa, care aveau cunoştinţe superioaredespre pământ şi corpul uman. Alimentaţia
medievala a cunoscut arome noi prinmirodeniile rare importate din Est. În Europa de Vest s-au
format şcoli şi universităţi care vor ajutasocietatea medievală evolueze din Evul Mediu spre
Renaştere.

Amimentaţia medievală depindea mult de clasa a individului. Pentru nobili şi familiile lor din
conace exista o gama larga de produse alimentaredisponibile: carne de pasăre, vânat, carne de
vită, porc, miel, peşte, proaspete sau afumate şi sărate, deasemenea produse din făină alba şi
cereale precum şibrânza sau untul.Ţăranii medievali însă, aveau un regim alimentar mult mai
simplu. De obicei grâul recoltat eravândut iar pâinea ţărănească se făcea din orz şi secară, coapte
în pâinea neagră şi grea. Se beabere făcutădin orz potolea, dar şi apa înducită cu miere.
Alimentaţia ţăranului avea puţine proteine, doar din mazăre şi fasole, care se adăugau în pâine şi
supe sau ciorbe.Fierturile erau de multe ori preferate pâinii deoarece nu necesitau cereale pe care
morarul lepăzea cu străşnicie. Ceapa, varza, usturoiul, nucile, fructele de padure, prazul,
spanacul, patrunjelul erau alimentele care îngroşeau supa. Legumele crude erau considerate
nesănătoaseşi rareori se consumau ca atare. Familiile bogate puteau adăuga carne de porc sau
şunca. Ironia a făcut ca după micşorarea populaţiei datorită ciumei, chiar şi cei săraci să poată
dispune degrâu.Dieta medievală ducea lipsă de vitaminele A, C şi D şi nu avea multe calorii,
făcând din consumul regulat de bere o necesitate. Deşi dieta lor era oarecum sănătoasă, cu puţine
grăsimi şi bogată in fibre, totuşi lumea medievală a fost una înfometată

Îmbrăcămintea purtată de nobilime şi clasele superioare era evident diferită de cea a

claseiinferioare. Îmbrăcămintea ţăranilor medievali era foarte simplă în timp ce haine nobililor
erau împodobite, inspecial cu mâneci decorate. Cavalerii purtau haine fără mâneci acoperite cu
un platoşe. Nomazii barbari purtau îmbrăcăminte confecţionate din blănuri, lână şi piele. Se
purtau pantaloni lungi,unii avînd chiar şi ciorapi ataşaţi. Importuri ca turbane şi mătăsuri din Est
erau numai pentru ceimai avuţi.
Lumea afacerilor medievală era dominată de bresle. Negustorii au constatat că ar putea
realizamai multe ca un grup decât individual şi s-au unit în bresle. Au apărut bresle de brutari,
măcelari,bacanii, morari, fierari, tâmplari, ţesători, zidar, cizmari, de fapt, aproape fiecare comerţ
a avutbreasla proprie. Standarde, cum ar fi doar greutăţile şi măsurile a evoluat de la bresle, şi se
făceau inspecţii pentru a se asigura că normele erau respectate. Breslele ajutau membrii careerau
sau în dificultate şi aveau grijă de familie, uneori, chiar şi după ce membrul deceda. Ucenicia era
modul în care se incepea o meserie care se păstra pentru tot restul vieţii. Uceniculera atât
servitorul, cât şi ajutorul meşterului lui, iar ziua lui de muncă era chiar foarte lungă. După
completarea uceniciei, breasla îl examina pentru a vedea dacă el putea fi ridicat la statutul
decalfă. Calfa trebuia sa călătorească din oraş în oraş pentru a deprinde cât mai multe din
secretele meseriei. Apoi calfa trebuia să creeze o lucrare, o capodoperă, în prezenţa judecătorilor
pentru afi ridicat la statutul de maestru. În acest moment, el jura cu mâna pe Biblie credinţă
breslei şi meşteşugului lui.
Satele medievale aveau o populaţie formată din cea mai mare parte din fermierilor.
Casele,grajdurile, hambarele erau grupate în jurul centrului satului care era înconjurat de terenuri
agricoleşi păşuni. Societatea medievală depindea de sat pentru protecţie şi de multe ori oamenii
serefereau la sat drept casă. Puţini se aventurau dincolo de graniţele sale.Munca în comun a fost
cheia supravieţuirii satului. Unele sate au fost temporare, oamenii mutându-se în zone mai bune.
Alte sate au continuat să existe timp de secole. Fiecare sat a avut unconducător nobil, chiar dacă
el nu locuia acolo, şi după 1100 castelele au început să dominepeisajului rural. Satele vecine
purtau negocieri pentru a stabili graniţele dintre ele.Ţăranii medievali au fost fie oameni liberi
sau iobagi, care trebuiau să muncească pentru un nobil, erau legaţi de pământ şi plăteau taxe
feudale. Toţi aveau o viaţă foarte ocupată. Mare parte din această viaţă aspră era petrecută sub
cerul liber cu veşminte simple şi o alimentaţie la limitasubzistenţei.
Toate marile oraşe europene de azi au rădăacini medievale. Când Iulius Cezar a pornit
săcucerească Europa de Vest, puţine aşezări se puteau numi oraşe. Lutetia, care vadeveni Paris, a
fost probabil cel mai mare oraş timpuriu. Însă, până în secolul al 13-lea, oraşele înfloreau în
europa, de la Marea Mediterană până în nord-vestul Europei.Invaziile vikingilor au fost un factor
major în dezvoltarea oraşelor în Evul Mediutimpuriu. Aceşti invadatori jefuiau mai mult decât
puteau transporta şi vindeausurplusul satelor din jur, creînd tabere unde făceau comerţ. Dublin
are ca rădăcini o astfel detabără a vikingilor. Pentru a se proteja, satele au început să ridice ziduri
de apărare în jurullor. Aceasta a condus la marile oraşe medievale împrejmuite cu ziduri carepot
fi încă observate şi azi.Aceste oraşe-cetate au devenit cunoscute ca burguri. Locuitorii erau
cunoscuţi sub numelede burghezi. Pe la mijlocul anilor 900, aceste oraşe fortificate punctau
peisajul european dela Marea Mediterană până în nord, la Hamburg,Germania.Casele semanau la
exterior, toate fiind construite din piatra. O familie săracă însă, erau înghesuită toată într-o
singură cameră, în vreme ce familiile bogate ocupau mai mult spaţiuşi aveau chiar şi servitori.
Confortul era greu de găsit. Încălzirea era o problemă iar lumina venea prin ferestre mici sau de
la lumânări şi opaiţe. Deşi paturile erau acoperite cu materialemoi, erau de multe ori infestate cu
insecte şi paraziţi. Unii se fereau de acestea înfăşurându-se cu pături iar alţii se ungeau cu loţiuni
uleioase înainte deculcare.