Arbitrajul reprezinta o forma alternativa la jurisdictia instantelor judecatoresti de
solutonare a litigiilor, în care partile de comun acord ca litigiul dintre ele să fie solutionat de persoane particulare. Abritrajul are un caracter privat. Avantajele arbitrajului commercial: Aplicabilitatea la nivel larg a institutiei arbitrajului a fost impusa de anumite avantaje pe care acesta le ofera participantilor la relatiile comerciale (în special la cele internationale), in comparatie cu modalitatea clasica de solutionare a litigiilor de catre instantele judecatoresti nationale. Între aceste avantaje mentionam: 1. Decizii defintive si obligatorii În toate statele care recunosc si promoveaza institutia arbitrajului, hotararea unei Curti arbitrale este definitiva si obligatorie pentru partile în litigiu. Desigur exista posibilitatea de a ataca hotararea arbitrala (actiunea în anulare prevazuta de Codul de procedura civila), dar motivele pentru care se poate cere si admite aceasta anulare sunt limitativ prevazute de catre lege. 2. Recunoasterea internationala a hotararilor Hotararea unui tribunal arbitral se bucura deseori de o recunoastere internationala mai puternica decat cea a unei instante nationale. Mai mult de 120 de state au semnat Conventia Natiunilor Unite din 1958 referitoare la recunoasterea si executarea hotararilor arbitrale straine, cunoscuta sub denumirea de Conventia de la New York. Pe langa aceasta mai exista si numeroase tratate bilaterale sau multilaterale menite sa faciliteze recunoasterea internationala. 3. Neutralitatea Decurgand din principiul autonomiei de vointa a partilor, larg recunoscut si aplicat în cazul institutiei arbitrajului, apare avantajul plasarii partilor din state diferite pe o pozitie de perfecta egalitate în ceea ce priveste cinci elemente cheie: - locul arbitrajului; - limba in care au loc dezbaterile; - procedura si regulile aplicabile; - nationalitatea arbitrilor; - reprezentarea legala. Aceasta posibilitate de alegere este in masura sa asigure o perfecta neutralitate, înlaturand avantajarea necuvenita a uneia din parti. 4. Flexibilitatea procedurala Participantii la schimburile internationale comerciale, fie state, fie comercianti, cauta posibilitati moderne si flexibile, adecvate conditiilor de desfasurare a comertului international, si pe cale de consecinta, si mijloace rapide, moderne si economice de rezolvare a litigiilor de drept comercial si in special a celor de drept comercial international. De cele mai multe ori procedura în fata instantelor de drept comun prezinta un formalism de la care partile nu se pot abate. Institutia arbitrajului a fost conceputa ca un sistem eficient de solutionare a litigiilor, bazat pe principiul libertatii de vointa a partilor, care au posibilitatea de a stabili chiar normele procedurale pe care le considera mai adecvate in vederea solutionarii litigiului în care sunt implicate. Libertatea partilor este ingradita numai de necesitatea respectarii normelor publice sau a bunelor moravuri, precum si a dispozitiilor imperative ale legilor. 5. Specializarea si profesionalismul arbitrilor Spre deosebire de cazul solutionarii litigiilor de catre instantele judecatoresti de drept comun, cand partile nu au facultatea de a alege proprii judecatori, arbitrajul confera partilor oportunitatea de a desemna persoanele care in calitate de arbitrii sa se pronunte asupra litigiului în cauza. Aceasta posibilitate evoca ideea de parteneriat intre partile implicate, conducand la mentinerea si continuarea relatiilor de afaceri; deci diferendul dintre parti supus solutionarii arbitrajului se caracterizeaza prin colaborare, nu antagonism, fiind astfel o forma de justitie adaptata litigiilor comerciale. Arbitrii alesi de parti sunt de regula persoane cu o specializare si experienta relevanta în domeniul vizat de catre obiectul litigiului. Cunostintele aprofundate ale arbitrilor în respectivul domeniu sunt de natura de a asigura o calitate deosebita a actului de justitie. Garantia calitatii actului de justitie este asigurata în cazul arbitrajului si prin consacrarea raspunderii arbitrilor pentru daune, in contrast cu imposibilitatea angajarii unei astfel de responsabilitati în cazul magistratilor. Asadar arbitrajul apare si ca o relatie de incredere intre parti si arbitrii, acestia din urma putand fi alesi de parti din lista institutiei de arbitraj, daca este arbitraj institutionalizat, sau chiar din afara listei, optiunea apartinand în exclusivitate partilor. Nu în ultimul rand, am sublinia avantajul încrederii mai mari in “judecatorul” ales de catre parte. 6. Celeritatea Partile pot stabili în cadrul conventiei arbitrale termenul in care tribunalul arbitral trebuie sa decida asupra litigiului supus competentei sale. Acest termen decurge de regula de la data constituirii tribunalului arbitral. In cazul în care partile nu au prevazut un astfel de termen, pentru arbitrajele comerciale care au loc în Romania se aplica termenul prevazut de art. 567 C. pr.civ. – “Daca partile nu au prevazut altfel, tribunalul arbitral trebuie sa pronunte hotararea in termen de cel mult 6 luni de la data constituirii sale”. Tribunalul arbitral poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului cu cel mult 3 luni. Pe lânga faptul ca partile pot stabili un termen (oricat de scurt) pentru pronuntarea hotararii arbitrale, durata mai redusa a procesului provine si din faptul ca hotararea arbitrala nu este supusa cailor ordinare de atac, ci numai unei cai extraordinare de reformare – actiunea in anulare. 7. Costurile Un proces arbitral este de regula mai putin costisitor decat un proces desfasurat in fata instantelor de drept comun, avand in vedere ca durata procesului, conform celor precizate mai sus este mai redusa, ca nu presupune cheltuieli suplimentare datorate existentei unor cai ordinare de atac si ca in principiu conduce la o recuperare mai rapida a creantelor. Totodata cheltuielile arbitrale pentru organizarea si desfasurarea arbitrajului se suporta potrivit întelegerii dintre parti si numai in lipsa acestei întelegeri cheltuielile arbitrale se suporta de partea ce a pierdut litigiul. Insa partile se pot si întelege asupra cheltuielilor arbitrale. 8. Confidentialitatea Deosebindu-se de procesul în fata instantelor de drept comun care este guvernat de principiul publicitatii, dezbaterile care au loc in cadrul procesului arbitral nu sunt publice. De continutul incheierilor de sedinta si a actelor de la dosar pot lua cunostinta numai partile. Nici hotararea tribunalului arbitral nu se pronunta în sedinta publica, ci ea este adusa la cunostinta partilor. De aceea se si spune de fapt ca discretia arbitrajului este avantajul cel mai apreciat în lumea afacerilor. 9. Posibilitatea solutionarii litigiului in echitate Aceasta posibilitate este deseori convenabila partilor, care in vederea pastrarii unor raporturi comerciale de lunga durata prefera sa se supuna unei solutii de compromis, decat unei solutii strict juridice. 10. Alte avantaje Alte avantaje care pot justifica preferinta comerciantilor pentru arbitraj sunt: - tribunalul arbitral isi verifica propria sa competenta de a solutiona un litigiu si isi hotaraste în aceasta privinta printr-o încheiere care se poate desfiinta numai prin actiunea in anulare introdusa impotriva hotararii arbitrale; - tribunalul arbitral poate dispune ca administrarea probelor sa fie efectuata in fata unui arbitru din compunerea tribunalului arbitral; - judecata în arbitraj ia în considerarea si uzantele comerciale, nu doar echitatea; - arbitrajul prezinta acelasi garantii ca si judecata in fata unei instante statale; - arbitrajul are mai degraba un caracter calmant, linistitor prin posibilitatea partilor de a isi stabili ele insele modalitatile de abordare a normelor de procedura pe care tribunalul arbitral le urmeaza în judecarea litigiului; - arbitrajul are un caracter flexibil, maleabil, deoarece permite partilor si arbitrilor sa organizeze litigiul în maniera cea mai potrivita nevoilor partilor si naturii litigiului supus arbitrajului; - posibilitatile de informare egala a partilor provenind din tari diferite – prin intermediul regulamentelor de arbitraj – si facilitarea folosirii limbilor straine în arbitrajul international; - posibilitatea renuntarii la aplicarea riguroasa a normelor de drept, în cazul arbitrajului în echitate. Dezavantajele arbitrajului comercial Pe langa atatea avantaje exista totusi si unele dezavantaje sau inconveniente, depinzand de partea care le invoca, cum ar fi: - ascultarea martorilor si a expertilor se realizeaza fara prestare de juramant; - tribunalul arbitral nu poate sa recurga la mijloace de constrangere si nici sa aplice sanctiuni martorilor sau expertilor; - masurile asiguratorii si cele vremelnice, in caz de impotrivire, pot fi executate numai pe baza dispozitiei instantei judecatoresti; - arbitrajul implica si un oarecare risc, prin renuntarea la competenta instantelor judecatoresti si la procedura urmata de acestea in solutionarea litigiilor; - cauzele care pot conduce la desfiintarea hotararii arbitrale nu sunt atat de cuprinzatoare ca si motivele cailor de atac împotriva hotararilor judecatoresti; - încheierea conventiei arbitrale exclude pentru litigiul care face obiectul ei posibilitatea de a reveni la instanta judecatoreasca; - costurile arbitrajului pot fi cateodata destul de ridicate, deoarece sunt incluse în costurile acestea si onorariile arbitrilor si cheltuielile acestora în legatura cu arbitrajul, iar organizarea arbitrajului printr-o institutie de arbitraj este si ea costisitoare; - exista si riscul partialitatii arbitrului, fiind vorba de relatia care se poate stabili intre arbitru si partea ce l-a ales; - in cazul unui arbitraj muli-partit sunt de asemenea de luat în considerare diverse dificultati – de exemplu, tribunalul arbitral nu poate proceda la conexarea mai multor pricini, iar lipsa consensului partilor (sa nu uitam de fundamentul contractual al arbitrajului) poate conduce la probleme complexe legate de numirea arbitrilor, stabilirea normelor de procedura, la organizarea de arbitraje paralele sau chiar in fata a diferite organe de jurisdictie, chiar si la pronuntarea unor hotarari contradictorii.
2. Conventia arbitrala. Conditii de forma si conditii de fond. Naturajuridica