Tulburările sexuale și de sexualitate

Deși încă sunt tratate drept subiecte tabu, tulburările de ordin sexual sunt în mod vădit
prezente în viața oamenilor. Tulburările sexuale și de sexualitate sunt împărțite în
categorii distincte: disfuncțiile sexuale, tulburarea identității de gen și parafiliile.
Pentru o mai bună înțelegere și diferențiere a acestora, ne-am propus să le descriem
separat.

DISFUNCȚIILE SEXUALE
Disfuncțiile sexuale acoperă o varietate de probleme ce sunt întâlnite în mod obișnuit de
majoritatea oamenilor. Acestea nu se limitează la cele mai cunoscute, cum ar fi
disfuncția erectilă sau lipsa interesului față de sex – adesea cunoscută și sub
denumirea de libido scăzut. Disfuncțiile sexuale pot implica durere în timpul actului
sexual, incapacitatea de a menține o erecție, dificultatea de a atinge orgasm etc.
Funcția sexuală este afectată de factori biologici, psihologici și sociologici. Exprimarea
sexualității poate fi afectată de diverși factori precum organele genitale, hormonii și
neurohormonii, relațiile interpersonale, statutul socio-economic și obiceiurile culturale.
Perturbarea unuia sau mai multora dintre acești factori poate conduce la disfuncții
sexuale.

Clinicienii cunosc deja că atunci când o problemă sexuală este motivul principal pentru
care se prezintă cineva la consiliere, ea este frecvent doar vârful iceberg-ului. Deși
observăm nenumărate cazuri de disfuncții sexuale atât la bărbați cât și la femei,
subliniem faptul că, odată identificată problema, există la fel de multe metode de
recâștigare a libidoului și a bucuriei de a face sex. Există o varietate de tratamente – de
la medicație la anumite forme de terapie, care pot ajuta orice persoană, indiferent de
problema pe care o are.

Disfuncțiile sexuale sunt împărțite, la rândul lor, în mai multe categorii, redate mai jos.

Tulburări ale dorinței sexuale

Această categorie se împarte în două clase: tulburarea prin dorință sexuala hipoactivă,
ce se caracterizează prin deficiența sau chiar absența fanteziilor sexuale și a dorinței de
activitate sexuală, și tulburarea prin aversiune sexuală, caracterizată prin aversiune și
evitare față de contactul sexual genital cu un partener sexual.

Lipsa dorinței poate fi folosită drept apărare pentru a se proteja de frici inconștiente
legate de sex. În același timp, lipsa dorinței poate fi asociată tulburărilor anxioase sau
depresive cronice.
În rândul populației care se adresează clinicilor de specialitate, lipsa dorinței este una
dintre cele mai frecvente acuze în cupluri, femeile fiind mai afectate decât bărbații.

Tulburări ale excitației sexuale

În această categorie se încadrează tulburarea erectilă masculină și tulburarea excitației
feminine. Preponderența tulburării excitației sexuale feminine este mult subestimată.
Studii asupra cuplurilor fericite din punct de vedere subiectiv arată că 33% dintre femei
au menționat probleme de excitație.

La femei, tulburarea de excitație se manifestă prin incapacitatea de a atinge și de a

menține o lubrifiere ca răspuns la excitația sexuală și cauzează suferință marcantă sau
dificultăți interpersonale.

La bărbații tineri, preponderența disfuncției erectile se află în jurul valorii de 8%. Însă,
această tulburare poate să apară mai târziu în cursul vieții. În cazul bărbaților, această
tulburare poate avea cauze psihologice precum incapacitatea de a avea încredere sau
simțămintele de inadecvare. Disfuncția erectilă poate, de asemenea, să reflecte
dificultăți de relaționare între parteneri.

Disfuncția erectilă masculină se manifestă prin incapacitatea de a atinge sau de a

menține o erecție adecvata și cauzează suferință marcanta sau dificultăți interpersonale

Tulburări orgasmice
La femei, tulburarea orgasmică este manifestată prin întârzierea sau absența recurentă
sau persistentă a orgasmului, după o fază normală de excitație sexuală. Prevalența
generală a inhibiției orgasmului feminin este de 30%. Există factori psihologici care se
asociază cu această tulburare, aceștia fiind teama de sarcină sau de respingere din
partea partenerului sexual, ostilitatea față de bărbați, sentimente de vinovăție în
legătura cu impulsurile sexuale sau conflictele din cuplu.

În rândul bărbaților, este vorba despre realizarea cu mare greutate sau deloc a
ejaculării. În cazul în care această inhibare a existat pe tot parcursul vieții, se poate lua
în considerare o psihopatologie mai severă. În schimb, inhibiția ejaculatorie ce și-a făcut
apariția la ceva timp după începerea vieții sexuale reflectă frecvent dificultăți
interpersonale.

Atât în cazul femeilor, cât și în cazul bărbaților, tulburarea orgasmică cauzează suferință
marcantă sau dificultăți interpersonale.

Ejacularea prematură
Această tulburare afectează 35-40% dintre bărbații tratați pentru tulburări sexuale. În
mod persistent și recurent, aceștia ajung la orgasm și ejaculare înainte de a dori acest
lucru. Tulburarea este mai des întâlnită la bărbații tineri, la bărbații cu o parteneră nouă,
și se consideră că este legată de preocuparea excesivă față de satisfacerea partenerei.

Ejacularea prematură poate fi asociată cu frici inconștiente legate de vagin. Ea poate fi,
de asemenea, rezultatul unor experiențe inițiale ale bărbatului în care surprinderea de
către alții ar fi fost stânjenitoare.

Tulburările prin durere sexuală

Vaginismul – este o contractură musculară involuntară a unei părți a vaginului, care
afectează actul sexual. Este cel mai des întâlnită printre femeile din grupurile socio-
economice superioare. Cauza poate fi o traumă sexuală cum ar fi violul sau abuzul
sexual în copilărie. Aceste femei pot percepe penisul ca o armă. În unele cazuri se
poate asocia cu creșterea femeii într-un spirit religios strict, care asociază actul social
cu păcatul.
Dispareunia – este durerea genitală recurentă sau persistentă care se manifestă
înaintea, în timpul sau după actul sexual. Aceasta este o acuză frecventă a femeilor cu
istoric de viol sau abuz sexual în copilărie.
Și în cazul bărbaților apare această tulburare – coit dureros, deși nu la fel de des.
Acesta poate fi rezultatul tensiunii și anxietății, însă de obicei este asociată cu o condiție
organică.

În ziua de azi, tulburările sexuale sunt tratabile. Cele mai eficiente și sigure metode țin
de abordări terapeutice variate, unele însoțite de medicamentație. Putem menționa
terapia sexuală orientată analitic, tehnicile comportamentale, medicația.

TULBURAREA IDENTITĂȚII DE GEN

Identitatea de gen este un construct intern, prin care o persoană își definește genul,
măsura în care această recunoaștere interioară diferă de sexul biologic și modul în care
persoana dorește să fie percepută de cei din jur: bărbat, femeie, sau queer.

Grupul de tulburări care au ca simptom principal o preferință persistentă pentru rolul

sexului opus și simțământul că persoana respectivă s-a născut de genul greșit.
Senzația de nemulțumire față de propriul sex biologic se numește disforie de gen.
Persoanele cu identitate de gen tulburată încearcă să trăiască sau să treacă drept
membri ai sexului opus. Transsexualii doresc tratament biologic (intervenții chirurgicale,
hormoni) pentru modificarea sexului lor biologic și pentru dobândirea caracteristicilor
anatomice ale sexului opus.
Orientarea sexuală este atracția emoțională, romantic și sexuală constantă pe care o
persoană o simte față de o altă persoană. Nu există concluzii cu privire la felul în care ia
naștere orientarea sexuală a unei persoane, iar momentul apariției sale, recunoașterea
și modul de exprimare al acesteia variază de la om la om.

Dintre criteriile care indică prezența tulburării identității de gen fac parte:

 Afirmarea repetată a dorinței de a fi, sau insistența că este, de celălalt sex.

 Preferința de a îmbrăca hainele celuilalt sex.
 Dorința intensă de a participa la jocuri asociate stereotipic cu celălalt sex.
 Disconfort persistent cu propriul sex, prin faptul că persoana respectivă este
luată drept de celălalt sex, prin dorința de a trăi și de a fi tratat ca fiind celălalt sex.
 Disconfort și dezgust față de organul său sexual.
 Preocuparea sau eliminarea caracterelor sexuale primare și secundare
(solicitarea de intervenții chirurgicale sau de alte proceduri de modificare fizică a
caracterelor sexuale, pentru a simula celălalt sex).
 Tulburarea cauzează suferință semnificativă din punct de vedere clinic sau
alterări sociale, ocupaționale etc.
Factorii care determină apariția acestei tulburări sunt:

 biologici – hormonali
 psihosociali – absența modelelor de rol de același sex și încurajarea implicită sau
explicită a copilului, de către cei care îl îngrijesc, să se comporte ca și celălalt sex
contribuie la tulburarea identității de gen în copilărie. Mamele pot fi deprimate sau
retrase. Abuzul fizic și sexual pot fi factori predispozanți.

PARAFILIILE
Această categorie se referă la tulburările caracterizate prin impulsuri, fantezii sau
practici sexuale neobișnuite, deviante sau bizare. Ținând cont de tulburările incluse,
putem spune că este o categorie încărcată de multe conotații morale.

Până nu de mult au fost denumite perversiuni. Însă odată cu ediția IV a DSM –

Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, pentru a evita judecata în
definiția acestora, cât și pentru a elimina conotația peiorativă, se sugerează
termenul parafilii.
Parafiliile sunt mai frecvente la bărbați decât la femei. Cauza acestora este
necunoscută. Se poate ține cont de o predispoziție biologică întărită de factori
psihologici, cum ar fi abuzul în copilărie.

Parafiliile sunt de mai multe feluri, mai jos le vom reda pe cele mai frecvente.

Exhibiționism – expunerea organelor genitale în public. Persoana dorește să șocheze

femeile – reacția acestora reprezentând o confirmare a faptului că penisul său este
intact. Apare aproape întodeauna la bărbați, iar comportamentul este urmat adesea de
vinovăție.
Fetișism – pentru a realiza excitarea sexuală, fetișiștii au nevoie să folosească un obiect
inanimat, frecvent un articol de lenjerie intimă, un pantof, sau o parte nongenitală a
corpului.
Frotteurism – frecarea organelor genitale de corpul unei femei pentru realizarea
excitației și a orgasmului. Se produce cu precădere în locurile aglomerate, cum ar fi
mijloacele de transport în comun. De obicei bărbații respectivi sunt persoane pasive,
neasertive.
Pedofilie – activitatea sexuală cu copii sub 13 ani, considerată ca fiind cea mai
frecventă parafilie. În 95% din cazuri este de natură heterosexuală, în restul de 5% din
cazuri de natură homosexuală. Exprimă teama persoanei respective de sexualitatea
adultă, stimă de sine scăzută.
Masochism sexual – plăcerea sexuală derivată din faptul de a fi abuzat(ă) fizic sau
mental sau de a fi umilit(ă) (masochismul moral). Acesta reprezintă o apărare în fața
sentimentelor de vinovăție legate de sex.
Sadism sexual – plăcerea sexuală rezultată din cauzarea de suferințe mintale sau fizice
unei alte persoane. Preponderent întâlnită în rândul bărbaților. Denumirea acesteia vine
de la marchizul de Sade, devenit celebru prin activitatea sa sexuală deosebit de
violentă. În unele cazuri poate duce pâna la viol.
Fetișism transvestic – îmbrăcarea în hainele sexului opus. Este o practică întâlnită de
cele mai multe ori în excitarea heterosexuală. Cel mai întâlnit este transvestismul
bărbaților în haine de femeie. Fetișismul transvestic nu trebuie confundat
cu transsexualismul – dorința de a fi de sex opus.
Voyeurism – excitație sexuală prin privirea unor acte sexuale. Poate să apară la femei,
însă este mai des întâlnită în rândul bărbaților. În această categorie intră și ascultarea
de conversații erotice, cum ar fi sexul telefonic.