GRUPURI DE SUPORT

1/32
2/32
Handout 1: Checklist design grup

Checklist cu designul unui grup:

ATUNCI CÎND PORNEŞTI ÎN FASCINANTA AVENTURĂ A GRUPURILOR

TERAPEUTICE, ASIGURĂ-TE CĂ AI ACEASTĂ LISTĂ ALĂTURI. EA TE VA AJUTA SĂ
NU RATEZI NICI UN ASPECT IMPORTANT PENTRU ACTIVITATEA TA DE
CONDUCĂTOR TERAPEUTIC AL UNUI GRUP:

 cercetare bibliografică (ai cunoştinţă despre grupuri similare? Poţi fi

sigur că ai citit sau auzit menţionîndu-se despre un demers similar? Ai la
îndemînă un manual sau un model pe care încerci să-l aplici, adaptezi sau
să-l inovezi?)
 evaluare clinică, stabilirea criteriilor de includere şi excludere,
proceduri de admitere (îţi sînt clare criteriile după care vei selecta
participanţii? Te-ai hotărît care va fi procesul de admitere?)
 descrierea variantelor (pe caracteristici ale publicului ţintă) (te-ai
hotărît pentru un grup deschis sau pentru unul închis? Este formula pe
care o propui cea mai adecvată grupului ţintă?)
 obiective terapeutice (sînt clar formulate – conform criteriilor SMART
sau altor criterii – obiectivele grupului? Sînt obiectivele uşor de înţeles de
către participanţi)
 designul activităţilor (ai suficient de multe activităţi pentru a răspunde
obiectivelor terapeutice? Există un bun balans între activităţi – de
exemplu, între activităţi de tip verbal şi non-verbal, între momentele de
împărtăşire şi de suport etc?)
 realizarea handouturilor şi a materialelor ajutătoare (sînt
materialele pe care le-ai realizat pe gustul beneficiarilor? Sînt ele suficient
de uşor de parcurs şi de utilizat? Înainte de a le utiliza, ai cerut şi opinia
unor colegi sau a unor beneficiari?)
 elaborarea materialelor de includere (contracte, confidenţialitate,
promo-ul pentru spital şi pentru familii) (ai făcut tot posibilul ca un
număr cît mai mare de beneficiari să afle despre grupul pe care îl
organizezi? Te-ai asigurat că există un sprijin din partea colegilor din
unitatea unde lucrezi, un sprijin din partea altor colegi sau persoane
interesate? Ai utilizat optim reţeaua de promovare de care dispui –
cunoştinţe, prieteni, rude etc.)
 stabilirea elementelor organizatorice şi a bugetului necesar (Te-ai
gîndit la numărul minim sau maxim de participanţi, la orar, la
impedimente sau la oportunităţi în organizarea grupului? Ai o locaţie
adecvată pentru organizarea grupului? Îţi sînt clare cheltuielile pe care
trebuie să le faci pentru o bună organizare a grupului? Dacă grupul va

3/32
Handout 1: Checklist design grup

dura o perioadă indefinită de timp, de unde vei procura bugetul necesar

desfăşurării lui?)
 selecţia, adaptarea şi designul instrumentelor de evaluare (îţi sînt
foarte clare criteriile după care vei evalua eficienţa grupului?
Instrumentele pe care doreşti să le utilizezi corespund criteriilor alese?
Evaluarea este în strînsă legătură cu obiectivele terapeutice?)
 stabilirea unor criterii de calitate şi a unor elemente de TOT a
metodei (experienţa dobîndită te face să îţi doreşti să transmiţi şi altora
soluţiile sau informaţiile cîştigate? Revizuirea metodologiei ţi-a dat măsura
unor elemente care au o valoare terapeutică certă? Există posibil alţi
profesionişti care ar putea beneficia de rezultatele muncii tale? Ai în minte
o metodă interactivă prin intermediul căreia le-ai putea transmite aceste
idei? Te-ai gîndit să scrii un manual de intervenţie?)

4/32
Handout 2: Obiective generice

Obiective generice ale

grupurilor terapeutice

Grupurile terapeutice pot fi organizate în conformitate cu unul sau mai multe

dintre următoarele obiective:
1. schimbarea comportamenatla
2. demers suportiv adresat unei populaţii omogene de clienţi
3. vizarea unor simptome specifice
4. restabilirea unui nivel premorbid de funcţionare

Schimbarea caracterială – problemele caracteriale reprezintă constante

comportamentale maladaptative prezente la oricare persoană. Problemele
caracteriale sînt
1. neconştientizate (automate)
2. sintonice în momentul în care sînt aduse în cîmpul conştiinţei
3. rezistente la schimbare chiar şi atunci cînd clientul îşi propune să le schimbe
4. repetate compulsiv pînă în momentul în care se tentează schimbarea acestora. Problemele
caracteriale sînt erodate de o parte din puterea lor cu fiecare experienţă reuşită de
schimbare
5. dificil de schimbat fără o motivaţie puternică de a surmonta inerţia psihologică.
Problemele caracteriale, prin caracterul lor tenace şi durabil, sînt dificil de
reorganizat în cadrul unui tratament de scurtă durată.

Demersul suportiv adresat unei populaţii omogene de clienţi – în cursul

acestor întîlniri, participanţii empatizează în jurul unor probleme comune,
schimbă informaţii şi învaţă cum să facă faţă impactului acestor probleme.
Scopul unor asemenea grupuri este acela de a furniza suport şi informaţii într-un
cadru care asigură clienţii că există înţelegere pentru problema prin care trec.
Frecvent aceste grupuri sînt limitate în timp.

Vizarea unor simptome specifice – obiectivul principal al acestor grupuri este

acela de a ameliora anumite simptome psihiatrice, aşa cum sînt ele descrise în
clasificări internaţionale (ICD sau DSM). Pacienţii sînt grupaţi în funcţie de
simptome, iar în timpul activităţii sînt transmise abilităţi de automonitorizare şi
de înlocuire a simptomelor automate cu un set mai adaptativ de comportamente
şi cogniţii.

Restabilirea unui nivel premorbid de funcţionare – se adresează în general

clienţilor care au trecut printr-o experienţă traumatică acută şi recentă. Aceste
grupuri sînt centrate în special pe managementul stresului şi suferinţei prezente,
precum şi pe planificarea unei reîntoarceri în comunitate.

5/32
Handout 3: factori terapeutici generici

Factori terapeutici generici ai

terapiei de grup
Mai jos aveţi o listă cu o serie de factori terapeutici generici care au fost
menţionaţi în literatura de specialitate ca fiind potenţiale surse ale succesului
terapeutic. Lista pe care o să o parcurgeţi este însă deosebit de eclectică şi
cuprinde formulări în termeni psihodinamici, experienţiali sau comportamentali.

Abreacţia – un proces prin care materialul reprimat, în special cel făcînd

referinţă la o experienţă traumatică sau la un conflict, este adus înapoi în
conştient. În timpul procesului, persoana nu numai că îşi rememorează
materialul, dar îl şi retrăieşte emoţional. Insightul apare datorită
experienţei retrăite.
Acceptare – sentimentul subiectiv de a fi acceptat de ceilalţi membri ai grupului.
În grup sînt tolerate diferenţele de opinii şi cenzura este absentă.
Altruismul – faptul că unul dintre membri este ajutat de un altul, prin punerea
nevoii celuilalt deasupra celei proprii. A ajuta este o bună oportunitate de
învăţare că „a da celuilalt” reprezintă o valoare. Freud este convins că
altruismul este un factor major în stabilirea coeziunii de grup şi a
sentimentului comunitar.
Catharsis – expresia ideilor, gîndurilor şi materialului reprimat, însoţit de un
răspuns emoţional care produce persoanei o stare de eliberare.
Coeziune – sentimentul subiectiv că grupul lucrează împreună pentru a atinge
un scop comun – se presupune că este cel mai important factor care
corelează cu efecte terapeutice pozitive.
Contaminare – procesul prin care exprimarea emoţională a unui membru
stimulează conştientizarea unor emoţii similare la un alt membru.
Empatie – capacitatea de a se pune pe sine însuşi în cadrul de referinţă
psihologică a unui alt membru al grupului şi înţelegerea subsecventă a
modului de a gîndi şi a simţi a celuilalt.
Experienţă familială corectivă – pentru anumiţi membri, grupul recreează
familia de origine. Prin intermediul interacţiunii de grup, aceştia pot să-şi
prelucreze conflictele psihologice (de exemplu, rivalitatea fraternă sau
furia îndreptată spre părinţi).
Identificare – un mecanism inconştient de apărare, prin intermendiul căruia o
persoană incorporează în sistemul eului propriu caracteristicile şi calităţile
unei alte persoane sau unui alt obiect.
Imitaţie – se mai numeşte şi terapia spectatorului. Un membru învaţă de la altul
prin modelarea comportamentelor după cele observate la ceilalţi din grup.
Insight – conştientizarea şi înţelegerea propriei psihodinamici şi a simptomelor
maladaptative. Majoritatea terapeuţilor disting două tipuri: 1. insightul
intelectual – cunoştinţe şi conştientizare fără vreo schimbare a
comportamentului maladaptativ şi 2. insightul emoţional – conştientizarea

6/32
Handout 3: factori terapeutici generici

şi înţelegerea duc la o schimbare pozitivă a personalităţii şi

comportamentului.
Inspiraţie – procesul de difuziune a unui suflu optimist printre membrii grupului.
În cazul fiecărui membru, abilitatea de a recunoaşte că toţi avem
capacitatea de a trece peste probleme.
Interacţiune – procesul prin care se schimbă deschis idei şi emoţii între
membrii grupului. O interacţiune eficientă este încărcată emoţional.
Interpretare – procesul prin care conducătorul grupului formulează semnificaţii
ale rezistenţelor, defenselor şi simbolurilor membrilor. Rezultatul
interpretării este cel de dezvoltare a unui cadru cognitiv prin care persoana
îşi înţelege propriile sale comportamente.
Învăţare – membrii grupului îşi însuşesc cunoştinţe din arii noi de competenţe,
cu ar fi abilităţile sociale şi comportamentul sexual. În cursul procesului de
grup, ei obţin sfaturi şi îndrumări, încearcă să influenţeze şi sînt influenţaţi
de alţi membri ai grupului.
Testarea realităţii – abilitatea persoanei de a evalua obiectiv lumea din
exterior, include capacitatea de a se percepe pe sine şi pe ceilalţi membri
ai grupului distinct şi obiectiv – vezi şi validarea consensuală.
Transferul – proiectarea emoţiilor, gîndurilor şi dorinţelor asupra terapeutului,
care ajunge să reprezintă un obiect din trecutul pacientului. Asemenea
reacţii, probabil adecvate în condiţiile de viaţă anterioare ale pacientului,
devin de multe ori inadecvate sau anacronice în prezent. În cadrul unui
grup, membri pot să îşi proiecteze emoţiile unul asupra celuilalt, proces
numit de transfer multiplu.
Universalizare – conştientizarea de către membrii grupului că nu sînt singurii
care au problema în cauză – ceilalţi împărtăşesc aceeaşi suferinţă şi
aceleaşi dificultăţi în învăţare. În concluzie, pacientul nu se simte singur.
Validare consensuală – confirmarea în domeniul realului a propriilor
conceptualizări prin compararea lor cu cele ale celorlalţi membri ai
grupului. Se ajunge astfel la corectarea distorsiunilor inter-personale.
Ventilarea – exprimarea, către ceilalţi membri ai grupului, a emoţiilor, ideilor
sau evenimentelor reprimate. Împărtăşirea secretelor personale duce la o
ameliorare a sentimentului de păcat şi vinovăţie.

Cercetarea în domeniul terapiilor de grup a dovedit empiric un număr mai redus

de factori ca fiind într-adevăr eficienţi (Bednar şi Kaul, 1994):
 coeziunea de grup

 feedbackul interpersonal

 stilul şi caracteristicile leadershipului

 structura sau ambiguităţile de grup

 compunerea grupului

 modul de învăţare în grup (comasat sau distribuit)

 abilitatea clienţilor şi a terapeutului de a se auto-dezvălui

 riscurile şi responsabilităţile personale

7/32
Handout 4: contractul de grup

Selectarea clienţilor pentru

demersul de grup, contractul
terapeutic

Caracteristicile dezirabile ale unui viitor client pentru terapia de grup includ
1. motivaţia de schimbare şi angajarea activă în schimbare. Dorinţa de
terapie este alegerea clientului şi nu rezultatul presiunii altora. În procesul
de selecţie, expunerea de către terapeut a unor contramotive la participare
se poate dovedi o strategie de evaluare a dorinţei clientului de angajare în
demersul de grup.
2. capacitatea de a se încrede în alţii şi de a avea relaţii
interpersonale mature – în cursul terapiei, apariţia conflictelor
interpersonale se poate constitui ca o experienţă constructivă pentru
persoana care posedă aceste caracteristici.
3. expectanţe pozitive legate de terapia de grup.
4. abilităţi de verbalizare şi de conceptualizare bune, necesare unei
explorări de sine şi a unei capacităţi de a înţelege procesul de grup. Aceste
abilităţi nu sînt însă sinonime cu inteligenţa, statutul ocupaţional şi
economic.

Contractul terapeutic – toate grupurile au nevoie de un contract, mai precis un

set de acorduri legate de procesul, conţinutul şi obiectivele terapeutice. Cu cît
acest contract este mai explicit în mintea conducătorului de grup, cu atît un
posibil client va fi mai motivat să se alăture unui grup particular. Contractul
furnizează structură şi aduce semnificaţie în munca cu grupul, oferind un cadru
conceptual optim pentru a putea aprecia progresul maturaţional al fiecărui
membru în parte.
Cu toate acestea, este posibil ca unele aspecte ale contractului (sau chiar toate)
să genereze rezistenţe interne. Specificitatea răspunsului fiecărui membru în
parte la elementele de contract permite o analiză individuală a rezistenţelor, cu
posibilitatea de a le prelucra ulterior. Contractele trebuie să fie în congruenţă cu
tipul de grup prestabilit, ţinînd cont de multiplele variabile care pot intra în joc.

Pregătirea clientului pentru grup – o serie de dovezi sprijină faptul că

investind suficient de mult timp în pregătirea clientului pentru terapia de grup
îmbunătăţeşte şansele unei angajări autentice în demersul de grup. În cursul
întîlnirilor preliminare, pe lîngă interviul anamnestic, este util de a examina
expectaţiile clientului despre grupuri (fantezii, distorsiuni, mituri personale etc.).

8/32
Handout 4: contractul de grup

Tot în cursul acestor întîlniri, este important să documentăm participarea

persoanei în activităţi/interacţiuni de grup (familie, şcoală, sport, muncă,
prietenii etc.). După această etapă, vine momentul în care să discutăm cu
clientul contractul terapeutic, să-i explicăm structura întîlnirilor, regulamentul
generic de funcţionare a grupului (care poate fi diferit de contractul de grup).
Important este ca în această etapă să-i furnizăm clientului cît mai multă
informaţie posibilă despre demersul de grup, cu scopul explicit de a-i cîştiga
încrederea şi a obţine colaborarea lui. Clienţii se simt securizaţi în momentul în
care vor şti cum funcţionează un grup terapeutic, care sînt posibilele roluri ale
liderului şi la ce ar trebui să se aştepte de la ceilalţi membri ai grupului.

Linii directoare pentru psihoterapia de grup (instrucţiuni pentru

clienţi – posibil exemplu de contract de grup):

1. terapia de grup recunoaşte faptul că, pentru toţi membri grupului, stabilirea şi
menţinerea unor relaţii apropiate reprezintă o problemă importantă. Fiecare
membru al grupului trăieşte această problemă în felul său unic.
2. grupul este un spaţiu special unde poţi explora, într-un mod propriu, relaţiile
cu ceilalţi membri şi cu terapeutul. Dacă există dificultăţi în felul în care
relaţionezi, situaţiile care încurajează o comunicare deschisă, onestă, aduc cu
sine posibilitatea de a afla lucruri valoroase despre tine.
3. este foarte important să fii deschis cu emoţiile tale, în special faţă de ceilalţi
membri ai grupului, cît şi faţă de terapeut. Din multe puncte de vedere,
această deschidere este un element important al terapiei de grup şi implică
asumarea unor riscuri. Deschiderea faţă de grup devine progresiv posibilă, pe
măsură ce reuşeşti să dobîndeşti încredere în ceilalţi şi te simţi confortabil în
timpul sesiunilor.
4. terapia de grup îţi oferă oportunitatea să încerci noi moduri de a te comporta.
Este important să ştii că grupul reprezintă probabil cel mai sigur loc în care
poţi să experimentezi noi comportamente. Grupul tolerează experimentarea şi
îţi oferă feedback despre eficienţa comportamentelor tale.
5. pe parcursul participării tale la grup, pot să apară o serie de obstacole. Din
moment ce nu există o structură foarte precisă a întîlnirilor, la început te vei
simţi confuz, dacă nu chair descurajat. Te sfătuiesc să traversezi primele
săptămîni fiind conştient de acest lucru şi pregătit să accepţi aceasta. Să pui
pe tapet problemele tale personale şi să dezvolţi noi moduri de a te raporta la
alţii nu este un lucru uşor, dimpotrivă, poate fi chiar stresant. Terapia de grup
poate implica durere şi suferinţă, dar mai mult ca sigur o să fie multe
momente luminoase.
6. te voi ruga să identifici principala dificultate (dificultăţi) pe care le trăieşti în
relaţiile tale cu ceilalţi, precum şi acele probleme pe care vrei să lucrăm. La
fiecare patru luni, vom analiza progresele pe care le-ai făcut. Cu ocazia
acestor analize, vei fi invitat să apreciezi schimbările din grup, incluzîndu-l şi
pe terapeut – toţi vor fi solicitaţi să-ţi ofere feedback. Noi obiective vor putea
fi stabilite pentru următoarele patru luni. Sper că acest mod de a vedea
problema ţi se va dovedi util şi îţi va permite să râmîi centrat pe o anumită
problemă.

9/32
Handout 4: contractul de grup

7. un scop fundamental al grupului este acela ca fiecare membru să îşi

îndeplinească scopul propus în grup. Din moment ce problemele care necesită
a fi schimbate au avut nevoie de ani buni pentru a se cristaliza, membrii
grupului ar trebui să se angajeze într-un proces terapeutic de minimum şase
luni. Cînd părăsirea grupului este de neevitat, va fi anunţată cît mai devreme
posibil, astfel încît grupul să se poată obişnui cu această separare.
8. în cazul în care membrii grupului se întîlnesc şi în afara sesiunilor, îi vom ruga
să împărtăşească această experienţă grupului.
9. prezenţa regulată şi punctualitatea sînt cruciale. Dacă ştii că nu vei fi capabil
să participi la o sesiune sau că vei întîrzia, un mesaj telefonic va diminua
anxietatea terapeutului şi a celorlalţi membri ai grupului.
10. ceea ce se întîmplă în grup este confidenţial. Toţi membri grupului au
datoria de a păstra confidenţialitatea celor spuse şi întîmplate în timpul
sesiunilor.
11. fumatul şi consumul alcoolului nu sînt permise în timpul sesiunilor.

Exemplu – un grup psihodinamic se poate organiza conform următorului

contract terapeutic (instrucţiuni pentru client):

 Participă la toate întîlnirile pe toată durata grupului. Regularitatea participării

facilitează creşterea coeziunii de grup.
 Fii responsabil pentru onorariul de participare. Grupul de terapie este o
oportunitate rară de a discuta despre managementul baniilor într-o arenă
publică. Discuţiile despre onorariu în interiorul grupului te pot ajuta.
 Pune în cuvinte problemele, sentimentele şi gîndurile care te frămîntă.
Siguranţa în grup este păstrată printr-un acord de a exprima emoţiile în
cuvinte mai degrabă decît prin acte, iar un alt avantaj major este acela de a
sublima în limbaj ceea ce pînă acum nu a fost decît vag perceput sau nu a
fost conştientizat niciodată.
 Păstrează nivelul relaţiilor în grup primordial terapeutice şi nu sociale.
 Protejează identitatea celorlalţi membri ai grupului. Confidenţialitatea este
crucială într-un setting expus cum este cel al terapiei de grup. Membrii
grupului s-ar putea să dorească să discute în afară despre ce s-a întîmplat în
grup, dar identitatea celorlalţi membri trebuie protejată.
 Aşteapă pînă cînd observi o ameliorare. În cursul unui grup psihodinamic,
problema care trebuie să fie depăşită este mai puţin clar definită decît în
grupurile centrate pe simptom. Din această cauză, progresul trebuie să fie
continuu monitorizat de către client, de către grup şi de către liderul de grup.
 Prin participarea la grup, vei învăţa să colaborezi şi să participi la decizii
alături de alţii. A-ţi permite luxul ca opinia altora să-ţi influenţeze (şi nu să îţi
dicteze) deciziile este una dintre achiziiţiile majore la care poţi să te aştepţi.
 Lasă-ţi suficient timp pentru a-ţi lua rămas bun. Pentru mulţi, a spune adio
este, din punctul de vedere al istoriei lor personale, atît de dureros, încît este
fie evitat, fie scurtat şi paşaportat într-un ritual formal. A-ţi lua timp suficient
pentru a spune adio grupului este o şansă pe care o poţi exploata simbolic în
alte situaţii de viaţă.

10/32
Handout 4: contractul de grup

11/32
Handout 5: leadershipul de grup

Caracteristici ale
leadershipului în grup

Dimensiuni ale leadershipului

Activitate _________________________________ Pasivitate
Transparenţă ______________________________ Opacitate
Gratificare ________________________________ Frustrare
Dimensiuni ale centrării obiectivelor
Trecut _________________Prezent ________________ Viitor
Grup în ansamblu ________Relaţii_________________ Individ
Activitatea în grup ______________________________ Activitatea în afara grupului
Emoţii _______________________________________ Cogniţii
Proces _______________________________________ Conţinut
Înţelegere ____________________________________ Experienţe corective emoţional

În mod esenţial, liderul este garantul realizării potenţialului grupului. Un grup

eficient are capacitatea de a creşte de la o poziţie anxios-neîncrezătoare şi o
relativă ignoranţă la o maturitate caracterizată prin solidaritate, încredere şi
intimitate. Liderul este un ghid expert al acestei progresii.
Doi terapeuţi sînt în general de preferat unuia singur, deoarece ei împart
cerinţele impuse de leadership şi pun la dispoziţie mai multe perspective în
serviciul grupului – prima lor sarcină este cea de a crea şi menţine grupul, cea
de-a doua de a promova o cultură facilitativă.
Conducătorul de grup are multe mijloace la îndemînă pentru a realiza potenţialul
grupului.
 Încurajarea membrilor de a se adresa unul altuia în mod direct
 Crearea unui spaţiu de desfăşurare pentru membri reticenţi
 Crearea unui sentiment al echităţii în grup (toţi cei care vor să vorbească, vor
avea acest drept), liderul fiind garantul respectării normelor de grup stabilite
în contractul terapeutic şi în cursul reglementărilor formale şi informale de pe
parcurs
 Revenirea la tematici importante, dar ignorate sau tratate superficial de
membrii grupului
 Încurajarea asumării responsabilităţii grupului pentru acţiunile sale
 Încurajarea membrilor de a se comporta într-un mod nou
 Model de deschidere, spontaneitate şi onestitate

12/32
Handout 6: evoluţia unui grup

Etapele de evoluţie
ale unui grup (terapeutic)

Etapa timpurie Etapa intermediară Etapa matură

Stabilirea încrederii şi
dependenţei
1. dezvoltarea de
semnificaţii
2. protecţia de umilire şi
agresivitate exagerată
3. protecţie
4. stabilirea coeziunii de
grup
IMPERATIVE
Confruntarea cu situaţii Stabilirea intimităţii
conflictuale
PROCESE NECESARE
1. managementul 1. creşterea capacităţii
distanţelor de simpatie
interpersonale 2. dezvoltarea capacităţii
2. migrarea de la un de îngrijorare cu
locus de control privire la celălalt
extern la unul intern 3. creşterea speranţei şi
3. analiza şi autoanaliza a creativităţii
problemelor 4. încheierea grupului şi
caracteriologică acceptarea tristeţii şi
excitării rezultate

Stadiul 1. – în mod ideal, în cazul dezvoltării unui grup, coeziunea este atinsă
rapid prin stabilirea unor semnificaţii ale procesului, de multe ori clarificate încă
din timpul procesului de contractualizare. În cursul interacţiuniilor precoce în
grup, modul în care liderul de grup insuflă respect şi garantează pentru protecţia
fiecărui membru de agresivitatea şi tendinţa de a umili a celorlalţi, va influenţa
sentimentul subiectiv de protecţie în grup. În momentul în care grupul simte că
puterea sa în ansamblu este mai mare decît suma puterilor fiecărui membru în
parte, el este pregătit să treacă la etapa următoare.
Stadiul 2. – pe măsură grupul înaintează în istoria sa, există tendinţa de a
direcţiona o parte a transferului negativ spre lider. Acesta va semnaliza grupului
existenţa conflictului potenţial, şi va folosi această etapă pentru a aborda
tematici ale diferenţelor (de opinie, caracteriale, de rezolvare a problemelor). În
acest stadiu al identificărilor proiective şi a locusului de control extern, tendinţa
de a părăsi grupul este cea mai crescută.
Stadiul 3. – grupul matur este caracterizat printr-o grijă reciprocă a membrilor.
Pe măsură ce membrii acceptă conceptul de „suficient de bine” care înlocuieşte
pe cel de perfecţiune a sinelui şi a celorlalţi, intimitatea este posibilă într-o mai
mare măsură. De obicei, în această etapă, vine momentul în care membrii se
separă de grup, iar plecarea lor este o oportunitate pentru toţi de a-şi rezolva
probleme ale despărţirii din propria lor existenţă. Terminarea terapiei este
caracterizată printr-un amestec de tristeţe, excitare şi vitalitate redescoperită.

13/32
Handout 7: fişă sintetică de design de grup

Chestionarul comportamentelor de
risc într-un grup
R. R. Kurtz, 1998 (traducere şi adaptare – M. Ciumăgeanu, 2004)

Atunci cînd ne propunem să atingem anumite obiective, iar acest lucru se

desfăşoară într-un grup, trebuie să ne asumăm anumite riscuri. Asumarea de
riscuri este reprezentată de comportamente care pot să exprime o anumită
ameninţare la adresa persoanei.

Scopul acestui chestionar este acela de a evalua posibilele riscuri pe care

consideri că le va exercita o situaţie de grup asupra ta. Un alt obiectiv este acela
de a stimula gîndirea cu privire la asumarea de riscuri.

Citeşte cu atenţie următoarele afirmaţii şi apreciază gradul de risc pe care l-ar

implica fiecare comportament. În faţa fiecărei afirmaţii, notează numărul care
corespunde cel mai bine de pe scala de mai jos:

Nu reprezintă Reprezintă un Nu am nici Există Există un

nici un risc risc scăzut o opinie potenţialul risc crescut
pentru mine nici într-o unui risc
direcţie,
nici în alta
+2 +1 0 -1 -2

______ 1. să le vorbesc celor din grup despre emoţiile mele negative (de
exemplu tristeţe, frică)
______ 2. să povestesc în grup despre trecutul meu
______ 3. să cer în grup ajutor pentru problemele mele
______ 4. să mă arăt furios faţă de un alt membru al grupului
______ 5. să-mi exprim afecţiunea faţă de alt membru al grupului
______ 6. să primesc dovezi de afecţiune de la un alt membru al grupului
______ 7. să solicit păreri de la personae importante pentru mine în grup
______ 8. să ating pe altcineva din grup
______ 9. să mă las atins de altcineva din grup
______ 10. să port o discuţie personală cu un alt membru în faţa întregului
grup
______ 11. să fac o afirmaţie care ar putea să supere pe altcineva din grup
______ 12. să anunţ şi să fac faţă unui conflict pe care îl am cu un alt membru
al grupului

14/32
Handout 7: fişă sintetică de design de grup

______ 13. să îmi exprim o părere negativă despre alt membru al grupului
______ 14. să fiu în centrul atenţiei grupului
______ 15. să-mi exprim îndoiala sau confuzia în faţa celorlalţi membri ai
grupului
______ 16. să mă arăt furios sau nesatisfăcut de liderul grupului
______ 17. să admit că am greşit cu privire la altă persoană din grup
______ 18. să admit în grup că m-am înşelat cu privire la o idee sau la opinie
pe care am exprimat-o
______ 19. să povestesc despre trăirile mele sexuale în grup
______ 20. să împărtăşesc cu ceilalţi despre un vis de-al meu
______ 21. să-i spun altei persoane din grup că a devenit foarte importantă
pentru mine
______ 22. să fiu indiferent faţă de alţi membri
______ 23. să-mi exprim opiniile despre felul în care un alt membru al grupului
arată
______ 24. să vorbesc în grup despre felul în care arăt
______ 25. să recunosc în grup că cineva m-a jignit sau m-a rănit
______ 26. să le spun celorlalţi membri ai grupului să mă lase în pace
______ 27. să părăsesc grupul atunci cînd nu mă simt bine sau sînt stresat

15/32
Handout 8: comportamente de risc

Chestionarul comportamentelor de
risc într-un grup
R. R. Kurtz, 1998 (traducere şi adaptare – M. Ciumăgeanu, 2004)

Atunci cînd ne propunem să atingem anumite obiective, iar acest lucru se

desfăşoară într-un grup, trebuie să ne asumăm anumite riscuri. Asumarea de
riscuri este reprezentată de comportamente care pot să exprime o anumită
ameninţare la adresa persoanei.

Scopul acestui chestionar este acela de a evalua posibilele riscuri pe care

consideri că le va exercita o situaţie de grup asupra ta. Un alt obiectiv este acela
de a stimula gîndirea cu privire la asumarea de riscuri.

Citeşte cu atenţie următoarele afirmaţii şi apreciază gradul de risc pe care l-ar

implica fiecare comportament. În faţa fiecărei afirmaţii, notează numărul care
corespunde cel mai bine de pe scala de mai jos:

Nu reprezintă Reprezintă un Nu am nici Există Există un

nici un risc risc scăzut o opinie potenţialul risc crescut
pentru mine nici într-o unui risc
direcţie,
nici în alta
+2 +1 0 -1 -2

______ 28. să le vorbesc celor din grup despre emoţiile mele negative (de
exemplu tristeţe, frică)
______ 29. să povestesc în grup despre trecutul meu
______ 30. să cer în grup ajutor pentru problemele mele
______ 31. să mă arăt furios faţă de un alt membru al grupului
______ 32. să-mi exprim afecţiunea faţă de alt membru al grupului
______ 33. să primesc dovezi de afecţiune de la un alt membru al grupului
______ 34. să solicit păreri de la personae importante pentru mine în grup
______ 35. să ating pe altcineva din grup
______ 36. să mă las atins de altcineva din grup
______ 37. să port o discuţie personală cu un alt membru în faţa întregului
grup
______ 38. să fac o afirmaţie care ar putea să supere pe altcineva din grup

16/32
Handout 8: comportamente de risc

______ 39. să anunţ şi să fac faţă unui conflict pe care îl am cu un alt membru
al grupului
______ 40. să îmi exprim o părere negativă despre alt membru al grupului
______ 41. să fiu în centrul atenţiei grupului
______ 42. să-mi exprim îndoiala sau confuzia în faţa celorlalţi membri ai
grupului
______ 43. să mă arăt furios sau nesatisfăcut de liderul grupului
______ 44. să admit că am greşit cu privire la altă persoană din grup
______ 45. să admit în grup că m-am înşelat cu privire la o idee sau la opinie
pe care am exprimat-o
______ 46. să povestesc despre trăirile mele sexuale în grup
______ 47. să împărtăşesc cu ceilalţi despre un vis de-al meu
______ 48. să-i spun altei persoane din grup că a devenit foarte importantă
pentru mine
______ 49. să fiu indiferent faţă de alţi membri
______ 50. să-mi exprim opiniile despre felul în care un alt membru al grupului
arată
______ 51. să vorbesc în grup despre felul în care arăt
______ 52. să recunosc în grup că cineva m-a jignit sau m-a rănit
______ 53. să le spun celorlalţi membri ai grupului să mă lase în pace
______ 54. să părăsesc grupul atunci cînd nu mă simt bine sau sînt stresat

17/32
Handout 9: structura unei sesiuni de grup

Structura unei şedinţe de grup

1. activitate de deschidere (5-10 minute)

1. Strîngerea participanţilor (cine e în sală?, cine îi aşteaptă?,
terapeutul şi echipa se amestecă sau nu printre participanţi?,
terapeutul şi echipa discută despre probleme personale pînă cînd începe
şedinţa? etc.)

2. Anunţul de început al şedinţei (există un ritual de început? O formă

specială de salut, un gest specific al şedinţei? Ce cuvinte rosteşte
terapeutul şi/sau echipa?)

3. Opţional – activitate de încălzire a grupului – dacă participanţii par

fără energie, demotivaţi, ostili etc., echipa poate propune un scurt joc
de încălzire (începeţi cu jocuri care nu implică o interacţiune corporală
foarte crescută, pe măsură ce grupul creşte în coeziune, puteţi propune
şi activităţi mai angajante din punct de vedere corporal – îmbrăţişări de
grup sau alte interacţiuni non-verbale ce implică expresia
emoţionalităţii).

4. Rezumatul şedinţelor precedente (exemple concrete, nominalizate…

se reia discuţia din punctul unde a fost întreruptă … se analizează sau
se dau feed-back-uri legate de şedinţa precedentă … se REALIZEAZĂ
PUNTEA SIMBOLICĂ A GRUPULUI CU TRECUTUL SĂU CA GRUP)

5. Prezentarea obiectivului (obiectivelor) sesiunii şi informaţii

despre activităţile care urmează să fie ţinute obiectivele se
prezintă în linii generice, fără foarte multe detalii. Despre activitate
vom relata de asemenea puţin, numai pentru a securiza grupul, dar a
nu strica un eventual element surpriză. Acesta este momentul pentru a
readuce în prim plan noţiuni din contractul de grup: să nu uităm că în
timpul întîlnirilor noastre ne-am propus să vorbim deschis despre
problemele noastre şi să avem încredere unii în alţii … şi tot acesta este
un moment bun pentru a reactualiza cîteva contracte individuale

18/32
Handout 9: structura unei sesiuni de grup

De reţinut

 fiţi concreţi (spuneţi cît mai mult participanţilor pe nume,

referiţi-vă la experienţe concrete ale grupului)

 folosiţi întrebări deschise, propoziţii rezumative şi dubluri

de investigare

 menţineţi o abordare pozitivă a participantelor (cît mai

multe laude şi încurajări, chiar dacă, în ochii voştri, riscaţi să
păreţi ridicoli. Criticile reformulaţi-le ca sugestii sau discutaţi-le
între patru ochi cu participantele, atunci cînd ele nu sînt extrem
de supărătoare pentru întregul grup)

2. activităţile propriu-zise (30-40 minute)

1. descrierea verbală a activităţii – nu omiteţi să spuneţi cît de mare
va fi încărcătura emoţională resimţită de participante („s-ar putea să
vă surprindă ceea ce vă propun acum, iar pentru unii dintre voi va fi un
lucru mai dificil…”, sau „urmează o activitate în care ne vom simţi cu
toţii foarte bine, vom avea posibilitatea să rîdem şi să ne jucăm ca şi
atunci cînd eram copii”). Un alt punct important este acela al finalităţii
activităţii – practic, rememorăm obiectivele enunţate în activitatea de
deschidere – „prin activitatea de astăzi, urmărim să creştem gradul de
încredere în grup. Faptul că va trebui să faceţi lucruri împreună vă va
ajuta să vedeţi cîte încredere puteţi avea unul în celălalt). Este foarte
important să delimităm clar începutul activităţii printr-un semn
distinctiv – povestiţi ce se va face, dar anunţaţi de dinainte momentul
începerii activităţii – „la bătaia mea din palme, ne vom grupa pe
perechi şi fiecare dintre voi va avea ocazia, împreună cu partenerul lui,
să caute împreună lucruri pe care le au în comun – calităţi şi defecte – .
După zece minute, voi bate din nou din palme şi ne vom regrupa
pentru a povesti grupului despre ce s-a discutat pe perechi”.

2. desfăşurarea propriu-zisă a activităţii – în general, dacă este o

activitate pe grupe mici, terapeutul şi coterapeutul se retrag şi lasă loc
de desfăşurare participantelor la grup. Terapeutul este garantul că tot
ce a anunţat că se va întîmpla se întîmplă în realitate. Astfel, este atent

19/32
Handout 9: structura unei sesiuni de grup

la timp, la reacţiile emoţionale exagerate, la gradul de implicare a

participanţilor etc. În cazuri speciale, terapeutul poate întrerupe
activitatea, numai că trebuie să motiveze foarte clar pentru ce a făcut-o
(„am hotărît să ne oprim aici, pentru că văd că Mărioara are probleme
în a relaţiona cu Virgil. Propun ca întreg grupul să-şi concentreze
energia asupra relaţiei dintre cele doi…”).

3. sharing final al participanţilor – putem opta pentru mai multe tipuri

de sharing, sau putem să le combinăm – sharingul emoţional de tip
„astăzi m-am simţit”, „cel mai mult mi-a plăcut” etc., sau sharing
cognitiv de tipul „astăzi am învăţat…”. Un tip special de sharing este
cel legat de experienţa personală – „din existenţa mea, activitatea
de astăzi mi-a adus aminte de un episod …”. Atenţie, după încheierea
activităţii (activităţilor) urmează oricum partea de feedback, aşa că să
nu dublaţi sharingul la activitate cu sharingul la sesiune. Atunci cînd
observaţi că participantele dau sharing la sesiune şi nu la activitate,
atenţionaţi-le că în momentul respectiv vă referiţi la ceea ce s-a
întîmplat în timpul activităţii, şi că vor avea ocazia să discute despre
sesiune puţin mai încolo.

4. „asul din mînecă” – în orice moment al activităţii trebuie să fiţi

pregăţiţi pentru ce-i mai rău – astfel, în cazul întreruperii bruşte a unei
activităţi, lăsaţi baltă pentru moment sharingul final sau alte scenarii pe
care le pregătiserăţi, şi propuneţi grupului un exerciţiu fizic – de la
exerciţii mai simple, doar mişcare, la exerciţii de relaxare sau la
exerciţii care să aibă şi un conţinut verbal (de tipul „acum mă simt …”,
„acum mi-aş dori… „).

De reţinut
 pregătiţi-vă consemnele de acasă – nu încercaţi (neapărat)
să improvizaţi. Cel mai bine este să aveţi un schelet al activităţii
pe care să-l fi exersat în echipă. Nu este o crimă să aveţi un
bileţel de pe care să citiţi consemnele, în momentul în care vă
simţiţi insecurizaţi

20/32
Handout 9: structura unei sesiuni de grup

 nici o persoană nu trebuie să părăsească grupul fără fi

avut o şansă democratică de a se exprima – există
posibilitatea ca, în anumite ocazii, unele persoane să aibă nevoia
de a fi în vizorul grupului mai mult timp. Cu toate acestea, echipa
terapeutică garantează fiecărei participante dreptul de a se
exprima, de a avea un timp al său în grup. Atunci cînd nu există
situaţii speciale (conflicte, abreacţii, ostilităţi etc.), fiecare
participantă are un timp egal de expresie

 în cazul în care intraţi în criză de timp, anunţaţi grupul şi

găsiţi împreună o soluţie – se poate întîmpla ca timpul
planificat să fie insuficient. Anunţaţi grupul despre acest lucru –
puteţi să transformaţi sharingul final în activitatea de încheiere,
puteţi să propuneţi grupului să reluaţi discuţia din punctul
respectiv în sesiunea următoare (în acest caz, este obligatoriu să
vă ţineţi de promisiune).

3. activitatea de încheiere (5-10 minute)

1. feed-back rezumativ al terapeutului – transmiteţi grupului în ce
măsură obiectivele iniţiale au fost atinse (faceţi şi o scurtă repetiţie a
obiectivelor anunţate în activitatea de deschidere), daţi un sharing
personal al terapeutului şi coterapeutului (emoţional sau cognitiv, nu din
experienţa voastră personală). Cît mai multe feed-back-uri nominalizate
„astăzi v-aţi descurcat minunat … în special Mărioara şi Georgeta, care au
avut curajul să aducă în faţa grupului întîmplări dureroase din existenţa lor
… am remarcat că, în cursul activităţii, aţi fost mult mai apropiaţi unii de
alţii decît în cursul sesiunilor precedente … mi-am dat seama de asta după
faptul că, spre deosebire de data trecută, aţi stat mai aproape şi aţi
discutat mai mult şi, ceea ce mi-a plăcut în mod deosebit, este că Virgil o
ţinea de după umeri pe Adelina…”.

2. opţional – feed-back al participanţilor – în funcţie de sharingul la

activitate, se optează pentru un feed-back mai extins sau mai succint al
participantelor (o metodă economicoasă poate să fie aceea a expresiei
stării de moment printr-o poziţie corporală). Dacă optaţi pentru un feed-

21/32
Handout 9: structura unei sesiuni de grup

back mai lung (verbal), aveţi grijă să păstraţi un echilibru între

intervenţiile participanţilor (nu lăsaţi pe primele doi-trei să vorbească 5
minute fiecare şi apoi, din criză de timp, să cenzuraţi expresia celorlalţi)

3. anunţarea obiectivelor şi activităţilor pentru şedinţa următoare –

atenţie, dacă au rămas restanţe din cadrul sesiunii de faţă, menţionaţi-le.

22/32
Handout 10: raportare sesiune

Raportare sesiune

Fiecare grup va avea un dosar care va cuprinde:

 foaie de prezenţă centralizată (participanţii şi membrii echipei, data, ora,

durata etc. În cazul în care, pentru o dată anume, grupul nu s-a ţinut, se
menţionează motivele)

 fişe de observaţie a fiecărui participant în parte (cuprinde contractul

individual, cîteva date anamnestice relevante, precum şi observarea
comportamentului în timpul fiecărei şedinţe. Fiecare echipă stabileşte criterii
de observaţie ale comportamentului – de exemplu, se stabilesc dimensiuni de
tip pasivitate-asertivitate, blîndeţe-agresivitate, închidere-deschidere faţă de
grup etc.)

 fişă sintetică pentru fiecare şedinţă în parte (vezi mai jos)

 casetă informaţională NUMĂR SESIUNE………

 data, locul, durata şedinţei …..…………………..

 terapeut, coterapeut, echipă ……………………..

 participanţi
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
 OBIECTIVE SESIUNE

 ACTIVITĂŢI (REZUMATIV)

 INSTRUMENTE DE EVALUARE

 OBSERVAŢII GENERALE (scurt rezumat descriptiv al întîlnirii)

 Observaţii grup  Identificarea persoanelor problemă, a

modelelor de succes

23/32
Handout 10: raportare sesiune

 Modul de conlucrare echipă terapeutică-grup

 Progrese în dobîndirea coeziunii, a încrederii

între participante etc.

 Observaţii terapeut  Gradul subiectiv de satisfacţie şi confort (pe o

scală de la 1 la 10), feedback de la echipă,
gradul de control al grupului

 Observaţii tehnici  Claritatea consemnelor, nivelul de înţelegere

a consemnelor, modul în care activităţile alese
au venit în întîmpinarea nevoilor grupului

 Observaţii speciale  Luarea în considerare a contingenţelor,

plecarea sau sosirea unui nou membru,
schimbări în echipa terapeutică etc.

24/32
EXERCIŢII

Exerciţiul 1:Avantaje şi
dezavantaje ale grupurilor

Discutaţi pe grupuri mici, pentru

următoarele 25 minute:

Care este ultimul vostru client pe

care l-aţi recomanda pentru un grup
terapeutic (de suport) şi de ce?

Care este ultimul vostru client pentru

care ultima recomandare ar fi aceea
de a participa la un grup de suport?

Ce spun exemplele oferite în timpul

discuţiilor despre punctele tari şi
punctele slabe ale unui grup de
suport?

25/32
EXERCIŢII

Exerciţiul 2: Experienţa
personală ca membru al
grupului

Retrăieşte experienţa ta de membru al unui grup –

adu-ţi în amintire trei momente în care într-un
anumit grup (sau un moment anume în viaţa
grupului) ai trăit o experienţă pozitivă, una
negativă şi una neutră. Îţi poţi aminti orice fel de
grup – fie că este vorba de o zi de training, o
întîlnire la locul de muncă cu întreaga echipă,
participarea la un grup de suport sau alte tipuri de
participări mai mult sau mai puţin formale.

Încearcă să-ţi aminteşti ce a făcut ca respectivele

experienţe să fie pozitive, negative sau neutre.

Pentru următoarele 20 de minute, discutaţi în

echipă care sînt concluziile la care fiecare dintre
voi a ajuns.

26/32
EXERCIŢII

Auto-evaluarea
factorilor terapeutici (LISTA A)

Citiţi cu atenţie fiecare afirmaţie din lista de mai jos – apreciaţi cît de utili
vi s-au părut pentru dumneavoastră aceşti factori în timpul grupului (sau
cît de utili anticipaţi să fie în momentul în care o să participaţi la un grup
terapeutic). Acel factor care vi s-a părut (sau vi s-ar părea) cel mai util
cotaţi-l cu 1, cel de rang secund cotaţi-l cu 2, coborînd pentru fiecare
factor pînă la cota 8.

Afirmaţie (lista A) Rang: 1 (de mare ajutor) pînă la

8 (de cel mai puţin ajutor)
Să-i ajut pe alţii şi să contez în viaţa lor
(altruism)
Să aparţin grupului şi să fiu acceptat(ă)
de către acesta (coeziune de grup)
Să învăţ că nu eşti singurul/singura care
are o asemenea problemă
(universalitate)
Să fiu mai încrezător/încrezătoare în
grup şi în ceilalţi (învăţare
interpersonală)
Să obţin de la cineva din grup o sugestie
utilă şi clară cu privire la o anumită
situaţie din viaţa mea (îndrumare)
Să învăţ să-mi exprim emoţiile (catarsis)
Să descopăr şi să accept părţi pînă
atunci necunoscute ale personalităţii
mele (înţelegere de sine)
Să conştientizez că alţii au reuşit să
rezolve probleme similare cu cele ale
mele (speranţă)

27/32
EXERCIŢII

Auto-evaluarea
factorilor terapeutici (LISTA B)

Citiţi cu atenţie fiecare afirmaţie din lista de mai jos – apreciaţi cît de utili
vi s-au părut pentru dumneavoastră aceşti factori în timpul grupului (sau
cît de utili anticipaţi să fie în momentul în care o să participaţi la un grup
terapeutic). Acel factor care vi s-a părut (sau vi s-ar părea) cel mai util
cotaţi-l cu 1, cel de rang secund cotaţi-l cu 2, coborînd pentru fiecare
factor pînă la cota 8.

Afirmaţie (lista B) Rang: 1 (de mare ajutor) pînă la

8 (de cel mai puţin ajutor)
Să mă dăruiesc celorlalţi membrii ai
grupului (altruism)
Să dezvălui aspecte stînjenitoare şi să
continui să fiu acceptat(ă) în grup
(coeziune de grup)
Să descoperă că ceilalţi au şi ei gînduri
„rele” la fel ca şi mine (universalitate)
Să-mi îmbunătăţesc abilităţile de
interacţiune cu ceilalţi (învăţare
interpersonală)
Să primesc sfaturi sau sugestii din
partea unui membru al grupului
(îndrumare)
Să fiu capabil(ă) să spun ceea ce mă
deranjează şi să nu ţin lucrurile acestea
în mine (catarsis)
Să înţeleg de ce gîndesc sau simt în felul
în care o fac (înţelegere de sine)
Să remarc că alţi membri ai grupului sînt
mult mai bine (speranţă)

28/32
EXERCIŢII

Fişa de lucru 3: experienţe

pozitive, negative sau neutre în
grupuri

Evaluaţi experienţele care le-aţi trăit într-un grup

în funcţie de factorii terapeutici (pozitive dacă
aceşti factori au existat, negative, dacă s-a
întîmplat exact contrariul – de exemplu, în loc de
speranţă experienţa în grup a fost mai degrabă
legată de demoralizare şi pesimism – sau neutre,
dacă acest factor nu a fost prezent).

Grupul “pozitiv” Grupul “neutru” Grupul “negativ”

Universalitate

Altruism

Coeziune de grup

Speranţă

Înţelegere de sine

Catarsis
Învăţare
interpersonală

Îndrumare

29/32
EXERCIŢII

Exerciţiul 4: Planificarea unui

grup de suport

Sarcina voastră, ca echipă, este să planificaţi un grup de suport

care să poată fi propus clienţilor (fie adolescenţilor, fie familiilor
acestora). Pentru acest exerciţiu, grupul nu ar trebui să conţină
mai mult de 8 sesiuni.

Paşii pe care trebuie să-i urmaţi sînt următorii:

 Care sînt constrîngerile care ţin de organizarea facilităţii în

care lucraţi (aspecte organizatorice ale muncii voastre)

 Care este scopul grupului şi obiectivele sale terapeutice

 Care este structura grupului – activităţi, tehnici etc.

În momentul în care fiecare membru al echipei a realizat pe cont

propriu o schiţă a unui grup de suport, participanţii sînt invitaţi să-
şi ofere reciproc feed-back-uri şi comentarii în legătură cu
designul propus.

30/32
EXERCIŢII

Exerciţiul 5: utilizarea dialogului

socratic în grupurile de
suport

Dialogul socratic este o tehnică foarte eficientă de lucru în echipă. Scopul

dialogului socratic este acela de a scoate la iveală care sînt credinţele şi
experienţele clienţilor, şi nu de a ne impune propriile noastre opinii sau
experienţe. Următoarea secvenţă ne indică cum putem utiliza dialogul
socratic:

1. izolează o credinţă sau o opinie care duce la suferinţă sau

disconfort (de exemplu – faptul că SIDA este o boală incurabilă
mă face complet neputincios)

2. identifică dacă această credinţă spune ceva despre persoană,

despre lume sau despre viitor

3. identifică emoţiile asociate acestei credinţe (de exemplu –

disperare, neputinţă, furie)

4. afirmă interesul tău (ca terapeut) pentru această temă şi

verifică dacă grupul este interesat de a discuta această temă
(de exemplu – în opinia mea, S. a punctat un aspect important
afirmînd sentimentul său de neputinţă în faţa incurabilităţii SIDA.
Dintre cei de faţă, a mai avut cineva o trăire similară?)

5. stabileşte o agendă de discuţie – negociază cu grupul de a

petrece cîteva minute discutînd această credinţă (de exemplu
– foarte bine, înţeleg că mai mulţi dintre voi trăiesc aceeaşi
disperare şi neputinţă la gîndul că nu se poate face nimic atunci
cînd ajungi să dezvolţi SIDA. Este în regulă dacă vom petrece ceva
timp ca să analizăm această credinţă mai în detaliu?)

31/32
EXERCIŢII

6. investighează care sînt dovezile care sprijină această

credinţă (de exemplu – sînt convins că atunci cînd spui că eşti
neputincios, ai o serie de dovezi care susţin această credinţă. Care
sînt lucrurile care le-ai putea aduce în sprijinul acestei afirmaţii?)

7. rezumă toate informaţiile care susţin credinţa

8. investighează socratic posibilitatea de a identifica contra-

argumente
a. utilizarea paradoxului – să înţeleg că absolut toată
lumea care a făcut SIDA n-a făcut absolut nimic, ci doar au
aşteptat liniştiţi să moară?
b. chestionare directă – dintre cei de faţă, cunoaşteţi
exemple care să nu susţină credinţa lui S.?
c. oferirea unor contra-argumente într-o manieră non-
confruntativă – ştiu că M., care participă la acest grup, este
într-o fază avansată a bolii. Cu toate acestea, faptul că a
venit să participe la această întîlnire îmi spune că a făcut cel
puţin acest lucru, deci că nu este perfect neputincios. Ce
credeţi de acest fapt?

9. rezumă toate informaţiile care susţin o opinie contrară sau

cel puţin care nuanţează credinţa discutată

10. oferă o sumarizare finală. Evită o punere a accentului

prea insistentă pe contra-argumente. (Dacă cei mai mulţi dintre
participanţi sînt de acord că SIDA este incurabilă şi că e normal să
te simţi neputincios şi disperat, nu încerca să îi contrazici sau să le
schimbi radical opinia. De exemplu – din cîte înţeleg, există unele
momente în care te simţi mai presus de boală, chiar dacă ştii că
este incurabilă. Atunci se întîmplă, aşa cum a spus X sau Y, că… - şi
terapeutul oferă o serie de exemple concrete care au fost discutate
în timpul sesiunii)

32/32