Băiatul și furtuna vijelioasă

Într-o vreme de demult, trăia un băiat care avea înăuntrul lui o furtună vijelioasă. Era foarte greu
pentru el să o stăpânească, pentru că se știe că furtunile au multă forță și vânt puternic care se
abate în rafale. Între băiat și furtuna vijelioasă era o legătură așa de strânsă încât furtuna care se
dezlănțuia continuu în interiorul lui îl făcea să fie totdeauna mânios și imprevizibil.
În sinea lui, băiatul se temea de această furtună, cu care nu se putea înțelege. Se străduia din
răsputeri pe dinafară să pară calm și să arate de parcă n-ar fi fost absolut deloc mânios. Se
prefăcea cum că este bine și calm, însă și el era speriat și nu dorea nicicum ca cineva să afle
secretul său, anume că avea o vijelie în interiorul său.
Se știe că furtunile vijelioase nu pot sta ascunse multă vreme. Cu cât stau mai mult, cu atâta
strâng mai multă putere, vântul capătă forță mai mare și se repede cu și mai multă furie. La fel și
furtuna din interiorul băiatului devenea tot mai agitată, de nestăpânit și îl supăra tot mai mult. A
ajuns să îl deranjeze atât de tare, încât băiatul nu mai avea astâmpăr și nu mai putea sta cuminte
deloc. Făcea tot felul de rele, deși nu își dorea de fapt să le facă. Iar atunci când se juca frumos
cu copiii și îi venea rândul să piardă jocul, în loc să rămână calm și să se bucure de bucuria celor
din jur sau de bucuria jocului în sine, el se dezlănțuia într-o furie care îi strica buna dispoziție.
Iar cei din jur au început să se ferească de el, de teama furtunilor vijelioase din el.
Așa că băiatul s-a hotărât să caute pe cineva care l-ar putea ajuta în legătură cu furtuna. Simțea
că, dacă va rămâne singur într-o zi, furtuna îl va sfâșia.
Din fericire, în orașul lui trăia un om bătrân și foarte înțelept, care aflase multe și cunoștea destul
de multe lucruri despre furtunile vijelioase, pentru că o bună parte din viața lui locuise într-un
ținut foarte bântuit de furtuni. Băiatul s-a dus la el și i-a spus că ar vrea să îi spună ceva între
patru ochi. Omul l-a invitat să ia loc pe scaun. Dar băiatul nu prea putea să stea liniștit pe un
scaun, pentru că furtuna vijelioasă din interiorul său îl înghiontea și îl făcea să fie mereu
neastâmpărat, să se miște de colo-colo sau să plângă.
Bătrânul cel înțelept l-a întrebat pe băiat:
- Ce ți s-a întâmplat? Pentru ce ai venit să vorbești cu mine? Pentru ce nu te așezi pe un
scaun?
- Păi, cred că trebuie să vă spun că am în mine o furtună vijelioasă și am nevoie de ajutor
ca să scap de ea.
- O, există mulți oameni care au astfel de furtuni în ei care îi supără! Exclamă bătrânul
înțelept.
Foarte uimit, băiatul a zis:
- Chiar așa? Eu nu am auzit pe nimeni niciodată spunând că are în el o furtună vijelioasă!
 - Asta din cauză că oamenii nu mărturisesc acest secret, pentru că le este frică. Le este frică
să nu fie criticați sau respinși de cei din jur. Am eu un mijloc special să alung această
furtună din tine astfel încât să nu te mai supere niciodată.
Zicând acestea, bătrânul s-a apucat să șoptească niște cuvinte în urechea băiatului. Deodată,
furtuna s-a năpustit afară chiar prin gura băiatului. A făcut un zgomot îngrozitor când a ieșit.
Băiatul se simțea într-adevăr calm pe dinăuntru, în sfârșit. Și se simțea foarte ușurat că furtuna
plecase afară din el. Totuși, îi era teamă că furtuna vijelioasă ar putea să se repeadă din nou mai
târziu, atunci când va juca un joc plăcut cu copiii și îi va veni rândul la pierdut.
- Dar oare n-o să se mai întoarcă? L-a întrebat el pe bătrân. Cum ai reușit s-o scoți?
- Ei, asta este ceva ce fac de ani de zile, i-a mărturisit bătrânul. Este important ca și tu să
vrei să fii ajutat. Tu ai avut toată încrederea că eu te pot ajuta. De aceea ai și venit la
mine. Este foarte important ca, chiar atunci când simți că începe să se formeze și să se
învârtă o furtună vijelioasă în tine, să-ți amintești că, în sinea ta, îți dorești să îi dai
drumul afară.
Băiatul i-a mulțumit bătrânului înțelept și a plecat în drumul său. S-a hotărât foarte serios să
verifice, de fiecare dată, în fiecare zi, mai ales atunci când se joacă, dacă nu cumva a început să
se formeze o furtună în interiorul lui. În caz că găsea una, se grăbea să o scoată, inspirând și
expirând-o afară pe gură, astfel încât, atunci când îi venea rândul să piardă un joc sau trebuia să
facă altceva decât avea el chef, el să rămână calm și senin pe interior. Știa că vor fi momente
multe în care va trebui să facă teme sau va trebui să știe să piardă cu bucurie în suflet, fără
furtuni vijelioase. De data asta era pregătit cu adevărat pentru orice nu îi convenea. De data asta
știa cum să facă. Pe măsură ce timpul trecea, el se simțea din ce în ce mai bine. Acum el reușea
să le vorbească celor din jur despre furtunile vijelioase, dar mai ales despre felul în care le
stăpânea. Rând pe rând, s-a convins că putea să se bucure făcând și ceea ce trebuie și ceea ce -i
place, a văzut cu ochii lui că putea să rămână la fel de senin și atunci când îi venea rândul să
câștige și când îi venea rândul să piardă. Și o făcea cu seninătate , iar cei din jurul său nu îl mai
ocoleau de frica furtunilorvijelioase, ci îl invitau mereu în jocurile lor.