Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sfinţii sunt creştini sau persoane alese, care în timpul vieţii pământeşti s-au arătat plini de desăvârşire în
viaţa religioasă şi morală şi care, după moarte duc o viaţă fericită în cer;
"Sfinții sunt cei care au pus iubirea lui Dumnezeu mai presus de iubirea de sine...".
În sufletul omului există sădită o tendinţă firească de a cinsti pe cei care sunt superiori
în vârstă, cultură, putere, de a mulţumi celor care i-au făcut bine şi cărora le datorează recunoştinţă.
Dacă această înclinare firească se manifestă în mod natural faţă de aproapele său, mai mult decât
atât, omul are conştiinţa majestăţii, atotputerniciei, şi a infinitei superiorităţi şi perfecţiuni a lui
Dumnezeu, Căruia Îi aduce cinstirea supremă.
Sfinţilor li se cuvine o cinstire relativă numită venerare, pe când lui Dumnezeu i se cuvine o cinstire
absolută, numită adorare. Pe sfinţi îi cinstim ca pe nişte mijlocitori ai noştri către Dumnezeu.
Cinstindu-i pe sfinţi, cinstim în mod indirect pe Dumnezeu, Cel Care le-a dat acestora harul Său, har care
îi ajută la desăvârşire.
Structura organică a fiinţei omeneşti presupune atât existenţa unor sentimente religioase în
sufletul fiecărui om, cât şi manifestarea în exterior a acestor sentimente; adică, vorbim de un cult
complet de cinstire şi de adorare a lui Dumnezeu atunci când sentimentul religios (evlavie,
pietate, simţire religioasă) este exprimat în forme externe (acte de cult, rituri religioase).