TEMA.

TEHNOLOGIILE LASER ÎN MEDICINĂ

Cuprins

1. Introducere

2. Domeniile de utilizare a laserelor în medicină.

3. Măsurile de securitate în utilizare.

4. Securitatea optică.

5. Efectele tisulare dependente de temperatură. Efectele fotochimice.

6. Clasificarea tehnică a laserilor.

7. Parametrii fizici ai laserilor.

8. Principiile de funcţionare a laserelor.

9. Recomandări practice de utilizare a leserelor în medicină.

10. Aplicaţii practice după domenii.

11. Surse de informaţie.

2. Domeniile de utilizare a laserelor în medicină.

În medicină laserul se are un şir larg de aplicaţii, cum ar fi:

- bisturiu cu laser,

- pentru înlăturarea tatuajelor,

- în stomatologie,

în oftalmologie,

pentru acupunctură, ş.a

 Полное число процедур по лазерному “омоложению”кожи и удалению морщин увеличилось
со 120 000 в 2000 г. До 550 000 в 2006 г. с соответствующим увеличением производства Er лазеров,
включая Er волоконные лазеры. Еще более перспективным оказался рынок диодных лазеров для
удаления нежелательных волос (~44% полной суммы продаж медицинских лазеров) - число
процедур увеличилось с 480 000 в 2000 г. до 1.5 миллионов в 2006 г. и их число должно удвоиться
к 2010 г. Быстро растущий сектор – диагностические лазеры (оптическая когерентная томография),
ежегодный прирост 25% (>15% полной суммы продаж). В то же время офтальмологический сектор
коррекции зрения, выполняемой с эксимерными лазерами, не меняется в течение последних трех
лет.

Clasificarea laserilor.

Se poate face dupa:

* natura mediului activ (solid, lichid, gazos);
* puterea emisa;
* domeniul de lungimi de unda al radiatiei emise;
* modul de functionare(continua sau în impulsuri);
Laseri cu mediu activ solid. Laserul cu rubin cu impuritati de Cr laser cu trei nivele, emite o
radiatie cu lungimea de unda de 6943 A.
Laserul cu patru nivele, laserul cu ioni de neodim introdusi ca impuritati în cristalul de 0x01
Laserul cu sticla dopata cu neodim. Acesti laseri lucreza în general în impulsuri de ordinul
milisecundelor eliberând energii cuprinse între 0,1 si 100 J. Laserii cu mediu activ solid pot fi
folositi pentru obtinerea impulsurilor optice ultrascurte, cu intensitate de milioane de wati pe
durate de ordinul nanosecundelor.
Laserii cu semiconductori. La aplicarea unei tensiuni electrice pe o jonctiune p-n, are loc
injectia de purtatori în joncţiune, recombinarea electronilor cu golurile facândus-e cu emisie de
fotoni. Mediile active cele mai folosite pentru laserii cu semiconductori sunt: GaAs, GaAlAs ,

GaP, InSb.Liniile emise de diferitii laseri cu semiconductori se întind între 0,3-30 micrometri.

Laserii cu gaz. Functie de natura chimica a mediului activ, laserii cu gaz se împart în trei
categorii:
1. Laserii atomici au ca mediu activ gaze în stare atomica provenite din substante monoatomice
sau poliatomice prin disociere (laserul cu heliu-neon, cu oxigen, cu azot). Acesti laseri emit linii
situate în infrarosu si vizibil.
2. Laserii ionici îsi bazeaza functionarea pe tranzitiile electronice dintre nivelele ionice ale
substantelor ionizate (laserul cu argon ionizat, cu hologeni, cu azot, etc.). Acesti laseri emit linii
în principal în vizibil si ultraviolet.
3. Laserii moleculari au ca mediu activ un gaz în stare moleculara sau vapori: Liniile emise de
acesti laseri se gasesc în majoritate în infrarosu dar sunt cunoscute si în vizibil.
Laserii cu lichid. Laserii cu lichid cei mai cunoscuti sunt cei cu chelati organici si cei cu
coloranti.
Mediul activ pentru laserii cu coloranti este format de o substanta fluorescenta dizolvata într-
un solvent (alcool).
Largimea spectrala a radiatiei emise este de ordinul sutelor de angstromi, putînd fi selectata
lungimea de unda dorita, deci laserul este acordabil într-o banda larga.

Основные виды твердотельных лазеров:

– Nd–YAG — 1.06, 0.53, 0.355, 0.266 мкм;

– Nd–стекло — 1.06, 0.53, 0.355, 0.266 мкм;

– Er–стекло — 1.54 мкм;

– Рубиновый — 0.63 мкм;

– Ti–сапфир — 0.66–0.98 мкм;

– Cr–BeAl2O4 (александрит) — 0.72–0.78 мкм.

Sisteme laser şi sisteme de clasificări. Sisteme şi dispozitive.

I. În condiţiile radiaţiei laser de tip CO2, ce este invizibilă (aparţine domeniului IR îndepărtat)
se recurge la laserul de joasă putere vizibil (HeNe) pentru a desemna ţesutul ţintă şi a vizualiza

dimensiunea spaţiului. Se combină cele două forme de laser cu CO2 şi HeNe pentru a se
suprapune la nivelul sursei de emisie. Acest tip de laser are unele limite, ca de exemplu faptul că
sebumul sau unguentele diverse de pe mâna utilizatorului pot altera sistemele de lentile şi
oglinzi, apoi modificarea unor caracteristici în cazul nesimilitudinii dintre raza CO2 şi a celei
vizibile etc. Aceste modele de laser sunt considerate depăşite din punctul de vedere al
tehnologiilor actuale.

II. Sistemele laser cu fibră optică, dezvoltate de industria telecomunicaţiilor, pot fi

programate să emită un număr de radiaţii cu diferite lungimi de undă. În acest tip de furnizare al
undei laser lucrează laserele cu Ar şi Nd. Energia laser este concentrată de o lentilă pe o fibră
optică prin care se propagă ieşind prin capătul său distal ca rază divergentă. Obişnuit, sistemul de
fibre optice este utilizat în conjuncţie cu un endoscop rigid sau flexibil.

III. Din necesitatea îmbunătăţirii caracteristicilor, pentru controlul penetraţiei şi contactul cu

ţesutul, s-au creat laserele în care safirele artificiale au rol de lentile la capătul sistemului de
emisie, permiţând ajustarea după necesităţi a energiei laser (maxim 25-30 W). Acestea permit
contactul direct cu ţesutul, situaţie ce avantajează coagularea instantanee şi controlul penetraţiei
în profunzime.

IV. Alte sisteme de laser sunt cele cu piese metalice sau ceramice ori cu fibre optice ce
difuzează radiaţia de la capătul distal ajustând energia furnizată ţesutului ţintă.

Toate tipurile de laser prezentate au avantaje ori dezavantaje şi trebuie adaptate scopului
terapeutic (clinic) şi ţesutului ţintă.

Fig.4. Imaginea unui laser în funcţiune.

NOŢIUNI GENERALE. Principiile de funcţionare.

1. Ce este laserul?

Cuvântul LASER provine din limba engleză, el fiind sinonimul pentru "Light Amplification
by Stimulated Emission of Radiation(Lumina de amplificare prin emisie Stimulat de radiaţii)".
Un laser este o sursă de lumină, dar total diferită faţă de un bec normal. Primul laser a fost făcut
de Theodore H Maiman în 1960. El a montat o bucată de rubin tratată special intr-un bliţ folosit
pentru făcut fotografii. Când lampa bliţ-ului a fost aprinsă, o pulsaţie intensă de lumină roşie a
ieşit de la capătul rubinului. Această pulsaţie a fost monocromatică şi coerentă. Diferenţa dintre
lumina emisă de un bec normal şi un laser este ca şi aceea dintre zgomotul alb şi un ton curat.
Nu ne-am putea imagina lumea de astăzi fără lasere: folosite peste tot, de la CD playere la
imprimante cu laser, fibre optice, comunicaţii, tăierea şi sudura industrială, tratamente şi operaţii
medicale, holografie, spectacole luminoase (lasershows), cercetare în mai multe domenii,
măsurare "fără atingere", chiar şi armament. Caracteristicile unice ale unui laser -
monocromaticitatea, coerenţa şi paralelismul razei - îl fac potrivit pentru multe aplicaţii.

2. Ce conţine un laser?
Cu toate că LASER sugerează faptul că laserul este un "amplificator" (dispozitiv pentru
mărirea puterii unui semnal), majoritatea laserelor sunt de fapt nişte oscilatoare (surse de
lumină). Cu toate acestea, lasere în adevăratul sens al cuvântului există. Puterea unui laser poate
varia de la mai puţin de un mW la milioane de W. De asemenea, el poate lucra în impulsuri sau
continuu. Dar toate laserele au cateva lucruri în comun:
1. Un mediu laser. Acesta poate fi solid, lichid, gaz sau un material semiconductor care poate
fi excitat la un nivel mai mare de energie. Trebuie sa fie posibilă excitarea majorităţii particulelor
la un nivel mai ridicat de energie. Aceasta se numeste inversie de populaţie. Trebuie ca emisia
stimulată să declanşeze o tranziţie pe un nivel inferior de energie.
2. Un mod de a energiza mediul laser. Acesta poate fi optic, chimic, electric.
Laserele cu gaz folosesc descărcările electrice, excitarea RF externă, bombardamentul cu
electroni sau o reacţie chimică. Dar descărcarea electrică este cea mai des folosită la laserele de
putere mică (HeNe).
Laserul chimic, numit Mid-Infra Red Advanced Chemical Laser (MIRACL), care foloseşte
deuteriu şi fluorină ca şi reactanţi. Mai este descris ca şi un "motor de rachetă între oglinzi".
Laserele solide folosesc de obicei lămpi cu descarcare cu xenon (ca şi lămpile de bliţ) pentru
amorsare sau o matrice de lasere semiconductoare (diode).
Laserele semiconductoare de obicei sunt alimentate cu energie electrică, dar este posibilă si
cu bombardare cu electroni sau optică.
Laserii lichizi sunt de obicei amorsaţi optic, iar cei cu raze X cu mici dispozitive nucleare.
Cu toate că s-au facut teste (secrete) există controverse în privinţa funcţionării lor.
Există si lasere cu electroni liberi (FEL - Free Electron Laser) care sunt alimentate folosind
acceleratoare de particule (de sute de milioane de dolari).
3. Un rezonator. De cele mai multe ori acesta este sub forma unei cavităţi Fabry-Perot, o
pereche de oglinzi, câte una la fiecare capăt al laserului. Acestea ajută fotonii să treacă de mai
multe ori prin mediul rezonator, mărind şansele de a lovi şi alţi electroni. De obicei, una din
oglinzi este total reflectorizantă, iar cealaltă este parţial transparentă pentru a da voie razei laser
să treacă prin ea. Ele sunt ori perfect plane, ori puţin concave. Dar sunt posibile si alte
configuraţii. Unele lasere au oglindă numai la un capat (laserele cu azot) sau nici o oglindă
(laserele cu raze X pentru ca este aproape imposibilă reflectarea radiaţiei la această lungime de
undă). De asemenea, este posibilă şi prezenţa altor elemente în rezonator, cum sunt prisme,
modulatoare etc.

3. Principiul funcţionării laserului

Laserul este un dispozitiv complex ce utilizează un mediu activ laser, ce poate fi solid, lichid
sau gazos, şi o cavitate optică rezonantă. Mediul activ, cu o compoziţie şi parametri determinaţi,
primeşte energie din exterior prin ceea ce se numeşte pompare. Pomparea se poate realiza
electric sau optic, folosind o sursă de lumină (flash, alt laser etc.) şi duce la excitarea atomilor
din mediul activ, adică aducerea unora din electronii din atomii mediului pe niveluri de energie
superioare. Faţă de un mediu aflat în echilibru termic, acest mediu pompat ajunge să aibă mai
mulţi electroni pe stările de energie superioare, fenomen numit inversie de populaţie. Un fascicul
de lumină care trece prin acest mediu activat va fi amplificat prin dezexcitarea stimulată a
atomilor, proces în care un foton care interacţionează cu un atom excitat determină emisia unui
nou foton, de aceeaşi direcţie, lungime de undă, fază şi stare de polarizare. Astfel este posibil ca
pornind de la un singur foton, generat prin emisie spontană, să se obţină un fascicul cu un număr
imens de fotoni, toţi avînd aceleaşi caracteristici cu fotonul iniţial. Acest fapt determină
caracteristica de coerenţă a fasciculelor laser.

Rolul cavităţii optice rezonante, formată de obicei din două oglinzi concave aflate la
capetele mediului activ, este acela de a selecta fotonii generaţi pe o anumită direcţie (axa optică a
cavităţii) şi de a-i recircula numai pe aceştia de cît mai multe ori prin mediul activ. Trecerea
fotonilor prin mediul activ are ca efect dezexcitarea atomilor şi deci micşorarea factorului de
amplificare optică a mediului. Se ajunge astfel la un echilibru activ, în care numărul atomilor
excitaţi prin pompare este egal cu numărul atomilor dezexcitaţi prin emisie stimulată, punct în
care laserul ajunge la o intensitate constantă. Avînd în vedere că în mediul activ şi în cavitatea
optică există pierderi prin absorbţie, reflexie parţială, împrăştiere, difracţie, există un nivel
minim, de prag, al energiei care trebuie furnizată mediului activ pentru a se obţine efectul laser.

În funcţie de tipul mediului activ şi de modul în care se realizează pomparea acestuia laserul
poate funcţiona în undă continuă sau în impulsuri. Primul maser şi primul laser funcţionau în
regim de impulsuri.

4. Caracteristicile fascicolului laser.

În funcţie de tipul de laser şi de aplicaţia pentru care a fost construit, puterea transportată de
fascicul poate fi foarte diferită. Astfel, dacă diodele laser folosite pentru citirea discurilor
compacte este de ordinul a numai 5 mW, laserii cu CO2 folosiţi în aplicaţii industriale de tăiere a
metalelor pot avea în mod curent între 100 W şi 3000 W. În mod experimental sau pentru
aplicaţii speciale unii laseri ajung la puteri mult mai mari; cea mai mare putere raportată a fost în
1996 de 1,25 PW (petawatt, 1015 W).

5. Monocromaticitate

Majoritatea laserilor au un spectru de emisie foarte îngust, ca urmare a modului lor de

funcţionare, în care numărul mic de fotoni iniţiali este multiplicat prin „copiere” exactă,
producînd un număr mare de fotoni identici. În anumite cazuri spectrul este atît de îngust
(lungimea de undă este atît de bine determinată) încît fasciculul îşi păstrează relaţia de fază pe
distanţe imense. Aceasta permite folosirea laserilor în metrologie pentru măsurarea distanţelor cu
o precizie extrem de bună, prin interferometrie. Aceeaşi calitate permite folosirea acestor laseri
în holografie.

6. Cum funcţionează un laser?

În componenţa unui laser există în mod uzual 2 oglinzi, un mediu activ şi un dispozitiv care
realizează pompajul energetic al mediului activ. Mediul activ poate fi solid (de exemplu un
cristal de rubin), gazos (amestec de heliu şi neon), dar şi din materiale semiconductoare. Ca
exemplu, un laser cu cristal de rubin este alcătuit dintr-un cristal cilindric de rubin, două oglinzi
paralele, argintate sau aurite, şi un tub de descărcare, în formă de spirală, umplut cu un gaz nobil
şi conectat la un condensator de mare capacitate.

Fig.1. Structura laserului.

 În mod natural, majoritatea atomilor, ionilor sau moleculelor mediului activ se află, din
punct de vedere energetic, în starea fundamentală. Pentru a genera raza laser, dispozitivul care
realizează pompajul energetic trebuie să genereze ceea ce se numeşte o inversiune de populaţie
în mediul activ, adică să se formeze o majoritate de atomi/ioni/molecule (după caz, în funcţie de
mediul activ) care se găsesc pe nivele de energie superioare stării fundamentale. La momente
aleatorii de timp, unii dintre aceşti atomi, ioni sau molecule, revin în mod natural la starea
fundamentală, emiţând în cadrul acestui proces o cuantă de lumină (foton) într-o direcţie
aleatorie. Este vorba despre fenomenul de emisie spontană şi nu reprezintă un proces foarte
folositor în funcţionarea laserului. În esenţă, este acelaşi fenomen care asigură funcţionarea
reclamelor luminoase pe bază de neon, a lămpilor fluorescente sau a ecranelor CRT.

Einstein a arătat însă că dacă unii dintre aceşti fotoni emişi spontan întâlneşte un
atom/ion/moleculă excitat al mediului activ într-un anumit mod, acesta va reveni la starea
fundamentală, iar fotonul eliberat va avea proprietăţi similare celui care a grăbit emisia, deci care
a generat emisia stimulată (aceeaşi lungime de undă, aceeaşi fază, aceeaşi direcţie de deplasare).

Mediul activ va emite la început în mod spontan fotoni în toate direcţiile la momente aleatorii
de timp. Ocazional, fotoni vor fi emişi paralel cu lungimea mediului activ. În acest caz, acesta va
circula repetat între cele 2 oglinzi. Pe parcursul deplasării sale, va întâlni atomi/ioni/molecule
excitaţi şi va stimula emisia altor fotoni cu aceleaşi caracteristici de frecvenţă, fază şi direcţie de
deplasare ca ale sale. Procesul se va multiplica pe parcurs în cascadă, dând naştere unei raze
monocromatice şi coerente. Dacă dispozitivul care realizează pompajul poate menţine
inversiunea de populaţie în timp ce se produce emisia stimulată în cascadă, generarea razei laser
poate fi prelungită în timp.

Trebuie precizat că majoritatea laserelor sunt sisteme bazate pe 3 sau 4 nivele de energie.
Aceasta înseamnă că pentru a se realiza, în primă fază, inversiunea populaţiei şi, ulterior, emisia
stimulată, este nevoie ca atomii mediului activ să fie excitaţi astfel încât să ajungă cu 2 sau 3
nivele energetice peste starea fundamentală.

Îîntr-un laser cu cristal de rubin, atomii sunt aduşi cu 2 nivele energetice peste starea
fundamentală, revin foarte repede în mod natural la nivelul 1 (considerând starea fundamentală
nivelul 0), iar emisia stimulată are loc în cadrul tranziţiei de la nivelul 1 la nivelul 0.

Revenind la funcţionarea laserului cu cristal de rubin, trebuie precizat că rubinul este un oxid
de aluminiu care conţine mici cantităţi de ioni de crom. Cilindrul de rubin utilizat are câţiva
centimetri lungime şi un diametrul de câţiva milimetri. Cele două oglinzi plane şi paralele,
şlefuite cu mare grijă, sunt argintate sau aurite în aşa fel încât una dintre ele este complet opacă,
iar cealaltă parţial transparentă, ca să poată permite razelor laser să părăsească instalaţia. Ele sunt
aşezate la cele 2 capete ale cilindrului de rubin. Capetele cilindrului se metalizează. Tubul de
descărcare, în formă de spirală, umplut cu neon, xenon sau amestecuri de neon şi cripton este
conectat la un condensator şi funcţionează asemenea blitz-urilor de la aparatele fotografice.
 Fig.2. Principiul de funcţionare a laserului.

Tubul de descărcare emite într-un timp foarte scurt, de ordinul miimilor de secundă, o lumină
obişnuită, dar intensă, care provoacă inversiunea populaţiilor în cristalul de rubin. În
desfăşurarea acestui proces o importanţă deosebită îl au impurităţile de crom din compoziţia
cristalului de rubin. Ionii de crom au trei nivele energetice. Studiul nivelelor energetice ale
cromului arată că daca se iradiază cristalul de rubin cu lumină verde cu lungimea de undă egala
cu 0,560nm, produsă de tubul de descărcare, o parte din ionii de crom din starea fundamentală îşi
vor mări energia datorită absorbţiei radiaţiei luminii verzi, trecând într-o stare energetică
superioară cu 2 nivele stării de echilibru. Se spune că ionii de crom trec prin pompaj optic pe
nivelul 2 de energie. Apoi revin foarte repede pe nivelul 1, după care începe procesul de emisie
spontană şi de generare a razei laser, descris anterior.

LASER-ul exercita asupra tesuturilor vii efecte termice, fotochimice si mecanice. Aplicatiile
medicale principale ale LASER-ului sunt in oftalmologie si chirurgie. Utilizarea LASER-ului in
medicina este in continua extensie. Un domeniu de mare interes, indeosebi in cercetare, este
microscopia optica de baleiaj folosind LASER. Aplicatiile laserului sunt foarte diferite - In
dermatologie, el serveste la distrugerea unor tumori cutanate si a petelor pigmentate. - In
gastroenterologie, laserul este utilizat pentru a pulveriza calculii canalului coledoc; pentru
deschiderea unei treceri care sa restabileasca.
 Mediu activ Pompaj Lungimea de Coe- Puterea sau energia şi η Aplicaţii
undă λ (nm) renţa regimul de funcţionare (%)
Granat de optic: 900; 1064 relaxat: zeci J; sute μs – ms mic Oftalmologie,
ztriu şi laser 1320 slabă declanşat: sute mJ; bronhoscopie,
aluminiu 20-30 μs (GW) oncologie
dopat cu Chirurgie
neodim laparoscopică
(Nd:ZAG)
ZAG dopat cu optic 2150 impulsuri Oftalmologie,
holmiu ortopedie
(Ho:ZAG)
Heliu-neon electric 632,8 foarte sute de mW < 10 Tratarea
(He-Ne) bună plăgilor şi
durerilor
Microbiologie
Argon (Ar+) electric 302,4; 351,1; foarte continuu: > 15 kW Oftalmologie,
451,9; 488; bună dermatologie
501,7; 514,5; Terapie
fotodinamică
Kripton (Kr+) electric 350,7; 568; foarte mare Oftalmologie
647 bună
407; 413; 415
Excimer electric 193 (ArF); zeci mJ – zeci J; Chirurgie
222 (KrCl); pulsuri 20 ns - μs cardio-
249 (KrF); (MW) vacsulară
308 (XeF) (angioplastie)
Azot (N2) electric 337,1 100 μJ – mJ; 10 ns;
f = 0,2 – 200 Hz
Bioxid de electric 10.600 8 kW 25 Chirurgie:
carbon generală,
(CO2) ginecologie,
oftalmologie
Oncologie,
ORL
GaAs electric 904 continuu: μW – W ≈ Diverse
Ga Al As variabil declanşat: MW 100 Microbiologie
Colorant: optic: ajustabil Zeci mJ; 1 μs 40 Dermatologie:
derivaţi ai laser (reţea de leziuni
cumarinei şi difracţie) vasculare
rodaminei Terapie
fotodinamică
Vapori de Cu 510; 578 Oftalmologie

Laserul terapeutic (LLLT) – neinvaziv.

Denumirea de soft - laser o au laserele de mică putere, de joasă energie. Din această categorie
fac parte următoarele tipuri de lasere:

1. Laserul cu semiconductori este un tip de laser al cărui corp de bază este compus din două
elemente semiconductori. Semiconductorii sunt constituiţi din anumite cristale, impurificate

controlat, astfel încât să posede un număr mare de electroni liberi (semiconductori de tip N)

sau un număr deficitar de electroni (semiconductori de tip P). Suprapunând doi

semiconductori, unul de tip P şi celălalt de tip N, se obţine o joncţiune P-N în care se poate

produce efectul laser, prin migrarea electronilor din zona N către zona P. În mod practic, este

utilizată, ca semiconductor arsenura de galiu (GaAs) impurificată cu aluminiu (GaAs-Al).

Acest tip de laser lucrează în regim continuu, iar lungimea de undă a radiaţiei emise este

cuprinsă între 830 şi 840 nm.

2. Laserul cu Heliu-Neon are corpul de bază format dintr-un amestec de gaze (85% He şi 15%

Ne) care permite schimburile de excitaţie între atomii respectivi. Acest amestec (He - Ne)

este închis într-un tub de sticlă şi supus unei descărcări electrice; funcţionează în regim

continuu şi lungimea sa de undă (în zona vizibilă a spectrului) este de 632,8 nm (roşu intens).

3. Laserul cu CO2 - defocalizat - are drept corp de bază bioxid de carbon, azot şi neon în

proporţia 1-3-15. Lungimea de undă a radiaţiei emise este de 10600 nm. Fasciculul fiind

defocalizat, în afara tubului, capătă caracterul "soft" (programat).

3. Măsurile de securitate în utilizare.

În scopul prevenirii personalului şi pacienţilor de existenţa laserelor în funcţiune s-a propus

simbolul de prevenire care este afişat la intrarea în spaţiile în care acestea sunt utilizate.

Fig.3. Simbolul „Pericol de radiaţie laser”.

Pentru protecția muncii, cei care folosesc laseri trebuie să tie întotdeauna ce tip de laser vor
exploata.

Din punctul de vedere al pericolului pe care îl reprezintă fasciculul laser asupra omului (în
principal retina şi pielea), laserii sînt clasificați în patru clase. În prezent clasificarea laserilor nu
se face la fel în toate ţările, dar se fac pregătiri pentru ca aceste clase să fie definite la fel la nivel
internațional.
 Clasa I: risc minimal, putere foarte mică (de exemplu laserele GaAs).Această clasă de laseri
este cea mai sigură şi nu necesită din partea operatorilor umani care deservesc echipamentul
laser să poarte echipament de protecţie optică (ochelari speciali sau mască).

Clasa II: risc scăzut, putere mică. Riscul constă în îndreptarea razei în ochi. Necesită cutie de
protecţie cu contacte de siguranţă, lacăt pentru prevenirea conectării neautorizate şi indicator de
lucru al laserului luminos sau sonor, atenuator de apertură şi inscripţii de prevenire.

Clasa III: risc moderat, putere medie. Traumează ochii în 0.25 s. Nu prezintă pericol pentru
piele sau la reflecţie difuză, cerinţele sunt aceleaşi ca şi la clasa II, plus întrerupător de la
distanţă.

Clasa IV: risc înalt, putere înaltă. Traumează ochii chiar şi dacă sunt închişi, sau în cazul
razei reflectate. Provoacă arsuri la suprafaţa pielii. Controlul similar clasei III, plus cameră
specială cu pereţii opaci, bec de semnalizare la uşă şi inscripţii de prevenire asupra pericolului
optic.

Persoanele care lucrează în apropierea laserelor trebuie să poarte ochelari de protecţie.

Aceştia au diferite culori, oprind lumina laserului şi lăsând să treacă lumina cu alte lumgimi de
undă, aşa că lucrătorul nu este orbit. Dacă raza poate provoca arsuri sau un incendiu, raza
trebuie făcută vizibilă (de exemplu combinând un laser slab de GaAs cu laserul puternic de CO2
infraroşu), perete rezistent termic, la fel şi bariere între laser şi personal.

Majoritatea laserelor medicale aparţin clasei III, iar cele chirurgicale sunt de clasa IV.
Precauţiile pot include:

- draparea tăieturilor chirurgicale cu ştergare umede;

- folosire fibrelor optice;

- minimizarea reflecţiilor;

- evitarea utilizării în anestezie a substanţelor inflamabile.

4. Securitatea optică.

Sursele de radiaţie electromagnetică din domeniul ultraviolet (UV), lumina vizibila (VIS) şi
infraroşie (IR) pot prezenta pericol pentru retina şi corneea ochilor şi pielea omului. Adâncimea
şi gradul arsurilor depinde de:

- puterea sursei de lumină;

- suprafaţa spotului;

- adâncimea pătrunderii;

- coeficientul de absorbţie;

- durata expunerii;

- duratei impulsului.
 Principala componentă al acţiunii radiaţiei optice este cea termică, rezultând în denaturarea şi
coagularea proteinelor şi dezactivarea enzimelor. O excepţie este reacţia fotochimică al radiaţiei
UV actinice din domeniul 200-300 nm. Rezultatul este arderea retinei, cunoscută ca „orbirea de
zăpadă”, care are loc la energii de aproximativ 4mJ/cm2. un efect similar se produce si pe piele
(erytherma) la energii de 1 W/cm2 la expunerea mai mare de 10 s la laserul CO2. Efectul termic
depinde de durata impulsului în raport cu timpul difuziei termice (de ordinul 103 s) şi de energia
aplicată.

Razele din domeniul UV şi IR îndepărtate sunt absorbite de cornee. Razele din domeniul UV
apropiat sunt absorbite de cristalin. În schimb cristalinul şi corneea transmit razele în domeniul
400-1400 nm şi ele pot fi focalizate într-un punct mic pe retină, unde 50% sunt absorbite de
pigmentul retinei. Cel mai rău caz pentru ochi este expunerea lui în calea razei de lumină, însă
omul poate să întoarcă capul în altă parte sau să închidă ochii, ceea ce practic reduce pericolul.
Lumina reflectată este periculoasă în cazul laserelor puternice, când raza reflectată este tot atât
de periculoasă, ca şi raza directă.

Probabilitatea traumelor cu lumină vizibilă şi infraroşie este mărită de faptul că această

lumină poate fi focalizată de cristalin într-un punct foarte mic. Diametrul imaginii pe retină
(spotul) pentru unghiuri mici este:

DL f e
dr  ,
r
unde dr – diametrul focarului, DL – diametrul sursei de lumină, fe – distanţa focală efectivă (1.7
cm pentru ochiul normal), r – distanţa dintre sursă şi ochi. Oricum, diametrul spotului nu poate fi
mai mic decât cel permis de difracţie:

2.44f e
d r (min)  ,
de

unde  - lungimea de undă, de – diametrul pupilei. Pentru =500 nm, de=3 mm, dr=6.9 m.
Relaţia dintre luminozitatea sursei de lumină L şi iradierea retinei Er este:

Er  0.2d p2L

unde  - trasmitanţa mediului ocular, dp – diametrul pupilei în centimetri. Diametrul pupilei

variază între 0.1cm la lumină până la 0.7 cm la întuneric. Transmitanţa este cca 1 în banda de
450-900 nm şi scade în afara acestor limite.

Standardele securităţii optice sunt bazate pe reacţia biologică la doză şi frecvenţa expunerii,
aşa că efectul nu poate fi prezis dinainte. Limitele dozei şi standardele de securitate sunt primite
de Biroul Securităţii Radiologice Consiliul Guvernamental al Igieniştilor Industriali Americani
şi Institutul Naţional American de Standarde. Energia permisă pentru ochi este reglementată de
ANSI Z-136, în dependenţă de durata impulsului. În domeniul luminii vizibile, pentru 2·10-5 s,
E=10-7 J. Doza permisă creşte proporţional cu lungimea de undă.
 Traumele produse de lasere sunt determinate de producător şi fiecare laser este clasificat în
dependenţă de risc sau aproximativ de puterea lui în standardele BRH. Fiecare clasă are câţiva
parametri de securitate:

5. Efectele tisulare dependente de temperatură. Efectele fotochimice.

Interacţiunea fotochimică implică extragerea din celulele ţintă (cromofore) a unor substanţe

chimice apte să inducă reacţii moleculare dependente de lumină, dar cu efect citotoxic datorită

sensibilităţii cromoforelor la o bandă îngustă de lungimi de undă şi acest efect este utilizat în
distrucţia celulelor tumorale maligne sau în tratamentul psoriazisului. În ultimul caz se
administrează pacientului intensiv, iar expunerea ulterioară la o lampă cu UV produce şi
modificarea rapidă a acizilor nucleici din celulele afectate în acest mod, reducându-le rata
diviziunii celulare. Un principiu similar a fost folosit în tratarea tumorilor maligne, în care se
fixează predominant în celulele cu diviziune intensă un derivat hematoporfirinic (HPD).

Expunerea la o radiaţie laser determină o excitaţie rezonantă în statutul electronic al

moleculelor ţintă, cu modificări ale reacţiilor de transfer intramolecular. Totul culminează cu
distrugerea ţesutului malign ce devine gazdă în urma oxidării ireversibile a unor componente
celulare esenţiale de specii moleculare reactive - citotoxice.

Destul de controversat este laserul de joasă intensitate (până la 30 mW), dar induce sugestia
că acest tip ar produce efect stimulator tisular. Biostimularea prin laser operează normal în roşu –
R (HeNe) sau IR (GaAs) cu domenii de densităţi energetice între 0,5-10 J/cm2, ce stimulează
sinteza ADN, activează complexele enzimatice şi au efecte asupra microcirculaţiei.

Ca o concluzie pentru interacţiunea laser → ţesut se poate desprinde faptul că se obţin efecte

diferite cu acelaşi tip de laser, variind densitatea puterii sau utilizând un stimul continuu şi/sau

pulsatil adaptat la durata impulsului (pulstonic).

Efectele laser la nivel tisular sunt dependente de:

- densitatea puterii radiaţiei incidente;

- absorbţia tisulară diferenţiată a radiaţiilor de diferite lungimi de undă;

- timpul de expunere;

- efectele circulatorii periferice.

În general, laserele în UV determină reacţii fotochimice, iar cele cu lungimi de undă mai mari

decât UV şi în IR au şi efect termic.

Efectele termice pot fi descrise astfel:

Temperatura tisulară 0° C

Fenomene fiziologice
 Aspect macroscopic

Efecte 45° C – coagulare proteică

- moarte celulară

- eritem

- edem

- răspuns

Inflamator 60-80° C – contracţia colagenului

- coloraregri/albă a ţesuturilor

- moarte tisulară cu ulcerare

- sângele devine negru

- unele procesereparatorii 100° C – evaporarea apei tisulare

- crater ulcerat

- ablaţie tisulară 210° C

– deshidratare tisulară

- arsură

- înnegrirea ţesuturilor

- ablaţie tisulară
 Fig. Efectele acţiunii temperaturii asupra ţesutului organismului uman.

Efectele termice tisulare depind de frontul (trenul) de undă a razei de reflexie şi/sau refracţie ori
de absorbţia complexă şi variabilă de la strat la strat - cvasizonal.

Impulsuri de foarte scurtă durată (de nano sau picosecunde) pot avea efect distructiv foarte
rapid prin trenul (front) de unde produs prin energia radiaţiei incidente.

Un posibil efect final al energiei laser de anumite lungimi de undă poate fi la nivel
cromozomial posibil de identificat cu modificări maligne ulterioare.

Efectele celulare ale laserului.

Fie că sunt implicate celulele nediferenţiate sau slab diferenţiate ori cu înalt grad de
diferenţiere sau chiar celulele stem, toate sunt sensibile la modificările de temperatură,
coagularea proteinelor citoplasmatice producându-se la aproximativ 45° C.

Alte situsuri afectate pot fi reprezentate de membrana celulară, unde se iniţiază peroxidarea

lipidică prin producere de radicali liberi şi ADN-ului nuclear - prin deleţii; modificările devenite

congenitale se pot transmite astfel ca parte a genomului transformat către celulele ce provin din

diviziunile ulterioare ale celulei iradiate. Laserul poate stimula şi/sau modifica (devia) de la
normal unele funcţii celulare, iar acest efect este utilizat în vindecarea unor leziuni.

Observaţie : Efectul energiei laser asupra unui organ se poate asemăna cu cel din arsurile
solare, se produc modificări tegumentare de la eritem şi până la flictene, apoi inflamaţia acută
prin moartea celulară urmată de necroză.

Interpretări ale efectelor biologice ale laserului

Un număr mare de experienţe şi de cercetări ştiinţifice au avut loc în ultimii ani. Concluziile

privind aceste cercetări ne permit să definim următoarele:

MODALITATEA ACŢIUNII BIOLOGICE - Acţiunea prin intermediul razei LASER este un

transport de energie ce are loc între razele LASER şi corpul care le primeşte. Astfel, energia
odată atingându-şi ţinta, o foloseşte în două scopuri:

a) ca să o transmită altor părţi, ce o acceptă;

b) ca să fie utilizată direct.

I. ACŢIUNEA TERMICĂ - energia pulstonică este transformată în căldură, fapt ce permite

LASERULUI să fie utilizat în chirurgie (laser invaziv);

II. ACŢIUNE BIOLOGICĂ TONIFIANTĂ - raza laser atingându-şi ţinta va provoca

înroşire locală, fără efect distructiv, fapt utilizat de metabolismul celular (laser neinvaziv);

III. ACŢIUNE FOTOCHIMICĂ - acţiunea razei laser se realizează constant în corelaţie

deosebită cu acţiunea altor substanţe (ca fotochimioterapia diverselor forme de cancer).

Principiul de bază al de LLLT (laserterapiei neinvazive) constă în modificarea infoenergetică

selectivă a tuturor celulelor accesate ale organismului uman (animal) şi vegetal, ce depind

astfel de lungimea de undă a radiaţiei laser, în absenţa unor efecte termice semnificative. Primele

efecte biologice observate dupa acest tip de terapie constau în vindecarea mult mai rapidă a
leziunilor cutanate ori mai profunde (maxim 4-6 cm profunzime – efect clinic). În acest moment
de început cercetătorii au emis ipoteza că laserii stimulează procesele biologice de unde şi
termenul de "biostimulare" (a se vedea efectul germinativ dupa iradierea unor seminţe din
cercetările agronomilor americani, anii ′60) Ulterior s-a observat ca radiaţia laser de putere mică
poate de asemenea inhiba activitatea celulară în anumite condiţii parametriale (rol analgezic).
Terapia cu laseri de putere mică - low light laser therapy - este utilizată şi în leziunile musculare
şi osoase, a ulceraţiilor, durerilor intense ori a reacţiilor inflamatorii patologice (Karu, 1987).

Mecanismul de interacţiune biologică a laserilor de joasă putere cu elementele

morfofuncţionale ale ţesutului supus acţiunii iradiante (în primul rând intracelulare, dar şi ale
matricei ntercelulare) nu sunt încă pe deplin cunoscute (Dumitraş, 1999). Doar componentele
lanţului respirator mitocondrial prezintă un răspuns dependent de frecvenţa LLLT şi această
modificare majoră a activităţii celulare ar putea sta la baza tuturor modificărilor intracelulare.
Sinteza proteinelor, creşterea şi diferenţierea celulară, motilitatea celulară, potenţialul
transmembranar, ca şi eliberarea de neurotransmiţători, fagocitoza amplificată a macrofagelor cât
şi sinteza de ATP şi prostaglandine sunt influenţate de laserii de joasă putere (LLLT).

Caracteristicile radiaţiei laser (în primul rând coerenţa, monocromaticitatea şi divergenta

redusă) au fost cercetate pentru a fi puse in legatură cu efectele benefice ale laserului. Coerenţa şi

colinearitatea sunt rapid anulate de imprăştierea fasciculului laser în ţesuturi prin reflexie şi
refracţie, difracţie; monocromaticitatea este esenţială, fiind dovedit faptul că efectele observate la
iradierea cu bandă îngustă dispar dacă se folosesc laseri cu banda largă de acţiune, iar relativ
recent s-a arătat clinic de ce polarizarea şi coerenţa radiaţiei laser joacă un rol fundamental în
vindecarea plăgilor .

S-a mai demonstrat (Ribeiro, 1997) importanţa polarizării pentru efectele exclusiv biologice
ale laserilor. Conform ecuaţiilor lui Maxwell aplicate proprietăţilor optice ale suprafeţelor,
eficienţa depozitării energiei (acţiunii razei laser) s-a demonstrat că se realizează la interfaţa
efectivă cu rugozitatea structurilor biologice, unde acţiunea depinde şi de componenta de
polarizare a câmpului electric.

Pentru un fascicul laser polarizat liniar această eficienţă depinde de parametrii suprafeţei în
cazul radiaţiei polarizate/m2, dar nu va depinde de aceşti parametri pentru radiaţia polarizată/s.
De aceea rezultatele experimentelor indică o accelerare a procesului de vindecare a unor leziuni
inflamatorii după iradierea cu laser de putere mică He-Ne, numai dacă fasciculul a fost polarizat;
această componentă a câmpului electric creşte de fapt sinteza de fibre de colagen în fibroblaste.
Răspunsul biologic tisular (dar posibil şi sistemic, la nivelul marilor funcţii ale
macroorganismului uman) pentru radiaţia laser din spectrul vizibil şi infraroşul apropiat se
realizează prin modificări fizice şi/sau chimice la nivelul fotoacceptorilor (numiţi cromofori
intracelulari), iniţial fiind cunoscuţi cei de la nivelul lanţului respirator. Ca urmare a excitării de
către fotonii (alternativi) a stărilor electronice consecutive, când pot apare modificari fizice sau
chimice.

Efectele biostimulatoare ale laserilor de mică putere sunt consecinţa formării speciilor
radicalare înalt reactive de oxigen. Deşi concentraţiile înalte ale acestor compuşi determină
moartea celulară programată (apoptoză), la concentraţii controlate joacă un rol important în
reglarea activităţii celulare şi a matricei extracelulare, deci a întregului ţesut şi a organismului ca
un tot unitar.

S-au acumulat numeroase date care ne permit să afirmăm că iradiaţia laser absorbită de
fotosensibilizatorii endogeni induce formarea unor cantităţi relativ reduse de specii reactive de
oxigen, cu efecte pozitive asupra activităţii celulare.

Ca rezultat al fotoexcitarii se produce o creştere a formării speciilor reactive de oxigen printro

activitate redox mărită în lanţul respirator datorită modificării ratei de transfer a electronilor ori
prin acţiunea fotodinamică realizată în condiţiile fotosensibilizării.

Modificările fizice şi/sau chimice primare induse de radiaţia laser în interiorul moleculelor

fotoacceptoare sunt urmate de o cascadă de reacţii biochimice care nu mai necesită prezenţă
iradierii pentru desfaşurarea lor. Etapa principală este considerată cea prin care se modifică
echilibrul redox intracelular şi de aceea o deplasare spre predominanţa oxidarilor şi efectul
postiradiere se asociază cu stimularea vitalităţii celulare, iar deplasarea spre predominanţa
reducerilor este legată de înhibarea activităţii celulare (secundară excesului indus iniţial).

Radiaţia laser exercită un efect anestezic local şi care apare la 3-5′ de la inceputul iradierii, iar

acesta se datorează creşterii vitezei de conducere în nervii periferici ce preiau potenţialele de

acţiune a receptorilor mecanici.

Când cuanta de informaţie/energie (pulstonul/foton) este absorbită, energia astfel apărută se

transferă moleculelor de apă, moleculelor organice (98% apă) şi cromoforilor din ţesut; mai ales
prin ultimul mecanism se produce acţiunea biologică a laserilor de joasa putere (low light laser
therapy).

În celulă energia pulstonului este amplificată de acceptor chiar în momentul în care

cromoforul absoarbe lumina şi generate în acest mod stările electronice excita(n)te cu efecte
profunde asupra moleculelor; aşa sunt declanşate evenimentele biologice exprimate ulterior
clinic.

Ţesuturile normale, inflamate sau malignizate absorb radiaţia luminoasă diferit (se pare că
indirect) şi transferă info-energia fotonilor alternativi în proporţii diferite deoarece conţin
cromofori în cantităţi diferite şi aceştia se află încărcaţi în diferite stări metabolice în funcţie de
parametrii radiaţiei şi particularităţile ţesutului.

Ţesuturile normale nu conţin cantităţi importante de cromofori biologic activi (amine

biogene, histamina, serotonina, peptidul vasoactiv intestinal - substanţa P) in timp ce ţesutul
inflamat (ori tumoral) prezintă concentraţii crescute.

Interacţiunea laserului cu celulele vii declanşează unde de stress care pot fractura ţesutul,

induce moartea celulară (necroză/apoptoză) sau realizează scăderea viabilitaţii celulare,

iar radicalii cationici formaţi ai bazelor purinice şi pirimidinice perturbă reacţiile metabolice

intracelulare; efectele celulare letale realizate de laserul in ultraviolet (254 nm) se explică tocmai
prin corelarea cu efectul de radioliză - metoda de vacuum UV.

Laserul cu Heliu-Neon realizează clinic vindecarea plăgilor prin activarea NF-kB - o

moleculă intracitoplasmatică transferată astfel în nucleu şi care va declanşa sinteza de PPAR
(peroxisomproliferator activating factor) ce determină echilibrarea info-energetică tisulară,
proliferarea peroxizomilor intracitoplasmatici. Aceştia conţin enzime antioxidante care
inactivează şi produc radicali liberi de oxigen, deci fac parte din sistemul de apărare
antiradicalară (imunitar) de tip enzimatic. Astfel, se exemplifică prin acumularea lipofuscinei de
ce în celulele cu activitate metabolică intensă se lezează aceste celule. Studiul s-a efectuat pe
granule de lipofuscină în întuneric complet sau când acestea au fost iradiate cu lumina din
spectrul vizibil; peroxidarea lipidică declanşată de lumina din spectrul vizibil determină şi ea
modificări ce induc moartea celulară. Mai important este faptul că acest fenomen depinde de
lungimea de undă a luminii (la lungimi de undă între 550 şi 800 nm – nu apare!). Este posibil ca
lipofuscina să reprezinte efectul de degradare a membranei celulare, dar s-a demonstrat [Eldred,
2003] că produşii fluorescenţi intracelulari cum este lipofuscina nu pot fi rezultaţi din
autooxidarea componentelor intracelulare de la nivelul epiteliului pigmentar retinian. În acestfel
[Glickmann, 1999] se evidenţiază activitatea de peroxidare a acizilor graşi declanşată de către
granulele de lipofuscină iradiate cu lumină vizibilă, dar şi în absenţa acesteia (completă). De aici
concluzia că acumularea de lipofuscina contribuie la amplificarea fotooxidărilor realizate în
epiteliul

Radiaţia LASER reprezintă o energie pulstonică în medii discontinui, ce este îndreptată

terapeutic spre o celulă - ţintă;

- transportul energiei şi absorbţia acesteia, nu poate avea loc decât numai în anumite condiţii,
când este necesară alegerea unui anumit tip de raze şi obligatoriu deselectarea strictă a
diverşilor parametri în funcţie de scopul terapeutic urmărit (direct ori indirect).
 6. Clasificarea tehnică a laserilor.

Clasa 1 - cuprinde laserele de joasă putere şi este limitată la unele lasere de tip GaAs. Un
laser cu IR sau UV aparţine acestei clase, dacă radiaţia concentrată pe piele sau ochi nu
determină leziuni pentru o durată maximă de expunere în timpul unei zile de operare cu laserul.
Laserii din clasa 1 se regăsesc în scanere sau diodele laser încorporate în CD/DVD player-
recorder.

Clasa 2 - cuprinde sisteme cu risc scăzut sau de joasă putere şi este limitată de spectrul vizibil

între 400 →700 nm; tipice acestei clase sunt laserele pentru acupunctură.

Clasa 3 - este rezervată pentru laserele cu risc mediu sau de putere medie ce pot determina

lezarea ochiului şi determină reflexul de clipire, dar nu produc leziuni cutanate. Tipice pentru
acest grup sunt laserele din fizioterapie şi unele utilizate în oftamologie.

Clasa 4 - cuprinde laserele de înaltă putere şi cu cel mai mare potenţial lezional tisular sau de

aprindere a materialelor inflamabile. Acestea necesită măsurători de control şi modalităţi de

avertizare suplimentară; cele mai multe lasere chirurgicale aparţin acestei clase.

7. Parametrii fizici ai laserilor.

Lipsa efectelor prognozate în special sau a celor negative în general au făcut obiectul unor
studii ce consideră drept cauze:

- utilizarea unor doze prea mici;

- starea tisulară, care contraindică laserul;

- densitate mică a radiaţiei;

- lipsa de informare a celor, care practică laseroterapia prin rezumatele unor lucrări sau de cazuri
raportate;

- parametrii aleşi sunt necorespunzători;

- dorinţa unor firme de a-şi distribui produsele cu orice preţ printr-o promovare inadecvată din
punct de vedere tehnic.

Cei mai importanţi parametri laser.

A. Lungimea de undă (λ) defineşte viteza de propagare (v) într-o anumită perioadă (T)
(λ=vT), iar efectul biologic este legat semnificativ de lungimea de undă a radiaţiei emise de
laser. În prezent, cele mai utilizate lungimi de undă considerate a avea efect terapeutic sunt 633
nm (HeNe lasers), 635 nm, 650 nm, 660 nm, 670 nm (lasere InGa AIP), 780 nm, 820 nm, 830
nm (lasere GaAIAs), 904 nm (lasere Ca2). Cu excepţia laserelor GaAs şi a celor cu CO2, toate
au emisie continuă, dar pot fi şi pulsatorii.

B. Doza este cel mai important parametru şi defineşte energia (E) luminoasă direcţionată pe o

unitate de suprafaţă (S), într-un timp dat (t) al şedinţei terapeutice. Energia este măsurată în
joules (J),suprafaţa în cm2, şi, în consecinţă, doza în J/cm2. Ca relaţie matematică se poate
exprima astfel:

D (doza) = E (energia)/S (suprafaţa) [ J/cm2]

Considerând că puterea (P) a emisiei laserului rămâne constantă în timpul tratamentului,

energia (E) a luminii este egală cu puterea (P) multiplicată cu timpul (t) cât durează emisia. Doza

poate fi astfel calculată:

D = P(putere)t(timp)/S [ J/cm2]

Totuşi puterea nu este constantă, cum se întâmplă în forma pulsatilă sau în cea modulată. De

exemplu, se poate fixa timpul în care se produce emisia luminoasă pulsatilă la 50%, ceea ce
înseamnă că timpul de operare este doar 50% din timpul total şi astfel este blocată emisia pentru
50% din timpul total. Această situaţie necesită introducerea noţiunii de putere medie:

- putere medie (Pm) = Pm = 50% din P maximă.

Când laserul este fixat pe forma pulsatilă la putere medie, doza se calculează astfel:

D = Pmt/S [J/cm2]

La laserele GaAs (de tip semiconductor) durata impulsului este foarte scurtă, iar puterea
maximă este mult mai ridicată, decât cea medie. La acest tip de impuls, referirea se face adesea
ca un superimpuls. La acest tip de laser, durata impulsului este de ordinul nano secundelor (100-
200 ns), iar puterea maximă se manifestă între 1-20 W (waţi). Considerând, de exemplu, că
puterea maximă este10 W, fiecare impuls are energia de 1,5 J (microjoule). Dacă laserul emite
100 de impulsuri pe secundă (o frecvenţă de 100 Hz), puterea medie va fi de 0,15 mW
(miliwaţi). O frecvenţă de 1000 Hz va determina ca puterea medie să aibă valoarea de 1,5 mW.
Cu alte cuvinte, puterea medie a emisiei variază după impulsurile generate într-o secundă.
Aplicând această relaţie se pot obţine alte doze şi alţi parametri.

C. Densitatea puterii indică gradul de concentrare a emisiei şi se măsoară în W/cm2. De

exemplu:dacă o suprafaţă circulară cu diametrul de 5 mm este luminată de un laser cu puterea
emisiei de 100 mW, efectele biologice vor fi diferite faţă de cele din cazul utilizării unei zone cu
diametrul de 5 cm, iradiată cu acelaşi tip de laser. În primul caz densitatea puterii este mai mare
de 100 de ori decât în al doilea.Se menţionează că densitatea puterii este mai mare în centrul
ariei luminate.

Tipuri de laser utilizaţi frecvent:

- laserele HeNe au o emisie de 1-2 mW la nivelul tubului de laser, dar există o pierdere de
50% sau mai mult în

fibrele optice. La formele de emisie cu impulsuri (cel mai des cu un ciclu de lucru de 50%)
raportul putere/putere medie a emisiei se reduce la jumătate;

- laserele GaAs au specificată doar puterea maximă a impulsului, în timp ce puterea medie, cu
mai mare semnificaţie în acest tip, nu este menţionată. De aceea medicul specialist trebuie să
facă o serie de supoziţii care să-l orienteze în exploatarea corectă a aparaturii laser:

- se presupune o pierdere de 50% la nivelul fibrelor optice;

- dacă forma emisiei este pulsatilă, se consideră timpul de operare pulsatilă de 50%;

- dacă nu există alte menţiuni, se consideră valorile exprimate în mW ca fiind

corespunzătoare la nivelul emisiei radiaţiei realizate de laser şi nu pentru fibrele optice.

Efectele sistemice ale laserterapiei.

Starea tisulară a pacientului cu referire specială la satusul imunologic tisular reprezintă un

factor important pentru eficienţa laserterapiei.

Densitatea puterii în procesele de vindecare este mai importantă decât doza totală.

Influenţa luminii ambientale nu este o problemă clinică, dar, se pare, că în condiţii

experimentale, este un parametru de care trebuie să se ţină seama.

Tehnologii de producere ale dispozitivelor laser.

Tehnica producerii unui dispozitiv ce să permite producerea fenomenului LASER presupune

trei elemente:

1. Corpul de bază, producător de radiaţie, alcătuit din atomi uşor excitabili.

2. O sursă externă de energie, ce va produce excitarea electronilor, astfel încât majoritatea

atomilor din corpul de bază să poată fi aduşi în stare excitată.
3. Un vas (o cavitate rezonantă) alcătuit din două oglinzi situate pe cele două părţi ale corpului
debază. Una dintre ele va fi complet reflectantă (B), iar cealaltă va fi semireflectantă (A). Astfel
o parte din fluxul luminos rezultat în urma producerii efectului laser va ieşi din dispozitiv,
putând fi utilizată, iar altă parte va fi folosită pentru continuarea emisiei stimulate.

Însuşiri speciale.

În afară de materialul utilizat pentru construcţia lor, laserele mai pot fi diferenţiate şi după alţi
trei parametri:

1. LUNGIMEA DE UNDĂ A RADIAŢIEI EMISE - Laserul produce o undă

electromagnetică sinusoidală caracterizată de lungimea de undă. Acest parametru este definit ca
distanţa dintre două maxime sau minime ale undei. Ea se măsoară în nanometri şi sau angstromi
(1nm = 10 -9 m sau 1A =10 -10 m).

2. PUTEREA - Acest parametru depinde de energia fiecărui pulston, de fapt un punct statistic
individ, şi de numărul total de pulstoni emişi în unitatea de timp. Calculul său este complicat
datorită numărului mare de parametri implicaţi.

3. MODUL DE EMISIE - Raza laser poate fi emisă în mod continuu sau discontinuu.

6. Utilizarea laserului în medicină. Indicaţii terapeutice.

I. Acţiunile terapeutice produse de către o rază LASER sunt următoarele:

1. Reducerea timpului de înmulţire a celulelor şi o cicatrizare a leziunilor mai rapidă.

2. Circulaţia lichidelor în interiorul celulelor se va face mai bine sub influenţa razelor LASER.

3. Importantă creştere a energiei celulelor dând naştere la o creştere ATP-ului

(adenozintrifosfat)

4. Excitarea ionică a lichidului intra- şi extracelular.

II. Acţiune antiinflamatorie: Cercetările lui MESTER au dovedit că în cursul unei inflamaţii
cantitatea de PGE2 scade sub influenţa razei LASER. Totodată nu putem nega că din punct de
vedere clinic remarcăm o scădere a inflamaţiei după iradierea cu raza LASER.

III. Acţiune antalgică (antidureroasă): au fost descrise două tipuri de acţiuni antalgice: -
acţiune asupra GATE CONTROL SYSTEM - ştim că senzaţia de durere este încrucişată ; pe
parcursul senzaţiei de durere de la periferie spre cortex, de două ori: o dată la nivelul cornului
posterior şi a doua oară la nivelul talamusului. Prima modulare, de la nivelul măduvei spinării
(SNC), în mod deosebit preocupă medicul terapeut, deoarece o excitaţie la nivelul periferiei bine
condusă poate să influenţeze "Gate Control System".

Aplicarea laserului presupune un diagnostic clar, cert şi o gândire logică privind indicaţiile
aplicării tratamentului. Alegerea parametrilor iradiaţiei se va face numai după alegerea regiunii
ce va fi iradiată (pentru tratament)

Există două tipuri de iradiere:

 - Iradiere exact a zonei "Reactogene" (GaAs sau He-Ne);

- Iradierea unei zone mai întinse (5-20 cm), în funcţie de afecţiune;

În cele mai multe cazuri este de preferat tratarea afecţiunilor sincronizat prin ambele metode
obţinând astfel o vindecare mai rapidă şi stabilă.

Terapia cu laser.
Lumina laser este complet monocroma, prezinta o singura lungime de unda, complet coerenta,
absolut orientata, undele laser fiind perfect identice in timp si spatiu.
Parametrii fizici de baza in laseroterapie: lungimea de unda, puterea, frecventa, densitatea de
putere
Efecte ale terapiei cu laseri atermici: analgetic, miorelaxant, antiinflamator, trofic, resorbtiv,
bactericid, virucid.
Indicatii terapeutice ale laserilor atermici: traumatologie ( fracture, rupturi musculare,
hematoame musculare constituite, miozita calcara posttraumatica, entorse, luxatii, tendinite
posttraumatice, axonotmesis, arsuri; dermatologie (dermitele acneiforme, eczeme, herpes
simplex, herpes zoster,psoriazis); O.R.L.( amigdalite, faringite, sinuzite, tinitus); Stomatologie
(gingivite, peridontite, nevralgiidentare, stomatite aftoase); Reumatologie (poliartrita reumatoida,
spondilita anchilozanta, artroze, tendinite, bursite); Neurologie ( nevralgie trigeminala, pareze,
nevrite).
Contraindicatii:
A. Contraindicatii absolute: iradierea directa a globilor oculari cu risc de inducere a
retinopatiei
degenerative, iradierea tumorilor maligne sau potential maligne, stari febrile.
B. Contraindicatii relative: pacienti cu afectiuni psihice – epilepsii, sindroame nevrotice
Pacienti cu mastoza chistica, hipertiroidism, pacienti sub tratament steroidian, sarcina, pacienti
cu implanturi cohleare.

RECOMANDĂRI DE UTILIZARE A LASERELOR ÎN MEDICINĂ

1. Ce fel de laser recomandăm dermatologilor?

Conform caracteristicilor de lumină menţionate mai sus recomandăm dermatologilor laserul

cu lumină roşie de 15-20-30-50 mW, şi anume aparatele Duplux, KKL sau KLS. Laserul KLS
are un avantaj, şi anume posibilitatea ataşării duşului laser pentru tratarea suprafeţelor mai mari.
Aparatele Duplux şi KKL sunt lasere de mână, deci avantajul lor este mobilitatea. Aceste lasere
conţin o diodă care radiază lumină roşie, în afară de duşul laser, care conţine 6 diode.

2. Ce fel de laser recomandăm reumatologilor?

Din cauză că aceste tratamente necesită doze mai mari, de obicei în mai multe puncte,
recomandăm reumatologilor laserul infra de 100 mW, sau mai bine chiar de 400-500 mW în
forma aparatelor tip KLS. Avantajul acestuia este că se poate ataşa duşul laser pentru tratarea
suprafeţelor mai mari.

3. Ce fel de laser recomandăm medicilor de familie?

 Medicul de familie se întâlneşte cu mai multe tipuri de boli, astfel cu mai multe pretenţii de
tratamente. Din această cauză recomandăm, să dispună de ambele tipuri laser: rosu şi infra.
Puterea laserului în toate cazurile este bine să fie atât de mare, cât permite bugetul, deoarece
numărul ridicat a pacienţilor face necesar timpul cât mai scurt a tratamentelor. Medicul, care are
multe vizite la domiciliu, trebuie să aibe un laser uşor de purtat (Duplux, KKL, sau Twiny
Peaks), iar la cabinet recomandăm lasere de masă, în primul rând de tip KLS cu cap infra sau cap
roşu, sau de tip Bilight cu cap combinat.

4. Ce fel de laser recomandăm stomatologilor?

Conform caracteristicilor de lumină menţionate mai sus, dentistul va utiliza ambele tipuri: fie
lumina roşie, fie cea de infraroşu. Aceasta fiind posibil din motiv că dentistul poate trata pe de o
parte leziunile mucoasei, herpesul, afta, etc. cu ajutorul razei de laser roşie, iar pe de altă parte
ţesutul mai adânc, de ex. inflamaţiile la rădăcini, etc. cu ajutorul razei de infraroşu. în cele mai
multe cazuri dentistul trebuie să utilizeze ambele raze deoarece inflamaţia se extinde de regulă în
ambele regiuni. Aparatul nostru confortabil dispune de sursele ambelor tipuri de lasere. Prin
utilizarea acestuia dentistul poate beneficia în mod simultan sau oricare dintre razele de lumină.

Din motivele de mai sus recomandăm dentiştilor în primul rând aparatul Twiny Peaks,
elaborat şi fabricat cu tehnicile optice şi electronice cele mai dezvoltate. Aparatul Bilight oferă
posibilităţi de utilizare similare, aparatul fiind mai mare. Twin Peaks este un laser combinat cu
toate că funcţiile de afişare şi control sunt mai simple.

Pe care să alegem dintre diferitele tipuri? Prima întrebare este: în ce măsură necesitaţi
servicii? Răspunsul este: cu cât este de sofisticat aparatul, cu atât este serviciul de calitate. A
doua întrebare: cât timp poate să acorde dentistul tratamentului cu laser? Răspunsul este: cu cât
este puterea mai mare, cu atât este mai scurtă perioada de tratament.

5. Medicina estetica.

Fig.5. Laserul în medicina estetică.

Laserul si pigmentarea.

Pigmentarile naturale (melanina) se diferentiaza de cele artificiale (tatuajele). Pigmentarile

naturale pot fi congenitale (din nastere) sau dobândite, acestea din urma aparând în cursul vietii.
- Pentru pigmentarile naturale congenitale, se folosesc întotdeauna, ca prima solutie, laserele
Qswitchés (QS) care genereaza energii foarte mari într-un timp ultra-scurt, nelasând deci,
cicatrice.
- Pentru pigmentarile dobândite, atunci când ele sunt superficiale, QS-urile ramân laserele de
referinta, dar se pot folosi si lasere vasculare (KTP, coloranti pulsati), de vaporizare (erbiu) sau
de lampa speciala, în functie de cauza pigmentarii.
- Pentru pigmentarile artificiale (tatuaje), laserele QS sunt cele ideale.

Este cunoscut faptul ca fiecare piele este unica si fiecare pigmentare raspunde la un anumit
tratament. Acesta necesita, în majoritatea cazurilor, teste care vizeaza riscul unor efecte
secundare imprevizibile ori riscul absentei rezultatelor. Fiecare tatuaj corespunde încrustarii în
piele, în mai mare sau în mai mica profunzime, a unui pigment, mai mult sau mai putin dens, iar
numarul de sedinte necesare este imposibil de definit cu exactitate, la fel ca si devizul final.
Exista tatuaje „non-reactive” (pigment acrilic), „slab reactive”, atunci când epiderma se
imflameaza, sau tatuaje alese dupa culori. Cel care se angajeaza într-un astfel de tratament va
trebui, asadar, sa accepte riscurile lui, întotdeauna posibile.

Laserul si cicatricele.

Cicatricele pot fi vizibile printr-o coloratie marcata sau printr-o neregularitate reliefata.
- Când coloratia este rosie, se va folosi un laser vascular KTP sau cu un colorant pulsat.
- Când coloratia este bruna, se va folosi în primul rând un laser pigmentar (QS), apoi, în caz
de esec, unul vascular sau o lampa cu laser.
- Daca este vorba de o „cicatrice tatuata” (accidentare prin încrustare de bitum), se va utiliza
un laser pigmentar; daca cicatricea este alba (acromie), va fi nevoie de laserele Eximer,
recomandate pentru repigmentarea pielii în cazurile de vitiligo.
- Daca cicatricea este cheloida, se poate începe injectarea de corticoizi în leziuni, aplicatiile
sustinute cu azot lichid si apoi, laserele cu coloranti pulsati.
- Daca cicatricele sunt doar în relief - hipertrofice, non-fibroase – se vor folosi lasere de
vaporizare care netezesc (precum un disc abraziv) straturile excesive ale epidermei, cum ar fi
erbiu Yag de prima interventie sau CO2.
- În sfârsit, daca cicatricele sunt profunde, ele vor necesita mai multe sedinte cu lasere numite
regeneratoare sau remodelatoare: Yag, coloranti pulsati, dioda, erbiu Yag, lampa cu laser, ale
caror fluxuri si durate de impulsie asupra tintei sunt slabe. Se urmareste, astfel, stimularea
fibroblastelor dermice „adormite” ale fibrelor de colagen din tesutul elastic reticular, fara
alterarea epidermei.
- Majoritatea acestor tratamente fotonice necesita administrarea de vitamine pe cale orala, de
anti-oxidante, care actioneaza sinergic. În felul acesta, rezultatele vor fi optimizate.

Laserul si ridurile.

1995: aparitia revolutionara a CO2 pulsat.

„Foto-ablatiunea”, asociata cu o fotocoagulare, antreneaza o contractie colagenica
microscopica, urmata de crearea unui nou colagen.
Rezultat: netezirea evidenta a proeminentelor si în mod secundar, atenuarea unor riduri.
Inconveniente: eritem persistent timp de câteva luni, posibile cicatrice, posibile acromii
definitive si viata sociala întrerupta pentru doua saptamâni.

1997: Erbiu Yag

Având o lungime de unda care corespunde nivelului maximal de absorbtie al apei, antreneaza
o „fotovaporizare” a celulelor epidermice transformate, astfel, în fum. Caldura difuzata în
tesuturile vecine este putina, deci si durerea e mai mica. Nu are loc o fotocoagulare, asadar actele
sunt limitate în profunzime, prin sângerare.
Rezultat: efect de netezire a proeminentelor, dar absenta sau slaba atenuare a ridurilor, pentru
ca nu exista contractie colagenica.
Indicatii: mici iregularitati de suprafata, riduri fine, superficiale.
Inconveniente: eritem (pe o perioada mai scurta de timp decât în cazul CO2 pulsat), fara
efecte asupra ridurilor profunde, o saptamâna de privare sociala.

2000: Fotoregenerarea
Ca replica la neplacerile suportate de pacienti (si de medicii lor) în urma interventiilor, a
aparut principiul fotoregenerarii cu lasere si lampi, care actioneaza fie încalzind lichidul dermo-
epidermic, fie încalzind capilarele mici. Lampile Quantum SR încalzesc ambele tinte. Se observa
o crestere a cantitatii de colagen, dupa una sau mai multe sedinte, în functie de tipul aparatului.

Clinic, se remarca un efect de întinerire, prin netezirea texturii pielii care se uniformizeaza,
printr-o ameliorare a tenului devenit mai stralucitor, ori prin disparitia ridurilor fine. Efectul de
„întindere” apare în urma utilizarii fiecarui aparat. Se pare ca aceasta „întinerire” se datoreaza
unui aflux de factori de stimulare si de crestere care provoaca formarea unui colagen nou.
Cercetarile sunt în plina desfasurare, în încercarea de a fi gasita o explicatie la aceste rezultate
(pentru determinarea factorilor receptivi si non-receptivi) si mai ales pentru a pune la punct, în
mod reproductibil, protocoalele eficiente.

6. Aplicatii laser in estetica dentara. Laserul stomatologic.

Fig.6. Laserul dentar: Intensificarea utilizarii tratamentului dentar cu laser

Laserul dentar încorporeaza solutiile tehnologice în diferitele aspecte ale practicii sanatatii
dentare si ale tratamentului. Desi laserul dentar poate îmbunatati precizia tratamentului, atenuând
durerea si perioada de recuperare, tehnologia trebuie totusi sa patrunda în forta în aceasta bransa.
Se estimeaza ca, în prezent, aproximativ 5% dintre medicii stomatologi folosesc lasere în
cabinetele lor. Laserul dentar reprezinta o tehnica noua care poate îmbunatati precizia
tratamentului, minimalizând durerea si perioada de recuperare.
Laserul dentar este considerat de catre unii ca fiind o modalitate precisa si eficienta de efectuare
a multor proceduri dentare. Cei care doresc o siguranta maxima si confort pot opta pentru laserul
dentar.
Potentialul laserului dentar de îmbunatatire a tratamentulului dentar provine din precizia cu care
laserele pot trata o anumita suprafata, din controlul pe care stomatologii îl au asupra puterii
laserului si din durata expunerii pe piele.

Avantaje majore asociate laserului dentar:

- Procedurile efectuate cu ajutorul laserului dentar nu necesita suturi.

- Anumite proceduri efectuate cu ajutorului laserului dentar nu necesita anestezie.

- Laserul dentar atenueaza sângerarea deoarece fasciculul de lumina de mare energie ajuta la
închegarea (coagularea) vaselor de sânge expuse, împiedicând astfel pierderea sângelui.

- Infectiile bacteriene sunt reduse la minim datorita fasciculului de lumina de mare energie care
sterilizeaza pe care se lucreaza.

- Leziunile tesuturilor învecinate sunt minime.

- Ranile se vindeca mai rapid si tesuturile se pot regenera.

- Îmbunatatiri în tratamentul cu laserul dentar

- Aplicarea laserelor în industria stomatologica ofera stomatologilor sansa de a efectua o

varietate de proceduri dentare care, altfel, nu ar fi putut fi realizate.

- Tumori benigne: Laserele dentare pot fi folosite pentru îndepartarea nedureroasa si fara sutura a
tumorilor benigne de pe gingii, bolta palatina, lateralele obrajilor si buze.

- Detector al cariilor: Laserele dentare cu intensitate redusa pentru tesuturile moi pot fi folosite
pentru detectarea timpurie a cariilor, furnizând o analiza a produsilor secundari generati de
cariile dentare.

 Analiza tesuturilor dentare si a gingiilor: Tomografia în Coerenta Optica reprezinta o

modalitate mai sigura de a patrunde în interiorul dintilor si a gingiilor în timp real.
 Laserele dentare cu intensitate scazuta reduc durerea asociata cu aftele dentare si
minimalizeaza timpul de vindecare.
 Alungirea coroanei dentare: Laserele dentare pot remodela tesuturile gingivale si osul în
vederea obtinerii unei structuri a dintelui mai sanatoasa. Numita si alungirea coroanei
dentare, o astfel de remodelare asigura o baza mai sigura pentru restaurarea dentara.
 Plombele dentare: Laserele dentare pentru tesuturile dure pot elimina necesitatea unei
injectii anestezice locale sau a utilizarii traditionalei freze. Laserele folosite în
procedurile pentru plombe dentare pot ucide bacteriile localizate într-o plomba, fapt care
poate duce la restaurari dentare de lunga durata.
 Insertia musculara (Frenula): Frenectomia laser reprezinta o optiune ideala de tratament
pentru copiii care sufera de fren lingual (limba legata) si pentru bebelusii care nu se pot
 hrani corespunzator de la sânul mamei din cauza miscarii limitate a limbii. Frenectomia
laser poate de asemenea sa ajute la îndepartarea unor probleme de vorbire.
 Regenerarea nervoasa: Foto-biomodularea poate fi folosita pentru regenerarea nervilor
vatamati, a vaselor de sânge si a cicatricelor.
 Apnee în somn: În cazurile în care apneea în somn este rezultatul inflamarii unui tesut din
zona gâtului (care uneori apare odata cu înaintarea în vârsta), un laser asistat de
procedura de uvoloplastie sau uvulopalatoplastie asistata de laser (LAUP) poate remodela
gâtul si poate elibera problemele respiratorii associate cu apneea în somn.
 Pliurile tesuturilor moi (Epulis): Laserele dentare pot fi folosite pentru îndepartarea
nedureroasa si fara sutura a pliurilor tesuturilor moi cauzate deseori de protezele
necorespunzatoare.
 Albirea dintilor: Laserele dentare cu intensitate scazuta pentru tesuturile moi pot fi
folosite pentru accelerarea procesului de albire asociat cu albirea dintilor.
 Tratamentul articulatiei temporo-mandibulare: Laserele dentare pot fi folosite pentru a
reduce rapid durerea si inflamarea articulatiei temporo-mandibulare.
 Zâmbet gingival: Laserele dentare pot remodela tesutul gingival, ducând la expunerea
unei structuri osoase sanatoase si îmbunatatirea aspectului unui zâmbet gingival.
 Sensibilitatea dentara: Laserele dentare pot fi folosite pentru sigilarea tubulilor (localizati
la radacina dintelui) care sunt raspunzatori pentru sensibilitatea dentara termica (cald,
rece).
 Folosirea laserelor dentare nu este recomandata în cazul înlocuirii obturatiilor de
amalgam, a onlay-urilor sau a coroanelor dentare.

Viitorul laserelor dentare.

Procedurile stomatologiei traditionale pot fi mai rapide si mai eficiente datorita cresterii
popularitatii laserului dentar. Un numar si mai mare de cabinete stomatologice din întrega lume
va utiliza laserele dentare pe masura ce tehnologia va continua sa se dezvolte, iar costul
tehnologiei se va reduce.
Stomatologii vor putea folosi laserul dentar în timpul unei curatari dentare profesionale pentru
îndepartarea depunerilor de tartru, dar si ca un substitut pentru procedura traditionala de
îndepartare a tartrului care în prezent este efectuata cu un aparat chirurgical numit chiureta ce
poate leza tesutului învecinat. În cele din urma, laserul dentar ar putea fi util medicilor
stomatologi pentru accesul în orice parte a dintelui, eliminând astfel nevoia utilizarii traditionalei
freze dentare.

Laserele dentare pentru tesuturile moi si dure..

O gama variata de lasere pot fi folosite pentru a diagnostica, asista si efectua diferite proceduri
dentare. Totusi, se poate vorbi de doua mari categorii de lasere:
Laserele pentru tesuturile dure: Utilizarea de baza a laserelor pentru tesuturile dure este aceea de
a sectiona în os si dinte. Laserele pentru tesuturile dure sunt folosite deseori cu scopul de a
pregati dantura pentru bonding, de a îndeparta mici structuri dentare si de a repara plombe
dentare uzate.
Laserele pentru tesuturile moi: Laserele pentru tesuturile moi penetreaza tesutul moale,
închizând vasele de sânge si terminatiile nervoase. Aceasta este principala cauza pentru care
oamenii nu experimenteaza nici o durere postoperatorie în urma utilizarii laserului. De
asemenea, laserele pentru tesuturile moi permit o regenerare mai rapida a tesuturilor.
 Aparat laser AT Fidelis

Tratamente principale:
- albire, detartraj, prepararea cavitatilor, indepartarea cariilor, chirurgia tesutului moale,
tratamente gingivale, afectiuni ale cavitatii bucale, hipersensibilitatea dentinara,
conditionarea suprafetelor, dezinfectarea canalului radicular.
Laser Er:YAG
Lungimea de unda: 2940nm.
Energia per impuls: 0,02 1500 mJ.
Durata impulsului: 50μs - 1000 μs.
Puterea maxima: 20 W..
Frecventa: 2 - 50 Hz.
Distribuirea fascicolului: brat articulat cu 7 oglinzi, FeatherLight.
Date Mecanice
Constructie: echipament mobil.
Gradul de protectie: IPX0 (IEC 529).
Racire: internal water-to-air.
Dimensiuni: 55x33x82 L x l x H.
Greutate: Consola 88 kg fara brat articulat.
Ecran tactil: advanced&comfort.
7. Laser ORL.

Chirurgia cavităţii nazale

Chirurgia endoscopică ocupă un loc special în terapia modernă a chirurgiei nazale şi a
cavităţilor vecine. Datorită sângerării abundente a mucoasei intervenţiile chirurgicale se
realizează cu dificultate. Ariile acoperite cu sânge de multe ori sunt greu de vazut şi duc la o
operaţie imprecisă ceea ce duce la tamponări prelungite şi cheltuieli medicale în plus. Scopul
chirurgiei cavităţii nazale este de a menţine intact stratul mucos. Datorită luminii laser cu
lungimea de undă de 980 nm şi a interacţiunii dintre ţesuturi, se protejează ţesuturile vecine.
Acesta duce la o reepitelizare rapidă. Dacă se poate opera fără sângerare teritoriul operat este
mai vizibil şi acesta duce la o lucrare precisă. Cu fibra optică extrem de subţire (220 µm) totul
devine mai accesibil în interiorul cavităţii nazale.

Avantaje:

 precizie microchirurgicală;
 cicatrici postoperatorii minime;
 operaţie fără sângerare nu este necesară tamponarea nazală teritoriul de operat este
vizibil;
 intervenţie fără efecte secundare este posibilă anestezia locală timp scurt de vindecare;
 protecţia straturilor mucoase vecine

Avantajul laserului soft în ORL constă în obţinerea efectelor foarte rapide, tratamentul
fiind de scurtă durată, complicaţiile putând fi evitate. Tratamentul specific pentru scăderea
inflamaţiei face ca în bolile inflamatorii să se acţioneze pe cauzele inflamaţiei, ducând la
rezultate rapide.

Aparat laser pentru acnee si herpes.

8. Descriere Aparat laser pentru acnee si herpes.

Aparat laser pentru acnee si herpes va amelioreaza acneea si ajuta la vindecarea de herpes.
Este utilizat si de catre specialisti de la LaserMed si in saloane de infrumusetare si intretinere.
Gravitatea acestei afectiuni variaza considerabil de la o persoana la alta, asadar este nevoie de
diferite metode de tratament. Daca acneea este acuta, atunci trebuie contact medicul de familie;
terapia cosmetica ar putea fi necesara. Tratamentul acneei cu Soft Laser nu va opri aparitia
acesteia si nici modul sau frecventa aparitiei. Totusi, daca esti folosit cu regularitate, Soft
Laser poate avea un efect benefic asupra inflamatiei.
Aparatul poate fi folosit in tratarea micilor cicatrici si impotriva ridurilor.
Pentru tratament: In acest scop, Soft Laser poate fi folosit direct pe piele. Atentie! Cand
aparatul este folosit in apropierea ochilor, asigurati-va ca laserul nu bate direct in ochi.
Tratamentul trebuie urmat zilnic, intre 15 si 30 de minute
Se poate folosi si pentru ameliorarea cicatricilor, dar numai daca acestea sunt punctiforme ( de
dimensiuni reduse).

Alte detalii
- Radiatia emisa de Soft Laser este principala sursa de energie a celulelor pielii.Tratamentul cu
Soft Laser confera corpului celulelor o energie biologica inerenta.
- Efect Soft Laser incepe la nivel celular. Totusi, procesul de regenerare dureaza putin timp pana
cand rezultatele pot fi vazute. Cand aparatul este folosit corect, schimbarile sunt vizibile in
cateva zile. Totusi, tratamentul trebuie continuat cel putin o saptamana.
- Daca simptomele nu se amelioreaza sau dispar dupa 3-4 zile de tratament in ciuda utilizarii
corecte a aparatului, consultati medicul de familie.
- Toate afectiunile de piele pentru care aparatul poate fi utilizat, necesita aplicare repetata a
tratamentului. In general, dupa repetarea tratamentului, la reaparitia afectiunilor se observa ca
manifestarea acestora este mai putin severa.
- Tratamentul trebuie urmat zilnic, intre 15 si 30 de minute.
- Pentru tratament: tineti aparatul Soft Laser la 1 cm de zona afectata. Nu folositi aparatul direct
pe piele.
Mici cicatrici, riduri
- Aparatul poate fi folosit in tratarea micilor cicatrici (punctiforme) si impotriva ridurilor.
- Pentru tratament: In acest scop, Soft Laser poate fi folosit direct pe piele. Atentie! Cand
aparatul este folosit in apropierea ochilor, asigurati-va ca laserul nu bate direct in ochi.

Raceli
- Racelile sunt cauzate de obicei de virusi. Sistemul de aparare al membranei mucoase ale
nasului si zonele apropiate acestuia este declansat de virus. Tratamentul cu Soft Laser ajuta
celulele membranei mucoase sa produca mai multa energie (ATP).
- Pentru tratament: Tineti aparatul Soft Laser la aproximativ 1 cm sub fiecare nara, dar fara a
impinge aparatul inauntrul ei.
- Dezinfectati unitatea dupa folosinta.
- Dimensiuni: 60 x 145 x 30 mm
- Greutate: 100 gr
- Voltaj : 1,3 A

Лазерной (квантовой) терапией называется метод светолечения основанный на

применении квантовых (лазерных) генераторов, излучающих монохромные,
когерентные, практически нерассеивающиеся пучки лазерного излучения.
Высокоэнергетический лазерный луч применяется в хирургии ввиде "светового
скальпеля", в офтальмологии -- для "приваривания" сетчатки глаза при ее
отслаивании.
Применение низкоинтенсивного лазерного излучения основано на использовании
большого числа разнообразных явлений, связанных с действием излучения оптического
диапазона на биологические ткани и клетки. В основе действия низкоинтенсивного
лазерного излучения на биологические системы лежат фотофизические,
фотохимические, фотобиологические процессы.Энергия низкоинтенсивного лазерного
излучения, поглощенная клетками и тканями, оказывает активное биологическое
действие. Такой вид облучения с успехом применяется при дегенеративно-
дистрофических заболеваниях позвоночника, ревматоидном артрите, при длительно
незаживающих ранах, язвах, полиневрите, артрите, бронхиальной астме, стоматите