Sunteți pe pagina 1din 62

50

SOCIETĂŢI

Premisă. Existenţa societăţii comerciale este urmarea voinţei asociaţilor exprimată atât la
momentul constituirii, cât şi ulterior pe parcursul funcţionării acesteia. Rolul asociaţilor este
fundamental în constituirea persoanei juridice, aceştia contribuind cu aport iniţial.
Indiferent de forma de societate, asociaţii sunt animaţi de un interes personal. Este
adevărat că la momentul semnării actelor constitutive există un consens, ce-l filtrăm prin
existenţa elementelor specifice contractului de societate (aportul asociaţilor, affectio societatis şi
realizarea şi împărţirea beneficiilor), însă acestea au la acest moment un caracter generic, static,
fără a se materializa în acţiuni comune, concrete, cu excepţia celor necesare dobândirii
personalităţii juridice. Ulterior acestui moment asociaţii îşi vor exprima „individualitatea”, se
naşte contrarietatea de interese.Vom recunoaşte astfel că există interese personale ale asociaţilor
şi un interes social.
Interesul societăţii. Vom reţine că interesul social este unic si coincide cu interesul
comun al asociaţilor de a-şi mări patrimoniul personal prin prisma prosperităţii societăţii în care
sunt acţionari; cu alte cuvinte, interesul social este expresia intereselor acţionarilor subsumate
noţiunii affectio societatis, astfel că intenţia comună acţionarilor de a se asocia şi desfăşura în
comun o activitate comercială pentru a obţine profit se metamorfozează ca şi direcţie, scop al
societăţii.
Analiza interesului social trebuie să pornească de la două premise : pe de o parte voinţa
societăţii este rodul aplicării principiului majorităţii şi în al doilea rând, prin definiţie, o hotărâre
a adunării este luată în contextul unui conflict de interese; existenţa celor două premise nici nu
poate fi contestată, nici premisele înlăturate.
​Pe de altă parte, trebuie să avem în vedere că interesul social este unic. Acceptăm că
există un interes comun asociaţilor şi un interes social; diferenţierea este evidentă în cazul
hotărârilor luate de o majoritate în defavoarea unei minorităţi; într-adevăr din punct de vedere
tehnic în mod just recunoaştem existenţa unui interes social, însă tocmai în conturarea
principiului salvgardării persoanei juridice recunoaştem că există abuz de majoritate şi că astfel
de derapaje nu pot fi asimilate unui interes social, dând consistenţă şi valoare unică voinţei
acţionarilor; a recunoaşte că interesul social este identic cu interesul acţionarilor înseamnă a nu
recunoaşte abuzul de drept ca şi instituţie şi nici necesitatea exercitării drepturilor acestora cu
bună credinţă.
S-a considerat că teoria abuzului de majoritate răspunde nevoii de a înăbuşi conflictele de
interese dintre acţionari care produc o ruptură deliberată a comunităţii de interes dintre acţionari.
​S-a susţinut că noţiunea de interes social se compune din doua elemente, iar dacă unul din
acestea lipseşte, interesul social nu este realizat:
​- interesul acţionarilor care exprimă scopul urmărit de societate , astfel că îmbogăţirea
acţionarilor rezultă din îmbogăţirea patrimoniului social
​- comunitatea de interes care exista intre acţionari care exprimă legătura care îi uneşte pe
acţionari, fiecare având drept la partea sa exactă din îmbogăţirea socială.
​Din perspectiva acestor două elemente ce ar da consistenţă noţiunii de interes social,
există trei posibilităţi :
​a) fie interesul social este dat numai de primul element, anume îmbogăţirea patrimoniului
social, astfel încât ar fi contrara interesului social orice hotărâre ce sărăceşte societatea sau care
nu aduce o sporire a patrimoniului
​b) fie interesul social este dat numai de al doilea element, anume împărţirea justă a
beneficiului, context în care orice hotărâre in unicul scop de a favoriza acţionarii majoritari în
detrimentul celor minoritari
​c) ori a considera că interesul social se identifică cu altceva decât îmbogăţirea societăţii şi
a asociaţilor context în care ar fi contrară orice hotărâre care nu satisface interesele diferitelor
categorii de persoane ce au legătură cu societatea, cum ar fi creditorii, clienţii, salariaţii etc.
Principiul superiorităţii interesului social. Vom considera ca şi principiu general în
materia dreptului societăţilor comerciale că interesul social este superior intereselor asociaţilor.

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 1 din 62
Este un principiu tocmai pentru că interesul social este un element fundamental, recunoscându-i
acestuia rolul de a asigura unitatea sistemică. S-a susţinut că interesul social este rezultatul unui
pact social fiind ţinta oricărei manifestări de voinţă a asociaţilor şi orice atingere adusă acestui
interes reprezintă o încălcare a pactului social. Efectul recunoaşterii superiorităţii interesului
social ca şi principiu general în materie îl constituie conturarea principiului salvgardării societăţii
comerciale. În lipsa recunoaşterii existenţei unui interes social, nu există salvgardarea societăţii
comerciale ca şi principiu general în materia dreptului societăţilor comerciale.

Principiul superiorităţii interesului social versus principiul majorităţii. Formarea


voinţei societăţii este rezultatul aplicării principiului majorităţii în adunarea generală, astfel că
voinţa societăţii, într-un anumit moment, este dată de asociaţii ce deţin majoritatea de capital în
acel moment; astfel că voinţa majorităţii constituie voinţa societăţii, chiar dacă există asociaţi
care nu sunt de acord cu cele votate în A.G.A., aceştia din urmă putând ataca hotărârile contrare
legii sau actului constitutiv.
Necesitatea principiului majorităţii rezultă, pe de o parte, din starea de pasivitate a unor
asociaţi care nu participă la adunările generale, iar, pe de altă parte, luarea unor hotărâri cu
unanimitate nu este posibilă, fie pentru motivul mai înainte arătat, fie a intereselor contrare ce
pot exista la un moment dat între asociaţi.

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND SOCIETĂȚILE

​Definiția societății. Societatea poate fi definită ca o grupare de persoane constituită pe


baza unui act constitutiv şi beneficiind de personalitate juridică, în care asociaţii/acţionarii se
înţeleg să pună în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerţ, în scopul
realizării şi împărţirii profitului rezultat.
​Sursele normative
Codul civil – dreptul comun în materia societăților
​Art. 1887 alin. 1 C.civ. stabilește că dispozițiile art. 1881-1954 constituie dreptul comun
în material societăților. Art. 1888 stabileşte expres că după forma lor, societăţile pot fi
a) simple
b) în participaţie
c) în nume colectiv
d) în comandită simplă
e) cu răspundere limitată
f) pe acţiuni
g) în comandită pe acţiuni
h) cooperative
i) alt tip de societate anume reglementat de lege
Primele două tipuri de societăţi (anume cele simple şi cele în participaţie) nu au personalitate
juridică.
Principiul libertăţii de asociere. Dreptul persoanelor fizice şi juridice de a se asocia şi a
constitui societăţi este consacrat expres în art. 1 din Legea nr. 31/1990 şi este expresia
principiului libertăţii de asociere reglementat şi în Constituţia României în art. 40 alin. (1).
Art. 1 alin. 1 din Legea nr 31/1990 prevede că „în vederea efectuării de acte de comerţ,
persoanele fizice şi persoanele juridice se pot asocia şi pot constitui societăţi comerciale, cu
respectarea dispoziţiilor prezentei legi”.
Cu privire la scopul constituirii părţile nu pot deroga de la legile care interesează ordinea
publică sau de la bunele moravuri (art. 11 C.civ), iar în privinţa activităţilor ce pot face obiectului
societăţii comerciale prin art. 287 din Legea nr. 31/1990 s-a prevăzut că acestea pot fi limitate
prin hotărâre a Guvernului. Astfel, H.G. nr. 1323/1990 prevede că nu pot face obiedctul
activităţii unei societăţi:
– activităţile care, potrivit legii penale, constituie infracţiuni sau sînt contrare unor alte
dispoziţii legale cu caracter imperativ;
– activităţile care constituie, în condiţiile stabilite de lege, monopol de stat;
– fabricarea sau comercializarea de droguri sau narcotice în alt scop decît ca medicament;

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 2 din 62
– remedii secrete (vrăjitorie, ghicitorie);
– imprimarea hărţilor cu caracter militar;
– fabricarea sau comercializarea de aparatură utilizată în activitatea de interceptare de
convorbiri telefonice ori de codificare, fără avizul Ministerului de Interne sau cu încălcarea
acestui aviz;
– fabricarea, utilizarea sau comercializarea de echipamente care folosesc spectrul de
frecvenţe radioelectrice, fără avizul Ministerului Comunicaţiilor sau cu încălcarea acestui aviz.
În privinţa persoanelor fizice nu pot avea calitatea de fondatori ai unei societăţi
comerciale potrivit art. 6 din Legea nr. 31/1990 incapabilii sau persoanele care au fost
condamnate pentru infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, infracţiuni de
corupţie, delapidare, infracţiuni de fals în înscrisuri, evaziune fiscală, infracţiuni prevăzute de
Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea
unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, sau pentru infracţiunile
prevăzute de Legea nr. 31/1990. De asemenea, nu pot avea calitatea de asociaţi magistraţii,
funcţionarii publici, notarii publici.
În privinţa persoanelor juridice posibilitatea libertăţii de asociere analizează prin prisma
principiului specialităţii capacităţii de folosinţă prevăzut de art. 206 alin. 2 potrivit căruia
persoanele juridice fără scop lucrativ pot avea doar acele drepturi și obligații civile care sunt
necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut. Din această
perspectivă s-a susţinut că asociaţiile şi fundaţiile nu pot să se asocieze şi să constituie societăţi
comerciale atât timp cât scopul acestora este unul non-profit. Asociaţiile, fundaţiile şi federaţiile
pot înfiinţa societăţi, însă cu respectarea condiției ca dividendele obţinute de asociaţii, fundaţii şi
federaţii din activităţile acestor societăţi, dacă nu se reinvestesc în aceleaşi societăţi comerciale,
se folosesc în mod obligatoriu pentru realizarea scopului asociaţiei, fundaţiei sau federaţiei.
​Natura juridică a societăţii
​Astfel, teoria contractuală pune în evidență natura contractuală a societății; societatea se
constituie ca urmare a voinței asociaților reflectată în actul constitutiv; asociații sunt cei care
hotărăsc constituirea unei societăți, aleg forma juridică a acesteia și obiectul de activitate,
precum și toate celelalte aspecte privind funcționarea societății.
​Potrivit teoria actului colectiv la baza societăţii nu este un contract, ci un act complex
(colectiv).Actul juridic complex constituie un izvor de obligaţii a cărui natură juridică nu a putut
fi asimilată contractelor. Ceea ce deosebeşte actul juridic complex de contracte este lipsa
contrarietăţii intereselor; astfel, în cazul contractelor părţile au interese contrare, iar scopul
mediat şi imediat diferă; ​
În viziunea doctrinarilor care susțin teoria instituţiei voința asociaților este limitată la
alegerea formei societății, toate celelalte clauze fiind stabilite în limitele impuse de leguitor
respectivei forme juridice. Societatea dobândește personalitate juridică prin efectul legii ca
urmare a unui control de legalitate ce are ca scop protejarea intereselor asociaților, dar și ale
terților. Această teorie consacră intervenția leguitorului prin norme imperative în sfera
constituirii, organizării și funcționării societăților.
Forma juridică societăților (Legea nr. 31/1990)
Potrivit art. 2 din Legea nr. 31/1990 dacă prin lege nu se prevede altfel, societățile cu
personalitate juridică se constituie în una din următoarele forme:
a) societate în nume colectiv;
b) societate în comandită simplă;
c) societate pe acțiuni;
d) societate în comandită pe acțiuni;
e) societate cu răspundere limitată

Criteriul esențial care diferențiază forma juridică îl constituie întinderea răspunderii


asociaților pentru obligațiile sociale:

a) în societate în nume colectiv (SNC) asociații răspund nelimitat și solidar.


Este prototipul societăților de persoane, fiind constituită dintr-un număr mic de
persoane pe baza cunoașterii și încrederii reciproce; de obicei asociații se cunosc între
ei, fiind prieteni sau rude. Legea nr. 31/1990 nu stabilește un plafon minim al
capitalului social pentru această formă de societate; capitalul social este divizat în

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 3 din 62
părți de interes.
b) în societate în comandită simplă (SCS) asociații comanditați răspund nelimitat și
solidar pentru obligațiile sociale, iar asociații comanditari răspund numai până la
concurența capitalului social subscris.
Această formă de societate face parte din categoria societăților de persoane
caracterizându-se prin existența a două categorii de asociați, comanditații și
comnaditarii; calitatea de administrator o pot avea doar asociații comanditați.
c) în societate pe acțiuni (SA) acționarii răspund până la concurența capitalului social
subscris.
Societatea pe acțiuni este prototipul societăților de capitaluri în care importanță
prezintă cota de capital investită, iar nu calitățile personale ale acționarilor. Capitalul
social nu poate fi mai mic de 90.000 lei fiind reprezentat prin acțiuni emise de
societate cu valore nominal ce nu poate fi mai mică de 0,1 lei.Numărul acționarilor nu
poate fi mai mic de 2.
d) în societate în comandită pe acțiuni (SCA) acționarii comanditați răspund nelimitat și
solidar pentru obligațiile sociale, iar acționarii comanditari răspund numai până la
concurența capitalului social subscris.
Această formă de societate se aseamănă, pe de o parte cu societatea în comandită
simplă întrucât există două categorii de acționari (comanditați și comanditari), dar, pe
de altă parte, și cu societatea pe acțiuni, întrucât așa cum stabilește art. 187 societății
în comandită pe acțiuni i se aplică dispozițiile privind societățile pe acțiuni, cu
excepția celor referitoare la sistemul dualist de administrare. Capitalul social nu poate
fi mai mic de 90.000 lei și este divizat în acțiuni.
e) în societate cu răspundere limitată (SRL) asociații răspund până la concurența
capitalului social subscris.
Societatea cu răspundere limitată are o natură mixtă, caracterul inutuitu personae
apropiind-o de societăţile de persoane, deși limitarea răspunderii asociaţilor numai
până la concurenţa capitalului social subscris este specifică societăţilor de capitaluri.
Fiind construită pe relaţia personală dintre asociaţi, caracterul inuitu personae poate fi
identificat în mai multe dispoziții legale privind: cerinţele de vot (unanimitatea şi
dubla majoritate – de asociaţi şi de părţi sociale), condiţiile speciale în care se pot
transmite părţile sociale (art. 202), interdicţia de a emite obligaţiuni (art. 200) etc.
Societatea are un număr mic de asociaţi, cele mai multe fiind constituite de 2-4
asociaţi, deşi art. 12 prevede un număr maxim de 50 de asociaţi. Capitalul social nu
poate fi mai mic de 200 lei și se divide în părți sociale egale care nu pot fi mai mici de
10 lei.Putem spune așadar că societatea cu răspundere limitată beneficiază de
avantajele ambelor tipuri de societăţi: respectiv structura funcţională şi simplă de
conducere şi control specifică societăţii în nume colectiv şi răspunderea limitată a
asociaţilor specifică societăţii pe acţiuni.Societatea cu răspundere limitată este forma
de societate cu cea mai mare răspândire în ţară conform datelor statistice prezentate
de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului

Formelor juridice de societăți enumerate li se adaugă și societatea europeană care a fost


introdusă în anul 2008 prin modificarea Legii nr. 31/1990 căreia i se aplică și prevederile
Regulamentului Consiliului privind statutul societății europene, precum și cele privitoare la
societățile pe acțiuni în măsura compatibilității lor cu dispozițiile regulamentului comunitar.
​Liberatatea asociaților de a modifica sau a adăuga anumite elemente corspunzător
intereselor lor este limitată, leguitorul permițând în anumite limite ca asociaţii să prevadă clauze
facultative; aceştia pot în limitele legii să să optimizeze funcţionarea acestora prin identificarea
unor soluţii flexibile ori care să corespundă intereselor lor.
​Clasificarea societăților comerciale
​ aportat la criteriul importanței caracterului personal (intuitu personae): societăți de
R
persoane și societăți de capitaluri.
​Societățile de persoane se constituie pe baza încrederii reciproce a asociaților dintr-un
număr mic de persoane; se încadrează în această categorie societatea în nume colectiv și
societatea în comandită simplă.
​ ocietățile de capitaluri se constituie dintr-un număr mare de asociați, iar relevanță nu au
S
calitățile asociaților, ci capitalul sociat care se investește; se încadrează în această categorie

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 4 din 62
societatea pe acțiuni și societatea în comandită pe acțiuni.
​Societatea cu răspundere limitată nu se încadrează în nici una din cele două categorii
apreciindu-se că are o natură mixtă odată ce împrumută caractere de la ambele categorii odată ce
constituirea acesteia are la bază încrederea reciprocă dintre asociați (intuit personae), dar
răspunderea este în limita capitalului social.

​În funcție de răspunderea asociaților pentru obligațiile sociale:
• societăți în care asociații răspund nelimitat și solidar, cum este cazul
societății în nume colectiv;
• societăți în care asociații răspund în limita apitalului social subscris, cum
este cazul societății pe acțiuni și societății cu răspundere limitată;
• societăți în care răspunderea asociaților este diferită, cum este cazul
societăților în comandită simplă și comandită pe acțiuni: asociații
comanditați răspund nelimitat și solidar, iar asociații comanditari numai în
limita aportului lor.

​Raportat la structura capitalului social și modului de împărțire: societăți în care


capitalul se divide în părți de interes (societatea în nume colectiv și societatea în comandită
simplă) și societăți în care capitalul se divide în acțiuni (societatea pe acțiuni și societatea în
comandită pe acțiuni). În cazul societății cu răspundere limitată capitalul social se divide în părți
sociale.
​În funcție de posibilitatea emiterii sau nu a titlurilor de valoare: societăți care au dreptul
să emită titluri de valoare (societatea pe acțiuni și societatea în comandită pe acțiuni) și societăți
cărora le este interiză emiterea de titluri de valoare (societatea în nume colectiv, societatea cu
răspundere limitată și societatea în comandită simplă).

PERSONALITATEA JURIDICĂ A SOCIETĂȚII

​Societățile constituite în baza Legii nr. 31/1990. Legea stabilește din chiar art. 1 că
societățile sunt persoane juridice, însă numai în măsura în care sunt constituite cu respectarea
dispozițiilor legale; așadar,condiția esențială pentru dobândirea personalității juridice este aceea
ca societatea să se constituie numai cu respectarea condițiilor stabilite de lege pentru respectiva
societate.
​Dobândirea de către societate a personalității juridice conferă acesteia calitatea de subiect
de drept, distinctă de persoana asociaților; Societatea are o existență proprie, de sine stătătoare,
diferită de cea a asociaților; asociații sunt titularii dreptului de proprietate asupra acțiunilor ori
părților sociale sau de interes, fără a avea un drept de proprietate asupra bunurilor societății.
​Societatea este titulară de drepturi și obligații, participă în nume propriu la raporturile
juridice și răspunde pentru obligațiile asumate.Societatea dobândește personalitate juridică de la
data înmatriculării în registrul comerțului.
Elementele constitutive
​Enumerare. Dobândirea calității de persoană juridică este condiționată de întrunirea
cumulativă a trei elemente constitutive. Astfel, orice persoană juridică trebuie să aibă o
organizare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit și
moral, în acord cu interesul general.
a) Organizare de sine stătătoare. Voința societății
Societatea are o voință de sine-stătătoare, care nu se confundă cu voința
asociaților și nici nu este suma voințelor asociaților. Chiar dacă voința se formează
urmare a exprimării de către asociați a votului lor în cadrul adunărilor generale (organ de
deliberare și decizie) și pe baza principiului majorității, totuși voința societății este o
voință nouă, diferită de cea a asociaților.
Hotărârile adunării generale luate în limitele legii și actului constitutiv sunt
obligatorii chiar pentru asociații care au votat contra sau nu au luat parte la adunarea
respectivă. Societatea este reprezentată de administrator sau consiliul de administrație
(organul de conducere), iar controlul gestiiunii se realizează de cenzori sau auditorii

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 5 din 62
financiari (în cazul în care numirea este obligatorie).
b) Patromoniu propriu
Orice persoană fizică sau persoană juridică este titulara unui patrimoniu care
include toate drepturile și datoriile ce pot fi evaluate în bani și aparțin acesteia. Așadar,
patrimoniul societății este format din totalitatea drepturilor și datoriilor ce pot fi evaluate
în bani și aparțin societății.
Patrimoniul cuprinde activul societății (drepturile patrimoniale, reale sau de
creanță), respectiv bunurile aduse ca aport sau cele dobândite pe parcursul funcționării,
precum și profitul nedistribuit, iar în pasivul societății sunt cuprinse obligațiile
patrimoniale ale societății.
De reținut că asociații prin dobândirea acestei calități nu devin coproprietari ai
patrimoniului societății. Patrimoniul societății este autonom, fiind distinct de patrimoniile
asociațiilor.
Consecințele autonomiei patrimoniului societății sunt:
• bunurile aduse ca aport de asociați ies din patrimoniul lor și intră în patrimoniul
societății (art. 65);
• bunurile aduse ca aport de către asociați formează gajul general al creditorilor
societății;
• obligațiile societății față de terți nu se pot compensa cu obligațiile terților față de
asociați;
• aplicarea procedurii insolvenței față de societate privește numai patrimonial
societății.

c) Scopul pentru care se înființează


Societatea trebuie să aibă un scop licit și moral.Asociații înființează societatea în vederea
desfășurării unor activități comerciale care sunt identificare în actul constitutive al
societății conform Codului CAEN.

​Efectele personalității juridice


​ ersoana juridică participă în nume propriu la circuitul civil și răspunde pentru obligațiile
P
asumate cu bunurile proprii, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel.
​a)participarea societății în nume propriu la raporturile juridice.
​Dobândirea calității de persoană juridică dă dreptul societății să participe în nume propriu
la raporturile juridice, putând să dobândească drepturi și să-și asume obligații. ​
​ articiparea societăților la raporturile juridice se realizează prin organele sale;
P
administrarea și conducerea societății se realizează de administrator.
​Deși sfera raporturilor juridice la care participă societatea este determinată de necesitatea
realizării obiectului de activitate, totuși art. 55 alin. 1 stabilește că ”în raporturile cu terții,
societatea este angajată prin organele sale, chiar dacă aceste acte depășesc obiectul de
activitate al societății, în afară de cazul în care ea dovedește că terții cunoșteau sau, în
împrejurările date, trebuiau să cunoască depășirea acestuia ori când actele astfel încheiate
depășesc limitele puterilor prevăzute de lege pentru organelle respective”
​b)răspunderea societății pentru obligațiile sociale
​Societatea participă în nume propriu la circuitul civil și răspunde în cazul nerespectării
obligațiilor pe care și le-a asumat prin reprezentanții săi. Calitatea de subiect de drept a
societăților face ca acestea să fie titulare de drepturi și obligații în mai toate ramurile de drept,
astfel că identificăm o răspundere a acestora pe tărâmul dreptului civil, fiscal, administrativ etc.,
inclusiv al dreptului penal.
​Art. 3 alin. 1 prevede că obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, astfel că
un creditor al societății va avea dreptul să urmărească doar bunurile din patrimoniul societății,
fără însă a putea urmări bunurile proprietatea asociaților. Așadar, regula este că societatea
răspunde pentru obligațiile sale, însă, prin excepție, în anume cazuri și cu îndeplinirea anumitor
condiții, răspund și asociații pentru obligațiile sociale.

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 6 din 62
​Leguitorul a limitat răspunderea societății doar la obligațiile sociale, respectiv doar la
cele asumate de reprezentanții săi în desfășurarea anumitor activități de producție, comerț sau
prestări de servicii în concordanță cu obiectul de activitate stabilit prin actul constitutive.
​În raporturile cu terții, societatea este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă
aceste acte depășesc obiectul de activitate al societății, în afara de cazul în care ea dovedește că
terții cunoșteau sau, în împrejurările date, trebuiau să cunoască depășirea acestuia ori când
actele astfel încheiate depășesc limitele puterilor prevăzute de lege pentru organele respective.
Publicarea actului constitutiv nu poate constitui, singură, dovada cunoașterii.
​Clauzele actului constitutiv ori hotărârile organelor statutare ale societăților prevăzute
în alineatul precedent, care limitează puterile conferite de lege acestor organe, sunt inopozabile
terților, chiar dacă au fost publicate.
​Așadar, ca regulă generală, administratorul unei societăți cu răspundere limitată poate
înstrăina activele fără a avea nevoie de o aprobare expresă din partea AGA, iar actele de
înstrăinare încheiate de el sunt opozabile societății chiar dacă depăsesc obiectul de activitate sau
limitele prevăzute în actul constitutiv sau hotarările organelor statutare ale societătii.
Raspunderea pentru depasirea mandatului este numai a administratorului fata de societate.
c)Dreptul societății de a sta în justiție ca reclamantă sau pârâtă
​Societatea fiind un subiect de drept distinct de persoana asociaților aceasta poate avea
calitate procesuală activă sau pasivă într-un litigiu urmând a fi reprezentată de administrator sau
un alte persoane împuternicite în acest sens.
​În cazul în care societatea este reclamantă sunt precizate toate datele de identificare ale
societății, inclusiv numele și prenumele reprezentantului legal, fără a se menționa asociații, iar în
cazul în care societatea este pârâtă urmează a se cita societatea prin reprezentanți, iar nu asociații
care nu au calitate procesuală pasivă.
​Răspunderea asociaților
​Răspunderea asociaților conform art. 3 din Legea nr. 31/1990. ​Leguitorul a
stabilit întinderea răspunderii asociaților în funcție de forma societății:
1. ”Asociații în societatea în nume colectiv și asociații comanditați în societatea în
comandită simplă sau în comandită pe acțiuni răspund nelimitat și solidar pentru
obligațiile sale.Creditorii societății se vor îndrepta mai întâi împotriva acesteia
pentru obligațiile ei și, numai dacă societatea nu le plătește în termen de cel mult
15 zile de la data punerii în întârziere, se vor îndrepta împotriva acestor asociați”
(alin. 2).
Scopul instituitii acestei răspunderi nelimitate și solidare pentru obligațiile sociale a
fost de a oferi o garanție creditorilor societății în eventuala executare a obligațiilor;
este o garanție legală menită să ocrotească terții cu care societatea contractează.
Răspunderea solidară și nelimitată este trăsătura caracteristică societăților de
persoane, astfel că asociații nu pot să excludă sau să limiteze această răspundere,
orice clauză din actul constitutiv în acest sens fiind lovită de nulitate absolută. Însă,
având în vedere că această răspundere este o garanție legală oferită creditorilor, nimic
nu-i împiedică pe aceștia din urmă să renunțe la ea, astfel că au fost apreciate ca
valabile clauzele prevăzute în contractul dintre părți prin care se renunță la urmărirea
asociaților sau numai a unora dintre aceștia.
Rezultă că răspunderea asociaților are un caracter subsidiar în sensul că asociații
răspund pentru obligațiile sociale numai în măsura în care societatea nu le plătește în
termenul de 15 zile calculat de la data punerii în întârziere.
​Din perspectiva efectelor solidarității trebuie să avem în vedere că nu suntem
în prezența unei solidarități a societății și asociaților față de creditori; din acest motiv
dacă datoria este achitată de societate, asociații nu mai răspund, societatea neavând un
drept de regres împotriva asociaților.
​Partea ce revine fiecăruia dintre asociații codebitori corespunde cotei de
participare la beneficii și suportare a pierderilor prevăzută în actul constitutiv sau în
lipsa unei clauze care să stabilească cota de suportare a pierderilor urmează ca
asociatul să suporte proproțional cu participarea la distribuția beneficiului; dacă
aceste cote sunt diferite (cota de participare la beneficii și cota de suportare a
pierderilor) se va avea în vedere cota stabilită pentru suportarea pierderilor. ​

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 7 din 62
​În cazul cesiunii părților de interes, cedentul rămâne obligat nelimitat și
solidar față de creditori atât timp cât obligația față de acesta din urmă a fost asumată
până la data efecturării modificărilor corespunzătoare în registrul comerțului.
Sfera aplicării răspunderii nelimitate a fost extinsă de legiuitor și la dizolvarea și
lichidarea societăților stabilind obligația acestora a contribui la acoperirea pierderilor
societății; astfelatunci când un asociat răspunde nelimitat pentru obligațiile societății
pe durata funcționării acesteia, răspunderea sa pentru aceste obligații va fi nelimitată
și în faza dizolvării și, dacă este cazul, a lichidării societății. ​ ​
2. ”Acționarii, asociații comanditari, precum și asociații în societatea cu răspundere
limitată răspund numai până la concurența capitalului social subscris” (alin. 3).

Cu toate acestea, există o serie de dispoziții (exceptii de la raspunderea limitata) care


conduc la diluarea acestei reguli, punându-ne în situația să constatăm că acestea sunt de natură a
atrage răspunderea peste limita capitalului social subscris
​Astfel:
• asociații răspund pentru obligațiile sociale până la acoperirea acestora în cazul
declarării nulității societății
• asociatul care, în frauda creditorilor, abuzează de caracterul limitat al răspunderii sale
și de personalitatea juridică distinctă a societății, răspunde nelimitat pentru obligațiile
neachitate ale societății dizolvate, respectiv lichidate
• creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare
la transmiterea părților sociale pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite
instanței judecătoreșri să oblige, după caz, societatea sau asociațiila repararea
prejudiciului cauzat, precum și, dacă este cazul, atragerea răspunderii asociatului care
intenționează să își cedeze părțile sociale
• în cadrul procedurii insolvenței judecătorul sindic poate dispune la cererea
administratorului judiciar sau a lichidatorului ca o parte a pasivului societății
debitoare să fie suportată de asociați în măsura în care aceștia au cauzat starea de
insolvență prin una din faptele enumerare în respectivul text de lege
• pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil răspund solidar cu
acesta următoarele persoane:
- persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilității, cu rea-
credință, au dobândit în orice mod active de la debitorii care și-au provocat
astfel insolvabilitatea;
- administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat
insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu
rea-credinţă, sub orice formă, a activelor debitorului;
- administratorii care, în perioada exercităii mandatului, cu rea-credință nu și-au
îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii
insolvenţei pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective și rămase
neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;
- administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea
şi/sau neachitarea la scadenţă, cu rea-credinţă, a obligaţiilor fiscale;
- administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat restituirea
sau rambursarea unor sume de la bugetul general consolidat fără ca aceste sume
să fie cuvenite debitorului.

Elementele de identificare
​Orice societate se identifică prin câteva elemente esențiale: naționalitatea, firmă,
emblemă, sediu, codul unic de înregistrare.
​Legea nr. 31/1990 impune tuturor societăților obligația ca în orice factură, ofertă,
comandă, tarif, prospect și alte documente întrebuințate în comerț, emanând de la acestea, să se
menționeze denumirea, forma juridică, sediul social, numărul din registrul comerțului și codul
unic de înregistrare.

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 8 din 62
​Naționalitatea
​Societatea are o naționalitate proprie, uneori diferită de cetățeania asociaților.
​Naționalitatea este înțeleasă în această materie din perspectivă tehnică, ca și statut juridic,
adică din perspectiva legii aplicabile constituirii, funcționării, dizolvării și lichidării societății. În
vederea determinării naționalității societății, Legea nr. 31/1990 are în vedere ca și criteriu sediul,
sens în care se menționează că societățile cu sediul în România sunt persoane juridice române.
​Denumirea (firma)
​În vederea identificării, societatea trebuie să aibă un nume comercial, desemnat prin
termenul de ”firmă”. ​Potrivit art. 30 din Legea nr. 26/1990 firma este numele sau, după
caz, denumirea sub care un comerciant își exercită comerțul și sub care semnează.
Fiind un element structural obligatoriu, fără de care societatea nu poate funcționa, firma
trebuie menționată în actul constitutiv căci lipsa acesteia constituie motiv de nulitate a societății.
Funcțiile firmei. Chiar din conținutul art. 30 rezultă două din funcțiile firmei, respectiv,
pe de o parte, rolul de a individualiza acel comerciant față de alți comerciați, iar, pe de altă parte
firma servește la asumarea obligațiilor, căci numai actele juridice semnate sub firma sa îl obligă
pe respectivul comerciant. La acestea se mai adaugă alte două funcții, respectiv funcția
concurențială, firma constituind un mijloc eficient de atragere și menținere a clientele în măsura
în care aceasta beneficiază de o bună reputație, precum și funcția de credit odată ce reputația
determină creditul de care se poate bucura comerciantul pe piață.
Condiții de validitate. Firma trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
a) să fie disponibilă, adică să nu aparțină altui comerciant care să o fi înregistrat anterioar
în registrul comerțului. Disponibilitatea firmei se face de către oficiul registrului comerțului
îninate de întocmirea actelor constitutive sau, după caz, de modificarea firmei.
Este interzisă înscrierea unei firme care conţine cuvintele: "ştiinţific", "academie", "academic",
"universitate", "universitar", "şcoală", "şcolar" sau derivatele acestora.
Înscrierea unei firme care conţine cuvintele: "naţional", "român", "institut" sau derivatele
acestora ori cuvinte sau sintagme caracteristice autorităţilor şi instituţiilor publice centrale se
realizează numai cu acordul Secretariatului General al Guvernului. Înscrierea unei firme care
conţine cuvinte sau sintagme caracteristice autorităţilor şi instituţiilor publice locale se realizează
numai cu acordul prefectului judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti, în circumscripţia
teritorială în care solicitantul şi-a stabilit sediul social.
Legea nr. 26/1990 prevede că firmele vor fi scrise în primul rând în limba română, implicit
legea nu interzice scrierea într-o limbă străină.
Nicio firmă nu va putea cuprinde o denumire întrebuințată de comercianții din sectorul
public.
​Firmele radiate din registrul comerțului nu sunt disponibile pentru o perioadă de 2 ani de
la data radierii.
b) să se caracterizeze prin noutate(distinctivitate), adică să se deosebească de cele existente.
În măsura în care o firmă nouă este asemănătoare cu o alta, trebuie să se adauge o
mențiune care să o deosebească de aceasta, fie prin desemnarea mai precisă a persoanei,
fie prin indicarea felului de comerț exercitat sau în orice alt mod .

c) condiția legalității (licitatea) înseamnă că nu se poate înregistra o firmă care ar încălca o


dispoziție imperativă a legii privind ordinea publică sau bunele moravuri.

Asociații trebuie să stabilească o denumire diferențiat după forma juridică a societății. Astfel:
• firma unei societăți în nume colectiv trebuie să cuprindă numele a cel puțin unuia dintre
asociați, cu mențiunea ”societate în nume colectiv”, scrisă în întregime
• firma unei societăți în comandită simplă trebuie să cuprindă numele a cel puțin unuia
dintre asociații comanditați, cu mențiunea ”societate în comandită”, scrisă în întregime
• firma unei societăți pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni se compune dintr-o denumire
proprie, de natură a o deosebi de firma altor societăți, și va fi însoțită de mențiunea scrisă
în întregime ”societate pe acțiuni” sau ”S.A.” ori, după caz, ”societate în comandită pe
acțiuni”
• firma unei societăți cu răspundere limitată se compune dintr-o denumire proprie, la care se
poate adăuga numele unuia sau mai multor asociați și va fi însoțită de mențiunea scrisă în

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 9 din 62
întregime ”societate cu răspundere limitată” sau ”S.R.L.”

Transmiterea firmei. Legea nr. 26/1990 prevedeca expres că firma nu poate fi înstrăinată
separat de fondul de comerț la care este întrebuințată, stabilind cu titlu de regulă că dobânditorul
cu orice titlu al unui fond de comerţ va putea să continue activitatea sub firma anterioară, care
cuprinde numele unui comerciant, persoană fizică, sau al unui asociat, cu acordul expres al
titularului precedent sau al succesorilor săi în drepturi şi cu obligaţia de menţionare în cuprinsul
acelei firme a calităţii de succesor.
Păstrarea firmei precedente este permisă societăţii pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau
societăţii cu răspundere limitată, fără cerinţa menţionării raportului de succesiune. Cu toate
acestea în cazul în care firma unei societăţi cu răspundere limitată cuprinde numele unuia sau
mai multor asociaţi, este necesar acordul expres al titularului precedent sau al succesorilor săi în
drepturi și menționarea calității de successor.

​Emblema. Element de identificare suplimentar al societății, emblema este semnul sau


denumirea care deosebește un comerciant de un altul de același gen.Spre deosebire de firmă,
emblema nu este obligatorie și nici unică, întrucât un comerciant poate deține mai multe emblem
și poate fi înstrăinată separat de fondul de comerț.
Unele din condițiile stabilite de leguitor prin Legea nr. 26/1990 sunt comune firmei și
emblemei, după cum urmează:
- vor fi scrise în primul rând în limba română, implicit legea nu interzice scrierea într-o
limbă străină
- dreptul de folosință exclusivă se dobândește prin înscrierea în registrul comerțului
​Emblema trebuie să aibă caracter de noutate, adică orice emblema va trebui să se
deosebească de emblemele înscrise în același registru al comerțului pentru același fel de comerț,
precum și de emblemele altor comercianți de pe piața unde comerciantul își desfășoară
activitatea.
​Sediul. Este un element obligatoriu de identificarece are ca scop poziționarea societății în
spațiu, asociații având deplină libertate în stabilirea acestuia. Sediul (sau sediul social) se
stabilește de către asociați la momentul întocmirii actului constitutiv, schimbarea acestuia este
posibilă prin modificarea acestuia printr-un act adițional.
​Regula este că sediul se stabilește acolo unde este centrul de conducere al societății,
respectiv unde organele de conducere își desfășoară activitatea; tocmai având în vedere că uneori
acesta diferă de sediul social se folosește şi denumirea de sediu real, definit ca fiind locul unde
se află centrul principal de conducere și gestiune al activității statuare sau locul unde se află
centrul principal de conducere și de gestiune a activității statutare.
Importanța sediului rezultă din faptul ca :raportat la sediu se determină naționalitatea societății ;
în funcție de sediu se determină instanța competentă și se comunică actele de procedură.
Sediul social poate să fie colectiv, adică în acelaşi imobil să funcţioneze mai multe
societăţi, însă numai cu respectarea condiţiilor impuse de Legea nr. 31/1990, respectiv imobilul
prin structura şi suprafaţa sa utilă să permită funcţionarea mai multor societăţi în încăperi diferite
sau în spaţii distinct partajate, iar numărul societăţilor ce funcţionează într-un imobil să nu
depăşească numărul de încăperi sau spaţii dictincte obţinute prin partajare.
​Sediul social poate fi temporar în sensul că sediul poate fi stabilit la sediul profesional al
avocatului pe o perioadă de maxim un an şi pentru scopul limitat al constituirii legale şi
autorizării funcţionării societăţii, sau, după caz, pentru mutarea sediului ori pentru stabilirea unui
sediu secundar al societăţii în cauză.
​Codul unic de înregistrare.
​Societatea este identificată și prin codul unic de înregistrare (CUI) care este atribuit de
Ministerul Finanțelor Publice și se menționează pe certificatul de înmatriculare emis de oficiul
registrului comerțului; societatea este obligată să menționeze codul unic de înregistrare pe
facturi, oferte, comenzi, tarife, prospecte și pe alte documente întrebuințate în comerț.

CONTRACTUL DE SOCIETATE
Î​ nainte de a configura regimul juridic al fiecărei forme de
societate se impune analizarea contractului de societate în

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 10 din 62
general. Pentru ca societatea să dobândească personalitate
juridică trebuie parcurse cele două faze, respectiv faza
contractuală constând în semnarea contractului și/sau actului
constitutiv și faza instituțională constând în autorizarea
constituirii de către oficiul registrului comerțului.
Importanța parcurgerii fazei contractuale se observă în
consecințele juridice care decurg, anume nașterea obligațiilor
asociaților și dobândirea unei capacități anticipate de folosință
care permite dobândirea de drepturi și aumarea de obligații în
măsura în care încheierea acestora este necesară pentru ca
societatea să ia ființă în mod valabil.
Contractul de societate trebuie să conțină în structura sa, pe
lângă condițiile comune oricărui contractalte trei elementele
specifice: anume aportul asociaţilor, affectio societatis, precum
şi realizarea şi împărţirea beneficiilor. Un contract prin care se
înființează o societate cu personalitate juridică trebuie încheiat
în formă scrisă și trebuie să prevadă asociații, aporturile, forma
juridică, obiectul, denumirea și sediul.Este consacrat principiul
libertăţii de asociere, art. 1882 stabilind că poate fi asociat
orice persoană fizică sau juridică, afară de cazul în care prin lege
se dispune altfel.
Definiția contractului de societate. Prin contractul de societate două
sau mai multe persoane se obligă reciproc să coopereze pentru desfăşurarea unei activităţi şi să
contribuie la aceasta prin aporturi băneşti, în bunuri, în cunoştinţe specifice sau prestaţii, cu
scopul de a împărţi beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta.
Contractul de societate se află la baza atât a societăților cu
personalitate, cât și a celor fără personalitate juridică . Pe lângă
raportul juridic obligațional grefat pe contractul de societate se
naște și o entitate distinctă, cu sau fără personalitate juridică,
astfel că societatea poate fi analizată din două puncte de vedere,
respectiv ca și contract în faza inițială, cât și ca raport în faza de
funcționare a societății.În cazul anumitor societăți cu
personalitate juridică voința fondatorilor se materializează
suplimentar și într-un statut. Dacă în cazul societăților fără
personalitate juridică simpla încheiere a contractului este
suficientă pentru constituirea societății, în privința societăților cu
personalitate juridică trebuie îndeplinite formalitățile de
înmatriculare și autorizare a funcționării.
Contractul de societate și statutul cuprind aceleași clauze,
însă deosebirea esențială este aceea că statutul conține o
dezvoltare a clauzelor contractului de societate. Întrucât statutul
are o natură contractuală (mai puțin în cazul societății cu
răspundere limitată cu asociat unic), având la bază voința

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 11 din 62
asociaților, trebuie să îndeplinească condițiile de fond și formă
ale contractului de societate.
Consecințele nerespectării condițiilor de fond ale
contractului de societate. In cazul contractelor cu mai multe
părți în care prestația fiecărei părți este făcută în considerarea
unui scop comun, nulitatea contractului în privința uneia dintre
părți nu atrage desființarea în întregime a contractului, afară de
cazul în care participarea acesteia este esențială pentru existența
contractului.
Nulitatea contractului de societate nu conduce la nulitatea
societății decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 56
din Legea nr. 31/1990, menționând în acest sens lit. b) atunci
când toți fondatorii au fost incapabili la data constituirii
societății sau lit. c) obiectul de activitate al societății este ilicit
sau contrar ordinii publice.
CONDIȚIILE SPECIFICE COTRACTULUI DE SOCIETATE
Aportul asociaților
​Aportul reprezintă valoarea patrimonială cu care asociatul contribuie la formarea
capitalului social la momentul constiuirii societății sau ulterior la majorarea capitalului social.
Aportul asociaților are o importanță deosebită întrucât se poate spune că fără aport nu există
societate, iar prin asumarea aportului asociații nu fac altceva decât să-și manifeste dintr-un
început intenţia de a se asocia şi de a desfăşura în comun o activitate (affectio societatis).
​Fiecare asociat trebuie să contribuie la constituirea societății prin aporturi bănești, în
bunuri, în prestații sau cunoștințe specifice. Structural, aportul presupune două momente : pe de
o parte, manifestarea de voință a asociatului de a se obliga să contribuie la constituirea sau
majorarea capitalului social materializată prin semnarea actului constitutiv (subscrierea) , iar, pe
de altă parte, aducerea efectivă a aportului (vărsarea) , respectiv predarea bunului, depunerea în
cont a sumelor de bani, executarea prestațiilor.În schimbul aportului, asociatului i se cuvin în
contrapartidă fracțiuni din capitalul social (părți sociale, acțiuni, părți de interes).
​Aportul asociaților versus capital social. De subliniat că nu se confundă aportul
asociaților cu capitalul social, întrucât cel din urmă este cuantificarea în monedă a tuturor
aporturilor.
​Capitalul social și patrimoniul societății. Sunt două noțiuni distincte, întrucât în timp
ce capitalul social este doar un element al patrimoniului, în sens juridic, patrimoniul societății
desemnează totalitatea drepturilor și datoriilor cu conținut economic.
Patrimoniul are două componente activ și pasiv, iar capitalul social reprezintă un element de
activ. Doar la momentul constituirii se poate spune oarecum că există o corespondeță, căci în
timp ce capitalul social are o valoare constantă (atât timp cât asociații nu hotărăsc reducerea ori
majorarea), activul societății este într-o continuă modificare ca urmare a activităilor economice.
Capitalul social nu are din punct de vedere contabil o existență concretă fiind doar o cifră
înscrisă în bilanul contabil la pasiv.

Trebuie retinut ca aportul trebuie sa fie : obligatoriu ; real ;


bunul care se aduce ca aport trebuie sa fie proprietatea celui ce
subscribe.
Obiectul aportului.
Aportul în numerar este obligatoriu la constituirea
societăţii indiferent de forma ei fără însă ca legea să impună un
minim. Aportul în numerar este în lei sau pentru nerezindenţi în

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 12 din 62
valută.Aportul asociatului nu este purtător de dobânzi.
Aportul în numerar conferă asociatului numai un drept la
părțile sociale corespunzătoare capitalului social subscris, iar nu
și dreptul de proprietate asupra bunului cumpărat cu sumele de
bani aduse ca aport, proprietarul fiind societatea.
Aportul în natură are ca obiect bunuri imobile şi mobile
corporale sau necoporale (creanţe, brevete de invenţie, mărci,
fond de comerţ) proprietatea asociatului ce trebuie probată;
așadar, aportul trebuie să fie proprietatea asociatului, iar nu a
unei terțe persoane, iar dovada se face prin prezentarea actelor
de proprietate. Aportul trebuie evaluat în bani pentru a se stabili
astfel valoarea părţilor sociale, de interes ori acţiuni ce se cuvin
asociaţilor, evaluare care se face fie de asociaţi, fie de către
experţi.
Aportul în proprietate și aportul în folosință . În lipsă de
stipulaţie contrară, bunurile constituite ca aport în societate
devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în
registrul comerțului, moment din care asociatul încetează să mai
fie proprietarul bunului.
Se poate aduce ca aport și doar folosința bunului, astfel că
ceea ce se transmite este doar dreptul de folosință asupra
bunului, asociatul respectiv păstrând dreptul de proprietate.
Aportul în industrie (în prestaţii sau cunoştinţe specifice)
constă în prestaţii în muncă sau servicii pe care asociatul
promite să le efectueze, motiv pentru care este permis numai la
societăţile în nume colectiv şi asociaţilor comanditaţi din
societatea în comandită.

Răspunderea asociatului pentru neexecutarea obligației


de a aduce aportul (vărsarea aportului). Potrivit art. 65 alin. 2
asociatul care întârzie să depună aportul social este răspunzător
pentru daunele pricinuite, iar dacă aportul a fost stipulat în
numerar asociatul este obligat şi la plata dobânzilor legale din
ziua în care trebuia să se facă vărsământul.
Nerespectarea obligaţiei privind efectuarea aportului poate
avea următoarele consecințe:
- excluderea asociatului în cazul societăților cu răspundere
limitată, societăților în nume colectiv și societăților în comandită
simplă;
- anularea acțiunilor nominative când nu s-a efectuat plata
vărsămintelor în cazul societăților pe acțiuni și în comandită pe
acțiuni.

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 13 din 62
Regimul aporturilor conform Codului civil. În cazul unei
societăţi cu personalitate juridică, aporturile intră în patrimoniul
societăţii, iar în cazul unei societăţi fără personalitate juridică
aporturile devin coproprietatea asociaţilor, cu excepţia cazului în
care aceştia au convenit, în mod expres, că vor trece în folosinţa
lor comună.

Affectio societatis
Noţiune. Structural affectio societatis este un element
psihlogic şi putem spune că reprezintă esenţa contractului de
societate. Affectio societatis este unul din elementele specifice
contractului de societate, alături de aportul asociaţilor şi
realizarea şi împărţirea beneficiilor. Affectio societatis este un
element obligatoriu, atât la momentul constituirii, cât şi ulterior
pe parcursul desfăşurării activităţii comerciale .
Aşadar, affectio societatis reprezintă intenţia de a se asocia
şi de a desfăşura în comun o activitate comercială cu respectarea
condiţiilor legale şi conform cu clauzele actului constitutiv. Ca şi
conţinut affectio soicetatis nu presupune o egalitate economică a
asociaţilor, ci doar una de ordin juridic.
Natură juridică şi trăsături caracteristice. S-a susţinut că
affectio societatis reprezintă un caracter special al
consimţământului cerut pentru încheierea contractului de
societate . Nu se pot reduce valenţele lui affectios societatis prin
a-l identifica cu noţiunea de consimţământ, adică a fi considerat
doar o formă specifică a acestuia. Affectio societatis, trebuie
identificat cu intenţia de a se asocia - noţiune complexă ce nu se
confundă cu consimţământul care reprezintă doar intenţia de a
constitui societatea.
Elementele structurale: absenţa subordonării între asociaţi,
colaborarea dintre asociaţi are un caracter voluntar, colaborarea
presupune o participare activă la conducerea societăţii şi
gestiunea acesteia. De asemenea, putem reţine că asumarea
riscurilor constituie un element esenţial al lui affectio societatis.
Conţinut. Ca şi manifestare exterioară affectio societatis
nu presupune doar simpla relaţionare a asociaţilor, ci având un
conţinut complex implică o atitudine permanentă de înţelegere şi
conlucrare a asociaţilor (în cazul societăţilor de persoane) sau de
apartenenţa la o societate pe acţiuni generat de investirea
capitalului şi de participare la activitatea societăţii prin
exercitarea drepturilor esenţiale (cazul societăţilor de capital).
Observăm că specificitatea existentă între societăţile

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 14 din 62
comerciale clasficicate în funcţie de elementul intuitu personae
(societăţi de persoane la care adăugăm societăţile mixte şi
societăţile de capitaluri) se prelungeşte şi sub aspectul
conţinutului lui affectio societatis : în cazul societăţilor de
persoane şi mixte este necesară participarea tuturor la viaţa
socială, iar leguitorul a impus regula unanimităţii în privinţa
formării voinţei, în timp ce în cazul societăţilor de capitaluri
leguitorul a prevăzut principiul majorităţii în luarea hotărârilor
adunărilor generale.
Utilitate juridică. După cum s-a remarcat în doctrină
importanţa acestei noţiuni se observă în ajutorul oferit în
calificarea societăţii: atât negativ excluzând calificarea societăţii
atunci când affectio societatis nu există, cât şi pozitiv când se
califică societatea comercială pe baza existenţei intenţiei
comune de asociere. Importanţa acestui element psihologic se
relevă atunci când există îndoieli cu privire la calificarea unui
contract ca fiind sau nu de societate şi cu ajutorul său putem
stabili intenţia reală a părţilor.
Forme. Sub aspectul formelor sub care se manifestă
affectio societatis reţinem că nu se prezintă sub o formă unică, el
având un conţinut variat. Affectio societatis există la toate
formele de societăţi comerciale, însă modul de manifestare este
diferit.Dacă în cazul societăţilor de persoane şi a societăţilor
mixte imboldul asocierii şi al desfăşurării activităţii comerciale
se grefează pe raporturile personale dintre asociaţi, adică
relevantă este calitatea persoanelor ce se asociază, în cazul
societăţilor de capitaluri affectio societatis are ca element
specific aportul fiecărui acţionar, astfel că relevantă este
capacitatea financiară a persoanelor.
Realizarea şi împărţirea beneficiilor
Scopul înfiinţării societăţii și al desfășurării activității îl
constituie împărţirea beneficiilor sau folosirea economiei ce ar
putea rezulta. Cota parte din beneficiu care se plăteşte fiecărui
acţionar se numeşte dividend.Dividendul reprezintă orice
distribuire în bani sau în natură în favoarea asociaţilor din
profitul stabilit pe baza bilanţului contabil anual şi a contului de
profit şi pierderi.
Aprobarea bilanţului şi a contului de profit şi pierderi şi
stabilirea dividendelor este de competenţa adunării generale
ordinare a acţionarilor, care se întruneşte cel puţin o dată pe an,
în termen de cel mult cinci luni de la încheierea exerciţiului

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 15 din 62
financiar.Dacă până în momentul stabilirii de către adunarea
generală ordinară a acţionarilor a dividendelor, acestea au natura
unor drepturi sociale, după adoptarea hotărârii dividendele se
transformă într un drept de creanţă al fiecărui acţionar faţă de
societate.
Fixarea dividendelor este de competenţa adunării
generale, singura care poate stabili modul în care profitul obţinut
urmează a fi repartizat; tot adunarea generală hotărăşte şi în
cazul în care există beneficii dacă acestea urmează a fi
repartizate în totalitate acţionarilor sub formă de dividende sau
numai o parte, diferenţa fiind reinvestită, precum şi modalitatea
de plată a dividendelor.În doctrină , dividendul a fost definit ca
fiind partea de profit net care se cuvine asociaţilor/acţionarilor
după închiderea exerciţiului financiar, determinată de clasa şi
numărul acţiunilor deţinute, în temeiul hotărârii adunării
generale a acţionarilor.
Condiţiile de stabilire a dividendelor. Beneficiile ce
urmează a fi repartizate sub formă de dividende trebuie să fie
reale şi utile , astfel că nu se vor putea distribui dividende decât
din profituri determinate potrivit legii, adica :
- să existe profit net, adică veniturile totale să fie mai mari
decât cheltuielile totale
- când se constată o pierdere a activului net, capitalul social
trebuie reîntregit sau redus înainte de a se putea face vreo
repartizare sau distribuire de profit
- să fie constituite rezervele legale, astfel că din profitul
societăţii se va prelua în fiecare an cel puţin 5% pentru formarea
fondului de rezervă
- în cazul societăţilor pe acţiuni constituite prin subscripţie
publică să se fi prelevat cota din profitul net ce revine
fondatorilor; această cotă nu poate depăşi 6% din profitul net şi
nu poate fi acordată pe o perioadă mai mare de 5 ani de la
constituirea societăţii.

Cuantum. Dividendele se distribuie asociaţilor


proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă
prin actul constitutiv nu se prevede altfel.Adunarea generală nu
poate stabili un nivel fix al dividendelor, întrucât acestea se
stabilesc anual în funcţie de profitul realizat şi numai adunarea
generală prin raportare la situaţia financiară respectivă, în
funcţie de reinvestirea sau nu a profitului, constituirea de rezerve
etc, stabileşte cuantumul dividendelor.

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 16 din 62
Tot legat de cuantumul dividendelor mai precizăm
următoarele:
- dividendele acţiunilor din aceeaşi clasă sunt egale pentru
fiecare acţiune în parte
- nu se pot stabili dividende mai mari pentru anumite
acţiuni, spre exemplu, cele deţinute de acţionarul majoritar.

Momentul naşterii dreptului la dividende. Dreptul la plata


dividendelor se naşte după îndeplinirea celor două condiţii:
înregistrarea unui profit şi adoptarea unei hotărâri a adunării
generale ordinare prin care să se fixeze dividendele. Momentul
la care se naşte acest drept este data hotărârii adunării generale
ordinare care a fixat dividendele.Din acest moment dreptul la
dividende încetează să mai fie un drept social, transformându-se
într-un drept de creanţă individual al acţionarului faţă de
societate.
Importanţa stabilirii scadenţei este dată de faptul că de la
această dată, pe de o parte, acţionarul poate formula, în termenul
de prescripţie general de 3 ani, acţiune în pretenţii faţă de
societate, iar pe de altă parte de la această dată societatea
datorează dobânzi.Dividendele se plătesc în termenul stabilit de
adunarea generală asociaţilor sau, după caz, stabilit prin legi
speciale, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situaţiei
financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat.Dacă
societatea nu plăteşte dividendele în termenul stabilit sau după
expirarea termenului de 6 luni, aceasta va plăti daune-interese
pentru perioada de întârziere, la nivelul dobânzii legale.

Drepturile creditorilor personali ai acţionarului. Tot de


la data hotărârii adunării prin care s-au fixat dividendele se naşte
şi dreptul creditorilor personali ai acţionarului care pot popri
aceste sume de bani, întrucât pe durata societăţii, creditorii
asociatului pot să-şi exercite drepturile lor numai asupra părţii
din beneficiile cuvenite asociatului după bilanţul contabil.

Modalitatea de plată. Odată cu stabilirea cuantumului


dividendelor, adunarea generală ordinară va stabili şi modul de
plată al acestora. Plata dividendelor se poate face astfel:
a) în numerar;
b) prin alocarea de noi acţiuni care nu se poate realiza decât
prin majorarea capitalului social cu valoarea totală a noilor
acţiuni; această modalitate este considerată a fi o dare în plată ,

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 17 din 62
astfel că se impune ca acţionarii să accepte această modalitate,
în caz contrar ar trebui să li se plătească contravaloarea
acţiunilor;
c) în natură.

Persoana îndreptăţită la plata dividendelor. Acţionarii


îndreptăţiţi să încaseze dividende şi să exercite orice alte
drepturi sunt cei înscrişi în evidenţele societăţii sau în cele
furnizate de registrul independent privat al acţionarilor. Plata
poate fi făcută şi unui mandatar al acţionarului în baza unei
procuri speciale.

Cui i se face plata în cazul acţiunilor gravate de un


drept de uzufruct? Deşi nu există o dispoziţie legală expresă
care să răspundă la această întrebare, totuşi soluţia ca
dividendele să se cuvină uzufructuarului rezultă indirect. In
situaţia în care anumite acţiuni sunt grevate de un drept de
uzufruct, dreptul de a încasa dividendele aparţine
uzufructuarului.
Plata dividendelor în cazul cesiunii acţiunilor.
Dividendele care se cuvin după data transmiterii acţiunilor
aparţin cesionarului, în afară de cazul în care părţile au convenit
altfel . Intenţia părţilor în sensul ca dividendele pe lunile
anterioare cesionării acţiunilor să revină cedenţilor trebuie să fie
menţionată expres.Legea nr. 31/1990 stabileşte că dreptul de
proprietate asupra acţiunilor nominative se transmite prin
declaraţie făcută în registrul acţionarilor emitentului, subscrisă
de cedent şi de cesionar sau mandatarii lor şi prin menţiunea
făcută pe acţiune.
Plata dividendelor în cazul refuzului înregistrării
cesiunii în registrul de acţiuni. Atât în cazul transmiterii inter
vivos, cât şi mortis causa a acţiunilor nominative, dacă se refuză
punerea la dispoziţie a registrului acţionarilor ori efectuarea
declaraţiei de transfer în registrul acţionarilor, persoanele
prejudiciate au posibilitatea formulării unei acţiuni în justiţie
prin care societatea prin administratorul sau preşedintele
consiliului de administraţie să fie obligată să facă menţiunile
corespunzătoare.

Restituirea dividendelor. Dividendele plătite cu încălcarea


dispoziţiilor art. 67 alin. 2) şi 3) se restituie, dacă societatea
dovedeşte că asociaţii au cunoscut neregularitatea distribuirii

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 18 din 62
sau, în împrejurările existente, trebuiau să o cunoască . Dreptul
la acţiunea de restituire a dividendelor se prescrie în termen de 3
ani de la data distribuirii lor. Au calitate procesuală activă atât
societatea comercială, cât şi creditorii societăţii .

SOCIETATEA SIMPLĂ

Societatea simplă nu are personalitate juridică. Lipsa


personalității juridice atrage consecințe juridice importante în
lipsa unui patrimoniu propriu al societății, astfel că bunurile
dobândite devin coproprietatea asociaților sau în privința
răspunderii asociaților față de creditorii societății, caz în care nu
este limitată la aportul fiecăruia, ci răspunde cu propriile sale
bunuri proporțional cu aportul său la patrimonial social în cazul
în care creditorii sociali nu s-au îndestulat din bunurile comune
ale asociaților. Cu toate acestea, dacă asociații doresc
dobândirea personalității juridice, prin actul de modificarea
contractului de societate vor indica, în mod expres, forma
juridică a acesteia și vor pune de accord toate clauzele sale cu
dispozițiile legale aplicabile societății nou-înființate.
Formarea capitalului social. Asociaţii contribuie la
formarea capitalului social al societăţii, prin aporturi băneşti sau
în bunuri, după caz. Capitalul social subscris se divide în părţi
egale, numite părţi de interes, care se distribuie asociaţilor
proporţional cu aporturile fiecăruia, dacă prin lege sau contractul
de societate nu se prevede altfel.
Asociaţii se pot obliga la aport în prestaţii sau în cunoştinţe
specifice, cu titlu de aport societar. În schimbul acestui aport,
asociaţii participă, potrivit actului constitutiv, la împărţirea
beneficiilor şi suportarea pierderilor, precum şi la luarea
deciziilor în societate.
Regimul părților de interes. Părţile de interes sunt
indivizibile. Părţile de interes plătite sau vărsate în întregime dau
drept de vot în adunarea asociaţilor, dacă prin contract nu s-a
prevăzut altfel.
Când o parte de interes devine proprietatea comună a mai
multor persoane, acestea sunt obligate să desemneze un
reprezentant unic pentru exercitarea drepturilor sociale aferente.
Participarea la profit şi pierderi. Participarea la profitul
societăţii implică şi contribuţia la pierderile societăţii, în
condiţiile prevăzute de contractul de societate, ale prezentului
capitol sau ale legii speciale aplicabile, după caz. Partea fiecărui

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 19 din 62
asociat la profituri şi pierderi este proporţională cu aportul său la
capitalul social, dacă nu s-a convenit altfel.
Asociaţii pot participa la câştig în proporţie diferită de
contribuţia la pierderi, cu condiţia ca astfel de diferenţe să fie
rezonabile potrivit cu împrejurările şi să fie expres prevăzute în
contract. Când contractul stabileşte numai partea de câştig,
aceeaşi proporţie are loc şi cât priveşte pierderile. Orice clauză
prin care un asociat este exclus de la împărţirea beneficiilor sau
de la participarea la pierderi este considerată nescrisă.
Obligaţia de neconcurenţă. Asociatul nu poate face
concurenţă societăţii pe cont propriu sau pe contul unei terţe
persoane şi nici nu poate face pe socoteala sa ori pe socoteala
altuia vreo operaţiune care ar putea fi păgubitoare pentru
societate.
Asociatul nu poate lua parte pe cont propriu sau pe contul
unei terţe persoane la o activitate care ar conduce la privarea
societăţii de bunurile, prestaţiile sau cunoştinţele specifice la
care asociatul s-a obligat.Beneficiile rezultând din oricare dintre
activităţile interzise se cuvin societăţii, iar asociatul este ţinut
pentru orice daune ce ar putea rezulta.
Administrarea societății. Administratorii pot fi asociaţi
sau neasociaţi, persoane fizice ori persoane juridice, române sau
străine. Dacă prin contract nu se dispune altfel, societatea este
administrată de asociaţi, care au mandat reciproc de a administra
unul pentru altul în interesul societăţii.
Administratorul, în absenţa opoziţiei asociaţilor, poate face
orice act de administrare în interesul societăţii.Administratorul
poate fi revocat potrivit regulilor de la contractul de mandat,
dacă nu se prevede altfel în contractul de societate.
Administratorii răspund personal faţă de societate pentru
prejudiciile aduse prin încălcarea legii, a mandatului primit sau
prin culpă în administrarea societăţii.Dacă mai mulţi
administratori au lucrat împreună, răspunderea este solidară.
Aspecte de noutate în noul Cod civil.Art. 1893 prevede că
societăţile supuse condiţiei înmatriculării conform legii şi
rămase neînmatriculate, precum şi societăţile de fapt sunt
asimilate societăţilor simple.Cu privire la durata societăţii ca şi
noutate faţă de actualul Cod civil menţionăm prelungirea tacită
care operează pe durată de un an, continuând din an în an, de la
data expirării duratei.
Sunt definite noţiunile de asociaţii aparenţi şi asociaţii
oculţi, astfel că orice persoană care pretinde că este asociat sau

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 20 din 62
creează terţilor deliberat o aparenţă convingătoare în acest sens
răspunde faţă de terţii de bună-credinţă întocmai ca un asociat.
Cu toate acestea, societatea nu va răspunde faţă de terţul indus în
eroare decât dacă i-a dat motive suficiente pentru a fi considerat
drept asociat sau, în cazul în care, cunoscând manoperele
pretinsului asociat, nu ia măsurile rezonabile pentru a împiedica
inducerea terţului în eroare.
Legiuitorul a reglementat adunările asociaţilor, stabilind
dreptul asociaţilor de a participa la luarea hotărârilor colective
pe baza principiului majorităţii voturilor asociaţilor dacă prin
contract sau lege nu se stabileşte altfel. Excepţie de la principiul
majorităţii fac hotărârile ce au ca obiect modificarea contractului
de societate sau numirea unui administrator unic când este
necesar votul tuturor asociaţilor.
Pierderea calităţii de asociat are loc prin cesiunea părţilor,
executare silită a acestora, moartea, falimentul, punerea sub
interdicţie judecătorească, retragerea şi excluderea din societate.

ASOCIEREA ÎN PARTICIPAŢIE

Notiune. Contractul de asociere în participaţie este


contractul prin care o persoană acordă uneia sau mai multor
persoane o participaţie la beneficiile şi pierderile uneia sau mai
multor operaţiuni pe care le întreprinde.
Ţinând cont de opiniile exprimate în doctrină, vom
considera asocierea în participaţie ca fiind contractul prin
părţile, asociatul participant şi asociatul administrator, persoane
fizice şi/sau juridice, stabilesc aducerea unor bunuri ca aport şi
desfăşurarea de către asociatul administrator a unei activităţii
tratând cu terţii în numele şi pe seama sa cu scopul obţinerii
unui profit ce urmează a fi împărţit de asociaţi.

Lipsa personalităţii juridice.Dintr-un început subliniem


că asocierea în participaţie este un contract, iar nu o societate.
Asocierea în participaţie nu poate dobândi personalitate juridică
şi nu constituie faţă de terţi o persoană distinctă de persoana
asociaţilor. Asocierea în participaţie nu tinde să depăşească
stadiul contractual pentru a devenit o instituţie.

Absenţa patrimoniului.Cum asocierea în participaţie nu


are personalitate juridică, implicit nu are nici patrimoniu. Ei

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 21 din 62
încheie actele juridice în numele lor, iar efectele patrimoniale se
răsfrâng asupra propriului patrimoniu. Asociaţii îşi păstrează
patrimoniul distinct, iar aceştia rămân proprietari ai bunurilor
aduse ca aport.

Imposibilitatea de a fi parte într-un proces. O altă


consecinţă a lipsei personalităţii juridice este aceea că pentru
protejarea chiar a intereselor conturate în executarea contractului
de asociere nu este posibilă promovarea în numele şi pe seama
asociaţiei a vreunui proces şi totodată nici să dobândească
calitatea procesuală pasivă.

Absenţa denumirii şi a sediul social. Nefiind persoană


juridică, asocierea în participaţie nu are denumire socială şi nici
sediu social. Denumirea fiind unul dintre atributele personalităţii
juridice, absenţa personalităţii juridice a societăţii în
participaţiune trebuie să ducă la absenţa denumirii. Aceeaşi este
soluţia şi în cazul sediului social.
Cu toate acestea nimic nu împiedică părţile ca în contractul
ce-l încheie să menţioneze existenţa unei denumiri, a unei firme
cu vocaţie economică ori comercială sau a unui sediu care să fie
folosit de părţi ca şi stabiliment de facto al activităţii , însă fără
ca acestea să atragă consecinţe juridice, cum ar fi stabilirea
competenţei în funcţie de acel sediu, protejarea respectivei
denumiri în mod independent.

Regimul aporturilor.Art. 1952 reglementează regimul


juridic al bunurilor aduse ca aport stabilind ca regulă că asociaţii
rămân proprietarii bunurilor puse la dispoziţia acesteia. Cu alte
cuvinte urmează ca bunurile doar să fie folosite în interesul
asocierii. Aşadar, în lipsa vreunei dispoziţii contractuale,
bunurile aduse ca aport rămân proprietatea celui ce le-a adus.
Cu toate acestea, asociaţii pot deroga de la acest principiu
în sensul:
a) fie ca bunurile aduse sau cele obţinute să devină
proprietate comună.
b) fie ca asociaţii să stabilească să treacă bunurile în tot sau
în parte în proprietatea unuia dintre ei. Redobândirea acestora va
avea loc la încetarea asocierii.

Raporturile dintre asociaţi şi faţă de terţi.Privitor la


răspundere asociaţilor s-a prevăzut expres că aceştia răspund în

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 22 din 62
nume propriu faţă de terţi. În toate cazurile, fie că acţionează în
nume propriu, fie în numele asocierii în participaţie, asociaţii
contractează şi se angajează în nume propriu.Asociaţii nu pot
prin clauzele contractuale să limiteze răspunderea faţă de terţi.

Forma şi condiţiile asocierii. Art. 1954 stabileşte pe


deplin libertatea contractuală a părţilor acestea fiind libere să
stabilească forma contractului, întinderea şi condiţiile asocierii,
precum şi cauzele de dizolvare li lichidare.Nu este reglementat
regimul de administrare, a modalităţii efective de administrare, a
condiţiilor de numire a unui reprezentant şi a eventualei sale
răspunderi.
Administrator nu poate fi un terţ. Reprezentantul nu poate
fi un terţ de contract, ci chiar unul dintre asociaţi.Desemnarea
unuia dintre asociaţi ca şi administrator nu exclude posibilitatea
ca asociatul neadministrator să nu încheie acte juridice cu terţii;
terţul are acţiune numai împotriva asociatului cu care
contractează, fie că o face direct cu acesta, fie prin intermediul
mandatarului acestuia.
Numirea prin chiar contractul de asociere în participaţie a
unui administrator este necesară. Ea nu este obligatorie,
neexistând în acest sens un text de lege, însă realizarea unei
activităţi presupune numirea unui reprezentant care să
gestioneze activitatea curentă. În sensul utilităţii desemnării unui
reprezentant al asocierii sau administrator s-ar simplifica
interpretările privitoare la obligaţiile fiscale.

Drepturile asociaţilor. Ca urmare a încheierii contractului


de asociere în participaţie, asociaţii dobândesc anumite drepturi
care însă nu pot fi analizate ca şi în cazul societăţilor ca şi
fracţiuni ale capitalului social. Asocierea în participaţie neavând
patrimoniu propriu, nu are niciun capital social care să fie
împărţit, cum este cazul la societăţile comerciale în acţiuni, părţi
sociale ori părţi de interes. Drepturile ce se dobândesc prin
încheierea contractului se exercită faţă de celălalt asociat, iar nu
faţă de societate.Asociaţii pot să cesioneze drepturile de creanţă
constând în beneficiile obţinute din asociere în condiţiile
dreptului comun (doar creanţa, nu şi contractul care are un
caracter intuitu personae).
➢ Dreptul de a participa la luarea hotărârilor.Hotărârile se iau cu unanimitate cu excepţia
cazurilor în care în contract sunt prevăzute în contract o majoritatea simplă sau calificată, urmând
ca procentele stabilite în funcţie de aportul adus să fie şi criteriu pentru exprimarea voinţei. Dacă
însă hotărârea conduce la o majorare a obligaţiilor asociaţilor hotărârile vor fi luate obligatoriu cu
unanimitate.În lipsa unor dispoziţii exprese în contract, asociatul administrator este cel ce decide

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 23 din 62
asupra modalităţilor şi mijloacelor de realizare a scopului asocierii în participaţie , având un drept
exclusiv în acest sens.
➢ Dreptul la informare. Este un corolar al dreptului de a participa la luarea hotărârilor, căci numai
dacă sunt informati complet şi corect asociaţii pot să-şi formeze o imagine asupra modului de
executare şi administrare a asocierii.Asociatul administrator trebuie să comunice asociaţilor
constant rezultate activităţii.În măsura în care asociatul participant nu este informat se pune
întrebarea în ce măsură are un drept de control, de verificare ori supraveghere a aspectelor
comerciale şi contabile ale asocierii.
➢ Dreptul de a participa la beneficii. Cum scopul avut în vedere a fost de a aduce un aport în
schimbul participării la beneficii, putem considera acest drept ca fiind esenţial.Beneficiile pe care
le primesc asociaţii în asocierea în participaţie nu sunt de natura dividendelor. Beneficiile pot
consta în plata unor sume de bani, rezultat al activităţii comerciale, dar şi în bunuri mobile sau
imobile ca rezultat al activităţii desfăşurate.Beneficiile se repartizează proporţional cu aportul la
momentul încheierii contractului.Părţile pot stabili cote diferite de participare la profit şi pierderi,
singura interdicţie sub acest aspect fiind clauzele leonine.

Clauzele leonine.Participarea la pierderi şi beneficii este de


esenţa contractului de asociere în participaţie, astfel că orice
clauză prin care un asociat participă numai la beneficii sau prin
care este exclusă participarea la pierderi constituie o clauză
leonină , interzisă de textul de lege. Părţile contractante trebuie
să participe în aceeaşi măsură atât la pierderi, cât şi la beneficii;
cu toate acestea este permisă stabilirea unor cote diferite de
participare la beneficii, respectiv la pierderi, cu condiţia ca astfel
de procente să nu fie derizorii şi în contradicţie cu aportul adus.
Dreptul de retragere. Părţile pot stabili în cazul în care sunt
mai mulţi asociaţi un drept de retragere din asocierea în
participaţie. Dacă sunt numai doi asociaţi dreptul de retragere
echivalează cu intenţia de a înceta contractul, însă dacă sunt mai
mulţi asociaţi acest drept este compatibil cu structura asociativă
şi funcţională a unei asocieri în participaţie. Exercitarea unui
astfel de drept implică restituirea aportului adus şi a beneficiilor
la zi ce i se cuvin, drepturi patrimoniale ce urmează a se stabili
de comun acord sau printr-o expertiză de specialitate, în caz de
dezacord putând apela la instanţa de judecată.
Obligaţiile asociaţilor. Din Codul civil se desprind două
obligaţii principale: aducerea aportului şi participarea la pierderi.
Putem identifica şi alte obligaţii, părţile având deplină libertate
sub acest aspect: clauza de neconcurenţă; obligaţia
administratorului de a desfăşura activitate comercială cu bună-
credinţă şi în interesul asocierii în participaţie; obligaţia de a
întocmi actele contabile conform legislaţiei în materie; obligaţia
de restituire a bunurilor aduse ca aport la încetare etc.
➢ Aducerea aportului. Această obligaţie implică punerea la dispoziţia asociatului administrator
a bunului sau sumelor de bani pe care s-a obligat la încheierea contractului. Punerea la
dispoziţie implică predarea efectivă a acestor bunuri, în funcţie de natura lor. În caz de
nerespectare a obligaţiei, celălalt asociat poate formula acţiune în instanţă pentru a-l obliga pe
pârât să-şi execute obligaţia. Dacă însă aportul este în natură şi proprietarul, adică asociatul
ce s-a obligat să-l aducă ca şi aport l-a înstrăinat, celălalt asociat nu va putea cere decât
daune-interese compensatorii.

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 24 din 62
➢ Obligaţia de a participa la pierderi. Asociaţii trebuie să răspundă de pierderile ce le
înregistrează activitatea desfăşurată în baza contractului de asociere în participaţie. Orice
clauză contrară este considerată nescrisă. Asociaţii vor suporta pierderile conform procentelor
stabilite prin contract pentru participarea la profit.Părţile pot stabili ca procentele de
participare la beneficii şi pierderi să fie diferite. O astfel de clauză este însă exclusă pentru
administrator intrând în contradicţie cu obligaţia lui de desfăşura o activitate în interesul
tuturor şi cu scopul obţinerii de profit. S-a considerat că dacă aportul ambilor asociaţi se
rezumă la aportul în industrie, repartizarea beneficiilor şi a pierderilor se face în mod egal.

Încetarea contractului de asociere în participaţie.


Cazuri :
a) Consimţământul părţilor. Cum părţile sunt cele care încheie
şi stabilesc condiţiile, implicit tot ele pe baza acordului unanim
în baza principiului mutuo consensu, mutuo disensu pot hotărî
încetarea acesteia
b) Împlinirea termenului. Asocierea în participaţie poate fi
încheiată pe o perioadă determinată, astfel că expirarea
respectivei perioade conduce la încetarea contractului, în măsura
în care acestea nu înţeleg prelungirea termenului
c) Denunţarea unilaterală de către una din părţi în măsura în
care contractul s-a încheiat pe o perioadă nedeterminată, urmând
ca notificarea intenţiei de încetare să fie realizată cu bună-
credinţă şi comunicată cu respectare termenului prevăzut în
contract sau, în lipsa unui astfel de termen, să fie comunicată
mai înainte de încetarea efectivă într-un termen rezonabil
d) Realizarea sau nerealizarea obiectului
e)Fiind un contract intuitu personae, dizolvarea şi lichidarea
unuia dintre asociaţii persoană juridică sau decesul asociatului
persoană juridică sau persoana fizica constituie o cauză distinctă
de încetare a contractului de asociere în participaţie.
f) Clauzele statutare. Încetarea contractului de asociere în
participaţie poate avea loc şi în temeiul unei clauze contractule,
cum ar fi cazul neobţinerii unui anumit profit sau înregistrarea
de pierderi o anumită perioadă de timp etc.

​ epartizarea pierderilor. În măsura în care se constată


R
existenţa unor pierderi acestea urmează a fi suportate de asociaţi
în conformitate cu procentele stabilite în contract. Clauza de
exonerare de la pierderi a unuia dintre asociaţi este nulă absolută
având un caracter leonin.
​Repartizarea activului. În măsura în care nu au existat
pierderi sau deşi au existat au fost repartizate ori achitate, părţile
au dreptul la restituirea aportul adus şi la partea corespunzătoare
din activul înregistrat ca urmare a desfăşurării activităţii
commune. Se va restitui aportul în măsura în care acest lucru

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 25 din 62
este posibil, cum este cazul bunurilor mobile sau imobile.
​Restituirea bunurilor aduse ca aport. În lipsa unei clauze
exprese bunurile rămân proprietatea asociatului ce le-a adus ca
aport, astfel că la încetarea contractului are dreptul la restituirea
acestor bunuri.
SOCIETATEA CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ

Definiție. Putem defini societatea cu răspundere limitată ca


fiind societatea constitută de doi sau mai mulți asociați pe baza
încrederii reciproce, care contribuind prin aporturi desfășoară
activități cu scopul de a împărți beneficiile sau de a se folosi de
economia ce ar putea rezulta, răspunzând numai în limita
capitalul social subscris.

Natură juridică. Este considerată a fi o societate de


persoană întrucât esenţială la momentul constituirii şi semnării
actului constitutiv este încrederea reciprocă a asociaţilor, dar
totodată având şi elemente specifice societăţilor de capitaluri,
cea mai importantă, dar nu singura, fiind cea privitoare la
limitarea răspunderii asociaţilor.

Trăsăturile societății cu răspundere limitată. Se pot


reține ca fiind definitorii acestei forme de societate următoarele
trăsături:
a) asocierea se face ca urmare a încrederii recirpoce a
asociaților, aspect ce determină caracterul intuitu personae al
societății cu răspundere limitată;
b) capitalul social este divizat în fracțiuni denumite părți
sociale;
c) societatea are nu număr maxim de asociați, respectiv 50;
d) asociații răspund pentru obligațiile sociale doar în limita
capitalului social subscris, neputând fi atrasă răspunderea în
subsidiar a asociaților;
e) hotărârile adunării generale a asociaților sunt luate de
regulă cu votul reprezentând majoritatea absolută a asociaților și
a părților sociale (dublă majoritate de asociați și părți sociale),
iar dacă acestea privesc modificarea actului constitutiv este
necesar votul tuturor asociaților.

Capitalul social. Capitalul social al unei societăți cu


răspundere limitată nu poate fi mai mic de 200 lei și se divide în

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 26 din 62
părți sociale egale, care nu pot fi mai mici de 10 lei.
Părțile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile,
astfel că societatea cu răspundere limitată nu poate emite astfel
de titluri, precum acțiuni și obligațiuni.
În actele emanând de la societate trebuie să se menționeze
pe lângă informațiile obligatorii pentru toate formele societare
(denumire, formă juridică, sediul social, numărul din registrul
comerțului și codul unic de înregistrare) și capitalul social.
Capitalul social trebuie vărsat integral la momentul constituirii.
Cererea de înmatriculare trebuie însoțită de un înscris doveditor,
în caz contrar se apreciază că nu este respectată obligația vărsării
integrale ceea ce conduce la respingerea cererii de înmatriculare.

Adunarea asociaţilor

Adunarea generală a asociaţilor este organul suprem de


deliberare şi decizie al societăţii cu răspundere limitată. Spre
deosebire de societăţile pe acţiuni, în care există două tipuri de
adunări generale, în cazul societăţilor cu răspundere limitată
întâlnim o singură adunare generală cu competenţă deplină.În
cazul societăţilor cu răspundere limitată cu asociat unic, acesta
va exercita atribuţiile adunării generale a asociaţilor, iar
asociatul unic va consemna de îndată, în scris, orice decizie
adoptată.
Adunarea generală a asociaţilor are un regim juridic
propriu, diferit de cel al adunării generale a acţionarilor, cu o
singură excepţie : în ce priveşte dreptul de a ataca hotărârile
adunării generale, se aplică şi societăţilor cu răspundere limitată,
termenul de 15 zile de la data la care asociatul a luat cunoştinţă
de hotărârea adunării generale pe care o atacă.
Termen de întrunire. Aceasta se întruneşte cel puţin o
dată pe an sau ori de câte ori este necesar.
Atribuţii. Adunarea generală a asociaţilor are
următoarele obligaţii principale:
a) să aprobe situaţia financiară anuală şi să stabilească
repartizarea profitului net;
b) să desemneze administratorii şi cenzorii, să îi
revoce/demită şi să le dea descărcare de activitate, precum şi
să decidă contractarea auditului financiar, atunci când
acesta nu are caracter obligatoriu, potrivit legii;
c) să decidă urmărirea administratorilor şi cenzorilor
pentru daunele pricinuite societăţii, desemnând şi persoana

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 27 din 62
însărcinată să o exercite;
d) să modifice actul constitutiv.

Aprobarea situaţiei financiare şi stabilirea şi


repartizarea profitului net.Puterea adunării asociaţilor în
privinţa aprobării situaţiilor financiare anuale este nelimitată în
sensul că poate dispune reexaminarea anumitor registre, poate
solicita refacerea bilanţului pe alte baze, poate reduce dividendul
etc., dar, toate acestea, cu respectarea reglementărilor contabile
care stau la baza întocmirii bilanţului şi a contului de profit şi
pierdere.
Adunarea generală poate aproba situaţiile financiare anuale
numai dacă acestea sunt însoţite de raportul cenzorilor sau, după
caz, al auditorilor financiari. Totodată, adunarea generală trebuie
să repartizeze profitul net, adică să aprobe şi să constituie
rezervele legale şi statutare, să stabilească dividendele etc.
​Dacă adunarea generală aprobă situaţiile financiare anuale
care s-au întocmit prin încălcarea reglementările contabile,
fiecare asociat poate ataca hotărârea adunării în instanţă. În ceea
ce priveşte terţii, dacă aceştia sunt lezaţi de executarea hotărârii
respective pot solicita doar daune societăţii.

​ erinţele de vot privind desemnarea/revocarea


C
administratorilor. Regimul numirii şi revocării
administratorilor este diferenţiat în funcţie de modul în care au
fost numiţi administratorii, în sensul că revocarea lor se face cu
votul tuturor asociaţilor, dacă administratorii au fost numiţi prin
actul constitutiv şi prin votul majorităţii absolute a capitalului
social, dacă administratorii au fost numiţi de adunarea
asociaţilor.
​Pornind de la caracterul intuitu personae al calităţii de
administrator, în toate cazurile avem de a face cu o revocare ad
nutum, în sensul că aceasta poate interveni oricând şi
independent de voinţa sau de vreo culpă a administratorului ,
fiind atributul exclusiv al organului de decizie al societăţii,
competent să numească ori să revoce administratorul. In timp ce
un mandat obişnuit este revocabil prin natura lui, mandatul
administratorilor unei societăţi comerciale este revocabil nu
numai prin natura, ci chiar prin esența lui.În privinţa societăţilor
pe acţiuni leguitorul a încercat o limitare a eventualelor abuzuri
în revocarea administratorilor, introducând obligativitatea
existenţei „justei cauze”, în caz contrar administratorul fiind

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 28 din 62
îndreptăţit la a primi daune-interese. Administratorul care
consideră revocarea abuzivă nu poate formula acţiune de
reintegrare în funcţie, ci numai acţiune în pretenţii pentru daune-
interese compensatorii dacă prin revocare i-au fost aduse
prejudicii ; dacă în contractul încheiat între administrator şi
societate este condiţionată revocarea de plata unor daune-
interese prestabilite de părţi, însă au o valoare nejustificat de
mare, disproporţionată în comparaţie cu eventualele prejudicii ce
le-ar suporta un administrator, urmează a le considera nule,
având o cauză ilicită şi în contradicţie cu interesul social.
Legiuitorul a transpus legislativ teoria revocării ad nutum,
stabilind că membrii consiliului de administraţie, respectiv ai
consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării
generale privitoare la revocarea lor din funcţie.
​Revocarea administratorului nu presupune şi descărcarea de
gestiune, aceasta fiind o atribuţie distinctă ce trebuie hotărâtă
explicit de către adunarea generală; este posibilă revocarea unui
administrator fără ca acestuia să i se dea descărcarea de
activitate.Descărcarea de gestiune făcută de adunarea generală
fără a cunoaşte activitatea ilicită a administratorilor nu poate fi
considerată ca valabilă şi să constituie o cauză care să înlăture
răspunderea acestora.

​ rmărirea administratorilor şi cenzorilor pentru


U
daunele pricinuite societăţii, desemnând şi persoana
însărcinată să o exercite.O astfel de hotărâre poate fi luată
împotriva unui administrator sau cenzor ce nu au şi calitatea de
asociaţi sau au un număr mic de părţi sociale. Asociaţii
minoritari au posibilitatea protejării societăţii faţă de
administratorii sau cenzorii ce deţin şi majoritatea părţilor
sociale doar prin formularea unei cereri de exludere.

​ odificarea actului constitutiv.Pentru hotărârile având ca


M
obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor
asociaţilor, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv
prevede altfel. Aşadar, în măsura în care actul constitutiv nu
conţine o altă prevedere, orice modificare se face respectând
principiul unanimităţii.
​Dacă în actul constitutiv se prevede dreptul de retragere a
asociatului pentru că nu este de acord cu modificările aduse
acestuia, acest drept poate fi exercitat doar dacă s-a renunţat la
regula unanimităţii şi s-a stabilit o altă majoritate pentru

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 29 din 62
modificarea actului constitutiv.
​Suprimarea şi crearea unor noi organe ale societăţii este
imposibilă, odată ce legiuitorul a stabilit existenţa anumitor
organe şi atribuţiile ce revin acestora.

Alte atribuţii ale adunării asociaţilor:


a)excluderea din societate a asociatului debitor al oponentului.
b)numirea cenzorilor şi a auditorilor finaciari;
c) promovarea unei acţiuni judecătoreşti împotriva asociatului
care a încălcat dispoziţiile art. 79.

Convocarea adunării generale a asociaţilor.Deşi legea


recunoaşte expres administratorului calitatea de a convoca
adunarea asociaţilor, totuşi considerăm că alături de acesta mai
au această calitate şi cenzorul şi asociaţii.
Convocarea de către administrator. Convocarea adunării
asociaţilor se face de administratori la sediul social, cel puţin o
dată pe an sau de câte ori este necesar.
Administratorul trebuie să deţină această calitate la
momentul la care comunică convocatorul, în caz contrar,
convocarea adunării generale de către administratorul care
fusese revocat, este nulă .
Când este un singur administrator, soluţia este simplă, însă
în cazul în care societatea are mai mulţi administratori,
identificarea persoanei ce-i revine obligaţia este puţin mai
complicată, soluţia depinzând de modalitatea în care asociaţii
prin actul constitutiv au înţeles să lămurească modalitatea de
lucru a administratorilor.Dacă există un consiliu de administraţie
se aplică, fie regulile stabilite în actul constitutiv (de exemplu,
regula majorităţii), fie regula unanimităţii.
Considerăm că este necesară convocarea:
a) în cazurile în care potrivit legii sau actului constitutiv
respectiva atribuţie este de competenţa exclusivă a adunării
generale a asociaţilor;
b) situaţiile în care respectiva atribuţie depăşeşte limitele
mandatului administratorului stabilite fie prin actul constitutiv,
fie rezultând din dispoziţiile lgii;
c) cazurile în care, deşi nu ne aflăm în una din situaţiile
enumerate anterior, administratorul consideră oportună
convocarea adunării generale.
Convocarea de către cenzori. In cazul în care acţionarii
reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 5% din

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 30 din 62
capitalul social (sau o cotă mai mică dacă se prevede în actul
constitutiv) reclamă cenzorilor anumite fapte, iar aceştia din
urmă constată că reclamaţia este întemeiată şi urgentă, vor
convoca adunarea generală pentru a prezenta observaţiile lor.
Convocarea de catre asociati.Asociaţii sau un număr de
asociaţi ce deţin cel puţin o pătrime din capitalul social vor
putea convoca în mod direct adunarea generală, fără a mai
solicita convocarea administratorilor. Convocarea adunării se va
face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei
dispoziţii speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puţin 10
zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia, arătându-se
ordinea de zi.
Locul ţinerii adunării. Convocarea va cuprinde locul unde
se ţine adunarea asociaţilor. Dacă în convocator nu se prevede o
anumită locaţie, se prezumă că adunarea se va desfăşura la
sediul societăţii, adică la adresa menţionată în registrul
comerţului. Dacă în convocator se prevede expres că adunarea
este convocată la sediul societăţii, nu mai este necesară
menţionarea adresei, prezumându-se că asociaţii cunosc adresa
la care societatea îşi are sediul social. Prin sediul societăţii se
înţelege sediul social şi nu sediul principal.S-a apreciat că şi
administratorii pot să convoace adunarea într-un alt loc decât la
sediul societăţii dacă aceasta este în interesul societăţii sau
asociaţii îşi exprimă acordul expres sau tacit.

Condiţiile de cvorum şi majoritate


​Hotărârile asociaţilor se iau în adunarea generală. Fiecare
parte socială dă dreptul la un vot, neputându-se limita numărul
de voturi. Exercitarea dreptului de vot se face personal sau prin
mandatar.
​Votul prin corespondenţă. Prin actul constitutiv se va putea
stabili că votarea se poate face şi prin corespondenţă. S-a
considerat că adoptarea procedurii votării prin corespondenţă
exclude procedura convocării asociaţilor.

​ nanimitate.Majoritate. Pentru hotărârile având ca


U
obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor
asociaţilor, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv
prevede altfel.
​Adunarea generală decide prin votul reprezentând
majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale, în afară de
cazul când în actul constitutiv se prevede altfel. S-a instituit

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 31 din 62
astfel regula dublei majorităţi a asociaţilor şi a părţilor
sociale.Asociaţii pot deroga stipulând o majoritate calificată sau
inferioară dublei majorităţi.
​Dacă adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre
valabilă din cauza neîntrunirii majorităţii cerute, adunarea
convocată din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi
numărul de asociaţi şi partea din capitalul social reprezentată de
asociaţii prezenţi. Cu privire la a doua convocare s-a susţinut, în
lipsa unei prevederi exprese, că hotărârea se ia cu majoritatea
simplă a asociaţilor şi a părţilor sociale , fiind combătută
posibilitatea ca la această a doua convocare să se ia hotărârea cu
majoritatea părţilor sociale.

​ otărârea adunării generale a asociaţilor. Cu ocazia


H
desfăşurării adunării, asociaţii încheie un proces-verbal în care
sunt consemnate:
​- constatarea îndeplinirii formalităţilor de convocare
​- data şi locul adunării generale
​- asociaţii prezenţi şi numărul părţilor sociale deţinute
​- dezbaterile în rezumat
​- hotărârile luate
​- declaraţiile făcute de asociaţi în şedinţă, dar numai dacă ei
solicită menţionarea în procesul verbal.

​ rocesul-verbal este semnat de asociaţii prezenţi. Hotărârea


P
adunării asociaților se depune în termen de 15 zile la oficiul
registrului comerțului spre a fi menționată în registru și
publicată în Monitorul Oficial. Opozabilitatea hotărârii față de
asociați nu este condiționată de publicarea acesteia în Monitorul
Oficial.

​ orma hotărârii adunării asociaților. Hotărârea trebuie


F
să îmbrace forma înscrisului sub semnătură privată chiar și în
situația în care pe ordinea de zi a fost aprobarea vânzării unui
bun imobil și a fost desemnată o persoană să reprezinte
societatea.
PĂRȚILE SOCIALE
Părțile sociale sunt titluri de participare la capitalul social,
fiind emise în schimbul aportului adus și conferă calitatea de
asociat.
Părțile sociale pot fi transmise între asociați fără

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 32 din 62
îndeplinirea unor condiții speciale, însă transmiterea către
persoane din afara societății este posibilă doar cu acordul
asociaților reprezentând ¾ din capitalul social, dispoziție
imperativă care se justifică prin caracterul intuitu personae al
societății.
Plecând de la acest caracter se pune întrebarea dacă părțile
sociale pot face obiectul executării silite, existând două ipoteze:
- cazul în care asociatul are datorii și este este executat silit în
baza unui titlu executoriu
- asociatul a garantat cu părțile sociale pentru executarea unor
datorii proprii sau ale altei persoane, sens în care s-a încheiat un
contract de ipotecă mobiliară
​Mai mult, art. 66 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 prevede
posibilitatea creditorilor vinde acțiunile și părțile sociale ale
debitorului lor.Observând aceste modificări legislative s-ar putea
susține că executarea silită a părților sociale este posibilă, însă
apreciem că există o necondordanță între textele Legii nr.
31/1990 și spiritul acestei forme societare.

CESIUNEA DE PĂRȚI SOCIALE


Temeiul de drept

Conform art. 202 din Legea nr. 31/1990 :


(1) Părţile sociale pot fi transmise între asociaţi.
(2) Transmiterea către persoane din afara societăţii este permisă
numai dacă a fost aprobată de asociaţi reprezentând cel puţin trei
pătrimi din capitalul social.
(2.1) Hotărârea adunării asociaţilor, adoptată în condiţiile alin.
(2), se depune în termen de 15 zile la oficiul registrului
comerţului, spre a fi menţionată în registru şi publicată în
Monitorul Oficial al României.
(2.2) Oficiul registrului comerţului va transmite de îndată, pe
cale electronică, hotărârea prevăzută la alin. (2.1) Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală şi direcţiilor generale ale
finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti.
(2.3) Creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin
hotărârea asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale
pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei
judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la
repararea prejudiciului cauzat, precum şi, dacă este cazul,
atragerea răspunderii civile a asociatului care intenţionează să îşi
cedeze părţile sociale.

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 33 din 62
(2.4) Transmiterea părţilor sociale va opera, în lipsa unei
opoziţii, la data expirării termenului de opoziţie, iar dacă a fost
formulată o opoziţie, la data comunicării hotărârii de respingere
a acesteia.
(3) În cazul dobândirii unei părţi sociale prin succesiune,
prevederile alin. (2) nu sunt aplicabile dacă prin actul constitutiv
nu se dispune altfel; în acest din urmă caz, societatea este
obligată la plata părţii sociale către succesori, conform ultimului
bilanţ contabil aprobat.
(4) În cazul în care s-ar depăşi maximul legal de asociaţi din
cauza numărului succesorilor, aceştia vor fi obligaţi să
desemneze un număr de titulari ce nu va depăşi maximul legal.

OPOZIȚIA LA HOTĂRÂREA ASOCIAȚILOR


PRIVITOARE LA TRANSMITEREA PĂRȚILOR SOCIALE

Efecte juridice. Un prim efect juridic al dispoziţiilor


suspuse analizei este cel privitor la momentul la care are loc
transmiterea de părţi sociale. Transmiterea părţilor sociale are
loc:
- fie la data expirării termenului de 30 de zile calculat de la data
publicării în Monitorul Oficial al României dacă nu s-a formulat
opoziţie
- fie la data comunicării hotărârii de respingere a opoziţiei în
măsura în care o astfel de cerere a fost formulată de un creditor
social sau de o persoană prejudiciată
​Soluţiile pe care le pronunţă instanţa de judecată :
- obligarea societăţii sau asociaţilor la repararea prejudiciului cauzat
- dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenţionează să îşi cedeze părţile
sociale

ADMINISTRAREA SOCIETĂŢII
​ ocietatea cu răspundere limitată este administrată de unul
S
sau mai mulţi administrator. Administratorii pot fi asociaţi sau
neasociaţi şi sunt numiţi prin actul constitutiv sau de adunarea
asociaţilor.
​Pentru protejarea intereselor societăţii, legea interzice
administratorilor să exercite, fără autorizarea adunării
asociaţilor, mandatul de administrator, în alte societăţi
concurente sau având acelaşi obiect de activitate, precum şi să
facă acelaşi tip de comerţ ori altul concurent pe cont propriu, sau

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 34 din 62
pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sancţiunea
revocării şi răspunderii pentru daunele cauzate societăţii.
​Când sunt mai mulţi administratori, asociaţii pot prevedea
ca ei să lucreze împreună sau individual. Dacă s-a stabilit ca
administratorii să lucreze împreună, deciziile trebuie luate în
unanimitate, iar în caz de divergenţă va decide dubla majoritate.
În cazul în care în actul constitutiv nu s-a stabilit modul de
exercitare a mandatului de către administrator trebuie admis că
fiecare dintre ei poate lucra individual .
​Atunci când un administrator ia iniţiativa unei operaţii care
depăşeşte limitele operaţiilor obişnuite comerţului pe care îl
exercită societatea, el trebuie să înştiinţeze în prealabil pe ceilalţi
administratori, sub sancţiunea reparării prejudiciului cauzat
societăţii.
​Administratorii au obligaţia de a ţine un registru al
asociaţilor societăţii. Nerespectarea acestei obligaţii atrage
răspunderea personală şi solidară a administratorului pentru
prejudiciile cauzate societăţii. Registrul asociaţilor poate fi
cercetat de către asociaţi, precum şi de creditorii asociaţilor şi
cei ai societăţii.
​Societatea cu răspundere limitată este reprezentată de
administratorul care a fost desemnat prin actul constitutiv, sau
ulterior prin decizia adunării asociaţilor în calitate de
reprezentant al acesteia. Dacă prin actul constitutiv nu s-a
stabilit care administrator are puterea de reprezentare a
societăţii, legea prezumă că dreptul de administrare aparţine
fiecărui administrator.
​Având în vedere caracterul intuitu personae al calităţii de
administrator, revocarea administratorilor este o revocare ad
nutum, putând interveni oricând şi independent de vreo culpă
contractuală a administratorului.

CONTROLUL GESTIUNII SOCIETĂŢII

Î​ n societatea cu răspundere limitată, controlul asupra


gestiunii societăţii se poate realiza de către:
- cenzori, ca şi în cazul societăţii pe acţiuni.
- asociaţi, ca şi în cazul societăţii în nume colectiv.
​În societatea cu răspundere limitată alegerea cenzorilor este
facultativă, dacă numărul asociaţilor nu trece de cincisprezece.

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 35 din 62
​ a societăţile comerciale ale căror situaţii financiare anuale
L
nu sunt supuse auditului financiar, adunarea asociaţilor poate
numi unul sau mai mulţi cenzori sau un auditor financiar.
​În lipsă de cenzori, fiecare dintre asociaţi, care nu este
administrator al societăţii, va exercita dreptul de control.
Asociaţii efectuează controlul asupra gestiunii societăţii implicit
prin exercitarea drepturilor conferite de calitatea de asociat.
Aceste drepturi sunt:
- dreptul de a participa la deliberări şi luarea deciziilor privind
toate problemele esenţiale ale activităţii societăţii.
- dreptul de a cerceta registrul asociaţilor şi registrele comerciale
ale societăţii.
- dreptul de a lua la cunoştinţă, înainte de a fi prezentate spre
dezbatere adunării asociaţilor, despre bilanţ şi contul de profit şi
pierderi.
SOCIETATEA CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ CU UNIC ASOCIAT
Natura juridica. Affectio societatis.La baza acesteia nu
mai stă voinţa a două sau mai multe persoane care încheie un
contract şi un statut, ci voinţa unei singure persoane. De esenţa
societăţii nu mai este asocierea mai multor persoane, iar
personalitatea juridică pare a fi rezultatul exclusiv al tehnicii
juridice, simpla şi unica voinţă a persoanei respective fiind
suficientă pentru a da naştere unei persoane juridice.
​În acest context, putem reţine că în cazul societăţii cu
răspundere limitată cu asociat unic affectio societatis reprezintă
intenţia acestuia de a constitui o societate comercială şi de a
desfăşura o activitate comercială de sine stătătoare, cu intenţia
de a obţine venituri pentru societate şi pentru sine, iar nu cu un
scop de simulare în sensul de a crea societatea cu intenţia de a
evita răspunderea personală sau de a reprezenta un paravan
pentru o altă societate care în realitate beneficiază de activitatea
celei dintâi. Nu putem reduce noţiunea de affectio societatis doar
la momentul iniţial al constituirii considerând că acesta
reprezintă intenţia de a crea o societate, el trebuind să existe şi
pe parcursul existenţei societăţii.

​ efiniţie. Societatea cu răspundere limitată a fost definită


D
ca „fiind o instituţie de drept comercial, având regimul juridic
societăţilor comerciale, constituită dintr-o singură persoană
fizică sau juridică, pe baza unui act unilateral de voinţă prin care
se afectează o parte din patrimoniul acesteia, în limitele căruia

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 36 din 62
se garantează şi obligaţiile sociale şi care are drept obiect fapte
de comerţ”.

​ onstituire şi transformare/continuare. Ajungem la o


C
societate cu răspundere limitată pe două căi: fie dintr-un început
societatea se constituie ca societatea cu răspundere limitată cu
asociat unic, fie este rezultatul „transformării” unei societăţi cu
răspundere limitată existente cu mai mulţi asociaţi într-una cu
unic asociat. Această din urmă modalitate poate fi rezultatul: a)
unei cesiuni de părţi sociale şi dobândirii tuturor părţilor sociale
de unul dintre asociaţi sau b) rezultatul voinţei unuia dintre
asociaţi care rămânând singur ca urmare a falimentului,
incapacităţii, excluderii, retragerii sau decesului
celuilalt/celorlalţi asociaţi hotărăşte continuarea existenţei
societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitată.
Constituire. Interdicţii. Legea recunoscând ca şi excepţie
posibilitatea constituirii unei societăţi cu răspundere limitată a
stabilit şi un regim juridic propriu prin câteva dispoziţii legale.
Formalităţile de constituire ale societăţii cu răspundere
limitată cu asociat unic sunt aceleaşi cu formalităţile de
constituire ale oricărei alte societăţi cu răspundere limitată,
astfel că, pentru a evita reluarea redundantă a unor noţiuni, ne
vom limita la a puncta condiţiile speciale.
Astfel, cu privire la asociatul unic s-au stabilit două
interdicţii a căror încălcare poate atrage dizolvarea societăţii la
cererea statului prin Ministerul Finanţelor Publice sau a oricărei
persoane interesate :
a) în primul rând, o persoană fizică sau o persoană juridică nu
poate fi asociat unic decât într-o singură societate cu răspundere
limitată
b) în al doilea rând, o societate cu răspundere limitată nu poate
avea ca asociat unic o altă societate cu răspundere limitată
alcătuită dintr-o singură persoană

Constituire. Condiţii. Asociat unic poate fi o persoană fizică


sau o persoană juridică. Statutul juridic al asociatului unic nu
poate fi confundat cu statutul juridic al societăţii în care acesta
este asociat.Statutul juridic rămâne distinct chiar şi în ipoteza în
care asociatul unic este o persoană fizică comerciant; societatea
comercială are personalitate juridică şi are un patrimoniu propriu
şi distinct de cel al persoanei fizice, asociat unic, iar aceasta din
urmă răspunde în limita capitalului social, în timp ce ca şi

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 37 din 62
comerciant persoană fizică răspunde nelimitat cu întreg
patrimoniul său de afectaţiune dacă acesta a fost constituit şi în
completare cu întreg patrimoniul său. Aşadar, o persoană fizică
poate fi înregistrată în registrul comerţului ca şi comerciant
persoană fizică (PFA), dar în acelaşi timp poate fi şi asociat unic
într-o societate cu răspundere limitată.
​Asociat unic nu poate fi o persoană fizică ce exercită în
acest fel o profesie liberală, dispoziţiile legale ce asigură cadrul
de reglementare al unor astfel de profesii stabilind limitativ
formele de exercitare a acestora.
​Din perspectiva condiţiilor de constituire, în afara
întocmirii doar a statutului, reţinem că la momentul autentificării
actului constitutiv sau, după caz, la darea de dată certă a acestuia
se va prezenta pe lângă dovada privind disponibilitatea firmei şi
declaraţia pe propria răspundere privind deţinerea calităţii de
asociat unic într-o singură societate cu răspundere limitată.
Statutul nu trebuie să conţină menţiunea că respectiva societate
este o „societate cu răspundere limitată cu unic asociat”, ci doar
denumirea de „societate cu răspundere limitată” sau „S.R.L.”.
​În privinţa valorii aportului în natură aceasta va fi stabilită
pe baza unei expertize de specialitate. Justificarea acestei cerinţe
se regăseşte în dorinţa de a se evita eventualele abuzuri ale
asociatului unic, care în lipsa acestei evaluări ar putea crea o
aparenţă pentru terţi care ar putea fi astfel cu uşurinţă induşi în
eroare la încheierea actelor juridice, aceştia putând presupune că
valoarea mare a capitalului social reprezintă o garanţie suficientă
în caz de neexecutare a respectivelor obligaţii asumate.
​Capitalul social minim este tot de 200 lei şi se divide în
părţi sociale egale care nu pot fi mai mici de 10 lei fiecare.
Asociatul unic deţine toate părţile sociale putând să le cesioneze
fie către o singură persoană sau către mai multe, în acest ultim
caz societatea transformându-se în societate cu răspundere
limitată cu mai mulţi asociaţi.
​Cu privire la obiectul de activitate menţionăm că în
principiu o astfel de societate poate avea ca obiect principal sau
secundar orice activitate menţionată în C.A.E.N. cu excepţia
cazurilor în care legea a impus o anumită formă juridică
societăţilor comerciale.

Funcţionarea societăţii. Asociatul unic are drepturile şi


obligaţiile ce revin adunării generale a asociaţilor, însă el trebuie
să consemneze de îndată, în scris, orice decizie adoptată.

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 38 din 62
Observăm că procesul volitiv este rezultatul unei singure
persoane; exprimarea voinţei se face direct de către asociatul
unic, adică, pe de o parte personal, neputându-şi substitui altă
persoană, iar pe de altă parte exprimarea voinţei se
materializează în scris. Deşi dispoziţiile speciale ce
reglemetează societatea cu răspundere limitată în general nu fac
referire la nici un registru al hotărârilor asociatului unic
considerăm că un astfel de registru este obligatoriu.Faţă de
hotărârile asociatului unic se poate exercita un control doar de
terţi pe calea opoziţiei.
Asociatul unic poate numi ca administrator o terţă
persoană. Dacă asociatul unic este şi administrator, acestuia îi
revin şi obligaţiile specifice administratorului aşa cum sunt
stabilite de Legea societăţilor comerciale.
Când asociatul unic numeşte un administrator implicit
aspectele legate de funcţionarea societăţii se complică, iar
legislaţia noastră nu conţine dispoziţii în acest sens; ceea ce ne
interesează sub acest aspect ar fi raporturile asociat-
administrator, modul şi limitele în care fiecare îşi exercită
atribuţiile specifice calităţii; evident că asociatul unic are putere
de decizie totală, însă şi administratorul pentru protecţia sa şi
exercitarea în bune condiţii a mandatului trebuie să fie informat,
motiv pentru care considerăm obligativitatea registrului
hotărârilor asociatului. Asociatul unic la momentul la care
numeşte administratorul poate să-i limiteze acestuia puterile
conferite, menţionând în registrul comerţului aceste limitări ce
vor fi opozabile şi terţilor.
Asociatul unic poate avea calitatea de salariat al societăţii
cu răspundere limitată al cărui asociat este.
Contractele între societatea cu răspundere limitată şi
persoana fizică sau juridică, asociat unic al celei dintâi, se
încheie în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute.
Condiţia este ad validitatem fiind menită să protejeze
terţii.Observăm că această dispoziţie creează posibilitatea ca un
contract bilateral să fie semnat din partea ambelor părţi de
aceeaşi persoană fizică fără a considera acest lucru inadmisibil,
odată ce într-o calitate semnează ca persoană fizică şi în nume
personal, în timp ce în cealaltă calitate semnează în numele şi pe
seama societăţii.

Dizolvarea şi lichidarea societăţii. În privinţa dizolvării


urmează a se aplica dispoziţiile art. 227 şi următoarele din Legea

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 39 din 62
nr. 31/1990.

Numirea unui curator. Privitor la decesul asociatului unic


s-a pus în discuţie care sunt efectele cu privire la societate,
susţinându-se că, atâta timp cât societatea cu răspundere limitată
are doar un asociat (număr maxim ce nu trebuie depăşit),
moştenitorii trebuie să hotărască dobândirea părţilor sociale doar
de către unul din ei care astfel devine asociat unic. Sub acest
aspect, urmează ca moştenitorii, partajând bunurile succesorale,
să dobândească, în funcţie de natura partajului, fie ca urmare a
acordului, fie ca urmare a hotărârii judecătoreşti, calitatea de
asociaţi.
Privitor la numirea unui curator se impun câteva precizări.
Astfel, în primul rând, generic, curatorul este persoana
însărcinată de autoritatea competentă şi care, totodată, a acceptat
să îndeplinească obligaţiile pe care le implică curatela, legislaţia
noastră recunoscând mai multe situaţii de numire a curatorului.
În privinţa cazului decesului asociatului unic ce era şi
administrator, observăm că temeiurile de drept existente nu ne
ajută, nefiind reglementată situaţia curatelei generale, fie ea
permanentă, fie provizorie care să permită administrarea
societăţii comerciale, ci doar curatela specială. Curatorul special
nu poate desfăşura activităţi comerciale specifice menite a
asigura managementul societăţii cât timp asociaţii sunt în
conflict sau până ce moştenitorii unicului asociat finalizează
procedura partajului succesoral. Curatorul special nu poate
desfăşura activităţi de administrare.
Revenind la situaţia în care asociatul unic a decedat, trebuie
să facem distincţie între partajul succesoral notarial şi cel
judiciar.
Astfel, notarul public poate pune bunurile sub sigiliu sau sa
le predea la un custode în măsura în care există pericol de
întrăinare, pierdere, înlocuire sau distrugere a bunurilor. Notarul
poate numi un curator special pentru administrarea
bunurilor.Bunurile se predau pe bază de proces verbal semnat de
notar şi de custode sau curator. Custodele sau curatorul este
obligat să restituie bunurile şi să depună conturile la biroul
notarului public la finalizarea procedurii succesorale sau atunci
când notarul consideră necesar.
În cazul în care moştenitorii nu se înţeleg urmează ca
respectivul partaj succesoral să fie judiciar, situaţie în care
activitatea societăţii este afectată.

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 40 din 62
Transmiterea bunurilor către asociat. În cazul în care
societatea se dizolvă prin hotărâre a tribunalului fără ca
judecătorul delegat să fi fost sesizat cu nicio cerere de numire a
lichidatorului în termenul de 3 luni de la data expirării
termenului prevăzut de art 237 alin. 7 , persoana juridică se
radiază din oficiu din registrul comerţului şi bunurile rămase din
patrimoniul persoanei juridice radiate revin acţionarilor. Prin
această dispoziţie s-a instituit un mod de dobândire în baza legii
a dreptului de proprietate asupra bunurilor societăţii radiate.În
aceste condiţii prin încheierea judecătorului delegate urmează a
se menţiona şi că bunurile rămase în patrimoniul societăţii
radiate (fiind necesară individualizarea în cazul imobilelor)
devin proprietatea asociatului unic.

EXCLUDEREA ASOCIAȚILOR
DIN SOCIETATEA CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ

​ um activitatea societăţii comerciale depinde de conduita


C
asociaţilor şi modul în care aceştia îşi îndeplinesc obligaţiile
statutare ori cele legale, Legea nr. 31/1990 în scopul protejării
societăţii, dar şi a intereselor asociaţilor a reglementat
excluderea asociaţilor în anumite cazuri.
În cele mai multe cazuri excluderea este o sancţiune pentru
asociatul care nu îşi îndeplineşte anumite obligaţii sau aduce
anumite prejudicii societăţii; există şi situaţii în care excluderea
nu priveşte persoana asociatului, ci este o măsură remediu
menită a proteja societatea comercială.
Potrivit art. 222, alineatele a) si d) din Legea nr. 31/1990
poate fi exclus din societatea cu răspundere limitată:asociatul
care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a
obligat;asociatul administrator care comite fraudă în dauna
societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul
social în folosul lui sau al altora.
Noţiunea de excludere. Din textele de lege se observă că
excluderea din perspectiva modalităţii de realizare poate fi
judiciară sau rodul voinţei asociaţilor prin hotărârea adunării
generale. Din perspectiva premiselor ce conduc la soluţia
excluderii în doctrină s-a făcut diferenţierea între excluderea-
sancţiune, când prin excludere se tinde la sancţionarea
asociatului care nu îşi îndeplineşte obligaţiile şi excluderea-
remediu,când prin excludere se urmăreşte continuarea activităţii
societăţii comerciale, dar şi satisfacerea drepturilor unui creditor

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 41 din 62
particular al unuia dintre asociaţi.
​Analiza cazurilor de excludere. Aşadar, în privinţa
asociaţilor din societăţile cu răspundere limitată doar două sunt
cazurile reglementate de art. 222 alin. lit. a şi d, respectiv:
1. Asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a
obligat.
Asociaţii societăţii cu răspundere limitată au obligaţia de a
vărsa integral la data constituirii sau cu ocazia majorării,
capitalul social subscris, astfel că dacă aportul este în numerar
acest caz de excludere nu îşi mai găseşte aplicabilitatea; dacă
aportul este în natură, se consideră că acestea sunt vărsate prin
transferarea drepturilor corespunzătoare şi prin predarea efectivă
către societate a bunurilor aflate în stare de utilizare.
Cazul reglementat de art. 222 alin. 1 lit a priveşte exclusiv
aducerea aportului, astfel că sfera analizei trebuie să nu
privească momentul asumării obligaţiei de a aduce aport, ci doar
faza executării; obligaţia de a aduce un aport are loc la
momentul constituirii, ori ulterior, al majorării capitalului social
şi este asumată de părţi fie chiar prin actul constitutiv, fie printr-
un act adiţional.
Textul de lege prevede obligativitatea punerii în întârziere a
asociatului. Prin punerea în întârziere, asociatul care întârzie să
depună aportul social este răspunzător de daunele pricinuite, iar
dacă aportul a fost stipulat în numerar, este obligat şi la plata
dobânzilor legale din ziua în care trebuia să facă vărsământul;
excluderea nu înlătură suportarea consecințelor întârzierii în
efectuarea aportului.
Nu se poate considera îndeplinită condiția punerii în
întârziere prin formularea cererii de chemare în judecată
întrucât textul prevede expres efectuarea unei notificări pentru a
aduce la cunoștința asociatului obligația de a aduce aportul, în
timp ce obiectul acțiunii îl constituie tocmai excluderea sa, iar
nu executarea obligației respective; legiuitorul a stabilit
necesitatea notificării asociatului, dând astfel posibilitatea
acestuia să-și îndeplinească cu bună-credință obligația fără a
suporta anumite consecințe juridice, sau, dimpotrivă, să poată
invoca punctul său de vedere.
Executarea obligației trebuie să fie efectivă, iar nu doar
formală, astfel că nu se poate susține că obligația de a aduce
aport a fost îndeplinită prin simpla înregistrare în bilanțul
contabil, ci numai aducerea efectivă la sediul societății a
bunurilor ce fac obiectul aportului în natură constituie o

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 42 din 62
executare a acestei obligații și care dă posibilitatea societății să
desfășoare activitatea comercială. De asemenea, bunul trebuie să
fie în stare de utilizare.
Obligaţia de a aduce aportul trebuie să fie asumată de
asociat, neputându-se asimila acestei situaţii cazurile de
majorare legală. Asumarea aportului trebuie să se facă de asociat
fie prin semnarea actului constitutiv cu ocazia înfiinţării
societăţii comerciale, fie ulterior prin semnarea actului adiţional
de majorare a capitalului social. Existenţa obligaţiei de a aduce
aport nu poate fi dedusă din alte acte juridice încheiate de
asociaţi în exercitarea activităţii, ci doar din dispoziţiile actului
constitutiv.
2.Asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii
sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în
folosul lui sau al altora.
​În primul rând, poate fi exclus doar acel asociat care este şi
administrator, condiţie logică odată ce numai această calitate
oferă mijloacele şi împrejurările necesare comiterii fraudei ori
folosirii semnăturii sociale sau a capitalului social.
​Textul de lege vizează trei ipoteze distincte: a) comiterea
unei fraude în dauna societăţii; b) folosirea semnăturii sociale în
folosul lui sau al altora; c) folosirea capitalului social în folosul
lui sau al altora.Cele trei situaţii sunt prevăzute alternativ, astfel
că pentru admiterea cererii de excludere este suficient a se
constata că sunt îndeplinite condiţiile uneia dintre ipoteze.
a) Prin fraudă în dauna societăţii se înţelege orice acţiune
sau omisiune intenţionată săvârşită de asociatul administrator,
indiferent dacă acesta are sau nu atribuţii de reprezentare şi
indiferent dacă prejudiciul condiţionat de lege se produce în
sfera gestiunii interne sau în sfera relaţiilor cu terţii, precum şi
indiferent dacă fraudarea are ca suport exercitarea atribuţiilor în
calitate de administrator sau exercitarea drepturilor şi
obligaţiilor societare în simpla calitate de asociat. Frauda poate
rezulta dintr-o acţiune, dar şi dintr-o inacţiune a asociatului
administrator în măsura în care acesta avea obligaţia de a acţiona
într-un anumit fel.
Frauda comisă de asociatul administrator trebuie să fie în
dauna societăţii (iar nu privitor la persoana asociaţilor fără
legătură cu această calitate), adică acesta în mod intenţionat a
prejudiciat interesele societăţii. Fapta administratorului nu
trebuie să aibă caracter de repetabilitate, fiind suficientă o
singură fraudă, însă cu condiţia că aceasta a creat un prejudiciu

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 43 din 62
societăţii.
Asociatul administrator trebuie să acţioneze cu intenţie în
producerea prejudiciului respectiv, astfel că eventualele
prejudicii, urmare a neglijenţei ori nepriceperii, nu constituie
motive de excludere.
În schimb, s-a apreciat că nu constituie fraudă în dauna
societăţii:
- faptele inerente activităţii unui administrator silit să-şi
realizeze atribuţiile în contextul atitudinii ostile a coasociaţilor,
care nu sunt urmare a culpei grave şi exclusive a acestuia
-neglijenţa, inabilitatea, dezinteresul în afaceri, atât timp cât
acestor fapte le lipseşte elementul voliţional care să permită
calificarea lor ca fiind un act de înşelăciune
- erorile în activitatea de gestiune
- simplul fapt al deţinerii calităţii de administrator la o societate
concurentă sau având acelaşi obiect de activitate nu constituie
motiv de excludere (ci doar motiv de revocare şi obligare la
daune)
- însuşirea unei sume de bani din contul societăţii atât timp cât
aceasta are la bază o operaţiune iniţială de creditare, astfel că
prin operaţiunea de creditare şi restituire nu s-a produs o daună
societăţii sau că suma a fost însuşită în folosul respectivului
asociat
- renunțarea asociatului de a mai îndeplini funcția de
administrator sau renunțarea la exercițiul acestei funcții
- neconvocarea adunării generale la cererea asociaților ori deși
ulterior administratorul a convocat adunarea acesta nu a
respectat ordinea de zi propusă de asociați, iar adunarea nu a
avut rezultatul scontat, fapta administratorului de a nu permite
efectuarea unui control general asupra evidențelor contabile și
gestiunii societății
​b) Folosirea semnăturii sociale în folosul lui sau al altora și
folosirea capitalului social în folosul lui sau al altora se trateaza
impreuna. Deși în doctrină s-a susținut că nu trebuie interpretată
noțiunea de capital social în sens restrâns și că în sfera de
aplicare a acestui text de lege ar intra și alte elemente ce țin de
esența persoanei juridice (firmă, emblemă, mărcile de fabrică și
comerț) constituind tot o utilizare a bunurilor societății, totuși
apreciem că folosirea noțiunii de ”capital social” nu este
întâmplătoare, iar folosirea bunurilor societății, corporale sau
incorporale, mobile sau imobile, va fi consideră motiv de
excludere în măsura în care s-a făcut în fraudarea societății ori în

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 44 din 62
interesul său sau al altora; nu putem considera că leguitorul s-a
referit la activul social care cuprinde bunuri corporale și
incorporale,creanțele etc, ci doar la capitalul social cu scopul de
a proteja aportul asociaților.

Î​ nalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că nu constituie


motiv de excludere neparticiparea asociatului la adunările
generale ale asociaţilor şi nici indiferenţa față de activitatea
societății, nefiind sancţionate cu excluderea. De asemenea,
renunţarea asociatului de a mai îndeplini funcţia de
administrator nu constituie motiv de excludere. Inactivitatea în
societate şi atitudinea de indiferenţă a unor asociaţi nu pot
constitui o cauză de excludere din societatea cu răspundere
limitată, refuzul acestor asociaţi de a conlucra la bunul mers al
societăţii atinge însăşi affectio societatis, astfel că poate
constitui doar o cauză de dizolvare a societăţii.
​Neînțelegeri grave între asociați: motiv de excludere sau de
dizolvare a societății? În mai toate cererile formulate în materia
supusă analizei se formulează și cereri reconvenționale fie tot de
excludere, fie de dizolvare a societății, instanțele urmând a
analiza temeinicia acestora pe baza probelor ce se administrează.
​Când neînţelegerile provocate de ambii asociaţi sunt grave
şi împiedică funcţionarea societăţii, semnificând dispariţia lui
affectio societatis, atunci acest lucru constituie motiv temeinic
de dizolvare şi nu de excludere. În schimb, în măsura în care
neînţelegerile sunt rezultatul atitudinii unuia dintre asociaţi,
soluţia excluderii se impune faţă de asociatul respectiv. Însă,
apreciem că motivul de excludere nu se regăsește în
neînțelegerile grave dintre asociați provocate de unul din
asociați, ci în faptele comise de acesta care pot fi încadrate la art.
222 alin. 1 lit d), odată ce am stabilit că sunt limitativ prevăzute
cazurile de excludere.
​Cazuri de inadmisibilitate a cererii de excludere.În cazul
în care societatea a fost dizolvată şi se află în lichidare, cererea
de excludere a unui asociat este inadmisibilă. Soluţia respingerii
ca inadmisibile a cererii de excludere subzistă şi în cazul în care
dizolvarea a avut loc în baza hotărârii adunării generale a
asociaţilor.
​Procedura excluderii. Soluționarea cererilor de excludere
este de competența exclusivă a instanțelor judecătorești , nefiind
posibilă soluționarea acestora pe calea arbitrajului ori să fie
dispusă de asociați prin hotărârea adunării generale a asociaților

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 45 din 62
chiar dacă se invocă un motiv legal de excludere, întrucât
această măsură cu caracter excepțional se dispune exclusiv pe
cale judecătorească, intervenția instanței garantând asociatului
exclus respectarea drepturilor sale. Competența teritorială este a
instanței locului unde societatea își are sediul principal, iar
competența materială revine tribunalului.
​Pentru promovarea acțiunii de excludere de către societate
este necesară hotărârea adunării generale a asociaților. Deși
acțiunea are un caracter social chiar și când este promovată de
un singur asociat, odată ce efectele în caz de admitere se
răsfrâng asupra tuturor asociaților și are ca scop protejarea
interesului social , totuși nu putem aprecia că acțiunea în
excludere poate fi promovată doar de administrator. Obligația
administratorilor este de a informa adunarea generală, aceasta
fiind cea care hotărăște promovarea acțiunii; asociații fiind
informați, chiar dacă adunarea nu hotărăște introducerea
acțiunii. Deși cu privire la cvorumul necesar adoptării unei astfel
de hotărâri s-a considerat că acesta trebuie să fie cel necesar
modificării actelor constitutive , adică votul tuturor asociaților,
mai puțin al asociatului în cauză, apreciem că votul nu trebuie să
fie cel necesar modificării actelor constitutive întrucât ceea ce se
votează nu este modificarea actului constitutiv, ci
doarformularea acțiunii și eventual desemnarea persoanei care
reprezintă societatea în respectivul proces. Apreciem că cererea
în anulare a hotărârii prin care s-a stabilit promovarea cererii de
excludere este inadmisibilă, motivul pentru care legiuitorul a
consacrat această inadmisibilitate a fost tocmai pentru a da
eficiență revocării ad nutum a administratorului fără a fi
necesară invocarea vreunui motiv și nici instanța să nu poată
cenzura aceste aspecte legate de oportunitatea revocării.
​Cazul societății cu răspundere limitată cu doi asociați.
În cazul în care cererea de excludere formulată de un asociat
este admisă, societatea se dizolvă întrucât urmare a exluderii
numărul asociaților s-a redus la unul singur. Se exceptează cazul
când asociatul rămas hotărăște continuarea societății sub forma
societății cu răspundre limitată cu asociat unic.
​Drepturile asociaţilor excluşi. Legea prevede că asociatul
exclus nu are dreptul la o parte proporţională din patrimoniul
social, ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea
acesteia. Împrejurarea că asociatul exclus a deținut un procent
din capitalul social nu-l îndreptățește la restituirea bunurilor din
patrimoniul social. Se pune întrebarea cine va fi obligat să

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 46 din 62
plătească drepturile asociaţilor excluşi: asociaţii rămaşi, având în
vedere că aceştia au dobândit părţile sociale ale asociaţilor
excluşi sau societatea (în ipoteza distribuirii părților sociale către
ceilalți asociați), având în vedere că asociaţii excluşi aveau, în
virtutea părţilor sociale ce le deţineau, un drept de creanţă faţă
de societate.
​Revocarea mandatului de administrator a asociatului
exclus. În cazul formulării unei cereri de excludere în temeiul
art. 222 alin. 1 lit d se impune a se lămuri regimul revocării
administratorului, fiind posibile mai multe situații: a) revocarea
imediat după ce asociații au aflat de fraudarea societății și
înainte de formularea cererii de excludere; b) formularea prin
cererea de excludere a unui capăt de cerere prin care se solicită
revocarea pârâtului din funcția de administrator; și c) revocarea
administratorului după rămânerea definitivă și irevocabilă a
hotărârii de excludere.
S-a apreciat că am fi în prezența unei revocări implicite a
administratorului de către adunarea generală ca și consecință a
măsurii de excludere pe motivul fraudării. Revocarea nu este
implicită, asociații rămași după excludere fiind obligați să
hotărască revocarea administratorului și efectuarea mențiunilor
corespunzătoare; evident că după pronunțarea hotărârii este fără
tăgadă că există un motiv de revocare, însă o astfel de condiție
nu este necesară atât timp cât revocarea este ad nutum. Pe de
altă parte, în multe din cererile de excludere se solicită ca odată
cu admiterea acţiunii să se dispună şi revocarea respectivului din
calitatea de administrator. Unele instanţe judecătoreşti au admis
astfel de cereri, însă soluţiile sunt criticabile odată ce revocarea
administratorilor este atributul exclusiv al adunării generale a
asociaţilor.
Suspendarea din funcţie a administratorului. În acest
context al analizării admisibilităţii cererii de revocare a
administratorului odată cu excluderea sa, dorim a analiza
admisibilitatea cererilor de suspendare din funcţia de
administrator. Deşi în cele mai multe cazuri instanţele de
judecată au respins astfel de cereri , totuşi le considerăm
admisibile în situaţia în care revocarea administratorului de către
adunarea asociaţilor nu este posibilă , iar acesta creează
prejudicii societăţii, împiedică funcţionarea acesteia.
Admiterea cererilor de suspendare a administratorului se
justifică context în care apreciem că se impune conturarea unei
practici judecătorești în acest sens. Este susţinută doar

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 47 din 62
admisbilitatea suspendării pe o perioadă vremelnică, respectiv
până la finalizarea litigiului ce are ca obiect excluderea; a admite
că nu este posibilă suspendarea înseamnă a nesocoti interesele
societății.
Efectele hotărârii judecătoreşti. Hotărârea definitivă de
excludere se va depune, în termen de 15 zile, la oficiul
registrului comerţului pentru a fi înscrisă, iar dispozitivul
hotărârii se va publica la cererea societăţii în Monitorul Oficial
al României. Asociatul exclus rămâne obligat faţă de terţi pentru
operaţiunile făcute de societate până în ziua rămânerii definitive
a hotărârii de excludere sau mai degraba, rămâne răspunzător
faţă de societate şi faţă de terţi până la momentul înregistrării
menţiunii în registrul comerţului.
Privitor la această răspundere a asociatului exclus apreciem
că privește doar pe asociații care răspund nelimitat și solidar
pentru obligațiile societății, textul de lege nefăcând o distincție
între aceștia și asociații care răspund limitat la capitalul social.
Asociatul exclus are dreptul la dividende și va suporta
pierderile până în ziua excluderii sale. Asociatul exclus nu are
dreptul la o parte proporțională din patrimoniul social, ci numai
la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia. În cazul
în care pasivul societății depășește activul, asociatul exclus nu
poate solicita vreo sumă de bani ca și drepturi cuvenite. În cazul
în care, dimpotrivă, societatea a avut beneficii dar exluderea s-a
dispus în temeiul art. 222 alin. 1 lit a, respectiv pentru
neaducerea aportului se pune întrebarea dacă acestui asociat
exclus i se cuvin anumite sume de bani în contextul în care nu
și-a respectat obligațiile asumate prin actul constituitiv și nu a
adus anumite bunuri ca aport, considerate esențiale pentru
desfășurarea activității și dobândirea calității de asociat.
Retragerea asociatului din societatea cu răspundere limitată
Noțiune. Pe durata funcționării societății cu răspundere
limitată asociații se pot retrage din societate stabilindu-se
totodată anumite drepturi cuvenite pentru părțile sociale
deținute. Retragerea unui asociat nu are ca efect dizolvarea
societății, ci doar modificarea actului constitutiv al societății.
Prin excepție, societatea se dizolvă dacă prin retragerea unuia
dintre asociați numărul asociaților s-a redus la unul singur, cu
excepția cazului în care asociatul rămas hotărăște continuarea
existenței societății sub forma societății cu răspundere limitată
cu asociat unic.

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 48 din 62
Retragerea a fost definită în doctrină ca fiind ieșirea
voluntară a unui asociat din societate, cu consecința încetării
calității de asociat sau ca o modalitate de părăsire a societății
complementară cesiunii. Rezultă așadar că retragerea este
urmare a voinței exclusive a asociatului ce dorește să părăsească
societatea; retragerea nu are un caracter sancționator precum
excluderea.
Retragerea se poate realiza fie pe cale convențională, fie pe
cale judecătorească. Aceasta nu este supusă unui termen,
asociații putând să se retragă pe cale convențională sau să
formuleze cerere de retragere pe cale judecătoarească până la
data la care se dizolvă societatea.
Natura juridică. Retragerea are o natură juridică de sine
stătătoare menită să asigure, alături de excludere, perenitatea
societăţii comerciale; retragerea este un caz special de
modificare a actului constitutiv. Retragere are o aplicare
generală, fiind efectul caracterului intuitu personae permiţând
menţinerea societăţii şi evitarea neînţelegerilor şi a dizolvării
societății, deşi în privinţa unuia dintre asociaţi affectio societatis
a dispărut.
În doctrină s-a apreciat că prin condiționarea retragerii de
anumite motive temeinice (când nu s-a realizat acordul
asociaților) implicit leguitorul a îmbrățișat o concepție
funcțională a acestei instituții juridice în consens cu concepția
instituțională a societăților comerciale, realizându-se astfel o
triplă protecție: în primul rând, asociatul este protejat față de
interesele asociaților majoritari; în al doilea rând, societatea este
protejată odată ce retragerea operează pe fondul unuor
neînțelegeri ca un substitut al dizolvării anticipate; în al treilea
rând, se realizează chiar o proecție a creditorilor.
Temenicia retragerii trebuie să fie analizată pe două
planuri: motivele asociatului și protecția societății. Retragerea
trebuie verificată în plan juridic, dar şi economic, al oportunităţii
unei astfel de retrageri.
Diferența dintre retragere și cesiunea de părți sociale.
Retragerea are ca efect principal pierderea calității de asociat.
Retragerea nu se confundă cu cesiunea de părți sociale și nici nu
se suprapune cu aceasta; în cazul cesiunii, părțile sociale se
transmit între asociați sau către persoane din afara societății, în
timp ce efectele retragerii se produc între asociatul retras și
societate chiar și în situația în care aceasta se realizează prin
consimțământul asociaților.

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 49 din 62
Cazuri. Potrivit art. 226 alin. 1 asociatul se poate retrage
din societate:
a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv :
Leguitorul a dat posibilitate asociaților să stabilească dintr-
un început și cazurile în care un asociat se poate retrage,
făcându-se sub acest aspect o aplicare deplină a principiului
libertății actelor juridice.Asociații trebuie să menționeze expres
cazurile și condițiile în care un asociat se poate retrage, nefiind
suficient să fie prevăzut în actul constitutiv în mod generic
dreptul de retragere.
Trecând la analiza posibilelor clauze de retragere, reținem
de principiu că acestea trebuie să conțină elemente clare de
identificare a cazurilor de retragere.Așadar, nu constituie caz de
retragere clauza din care rezultă generic dreptul de retragere,
întrucât textul de lege recunoaste posibilitatea, dar numai în
anumite cazuri identificate de asociați; nu trebuie să confundăm
dreptul de retragere cu cazurile ce permit exercitarea acestui
drept. În măsura în care actul constitutiv conține astfel de cazuri
se impune a se stabili dacă cererea de retragere trebuie
justificată. Aceste clauze, atâta timp cât conțin expres un anume
caz, respectiv o anumită situație considerată de asociați ca fiind
suficientă pentru retragere, implicit aceasta trebuie să fie
dovedită.
Asociații pot să limiteze temporal exercitarea dreptului de
retragere: spre exemplu, asociații să nu se poată retrage în primii
ani de la înființarea societății, clauză ce se justifică prin nevoia
de a asigura societății un timp suficient pentru dezvoltarea
activității comercială. Tot din perspectiva limitării în timp,
asociații pot să stabilească că acesta nu se poate exercita în cazul
în care în anul anterior formulării cererii de retragere societatea
a înregitrat pierderi.
În afara cazurilor de retragere, asociații pot să stabilească și
o procedură de retragere. În acest sens, se poate institui un
termen rezonabil calculat de la data formulării cererii de
retragere menit să permită stabilirea drepturile ce se cuvin (fie
prin acordul părților, fie prin efectuarea unei expertize) și de a
da posibilitate asociaților să identifice sursele financiare pe care
societatea trebuie să le achite asociatului ce dorește să retragă.
Chiar dacă asociatul trebuie să-și manifeste intenția de
retragere fie scris printr-o notificare scrisă adresată celorlalți
acționari, fie verbal cu ocazia adunării generale a asociaților și
consemnată în procesul verbal al ședinței, totuși nu apreciem că

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 50 din 62
simpla afirmare a intenției este suficientă în lipsa exprimării
acordului și de către ceilalți asociați. Așadar, în acest caz de
retragere este nevoie de acordul celorlalți asociați, iar în cazul în
care aceștia refuză asociatul ce dorește retragerea are deschisă
calea acțiunii judecătorești. Pentru a fi apreciată ca temeinică
acțiunea se impune ca asociatul să facă dovada că a adus la
cunoștința celorlalți asociați intenția de retragere și a indicat
cazul de retragere conform actului constitutiv, iar aceștia nu au
fost de acord cu retragerea sau pur și simplu nu s-au exprimat
față de această intenție de retragere.
b) cu acordul tuturor celorlalți asociați :
Asociații în virtutea libertății de voință au posibilitatea să
modifice actul constitutiv (mutuo consensu, mutuo dissensu),
căci un contract se modifică sau încetează numai prin acordul de
voință al părților ori din cauze autorizate de lege. Retragerea se
poate realiza prin acordul părților chiar și în situația în care în
actul constitutiv au fost prevăzute cazuri de retragere și nu se
află în nici unul din respectivele cazuri.
Asociatul care se retrage poate să-și exprime această
intenție în mod formal printr-o adresă/notificare transmisă
societății sau direct asociaților. Simpla voință a tuturor
asociaților reflectată în hotătârea AGA este suficientă, nefiind
necesară pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se
dispună retragerea ; adunarea generală apreciază doar
oportunitatea retragerii nefiind obligată să-și motiveze
hotărârea.Privitor la situația în care asociații sunt de acord cu
retragerea apreciem că toți trebuie să-și exprime acordul prin
semnarea hotărârii AGA, inclusiv asociatul care se retrage, căci
numai astfel se realizează o modificare a acordului inițial
reflectat în actul constitutiv.
c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu
se realizează acordul unanim asociatul se poate retrage pentru
motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului, supusă
numai recursului, în termen de 30 zile de la comunicare.
Două ar fi ipotezele în care asociatul care dorește să se
retragă formulează acțiune judecătorească. Prima ipoteză este
aceea în care reclamantul solicită instanței de judecată doar să
constate retragerea întrucât, deși asociații au fost de acord cu
retragerea, voință materializată în hotărârea adunării generale,
ulterior nu se semnează actul adițional, respectiv actul
constitutiv rescris. A doua ipoteză este cea în care nu s-a realizat
acordul tuturor asociaților și nici nu există clauze de retragere,

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 51 din 62
ipoteză în care instanța dispune retragerea reclamantului din
societate sau, așa cum s-a precizat în doctrină ”încuviințează
retragerea” ori ”autorizează retragerea”.
În aprecierea temeniciei motivelor de retragere s-au
conturat două concepții: una subiectivă care ține cont de
interesele personale ale asociatului fără a avea relevanță efectele
negative asupra societății și alta, obiectivă, care se axează pe
evitarea disfuncționabilităților pentru a menține strucura
societară (cazurile de abuz de majoritate, imposibilitatea luării
unor hotărâri în adunarea generală etc.).
Efectele retragerii din societate :
a) pierderea calității de asociat și a drepturilor ce derivă din
această calitate;
​Stabilirea momentului piederii calității de asociat este
foarte importantă din perspectiva stabilirii drepturilor ce se
cuvin asociatului retras.Dacă în cazul retragerii în temeiul art.
226 alin. 1 lit. c asociatul pierde această calitate la momentul la
care hotărârea judecătorească devine definitivă și irevocabilă, în
cazul prevăzut de art. 226 alin. 1 lit. b momentul este cel al datei
la care s-a luat hotărârea adunării generale a asociaților. În fine,
în cazul prevăzut de art.226 alin. 1 lit.a momentul este cel a
formulării cererii de retragere prin care se indică respectivul caz
de retragere.
​Odată cu pierderea calității de asociat pierde și drepturile ce
rezultă din această calitate, respectiv dreptul de a participa la
adunările generale și de a vota, dreptul la informare, dreptul la
dividende etc. De asemenea, odată cu pierderea calității de
asociat pierde calitatea de titular al părților sociale.
​În măsura în care retragerea este judiciară, așa cum am
precizat și mai înainte, instanța judecătorească va dispune prin
aceeași hotărâre, și cu privire la structura participării la capitalul
social al celorlalți asociați. În doctrină s-a apreciat că atât timp
cât legea nu prevede o soluție sub acest aspect, instanța de
judecată va avea în vedere voința asociaților rămași, urmând ca
părțile sociale să fie redistribuite. În lipsa unui acord,
redistribuirea părților sociale ale asociatului retras se va face
proporțional cu cota deținută înainte de retragere.
b) asociatului retras i se cuvin anumite drepturi pentru părțile
sale sociale;
​Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părțile sale
sociale, se stabilesc prin acordul asociaților ori de către un
expert desemnat de aceștia sau, în caz de neînțelegere, de

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 52 din 62
tribunal. Folosirea criteriilor prevăzute de lege pentru stabilirea
drepturilor asociatului exclus reprezintă cea mai bună soluție
pentru determinarea de către instanță a drepturilor cuvenite
asociatului retras din societate.
​Stabilirea drepturile cuvenite asociatului retras și achitarea
acestora se poate realiza în natură prin transmiterea unor bunuri
din patrimoniul societății sau în bani. De precizat că debitoare
este societatea, astfel că acordul trebuie să se realizeze între
societatea reprezentată prin administratori și asociatul retras.
​În măsura în care asociații nu reușesc stabilirea pe cale
convențională a drepturilor cuvenite, acestea urmează a fi
stabilite pe cale judecătorească. Drepturile asociatului retras se
calculează raportat la valoarea reală a activelor la data
retragerii.De asemenea, asociatul retras are dreptul la beneficii,
calculate până la data retragerii. Raportat la conținutul acestor
drepturi în doctrină s-a apreciat că acestea se referă la dividende
și patrimoniul societății. Stabilirea drepturilor asociatului retras
se pot face și printr-o cerere separată pe calea unei acțiuni în
constatare întemeiată.

ACŢIUNEA ÎN ANULARE ŞI ACŢIUNEA ÎN CONSTATAREA


NULITĂŢII ABSOLUTE A HOTĂRÂRILOR ADUNĂRII GENERALE A
ACŢIONARILOR.
SUSPENDAREA EXECUTĂRII ACESTORA

​ rincipiu. Hotărârile luate de adunarea generală a


P
acţionarilor în limitele legii sau actului constitutiv sunt
obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare
sau au votat contra.
​Acest principiu are la bază manifestarea de voinţă a
acţionarilor în cadrul adunării generale ca urmare a exercitării
dreptului de vot de către cei prezenţi. Voinţa societăţii este
rezultatul voinţelor individuale ale acţionarilor exprimate în
adunarea generală pe baza majorităţii de voturi, dar diferă de
acestea din urmă, nefiind un simplu cumul aritmetic al voinţelor
individuale .
​Formarea voinţei societăţii este rezultatul aplicării
principiului majorităţii în adunarea generală, astfel că voinţa
societăţii, într-un anumit moment, este dată de acţionarii ce deţin
majoritatea în acel moment.
​Poate societatea să constate ea însăşi nulitatea unei

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 53 din 62
hotărâri A.G.A.?
Plecând de la ideea că hotărârile AGA sunt acte de voinţă
internă, în doctrină s-a susţinut că acestea pot fi revocate sau
modificate oricând de către adunarea generală sub condiţia
respectării drepturilor terţilor dobândite de aceştia între timp, pe
baza hotărârii adunării care a fost pusă în executare conform
legii.
Astfel, trebuie făcută distincţie între executarea sau nu a
hotărârii A.G.A. Hotărârile A.G.A. nu vor putea fi executate mai
înainte de aducerea la îndeplinire a formalităţilor de publicitate
pentru a fi opozabile terţilor. Din analiza acestui text de lege,
rezultă că singura posibilitate a societăţii în sensul "revocării"
propriei hotărâri este de a nu da curs formalităţilor de
publicitate.
În concluzie, sub acest prim aspect, considerăm că puterea
de anulare de către societate a propriei hotărâri este indirectă,
prin neefectuarea formalităţilor de publicitate, astfel că terţii nu
pot fi afectaţi în nici un fel.
Cu totul alta este situaţia ulterioară îndeplinirii
formalităţilor de publicitate necesare opozabilităţii terţilor.
Astfel, considerăm că societatea nu poate să-şi anuleze propriile
hotărâri după efectuarea formalităţilor de publicitate , reţinând
ca argumente:
a) art.132 alin.2 care prevede că hotărârile adunării
generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în
justiţie;
b) menţinerea securităţii raporturilor juridice de drept
comercial are la bază instituţia aparenţei. Celeritatea
operaţiunilor juridice face imposibilă verificarea constantă,
corectă şi completă a datelor necesare încheierii unei operaţiuni
comerciale, motiv pentru care legiuitorul a dat consistenţă
instituţiei aparenţei în materia dreptului comercial, tocmai
pentru protejarea terţilor;
c) scopul instituirii obligativităţii formalităţilor de
publicitate a hotărârilor A.G.A. pentru a le face opozabile
terţilor a fost tocmai de a da acest caracter irevocabil;
Obiectul acţiunii în anulare. Hotărârile adunării generale
contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie de
oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea
generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze
aceasta în procesul-verbal al şedinţei. Aşadar, pot constitui
obiectul acţiunii numai hotărârile adunărilor generale ale

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 54 din 62
societăţilor comerciale.
Nu pot face obiectul unei astfel de acţiuni hotărârile
adoptate de societăţile create de fapt sau hotărârile adoptate de
asociaţii ce au încheiat un contract de asociere în participaţie,
întrucât acestea nu au personalitate juridică.
Calitate procesuală activă. Pentru stabilirea persoanelor
care au calitate procesuală activă, trebuie făcută distincţia între
acţiunea în anulare şi acţiunea în constatarea nulităţii absolute.
În cazul acţiunii în anulare, calitate procesuală activă o au
doar acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau
care au fost prezenţi şi au votat contra şi au cerut să se insereze
aceasta în procesul-verbal al şedinţei.
În privinţa acţiunii în constatarea nulităţii absolute, acţiunea
poate fi formulată şi de orice persoană interesată.Soluţia se
justifică având în vedere că nulitatea priveşte nerespectarea unor
dispoziţii de ordine publică, dar şi o interpretare semantică a
textului de lege, care prevede că acţiunea poate fi formulată "şi
de orice persoană interesată". Folosindu-se conjuncţia "şi",
considerăm că alte persoane interesate nu pot fi decât acţionarii
excluşi de alineatul 2 al art.132.Această persoană, chiar dacă
este terţ, trebuie să justifice un interes. Din acest motiv un terţ
nu va putea formula acţiune invocând ca motiv nerespectarea
formalităţilor de convocare.
În privinţa calităţii procesuale active a membrilor
consiliului de administraţie, respectiv a membrilor consiliului de
supraveghere, art.132 alin.4 prevede imperativ că aceştia nu pot
ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din
funcţie.
Avându-se în vedere dispoziţiile art.132 alin.6 potrivit
cărora dacă hotărârea este atacată de toţi membrii consiliului de
administraţie, respectiv ai directoratului, societatea va fi
reprezentată în justiţie de persoana desemnată de preşedintele
instanţei dintre acţionarii ei(singurii care au calitate procesuală
activă de a formula acţiune în anulare sunt doar acţionarii).
Dreptul de a ataca hotărârile A.G.A. decurge din calitatea de
acţionar.
De asemenea, nici cenzorii (care nu sunt acţionari) nu pot
formula acţiune în anulare, ci doar acţiune în constatarea
nulităţii în măsura în care justifică un interes. Legiuitorul a
stabilit mijloacele pe care le au cenzorii la îndemână în cazurile
în care constată încălcări ale legii sau ale actului constitutiv,
anume doar de informare a administratorilor sau a adunării

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 55 din 62
generale a acţionarilor.
Revenind la calitatea procesuală a terţilor credem că se
impune şi stabilirea legăturii acţiunii în nulitate. S-ar putea
susţine la prima vedere, având în vedere posibilitatea
suprapunerii în unele situaţii a condiţiilor cerute de fiecare din
cele două categorii de acţiuni, faptul că nici creditorii sociali şi
nici alte persoane prejudiciate prin hotărâri ale acţionarilor nu
pot formula acţiune în anulare a unei hotărâri privitoare la
modificarea actului constitutiv.Credem că legătura între cele
două dispoziţii legaletrebuie interpretată în sensul că terţii pot
formula acţiune în constatarea nulităţii absolute ori de câte ori
justifică un interes, dar pot face şi opoziţie împotriva acelor
hotărâri care îi prejudiciază, având în vedere că există hotărâri
A.G.A. legale sau conforme cu actul constitutiv, cu privire la
care nu pot fi invocate motive de nulitate, dar care, totuşi,
prejudiciază pe terţi.
Anularea unei decizii a consiliului de administraţie.
Formularea unei acţiuni în constatarea nulităţii absolute a unei
decizii a consiliului de administraţie este inadmisibilă, chiar
dacă aceasta este nelegală şi nestatutară, întrucât o astfel de
posibilitate nu este reglementată de Legea nr.31/1990 ca în cazul
hotărârilor AGA.
În cazul unor decizii nelegale sau nestatutare, competentă
în acest sens este AGA în baza care are atribuţii în sensul
controlului gestiunii administratorilor. Pe de altă parte, se are în
vedere şi principiul simetriei juridice, anume că dacă AGA
numeşte administratorii şi îi revocă, tot AGA poate anula actele
emise de aceştia. De asemenea, tot AGA are atribuţia de a
suspenda producerea efectelor deciziei consiliului de
administraţie.
Excepţie legală. Aşa cum am precizat, excepţie fac
deciziile consiliului de administraţie adoptate în temeiul art.114,
care pot fi atacate direct în justiţie.Însă aceasta nu înseamnă că
un administrator care este şi acţionar, dacă nu a participat la
luarea deciziei respective, nu poate formula acţiune în anulare .
El nu a pierdut dreptul de a ataca decizia datorită faptului că este
administrator, ci dimpotrivă are acest drept pentru că este
administrator şi neparticipând la luarea deciziei cu ocazia
întrunirii consiliului de administraţie şi-a păstrat dreptul de a
ataca decizia. Pentru aceleaşi argumente şi acţionarul care este şi
administrator, chiar dacă a participat la luarea deciziei
consiliului, dar a votat împotrivă, are dreptul să formuleze

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 56 din 62
acţiune în anulare. Acest drept derivă din calitatea de acţionar.
Cauzele de nulitate. Aspecte generale. Regimul juridic al
nulităţii hotărârilor adunării generale nu este clar definit, în
special cu privire la cazurile de nulitate absolută şi de nulitate
relativă, neprevăzându-se însă un criteriu specific de distingere
între cele două nulităţi.Necesitatea unei astfel de distincţii clare
rezultă şi din unele texte de lege şi unele opinii ale doctrinei sau
practicii judecătoreşti, toate acestea conturând existenţa unor
breşe sau contradicţii la regimul juridic al nulităţii absolute,
sancţiune ale cărei consecinţe trebuie să fie invariabile.
Caracterul social al acţiunii în anulare. Acţiunea în
anulare are un caracter social, întrucât chiar dacă este promovată
doar de un acţionar, efectele – în cazul în care se admite şi
hotărârea rămâne irevocabilă – se răsfrâng asupra tuturor
acţionarilor, societatea fiind obligată să ia o nouă hotărâre cu
respectarea dispoziţiilor sau drepturilor încălcate.
Chiar dacă prin promovarea acţiunii reclamantul urmăreşte
şi un interes personal, totuşi se recunoaşte caracterul social al
acţiunii în anulare, avându-se în vedere scopul formator în
realizarea unei voinţe conforme cu legea şi actul constitutiv.
Control de legalitate versus control de oportunitate.
Se consideră că prin promovarea unei acţiuni în anulare se
realizează un control de legalitate, dar nu şi un control de
opozabilitate, întrucât în acest ultim caz instanţa ar interveni în
funcţionarea societăţii în locul organelor sale, ceea ce este
inadmisibil , cu toate că se recunoaşte ca motiv de nulitate
relativă luarea unei hotărâri împotriva interesului social, prin
deturnarea funcţiei sociale a votului adunării.
Teoria apreciativă. Potrivit acestei teorii, hotărârea nu va fi
anulată dacă se constată că după scăderea voturilor nule se
obţine un număr de voturi suficient pentru întrunirea cvorumului
minim necesar în acel caz. Se observă că această teorie este
aplicabilă doar în cazul în care motivul de nulitate priveşte doar
modul de exprimare a votului de către un acţionar, nu şi în cazul
în care nulitatea priveşte convocarea şi desfăşurarea adunării.
Instanţa de judecată, pe baza puterii de apreciere, trebuie să
stabilească dacă neregularitatea sau nelegalitatea poate avea o
influenţă asupra hotărârii luate. Evident că proba cade în sarcina
reclamantului, care trebuie să dovedească posibila influenţă.
Folosirea unui calcul aritmetic este suficient în anumite cazuri
pentru a stabili dacă există sau nu o influenţă.
Excepţii ale aplicării teoriei apreciative. Conturarea

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 57 din 62
acestor excepţii dovedeşte că se impune ca instanţa să
depăşească simplul calcul aritmetic şi să stabilească dacă şi în ce
măsură neregularitatea sau nelegalitatea a avut o influenţă
asupra hotărârii luate.Cu titlu de exemplu, considerăm că sunt
excepţii ale aplicării unei astfel de teorii : existenţa unei intenţii
frauduloase în momentul exercitării votului, abuzul de
majoritate, cazurile în care chiar legea prevede nulitatea absolută
sau, dimpotrivă, nu prevede nici o sancţiune.
Criteriul clasificării. Greutatea distincţiei între cazurile de
nulităţi absolute şi cele relative este în cazul dispoziţiilor legale
care nu indică natura nulităţii. Criteriul folosit în doctrina clasică
este cel al naturii interesului protejat de dispoziţia legală în
cauză: nulitatea absolută când interesul protejat este de ordine
publică şi nulitatea relativă când interesul protejat este personal.

Nulităţi absolute exprese:


a) reprezentarea acţionarilor de către membrii consiliului de
administraţie, directori, respectiv membrii directoratului şi ai
consiliului de supraveghere ori funcţionari ai societăţii în
adunările generale, dacă fără votul acestora nu s-ar fi adoptat
hotărârea respectivă
b) majorarea capitalului social fără acordarea dreptului de
preferinţă acţionarilor existenţi
c) împiedicarea accesului unui acţionar ce îndeplineşte
condiţiile legii de a participa la adunarea generală a acţionarilor
unei societăţi tranzacţionate pe o piaţă reglementată
Nulităţi absolute virtuale:
a ) nerespectarea dispoziţiilor privitoare la convocarea şi
desfăşurarea adunării generale.
Considerăm că sancţiunea nulităţii absolute intervine în
următoarele cazuri exemplificative:
- adunarea nu se ţine la sediul societăţii sau în locul indicat
în actul constitutiv ori în localul indicat în convocator
- nepublicarea convocatorului în Monitorul Oficial al
României şi într-unul din ziarele de largă răspândire din
localitatea în care se află sediul societăţii sau din cea mai
apropiată localitate; de asemenea, adunarea generală convocată
prin fax este lovită de nulitate absolută
- nerespectarea termenului pentru întrunirea adunării,
respectiv minim de 30 zile calculat de la data publicării
convocării în Monitorul Oficial al României

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 58 din 62
- nu sunt întrunite condiţii de cvorum pentru prezenţă sau
pentru deliberare
- nu sunt respectate termenele de întrunire pentru prima sau
a doua adunare
- neîntocmirea de către secretari a listei de prezenţă a
acţionarilor, cu indicarea capitalului social pe care îl reprezintă
fiecare şi neîntocmirea, când este cazul, a procesului verbal de
către cenzori pentru constatarea numărului de acţiuni
- nu s-a încheiat un proces-verbal al şedinţei
- încălcarea dispoziţiilor privitoare la votul secret în cazul
alegerii şi revocării membrilor consiliului de administraţie,
respectiv a membrilor consiliului de supraveghere şi a
cenzorilor/auditorilor interni, precum şi în cazul hotărârilor
privitoare la răspunderea membrilor organelor de administrare,
de conducere şi de control ale societăţii
- sunt dezbătute şi votate aspecte ce nu au fost menţionate
în convocator
- majorarea capitalului social fără a se acorda acţionarilor
posibilitatea exercitării dreptului de preferinţă de cel puţin o
lună
- în cazul în care atribuţii ale A.G.A. ordinare au fost
hotărâte de A.G.A. extraordinară şi invers.
b) hotărârile contrare ordinii publice şi bunelor moravuri
Cazuri de nulitate relativă
​- când hotărârea a fost luată cu votul unui acţionar al
cărui consimţământ a fost viciat
​- când hotărârea este luată de acţionari care nu au
capacitate legală sau care nu au fost reprezentati legal
​- când hotărârea este contrară intereselor societăţii
​- când au fost încălcate dispoziţii speciale ale actului
constitutiv, altele decât cele care atrag nulitatea absolută.
Nulitate totală şi nulitate parţială.
Deşi art.132 nu prevede expres nici o referire la întinderea
efectelor nulităţii, totuşi o astfel de interpretare se impune în
funcţie de motivul invocat.Această interpretare o impune chiar
legiuitorul, criteriul cantitativ facând diferenţa între nulitatea
totală şi nulitatea parţială.În concluzie, vom fi în prezenţa unei
nulităţi totale a hotărârii A.G.A. ori de câte ori motivul
influenţează toate punctele hotărâte (spre exemplu,
nerespectarea dispoziţiilor privitoare la publicitatea convocării),
tot astfel vom fi în prezenţa unei nulităţi parţiale când efectele
motivului invocat se răsfrânge doar asupra unor aspecte din

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 59 din 62
hotărârea atacată.
Cazuri de încălcarea a Legii nr.31/1990 care nu atrag
nici nulitatea absolută, nici nulitatea relativă :
- când acţionarul deşi are într-o anumită operaţiune, fie
personal, fie ca mandatar, un interes contrar aceluia al societăţii,
trebuie să se abţină de la deliberări; într-un astfel de caz
acţionarul vinovat de încălcarea acestor dispoziţii este
răspunzător de daunele produse societăţii, dacă fără votul său nu
s-ar fi obţinut majoritatea cerută.
- când dreptul de vot este cedat, sancţiunea nulităţii
absolute nu vizează hotărârea adunării, ci priveşte convenţia prin
care s-a hotărât exercitarea într-un anumit fel a votului.
Termen. Acţiunea în anulare se formulează în termen de 15
zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României.
Termenul de 15 zile este un termen de prescripţie extinctivă.
Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune
este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de orice
persoană interesată.Totuşi, acţiunea în anulare poate fi introdusă
şi înainte de publicarea hotărârii adunării generale, neexistând
raţiuni pentru respingerea acesteia ca prematur introdusă .
Acţionarul nu trebuie să justifice un interes, prezumându-se
existenţa acestuia, astfel că momentul naşterii dreptului la
acţiune este momentul la care a aflat de existenţa hotărârii, iar
dacă a fost prezent la adunare, momentul este chiar data la care
s-a luat hotărârea.
În privinţa terţilor care justifică un interes poziţia noastră
este identică, anume chiar dacă hotărârea A.G.A. nu s-a publicat
aceştia pot să formuleze acţiune în nulitate. Nerespectarea
termenului de 15 zile pentru depunere la oficiul registrului
comerţului, nu poate fi opusă terţilor care au aflat de hotărârea
respectivă care îi prejudiciază.
Competenţa.Acţiunea se va introduce la tribunalul în a
cărui rază teritorială îşi are sediul societatea. Competenţa este
una absolută, iar litigiul nu poate fi soluţionat pe calea
arbitrajului, chiar dacă există convenţie arbitrală în acest sens.
Procedură.Cererea se va soluţiona în contradictoriu cu
societatea, reprezentată prin administratori, in camera de
consiliu.
Dacă hotărârea este atacată de toţi administratorii,
societatea va fi reprezentată în justiţie de persoana desemnată de
preşedintele instanţei dintre acţionarii ei, care va îndeplini
mandatul cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 60 din 62
convocată în acest scop va alege altă persoană.
Dacă au fost introduse mai multe acţiuni în anulare, ele pot
fi conexate.
Hotărârea. Hotărârea definitivă de anulare va fi
menţionată în registrul comerţului şi publicată în Monitorul
Oficial al României. De la data publicării, ea este opozabilă
tuturor acţionarilor. Aşadar, admiterea acţiunii chiar la cererea
unui singur acţionar profită tuturor acţionarilor.Deşi Legea
nr.31/1990 nu prevede efectele hotărârii faţă de terţi, doctrina
apreciaza că drepturile dobândite de terţii de bună-credinţă în
baza hotărârii A.G.A. anulate, se menţin.
Suspendarea executării hotărârii A.G.A.
Odată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate
cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea
executării hotărârii atacate.
Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate obliga pe
reclamant la o cauţiune. De obicei reclamantul este obligat la o
astfel de plată atunci când nelegalitatea hotărârii nu este
evidentă sau cu scopul de "a frâna cererile temerare" . Pe de altă
parte, plata cauţiunii are rolul de a garanta acoperirea
prejudiciului cauzat societăţii în cazul în care acţiunea în anulare
este respinsă.
Admiterea cererii de suspendare trebuie să fie consecinţa
cercetării condiţiilor generale de admisibilitate ale ordonanţei
preşedinţiale, dar şi a condiţiilor generale de exercitare a
acţiunii, respectiv calitate, capacitate, interes.În primul rând,
reclamantul trebuie să dovedească urgenţa, a cărei existenţă se
apreciază la momentul pronunţării hotărârii de suspendare, iar în
al doilea rând trebuie analizată aparenţa dreptului
reclamantului.
Măsura suspendării este provizorie, ea putând să producă
efecte cel mult până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare.
Considerăm că sunt motive de respingere a cererii de
suspendare:
1)acţiunea în anulare este inadmisibilă
2) acţiunea în anulare este tardiv formulată
În soluţionarea cererii de suspendare trebuie avut în vedere
şi motivul de anulare invocat de reclamant, respectiv dacă
nulitatea este totală sau parţială. Cu alte cuvinte trebuie să existe
o corespondenţă directă între dispoziţia încălcată, interesul
ocrotit şi partea din hotărâre luată cu această încălcare. Nulitatea
parţială trebuie înţeleasă în sens cantitativ.

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 61 din 62
Cererea de suspendare se judecă în camera de consiliu în
contradictoriu cu societatea.
Împotriva ordonanţei de suspendare se poate face numai
apel în termen de 5 zile de la pronunţare dacă s-a dat cu citarea
părților, și de la comunicare dacă s-a dat fără citarea părților. O
problemă ce impune o analiză aparte este legată de
admisibilitatea cererii de suspendare formulată de
administratorul revocat printr-o hotărâre A.G.A.În primul rând,
se pune întrebarea dacă există temei pentru o astfel de cerere de
suspendare şi în cazul societăţilor cu răspundere limitată.
Atât timp cât administratorii, respectiv membrii consiliului
de supraveghere nu mai au calitatea să formuleze acţiune în
anulare, nu mai poat formula nici cerere de suspendare a
executării hotărârii AGA, o astfel de cerere fiind inadmisibilă,
instanţa de judecată trebuia să respingă cererea de suspendare.

50

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/46057477_2273742049…h=c18a73a99c1f971ef173d0b06d7250b3&oe=5BF0D0B2&dl=1 16.11.2018, 21H50


Pagina 62 din 62