Mașini și utilaje în acvacultură

ÎNDEPĂRTAREA MECANIZATĂ
A VEGETAŢIEI ACVATICE

Pe lângă avantajele pe care le are vegetaţia acvatica intr-un bazin piscicol, in

cazul dezvoltării ei excesive, produce daune însemnate. Dintre acestea menţionam:
În cazul vegetaţiei emerse:
- sărăcirea solului si apei in săruri biogene;
- îngreunează mult pescuitul de recolta in cazul bazinelor ce nu
pot fi golite complet de apa;
- accelerează colmatarea fundului bazinului;
- împiedica pătrunderea căldurii si luminii solare având ca urmare
o slaba dezvoltare a hranei peştilor;
- reduce eficacitatea îngrăşămintelor.
În cazul vegetaţiei submerse:
- împiedica dezvoltarea organismelor bentonice;
- îngreunează pescuitul de recolta;
- adăposteşte larve de insecte consumatoare de puiet;
- contribuie la creşterea cantităţilor de substanţe organice din apa.
În cazul vegetaţiei plutitoare:
- prin acoperirea suprafeţei apei, împiedica pătrunderea luminii si
căldurii precum si aerarea apei, făcând neproductiv fundul
bazinului;
- împiedica buna circulaţie a apei;
- obturează grătarele instalaţiilor de evacuare a apei;
- favorizează atacul puietului de către duşmani.
Pentru toate categoriile de vegetaţie, dezvoltarea excesiva duce la un deficit
de oxigen in lunile calde in zorii zilelor.
Având in vedere cele mai de sus, se considera ca intr-un bazin, vegetaţia
acvatica nu trebuie sa ocupe o suprafaţa mai mare de cea 20%, suprafaţa in care
vegetaţia nu trebuie sa se dezvolte prea mult.
De aceea, este necesar sa se urmărească permanent dezvoltarea vegetaţiei
acvatice, sa se prevină dezvoltarea ei excesiva si sa se îndepărteze acolo unde
este abundenta.
Combaterea vegetatiei acvatice dezvoltate un exces se realizeaza prin trei
metode: chimica, mecanica si biologica.

Page 1
 Mașini și utilaje în acvacultură

Metoda chimica se refera la folosirea unor ierbicide in anumite doze dar

nu este recomandata pentru ca aceste substante au un efect remanent si urme din
ele se vor gasi in carnea de peste si aceasta va avea un gust neplacut.
Metoda mecanica se aplica pentru combaterea vegetatiei emerse si se
realizeaza prin cosirea vegetatiei de 2-4 ori pe sezon. După cosire vegetatia
trebuie sa fie scoasa din bazin si nivelul apei din bazin trebuie sa creasca pana
ce adincimea apei ajunge la 1m. Dezavantajul metodei consta in costurile legate
de manopera.
Metoda biologica consta in introducerea in cultura a speciilor de pesti
fitofagi (singer si cosas) care vor consuma primul algele fitoplanctonice si al
doilea vegetatia emersa si submersa ducand la realizarea unor productii
suplimentare de peste si asociata cu metoda mecanica duce in 2-3 ani la
disparitia vegetatiei.
Metode de combatere a algelor. Fenomenul de inflorire a apei se poate
evita prin mentinera unui debit de alimentare continuu. Daca fenomenul se
manifesta, combaterea algelor se face prin folosirea sulfatului de cupru (piatra
vanata) in doza de 0.5-1g/mc apa. Eficienta tratamentului este cu atat mai mare
cu cat temperatura apei este mai crescuta si sa nu se faca la temperaturi mai mici
de 16°C. Metoda consta in introducerea cantitatii necesare de sulfat de cupru
intru-un saculet care apoi se ataseaza, fixandu-se bine, de un ghionder la pupa
unei barci si este purtata apoi la suprafata apei pana la dizolvarea substantei.
Aceasta operatiune este recomandat sa se faca in prezenta unui specialist pentru
ca o cantitate mai mare de sulfat de cupru sau o distribuire defectuoasa poate fi
toxica pentru pesti.

In funcţie de natura vegetaţiei acvatice, metodele de combatere-recoltare

diferă.
In cazul vegetaţiei dure combaterea se poate face in doua situaţii si anume:
- când bazinul este inundat;
- când bazinul este fără apa.
Împiedicarea dezvoltării vegetaţiei acvatice in cazul bazinelor acoperite cu
apa se face prin cosirea ei de 2-4 ori intr-o perioada vegetativa - la 10-12 cm
sub nivelul apei sau de la fund când este posibil, ultima cosire urmând a fi făcuta
înaintea perioadei de înflorire pentru a împiedica înmulţirea. Cosirea repetata si
sub nivelul apei se face pentru a îngreuna acţiunea frunzelor de a produce hrana si
de a determina epuizarea rezervelor din rizom, care in cele din urma duce la
dispariţia plantei.
Când apa a fost evacuata din bazin, vegetaţia dura, iarna se poate cosi sau
arde, rezultând un preţios îngrăşământ, iar primăvara, înainte de inundare se poate
folosi la păscutul vitelor.
In cazul vegetaţiei submerse cosirea este dificila deoarece tulpinile acestor
plante nu au ţesut mecanic de susţinere si de aceea îndepărtarea ei se poate face
prin smulgere cu atât mai mult cu cat rădăcinile sunt slab dezvoltate.

Page 2
 Mașini și utilaje în acvacultură

Pentru cosirea vegetaţiei acvatice submerse se poate folosi cositoarea acvatică

cehoslovacă Esox.

Fig. nr. 1Cositoare acvatica ESOX

Cositoarea acvatică cehoslovacă Esox este formată din următoarele părți

principale:
- o ambarcațiune metalică propulsată cu roți cu zbaturi montate la pupa-
în cele două borduri.
- Motorul de acționare cu transmisiile corepunzătoare
- Agregatul de tăiere care poate fi deplasat pe verticală pentru a putea
recolta la nivelul apei sau sub apă, la diferite imersiuni. Pe lîngă
dispozitivul orizontal este prevăzută și cu un dispozitiv de tăiere vertical.
În cazul în care vegetația tăiată urmează a fi dusă la mal, în locul
dispozitivului de tăiere se poate monta fie o ramă împingătoare fie o
greblă.
Principalele caracteristici ale variantelor de cositoare sunt următoarele:

Caracteristici A B 2B
Productivitatea ha/oră 0,37 0,50 0,75
Adîncimea de cosire (m) 1,50 1,50 1,50
Pescajul (m) 0,25 0,22 0,21
Raza de lucru (m) 1,83 2,10 2,10
Puterea motorului (KW) 4,5 4,5 4,5
Masa (kg) 700 940 1000

Page 3