1. Metode imagistice de examinare a sistemului osteoarticular.

Radiografia / Radioscopia

- Are o rezoluție mică

- Expunerea la radiatii semnificativ mai mare pentru pacient

- Nu este documentată

- Utilizat uneori în politraumatisme și pentru a căuta corpuri străine

Cerințele pentru procedura :

 Acoperirea întregii zone anatomice ( patologia ) și articulațiile .

 Utilizarea a cel puțin 2 proiecții .

 Dacă este necesar - proiecții atipice

Fistulografia = metoda de studii cu raze X ale traectelor sinusurilor osoase în

osteomielită cronică (ultravist)

Angiografia = tehnica de studii cu raze X ale sistemului vascular al aparatului

locomotor după introducerea substanței radioopace ;

Tomografia computerizată (CT)

Rezonanța magnetica (IRM)

Permite fără raze X vizualizarea oaselor, tesuturilor moi, cartilaje, ligamente,

sistem nervos central

Metode auxiliare
 Metoda cu radioizotopi - scintigrafia ( în special în perioada de debut a
bolii, atunci când modificările în imagini radiologice încă nu se pot
determina)
 Tomografie cu emisie de pozitroni - PET ( măduvă osoasă )
 Diagnostic cu ultrasunet ( tesuturilor moi, cartilaj, articulatii, unele părți ale
coloanei vertebrale )
2. Tipurile de fracturi dupa mecanismul producerii: fracturi de forta, fracturi
de oboseala, fracturi directe, fracture indirecte, fracturi prin arma, fracturi
patologice
 Mecanice
 Directe
 Indirecte
 De stres
 Prin armă de foc
 Patologice
Direct: soc direct (bara de protective, gloante, schije)
Indirect: Torsiune,
Flexie,
Compresie,
Tractiune ,smulgere
Fractura de stress: fractura care nu se vede, fisuri microscopicein os care se
formeaza fara nici o evidenta de rana a altor tesuturi, cauzata de activitate
fizica intense, repetata.
 Fracturile prin armă de foc se caracterizează prin - un număr mare de
fragmente și mai multe corpuri străine mici.
 Fractura patologică se dezvoltă în cadrul procesul patologic osos deja
prezent (osteoporoză, cancer osos)
Un exemplu de o fractură patologică în caz de chist osos

3. Tipul traiectului fracturii dupa numar: unice, multiple, cominutive,

simulante
Unică - fractura unui os numai in două fragmente, cu o linie de fractură
Cominutivă – fractura unui segment osos în mai mult de doua fragmente
Fractura combinată - în cazul în care fractura este combinată cu leziuni
interne
Fractura simultană (multipla) – fractura simultana a mai multor segmente
osoase
4. Semiologia radiologica a fracturilor: traiectul fracturii, deplasarea
fragmentelor fracturate
 Linia de fractură = o încălcare a integrității structurii osoase sub
forma de întrerupere :
 fractura recentă - linie de fractură este cu margini
zimțate, ascuțite;
 Fractura veche - în 7-10 zile după accidentarea apar
marginile de resorbție a fragmentelor osoase ;
 Fractura cronică - 2-3 saptamani dupa un traumatism
( osteoporoza fragmentelor osoase, marginile neclare
ale fragmentelor de oase ) .
 Deplasarea fragmentelor :
Discrepanța dintre fragmentele osoase - o linie de iluminare
Tipuri de fracturi în funcție de direcția liniei de fractură :
1 - line fractură transversală ; 2 - linie oblică; 3 - linie de fractură elicoidale ;
4 - două linii de fractură; 5 – fractura fragmentata, în care nu este specificat
linia de fractură ; 6 - linia de fractură în formă de T ; 7 - în formă de U; 8 -
verticală ; 9 - linia de fractură în epifize; 10 - linie de fractură la apofizeolize
; 11 - fractura subperiostală în care linia de fractură este aproape
nediferențiată ; 12 - fractura de tip " ramurei verzi "
Deplasarea fragmentelor osoase
 Radiologic descriem deplasarea fragmentelor osoase in dependență
de fragmentul osos central.

 Fragmentul central este considerat cel mai apropiat de cap sau

coloană vertebrală.
Tipuri:
1 - incomplete lateral ; 2 - lateral complet ( medial ) ; 3 - complet ( lateral
) ; 4 - posterior lateral complet ; 5 - complet anterior ; 6 – încălecarea
fragmentelor ; 7 - în lungime, cu fragmente de impactare osoase ; 8 -
divergența fragmentelor ; 9 - pe periferie ; 10 - în unghi
5. Evolutia fracturilor.
Faza 1 : 7-10 zile - resorbție precoce, dezvoltarea tesutului conjunctiv
Faza 2 : 3 - 4 săptămâni – calos fibros .
Faza 3 : 5 - săptămâna - formarea de calus
Faza 4 : transformarea funcțională a calusului, restabilirea structurii
normale a oaselor .
Vindecarea Anatomo-Patologica:

1. formarea calusului fibroproteic

• organizarea hematomului intre fragmentele de fractura sub forma de

coagul, apoi retea de fibrina

• hiperemie importanta mobilizarea sarurilor PCa din fragmentele

implicate in focarul de fractura

2. formarea calusului conjunctiv

• calusul e invadat de fibroblasti ce produc fibre de colagen + existenta de

saruri minerale se creeaza conditiile osteogenezei

• are loc o contractare a componentei moi, cu apropierea segmentelor

osoase implicate

3. Etapa de calus osos primitiv

la nivelul matricei conjunctive sunt depuse saruri PCa, realizand o structura

osoasa relativ anarhica in care sunt prinse cele 2 extremitati

4. Calus osos definitiv

incepe procesul de modelare sub activitate osteoclastica

Vindecarea radiologica:
• dupa 7-10 zile:
• cresterea transparentei extremitatii osoase din focarul fracturat =
demineralizare locala
• largirea solutiei de continuitate, contururile osoase adiacente apar sterse
• dupa 2 saptamani:
• demineralizare importanta
• linia de fractura apare mai putin clara (“fum de tigara”)
• dupa 3 saptamani
• opacifiere neomogena la nivelul focarului de fractura care depaseste limita
traiectului
• treptat, dispare solutia de continuitate fiind inlocuita de structura osoasa
• dureaza cateva luni, cel putin o luna
• calusul capata aspect trabecular
• stabilirea continuitatii compactei si reducerea volumului calusului
 6. Complicatiile fracturilor
• imediate / tardive
Infectia – in cazul fracturilor deschise
Radiologic: osteoliza neomogena ce intereseaza ambele piese osoase
Clinic - semne de infectie acuta
Prognostic prost si vindecare dificila.
Osteonecroza aseptica – complicatia fracturilor ce intereseaza colul femural,
scafoidul sau a luxatiilor congenitale de sold (intreruperea vascularizatiei)
Rgr: tardiv = osteocondensarea, fragmentarea sau diminuarea in dimensiuni
a fragmentului necrozat
IRM: faza incipienta = modificare de semnal a fragmentului respectiv
Osteoporoza algica posttraumatica = sindrom algodistrofic posttraumatic – mana
si picior (tulburari vasomotorii locale)
Rgr: demineralizare patata localizata in teritoriul invecinat focarului de F
IRM: edem osos
Secundar, fenomene de atrofie musculara si cutanata
Se remite prin reglarea circulatiei locale.
Anchiloza – complicatie a fracturilor cu interesare articulara, incorect tratate.
Rgr: diminuarea inaltimii sp. articular cu scleroza neregulata a corticalei
Osificari in partile moi - secundare hematomului din partilor moi
Rgr: aparitia de osificari heterotope in jurul focarului de fractura

7. Semiologia imagistica a luxatiilor si subluxatiilor.

Prin luxație se întelege o deplasare permanentă a extremităților articulare

antrenând o modificare a raporturilor anatomice. Sensul deplasării este determinat
de direcția de mișcare a epifizei distale în raport cu cea proximală.

Încălcarea relației între oasele unei articulații = dislocări și subluxații

Dislocare - o încălcare persistentă a relației suprafețelor articulare.

Exemplu de dislocare completă a capului radial în art. cotului .

Luxațiile sunt mai frecvente la adulți, rare la copii și bătrâni, fiind produse frecvent
prin mecanism indirect (mai rar direct).

Luxațiile pot fi:

- traumatice/atraumatice;
- spontane/ voluntare;

-recente/vechi/recidivante;

-congenitale/dobândite;

-regulate/neregulate;

-complete/incomplete

Caracteristici :

-Se poate afirma în esenţă că luxaţia urmează unei entorse grave;

-Ligamentele sunt întotdeauna rupte sau dezinserate, dar pot fi smulse sau chiar
dilacerate;

-Capsula → destinsă și decolată („luxații intracapsulare”) /ruptă sau dezinserată la

locul de ieșire al extremitații articulare; sinoviala prezintă leziuni asemănătoare cu
capsula;

-Caracteristice sunt uneori în luxaţii leziunile osoase ale epifizelor → ancoşele.

-Mişcarea bruscă a epifizelor cu lovirea intre acestea se poate solda cu fracturi atât
de o parte cât şi de cealaltă parte (exemplu: fractura colului humeral insoțind
luxația umărului) → fractura-luxatie.

-Părţile moi periarticulare pot fi de asemenea lezate:

 muşchi: alungiţi sau rupţi;

 tendoane: rupte, luxate, interpuse între epifizele deplasate;

 atunci când în jurul articulaţiei luxate se află vase şi nervi, acestea pot fi
comprimate, întinse, sau chiar rupte.

-Exteriorizarea epifizei distale → luxaţie deschisă.

-Dacă luxația congenitală rămîne netratată, apoi la un astfel de pacient se

formeaza neoartroză.

-In subluxații se includ și perturbarea relațiilor la nivelul vertebrelor

8. Semiologia imagistica a modificarilor de forma si dimensiuni (atrofia
osoasa,os suflat, deformari osoase, hipertrofia osoasa)

• Modificări de forma și dimensiuni:

- Atrofie osoasă / hipertrofie

- Os suflat
- Deformare osoasă
Dereglările liniare se pot manifesta prin alungirea sau scurtarea oaselor, și
apoi în urma unor discordanțe în fondul endocrin, care schimbă ritmul de
calcinare a zonelor de creștere.

Scurtarea și strîmbarea – scoliostoza (os curbat) poate fi rezultatul unei

repoziții nereușite a fragmentelor după o fractură. Scoliostoza oaselor mai
poate fi generată de un proces rahitic în urma dereglării de calcificare, când
afectul patologic se localizează subperiostal.

Atrofia osoasa- Reprezintă involuția osului, ce se poate micșora

Aceasta poate fi:

 Concetrică – are loc resorbția țesutului osos din partea subperiostală

 Excentrică – are loc micșorarea masei țesutului osos atît din partea
periostală, cît și din partea endostală. Este însoțită de regulă de
osteoporoză. Atrofia locală poate apărea în urma unei expuneri din afară
(sub presiune).

Os sulfurat - Are loc mărirea locală a osului în volum, însă cantitățile de

țesut osos se micșorează, fiind înlocuite de formațiuni patologice

De exemplu la dezorganizarea unui chist, țesutul osos este înlocuit cu țesut

fibros.

Hiperostoza - Reprezintă îngroșarea osului în urma apoziției unui volum

nou de os format (calcinarea unui hematom subperiostal).

Se întilnește și hipertrofie de proveniență funcțională.

Frecvent, afectează osul frontal (Hiperostoză frontală). Hiperostoză

corticală a sugarului sau boala Caffey afectează sugarii cu vârsta sub 6 luni;
apare o îngroşare a oaselor lungi, maxilarului şi a scalpului, însoţită de
durere şi febră. De obicei, afecţiunea se remite spontan.
9. Semiologia imagistica a modificarilor de structura (osteoporoza,
osteoscleroza, osteodistructia, osteonecroza, osteoliza)

OSTEOSCLEROZĂ (OSTEOCONDENSARE)

 HIPERPRODUCŢIE DE ŢESUT OSOS

 ŢESUT OSOS COMPACT – ÎNLOCUIREA CANALELOR HAVERS
 ŢESUT OSOS SPONGIOS – ÎNLOCUIREA SPAŢIILOR CONJUNCTIVE ŞI
MEDULARE CU ŢESUT OSOS

OSTEOSCLEROZĂ

 ASPECT RADIOLOGIC
– SPONGIOSCLEROZĂ – ţesut osos spongios
 ÎNGROŞAREA TRAVEELOR
 APARIŢIA DE NOI TRAVEE
 REDUCEREA AREOLELOR

– ENDOSTOZĂ – ţesut osos compact

 ÎNGROŞAREA COMPACTEI / CORTICALEI
 REDUCEREA CANALULUI MEDULAR

PERIOSTOZĂ

 PERIOSTOZĂ LINIARĂ
 PERIOSTOZĂ LAMELARĂ
 PERIOSTOZĂ SPICULARĂ
 PINTENI PERIOSTOTICI

Osteodistructia- distrugerea patologica a tesutului osos si inlocuirea lui cu

product patologic.Focarele de distructie apar sub forma de sectoare
hipertransparente.

Osteonecroza- moartea unui sector de tesut osos in urma unor dereglari

nutritive . Se caracterizeaza prin moartea celulelor osoase, pastrarea
tesutului interstitial osos. Aceasta poate fi septica si aseptica .
Osteonecroză este insotita de durerea cat si de diminuarea mobilităţii
articulare. Diagnosticul precoce se face prin scintigrafie osoasă sau prin
imagerie prin rezonanţă magnetică (I.R.M.), radiografia ne fiind
concludenta decât intr-un stadiu evoluat al afectiunii.
Osteoporoza înseamnă "os poros". Până nu demult considerată o stare normală a
vârstnicului, osteoporoza este considerată în prezent o boală, caracterizată prin
reducerea densității minerale osoase, asociată cu compromiterea structurii
osoase trabeculare, ceea ce predispune osul la fractură în urma
unui traumatism de mică intensitate sau chiar în lipsa acestuia. Radiografia nu
poate diagnostica boala decât într-o fază avansată, de exemplu evidențiind una
sau mai multe fracturi vertebrale.
Singura modalitate prin care se poate pune diagnosticul de certitudine pentru o
densitate osoasă redusă este densitometria. Aceasta se poate face prin:

 tomografie computerizată cantitativă - metodă scumpă și greu accesibilă, nu s-

a impus încă în diagnosticul de rutină al osteoporozei

OSTEOLIZA = lipsa atât a substantei anorganice cât si a celei organice se

datoreste activitatii osteoclastice intense.

 Radiologic apare o lipsa de tesut osos (gaura în os).

- periferica, de dimensiuni mici, se numeste carie osoasa;

- centrala se numeste caverna osoasa.

- epifize, poarta numele de geoda.

Osteoliza fiziologica se produce în cazurile în care factorii mecanici noi

necesita o reorientare a traveelor osoase; deci procesul se petrece în
special în timpul formarii oaselor (organogeneza).
Osteoliza patologica se produce în cazurile în care diverse procese
patologice au drept urmare necroze osoase; eliminarea acestora se
realizeaza prin fagocitoza si prin osteoclazie. În cazuri de osteoclazie
patologica, tesutul resorbit este substituit cu un tesut de granulatie sau de
neoformatie.
.Zona osteolitica poate sa fie localizata marginal în spongioasa, în interiorul
compactei, pe conturul extern sau intern; denumirile variaza în raport cu
substratul morfopatologic suspectat
10.Modificarile periostului (periostoza, periostita: liniara, dantelara, acciforma,
simptomul “cozoroc”)
Una din funcțiile de bază ale periostului constă în producerea țesutului
osos.Ea se manifestă activ prin procesul de creștere si dezvoltare a
scheletului.În această perioadă crearea țesutului osos are loc treptat și
uniform.La un adult functia de creare a țesutului osos a periostului practic
lipsește și numai în circumstanțe patologice se poate reactiva din nou.
Schimbările periostului provocate de unele afecțiuni de origine
inflamatoare se manifestă prin simptomul de periostită. Reacțiile
periostului condiționate de alți factori se numesc periostoze.
Periostitele și periostozele radiologic se caracterizează prin
desene,formă,localizare,răspîndire și numărul de oase afectate.Mai întâi
apare reacția periostală sub formă de o foiță fină(periostită
liniară).Substratul anatomo-patalogic al acestui fenomen este determinat
de cumularea subperiostală de exsudat și puroi-ca rezultat periostul este
detașat.Stratul cambial al periostului generează țesut osteoid,care
osificându-se,mărginește procesul patologic.
Radiologic se manifestă printr-o fâșie subțire de densitate osoasă situată
paralel cu suprafața osului la o distanță de câțiva milimetri.Productul
patologic subperiostal adesea se osifică provocând fenomenul de
stratificare asimilată.La o dezvoltare intermitentă a afecțiunii cu remisiuni și
recidive,periostul în urma repetatelor calcinări și detașări apare
stratificat(stratificările bulbului de ceapă).Pe imaginea radiologică se
manifestă prin fâșii de densitate osoasă aranjate în fomă de
straturi(osteomielita hematogenă,reticulosarcomul,tumoarea Ewing).
Periostita
Inflamaţie acută sau cronică a periostului şi a osului adiacent. Poate fi
cauzata de extinderea unei osteite (infecţie microbiană a unui os) la periost
sau prin socuri ce produc microtraumatisme.
Clasificare:
-liniara
-dantelara
-acciforma
Periostoza
Reprezinta o ingrosare difuza a periostului în urma unei periostite acute sau
cronice. Este de fapt o periostita aseptica osifianta, prin transformarea
osoasa a tesutului conjunctiv subperiostal.
 Clasificare:
-periostoza liniara
-periostoza lamelara
-periostoza spiculara
-pinteni periostotitci

Sindromul cozoroc
O deosebită importanță diagnostică are simptomul de stratificare periostală
sub formă de “cozoroc”, care apare ,de regulă,la tumorile maligne(sarcomul
osteogen,reticulosarcomul,tumoarea Ewing).
Masele tumoroase distrug stratul cortical și periostal.În același timp
componentele distrug stratul cortical și periostal.În același timp
componentele periferice ale tumorii îndepărtează periostul osificat.Ca
rezultat se formează un triunghi periostal de origine reactivă vizibilă
radiologic-“cozorocul” periostal.Statificarile periostale multiple însoțesc
procesele patologice și sunt cunoscute sub denumirea de sindromul Pier-
Mari-Bamberger.
11.Schimbari din partea tesuturilor moi (de volum, de structura)
Aer în țesuturile moi - un semn al unei fracturi sau de gangrena
calcificarea de diversă natură
Creșterea și scăderea volumului
Prezența corpurilor străine
12.Semiologia imagistica a modificarilor articulare.
1. Modificarile radiologice tipice in gonartroza sunt :
2. - pensarea spatiului articular ( ingustarea spatiului dintre tibie si
femur– mai frecvent pe partea interna)
3. - aparitia osteofitelor marginale (excrescente osoase, ciocuri) la
nivelul platourilor tibiale, condililor femurali si marginilor rotuliene,
4. - aparitia geodelor ( defecte osoase circumscrise)
5. - deformarea de tip genu varum/valgum
6. - corpi liberi intraarticulari (proveniti din portiuni de cartilaj desprinse
si calcificate)
7. - alte modificari osoase in conditiile unei gonartroze secundare altei
afectiuni (diverse tipuri de eroziuni in bolile reumatice, deformari post
traumatice sau produse de diverse tumori, etc).