Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
· Se numesc verbe tranzitive acele verbe care pot primi un complement obiect direct,
construit fără prepoziţie (excepţie face prepoziţia pe când precedă un nume de persoană sau
un pronume).
Există verbe tranzitive la care complementul direct poate lipsi din text (el se subînţelege):
a citi, a mânca, a scrie, a vedea, a spăla, a picta, a urca, a desena etc. şi altele care presupun
obligatoriu apariţia acestuia în context: a datora, a consulta, a contempla, a cotropi, a
cutriera, a decapita, a decepţiona, a defăima, a demonta, a delega, a deruta, a desemna, a
detalia, a destitui, a exercita.
Se pot construi şi prepozițional (cu prep. pe), cu condiția ca G prep. să fie
substituibil printr-un clitic pronominal cu formă de A. De exemplu: a ajuta, a anunța, a
asculta, a pofti, a ruga.
Ajut pe Ion. Îl ajut.
Ascult pe Maria. O asculta.
Nu sunt tranzitive verbele care nu admit substituirea: a se bizui, a se baza, a
conta, a se înfuria, a se supăra (cer c. prep.).
Mă bazez pe Maria. *O mă bazez.
Mă bizui pe Ion. *Îl mă bizui.
Verbele tranzitive absolute
Acceptă determinarea printr-un OD şi permit în context neexprimarea acestuia
(c.d. neexprimat): a citi, a învăŃa, a scrie, a trimite ş.a.
Ion citeşte o carte.
Ion citeşte.
Verbele intranzitive