Universitatea Valahia

Facultatea de Stiinte si Arte

Master-Metode de analiza fizico-chimice a calitatii vietii si mediului

Metode de prelevare si prelucrare a probelor

biologice

Student:Zaharia Catalina Mihaela

Targoviste
2020
 Prelevarea probelor biologice.
Probele biologice sunt reprezentate de diferite grupe de organisme acvatice
sau terestre.

Organismele acvatice prelevate

cel mai des cuprind: planctonul,
bacteriile, perifitonul, protozoarele,
algele, fungi, macrofitele,
macronevertebratele, bivalvele şi
peştii.

Organismele ce trăiesc în ecosistemele terestre pot fi grupate în două mari

categorii. Grupele ce trăiesc în sol, bacterii, ciuperci, alge, nevertebrate şi cele
care trăiesc la suprafaţa solului, vegetaţia, nevertebratele (insecte), verebratele
(amfibieni, reptile, păsări şi mamifere).

Pentru selectarea metodei de

prelevare a diferitelor grupe de
organisme acvatice sau terestre
trebuie să ţinem cont de
următoarele aspecte:
o obiectivele programului de monitoring
o condiţiile locale (cerinţa de a obţine probe reprezentative)
o caracteristicile grupului urmărit: sedentarism, mobilitate, arealul de
o răspândire, dimensiuni, durata ciclului de viaţă, comportament, etc
o siguranţa în realizarea operaţiunilor (asigurarea condiţiilor care să permită
evitarea riscurilor pentru personal)
o acceptabilitatea metodei
o realismul

2
 Este foarte important sa se stabileasca cu certitudine care vor fi organismele
ce vor fi prelevate se poate alege echipamentul corespunzător şi procedurile ce vor
fi folosite.

Organismele acvatice.
Se alege echipamentul corespunzător şi procedurile ce vor fi folosite. Sunt
necesare mai multe dispozitive pentru prelevarea de probe cantitative care să
garanteze că au fost recoltate toate grupele de organisme. Uneori se alege o
metodă de compromis între acestea şi metodele mai rapide.

Zooplanctonul se compune dintr-un

amestec de copepode, cladocere şi rotifere.
Copepodele şi cladocerele au fost mai eficient
capturate cu butelia de prelevare, în timp ce
capcana Schindler-Patalas a fost mai bună în
cazul rotiferelor. Alte specii au fost mai bine
capturate de reţeaua vertical.

Într-un studiu comparativ asupra eficienţei a trei dispozitive de prelevare

(butelie de prelevare, reţea verticală şi o capcană SchindlerPatalas) pentru
colectarea zooplanctonului, s-a constatat că nici una dintre metode nu este
superioară alteia (Devries&Stein, 1991).
Este important să se hotărască care sunt organismele
ce vor fi recoltate înainte ca prelevarea să înceapă.
Nu există o metodă universală pentru colectarea
diferitelor grupe de organisme, de aceea, pentru a avea o
imagine cât mai corectă este recomandabilă folosirea mai
multor procedee de prelevare

3
 In Tabelul 1 sunt prezentate metode de prelevare pentru organismele
acvatice.
(Tabelul 1)
Metode de colectare şi păstrare a probelor de fitoplancton Modul de colectare
a probelor de fitoplancton iar ulterior de prelucrare şi păstrare a acestora,
reprezintă o sarcină nu tocmai uşoară pentru cercetători ca urmare a

Grupul de Metoda Referinţa

organisme
Plancton Fileu planctonic, butelie, capcană, APHA (1998), Hellawell
(1986), ISO, OECD
Bacterii Diferite tipuri de sondă, bene APHA (1998), Ward and
Johnson (1996)
Perifiton Substrate naturale şi artificiale APHA (1998), ISO,
OECD
Protozoare Diferite tipuri de butelii APHA (1998), ISO,
OECD
Alge Diferite tipuri de butelii, fileu APHA (1998), Falconer
(1994), Hotzel and Croom
(1998)
Fungi Diferite tipuri de butelii APHA (1998)
Macrofite Diferite metode APHA (1998)
Nevertebrate si alge Diferite tipuri de sondă, bene, APHA (1998), Growns et
bentonice dragă,filee al. (1999) ISO, OECD
Macro-nevertebrate Diferite tipuri de sondă, bene, APHA (1998)
dragă, filee, manual
Bivalve Dragă, capcane, manual APHA (1998)
Peşti Filee, capcane, electric APHA (1998), Harris and
Gehrke (1997), ISO, OECD
caracteristicilor foarte variate ale organismelor ce îl formează, pe de o parte din
punct de vedere a dimensiunii (începând de la sub 1 μm) iar pe de alta parte
datorită compoziţiei lor biochimice diferite. Frecvenţa de colectare depinde de rata
de creştere a organismelor luate în studiu. In perioadele reci ale anului sau în
masele de apă cu temperaturi scăzute, frecvenţa de prelevare a probelor poate fi
mai redusă, ca urmare a faptului că algele pot avea o rată de creştere şi de

4
înmulţire mai scăzută. Probele cantitativede fitoplancton se colectează prin
prelevarea unui volum precis de apă din staţiile şi adâncimile stabilite. Pentru
colectare se folosesc diferite dispozitive (numite de obicei “batometre”),cu care se
poate lua apă de la orice adâncime dorită.

Organismele terestre
Dacă pentru organismele din sol metodele folosite sunt în mare aceleaşi ca la
prelevarea probelor pentru analizele fizico-chimice în cazul celor care trăiesc la
suprafaţă se va ţine cont de caracteristicile grupului analizat.
Măsurătorile şi observaţiile pot fi realizate de la distanţă (remote sensing) ca
în situaţiile ce vizează schimbările de la nivelul covorului vegetal sau migraţiile
(deplasările) unor specii de păsări şi de mamifere (telescop, binoclu, fotografiere,
filmare) sau pot fi realizate direct la nivelul solului prin marcare şi recapturare.

EXEMPLU DE PRELEVAREA A UNEI SPECII DE INSECTE-

PRELEVAREA A SPECIILOR DE CULICOIDES
Pentru capturarea adulţilor de Culicoides se folosesc capcane tip
Onderstepoort South Africa, cu lumină întunecată. alegerea locului de montare a
capcanei trebuie să se ţină cont de următoarele criterii: -
o prezenţa de animale în zonă
fermă, îndeosebi bovine, ovine, caprine;
o existenţa în apropierea punctului
de montare a unui număr minim 10
animale care să-şi petreacă noaptea în
acel loc;
o existenţa unei ferme de animale
în vecinătatea locului de montare a
capcanei; -evitarea montării capcanei
în spaţiile închise sau să

5
 o se apeleze la această modalitate doar pentru monitorizarea activităţii diurne
a vectorilor sezonul rece;
o să se monteze în ferme sau alte locuri
unde sunt condiţii propice dezvoltării
culicoizilor: în ferme unde există gunoi de
grajd, purin; locuri cu umiditate relative mare
(apă creată natural sau format prin irigaţii); la
distanţă mică de marginea unei păduri; între
zonele unde există viaţă şi în zonele nelocuite;
în zonele rezidenţiale sau de recreere;

METODE DE CAPTURARE, A ADULŢILOR CULICOIDES

Adulţii de Culicoides spp. se prind cu ajutorul capcanelor cu lumină
întunecată tip Onderstepoort, Africa de Sud parcurgând paşii :
o se controlează capcana dacă este în stare de funcţionare;
o se controlează plasa din partea de jos dacă este bine prinsă pentru a nu
permite intrarea insectelor mari;
o se leagă bine în partea de jos a capcanei paharul de colecatare pe a cărui
etichetă s-a trecut locaţia şi data de colectare care este cea de dimineaţă când se
ridică proba;
o cu o sfoară se suspendă capcana la o înălţime de 1,5-2m distanţă de sol
pentru ca animalele să nu ajungă la acestea (la intrare în
grajd, pe un stâlp sau ăntr-un pom);
o se toarnă 200 ml soluţie slabă de detergent în paharul
de colectare;
o se fixează termometrul într-un punct cât mai aproape
de capcană şi la o înălţime permisivă operatorului care face
citirea;

6
 o se citeşte temperatura de seară care se trece imediat în fişa entomologică;
o se determină cu GPS –ul coordonatele geografice ale locaţiei: altitudine,
latitudine, logitudine care se trec în fişa entomologică;
o seară cu o oră înainte de apusul Soarelui se conectează capcana la sursa de
curent;
o dimineaţă cu o oră înainte de răsăritul Soarelui se deconectează capcana de
la sursa de curent;
o se citeşte temperature de dimineaţă care se trece în fişa entomologică;
o se scoate cu grijă paharul din partea de jos a capcanei, se închide şi se
transportă imediat la laborator;
o pe timpul transportul se fereşte probe de lumina direct şi Soare deoarece
deteriorează insectile.( Elena POPA,2014)
PRELEVAREA DE PROBE ÎN VEDEREA MONITORIZĂRII
MAMIFERELOR
Metoda camerelor foto
Metoda constă în amplasarea unor camere foto în cadrul zonei de studiu şi
obţinerea de fotografii cu indivizi din
specia ţintă. Metoda este foarte puţin
invazivă, poate fi folosită pentru
colectarea de informaţii pe termen lung
privind comportamentul animalelor,
permite stocarea informaţiilor nealterate
pe termen lung, înregistrarea mai multor
specii (pentru studiile de biodiversitate),
analiza dimensiunilor şi a trofeelor (în
cazul speciilor de interes cinegetic).

7
 Metoda de capturare cu capcane de tip live-trap
Având în vedere stilul de viaţă a mamiferelor mici (majoritatea speciilor sunt
strict nocturni, stau mult timp în subteran, urmele de talpă sunt mult prea mici,
lăsăturile sunt greu de identificat la nivel de specie), cea mai comună metodă de
evaluarea a prezenţei mamiferelor mici este capturarea lor prin capcane de tip
live-trap (capturare vie). Aceste capcane se pot monta în majoritatea habitatelor
utilizate de specii ţintă, sunt robuste, dar sunt îndeajuns de eficace ca să fie
operaţionale şi fără a fi supervizate continuu.
Capcane pentru captura animalelor vii
Mamifere mici pot fi capturate cu ajutorul capcanelor tip cutie. Acestea se
prezintă sub nenumărate tipuri deosebite prin dimensiune, formă, material,
modalitate de armare, pliabilitate etc. Cele mai larg utilizate modele sunt
capcanele poloneze (Polish traps), Fitch, Sherman (pliabile), Longworth (cu
posibilitate de reglare a greutăţii minime pentru declanşarea mecanismului de
închidere a capcanei), Trip-Trap (varianta de plastic a capcanei Longworth). Dacă
densitatea este ridicată pot fi utilizate capcane pentru capturi multiple. Speciile
arboricole (veveriţe, pârşi) se capturează prin amplasarea capcanelor tip cutie în
arbori sau tufărişuri, deşi uneori animalele intră şi în cele instalate la nivelul
solului.
Anestezierea sau sedarea animalelor
În multe dintre operaţiile efectuate asupra animalelor capturate (pentru
prelevarea de probe biologice, în special sânge, aplicarea unor marcaje, a
emiţătoarelor sau a unor senzori) sau însăşi pentru captura animalelor este necesae
ca ele să fie anesteziate. Anestezierea animalelor în teren este mult mai dificilă şi
riscantă comparativ cu cea dintr-un mediu controlat (laborator, cabinet sau sală de
operaţii), şi ridică o serie de probleme probleme care nu apar aici.( Ana Maria
Benedek 2015)

8
PRELEVAREA DE PROBE ÎN VEDEREA MONITORIZĂRII PASARILOR
Metode de captură
De-a lungul timpului au fost dezvoltate numeoase metode de captură a
păsărilor. Alegerea lor se face în funcţie de talia păsărilor, habitatul ocupat,
comportament. a. Plasele ornitologice sunt cel mai frecvent utilizate pentru
captura păsărilor de talie mică (în special passeriforme). Plasele ornitologice sunt
alcătuite din reţele de fibre sintetice rezistente, subţiri şi puţin elastice (nylon
monofilament, poliester Dacron etc.) care sunt susţinute de fire mai groase
longitudinale de rezistenţă, între care plasa formează buzunare. Plasele se întind şi
se ridică între doi stâlpi care sunt ancoraţi şi fixaţi în poziţia dorită. Unele modele
noi de plase pot fi instalate în coronamentul pădurii, la suprafaţa apei pe flotori,
sau submerse de-a latul unor canale Mai multe plase se pot amplasa în combinaţie
liniară, astfel încât să acopere o suprafaţă mai mare, transversal pe rutele mai
frecvent folosite de păsări, sau în formă de „V”. Asemenea plase au avantajul de a
fi uşoare, compacte, uşor de transportat, întins şi manipulat. Verificarea lor se face
periodic (la maxim 15-20 minute), pentru a preveni strangularea indivizilor.
Numărul de păsări capturate din fiecare specie se poate raporta la efortul de
captură (suprafaţă de plasă şi timp), obţinându-se date comparabile între diferite
staţii, habitate sau perioade de timp.
b. Plasele acţionate de la distanţă se utilizează pentru captura păsărilor care
se adună în număr mare în locurile de cuibărit sau de hrănire. Se utilizează cu
succes pentru captura multor specii de anseriforme (raţe, gâşte), ardeide (stârci,
egrete), laride (pescăruşi) şi limicole (fluierari, fugaci etc.) care pot fi atrase spre
locul de captură cu ajutorul momelii. Principalul dezavantaj al metodei constă în
riscul ridicat de rănire şi chiar mortaliate a unor păsări datorită vitezei mari a
proiectilului, astfel încât aplicarea ei necesită un personal calificat. La aceasta se
adaugă costurile ridicate şi dificultatea manipulării aparaturii necesare.
c. Capcanele-ţarc se utilizează pentru captura păsărilor acvatice în perioada
de năpârlire, după încheierea sezonului de reproducere, când acestea nu sunt

9
capabile de zbor. Ele sunt formate dint-un ţarc circular de plasă amplasat pe malul
apei, continuat cu două garduri în unghi de 90° pe malurile apei, care au rolul de a
direcţiona păsările spre ţarc. Păsările sunt împinse din bărci, de pe luciul apei spre
ţarc. După pătrunderea păsărilor în ţarc acesta se închide.
d. Capcanele pentru specii scufundătoare sunt eficiente pentru captura
speciilor de raţe, corcodei şi cufundaci în afara perioadei de năpârlire. Se folosesc
în habitate acvatice cu apă puţin adâncă. Necesită amplasarea de momeală, în mod
ideal câteva zile inainte de instalarea ei.

Conservarea şi păstrarea probelor

În cele mai multe cazuri, probele de chimism sau cele biologice sunt colectate
pentru a fi analizate mai târziu. În toate cazurile este importantă etichetarea
corectă şi distinctivă a probelor.
După colectare este important să se menţină integritatea fiecărei probe şi să se
garanteze că aceasta nu va fi contaminată sau nu-şi va schimba proprietăţile fizice,
chimice şi biologice. Pentru a împiedica activitatea biologică sunt folosite o serie
de substanţe chimice ca de exemplu cloroformul şi acetatul de mercur. Acizii sunt
adesea adăugaţi pentru a împiedica adsorbţia metalelor din probele de apă la
pereţii recipientelor şi precipitarea sărurilor insolubile. Trebuie evitată, pe cât
posibil, folosirea prezervanţilor chimici pentru că ei pot să contamineze probele
sau pot să interfereze în analizele chimice sau biologice.

Asigurarea şi controlul calităţii în timpul prelevării probelor

Asigurarea şi controlul calităţii (QA/QC) în timpul prelevării probelor
constituie o garanţie că erorile statistice se încadrează în limitele acceptate de
utilizatorul datelor. De aceea el trebuie să includă procedurile proiectate să
împiedice, să detecteze şi să corecteze problemele ce apar în timpul programului
de prelevare. Erorile majore ce trebuie evitate în această fază sunt: defecţiuni de
funcţionare ale dispozitivelor de prelevare a probelor, schimbări ale

10
caracteristicilor zonei de prelevare înainte de efectuarea măsurătorilor
(contaminare, schimbări chimice sau biologice), etichetarea incorectă.
Personalul ce lucrează în teren trebuie să fie competent în activităţile de
prelevare de probe şi la efectuarea măsurătorilor chiar dacă are de îndeplinit şi alte
sarcini (conducător de vehicule), irelevante pentru programul de prelevare.
Condiţiile minime impuse includ înţelegerea protocoalelor, evitarea
contaminării probelor, să fie în stare să calibreze instrumentele şi să facă
observaţii de teren. Echipamentul şi instrumentele trebuie să fie curate şi în stare
bună de funcţionare, iar măsurile preventive de întreţinere şi de calibrare trebuie
atent înregistrate. Toate reparaţiile echipamentului şi ale instrumentelor trebuie
notate precum şi orice incident care ar putea să influenţeze siguranţa în utilizare a
acestora.
Când sunt folosite dispozitive automate mecanismele lor de programare
trebuie să fie calibrate pentru a garanta că probele sunt obţinute la intervalele
specificate. Acest lucru este important în special atunci când condiţiile analizate
au ca rezultat variaţii semnificative ale concentraţilor pe termen scurt.
Înregistrarea pe teren observaţiilor şi a datelor.
În timpul desfăşurării activităţilor din teren, este important să se completeze
un formular în vor fi înscrise toate datele privitoare la probele colectate şi cele
privitoare la calibrarea instrumentelor. Înregistrările trebuie făcute complet
înainte de a părăsi staţia, deoarece observaţiile şi informaţiile legate de condiţiile
din momentul prelevării probelor vor ajuta la interpretare. Această informaţie
poate să explice datele sau valorile neobişnuite care altfel pot fi atribuite
problemelor apărute în timpul prelevării sau al realizării analizelor

11
 BIBLIOGRAFIE

1. Monitoringul integrat ai sistemelor ecologice,Octavian Ciopan, ARS

Docendi, 2005
2. Expertiza si ?Monitoringul Faunei,Note de curs pentru studenții,Master
EMSE I,Ana Maria Benedek, 2015
3. Manual pentru capturarea si identificarea speciilor de culicoides vectori
Bluetongue, in Romania Ed. 1, rev. 2, 2014, Coordonator LNR : Dr. biol. Elena
POPA
4. Ghid sintetic de monitorizare pentru speciile de mamifere de interes
comunitar din România, Editura Silvica
5. https://academiaromana.ro/comisiiAR/Comisia-CNCA/doc-
EducationOutreach/07-20121030-MetodeColectareFitoplancton.pdf

12