Introducere

• Civilizațiile preindustriale au modificat

mediul mai puțin decât cele actuale
(industriale).
• Vânătorii-culegătorii practicau o conservare
a naturii pe criterii etice, evitând
supraexploatarea resurselor mediului.
• Această idee este falsă:
 Exemplu 1: Insula Paștelui
• Colonizată de către polinezieni în jurul
anului 400 î.e.n.
• Până în 1500, populația = 7000 locuitori.
• Vegetația lemnoasă a fost defrișată.
• Epuizarea acestei resurse a contribuit la
decăderea acestei civilizații înfloritoare.
 Exemplul 2: civilizația Anasazi
• În zonele aride din SV Americii de Nord.
• Una dintre cele mai avansate civilizații
precolumbiene nord americane.
• Defrișarea vegetației lemnoase (pini și
ienuperi) pe rază de 40-70 km în jurul
așezărilor (pueblos) a dus la abandonarea
acestora.
 În prezent …
• Omenirea produce modificări majore, la
nivel global, ale mediului:
– Creșterea concentrației CO2 în atm =>
modificarea globală a climei
– Utilizarea pesticidelor în agricultură =>
detectarea acestora în țesuturile animalelor
polare și în laptele matern
 Ce este ecologia?
• Ernst Haeckel 1866: știința care studiază relațiile
complexe, directe și indirecte, dintre organisme și
mediu.
• Oikos = casă cu sens de mediu
• Logos = vorbire, cu sens de știință
• N. Botnariuc: știința care studiază sistemele
supraindividuale de organizare a materiei vii
(populație, biocenoză, biosferă) integrate în mediul
lor abiotic.
• ≠ biologia conservării, conservarea naturii …
• Ecologia pentru conservarea naturii este cum este
fizica pentru inginerie, adică bază conceptuală!
 Ecologia: perspective
• Generală: studiază structurile bazate pe relația viață-mediu,
principiile și mecanismele interacțiunii ecologice => ecologia
generală sau teoretică.
• Specială: studiază particularitățile ecologice din anumite
sectoare ale lumii vii => ecofiziologia plantelor, animalelor;
fitosociologia; ecologia unor grupe de organisme.
• Mezologică: studiază particularitățile ecologice din anumite
medii fizice => hidrobiologie, ecologie terestră, biospeologie,
pedobiologie.
• Temporală: studiază particularitățile ecologice din anumite
perioade de timp => paleoecologie, neoecologie.
• Globală: cuprinde și ecologia umană care integrează elemente de
medicină, sociologie, economie etc. E un soi de „supra-știință”
greu de definit și cu metodologie prea vastă.
 Etapele dezvoltării ecologiei
• Autecologică (1866-1940): interacțiunile
organism-mediu; dominată de gândirea
analitică.
• Sinecologică (1940-1970): interacțiunile
dintre indivizi și populații, relații, dinamică,
reglare.
• Sistemică (1970 - ): are la bază teoria
generală a sistemelor (Karl Ludwig von
Bertalanffy, 1968).
 Etapele dezvoltării ecologiei
• În România:
– Botaniști: A. Borza, T. Săvulescu
– Zoologi: G. Antipa, E. Racoviță, Ioan Borcea, A.
Popovici-Bâznoșanu
 Necesitatea studiilor ecologice
• Pe lângă impactul dezvoltării generale concretizat în fenomene
globale (creșterea concentrației CO2, modificarea climatică), pot
să apară consecințe nefaste și în urma unor proiecte locale sau
regionale.
• Barajul de la Aswan, pe Nil (Egipt):
– Finalizat în 1970, după 11 ani și cu costuri de 1 miliard $
– Proiecții: rezervă multianuală de apă pentru irigații; creșterea
suprafeței arabile cu 500.000 ha, 10 miliarde kW/an, înlăturarea
pericolului inundațiilor catastrofice.
– Realizări: produce mai mult de jumătate din energia electrică a
Egiptului, a salvat recoltele de orez și bumbac în timpul unei secete
prelungite (1972-73), numărul de recolte a crescut la 2-3/an ceea
ce a crescut productivitatea și profitul în agricultură, irigarea a 1
milion ha/an și creșterea suprafeței agricole prin irigarea unor
zone aride.
Din anumite privințe este un exemplu de ignoranță ecologică:
 Necesitatea studiilor ecologice
• Lacul de acumulare s-a umplut în 1988 în loc
de 1977, din cauza infiltrațiilor și regimului
pluvial deficitar
• Incidența schistosomiazei (boală debilitară
produsă de viermi lați tropicali) a crescut de la
40% la 80%, datorită reproducerii permanente
a melcilor acvatici (gazde intermediare) în lac
• Reducererea aportului de apă în M. Mediterana
=>reducerea densității planctonului
=>scăderea capturile de pește; cantitatea de
sardine a scăzut de la 1500 la 500 t/an
 Necesitatea studiilor ecologice
• Reducerea aluvionării => scăderea fertilității
terenurilor ceea ce a impus administrarea de
îngrășăminte chimice (100 milIoane $/an); noile
combinate au crescut consumul de energie electrică
• Irigarea excesivă a terenurilor de către fermieri =>
sărăturarea secundară (în 1986, 1/2 din suprafața
irigată era afectată) => scăderea producției agricole

Aprofundarea cunoștințelor ecologice ar fi ajutat la

anticiparea, contracararea sau diminuarea
consecințelor negative.
 Ecologia și diversitatea specifică
• Diversitatea specifică (biodiversitatea) =
bogăția de specii dintr-un ecosistem
• Impactul antropic se traduce în dispariția
unor specii.
• Pierderea diversității poate avea consecințe
nefaste?
• Cât de mare trebuie să fie diversitatea
pentru a evita astfel de consecințe?
 Ecologia și diversitatea specifică
• Unele specii au utilitate practică favorizând
dezvoltarea agriculturii, industriei și medicinei.
• Nu doar speciile sunt utile, ci și ecosistemele în
ansamblu. Ele furnizează „materii prime” și
„servicii”.
• Relația dintre diversitate și funcționarea
optimă a ecosistemelor este surprinsă de 3
ipoteze:
– Ipoteza diversitate-stabilitate (a niturilor)
– Ipoteza redundanței (a pasagerilor)
– Ipoteza idiosincratică
 Ecologia și diversitatea specifică
• Din punct de vedere moral, nu avem dreptul
de a distruge specii sau ecosisteme
• Biodiversitatea poate produce profit
– Activități recreative
– Ecoturism
• Menținea biodiversității permite
oportunități.
 Ecologia și diversitatea specifică
Tehnici manageriale de menținere a biodiversității
In situ (în natură) Ex situ (în medii artificiale)

La nivel de La nivel de Colecții vii Bănci

ecosistem specie
Arii protejate Sanctuare Parcuri zoologice Bănci de semințe și
Rezervații Culturi Programe de polen
Parcuri naturale Parcuri de reproducere în Bănci de spermă
Parcuri naționale vânătoare captivitate ovule, embrioni
Grădini botanice Culturi microbiene,
țesuturi
Crește rolul proceselor naturale

Crește rolul intervenției omului (tehnologiei)

 Metodologia științifică
• Știința este singura modalitate de achiziție a
cunoștințelor obiective despre natura
înconjurătoare.
• Metodologia prin care cunoștințele științifice
sunt justificate și astfel credibile, se numește
metodologie științifică.
• Metoda științifică de cunoaștere a fost
dezvoltată și rafinată în decursul istoriei astfel
încât să asigure obținerea unor concluzii cu
grad înalt de realism și generalizare.
 Metodologia științifică

Testarea
Observații Ipoteze ipotezelor Teorie
(experiment)
 Metodologia științifică

Este în acord cu datele analizate

Are valoare informativă (răspunde la întrebarea „Cum?”)
Este testabilă: generează predicții clare
Este „falsificabilă”: se poate demonstra dacă este falsă
 Metodologia științifică

Inducție
Observațiile conduc la formularea ipotezelor (particular ➔ general)
Concluziile nu au o certitudine absolută
Caracteristică științei descriptive sau exploratorii
Deducție
Logica este utilizată în formularea ipotezelor (general ➔particular)
Concluziile sunt certe dacă premisele sunt adevărate
Nu se pot formula toate ipotezele care să explice un fenomen
Caracteristică științei experimentale
Ambele abordări sunt utilizate împreună în demersul științific
Darwin se declară în autobiografie ca fiind un „inducționist”
Caietele și corespondența arată că acesta cocheta cu ipoteza evoluției
speciilor, iar ipoteza selecției naturale a conștientizat-o în 1938
 Metodologia științifică
• Gândirea critică
– Dovezi (observații) empirice
• Repetabilitatea
• Dovezi circumstanțiale, indirecte  observații ale unei
autorități științifice
– Raționamentul logic (relaționarea)
• Se opune gândirii emoționale, subiective
– Atitudine sceptică
• Tratarea cu neîncredere, punerea la îndoială a raționamentelor
și concluziilor
• Acceptarea noilor dovezi și argumentărilor raționale
• Sceptic ≠ Dogmatic
 Problematica ecologiei
• Interesul actual:
Concepte bazate pe comunități (ecosistem, succesiune)
Ecologia teoretică și cea aplicată sunt la fel de
importante
• Articolele publicate:
Concepte bazate pe populații
Studii de ecologie teoretică
Cercetarea populațiilor este mai facilă decât cea a
comunităților, iar cercetările teoretice implică o
responsabilitate mai mică față de cele aplicate.
 Experimentul
• Se utilizează pentru testarea ipotezelor
• Tipuri:
– De laborator
• Studiul prin manipularea unor variabile independente în mediu controlat
– De teren
• Studiul prin manipularea unor variabile independente (eliminarea sau excluderea unor specii competitoare,
prădătoare, etc.) în mediu natural
– Naturale
• Absența manipulării din partea experimentatorului
• Compararea a 2 sisteme ce diferă printr-un număr limitat de caracteristici
• Compararea stărilor unui sistem înainte și după o perturbație

Experiment De laborator De teren Naturala

Reglarea variabilelor independente Mare Medie Absentă

Dimensiunea temporală Mică Mică Mare

Dimensiunea spațială Mică Mică Mare

Amploarea manipulării Mică Medie Mare

Realism Redus Mediu Ridicat

Generalizare Redusă Medie Ridicată

 Experimentul
• Cele naturale au cel mai înalt grad de obiectivism si
generalizare.
• Trebuie să pornească de la premise realiste.
• Cele cu abordare mecanicistă sunt mai valoroase decât cele cu
o abordare fenomenologică.
• Uneori experimentele sunt greu de realizat datorită unor
limitări (fonduri, timp, etică) ce reduc capacitatea de
replicare.
• Meta-analiza: combină rezultatele mai multor experimente
(din literatură), care ulterior sunt ponderate proporțional cu
efortul depus (dimensiunea probelor, replicare).
• Modelări matematice.
 Dimensiunea spațială
• Dimensiunea suprafeței de studiu influențează rezultatele
observațiilor.
• Spațiul este un continuum, dar se pot decela 5 niveluri:
– Spațiu individual, în care un organism își desfășoară întreaga viață; la
acest nivel se fac studii de ecologie comportamentală.
– Spațiu populațional, ocupat de indivizi conspecifici; permite studiul unor
parametri demografici, dinamica, structura populațională, relații
intraspecifice.
– Spațiu biocenotic (comunitar), cuprinde populații heterospecifice; pot fi
studiate componența, structura spațială și trofică, relații interspecifice.
– Spațiu ecosistemic, cuprinde biocenoza și biotopul (factorii nevii,
abiotici); permite studiul ciclurilor nutrienților și fluxului energetic.
– Spațiu biogografic, cuprinde complexe regionale de ecosisteme; permite
studiu limitelor climatice de răspândire a speciilor, evolutive.
 Dimensiunea temporală
• Ca și dimensiunea spațială, dimensiunea temporală poate limita
observațiile sau experimentele.
• Studiile de ecologie comportamentală necesită o dimensiune
temporală redusă;
• Studiile populaționale necesită o perioadă de timp mai lungă pentru a
surprinde modificările dinamicii populaționale.
• Studiile la nivel de ecosistem, reclamă perioade foarte lungi de timp.