Sunteți pe pagina 1din 7

ccc c


c   c

‘  

 




    

c 6 
cc
c 
c

Evaluarea programelor sociale constituie un domeniu nou, care s-a bucurat însă de mare
interes din partea cercetătorilor, practicienilor, finanţatorilor, factorilor de decizie. Interesul si
nevoia crescândă de evaluare, fondurile alocate programelor sociale şi educaţionale şi cercetării
evaluative au stimulat dezvoltarea rapidă a domeniului.

Noţiunea de evaluare are o intorie îndelungată, multitudinea de definiţii presupune


perspective diferite, evaluarea programului este un process care contribuie la dezvoltarea
ştiinţelor sociale şi a cunoaşterii datorită capacităţii acesteia de a se concentra pe aspecte
particulare ale situaţiei în care se desfăşoară programele, propunând şi experimentând noi
strategii de cercetare şi abordări teoretice. ( Ştefan Cojocaru, 2010, p. 13).

Evaluarea reprezintă realizarea unui studiu aprofundat, ce are loc la un anumit moment şi
în care sunt utilizate într-o manieră sistematică şi analitică proceduri recunoscute de cercetare,
pentru a formula o judecată asupra valorii unei intervenţii.

Evaluarea pune accentul pe impactul (anticipat sau obţinut) imediat, pe termen mediu sau
pe termen lung şi de asemenea, pe durabilitatea unei politici sau intervenţii publice. (Dezvoltarea
unei Comunităţi Profesionsite de Evaluare RO/2005/017-553.05.03, p.1).

Evaluarea ajută la înţelegerea efectelor pe care intervenţiile realizate în cadrul


programului le au asupra beneficiarilor,la îmbunătăţirea şi adaptarea serviciilor la nevoile
acestora, la rafinarea intervenţiilor şi a mecanismelor de realizare,la verificarea intervenţiilor
care au dus la rezultatele aşteptate,dar şi la identificarea efectelor nedorite şi neintenţionate, la
sprijinirea managementului pentru organizarea eficientă a intervenţiilor, la oferirea unor
informaţii relevante şi necesare pentru transparenţa si promovarea programului.
c
c 6 
c   c c   cc 
c

6


 

 - este acea formă de evaluare în care participă toate
părţile implicate în program (beneficiarii programului, organizaţia care a implementat
programul, partenerii şi finanţatorii programului).

Evaluarea participativă reprezintă o abordare în care persoane instruite în metodele şi


logica evaluării lucrează în colaborare cu cei care nu sunt la fel de instruiţi să desfăşoare
activităţi de evaluare. Un aspect important al evaluării participative este legat de locul şi
importanţa atribuite informatorilor-cheie ai programului.

Evaluarea participativă este vazută ca o formă a practicii evaluării care implică


informatorii-cheie în dezvoltarea cunoaşterii şi în acţiunea generatoare de schimbare în mediul
social. Această strategie de evaluare este plasată,din punct de vedere conceptual şi metodologic,
între evaluarea centrată pe utilizare şi evaluarea orientată pe acţiune, având ca finalităţi
cercetarea programului, educaţia participanţilor şi mobilizarea pentru implicarea informatorilor-
cheie şi a beneficiarilor în imbunătăţirea programului. ( Ştefan Cojocaru, 2010, p. 79).

Evaluarea participativă este fondată pe ideea că "cunoaşterea este construite social" şi,
astfel,cel mai eficient mod de a examina dacă un program a fost benefic sau nu este de a
investiga modul program şi efectele sale au fost subiectiv simţit de către programului designeri,
implementatori şi beneficiari (Cousins & Earl, 1992, p. 401).
Prin urmare, într-o evaluare participativă, părţile interesate participa la toate aspectele
legate de evaluare, de la design de evaluare, precum şi metodologia selecţie de colectare a
datelor, analiză şi înţelegere a rezultatelor evaluării.
Rolul evaluatorului este de asemenea îmbunătăţită în evaluarea participativă. În această
abordare, evaluatorul trebuie să coordoneze evaluarea completă, cu privire la formarea părţile
interesate să participe la procesul, transferul de cunoştinţe de specialitate, asigurarea calităţii şi,
de asemenea, sprijinirea participanţilor de control pe tot parcursul procesului.
c rcc 
c   c

Evaluarea participativă se încadrează în spaţiul a două curente:

 c Evaluarea participativă practică


 c Evaluarea participativă tramsformativă

Această distincţie este operată de unii autori prin clarificarea şi compararea unei serii de
dimensiuni referitoare la nivelurile, controlul şi compararea unei serii de dimensiuni referitoare
la nivelurile, controlul şi anvergura evaluării. Ambele orientări participative utilizează
colaborarea dintre evaluatori şi informatorii-cheie (finanţatori, manageri, implemetatori etc), deşi
se revendică din surse teoretice diferite.

6





este fundamentată pe teorii care susţin şi argumentează
importanţa pluralismului democratic în construcţia şi consolidarea cunoaşterii.

În 2008, Smits şi Champagne realizează o analiză a teoriei evaluării participative


practice şi propun o interpretare a acesteia ca process de co-construcţie a cunoaşterii, având ca
nucleu patru concepte-cheie:

 c Producerea interactivă a datelor, în cadrul parteneriatului dintre evaluator şi


participanţi.
 c Co-construcţia cunoaşterii, prin transformarea datelor în cadrul unui proces de
negociere şi dialog.
 c Contextul local al acţiunii, care influenţează datele şi procesul de implementare a
programului.
 c Utilizarea instrumentală a cunoaşterii potenţiale pentru îmbunătăţirea programului
şi rezolvarea conflictului.

6


 

 
 
 consider că este nevoie de o redefinire a
condiţiilor de stabilire a obiectivităţii, luând în considerare legăturile dintre politică, cunoaştere şi
control, iar evaluarea se bazează pe principiile fundamentale ale emancipării şi justiţiei sociale,
având ca principal scop democratizarea schimbării sociale. Evaluarea participativă
transformativă pune accentul pe implicarea comunităţilor, având o sferă mai largă de
aplicabilitate a recomandărilor şi a utilizării rezultatelor. ( Ştefan Cojocaru, 2010, p.80-81).

Dc G c 


c   c

Evaluarea participativă este organizată după o serie de principii, comune experienţei


evaluatorilor care au apelat la această strategie:

 c Evaluarea trebuie să implice utilizatorii finali ai programului şi să fie utilă


 c Evaluarea trebuie să fie contextual-specifică, întemeiată pe preocupările,
interesele şi problemele utilizatorilor finali ai programului. Acest principiul evidenţiază rolul
contextului în care se desfăşoară programul şi implicit evaluarea lui.
 c üetodologia de evaluare respect şi utilizează cunoştinţele şi experienţa
informatorilor-cheie.
 c Evaluarea nu este şi nu poate fi dezinteresată, neutră axiologic, fie că este vorba
de evaluarea participativă practică, fie de evaluare participativă transformativă.
 c Evaluarea favorizează metodele collective de generare a cunoaşterii
 c Evaluatorul împarte puterea cu informatorii cheie.
 c Evaluatorul participative examinează continuu şi critic propriile atitudini, idei şi
comportamente.

£c 6 c 


c   c

Etapele evaluării procesului de evaluare sunt următoarele:


 c formarea echipei de evaluare;
 c elaborarea planului de evaluare;
 c elaborarea instrumentelor de cercetare;
 c culegerea datelor;
 c codarea
 c sintetizarea şi analiza datelor culese;
 c elaborarea planurilor de viitor;
 c selectarea datelor pentru raportul de evaluare,
 c elaborarea recomandărilor şi rafinarea modalităţilor prin care acestea pot fi folosite
pentru introducerea unor schimbări de ordin administrativ, la nivelul intervenţiei sau în
cadrul serviciilor oferite de program, la nivelul împuternicirii beneficiarilor în realizarea
schimbărilor dorite;
 c diseminarea rezultatelor. ( Ştefan Cojocaru, 2010, p.85-88).
Ñ 
     

 
 


   
  








  

     c
ccccccc

ccccccc

! ! 



"#$ "
o%

c

c åc 
c

  
c6cGcc cc
c 0
    
&'())*')+,**"-)*-)"c

S-ar putea să vă placă și