Circulaţia mâinilor pe volan

Conducerea automobilului este o activitate care necesită utilizarea

ambelor mâini. Asta înseamnă că trebuie să aveţi două mâini pe volan, tot timpul!

Reţineţi: Poziţia corectă a mâinilor pe volan este la „9h 15´”, şi nu la „10h

10´”, cum probabil aţi învăţat la şcoala de şoferi. Ineficienţa celei de a doua metode
este dată de trei factori: în primul
rând, amplitudinea mişcărilor de
rotaţie posibile este mult
diminuată datorită plasării
mâinilor pe un arc de cerc redus ca
dimensiune. Posibilitatea rotirii
maxime a volanului fără
repoziţionarea mâinilor pe volan
este mult redusă. În al doilea rând,
va fi necesară o forţă superioară
pentru rotirea volanului şi, în plus, poziţionarea prea sus a mâinilor faţă de corp va
duce la o proastă circulaţie a sângelui spre mâini, deci la oboseala prematură a
braţelor.
Dar dovada clară a incorectitudinii poziţionării mâinilor la „10h 10´” este
oferită de practica cea mai
frecventă a conducătorilor auto: în
căutarea unei precizii mai ridicate
a gesturilor efectuate asupra
volanului, majoritatea au renunţat
la prinderea volanului cu ambele
mâini, preferând să conducă cu o
singură mână, sprijinindu-şi, în
general, mâna dreaptă pe
schimbătorul de viteze. Este
expresia căutării ergonomiei
gesturilor (în sensul preciziei bracajului) şi a evitării oboselii braţelor. Impresia pe care
o creează această poziţionare a mâinilor este că rotirea volanului poate fi efectuată
mai precis şi cu un efort mai mic cu o singură mână. Acestea sunt cele două condiţii
esenţiale ale unui şofat corect, dar sunt condiţii pe care poziţionarea mâinilor la „10h
10´” nu le poate oferi.
Nici această soluţie - de manevrare a volanului cu o singură mână - nu este
corectă. Acest mod de manevrare a volanului oferă doar iluzia rezolvării problemei,
fără să o anuleze. Deşi poate părea comodă şi relativ sigură în unele situaţii lipsite de
periculozitate, această metodă nu poate oferi siguranţa, precizia şi eficienţa
gesturilor, necesare pentru gestionarea corectă a unei situaţii de urgenţă.
De aceea, insistăm pe
plasarea mâinilor pe volan în
poziţia de „9h 15´”. Veţi descoperi
că mişcările mâinilor
dumneavoastră vor câştiga în
ergonomie şi precizie, atât în ceea
ce priveşte bracajul (răsucirea
volanului), cât şi în ceea ce
priveşte acţionarea manetelor
comenzilor auxiliare (semnalizare, lumini, comenzile de pe volan etc.). Folosiţi o
prindere fermă, dar relaxată, a volanului în poziţia amintită. Degetele mari pot să
„agaţe” uşor spiţele volanului, dacă vi se pare confortabil, dar aceasta nu este o
condiţie esenţială. Folosind această poziţionare, veţi descoperi că puteţi aborda
aproape oricare viraj fără să fie necesară mutarea mâinilor pe volan, fapt care
determină un control mai exact şi mai rafinat al direcţiei. În plus, poziţia simetrică a
mâinilor faţă de centrul volanului va face mult mai uşoară interpretarea nivelului de
efort cerut pentru rotirea volanului într-o situaţie dată, rezultând un confort sporit -
atât mental, cât şi fizic - pe timpul deplasării.
Şi totuşi, deşi în
majoritatea cazurilor nu va fi
necesară repoziţionarea mâinilor
pe volan, în cazul unor viraje mai
strânse sau a acelor de păr, raza
virajului va impune rotirea
volanului cu o amplitudine mai
mare decât cea posibilă fără
încrucişarea mâinilor. În aceste
situaţii, repoziţionarea mâinilor pe volan este imperativă, în scopul de a aborda cu
maximum de siguranţă şi eficienţă aceste viraje.
În primul rând, este necesară o definire generală a termenilor folosiţi în cele
ce urmează.
Curba – este porţiunea de drum cu raza de curbură foarte mare, care se
poate negocia cu viteze de (sau mai mari de) 90-100 km/h.
Virajul – o porţiune de drum de curbură redusă, care poate fi abordat cu
viteze între 50-90 km/h. În funcţie de rază, virajul poate fi larg sau strâns, ori deschis
sau închis. În România virajul este cel mai des întâlnit, fiind specific drumurilor
europene şi naţionale.
Acul de păr – poate fi considerat un viraj foarte strâns, putând fi negociat cu
viteze de până la 40-50 km/h. Specific drumurilor din zonele de munte sau de deal.

În curbă

În

cazul
abordării unei
curbe, nu va fi necesară
repoziţionarea mâinilor pe
volan. Bracajul se va efectua prin
două mişcări simetrice şi de aceeaşi
intensitate ale mâinilor. În cazul unei
curbe spre dreapta, de exemplu, mâna
dreaptă trage iar mâna stângă împinge
volanul, până la atingerea unghiului de bracaj corect pentru abordarea curbei. Aceste
mişcări se efectuează similar, dar în sens opus, în cazul unei curbe spre stânga.
 În viraj

În cazul unui viraj, deşi în majoritatea cazurilor este posibilă o abordare fără
repoziţionarea mâinilor pe volan, se recomandă următoarea succesiune de mişcări:
Încă de pe linia dreaptă
care precede un viraj
spre dreapta, de
exemplu, în scopul
pregătirii bracajului
corect, mâna dreaptă se
repoziţionează în
punctul cel mai înalt al
volanului, în timp ce mâna stângă îşi păstrează
poziţia şi menţine volanul în linie dreaptă. Odată
atins punctul de intrare în viraj, mâna dreaptă
trage de volan, în timp ce mâna stângă slăbeşte
presiunea de prindere şi permite alunecarea
volanului, prin palma relaxată uşor. În acest
moment autovehiculul este înscris în viraj, iar mâinile se găsesc din nou în poziţia de
linie dreaptă, la „9h 15´”, poziţie care va permite ajustarea unghiului de bracaj, dacă
această ajustare este necesară. Acesta este, de altfel, obiectivul principal al acestui tip
de abordare: ca în mijlocul virajului, mâinile să se găsească la orizontală, pentru a
putea efectua în siguranţă ajustările uneori necesare asupra unghiului de bracaj.
Termenul utilizat pentru acest unghi de bracaj - de aproximativ 90° - este de „un sfert
de tură”.
 În acul de păr

În abordarea unui ac de păr, principiile de modificare a poziţiei mâinilor pe

volan rămân aceleaşi. Însă, datorită razei mai strânse specifice unui ac de păr,
amplitudinea bracajului va fi mai mare, deci mâna dreaptă se va muta mai departe pe
circumferinţa volanului, până deasupra mâinii stângi, atingând-o uşor. Din nou, mâna
dreaptă va trage de volan în direcţia virajului, iar mâna stângă va permite alunecarea
volanului fără să-şi modifice poziţia. Imediat după atingerea unghiului de bracaj
corect, mâna stângă va reprinde volanul, astfel ca pe parcursul virajului ambele mâini
să exercite o presiune egală asupra cercului volanului. În acest fel, un singur gest va
permite o răsucire a volanului cu 180° (o jumătate de tură), iar mâinile se vor găsi din
nou la orizontală, poziţia ideală pentru ajustările asupra unghiului de bracaj şi, de
asemenea, poziţia care necesită cel mai mic efort fizic pentru răsucirea volanului.

Există însă situaţii în care o răsucire a volanului cu 180° nu este suficientă

pentru înscrierea corectă într-un viraj – de exemplu, într-un ac de păr cu raza foarte
strânsă. În aceste cazuri, foarte rare de altfel, sunt posibile două soluţii:
 Prima soluţie este „încrucişarea” - amplificarea razei bracajului prin mutarea
mâinii drepte şi mai departe de poziţia iniţială, adică dedesubtul mâinii stângi, foarte
aproape de punctul cel mai coborât al volanului. Diferenţa faţă de mişcările descrise
mai sus este că, pe parcursul angajării bracajului (momentul în care mâna dreaptă
trage de volan pentru a-i modifica poziţia), mâna stângă va intersecta traiectul mâinii
drepte, incomodând mişcarea acesteia. Soluţia este ca, pentru un scurt moment,
mâna stângă să fie ridicată de pe volan pentru a permite trecerea mâinii drepte (care
ţine volanul), repoziţionându-se, imediat după trecerea mâinii care angajează
bracajul, pe locul iniţial. Amplitudinea
gestului permite un bracaj de
aproximativ 250° – „trei sferturi de
tură”.
A doua soluţie este folosirea
gesturilor în doi timpi. Dacă răsucirea
iniţială a volanului, de o jumătate de
tură, nu este suficientă, mâna stângă
împinge volanul continuând mişcarea
de rotaţie impusă de mâna dreaptă, în
timp ce mâna dreaptă se repoziţionează şi trage de volan încă o dată, amplificând
unghiul de bracaj iniţial. Trebuie să reţineţi că succesiunea acestor mişcări, deşi pare
foarte dificil de aplicat la prima vedere, este o succesiune naturală a mişcărilor,
avantajul rezultând din faptul că, pe timpul executării ei, cel puţin una dintre mâini
ţine volanul, nepermiţând alunecarea necontrolată a acestuia.

Efectuarea revenirii volanului

În oricare dintre cazurile descrise mai sus, va fi necesar să asiguraţi o revenire

corectă a volanului la poziţia de linie dreaptă. Este o manevră cel puţin la fel de
importantă ca şi angajarea bracajului. Regula generală a efectuării corecte a revenirii
este următoarea: se vor aplica aceleaşi gesturi efectuate pentru înscrierea în viraj, dar
în sens invers. Dacă mâna dreaptă a fost mâna care a acţionat volanul pentru
înscrierea în viraj, mâna stângă este cea care va asigura revenirea, prin utilizarea
aceloraşi mişcări, dar diametral opuse. Amplitudinea gesturilor va fi simetrică, cu
deosebirea că forţa necesară pentru a mişca volanul va fi mult mai mică în cazul
revenirii decât în cazul bracajului iniţial. În unele cazuri, în abordarea unor viraje de
raza mică abordate cu viteză mare, poate fi necesar ca mâinile să se opună forţat
tendinţei volanului de a reveni prea repede la poziţia de linie dreaptă.

Reţineţi că, pentru a vă asigura de o siguranţă maximă a deplasării, cel puţin una
dintre mâini trebuie să exercite presiune asupra volanului, să ţină volanul. Lăsarea
liberă a volanului pentru a reveni „de la sine” în poziţia de linie dreaptă este una
dintre marile erori ale conducerii automobilului. Este vorba despre unul dintre cele
mai mari riscuri pe care vi le puteţi asuma la volan. Direct relaţionată de gradul de
aderenţă disponibil, de viteză, de intensitatea acceleraţiei sau a frânării în acel
moment, revenirea volanului poate fi extrem de rapidă sau poate să nu aibă loc,
ducând la pierderea controlului asupra direcţiei. Se poate foarte uşor întâmpla ca o
revenire bruscă şi necontrolată să conducă autoturismul spre exteriorul drumului sau,
mai ales în cazul unui autoturism cu tracţiune faţă, dacă accelerarea este foarte
rapidă, direcţia să menţină unghiul de bracaj, deşi aţi contat pe o revenire a volanului.
Controlul direcţiei de înaintare se face prin manevrarea volanului; ridicarea simultană
a ambelor mâini de pe volan va pune deci conducătorul auto într-o lipsă totală de
control asupra maşinii.

Succesiunea de viraje

.............................................................................................................................................
..............................................................................................