Grigore Gheorghita

Micul cologist

INDRUMĂTOR
PENTRU DISCIPINA
OPŢIONALĂ
2010
Programa orientativă
MICUL ECOLOGIST

disciplinã opţionalã

Durata: un an şcolar
Clasele a III-a sau a IV-a

3
 Realitatea supremă a timpului nostru e… vulnerabilitatea planetei.
John F. Kennedy

Natura ne arată doar straturile de suprafaţă, dar ea e infinit de

adâncă.
Ralph Emerson

Realităţile naturii depăşesc şi cele mai ambiţioase visuri ale noastre.

François-Auguste-René Rodin,
sculptor
Nivelul cel mai profund de înţelegere a ecologiei este înţelegerea că
suntem parte dintr-un mare întreg, cosmic, din univers.
Fritjof Capra, fizician

Toţi suntem unul - păsări, plante, animale, minerale. Toţi suntem

diferite manifestări ale aceleiaşi energii esenţiale.
Alejandro Lerner, scriitor argentinian

Nu vom salva tot ce ne-ar plăcea să salvăm, dar vom salva mai mult
decât dacă n-am fi încercat deloc.
Sir Peter Scott

Realizat în cadrul Proiectului multilateral

Comenius
"Let's do something for our planet!"
2008-2010
Acest proiect a fost finanţat cu sprijinul
Comisiei Europene
Aceasta publicatie reflecta numai punctul
de vedere al autorului si Comisia nu este
responsabila pentru eventuala folosire a
informatiilor pe care le contine

4
 ARGUMENT

Acest opţional a luat naştere ca urmare a Proiectului Şcolar Comenius

„Să facem ceva pentru planeta noastră”, care s-a derulat în şcoala noastră în
perioada 2008-2010, cu sprijinul financiar la Comisiei Europene, prin Programul
de învăţare pe tot parcursul vieţii. Vizeazã mai multe arii curriculare, abordând
cunoaşterea ariilor naturale şi a specificului local, în mod transdisciplinar şi
interdisciplinar, prin intersectarea mai multor discipline cum ar fi: geografie
localã, istorie localã, ecologie şi protecţia mediului, ştiinţele naturii, cunoaşterea
mediului etc. Exerciţiile propuse ating şi ariile curriculare de limbã şi
comunicare; matematicã şi ştiinţe ale naturii; om şi societate; arte; tehnologii.
Necesitatea cunoaşterii de cãtre elevi a istoriei şi geografiei locale,
include şi conştientizarea acestora privind frumuseţile naturii înconjurãtoare şi a
relaţiilor lor cu mediul; a importanţei rolului activitãţilor lor, ce pot distruge sau
dimpotrivã salva natura înconjurãtoare. Acest opţional are ca obiectiv principal
dezvoltarea la elevi de atitudini investigative asupra realităţii şi a unui
comportament ecologic vizând grija şi responsabilitatea faţă de calitatea mediului
natural.
Curriculum Naţional nu prevede în trunchiul comun o disciplină de
sine stătătoare care să abordeze problematica deteriorării mediului şi a
modalităţilor de combatere a acestora. Noţiunile despre poluare şi protecţie a
mediului se regăsesc disipate la nivelul mai multor discipline ceea ce nu oferă o
viziune de ansamblu asupra fenomenelor complexe ce duc la degradarea mediului
şi a consecinţelor lor.
De aceea prin acest opţional încercãm sã aducem un instrument prin
care vor putea descoperi, cunoaşte, înţelege, aprecia şi proteja mediul în care
trãiesc şi îşi desfãşoarã activitatea.
Insuflând copiilor dragostea pentru frumuseţile naturii, ne asigurãm cã
şi generaţiile urmãtoare vor aprecia aceste bogãţii şi le vor lãsa moştenire intacte .

5
 I. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
Obiective de referinţã
1. sã înţeleagã şi sã evidenţieze relaţiile
care existã între organismele vii şi
factorii de mediu
2. sã observe şi sã descrie plante şi
animale
3. sã aleagã acele cãrţi, pliante, reviste
care îi pot furniza informaţii despre
tema studiatã
4. sã viziteze acele locuri şi instituţii care
îi pot furniza datele cãutate
5. sã evidenţieze şi sã argumenteze
relaţiile dintre cauzã şi efect
6. sã defineascã în termeni simpli: mediul,
poluarea, protejarea mediului
7. sã enumere factorii de poluare
8. sã participe la acţiuni de înfrumuseţare
a mediului apropiat
II. CONŢINUTURILE ÎNVÃŢÃRII
ECOLOGIE
Mediul înconjurãtor
- Medii de viaţă
- Lanţuri trofice
- Diversitatea lumii vii
- Intervenţia omului
Poluarea mediului
- Tipuri de poluare
- Factori de poluare; poluanţi
- Aerul. Poluarea aerului
- Apa. Poluarea apei
- Solul şi subsolul.Poluarea
solului
Activitãţi de învãţare
- explorarea mediului natural
- exerciţii de observare spontanã şi
dirijatã
- experimente pentru descoperirea şi
demonstrarea proprietăţilor unor
elemente: apă, aer, sol...
- realizarea de desene, colaje, jucãrii
- creare de povestiri, poeyii, scenete
despre viaţa plantelor, animalelor
- utilizarea informaţiilor de la alte
discipline de studiu,
- culegerea de informatii de pe site-uri
de specialitate
- Crearea unui colt ecologic, expoziţie
- Diseminarea rezultatelor în şcoală, în
cartierele de locuit
- portofoliu, prezentări PPS
- realizarea unor colecţii de frunze,
seminţe
- observaţii asupra factorilor de poluare
din mediul apropiat
- observaţii asupra efectelor poluãrii
- alcãtuirea unor afişe, ecusoane,
steguleţe privind salvarea mediului
- plantarea şi îngrijirea unor plante
- activitãţi de monitorizare a unor zone
locale, ecologizare periodică plantare
de pomi şi flori
- Poluarea fonicã
- Deşeurile; tipuri de deşeuri.
Protejarea mediului
- Colectarea selectivă a
deşeurilor. Depozitarea.
- Reciclarea, o soluţie
- Energii nepoluante
- Măsuri de protecţie la
îndemâna tuturor
- Ce putem face noi, copiii
6
 III. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢÃ
Obiective cadru
1. Dezvoltarea capacitãţii de
explorare/ investigare a realitãţii şi de
relaţionare cu mediul înconjurãtor.
2. Perceperea, înţelegerea şi
reprezentarea spaţiului geografic local.
3. Cunoaşterea şi înţelegerea
mecanismelor naturale şi formarea unui
comportament civilizat faţã de naturã, de
ocrotire şi protejare a ei.
4. Formarea unei conduite ecologice
5. Dezvoltarea capacitãţii de
comunicare diversã prin folosirea unor
termeni şi noţiuni specifice.
IV. MODALITĂŢI DE EVALUARE
- Conversaţia examinatoare
- Probe de evaluare scrise
- Portofoliul
- Lucrări practice
- Observarea comportamentului
- Desene/ postere/compuneri
Bibliografie:
http://www.ecomagazin.ro/
http://www.e-scoala.ro/ecologie/index.html
http://www.ecoghid.ro/
Standarde
S1. Identificarea principalelor elemente ale mediului
înconjurător.
S2.Monitorizarea acţiunilor dăunătoare mediului în
diferite zone urbane.
S3. Descrierea însuşirilor şi caracteristicilor
vieţuitoarelor şi a fenomenelor prezentate.
S4. Realizarea unor portofolii, colecţii.
S5. Realizarea unor creaţii literare, desene, postere şi
a unor lucrãri practice.
S6. Selectarea unor informaţii şi prezentarea lor
colegilor într-o manierã concisã şi clarã.
S7. Identificarea şi înţelegerea relaţiilor dintre om şi
mediul înconjurãtor.
S8. Realizarea unor activitãţi practice de ocrotire şi
protejare a naturii.
S9. Formarea capacitãţii de a comunica folosind
limbajul de specialitate.
7
 I. Mediul înconjurător

Mediul înconjurător este considerat ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale

Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate
straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii,
sistemele naturale în interacţiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile
materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea
omului.
Natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află ființele
și lucrurile este numită şi mediu.
Mediile de viaţă pot fi: terestru, acvatic, aerian şi subpământean.
În afara planetei Pământ nu se mai cunoaşte altă planetă pe care să existe condiţiile
necesare pentru viaţă.

Medii de viaţă
Pădurea - mediu de viaţă terestru

Pădurea este un mediu de viaţă natural, terestru,

complex şi variat, în care vegetaţia naturală (flora)
şi animalele sălbatice (fauna) vieţuiesc fără ajutorul
omului.
Pădurile sunt diferite, în funcţie de relief şi
climă:
Pădurile de foioase cresc la câmpie, deal şi la
poalele munţilor, până la o altitudine de 1300 m.
Acestea cuprind:
- arbori: stejar, gorun, frasin, arţar, ulm,
mesteacăn, carpen, tei, paltin;
- arbuşti : măceş, soc, corn, mur, alun, ferigaă,
muşchi, licheni ;
- plante mici: ghiocel, viorea, toporaşi,
lăcrămioara, brebenelul;
- animale: insecte, melci, păianjeni, salamandra,
brotăcelul, şopârla, ciocănitoarea, cucul, pupăza,
guguştiucul, veveriţa, ariciul, vulpea, lupul,
căprioara şi altele.

8
 Pădurile de conifere ocupă zonele de munte, de la altitudini de 1200m până la
altitudini de 1800m. Găsim:
- arbori cu frunze permanente (florile lor au formă de con): molidul, bradul, pinul, zada
ş.a.;
- arbuşti: zmeurul, afinul, merişorul, coacăzul ;
- plante de sol: ferigi, ciuperci, muşchi, licheni;
- animale: insecte, păsări (ciocănitoarea, mierla,
piţigoiul, cocoşul de munte), reptile (năpârca, Ştiaţi că...
Sunt necesari un minim de 17
şopârla), mamifere (veveriţa, jderul, ursul, cerbul, copaci pentru a face o tonă de
râsul, pisica sălbatică) şi altele. hârtie (în funcţie de tipul şi
calitatea hârtiei se poate ajunge şi
Importanţa pădurii : până la un număr de 34) ?
Pădurea împrospătează aerul, fixează solul, Zona Cazanelor Mari şi
micşorează puterea vânturilor. Ea este un minunat Cazanelor Mici din defileul
Dunării este declarată de
loc pentru recreere, pentru a respira aer curat,
specialişti monument unic al
pentru linişte şi relaxare. Lemnul pădurilor este naturii în Europa ?
folosit pentru fabricarea hârtiei, a unor obiecte, în În comuna Ponoarele judeţul
construcţii şi drept combustibil . În pădure cresc şi Mehedinţi se află cea mai mare
unele plante medicinale, fructe de pădure. Îşi găsesc pădure de liliac din Romania ?
adăpostul multe animale. Aceasta este unică în România drept
pentru care a fost declarată
monument al naturii.
Rezervaţia de brad natural
"Glodeasa" de pe Valea Doftanei
are o vechime de peste 200 de ani ?
Rezervaţia naturală Câmpulung
Moldovenesc cuprinde exemplare
de brad şi molid cu diametrul de
peste 1 m şi înălţimi de peste 40 m?
Are o vârstă estimată la peste 350 de
ani !

Respectă pădurea, ca şi urmaşii noştri să se

bucure de aerul curat, de frumuseţea şi calităţile ei!

Recomandările micului ecologist pentru colegi:

Ajută la plantarea de puieţi de arbori. Ei vor creşte odată cu
tine, iar când vei fi matur, vei putea sta la umbra lor!
Nu face focul în pădure!
Economisind şi reciclând hârtia, salvezi copacii de la tăiere!
Păstrează cu grijă obiectele fabricate din lemn. Ele s-au
obţinut cu preţul vieţii unui copac!

9
 Balta – mediu de viaţă acvatic
Balta este o întindere de ape stătătoare, puţin
adânci în care lumina soarelui pătrunde până la fundul
apelor, unde plantele se pot dezvolta.
Pe marginea apelor trăiesc papura şi trestia, în ape
trăiesc plante cu frunze subţiri, divizate ca nişte
firiloare şi la suprafata apelor plutesc nuferii.
În zona de baltă trăiesc multe animale: la
suprafaţa apei: libelule, tânţari, păianjeni; în apă:
broaşte, raci, peşti, scoici; pe malul apei: raţe, berze,
cocori.
Importanţa bălţilor:
Bălţile au o importanţă deosebită, pentru că în
aceste medii există condiţii de viaţă potrivite pentru
multe specii de plante şi animale iubitoare de apă.
Din trestie oamenii obţin hârtia. Bălţile sunt locuri
foarte căutate pentru pescuit.
Să păstraţi natura intactă; aşa voi şi copiii voştri vă
veşi bucura şi în viitor de frumuseţea acestor locuri!
Recomandările micului
ecologist:
Nu aprindeti focul decat in locurile
specialamenajate si stingeti-l la plecare!
Nu faceţi baie decât în locurile indicate!
Păstraţi liniştea în natură!
Protejaţi bodiversitatea; se interzice
colectarea elementelor de floră sau faună!
Nu spălaţi autovehiculul şi nu deversaţi
produse (solide sau lichide) în lacuri şi
fluvii!
Adunaţi ţi aruncaţi în locuri special
amenajate toate gunoaiele pe care le
produceti!
10
Aflaţi mai mult…
Balta Brăilei, cuprinsă între cele
doua braţe ale Dunării, Dunărea
navigabilă ( braţul Cremenea) la
vest şi Dunărea Veche (braţul
Măcin) la est, a reprezentat una
dintre cele mai importante unităţi
hidrologice din lunca Dunării. Cu
o lungime totală de aproximativ
60 km şi o lăţime de 23 km, Balta
Brăilei însuma 99 mii ha. Dacă la
această suprafaţă se adaugă şi
lunca inundabilă exterioară, atunci
întreaga suprafaţă se ridică la
peste 153 mii ha.
Atunci când aveau loc viiturile de
primăvara, intreaga balta devenea
o imensă intindere de apă,
deasupra apei rămânând numai
pâlcurile de sălcii.
La retragerea totală a apelor, chiar
şi în perioadele de vară foarte
secetoase, rămâneau peste 200 de
bălţi cu apă permanentă.Aproape
toate bălţile din interiorul Bălţii
Brăilei aveau legatură între ele,
dar şi cu fluvial.
Amenajările dintre anii 1964-
1970 ce s-au efectuat asupra Bălţii
Brăilei prin desecarea, îndiguirea
acesteia şi dirijarea terenurilor
spre folosinţa în agricultură
(Insula Mare a Brăilei), au
modificat radical atât relieful cât şi
microclimatul local.
Întreaga zonă cuprinsă între
Giurgeni şi Brăila, rămasă în
regim liber de inundaţie
după îndiguirea Bălţii Brăilei,
poartă denumirea de “Bălţile Mici
ale Brăilei”.
Ulterior, zona a fost desemnată ca
Parc Natural, purtând denumirea
de Parcul Natural Balta Mică a
Brăilei
 Lanţuri trofice

Relatiile trofice sunt relaţiile de hrănire care se stabilesc între speciile care trăiesc în
acelaşi mediu de viaţă. Acestea se împart în categorii trofice. Unele specii sunt producători,
alţii consumatori. Consumatorii pot fi şi ei, la rândul lor, consumaţi de alte specii, deci pot fi
producători.
Producatorii primari sunt plantele verzi terestre şi acvatice.
Consumatorii sunt reprezentaţi de animale, bacterii, ciuperci, plante semiparazite şi
parazite.
Lanţul trofic este aşezarea lineară a vieţuitoarelor în ordinea în care se hrănesc unele
cu altele.
lant trofic mediu de viaţă terestru:
grâu – lăcustă – şopârlă – uliu

lant trofic mediu de viaţă acvatic:

alge - dafnie – crap – ştiuca

Organismele de pe niveluri trofice superioare capturează şi consumă organismele de

pe niveluri trofice inferioare,circulaţia în sens invers nu este posibilă (şopârla nu este în stare
să prindă şi să sfâşie o pasăre răpitoare);
Numărul verigilor unui lanţ trofic este limitat, rar depăşeşte 4-6 verigi, deoarece
numărul producătorilor primari este limitat de resursele minerale şi energia solară ce cade pe
unitatea de suprafaţă, astfel există o limită a hranei consumate.
Lanţul trofic este încheiat de descompunători. Descompunatorii sunt bacterii si ciuperci care
descompun substanţa organică din organismele moarte în substante minerale. Acestea se
întorc în mediu.
În multe lanţuri trofice intră şi omul, care poate fi consumator: plante – animale
domestice – om, omul încheie unele lanţuri trofice. Omul poate fi şi producător, următoarea
verigă fiind constituită din diferiţi paraziţi la om (viermi paraziţi, ţânţari).
Uneori, datorită intervenţiei omului, lanţurile trofice sunt mult mai scurte decât ar fi
normal în natură, deoarece dispar o serie de verigi (insecte dăunătoare, păsări care se hrănesc
cu acestea, animale care nu-şi mai pot găsi un adăpost prin distrugerea unor plante).
Temă de reflecţie:
Explicaţi semnificaţia ecologică a proverbului “Peştele mare îl mănâncă pe cel mic!”

11
 Curiozităţi din natură
De obicei, plantele sunt furnizori de
hrană pentru animale. Se cunosc însă plante
„carnivore”, adică plante care se hrănesc cu
animale. Acestea reprezintă adevărate
curiozităţi ale naturii, excepţiile de la regulă,
care i-au fascinat pe oamenii de ştiinţă, prin
comportamentul lor deosebit.
La noi în ţară cresc puţine plante de
acest fel. În Delta se găseşte otrăţelul de
baltă (Utricularia vulgaris) sau Adrovanda
vesiculoasa, o planta acvatică cu înfăţişarea
unei tufe plutitoare şi cu frunze ale căror
modificari constituie veritabile capcane, fara
nicio iesire pentru animalele acvatice mici.
Dar cea mai cunoscută este Roua cerului, sau
Drosera rotundifolia. Face parte din categotia
plantelor ocrotite de lege. Ea creşte în zonele
muntoase, în turbării. Ca şi multe alte surate
ale ei, Drosera rotundifolia prezintă
numeroşi perişori lipicioşi. În zborul lor,
micile insecte poposesc şi pe frunzele acestei
plante. dar nu o mai pot părăsi pentru că se
lipesc de acei perişori. Aceiaşi perişori
secretă o substanşă care ajută la digerarea
"pradei". Se spune că o astfel de plantă
devorează cam 50 de insecte pe an.
Sfatul micului ecologist:
În călătorii, nu adunaţi şi nu cumpăraţi suveniruri”exotice” şi naturale (fosile,
obiecte din os, coarne de animale, plante proaspete sau presate)!
În acest fel aţi contribui la punerea în pericol a resurselor naturale, distrugând
sau încurajând distrugerea echilibrului mediului natural.
12
O reţea trofică dintr-o pădure
În pădure se găsesc următoarele animale:
veveriţa, jderul, mierla, şoarecele de pădure,
porcul mistreţ şi păsări răpitoare. Dacă analizăm
două exemple de animale cu regimuri variate de
hrană, vom înţelege de ce într-o pădure de foioase
acestea nu vor fi niciodată lipsite de hrană. Porcul
mistreţ, animal omnivor, poate fi activ într-un lanţ
la nivelul consumatorilor primari (consumă ghindă
şi rădăcini), iar în alt lanţ la nivelul consumatorilor
secundari (consumă şoareci). Jderul atacă păsari,
şoareci şi veveriţe. El poate consuma şi fructe de
pădure. Împins de foame, consumă şi cadavre. În
raport cu hrana sa.
Alt exemplu ar fi omida păroasă a
stejarului care se hrăneşte cu frunze de stejar.În
lipsa acestora, se poate hrăni şi cu frunzele altor
arbori, arbuşti şi plante ierboase. Într-o pădure de
foioase, această omidă va găsi întotdeauna
hrană.Nu acelaşi lucru se întâmplă cu omida
stejarului (larva unui fluture foarte răspândit în
pădurile de foioase), care are un regim de hrană
foarte strict – numai muguri şi frunze de stejar.
Când aceste omizi se înmulţesc foarte mult, ajung
să desfrunzească suprafeţe intinse din pădurile de
stejar după care, nemaiavând hrană, mor.
Distrugerea în masă a hranei şi dispariţia omizilor
determină dereglări în rândul altor specii de
vieţuitoare pentru care omida reprezintă hrana.
Prin aceste multiple relatii trofice,
echilibrul unei păduri de foioase în regim natural
este stabilit, distrugerea lui are loc când se taie
însăşi pădurea. De aceea, orice intervenţie a
omului în natură trebuie bine chibzuită, iar
consecinţele trebuie calculate.
 Biodiversitate

Vom studia această noţiune în ceea ce priveşte ansamblul vieţuitoarelor ce populează

Pâmântul şi care formează lumea vie (biosfera). Aceasta cuprinde organismele, de la cele
mai simple, plantele şi animalele, toate clasificate pe diferite criterii, astfel încât să poată fi
inventariate, studiate.
În cadrul acestei noţiuni putem vorbi despre:

1) Materia diferită din care sunt constituite fiinţele determină caracteristicile speciilor şi
indivizilor, ceea ce determina „diversitatea vieţii vii”

2) Diversitatea speciilor – înseamnă numărul de specii distincte de vieţuitoare ce

populează întreaga planetă;

3) Diversitatea mediilor de viaţă şi a caracteristiciolor speciale ale acestora, ceea ce

mareşte biodiversitatea.

4) Diversitatea peisageră – este o noţiune mai recentă care presupune relaţiile dintre un
individ sau o societate şi un teritoriu şi a cărui aspect rezultă din acţiunea, în decursul
timpului, a factorilor naturali şi umani sau o combinare a acestora.

5) Diversitatea culturală umană - reflectând integrarea omului în datele naturale.

Biodiversitatea este importantă pentru ansamblul vieţii pe glob şi în special pentru

om. Aceasta are rol important pentru om ca hrană, ca bază pentru diverse industrii şi are o
valoare estetică şi educativă.

Omul îşi ia hrana din lumea vie, plante şi animale sălbatice şi domestice.. Din lumea
minerală omul ia doar sarea ca atare, deoarece o mare parte a componentelor chimice ce intră
în alimentaţie au la bază tot produse biologice.

Sănătatea omului – depinde în cea mai mare parte de produsele biodiversităţii.

Odinioară toate medicamentele proveneau din plante şi animale.

Industria şi comerţul – se bazează, de asemenea, în bună măsură pe produsele

biologice. Industria alimentară, industria lemnului, diverse fibre, esenţe de parfumuri şi
numeroşi coloranţi.

Acţiunea asupra solului şi subsolului – de către biosferă este considerabilă. Plantele şi

animalele generează solul, apără solul de eroziune. Vegetaţia are calitatea de a absorbi
poluanţii şi de a menţine microclimatul, creează peisajul.

Biodiversitatea are şi un rol estetic şi educativ într-o societate suprasaturată de

artificialul civilizaţiei moderne. Turismul a devenit a doua industrie economică pe glob, el
fiind strâns legat de peisaj şi de elementele biosferei.
13
 Diminuarea biodiversităţii

Este un fapt care atrebuie să ne îngrijoreze,

dispărând anual zeci de specii de plante şi animale.
Procesul nu este o noutate pentru viaţa de pe Terra, Află mai mult...
căci în decursul istoriei geologice dispariţiile de
În apă dulce – trăiesc peşti,
forme de viaţă au fost continuie, ca o consecinţă a amfibieni, nevertebrate,
mecanismului evoluţiei. microorganisme şi plante
acvatice. Schimbările de
În urmă cu milioane de ani dispariţiile în masă habitat, poluarea chimică şi
aveau cauze naturale (erupţii vulcanice, modificări termică duc la reducerea
ale climei ş.a.) sau de ordin bilogic (lipsa hranei, drastică a biodiversităţii, fără a
molime). De peste o sută de ani se constată că mai vorbi despre reducerea
numărului de exemplare ale
impactul omului asupra biodiversităţii se face simţit, unei specii.
din păcate în mod negativ.
Zonele umede – reprezintă un
Scăderea diversităţii speciilor – este cea mai alt mediu de viaţă supus unei
îngrijorătoare. Se consideră că anual dispar pe cale accentuate distrugeri. Este
naturală, fără impactul omului, 1- 10 specii de vorba despre bălţi, lacuri puţin
animale. Datorită omului, în ultima sută de ani au fost adânci, terenuri inundabile,
turbării. Zonele umede sunt
distruse aproximativ 50 specii de mamifere. În ceea importante din multe puncte de
ce priveşte plantele, în ultimii 60 de ani, în Europa, vedere. Ele au rolul de a
10% din totalul de plante sunt în pericol să dispară echilibra inundaţiile, de a
din vegetaţia originară. stabiliza pânza freatică şi
viiturile, de a reţine
Cauze ale diminuării biodiversităţii impurităţile şi acţionează ca un
depoluator natural şi
protejează liniile de ţărm. Sunt
Creşterea populaţiei şi consumarea resurselor –
importante economic
Ca atare, va trebui găsită o strategie care să facă faţă deoarece în perioadele în care
creşterii populaţiei fără să pericliteze capacitatea de nu sunt inundate oferă bune
suport a planetei. terenuri de păşune sau teren
agricol; din ele se extrage stuf,
Schimbarea continuă a gamei de produse papirus, turbă. Unul din cele
comercializate în domeniul alimentar – ameninţă mai importante roluri pe care
le au zonele umede se referă la
diversitatea genetică şi a speciilor ce stau la baza
biodiversitate. Aici îşi depun
agriculturii, zootehniei şi pisciculturii. icrele numeroase specii de
peşti şi se află locul de cuibărit
Evaluarea greşită a mediului şi a resurselor sale – pentru specii de păsări stabile
duce la modificarea habitatelor. Astfel, transformarea sau de pasaj.
unor zone umede în teren agricol a dus la distrugerea
unor habitate foarte bogate şi la transformarea în zone în
curs de aridizare, deoarece agricultura a dat rezultate tot
mai proaste.
O înţelegere greşită a importanţei
biodiversităţii. Aceasta a dus la dispariţia unor habitate de mare diversitate şi bogăţie şi la
dispariţia a numeroase specii.

14
 Intervenţia omului asupra mediului

Biodiversitatea este în curs de transformare din cauza intervenţiei omului. Acţiunile

sale tradiţionale erau legate de anumite tipuri de funcţii economice: agricultură, pescuit,
creşterea vitelor. Modificarea ecosistemelor, de exemplu, de la pădure la păşune, de înlocuire
a unui anumit tip de cereale cu altul de import, a determinat alterarea, dacă nu chiar dispariţia
unor culturi sau populaţii. Industrializarea face să dispară într-un ritm rapid specii iar omul
este artizanul uneia dintre cele mai mari extincţii biologice pe care a cunoscut-o globul în
istoria sa geologică. El transformă mediul, în general sărăcindu-l prin perturbarea reliefului,
climei, cursului apelor şi dezechilibrarea lumii vii, dar şi modificarea funcţiei lor. Ştim în
acelaşi timp importanţa pe care o are biodiversitatea pentru glob în ansamblu (relief, peisaj,
echilibrul mediului), pentru om (factor de sănătate şi sursă de medicamente) şi pentru
sistemul său socio-economic (ca resursă).
Sărăcirea biosferei în specii şi ecosisteme poate deveni lipsa de hrană şi
supraindustrializarea prin cele două componente majore, sărăcirea resurselor şi creşterea
poluării.

Concluziile micului ecologist:

- Intervenţia omului pare benefică pe termen scurt, găsind soluţii pentru

problemele care apar în agricultură (extinderea zonelor agricole în defavoarea
pădurilor, desecări, fertilizări, ierbicidări), industrie (apariţia coloşilor industriali,
exploatarea subsolului), pentru creşterea numerică a populaţiei (construire de
locuinţe, de drumuri), dar acţionând negativ asupra echilibrului naturii.

- Deoarece biodiversitatea este strâns legată de nevoile umanităţii, ea trebuie

considerată un element al securităţii naţionale.

15
 II. Poluarea mediului
Factorii de mediu sunt solul şi subsolul, apa, aerul, lumina şi căldura (climatul).
Viaţa de pe planetă, solul atmosfera, apa şi fomele de relief s-au dezvoltat împreună;
niciuna nu ar fi la fel fără celelalte. Solul fabrică “pământ”; el este în relaţie cu atmosfera
(climatul); este influenţat de apa de suprafaţă şi de cea profundă; el este asociat mediilor de
viaţă.
Pricipalele tipuri de poluare:
1. poluarea geografică – distrugerea zonelor geografice prin distrugerea vegetaţiei
Exemple:
- defrişările masive
- distrugerea parcurilor şi spaţiilor verzi
- inundaţiile
- incendierea pădurilor

2. poluarea solurilor- datorită utilizării necorespunzătoare a acestora

3. poluarea apelor- datorită deversării deşurilor toxice, a produselor petroliere, ce duc la
moartea peştilor
4. poluarea atmosferică- se face prin eliminarea în aer a unor pulberi şi substanţe ce
îmbâcsesc aerul respirat Ex. combinatle chimice, oţelăriile, gazele de eşapament,
gospodăriile
5. poluarea sonoră- se datorează zgomotelor de intensităţi mari care se propagă în
atmosferă Ex. zgomotele produse de utilaje, maşini, muzica dată la maxim
6. poluarea morală – dată de degradarea relaţiilor interumane.Ex. violenţa verbală şi
fizică, comportamentele nepotrivite, îmbrăcămintea vulgară

Există două mari categorii de materiale poluante sau altfel spus poluanţi.
Aceştia pot fi biodegradabili, cum ar fi murdăria provenită de la canalizări, care se
descompune prin procese naturale. Aceşti poluanţi devin o problemă atunci când apar în
atmosferă mai repede decât pot ei să se descompună.
Poluanţii nedegradabili sunt materiale care fie nu se pot descompune, fie se descompun
mult prea încet. O dată apărută contaminarea, este foarte greu sau imposibil de a îndepărta
aceşti poluanţi din mediu.

16
 Aerul. Poluarea aerului

Aerul
Aerul este un amestec de gaze care înconjoară Pământul sub forma unui strat numit
atmosferă. Atmosfera ajută ca planeta noastră să fie protejată de Soare, care altfel ar arde
pământul. Fără aer nu ar exista viaţă pe Pământ. Aceasta pentru că aerul conţine unele gaze
fără de care plantele şi animalele nu ar putea trăi.
Compoziţia aerului:
Cele mai importante elementele ale aerului sunt oxigenul, care ocupă o cincime din aer
(20,95%), dioxid de carbon, care se află în cantitate mult mai mică (0,03%), dar care are
proprietatea de a absorbi căldura, încălzind aerul. În cantitate mare se află azot (78,09%), la
înălţimi mai mari în atmosferă. Fiecare dintre acestea sunt importante, iar absenţa lor sau
schimbarea proporţiei aducând schimbări în viaţa plantelor, animalelor şi omului. Pe lângă
acestea se găsesc vaporii de apă, gaze rare, fumul si particulele fine de praf, care au efecte
iritative, traumatice asupra tractului respirator, având în acelaşi timp rolul de purtător al
microbilor, virusurilor, germenilor care produc unele boli.
Aerul curat nu are culoare proprie, nici miros, dar pare divers colorat, după cum
atmosfera este încărcată cu vapori de apă, particule de praf, fum microorganisme. După
ploaie, cerul are o culoare albastră, când este încărcat de vapori de apă pare cenuşiu sau
lăptos, iar când are praf, fum, microorganisme, pare roşiatic, galben, violet.

Cer senin, vara la munte Cer innorat, atmosferă poluată Cer încărcat de vapori de apă

Atmosfera are şi rolul de a apăra pământul de razele arzătoare ale soarelui. Unele gaze
din aer asigură păstrarea echilibrului dintre căldura care intră în atmosferă şi cea care iese în
spaţiu. Acestea dau efectul de seră. Echilibrul este ameninţat de activităţile umane, care prin
creşterea temperaturii atmosferei, ameninţă echilibrul vieţii pe pământ.
În atmosferă se produc schimbări de aer, aerul se mişcă dintr-un loc în altul, formând
vânturile. Acestea conduc norii, asigură schimbul de aer, dar şi particulele străine.

17
 Poluarea atmosferei corespunde prezenţei
unor substanţe străine acesteia sau variaţiei
semnificative a proprietăţilor sale. Datorită volumului
uriaş al aerului, s-a crezut că acesta "înghite" orice şi
în orice cantitate, fără să îşi modifice necesară şi
indispensabilă vieţii pe Terra.
În aer se scurg şi se revarsă impurităţi dintr-o
infinitate de surse de impurificare artificială şi
naturală. Astfel, de pe unele suprafeţe se pot ridica în
atmosferă pulberi şi gaze rezultate din ciclul normal
de dezvoltare a plantelor cum sunt: granulele de
polen, sporii vegetali, sfărâmăturile de vegetale si
gazele rezultate din descompunerea acestora.
De asemenea, în aer se ridică adesea, antrenate de
vânt, pulberi provenite din sfărâmarea stratului
superficial al solului (praf). Din subsol sunt emanate
uneori cantităţi de gaze şi vapori. Din Cosmos se
îndreaptă către atmosferă nori de gaze, vapori,
particule sub formă de meteoriţi. Însă cele mai multe
impurităţi provin din activitatea industrială, tehnică,
transporturi şi casnică, de aceea, acestei categorii de
poluări i se acordă importanţă mai mare în protectia
atmosferei.
Toate categoriile de gaze, particule şi vapori
care se deplasează în atmosferă sau sunt antrenate de
curenţii de aer, pot să afecteze omul în masura în care
pot produce modificări ale mediului sau de viaţă, ale bunurilor sale, pot provoca anumite
tulburări în organism. Aceste efecte se constata tot mai des.
De ce e aerul atat de important ?
Pentru ca el contine oxigen. Când
inspirăm aerul în plămâni, oxigenul
este transferat în globulele roşii ale
sângelui, care îl vor duce mai
departe la toate celulele
organismului. La nivelul acestora,
au loc reacţii chimice vitale. În
urma lor, rezultă bioxid de carbon,
pe care tot globulele roşii îl
transportă la plămâni, care-l vor da
afară din corp prin expiraţie, fiind
un produs rezidual. Zilnic, prin
plămânii noştri trec 10.000 de litri
de aer.
Omul poate supravieţui câteva
săptămâni fără hrană, câteva zile
fără apă, însă numai câteva minute
fără aer. Aerul este esenţial pentru
viaţă. Cinci minute fără aer
provoacă leziuni ireversibile la
nivelul celulelor nervoase, cu
consecinţe grave asupra sănătăţii,
ameninţând viaţa.

Sursele de poluare a aerului sunt: Surse naturale, reprezentate de diversele procese care
se petrec în natură:

solul, care se erodează şi se macină cu eliberare de particule foarte fine;

plantele şi animalele, care pot elimina în aer diverse elemente (fulgi, polen, păr);
erupţiile vulcanice, care aruncă în aer mari cantităţi de gaze, particule solide;
incendiile din păduri, care creează un fum ce se poate răspândi pe suprafeţe mari.

Surse artificiale, reprezentate de activitatile omului:

procesele de ardere, pentru încălzirea locuinţei şi pentru producerea de energie;

procesele industriale, prin răspândirea în aer a diverşilor poluanţi eliminaţi;
transporturile de tip feroviar, naval şi aerian şi, în special, rutier.

Modul de dispersie al agenţilor poluanţi pe calea aerului depinde de factorii meteorologici

şi de modul de evacuare prin coşurile intreprinderilor.

18
 Factorii meteorologici care influenţează dispersia sunt:

vântul- deplasează poluanţii în masele de aer; dacă are viteză mică, menţine o
concentraţie mare de poluanţi în aer, iar dacă are o viteză mare, împrăştie agentul
poluant pe suprafeţe întinse ale atmosferei şi concentraţiile acestora vor fi mai mici;
calmul atmosferic - este cea mai favorabilă condiţie meteorologică pentru poluarea
aerului deoarece pe măsura producerii de poluanţi de către diverse surse, aceştia se
acumulează în vecinătatea locului de eliminare şi concentraţia creşte continuu.
temperatura aerului - este influenţată de anotimp, altitudine, forma reliefului, iar
instabilitatea temperaturii favorizează dispersia poluanţilor.

Industrializarea a dereglat raportul de gaze necesar pentru echilibrul atmosferic.

Arderea cărbunelui şi a gazului metan a dus la formarea unor cantităţi enorme de dioxid de
carbon şi alte gaze, mai ales dupa ce a apărut automobilul. Principalele consecinţe ale
poluării atmosferei sunt: efectul de seră, încălzirea globală, poluarea aerului, subţierea
stratului de ozon şi ploile acide.

Sfaturile micului ecologist

Este foarte importantă calitatea aerului pe care-l respirăm. Cel mai bun aer se află în apropierea
zonelor verzi, a pădurilor, lângă mări şi oceane. Acest aer conţine din abundenţă oxigen.
Oxigenul se poate obţine numai prin respiraţie. Este bine să ne ajutăm respiraţia printr-o postură
(poziţia corpului) corectă: umerii pe spate, pieptul în faţă, spatele drept; prin îmbrăcăminte
lejeră, prin respiraţie diafragmatică (să punem la lucru muşchiul abdominal în respiraţie) şi cât
mai multă mişcare fizică.
Duşmanul modern cel mai aprig al aerului din încăperi este fumul de tutun. Este periculos atât
fumatul activ, cât şi contaminarea celor nefumători din jurul nostru.

19
 Apa în natură. Poluarea apei
În natură, apa se găseşte din abundenţă, în toate stările de agregare:
- în stare lichidă (forma în care acoperă 2/3 din suprafaţa pământului; sub formă de
mări, oceane, râuri, fluvii, ape subterane);

- în stare solidă (formează calote glaciare);

- în stare gazoasa (atmosfera contine o cantitate considerabila de apa, sub forma de
vapori de apa, invizibili).
Apa urmează un circuit în natură.

Căldura soarelui determină evaporarea apei de suprafaţă. Vaporii rezultaţi se ridică

în atmosferă. Dacă în atmosfera saturată cu vapori de apă apare o scădere a temperaturii, se
produce condensarea acestora. O parte din vaporii condensaţi iau forma de nori, ceaţă,
ploaie, zăpadă sau grindină.
În anotimpurile calde, dar cu nopţi răcoroase se depune rouă, iar dacă temperatura
solului este sub 0 C, se depune bruma.
Apele ajunse la nivelul solului sau cele ce rezultă din topirea zăpezilor, în parte umplu
din nou lacurile, râurile, fluviile, mările şi oceanele. Altă parte străbate straturile de pământ,
la diferite adâncimi, formând apele freatice. Apa subterană poate reapărea la suprafaţă, fie
prin izvoare, fie extrasă prin fântâni, puţuri sau sonde.

În cadrul acestui mare circuit natural se disting circuite secundare, dintre care,
importanţă deosebită prezintă circuitul biologic. Acesta constă în pătrunderea apei în
organismele vii şi redarea ei în circuitul natural prin respiraţie, transpiraţie şi moartea
organismelor. Distingem şi un circuit apă-om-apă care se referă la intervenţia activităţii
omului în circuitul natural.
În natură nu există apă pură; date fiind interacţiunile cu mediul, ea conţine gaze,
substanţe minerale şi organice dizolvate în suspensie. Chiar apa de ploaie, care ar trebui să
fie cea mai curată apă naturală (devenita astfel printr-o distilare naturală) poate prezenta
dizolvate anumite impurităţi ca urmare a contactului prelungit cu aerul.
Cea mai variată compoziţie dintre toate apele naturale o au apele subterane. Ele conţin
cantităţi mari de substanţe solide sau gazoase. Ajunse la suprafaţă, aceste ape, formează

20
izvoare de ape minerale.
Tara noastră are un potenţial ridicat de ape minerale. Sunt cunoscute staţiunile balneo-
climaterice ca cele de la Buziaş (ape carbogazoase şi feruginoase), Călimanesti, Govora,
Căciulata (ape sulfuroase), Slănic Prahova, Ocna Sibiului (saline). Prezenţa acestor
substanţe în apă permite utilizarea acestor ape în tratarea unei game foarte largi de afecţiuni
ale aparatului cardio-vascular, locomotor, anemii, boli ale sistemului nervos şi altele.
Apele mărilor şsi oceanelor sunt puternic mineralizate.

Apa potabilă nu trebuie să conţină organisme animale şi vegetale şi să satisfacă cerinţe

de calitate superioară privind indicatori fizico-chimici, biologici şi bacteriologici.
Alimentarea cu apă a centrelor urbane prezintă o mare importanţă, căci apele trebuie să
fie tratate înainte de a fi puse la dispoziţia populaţiei.

Apa pentru vieţuitoare

Apa este un component indispensabil vieţii. Un om consumă în medie 3 l apă pe zi, iar
corpul său are un conţinut de apă. Un pom evaporă aproximativ 200 l apă pe zi.
În organismele vii, apa este conţinută în diferite forme: Tesutul adipos, muschii
plămânii si rinichii, creierul, plasma , saliva şi oasele conţin apă. Un om adult, cantărind 70
kg conţine până la 50 kg apă.
Fiinţele vii nu pot supravieţui în absenţa apei, toleranţa la deshidratare depinzând de
specia respectivă. Daca ne raportăm la plante, apa este conţinută încantitate mai mare

Curiozităţi:
Experimentul realizat cu 300 de ani în urmă de un savant- Sanctorius- care a observat că
greutatea organismului uman se modifică neîncetat. El a construit un cântar mare şi, aşezat ore în
şir pe acest cântar, îşi urmărea propria greutate. Peste noapte, pierdea aproape un kg. Cauzele sunt
multiple: prin indepărtarea bioxidului de carbon din organism, greutatea omului scade cu 75-85 g
în 24 ore. Prin plămâni se evaporă 150-500 g apă zilnic, iar prin piele şi mai multă.
Prin transpiraţie, pe vreme rece, se evaporă 250-1700 g apă.

de: salate, castraveţi, andive sau în roşii şi morcovi. Merele, cartofii, sporii bacteriilor doar
jumătate apă, fosolea şi mazărea conţin doar o zecime apă.
Unele fiinţe rezistă mai mult timp fără apă, ca urmare a adaptării la mediu.
Cămilele traversând deşertul îşi pot produce aproximativ 40 l apa prin oxidarea grăsimilor ce
se găsesc în cocoaşă. În condiţii normale, cămila se hrăneşte însă cu plante verzi, ce conţin
multă apă.
Se cunosc insecte ce iau apa de la vegetale uscate dar higroscopice (care absorb
umiditatea din aer).
Rozătoarele din deşerturi pot trăi în absenţa apei consumând doar ierburi, scoarţa de
copaci, frunze uscate. În captivitate apa este procurată prin oxidări celulare, reuşind sa
trăiască fără să bea chiar 6 luni.
Carnivorele care au nevoie imediată de apă, pentru a-şi elibera reziduurile , se hrănesc
cu erbivore ale căror ţesuturi conţin multă apă.
Toate animalele de pe glob, ca şi omul, posedă modalităţi de procurare a apei.
21
În timpul activităţilor zilnice, în organismul uman sunt ‚‚arse'' zaharuri şi grăsimi. Prin
arderea lor se formează bioxid de carbon şi apă; Bioxidul de carbon, toxic, este înlăturat iar
apa se poate utiliza pentru diferite necesităţi ale organismului.
Animalele din stepele uscate şi deşerturi, şerpi, şopârle, girafe, zebre, struţi au capacitatea de
a acumula mari cantităţi de lipide (grăsimi) prin oxidarea cărora rezultă apă.
Viaţa nu ar fi fost posibilă în zonele de deşert dacă animalele din aceste zone nu ar fi învăţat
să se ascundă ziua de căldură şi dacă nu ar fi avut posibilitatea de a împiedica evaporarea
apei din organism.

Poluarea apei

Tipuri de poluare a apei:

Ploaia acidă;
Poluare cu produse petroliere;
Poluarea cu reziduuri animale, vegetale şi deşeuri industrial.

Ploaia acidă este o formă de poluare atât a aerului cât şi a apei în care acizii din aer,
produşi de uzine de producere a energiei electrice şi alte surse, cad pe Pământ în diferite
regiuni. Acţiunea corosivă a ploii acide provoacă pagube incomensurabile mediului
înconjurător. Problema începe cu producerea de gaze produse prin arderea combustibilului
fosil (cărbune, gaz natural şi petrol). Acestea reacţionează cu apa, şi alte substanţe chimice
din aer, pentru a forma acizi şi alţi poluanţi. Aceşti acizi poluanţi ajung până în atmosferă,
unde călătoresc sute de kilometri, şi, în cele din urmă, se întorc pe pământ sub formă de
ploaie, zăpadă sau ceaţă.
22
 Prin îndepărtarea substanţelor nutritive din sol, ploaia acidă încetineşte creşterea
plantelor, dar mai ales a copacilor. De asemenea, atacă copacii într-un mod mai aparte prin
producerea unor găuri în depozitele de amidon ale frunzelor, rezultând pete moarte, maronii.
Dacă se formează mai multe astfel de pete, un copac îşi pierde abilitatea de a produce hrană
prin fotosinteză. De asemenea, organismele pot infecta copacul prin frunzele rănite. Odată
slăbiţi, copacii sunt mai vulnerabili la alţi posibili factori cum sunt infestarea cu insecte,
temperaturi scăzute sau secetă.
Ploaia acidă cade, de asemenea, şi în râuri, lacuri si mlaştini. Acolo unde este zăpadă
iarna, apele locale cresc dintr-o dată mai acidice în momentul în care zăpada se topeşte
primăvara.
Ploaia acidă şi depoziţia de acid „uscat” strică clădiri, statui, automobile şi alte
structuri obţinute din piatră, metal sau orice alt material expus pentru o perioadă îndelungată
de timp la capriciile vremii. Paguba corozivă poate fi foarte scumpă, iar în oraşele cu clădiri
istorice, tragică.
Poluarea apei cu reziduuri petroliere reprezintă o problemă deosebit de importantă
şi greu de prevenit şi remediat . Afectează atât apele de suprafaţă, căt şi pe cele subterane . În
prezent consecinţele acestei poluări asupra proprietăţilor organoleptice ale apei, faunei şi
florei acvatice sunt deosebit de nocive şi durabile .
Reziduurile de petrol ajung în bazinele naturale de apă prin deversarea de ape reziduale
rezultate de la rafinării şi alte instalaţii de prelucrare a ţiţeilui. Aceste reziduuri conduc la
creşterea temperaturii şi turbidităţii, la formarea unei pelicule de petrol la suprafaţa apei sau
a unor emulsii (apă- petrol sau petrol-apă) şi la schimbarea compoziţiei apei, prin dizolvarea
în aceasta a substanţelor petroliere solubile, toxice în anumite concentraţii, pentru
organismele acvatice, om şi animale .

O parte din apa din pământ este folosită de plante ca să se

hrănească iar o altă parte se adună în aşa-numite rezervoare şi îşi
face loc către suprafaţă formând râurile care sunt ape curgătoare
şi care, în final, ajung în mări şi oceane – adică apa ajunge de
unde a plecat şi circuitul se reia.

Mările şi oceanele sunt ape stătătoare. Ele sunt sărate pentru că

râurile care se varsă în ele aduc săruri minerale care se depun pe
fundul mărilor şi al oceanelor. Când apa se evaporă, mineralele
rămân, de aceea apa de ploaie sau zapada nu sunt sărate.

Aţi observat că apa de la robinet nu are culoare. Cu toate acestea

vă întrebaţi probabil de unde vine culoarea albastră a mării sau a
oceanului? Culoarea albastră este o iluzie optică, pentru că cerul
se reflectă în apă; când este înnorat culoarea mărilor şi oceanelor
se schimbă.

O altă curiozitate este culoarea verde a lacurilor cu apă liniştită

– aceasta se datorează plantelor verzi din apă.

23
 Solul şi subsolul

Solul este stratul de la suprafaţa pământului, în care plantele îşi înfig rădăcina.
Solul reprezintă suportul vieţii omeneşti şi al bunăstării. Oferă ancorare rădăcinilor,
reţine apa îndeajuns ca plantele să se poată folosi de ea, stochează substanţele
hrănitoare care menţin viaţa. În lipsa acestor calităţi Pământul ar fi la fel de steril ca şi
planeta Marte. Grosimea solului este diferită, stratul de sol este mai gros la câmpie şi
mai subţire la munte.

Compoziţia solului

Solul este format din grăuncioare de pământ care se

Mostre de sol
Sol profund, fertil pe o
structură stabilă, bogat în
materie organică, nivel bun
al nutrienţilor şi al apei.
Este favorabil culturilor
iar fertilitatea lui
(morfologică, chimică şi
biologică) poate fi complet
distrusă printr-o exploatare
deficientă
sfărâmă uşor, amestecate cu frunze uscate, plante sau
animale, insecte putrezite (substanţe organice şi
minerale). Pentru a le putea deosebi, priviţi cu o lupă
mostre de sol colectate din diferite locuri: grădină, curtea
şcolii, marginea şoselei etc.
Solul este mediu de viaţă pentru nenumărate
microorganism, ce desfăşoară multiple transformări din
natură, printre care descompunerea organismelor moarte.
Solul adăposteşte animale microscopic, dar şi râme, furnici.
O mare parte a biodiversităţii terestre se găseşte în sol şi nu
deasupra lui. Toată această activitate contribuie la
“fabricarea “ solului, care este în permanent schimbare şi
înnoire: solul nu poate exista fără viaţă şi nici viaţa fără sol.
Oamenii se hrănesc, se îmbracă, construiesc pe sol.
Diversitatea solului duce la diversitatea modului de viaţă, a
construcţiilor, a modului de ocupare a spaţiului , a
ocupaţiilor oamenilor şi a relaţiilor dintre om şi sol.
Oamenii au acţionat de-a lungul vremii asupra solului,
modificându-l. Peisajul multor zone s-a schimbat prin
influenţa omului. Amprenta omului se vede din ce în ce
mai puternic în zonele urbane, de cele mai multe ori
nefavorabile asupra vieţii sale. Acestea sunt numite erori
umane, iar omul modern încearca să repare ceea ce s-a
stricat printr-o intervenţie nepotrivită.

24
 Calităţile solului

Permeabilitatea – calitatea solului de a permite apei să treacă prin el. Apa trece prin sol ş
de sus în jos (apa de ploaie), dar şi de jos în sus. Unele soluri sunt mai permeabile, altele mai
puţin permeabile. Cele nepermeabile, păstrează apa la suprafaţa lor sau absorb apa (argila).

Experienţe:
1.Luaţi o pâlnie peste care puneţi obucata de tifon, apoi puneţi o cantitate de sol. Ţineţi pâlnia deasupra
unui vas colector. Turnaţi apă uşor, cu un pahar. Veţi observa că apa va trece prin sol şi va curge în
vasul colector;Acest lucru se poate observa şi atunci când udaţi plantele din ghivece cu prea multă
apă, aceasta curgând prin găurile aflate pe fundul ghiveciului.
2.Luaţi un pahar de plastic pe fundul căruia faceţi câteva găuri cu un ac. Puneţi pământ recoltat dintr-
un loc uscat, apoi aşezaţi paharul pe o farfurie cu apă. Lăsaţi un timp, apoi răsturnaţi pămîntul pe o
coală de hărtie. Veţi observa că acesta a preluat din apa aflată în farfurie.

Fertilitatea – calitatea solului de a fi fertil, bogăţia de substanţe minerale şi organice.

Experienţă (se va realiza în prezenţa cadrului didactic):
Luaţi o eprubetă în care puneţi puţinpământ recoltat din sol de grădină. Fixaţi eprubeta pe un stativ,
deasupra unei surse de foc (lampa de spirt).
Se va elimina abur, ceea ce denotă prezenţa apei în sol. Se va degaja un fum şi se va simţi un miros de
ars, ceea ce arată prezenţa substanţelor organice în sol. Va rămâne o cenuşă, ceea ce arată prezenţa
substanţelor minerale.
Solul este o resursă ce poate fi epuizată, de asemenea poate fi puternic erodat, dar va
rămâne “epiderma vie” a planetei Pământ, de care depinde viaţa noastră terestră. Omul
are tendinţa să considere solul ca resursă inepuizabilă; el poate învăţa să menajeze această
resursă, însă în cele mai multe situaţii, omul exploatează solul fără să acorde vreo atenţie
calităţilor sale.

Sfaturile micului ecologist:

 Pentru a fertiliza solul folosiţi substanţe organice: gunoi de grajd, frunzele căzute toamna...
 Plantaţi pomi. Aceştia vor păstra solul, vor evita erodara acestuia.

 Atunci când plecaţi de acasă pentru mai mult timp, puneţi ghivecele cu flori în cada cu
puţină apă. Ele vor trage apă prin găurile ghivecelor. Dacă ghivecele sunt din lut, acest
fenomen va fi şi mai accentuat! Aşa, plantele nu vor suferi de lipsa apei.

25
 Poluarea solului

Poluarea este deosebit de evidentă şi în cazul solului. De calitatea solului

depinde formarea şi protecţia surselor de apă, atât a celei de suprafaţă, cât mai ales a
celei subterane.
Deşeurile de tot felul care nu au fost evacuate în ape şi aer acoperă uscatul
tocmai în locurile aglomerate unde fiecare metru pătrat este intens şi multiplu solicitat,
degradează terenurile agricole tocmai acolo unde sunt mai fertile, urâţesc natura tocmai
acolo unde este mai căutată pentru frumuseţea ei. Încă o contradicţie a civilizaţiei:
alături de capacitatea de a creea un mediu de viaţă acceptabil, chiar şi în spaţiul
cosmic, stă rezolvarea precară a salubrităţii solului. Dar deşeurile solide constituie
numai un aspect al problemei. Solul mai este supus acţiunilor poluărilor din aer şi apă.
Solul este locul de întâlnire al poluanţilor. Pulberile din aer şi gazele toxice
dizolvate de ploaie în atmosferă se întorc pe sol. Apa de ploaie impregnează solul cu
poluanţi conducându-i spre adâncimi, iar râurile poluate infectează suprafeţele
inundate sau irigate. Aproape toate deşeurile solide sunt depozitate sau aruncate la
întâmplare pe sol. Mucurile de ţigară, biletul de autobuz, dar şi autoturismele
abandonate, picătura de ulei scursă din tractorul care ară câmpul până la groapa de
gunoi cu diverse deşeuri, toate sunt poluări directe ale solului. În oraşe deşeurile sunt
înlăturate mai mult sau mai puţin sistematic. Dacă nu ajung în ape, deşeurile sunt
depozitate pe terenuri, limitând poluarea la suprafeţe mai reduse, dar există şi pericolul
infiltrării în apele subterane.
Elementele poluante ale solului sunt grupate în 3 categorii de elemente:

 biologice, reprezentate de organisme (bacterii, viruşi, paraziţi), eliminate de om

şi de animale, fiind sursă de îmbolnăviri. Ele fac parte din diferite reziduuri
(menajere, animaliere, industriale);
 chimice, în cea mai mare parte de natură organică. Servesc drept hrană pentru
insecte şi rozătoare. Prin descompunere se eliberează gaze toxice care pot ajunge
în sursele de apă, pe care le degradează;
 fizice, care provoacă dezechilibrul compoziţiei solului: inundaţii, ploi acide,
defrişări masive.

26
 Cauzele degradării solului sunt naturale sau legate direct sau indirect de
activitatea omului.
Poluarea solului este o consecinţă a unor obiceiuri neigienice sau practici
necorespunzătoare, datorată îndepărtării şi depozitării la întâmplare a reziduurilor
rezultate din activitatea omului, a deşeurilor industriale sau utilizării
necorespunzătoare a unor substanţe chimice în agricultură. Solul este supus poluării ca
şi celelate elemente ale mediului, dar el se reface tot mai greu în comparaţie cu apa şi
aerul.

Aruncă doar în spaţiile special amenajate deşeuri precum: sticle, ambalaje de plastic, cutii de aluminiu! Ele
pot fi RECICLATE!

Află adresa celui mai apropiat centru de colectare a deşeurilor de hârtie! Organizează împreună cu clasa o
campanie de colectare a hârtiei!

Poţi dona bibliotecii clasei, bibliotecii şcolii sau altor copii cărţile şi revistele care nu-ţi mai folosesc, dar
care sunt în bună condiţie. Astfel poţi deveni un bun cetăţean!

Confecţionează obiecte noi din cele reutilizabile: sacoşe din haine care ţi-au rămas mici, jucării din dopuri
sau deşeuri de plastic etc.

Stiaţi că...

O tona de plastic înseamnă 20.000 de sticle de 2 litri sau 120.000 de pungi.

Folia de aluminiu reciclată este folosită pentru a face componente pentru maşini noi.
Reciclând 1 kg de aluminiu se salvează 8 kg de bauxită, 4 kg de chimicale şi 14 kWh de
electricitate.
O singură doză de aluminiu reciclată economiseşte atâta energie cât să asigure funcţionarea
unui televizor pentru 3 ore.
27
 Poluarea fonică
Generalităţi :
poluarea fonică reprezintă totalitatea sunetelor
produse de oameni, animale sau de aparatură şi
maşini, care deranjează activităţile cotidiene;
poluare fiind, evident există efecte negative.
Efecte:
Disconfortul;
Deranjarea somnului;
Afectarea auzului;
Sănătatea mentală: Zgomotul ambiental nu este
considerat o cauză primară, dar este posibil să fie un
factor de accelerare sau intensificare.
Productivitatea muncii: zgomotul de fond
poate mări performanţa în munca de rutină, dar o
poate micşora în cazul activităţilor care necesită
concentrare şi memorare.
Tulburarea procesului de învatare;
Comportamentul social: Studiile arată că
expunerea la zgomot poate face ca oamenii să
devină necomunicativi şi închişi, mai puţin
înţelegători şi disponibili de a–şi ajuta semenii sau
vecinii. Este puţin probabil faptul că zgomotul
generează agresiune, dar mediile zgomotoase duc la
o mai ridicată stare de nesiguranţă.
Curiozităţi
Un studiu efectuat de cercetătorii de la
Universitatea Virginia a demonstrat că
poluarea excesivă duce la distrugerea
parfumului florilor, ceea ce are ca rezultat
inhibarea abilităţilor albinelor de a găsi
drumul către sursa de hrană.
O maşină obişnuită produce într-un an
3 tone de dioxid de carbon care se
evaporă în atmosferă.
Este nevoie de 1,5 litri de ulei pentru a
face un cartuş de imprimantă.
Cerneala de imprimantă costă mai
mult decât combustibilul pentru navele
spaţiale. veche.
Bărbaţii care trăiesc în zone poluate
sunt mult mai predispuşi la căderea
părului, faţă de cei care
locuiesc în regiuni cu o atmosferă curată.
TV-ul, imprimanta, computerul sau
orice alt aparat electronic lăsat în stand-
by consumă aproximativ jumătate din
energia pe care ar consuma-o dacă ar fi
aprins, ceea ce înseamnă o cheltuială
inutilă în plus şi o risipă de energie.
50% din energia folosită de
încărcătoarele de telefoane mobile este
risipită prin lăsarea acestora în priză fără
ca telefonul să fie conectat la ele.

Zgomotele sunt prezente mai ales în mediul urban. Transporturile terestre şi aeriene,
şantierele de construcţii şi industriale degajează în atmosferă zgomote insuportabile cu o
mare variabilitate. Datorită lor locuitorii oraşelor sunt supuşi unui stres aproape permanent.
Bombardaţi cu astfel de semnale, oamenii se adaptează temporar şi alţi nu o pot face. Sursele
de zgomot sunt neiertătoare. Intervin în casă, în birouri, în uzine şi fabrici, în grădiniţe, şcoli,
licee şi baruri etc. Sunt cartiere unde zgomotul persistă 24 de ore din 24.
Se caută soluţii pentru a evita producerea şi transmiterea zgomotelor. Maşinile sau
motoarele ce vor fi construite este de dorit să producă un zgomot minim. Blocurile care se
vor construi trebuie să posede un strat fonoabsorbant antiimpact. O soluţie ar fi introducerea
unor perdele izolante de arbori în jurul surselor industriale de zgomot şi în jurul cartierelor
de locuit. Până în prezent, în România nu s-au stabilit norme de calitate sonoră a mediului.

28
 Deşeurile

Societatea actuală produce cantităţi enorme de reziduuri de tot felul. Deşeurile toxice,
sub formă solidă, lichidă sau gazoasă pot cauza moartea, îmbolnăvirea sau rănirea oamenilor,
sau distrugerea mediului, dacă sunt tratate, depozitate, transportate în mod necorespunzător,
sau părăsite. Substanţele sunt considerate deşeuri periculoase dacă sunt inflamabile,
corozive, reactive sau toxice. Amestecurile, reziduurile sau materialele care conţin reziduuri
toxice sunt considerate de asemenea reziduuri toxice.
Un prim pas pe care impreuna il putem face este acela de a afla care sunt deseurile
civilizatiei noastre.

Tipuri de deşeuri toxice

Deşeurile industriale

Deşeurile toxice sunt generate de aproape fiecare industrie, iar industriile care nu produc
deşeuri toxice ele însele, folosesc însă produse ale industriilor care produc deşeuri.

Deşeurile agricole

Agricultura produce deşeuri ca pesticide, ierbicide şi materialele folosite în aplicarea

lor. Substanţele folosite ca îngrăşământ sau pentru tratarea culturilor se pot dizolva în apa din
pânzele freatice şi contamina fântânile, cauzând probleme de sănătate.

Deşeurile urbane

Sursele de deşeuri urbane includ vopselele toxice, substanţele folosite pentru curăţenie,
detergenţii, bateriile toxice, otrăvurile pentru insect şi rozătoare şi chiar mercurul din
termometrele sparte. Sistemele de eliminare ale deşeurilor locale pot refuza aceste obiecte.
Dacă sunt acceptate, trebuie urmărite atent pentru a asigura faptul că solul sau pânza freatică
nu sunt contaminate. Renovarea caselor mai vechi poate cauza ca vopseaua cu plumb toxică
să se desprindă de pe pereţi. Materialele izolatoare de la ţevile aragazului pot conţine
particule de azbest, care se pot desprinde, iar dacă sunt inhalate pot cauza boli de plămâni
sau chiar cancer.

29
 Efecte ale deşeurilor toxice

Deşeurile pot polua solul, aerul, apa de suprafaţă sau de adâncime. Poluarea solului
poate afecta oamenii, plantele şi animalele. Noroiul din canalizări poate conţine elemente
toxice dacă deşeurile industriale au fost amestecate cu cele domestice. Dacă noroiul este
folosit ca îngrăşământ, aceste elemente ar putea contamina câmpurile cultivate. Substanţele
toxice pot fi absorbite de plante, ajungând la animalele care au păscut acolo şi chiar la
oameni.

Aerul poate fi contaminat de emisiile directe de deşeuri toxice. Evaporarea

dizolvanţilor toxici din vopsele şi din agenţii de curăţare este o problemă comună.

Poluarea râurilor şi lacurilor, dacă este suficient de toxică, poate distruge fauna şi flora
instantaneu, sau de-a lungul timpului. Unele substanţe se acumulează în oase şi dinţi, prea
mult fluor în apă putând cauza probleme ale oaselor şi dinţilor. Unele substanţe se găsesc în
concentraţii mici în apă, însă în concentraţii mai mari în insecte şi alge şi în concentraţii şi
mai mari în peşti, astfel că păsările şi oamenii care se hrănesc cu peşte sunt foarte expuşi
unor concentraţii mari de
substanţe periculoase.

Chiar şi poluarea care nu

este toxică poate omoră. Unele
substanţe pot hrăni algele care
cresc în lacuri şi râuri. Când
algele cresc, în prezenţa
luminii solare, produc oxigen.
Însă dacă algele cresc prea
mult sau prea rapid, consumă
mari cantităţi de oxigen atunci
când soarele nu străluceşte şi
când au început să decadă. În
final, lipsa oxigenului va
sufoca alte forme de viaţă;
unele creaturi putând fi otrăvite
de toxinele conţinute de alge.
Acest proces de supracreştere a
numărului de alge, numit
eutrificatie, poate omorî viaţa
din lacuri şi râuri. În unele cazuri, anumite alge pot otrăvi apa potabilă.

Poluanţii subterani pot fi cărati de cursurile de apă subterane. Aceste deşeuri pot ajunge
la suprafaţă dacă apa iese printr-un izvor sau fântână. Foarte periculoşi sunt solvenţii care se
pot scurge din rezervoarele subterane. În aceste deşeuri se pot întâlni şi descompuşi toxici de
metal.

30
 Gestionarea deşeurilor

Gestionarea deşeurilor, cunoscută şi ca managementul deşeurilor, se referă la

colectarea, transportul, tratarea, reciclarea şi depozitarea deşeurilor. De obicei, termenul se
referă la materialele rezultate din activităţi umane şi la reducerea efectului lor asupra
sănătăţii oamenilor, a mediului, sau aspectului unui habitat. Gestionarea deşeurilor are ca
scop şi economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea părţilor recuperabile. Deşeurile
gestionate pot fi atât solide, cât şi lichide saugazoase, precum şi cu diverse proprietăţi (de
exemplu radioactive), necesitând metode de tratare specifice fiecărora.

Fiecare dintre noi, ca reprezentat al comunităţii, are puterea şi obligaţia de a influenţa

procesul de ecologizare a propriului oraş sau a zonei unde îşi petrece viaţa. Soluţia este la
îndemâna noastră şi constă în DEPOZITAREA SELECTIVĂ A DEŞEURILOR. Mai precis,
trebuie să depozităm deşeurile în locurile special amenajate şi, pe cât posibil, pe următoarele
categorii:

hârtie şi cartoane (ziare, reviste, tipărituri, cutii de detergenţi, de cereale etc.), ce pot
fi vândute la tonetele special amenajate;
sticle PET şi alte materiale plastice (pungi, folii, cutii de iaurt, butelii de la produse
cosmetice şi de curăţenie etc.), ce pot fi reciclate;
sticle şi cioburi; vânzarea ambalajelor din sticlă la centrele care se ocupă cu
achiziţionarea acestora;
deşeuri feroase (fier, tablă ş.a) şi doze metalice, ce pot fi valorificate la punctele
"REMAT";
deşeuri umede (resturi vegetale, animale etc.), ce pot fi transformate în compost şi
folosite ca îngrăşământ.

Principalul avantaj al reciclării:

Prin reciclarea materialelor refolosibile se reduce consumul resurselor
naturale (petrol, apa, energie), precum si emisiilor nocive în aer.

31
 Materiale refolosibile

Hârtia

Materia primă utilizată pentru fabricarea hârtiei sunt: lemnul, celuloza, hârtia
veche.Hârtia reciclată permite economisirea aproximativ a un sfert de electricitate în
raport cu hârtia alba, 9 părţi din cantitatea de apă necesară pentru producerea a 1 kg de
hârtie albă (300 l apă). Prin reciclarea deşeurilor de hârtie se elimină clorul toxic necesar
producerii hârtiei albe.

Sticla

Sticla se produce folosind următoarele materii prime: nisipul de cuarţ, calcarul, soda
(produs poluant) ş.a.
Reciclarea sticlei menajează mediul şi economiseşte în timp bogăţiile naturale, apa şi
electricitatea.

Ambalajele PET

PET este prescurtarea de la polietilen tereftalat - o formă de material plastic. Acesta a

devenit un material foarte raspândit în industria alimentară (îmbuteliere de băuturi
răcoritoare, apă, lactate, ulei, oţet) şi nu numai, fiind ieftin, uşor, rezistent la şocuri,
reciclabil. [
Ambalajele PET, ca dealtfel toate materialele plastice, nu sunt biodegradabile.
Creşterea consumului acestora, mai ales în ultimii 10 ani, a dus la sporirea alarmantă a
numărului de sticle depozitate necorespunzător în natură. Prin colectarea şi reciclarea
acestora, se stopează practic impactul negativ asupra mediului înconjurător.

Polietilenului tereftalat reciclat (RPET)
poate fi folosit pentru:
fibre de poliester (75%) folosite la
rândul lor ca materie primă pentru
covoare, tapiţerii, jucării, pâsle pentru
industria textilă, ca izolaţie la paltoane,
saci de dormit, industria auto ş.a.;
folie industrială;
chingi şi benzi;
noi ambalaje PET alimentare şi
nealimentare (cartoane pentru ouă,
obiecte de uz casnic etc).
Nu uitati !
Sticla, hârtia, materialele plastice şi metalele nu pot
fi reciclate decât prin procese tehnologice, ceea ce
înseamnă că nu este indicat să depozităm deşeurile
la întâmplare (pe potecile turistice, în locurile unde
am pus corturile, pe malul râurilor şi al lacurilor
etc.) !
Depozitarea neglijentă a acestora duce la formarea
unor mormane de deşeuri ce poluează mediul în
care venim să ne recreem, să ne plimbăm, să facem
sport.
Un aspect pozitiv al reciclarii PET-urilor constă în
reducerea cantităţilor de deşeuri ce merg spre
gropile de gunoi, ponderea acestora crescând
înfiorător în ultimii ani.

32
 Energii nepoluante
Cele mai cunoscute surse de energie sunt cele care utilizează cărbune şi petrol.
Acestea sunt însă epuizabile şi, prin arderea lor, se produc mari cantităţi de CO2, deşeuri care
sufocă natura, fum, mirosuri neplăcute.
De aceea sunt căutate noi surse de energie. Se foloseşte pentru producerea de energie
apa, aerul şi soarele.

O sursă utilizată de mai mult timp este forţa apelor. Prin

construirea hidrocentralelor se obţin mari cantităţi de energie.
Se poate folosi apa termală pentru încălzire sau a
aburilor de apă pentru a produce electricitate. Astfel de
centrale se găsesc în Italia, Japonia şi California. La forajele de
mare adâncime se poate injecta apă rece care este încălzită şi
apoi extrasă pentru a produce energie electrică.
Hidrocentrala „Porţile de Fier”, pe Dunăre
Apele de mare adâncime sunt utilizate, din păcate prea puţin, pentru producerea
energiei necesare încălzirii locuinţelor.
Încă din 1966, în Franţa funcţionează o centrală care foloseşte energia produsă de
mişcarea apelor mării (mareelor). Japonia încearcă folosirea valurilor cu ajutorul unor
dispozitive plutitoare.
Se încearcă folosirea energiei termice a oceanelor. Astfel este captată apă caldă dintr-o
zonă superioară şi cu ajutorul amoniacului se antrenează o turbină în deplasarea sa spre o
zonă cu apă rece. O astfel de centrală poate furniza o putere de 200MW.
Este din ce în ce mai mult utilizată energia solară captată cu ajutorul panourilor solare.
Transformarea energiei razelor solare în căldură sau electricitate se face cu pierderi mari,
acestea nu pot fi captate decât în timpul zilei şi astfel energia trebuie să fie stocată pentru a
putea fi furnizată şi pe timpul nopţii.

33
 O altă sursă de energie este cea furnizată de curenţii de aer de suprafaţă. Teoretic s-a
stabilit că aceşti curenţi răspândesc anual o energie de 200 de ori mai mare decât necesarul
mondial. Însă pentru captarea acestei energii este nevoie de roţi eoliene foarte mari.
Energia nucleară este una dintre cele mai folosite noi surse de energie la acest final de
secol. Deşi se obţine o mare cantitate de energie, aceasta are riscul de a se produce o mare
cantitate de radiaţii. Rezidiurile rămase în urma reacţiilor sunt radioactive, nocive şi trebuie
depozitate în condiţii speciale.
În viitor se va încerca captarea energiei solare din spaţiu şi transmiterea acesteia pe
pământ cu ajutorul microundelor.
“Energie verde” este un termen care se referă la surse de energie regenerabilă şi
nepoluantă. Electricitatea generată din surse regenerabile devine din ce în mai disponibilă.
Prin alegerea unor astfel de surse de energie regenerabilă consumatorii pot susţine
dezvoltarea unor energii curate care vor reduce impactul asupra mediului asociat generării
energiei convenţionale şi vor creşte independenţa energetică.

Mai mult, când aceste tehnologii pot sa vină în ajutorul consumatorului prin reducerea
facturilor pentru diferite utilităţi (apă, încălzire) şi printr-un timp de amortizare scurt în cazul
sistemelor de încălzire a apei menajere, instalarea unor panouri solare devine o investiţie
extrem de rentabilă în cazul consumatorilor casnici, a hotelurilor, spitalelor etc.

Energia solară şi eoliană au pătruns şi în ţara noastră şi reprezintă o soluţie viabilă

pentru locaţiile care nu beneficiază în prezent de racordare la reţeaua naţională de
electricitate. În viitor, printr-o legislaţie corespunzătoare aceste sisteme pot deveni rentabile
şi pentru consumatorii conectaţi la reţeaua naţională prin eliminarea necesităţii folosirii unor
acumulatori şi livrării energiei direct în reţeaua naţională.

Statie de amplificare a
semnalului de telefonie
mobilă care foloseste
exclusiv energie
eoliana si solara.

34
 Măsuri de combatere a factorilor nocivi de mediu
Protecţia purităţii mediului include activităţi complexe direcţionate spre principalele
surse de poluare: central termoelectrice, întreprinderi industrial, transporturi (auto, feroviar,
aerian), dar şi a agriculturii, a gospodăriilor. Principalele măsuri de combatere a poluării
sunt:
a) Protecţia aerului:
Amplasarea la distanţă faţă de comunităţi a surselor de poluare, respectând zonele de
protecţie sanitară;
Utilizarea tehnologiilor nepoluante sau a metodelor tehnologice, care produc cât mai
puţini poluanţi;
Epurarea emisiilor de aer de la sursele de poluare prin folosirea unui sau mai multor
tipuri de instalaţii de reţinere şi neutralizare a poluanţilor;
Evacuarea gazelor la mare înălţime şi viteza mare de evacuare la gura coşului.

b) Protecţia apelor:
Interzicerea deversării în apele de suprafaţă a apelor reziduale, menajere şi industrial
neepurate, care conţin substanţe toxice în apă;
Amplasarea corectă a obiectivelor care influenţează sursele de apă;
Tratarea apelor reziduale, înainte de deversare în bazinele de apă, prin decantare,
sedimentare.

c) Protecţia solului:
Neadmiterea privatizării zonelor supuse protecţiei mediului;
Trecerea la o agricultură ecologică, prin utilizarea minimă a chimicalelor;
Instruirea fermierilor, a reprezentanţilor comunităţilor locale pentru respectarea
măsurilor de protecţie a mediului;
Urmărirea atentă a utilizării corecte a pământului, pentru menţinerea calităţii solului;
Organizarea corectă a colectării şi transportării deşeurilor;
Depozitarea şi neutralizarea reziduurilor solide prin incinerare, construirea unor centre
de prelucrare a gunoiului;
Reciclarea unor deşeuri în material de construcţie, ambalaje, îngrăşăminte agricole etc.

d) Protecţia faţă de zgomot:

Combaterea zgomotului la sursă;
Filtrarea şi diminuarea zgomotului pentru populaţia expusă;
Sistematizarea localităţilor;
Folosirea fâşiilor verzi de protecţie.

35
 Fii ecologist!

Ce poţi face chiar tu!

Să trăim într-un mediu curat nu este aşa complicat, ba chiar poate fi foarte
economic.Sunt gesturi simple pe care le putem face pentru a ne proteja mediul înconjurător
fie acasă, la cumpăraturi, în transport sau în gradină. Iată câteva:

Plantează măcar un copac. În timpul vieţii, un arbore poate absorbi tone de dioxid de
carbon. De asemenea, în zilele călduroase, umbra oferită de arbore poate scade consumul
aerului condiţionat.

Foloseşte energia "verde". Există companii care oferă energie solară sau eoliană. De
această opţiune nu poate beneficia foarte multă lume, dar este o modalitate de a ajuta pentru
un mediu mai curat.

În familie:

1.Dezgheţaţi cât mai des frigiderul şi congelatorul! Un strat de 4 mm de chiciură

dublează consumul de electricitate.

2.Nu ezitaţi să diluaţi cu puţină apă produsele menajere (şampon, detergent de vase,
săpun)! Veţi utiliza mai puţin şi vor fi la fel de eficiente! În plus, se vor deversa mai puţini
poluanţi în natură!

3.Evitaţi scurgerile de apă! Un robinet care picură înseamnă aproximativ 12 litri de

apă risipite pe zi.

4.Spalaţi la o temperatură joasă atunci când folosiţi maşina de spălat! Cea mai mare
parte din electricitatea utilizată serveşte la încălzirea apei.

5.Gătiţi cu ajutorul gazului natural! Este mult mai economic decît plăcile electrice.

6.Când gătiţi, puneţi un capac peste oală pentru a fierbe apa! Timpul fierberii se
scurteaza şi faceţi economie de energie.

7.Inchideţi complet aparatele electrice de la butonul de punere sub tensiune! Daca le

lăsa pe stand by, veţi consuma electricitate în plus.

8.Nu uitaţi să închideţi lumina, închinzând inclusiv orice piesă luminată (tablouri,
jucării etc)! 3 piese luminate inutil consumă tot atâta electricitate ca un frigider.

9.Ferestrele cu geamuri duble economisesc energie.În lipsa acestora, puteţi să puneţi

draperii în faţa ferestrelor pentru a câştiga câteva grade iarna şi a vă feri de căldură vara.

36
 10.Câteva panouri solare pot acoperi jumătate din nevoile de apă caldă şi de încălzire
dintr-o casă.

La cumpărături, în magazine:

1.Cumpăraţi produse vrac sau în cantităţi mari(este mai ieftin)! Renunţaţi să le

transferaţi acasă în cutii mai mici! Rămân doar deşeuri.

2.Preferaţi, mai degrabă, ambalajele biodegradabile (hârtie, carton) sau reciclabile

(sticlă, metal) decât ambalajele din plastic!

3.Folosiţi detergent compact deoarece este mai puţin poluant!

4.Preferaţi legumele şi fructele de sezon care nu necesită un tratament anume pentru

conservare şi sunt cultivate în regiunea voastră!

5.Preferaţi produsele locale (alimentaţie, mobilă)! Astfel transportul negustorilor şi

traficul rutier vor fi reduse.

6.Căutaţi să scrie pe ambalaj “produse Eco” sau produse “recomandate de Ministerul

Sanatatii”! Ele semnalează care sunt produsele “respectate” de natură.

7.Citiţi etichetele aparatelor electrocasnice! Pe ele scrie care sunt mai econome (clasa
A, B) şi vă va costa mai puţin în a le folosi.

8. Când vă faceţi cumpărăturile, folosiţi o sacoşă din alt material, nu de plastic!

9. Optaţi pentru produsele reîncarcabile: baterii, filtre, ecorezerve pentru detergenţi sau
dedurizante!

10. Când cumparaţi un aparat de uz casnic, reflectaţi la durata sa de viaţă şi la

posibilităţile de reparaţie: un produs mai ieftin nu ţine prea mult timp. Astfel, apar alte
cheltuieli şi alte deşeuri.

În transport:

1. Verificaţi în mod regulat starea maşinii voastre! Roţile prost umflate se uzează mai
repede şi provoacă un supraconsum de carburant.

2.Nu conduceţi repede! Astfel, consumaţi mai puţin carburant şi reduceţi poluarea şi
riscul de accidente.

3. În oraşele mari, de exemplu, viteza medie cu care circulă metroul este mai mare
decât a unei maşini. Câştigaţi timp dacă vă lasaţi maşina în garaj.

4. Pentru distanţe de mai puţin de 2 km, încercaţi să nu luaţi maşina. Consumă de la în

plus la primul kilometru.

37
 5.Optaţi pentru o remorcă, în loc să vă acoperiţi maşina cu bagaje.

6. Alegeţi maşinile mai mici! Regula e simplă: cu cât maşina e mai mare, cu atât
poluează mai mult.

7. Faceţi “schimb de tură” cu colegii de serviciu, cu prietenii pentru a vă duce pe rând,

copiii împreună la şcoală, cu vecinii pentru a vă face cumpărăturile folosind aceeaşi maşină!

8. Atenţie unde aruncaţi deşeurile toxice! Evitaţi poluarea apelor!

9. În măsura în care asta este posibil, preferaţi trenul în locul avionului, care este foarte
poluant. Trenurile au viteză mare şi ajung direct “in inima” oraşelor.

10. Alegeti mijloacele de transport în comun şi astfel evitaţi poluarea!

În grădină, parc, pădure:

1. Pentru a uda plantele, profitaţi de răcoarea dimineţii şi serii! Astfel, evaporarea va fi

redusă şi plantele vor cere mai puţină apă.

2. Păstraţi apa de ploaie pentru a vă uda grădina!

3. Folosiţi îngrăşăminte naturale: urzici, alge, compost!

4. Dacă dispuneţi de o grădină mare, plantaţi copaci pentru a face umbră şi pentru a
evita evaporarea! Astfel, veţi evita risipa de apă!

5. Alegeţi spaţiile locale pentru grădina voastră ! Sunt mai bine adaptate la clima şi la
fauna regiunii voastre.

6. Pentru a curăţa grădina şi pentru a scăpa de iarbă, sapa este mai eficace decât
produsele chimice. Un pic de mişcare….

7. În timpul plimbărilor prin pădure, nu aruncaţi nimic! Unui chiştoc de ţigară îi

trebuie 2 ani pentru a se dezagrega, unei gume de mestecat 5 ani şi unui sac de plastic 450 de
ani. Pe munţi este mai rău, căci frigul “conservă”deşeurile.

8. Nu smulgeţi florile din parcurile naţionale! Puteţi pune în pericol un întreg spaţiu, şi
în plus îi veţi priva pe următorii “vizitatori” de plăcerea de a vedea florile.

9.La munte, mergeţi pe cărare pentru a nu eroda solul şi pentru a nu antrena

prăbuşirile!

10. În călătorii, nu vă încredeţi în suveniruri”exotice” şi natural (fosile, obiecte din

fildeş, plante)! Riscaţi să aveţi probleme la vamă şi să contribuiţi la punerea în pericol a
resurselor naturale a ţării de origine.

38
 Proiect didactic
Subiectul: ,,Solul,,;
Tipul lecţiei: mixtă;
Obiective operaţionale:
- Să observe şi să exprime caracteristici ale corpurilor din mediul apropiat precum: formă, culoare,
dimensiuni, stare de agregare;
- Să identifice caracteristicile unor soluri: culoare, permeabilitate, prezenţa aerului şi a apei;
- Să completeze fişe de experienţe;
- Să efectueze experimente simple pentru punerea în evidenţă a caracteristicilor apei, aerului, solului;
Metode şi procedee: observaţia, conversaţia, demonstraţia, exerciţiul-joc;
Mijloace şi materiale didactice: apă, pământ, pahar transparent, pâlnie, tifon, eprubetă, spirtieră, fişe
de experienţe;
Forma de organizare: frontală, individuală şi pe grupe;
Durata: 50 min.

Evenimente
Activitatea profesorului Activitatea elevilor
instrucţionale
Moment -Asigur materialele necesare experienţelor - Îşi pregătesc caietele şi manualele de
Organizatoric şi desfăşurării lecţiei de ştiinţe ale naturii; ştiinţe ale naturii;
- CONCURS: ,,Apa în natură,,.:
Împart copii în trei grupe:
Reactualizarea Grupa nr.1- rândul 1;
cunoştinţelor Grupa nr.2- rândul 2;
Grupa nr.3- rândul 3;
Fiecare grupă va extrage şi va răspunde la
câte două întrebări din cutiuţa cu întrebări. - Extrag şi răspund la întrebările din
Pentru fiecare răspuns corect se va primi o cutia cu întrebări;
bulină; pentru fiecare răspuns incomplet- o
steluţă, pentru fiecare răspuns greşit- o
floricică;
Grupa sau rândul cu cele mai multe steluţe
va câştiga concursul.
SUCCES !

Întrebări:
1. Sub ce formă se găseşte apa în natură?
2. Spuneţi cel puţin trei proprietăţi ale apei.
3. Care este circuitul apei în natură?
3. Ce rol are apa în viaţa plantelor şi
animaelor?
4. Care sunt tipurile de poluare a apei?
5. Cum se explică formarea apelor
minerale?
6. Ce sunt precipitaţiile şi cum se formează?
- Astăzi, la ştiinţe ale naturii vom învăţa
despre SOL.
Scriu titlul lecţiei pe tablă.

Anunţarea - Voi efectua trei experienţe prin care voi - Ascultă cu atenţie.
temei demonstra:
1.Solul-corp solid+ tipuri de sol; - Scriu în caiete titlul lecţiei;
2.Permeabilitatea solului;
39
 3.Prezenţa aerului+apă în sol; - Sunt atenţi;
Dirijarea Fiecare elev va primi fişă de experienţe, în - Primesc fişa de experienţe;
învăţării care va scrie observaţiile şi concluziile - Observă cu atenţie şi reţin;
experienţelor; - Îşi notează concluziile;

Experienţa 1: Experienţa 1:
- Ce experimentăm ? - Solul- corp solid;
- Tipuri de sol: negru, calcaros, nisipos,
argilos;
- Prezenţa aerului în sol;
- Cu ce materiale ? - un pahar transparent, apă, pământ;
- Cum lucrăm ? - Punem pământul în pahar;
Observăm culoarea neagră a
pământului de grădină;
Turnăm apă peste pământ;
- Ce am descoperit ? - Solul este un corp solid;
- Solul poate fi negru, calcaros, nisipos,
argilos;
- După ce turnăm apa peste pământ
aerul din acesta se ridică la suprafaţă
sub forma unor bule sau balonaşe;

Experienţa 2: Experienţa 2:
- Ce experimentăm ? - Permeabilitatea solului;
- Cu ce materiale ? - sol din grădină, pâlnie de sticlă,
pahar, apă;
- Cum lucrăm ? - Introducem sol din grădină într-o
pâlnie de sticlă aşezată deasupra unui
pahar peste care turnaţi apă;
- Ce am descoperit ? - Apa trece prin solul din grădină; solul
Dirijarea Experienţa 3: din grădină este permeabil;
învăţării - Ce experimentăm ?
- Cu ce materiale ? Experienţa 3:
- Cum lucrăm ? - Prezenţa aerului şi a apei în sol;
- Ce am descoperit ? - spirtieră, eprubetă, pământ;
- Încălzim eprubeta la flacăra unei
spirtiere;
- Prin încălzire, apa din sol se
transformă în vapori care aburesc
pereţii eprubetei;
- Se simte un miros de fum, de gaz
Dirijarea - Scriu pe tablă, cu ajutorul elevilor şi al toxic;
învăţării experienţelor realizate, ideile esenţiale ale
lecţiei:
1. SOLUL este stratul de la suprafaţa
pământului în care plantele îşi înfig
rădăcinile, absorb apa şi substanţele - Citesc în manuale şi scriu împreună
minerale; pentru animale, solul oferă hrană cu practicanta ideile esenţiale ale
şi adăpost; lecţiei;
2. Tipuri de sol: negru, calcaros, nisipos,
argilos;
3.Compoziţie: substanţe organice, substanţe
minerale, apă şi aer;

40
 4. Solul este un factor de mediu şi un corp
solid;
5. Permeabilitatea este însuşirea solului de a - Scriu ideile esenţiale ale lecţiei;
permite apei să treacă prin el de sus în jos şi
de jos în sus. Permeabilitatea depinde de
felul solului;
6. Fertilitatea este însuşirea solului de a
asigura apa cu sărurile minerale pentru
creşterea şi dezvoltarea plantelor;
Rezolvă rebusul ! Succes !
Obţinerea 1. Solul este un corp……
performanţei 2. Solul este un…….de mediu, alături de - Rezolvă rebusul:
apă şi aer;
3.Însuşirea solului de a asigura apa cu
sărurile minerale pentru creşterea şi
dezvoltarea plantelor;
4. Apa, aerul, solul, căldura, lumina sunt
factori de……
5. Însuşirea solului de a permite apei să
treacă prin el.
AB- Stratul de la suprafaţa pământului în
care plantele îşi înfig rădăcinile, absorb apa
cu substanţele minerale; pentru animale
Încheierea oferă adăpost şi hrană;
activităţii - Reţin tema pentru acasă.
- Temă: De învăţat lecţia ,,Solul,,.

Fişă de experienţe
Experienţa 1:
Ce experimentăm ? Solul-corp solid;sol negru, calcaros, nisipos, argilos; prezenţa aerului în
sol;
Cu ce materiale ? Pahar transparent, apă, pământ;
Cum lucrăm ? Punem pământul în pahar. Observăm culoarea pământului.
Turnăm apă peste pământ.
Ce am descoperit ?

Experienţa 2:
Ce experimentăm ? Permeabilitatea solului;
Cu ce materiale ? Sol din grădină, pâlnie de sticlă, pahar, apă;
Cum lucrăm ? Introducem sol din grădină într-o pâlnie de sticlă aşezată deasupra unui
pahar peste care turnaţi apă;
Ce am descoperit ?

Experienţa 3:
Ce experimentăm ? Prezenţa aerului şi a apei în sol;
Cu ce materiale ? Spirtieră, eprubetă, pământ;
Cum lucrăm ? Încălzim eprubeta cu pământ în ea la flacăra unei spirtiere;
Ce am descoperit ?

41
 Proiect de lectie
Subiectul : „Circuitul apei în natură”
Tipul lecţiei: comunicare, însuşire de noi cunoştiinţe;
Scopu lecţiei : dobândirea cunoştiinţelor referitoare la circuitul inchis al apei;
consolidarea cunoştiinţelor referitoare la precipitatii;

Obiective operaţionale:
-să precizeze etapele circuitul apei în natură,pe baza plansei si
explicatiile primite, recunoscand cel putin 3 fenomene (vaporizare ,condensare , topire ,etc .)
- să identifice formele apei in natura ,în timpul circulaţiei apei,in cel putin 3 puncte de plecare
(sol,lac,nori), din mai multe posibile (sol ,nori,lac ,plante, animale, apa subterana,rauri,oceane si mari , etc);
- sa explice de ce circuitul apei in natura este un proces continuu;
- Sa precizeze ce importanta are sa protejam natura si sa pastram apele curate;

Mezode şi procedee: - conversaţia, explicaţia, experimentul, observatia, jocul didactic, problematizarea;

Mijloace de învăţământ:- planşe cu starea apei, planşe cu circuitul apei în natură, fişă de lucru uscător de
păr, pahar cu apa rec , text "Poveţele izvorului", material PPT(3X)
Material bibliografic: MEC "Ghid metodologic de aplicare a programei şcolare de ştiinţele naturii la clasele
a III-a şi a IV-a, Bucureşti 2001;
M.M.Bogheanu,N.Ilarion-Stiinte ale naturii,Evaluare,cls.a I-IVa, Ed. Humanitas Educational,2002
Claudiu Voda,Stefan Voda-Din tainele naturii si ale lumii inconjuratoare, Ed. Aramis,2002
V.Paraiala, D.Paraiala,Carman Filoti-Stiinte ale Naturii,auxiliar pt.elevi,cadre
didactice si parinti,Ed. Euristica, Iasi,2002
Forme de organizare: frontal, individual si pe echipe;
Evenimente
Activitatea profesorului Activitatea elevilor
instrucţionale
Moment Pentru buna desfăşurare a lecţiei voi avea în vedere - se pregătesc materialele
organizatoric pregătirea materialului didactic şi a climatului necesare desfăşurării orei;
favorabil. - elevii stabilesc liniştea şi
ordinea

Se va realiza reactualizarea cunoştinţelor acumulate

referitoare la precipitaţtii;
- principalele forme de precipitaţii (ploaie, ninsoare ,
grindină, lapoviţă)
- mecanismul formării fiecărui tip de precipitaţii;
- beneficiile şi daunele pe care le produc
precipitaţiile; -elevii răspund la întrebări;
- măsurile pe care le iau oamenii pentru a diminua
efectele devastatoare datorate căderii masive de
precipitaţii;
Se propune un rebus a cărui cheie este CIRCUIT. - se completează împreună
Se explica noţiunea de circuit: cu clasa scoţând în evidenţă
-circuit =mişcare pe un traseu închis cu revenire la noţiunile: ploaie, lapoviţă,
punctul de plecare; ninsoare, nori ;
Reactualizarea Se scrie titlul „CIRCUITUL APEI ÎN NATURĂ" pe Elevii notează în caiete;
cunoştinţelor tablă;

42
 - se realizează experimentul cu farfurioara cu puţină Elevii constată că apa a
apă şi uscătorul de păr; dispărut, s-a evaporat;
-se observ ce a apărut pe pereţii unui pahar cu apă Elevii observă că pe pahar au
rece adus anterior de la frigider; apărut picături de apă.
Vaporii de apă din aer s-au
condensat;
Se prezinta elevilor PPT-ul cu CIRCUITUL APEI IN Elevii observa;
NATURA ;

Se completează schema şi fişele cu CIRCUITUL

APEI IN NATURA;

Circuitul apei în natură

condensare Elevii completează;
NORI PRECIPITATII

evaporare

APA DE LA APA revine la

SUPRAFAŢĂ suprafaţa
Pământului;

Se evidenţiază importanţa protejarii mediului

înconjurător;
Se prezintă PPT-ul cu POVESTEA APEI şi se Elevii ascultă şi participă la
concluzionează că circuitul apei în natură este un formularea de concluzii;
proces continuu.

Concluziile sunt trecute în fişa de observaţii; Elevii completează fişa;

Realizarea se va da spre completare o fişă de evaluare. Elevii completează fişa;

feed-baackului se rezolvă un exerciţiu conţinut într-o prezentare Elevii rezolvă;
PPT;

Se vizionează în completare PPT-ul cu POVESTEA

UNEI PICATURI DE APĂ;
Se realizeaza prin aceasta o noua fixare a
cunostintelor acumulate;
INCHEIEREA - se citeşte rapid lectura "Poveţele izvorului" elevii citesc
ACTIVITATII - se dă ca temă pentru acasă răspunsul la lectură
-se fac aprecieri şi se acordă calificative.

43
 ANEXE

1. Se formează când norii trec prin straturi de

aer mai reci.
2. Precipitatii sub forma de fulgi;
3. Iarna ,cad ca niste fluturi albi din cer;
4. Fără ei nu există nici ploaie, nici ninsoare;
5. Ninge si ploua in acelasi timp;

Circuitul apei în natură

condensare
NORI PRECIPITATII

evaporare

APA DE LA APA revine la suprafaţa

SUPRAFAŢĂ pământului;

POVEŢELE IZVORULUI

Trei călători poposiseră în drumul lor la - Eu cred altceva, spuse al treilea călător. Parcă îl aud
un izvor şi îşi potoliră setea cu apa lui limpede spunând: „Vedeţi cât de curată şi de bună e apa mea?
şi curată. Deasupra izvoru-lui cineva scrise: Dar dacă mă tulbur puţin, nu mai sunt bun de nimic, nu
"FACEŢI ŞI VOI CEEA CE FAC EU !"... mai poate bea nimeni din apa mea. Fiţi şi voi buni, cu
- Oare ce înseamnă aceste cuvinte? - se inima netulburată!...”
întrebară cei trei drumeţi.
- Eu cred, zise unul, că izvorul vrea să Tu ce crezi? Care dintre cei trei drumeţi
ne spună: "Vedeţi? Eu alerg mereu printre avea dreptate? Argumenteaza!
pământ şi pietre, de aceea sunt curat; lucraţi;
alergaţi mereu şi voi, căci munca vă apără de
rău şi vă ţine curaţi.!"
- Mie mi se pare, zise al doilea - că izvorul
parcă ne-ar zice: "Vedeţi? Eu vă dau apa mea
în dar, fără bani. Fiţi şi voi la fel de darnici!
Dăruiţi din bogăţiile şi bunătăţile de care v-a
învrednicit Bunul Dumnezeu!"
44
 Cuprins

Mediul înconjurător ..........................................................................................................pag. 6

Medii de viaţă ...................................................................................................................pag. 6
Balta – mediu de viaţă acvatic ………………………………………..…………….pag. 8
Lanţuri trofice .........................................................................................................pag. 9
Biodiversitate ........................................................................................................ pag. 11
Poluarea mediului ..................................................................................................pag. 14
Aerul. Poluarea aerului ..........................................................................................pag. 15
Apa în natură. Poluarea apei ..................................................................................pag. 18
Solul şi subsolul . Poluarea solului..........................................................................pag. 22
Poluarea fonică .......................................................................................................pag. 26
Deşeurile ............................................................................................................... pag. 27
Gestionarea deşeurilor .......................................................................................... pag. 29
Materiale refolosibile ............................................................................................ pag. 30
Energii nepoluante ................................................................................................ pag. 31
Măsuri de combatere a factorilor nocivi de mediu …………………………..…………………………..pag. 33
Fii ecologist! …………………………………………………………………………………….................…………..pag. 34
Proiecte de lecţii …………………………………………………………………………………..................………pag. 37

Fii ecologist!

45