Sunteți pe pagina 1din 4

SPAŢIILE LA NIVELUL UNITĂȚII ECONOMICE

Spaţiile la nivel de depozit:

I. Spațiul privind recepția mărfurilor, a materiilor prime;

Scopul recepției constă în verificarea modului în care furnizorul își îndeplinește obligațiile
asumate prin contract (cu privire la sortiment, calitate, cantitate, ambalare, marcare) și dacă
organele de transport își respectă obligațiile legate de integritatea mărfurilor pe toată durata
transportului.
Comisia de recepție are rolul de a urmări, în continuare, evoluția stării calitative a mărfurilor
recepționate în timpul depozitării și până în momentul livrării din deposit.
Procesul de recepție implică următoarele operații:
- verificarea documentelor;
- verificarea identității și mărimii lotului (recepția cantitativă);
- verificarea calității (recepția calitativă).

Verificarea documentelor
Cu ocazia recepției se verifică următoarele documente:
- documente de contractare: contractul, anexele la contract, clauzele, graficele, specificațiile;
- documentele de însoțire a mărfii: de livrare, de transport;
- documente de atestare a calității: buletin de analiza, certificat de calitate.

Verificarea cantitativă a loturilor de mărfuri


Verificarea cantitativă a lotului de mărfuri se face prin numărare, măsurare sau cântărire, în
funcție de felul mărfurilor, pe baza specificațiilor din contract.

Verificarea cantitativă se realizează prin:


- verificare 100% (bucată cu bucată);
- verificare prin eșantionare.

Verificarea calitativă a loturilor de mărfuri


Verificarea calității mărfurilor reprezintă procesul de măsurare, examinare, etalonare, încercare
sau orice altă modalitate de comparare a unității verificate cu specificațiile care îi sunt aplicabile.

Procesul de recepție a unui lot de marfă presupune:


- identificarea produselor din lot;
- examinarea ambalajelor;
- verificarea integrității sigiliilor;
- verificarea marcării și etichetării;
- definirea planului de control;
- prelevarea eșantionului;
- verificarea principalelor caracteristici de calitate prin metode organoleptice și de laborator;
- concluzii privind acceptarea sau respingerea lotului.
Cea mai complexă și importantă etapă este definirea planului de control.
Se folosesc trei tipuri de control:
- control statistic prin atribute - se controlează una sau mai multe caracteristici;
- control statistic prin măsurare - se controlează o mărime măsurabilă;
- control statistic prin numărul de defecte - se examinează produsele și se identifică numărul de
defecte pe baza căruia se ia decizia pentru întregul lot.

II. Spațiul privind depozitarea, păstrarea, condiționarea ambalajelor și a stocurilor de


marfă;

Depozitarea poate fi văzută și ca o problemă decizională a afacerii proprii sau străine.


Dacă se va apela la un depozit propriu sau la unul străin, întreprinderea va evalua capacitatea
calitativă și cantitativă a depozitelor, după criteriile de încărcare a costurilor.
Din punctul de vedere al marketingului și al distribuției este necesar să se respecte
condițiile de livrare pentru intermediarii de desfacere și pentru beneficiarii finali.
Nivelul stocurilor influențează satisfacția clientului. Problema de bază constă în găsirea
unei căi de mijloc; cu alte cuvinte, nici stocuri prea mari, dar nici prea mici. Stocurile exagerat de
mari determină costuri de depozitare ridicate și contribuie la uzura morală a produselor aflate în
stoc. În luarea deciziilor legate de stocuri, conducerea firmei trebuie să pună în balanță costurile
(necesare menținerii unor stocuri mai mari) cu vânzările și cu profiturile care vor rezulta din
aceste stocuri.

Depozitele de produse
Activitatea de păstrare și sortare a mărfurilor pentru aprovizionarea continuă a
consumatorilor, are loc în depozite.
În sens larg, prin depozit înțelegem o unitate comercială, operativă, subordonată unei
verigi economice, în care se realizează primirea, acumularea, păstrarea, livrarea produselor.
În sens restrâns, din punct de vedere tehnic, depozitul este o încăpere, un sistem de
încăperi sau alte forme de construcție dotate cu utilaje și instalații adecvate efectuării operațiilor
de recepție, păstrare, livrare a produselor.

Funcțiile depozitului, pot fi rezumate astfel:


-concentrarea și acumularea stocurilor de produse;
-depozitarea produselor (păstrarea și menținerea integrității cantitative și calitative a acestora);
-formarea sortimentului comercial prin alegere, sortare pe mărimi, calitate, modele, culori, preț
etc., corespunzător comenzilor rețelei cu amănuntul și a structurii cererii altor consumatori;
-controlul calității produselor primite și livrate;
-efectuarea unor operații de pregătire a mărfurilor pentru producție sau vânzare (preambalare,
asamblare, îmbuteliere etc.);
-gestiunea stocurilor.

Clasificarea depozitelor se poate face după criterii care corespund caracteristicilor


constructive, operațiilor realizate etc.
1. După produsele care fac obiectul depozitării există:
- depozite strict specializate care păstrează mărfuri dintr-un singur sortiment (depozite de cartofi,
sare, combustibil etc.);
- depozite specializate în care se păstrează în general o grupa de mărfuri (depozite de textile,
încălțăminte, confecții, articole de sticlărie etc.);
- depozite combinate pentru păstrarea mai multor grupe de mărfuri înrudite prin condițiile de
păstrare și a obiceiului de cumpărare (galanterie și mercerie, sticlărie, porțelan, faianță etc.);
- depozite universale pentru păstrarea principalelor grupe de mărfuri (pot fi alimentare și
nealimentare);
- depozite mixte în care se păstrează mărfuri alimentare și nealimentare (ele sunt puține la
număr, întâlnite în localitățile mai mici);

2. După sistemul constructiv:


- depozite deschise, fără acoperiș, amenajate sub formă de terenuri pavate, asfaltate, betonate
(platforme) pentru produse care nu se degradează sub acțiunea agenților atmosferici (unele
materiale de construcție, unii combustibili etc.);
- depozite semiînchise de tip șopron sau copertină (pentru produse refractare, pentru unele
materiale lemnoase etc.);
- depozite închise (terestre, subterane și semisubterane) pentru păstrarea produselor ce trebuie
ferite de precipitații atmosferice, de razele solare, etc. (trebuie să ofere izolare față de mediul
exterior, să fie dotate cu instalații de ventilație, încălzire, pentru protejarea mărfurilor din interior);

3. După modul de folosire a spațiului:


- depozite pe orizontală (suprafață mare);
- depozite pe verticală sau pe înălțime (suprafață mică, oferă o mai bună utilizare a spațiului);

4. După gradul de mecanizare a mișcării mărfurilor:


- depozite manuale;
- depozite cu mică mecanizare;
- depozite cu mecanizare complexă;
- depozite parțial automatizate;
- depozite automatizate;

5. După amplasarea mărfurilor și fluxurile de circulație

- depozite cu circulație liniară și mărfuri amplasate longitudinal; se folosesc pentru stocuri cu


rulaje medii; oferă posibilitatea efectuării operațiilor multiple și introducerea, livrarea mărfurilor,
în depozit, cu aceeași viteză;
- depozite cu circulație liniară și mărfuri amplasate transversal; sunt folosite pentru mărfuri cu
frecvențe mari la livrare;
- depozite cu circulație în formă de L; permit depozitări pe durate mari și mici pentru diferite
mărfuri;
- depozite cu circulație în formă de U; se folosesc pentru mărfuri aprovizionate la intervale mari
sau medii;
- depozite cu intrare/ieșire pe o singură parte; se folosesc pentru mărfuri cu sortimente puține, în
general cu frecvențe mari la livrare;
- depozite cu intrare/ieșire pe ambele părți; permit o mare mobilitate de depozitare și se folosesc
pentru grupele de produse cu un sortiment complex.

6. După modul de depozitare a produselor:

- depozite fără palete cu depozitare;


- depozite în stivă sau în bloc (cantități mari în sortiment restrâns);
- depozite în rafturi sau stelaje (sortiment complex);
- depozite cu depozitare paletizată:
- depozite în stivă sau în bloc (palete suprapuse);
- depozite în mobilier tehnologic (stelaje).