Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
RECONFIGURARE
Termenul de reconfigurare, concept de maximă generalitate, corespunde unei mari
diversităţi de intervenţii asupra patrimonului (în sensul cel mai larg al cuvântului, vizând tot fondul
construit, nu neapărat fondul cultural) construit, exprimate diferit în termeni operaţionali: construire,
remodelare, reabilitare, reconvesie, toate susţinute de valorificare contemporană adecvată.
Reconfigurarea este, în sensul folosit de mine în această lucrare, mai curând, un concept ce defineşte
o atitudine nouă, de actualitate, faţă de substanţa materială moştenită.
Reconfigurarea este atitudinea ce se clarifică în urma analizelor făcute asupra locului, a
înţelegerii fondului construit, dar şi a experienţelor trăite în timpul locuirii. Reconfigurarea extinde
cumva termenul de proiectare (ca activitate ce face posibil ceea ce nu există încă), în sensul
intervenţiei asupra a ceva care există deja acolo.
LECTURA LOCULUI
După foarte multele generalităţi aduse în discuţie în această lucrare până acum, în capitolele
următoare mă voi referi în cea mai mare măsură la, ceea ce anunţam de la începutul studiului,
implantul, plomba, intervenţia în cadrul construit, cu vecinătăţi edificate ???
Intervenţia propusă trebuie concepută astfel încât să ţină seamă de raportul cladire-stradă-
oraş. La nivel urbanistic, intervenţia trebuie considerată un moment al unui proces mai amplu de
evoluţie a contextului urban.
Cunoaşterea şi înţelegerea fondului construit, lectura caracteristicilor sale, poate pune în
evidenţă un ansamblu de elemente corelate, legate de sit, de tipologia constructivă, de componentele
simbolice şi spirituale. În cadrul acestui ansamblu se pot identifica soluţii pentru următoarele
intervenţii.
INTEROGAŢII
Necesitatea fundamentării deciziilor privind intervenţia asupra sistemelor construite,
existente pe baza unor analize multicriteriale este astăzi unanim acceptată. Aceste analize converg
către definirea a două categorii de valori
valoare de utilizare contemporană
valoarea de resursă culturală
Intervenţiile presupun două mari categorii de transformare şi conservare
Intrevenţia în SIT REAL trebuie să răspundă la câteva întrebări fundamentale:
- ce trebuie păstrat ş ice poate fi modificat (raportul conservare-transformare)
- care este utilizarea optimă (compatibilitatea de folosinţă)
- cu ce mijloace trebuie intervenit ? (compatibilitate tehnologică)
CALITATEA INTERVENŢIEI
- depinde de preexistenţa unei valori intrinseci a cadrului construit ce se impune a fi
recuperat şi valorificat
- presupune reuşita identificării calităţilor primare, obiective ale existentului, precum şi cele
secundare, obiective.
- capacitatea de a integra între valorile preexistente calităţiile nou dobândite, prin intevenţia
propusă, şi verificarea compatibilităţii reciproce.
- presupune valorificarea funcţională şi culturală a existentului, în sensul întrepătunderii,
completării şi relaţionării cu noua construcţie.
RAPORTUL RESPECT-DISPREŢ
CONTEXTUAL-
CONSERVARE-TRANSFORMARE
Răspunsul corect la contradicţia de mai sus.....
Atitudinea justificată faţă de una sau cealaltă.....fundmentarea deciziilor de proiectare.
Echilibrul optim între respect faţă de ... şi ignorarea, negarea existentului
Existentul edificat nu poate redus la elementele componente, sau definit exclusiv prin ele, el
va fi studiat în integralitatea lui şi va fi supus unei acţiuni integratoare, fie ea şi de de negare a
contextului.
Propunerea, sistemul construit propus, se presupune a fi un sistem deschis, ce interacţionează
cu mediul, stabil şi dinamic în ceea ce priveşte relaţiile dintre context şi parte.
IDENTITATEA SI INTREBARI
FICTIUNILE ARHITECTURII
DANA VAIS I ...10444// 114540