C5 CURS MEDICINA MUNCII, AN VMG

EVALUAREA RISCULUI TOXIC LA UN LOC DE MUNCĂ

Definirea termenilor. Limite de expunere admisibile

Toxic = “orice substanţă chimică care poate pătrunde în organism, repetat şi la

intervale foarte scurte, fie în cantităţi mici, dar repetate în timp, provocând în mod tranzitoriu
sau durabil, tulburări, mai mult, chiar moartea” (Truhaut et Scherrer, 1..).

Un toxic profesional este o substanţă chimică prezentă în mediul de muncă sub formă
de:

o lichid (picături/vapori);
o gaz (aerosoli, ceţuri, fum , nori);
o substanţă solidă (particule, masă compactă, geluri);
şi reprezentând

o materii prime;
o produşi intermediari;
o catalizatori;
o aditivi;
o produse finite;
o deşeuri chimice.
În majoritatea proceselor tehnologice, aceste substanţe chimice sunt cunoscute,
caracterizate şi cuantificate. Există însă posibilitatea utilizării de amestecuri, combinaţii,
reziduuri sau compuşi noi, incomplete cunoscuţi din punct de vedere chimic şi ca nivel de
periculozitate (ex.în introducerea de noi tehnologii, în cercetare sau în utilizarea de substanţe
chimice în amestec).

Toxicitatea unei substanţe chimice este dependentă de:

 natura produsului chimic (formula chimică, concentraţie, starea de agregare,

volatilitate, pH, reactivitate cu alţi compuşi din mediul extern sau în organism;
 durata expunerii zilnice individuale şi cantitatea (concentraţia atmosferică a
toxicului);
 căile de pătrundere în organism (respiratorie, cutanată, digestivă);
  factori din mediul de muncă (temperatură, umiditate, viteza curenţilor de aer,
factori de interacţiune fizic-chimic);
 interacţiuni chimice extern (în atmosfera locului de muncă) şi interacţiuni
biologice (în organismul uman: ex. sinteza de metaboliţi cu toxicitate mai mare
decât a toxicului iniţial);
 mijloacele de protecţie utilizate individuale şi măsuri colective de protecţia
muncii, etanşeizarea sistemelor tehnologice, automatizarea muncii;
 factori individuali (susceptibilitate crescută prin factori de risc pre-existenţi,
condiţii genetice, enzimatice particulare);
 mărimea efortului fizic depus în timpul activităţii (şi expunerii la noxe
chimice).

Limite de expunere (concentraţii atmosferice de toxice “admisibile”)

“Limite de expunere” sunt sinonime cu “concentraţiile maxime admisibile utilizate în

nomenclatorul şi legislaţia din ţara noastră (până în 2000) cu TLV (Threshold Limit Value =
valori limită prag) utilizate în USA.

Pentru un număr de peste 550 substanţe chimice, utilizate în industriile de profil din
România sunt stabilite următoarele “limite de expunere”.

1. Concentraţia medie (Cm/TLV-TWA –Time Weight Average). Este concentraţia

medie ponderată cu timpul a unei substanţe pentru o zi normală de lucru de 8 ore pe zi,
40 ore pe săptămână, la care toţi muncitorii pot fi expuşi (zi de zi, o viaţă
profesională), fără a produce conform cunoştinţelor ştiinţifice actuale şi cu excepţia
cazurilor de susceptibilizare alergică sau de intoleranţă individuală, efecte adverse
imediate sau pe termen îndelungat, asupra individului expus sau/şi asupra
descendenţilor acestuia.
Concentraţia medie admisă rezultă dintr-un număr reprezentativ de determineări
(măsurarea concentraţiilor atmosferice pe faze tehnologice cu emisii diferite şi durată
cronometrată, cu raportare ladurata totală a expuenrii (480 minute).

Concentraţia medie admisă (în mg/m3) determinată real la un loc de muncă se compară
cu concentraţia medie stabilită legislativ pentru substanţa chimică respectivă.

Formula de calcul pentru Cm:

 C1 xT1  C 2 xT2  C 3 xT3  ...C n xTn
mg/m3 =
 (total)

C1, C2 … Cn = reprezintă concentraţiile măsurate în fazele tehnologice 1, 2 ..n

T1, T2 …Tn = durata operaţiilor de muncă a emisiilor C1, C2 … Cn

2. Concentraţia admisibilă de vârf (TLV-C; Ceilling: plafon). Concentraţia de vârf

corespunde la CMA: Concentraţii Maxime Admisibile) şi este concentraţia (în mg/m3)
unei substanţe care “nu trebuie depăşită în nici un moment al zilei, nici chiar
instantaneu”.
Astfel de concentraţii-plafon, sunt stabilite pentru substanţele chimice periculoase (efecte
narcotice, sensibilizante, asfixiante, iritante cu instalare rapidă şi evoluţie gravă).

3. TLV-STEL (Short term Exposure Limit) :

Este concentraţia la care muncitorii pot fi expuşi continuu pentru o scurtă durată de
timp, fără iritaţie intolerabilă, modificări cronice sau ireversibile ale ţesuturilor, suficientă
pentru a creşte riscul de accidente “scăderea capacităţii de autosalvare la nevoie şi fără
scăderea capacităţii de muncă”. Această concentraţie nu are corespondent în normele de
protecţia muncii româneşti. Expunerea la o substanţă TLV-STEL nu trebuie depăşită
mai mult de 15 minute, de cel mult două ori/zi cu un interval între două expuneri
successive mai mre de 60 minute.

Notă !

 Depăşirea a cel puţin uneia dintre aceste limite de expunere indică existenţa
riscului de intoxicaţie. Pentru aceeaşi substanţă chimică stabileşte una sau mai
multe limite de expunere (ex. pentru…..
 Respectarea strictă a limitelor de expunere nu garantează în mod absolut lipsa
de nocivitate a unor substanţe chimice. Se poate anticipa (garanta!) eliminarea
riscului de intoxicaţie manifestă clinic (acut sau cronic) fără posibilitatea
cuantificării modificărilor subclinice (enzimatice, celulare genetice cumulate
intraprofesional de un subiect expus).
 Aplicarea “limitelor de expunere” reprezintă un bun instrument legislativ
pentru controlul asupra mediului de muncă, prevenţia externalizării riscurilor şi
pentru managementul sănătăţii salariaţilor expuşi.
  Adnotaţii simbolice suplimentare: C = cancerigen, PC = potenţial cancerigen,
JP = foarte periculos şi P = pătrunde prin piele; nominalizează substanţele
chimice cu astfel de efecte, alături de limitele lor de expunere, stabilite
legislative (tabel..).
4. Indicele toxic global
În expunerea concomitentă la mai multe substanţe chimice pot fi întâlnite
următoarele situaţii:

 între substanţele chimice utilizate nu există interacţiuni (estimare teoretică)

măsurarea concentraţiilor atmosferice şi compararea cu limitele de expunere
(Cm, Cm vârf) se face separat pentru fiecare agent chimic în parte.
 substanţele chimice utilizate sunt antagonice (cazuri rare în practică):
interpretarea limitelor de expunere este tot separată, estimarea efectului final
fiind foarte dificilă.
 substanţele chimice prezente în mediul de muncă au efecte sinergice.
Sinergismul poate fi: de tip aditiv (sumarea efectelor) sau de tip potenţare
(rezultanta finală a efectelor este mai mare decât suma efectelor fiecărei
substanţe).
În expunerea la noxe chimice cu efecte sinergic-aditive se calculează indicele
toxic global (ITG):

C1 C2 C
ITG =   ... n
CMA1 CMA2 CMAn

în care C1= concentraţia toxicului 1

C2= concentraţia toxicului 2

Cm1 = concentraţiile maxime admise (de vârf) pentru fiecare din

substanţele 1, 2, 3 utilizate.

Un raport supraunitar indică existenţa unui risc toxic crescut, raportul

subunitar sugerând un risc (pe termen imediat) scăzut.

 În expunerea la substanţe chimice în amestec (melange nedefinit), măsurarea

concentraţiei atmosferice este dificilă, iar raportarea se face la concentraţia de
vârf stabilită pentru cea mai agresivă substanţă din amestec. Când amestecul de
 substanţe este definit, expunerea se calculează după formula:
Px
P1 CMA1  P2 CMA2  ... Pn CMAn

în care P1, P2 .. Pn reprezintă proporţiile substanţelor 1, 2 ..n din amestec

CMA1, CMA2, CMAn reprezintă concentraţiile maxime admise ale substanţelor 1, 2 .. n

CMAx = concentraţia maximă admisă pentru amestec.