Sunteți pe pagina 1din 17

STUDENT: Bogdănescu Andreea

2011
 Thierry C. Pauchant (1995) a comparat dezastrele naturale cu cele provocate de
om:

,,Fundamental, nu se pot evita dezastrele naturale de genul unui ciclon, nu


putem decât să ne protejăm împotriva lui. Dimpotrivă, crizele şi distrugerile
provocate de oameni sunt, majoritatea, previzibile şi, în principiu, evitabile.”

 De aceea este important, în prezent, să se pună accentul pe prevenire şi să se


cunoască factorii care pot să influenţeze pozitiv alegerea strategiilor de gestiune
în raport cu riscul industrial major.
 
2.1.CARACTERIZAREA GENERALĂ A RISCURILOR INDUSTRIALE

Riscul reprezintă estimarea matematică a probabilităţii producerii de pierderi umane şi


pagube materiale pe o perioadă de referinţă, respectiv viitoare şi într-o zonă dată, pentru
un anumit tip de dezastru.
Riscul este definit ca produsul dintre probabilitatea de producere a fenomenului generator de
pierderi umane sau pagube materiale şi valoarea pagubelor produse.
O nouă abordare în calculul riscului tehnologic, R, inclusiv cel industrial, propune
includerea vulnerabilităţii în relaţia de calcul
R=F×C×V
La modul general, riscurile pot fi clasificate în riscuri naturale, tehnologice şi biologice.
 Managementul riscului
 Analiza riscului
 Evaluarea riscului
 Amplasament/obiectiv
 Operator
 Situatie de urgenta
 Urgenta interna/ urgenta externa
 Prezenta substantelor periculoase
 Seveso, Italia, 1976
 Bhopal, India, 1984
 Toulouse, Franţa, 2001
 Baia Mare, România, 2000
3.1. SCURT ISTORIC

 Directiva Consiliului nr. 82/501/CEE privind hazardele de accidente majore la


anumite activităţi industriale SevesoI (O.J. No L 230 OF 5.8.82);
 Directiva nr. 96/82/CE privind controlul accidentelor majore produse de
substanţe periculoase SevesoII(O.J. No L 10 OF 14 January 1997);
 Directiva nr. 105/2003/EC de amendare a Directivei nr. 96/82/EC Seveso II
(O.J. OF 31 December 2003).
Reprezentarea schematică a filosofiei
Directivei Seveso II
 Directiva este flexibilă datorită existenţei diferenţelor dintre modurile de abordare
specifice fiecărei ţări, ceea ce permite fiecărui stat membru să aleagă modul de
prezentare a scenariului accidentului major. Alegerea unei abordări calitative sau
cantitative este influenţată în mare măsură de filosofia culturii despre securitate
existentă în ţara respectivă.
 Scopul Directivei Seveso II două dimensiuni:
prevenirea producerii accidentelor majore ce implică substanţe
periculoase;
limitarea consecinţelor - atât asupra sănătăţii şi siguranţei persoanelor, cât
şi asupra mediului - acestor tipuri de accidente, odată ce ele s-au produs.
 Categorii de activităţi ce intră sub incidenţa Directivei
 Cui nu i se aplică?
 Obligativitatea agentului economic
 Obligativitatea autorităţilor publice locale
4.1. Cadrul legal

 Cadrul general legislativ pentru protectia mediului - Legea protectiei mediului


nr. 137/1995 si Ordonanta de Urgenta a Guvernului (OUG) nr. 91/20 iunie
2002.
 În Documentul de Pozitie, România nu solicita perioada de tranzitie pentru
implementarea Directivei Seveso II Directiva Seveso II a fost transpusa în
legislatia româneasca, pâna la sfârsitul anului 2002.
 Directiva SEVESO II a fost transpusă in anul 2003 prin HG nr. 95 cu privire la
controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt
implicate substanţe periculoase
 Prin HG nr. 804 din 25 iulie 2007 privind controlul asupra pericolelor de
accident major in care sunt implicate substante periculoase, a fost abrogata HG
95/2003
 Directiva Seveso 2003/105/CE a fost transpusă în România prin Hotărârea
Guvernului nr. 804 din 2007, completată de Hotărârea de Guvern nr. 79 din
2009,
 Autorităţile responsabile cu punerea în aplicare a Directivei Seveso II sunt:
la nivel naţional: Ministerul Mediului şi Pădurilor, Agenţia Naţională
pentru Protecţia Mediului, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi
Garda Naţională de Mediu
la nivel regional: Agenţiile Regionale pentru Protecţia Mediului şi
Comisariatele Regionale ale Gărzii Naţionale de Mediu
la nivel local: Agenţiile pentru Protecţia Mediului, Inspectoratele
Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă şi Comisariatele Judeţene ale Gărzii
Naţionale de Mediu
 Comisarul european pentru mediu, Janez Potocnik, a afirmat: “Directiva Seveso
II a contribuit semnificativ la prevenirea accidentelor chimice si la reducerea
consecintelor acestora. Cu toate acestea, astfel de accidente se produc inca si
pot avea adesea efecte devastatoare. Nu ne putem permite sa facem
compromisuri in materie de siguranta.”
 În Comunitatea Europeană, Directivele Seveso stabilesc cerinţele pe care
operatorii industriali, care au în specificul activităţii lor tangenţă cu substanţe
periculoase, trebuie să le îndeplinească în vederea prevenirii accidentelor
majore sau limitării consecinţelor acestora asupra colectivităţii umane şi a
mediului înconjurător, în situaţia în care totuşi se produc.
 Ozunu, A., Anghel, C.I., Evaluarea riscului tehnologic şi securitatea mediului, Editura
Accent, Cluj-Napoca, 2007.
 Török, Z., Analize calitative şi cantitative în managementul riscului în sectorul
industrial chimic, Teză de doctorat, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, 2010.
 Accidentul de la Baia Mare:
http://www.mineralresourcesforum.org/incidents/BaiaMare/docs/final_report.pdf
 Accidentul de la Bhopal: http://en.wikipedia.org/wiki/Bhopal_accident
 Accidentul de la Seveso: http://ec.europa.eu/environment/seveso/index.html
 Accidentul de la Toulouse:
http://www.uneptie.org/pc/apell/disasters/toulouse/home.html
Vă mulțumesc pentru atenție!