Tema Seminar 1

Scărlătescu Vasilica-Loredana,
Conversie PIPP, An II, Sem II

Definiți termenii: deficiență, incapacitate, handicap, incluziune, integrare, CES, curriculum

adaptat, PIP, învățare personalizată

Deficiența înseamnă pierderea, anomalia, perturbarea cu caracter definitiv sau temporar a

unei structuri fiziologice, anatomice sau psihologice şi desemnează o stare patologică,
funcţională, stabilă sau de lungă durată, ireversibilă sub acţiunea terapeutică şi care afectează
capacitatea de muncă, dereglând procesul de adaptare şi integrare la locul de muncă sau în
comunitate a persoanei în cauză.

Incapacitatea reprezintă perturbarea capacităţii de îndeplinire normală a unei

activităţi sau a unui comportament și poate avea un caracter reversibil sau ireversibil,
progresiv sau regresiv. Reprezintă o pierdere, o diminuare totală sau parţială a posibilităţilor
fizice, mintale, senzoriale etc, consecinţă a unei deficienţe care împiedică efectuarea normală a
unor activităţi.

Handicapul este o funcţie a relaţiei dintre persoanele cu incapacitate şi mediul lor de

viaţă, fiind evidenţiat atunci când aceste persoane întâlnesc bariere culturale, fizice sau
sociale, împiedicându-le accesul la diferite activităţi sau servicii sociale care sunt disponibile
în condiţii normale celorlalte persoane din jurul lor. Handicap poate fi numit orice dezavantaj
rezultând dintr-o deficienţă sau incapacitate care îl împiedică sau pune în imposibilitate pe
individ să-şi îndeplinească un rol normal (în raport cu vârsta, sexul, factorii sociali şi culturali).

Incluziunea socială se referă la respectarea statutului și drepturilor tuturor oamenilor

dintr-o societate, care trebuie să aibă oportunitatea de a participa în mod relevant la viața acesteia
și de a se bucura de un tratament egal cu ceilalți.  Şcoala incluzivă - este denumirea instituţiei
şcolare din învăţământul public de masă unde au acces toţi copiii unei comunităţi, indiferent de
mediul de provenienţă al acestora, școală în care sunt integraţi într-o formă sau alta şi copii cu
cerinţe special  în educaţie, loc  unde programul activităţilor didactice are la baza un curriculum
specific (individualizat şi adaptat) şi unde participarea personalului didactic la activităţile
educative din clasă se bazează pe un parteneriat activ între profesori, profesori de sprijin /suport,
alți  specialişti în educaţie specială şi părinţi. Educaţia incluzivă, ca deziderat educativ, 
promovează o pedagogie centrată pe copil, în condiţiile în care învăţământul trebuie să se
adapteze diferenţelor dintre oameni, la cerinţele specifice de educaţie care derivă din acestea. Ea
trebuie să fie accesibilă, flexibilă, comprehensivă. Proiectează un nou tip de şcoală:
comprehensivă, deschisă, tolerantă.

Integrarea şcolară reprezintă procesul de educare a copiilor cu sau fără nevoi speciale,

având drept scop final participarea deplină a tuturor copiilor la activităţile şi viaţa în comunitate.
Aceasta implică educarea tuturor copiilor în şcolile obişnuite, asigurarea serviciilor specializate
în aceste şcoli, sprijinirea adecvată a cadrelor didactice şi a personalului implicat, desfăşurarea
procesului instructiv-educativ după acelaşi orar, participarea copiilor cu nevoi speciale CES la
cât mai multe activităţi în şcoală şi în afara ei, utilizarea în comun a tuturor facilităţilor
(bibliotecă, teren de sport, laboratoare, etc.), încurajarea prieteniilor şi a relaţiilor sociale între
toţi copiii, educarea tuturor copiilor pentru integrare şi acceptarea diferenţelor dintre oameni,
asigurarea programelor de sprijin individualizat și nu în ultimul rând, implicarea activă a
părinţilor.

Cerinţele educative speciale CES  constituie o sintagmă relativ recent apărută care

defineşte cerinţele specifice faţă de educaţie ale copilului derivate sau nu dintr-o deficienţă.
Cerinţele educative speciale reies din particularităţile individuale de dezvoltare, învăţare,
relaţionare cu mediul, din experienţele anterioare ale copilului, din problemele sociale şi de
existenţă ale lor. Cerintele educative speciale (C.E.S) desemneaza necesitatile educationale
complementare obiectivelor generale ale educatiei scolare, necesitati care solicita o scolarizare
adaptata particularitatilor individuale si/sau caracteristice unei deficiente (ori tulburari de
invatare), precum si o interventie, prin reabilitare/recuperare corespunzatoare. Este importanta,
deci, acordarea unei asistente educationale speciale. Aceasta sintagma sugereza renuntarea la
impartirea pe categorii de dizabilitati desemnand persoanele, copiii care au anumite probleme
speciale de educatie. Aceste probleme pot fi determinate de: - deficiente mintale;- deficiente
senzoriale;- deficiente fizice si neuromotorii;- tulburari de limbaj;- tulburari emotionale si de
comportament;- DMS (deficiente multisenzoriale).
 Curriculum-ulul poate fi definit ca fiind programul de activităţi şcolare în integralitatea
sa care se concretizează în planul de învăţământ, programa şcolară manualele şcolare,
îndrumătoarele metodice, obiectivele şi modurile comportamentale ce conduc la realizarea
obiectivelor, metodele şi mijloacele de predare obiectivelor, metodele şi mijloacele de predare-
învăţare, ce dezvoltă modurile de evaluare a rezultatelor. În planul dezvoltării curriculare pentru
elevii cu deficienţă, are loc o mişcare în sensuri diferite faţă de curriculum-ul general pentru
elevii valizi. Pe de o parte curriculum-ul acestora se restrânge, iar pe de altă parte se amplifică
prin introducerea unor activităţi suplimentare individualizate, destinate compensării şi recuperării
stării de deficienţă.
Adaptarea curriculară pentru elevii cu cerinţe educaţionale în cazul elevilor cu deficienţă
mental planul de învăţământ se reduce, atât din punct de vedere al numărului de discipline de
studiu, cât şi din punct de vedere al conţinutului informaţional, ce urmează a fi însuşit în fiecare
capitol în parte. În schimb, creşte numărul de activităţi individuale suplimentare, în care urmează
să fie inclus elevul cu deficienţă mintală, în scopul recuperării acestuia.

Programul de interventie personalizat este un instrument de planificare si coordonare, este

o parte componenta a planului de servicii. Programul de interventie personalizat este un
instrument de lucru permanent, pentru unul sau mai multi membri ai echipei interdisciplinare
care isi coordoneaza interventiile in directia realizarii scopurilor stabilite in planul de servicii
pentru copilul si familia sa.

Invatarea personalizata definește un proces care caută să respecte demnitatea și caracterul

unic al fiecărui elev, ameliorează echitatea în educație, optimizează potențialul personal, ține
cont de nevoile tuturor elevilor, însă mai ales de cele ale celor vulnerabili și mai puțin capabili, și
îmbogățește și stimulează implicarea elevilor și profesorilor. În principiu, personalizarea oferă
elevului un control tot mai mare asupra a ceea ce învață, asupra modului în care învață, a
momentului și locului în care învață și asupra persoanelor cu care învață.