Considerații bioetice privind intervenția asupra materialul

genetic

Echipa:

Alexandru Ștefan-Andrei

Cioflan Sophia-Cristiana

Matei Andreea

Mustățea Delia-Maria

Oțetea Andrei

Bioetica este o disciplină a eticii aplicate care se ocupă de abordarea morală a

problemelor specifice domeniului medical. Diferența dintre “etic” și  “neetic” este greu de
realizat în privința anumitor subiecte mai complexe(Ex: ingineria genetică). Problema dezbătută
în cele ce urmează are un caracter etic destul de problematic. În cazul ingineriei genetice, etica
poate consta doar în interdependența dintre intenția omului de a face bine și efectele pe care le au
acțiunile acestuia în vederea soluționării marilor probleme ale lumii (Ex: bolile transmise
genetic). Considerând faptul că o astfel de dezbatere pe tema eticii nu ar putea avea o finalitate
concludentă(nu putem determina cu exactitate dacă intervenția asupra codului genetic este în
totalitate etică, sau în totalitate neetica), modul în care ne putem apropia de cea mai morală
variantă a abordării problemei este să decidem care sunt aspectele pozitive ale subiectului, și care
sunt cele negative. Astfel, în vederea analizării caracterului etic al ingineriei genetice, dorim să
examinăm beneficiile și problemele ce apar odată cu această tehnologie. 

Ingineria genetică este folosită în multe forme în lumea medicală, printre cele mai
utilizate fiind modificarea genetică și fertilizarea in vitro.

Modificarea genetică se poate face prin 2 metode: germinală și somatică. Editarea

genetică pe linie germinala afectează toate celulele din corp și de asemenea, și sperma și ovulul,
afectând astfel și generațiile viitoare. Această metodă este nouă și nu a fost testată, pentru că nu
este acceptată de lege. Modificarea genetică somatică afectează doar anumite celule din

1
organism. Prin această metodă se realizează modificarea ADN – ului pentru a trata sau vindeca o
boala cauzată de o mutație genetică. Terapia celulelor somatice este testată de peste 20 de ani și
are efect doar asupra individului care suferă modificarea genetică și nu se răspândește și la
generațiile viitoare.

Fertilizare in vitro este folosită la scară largă în întreaga lume, 0.5 milioane de bebeluși
fiind anual prin această metodă. Astfel, embrionii sunt monitorizați pentru a depista bolile
genetice și cel mai sănătos dintre ei este născut.

Există o serie de probleme etice cu ingineria genetică pe care trebuie să le considerăm.

Cei care sunt adepți ai religiei vor vedea ingineria genetică ca pe o blasfemie, de exemplu. Ne-
am juca un "joc de-a Dumnezeu", într-un fel. Oricine crede în creație va fi în mod expres
împotriva ingineriei genetice - în special la copiii. Acum 300 de ani, operațiile erau considerate
la fel. Operația era, de asemenea un proces crud și riscant. Dar, in ziua de azi oamenii sufera
interventii chirurgicale estetice. 

PRO

 Animalele și plantele pot fi modificate genetic pentru a se maturiza rapid. Culturile pot fi
proiectate pentru a avea randamentul crescut, pentru a supraviețui condițiilor
nefavorabile, cum ar fi căldură mare sau lumină scăzută. Acest lucru oferă fermierilor
capacitatea de a se extinde dincolo de locațiile tradiționale și de a folosi terenurile goale
în alte scopuri. De asemenea, animalele pot fi modificate genetic pentru a îmbunătăți
producția. Vacile pot fi modificate pentru a produce mai mult lapte; oile ar putea crește
lâna mai repede; iar animalele crescute pentru carnea lor pot fi proiectate pentru a crește
mai rapid.

Genele animalelor sau plantelor pot fi modificate pentru a le face rezistente la dăunători
și la boli. Plantele cultivate pot fi încorporate în repelenți pentru a fi protejate de
dăunători și ajută la reducerea necesității de substanțe chimice nocive și a altor pesticide
care provoacă daune.

2
 În prezent, se pot crea noi tipuri de plante și animale prin combinarea genelor din diferite
specii. De exemplu, oamenii de știință pot lua un cartof și pot oferii culturii mai mulți
nutrienți pentru a-i crește valoarea nutrițională.

 Astăzi, există peste 10.000 de boli create în urma mutațiilor dintr-o singură genă (boli
monogenice) conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și mult mai multe boli
poligenice sau boli cauzate de mutații la multiple gene. Fiind atâtea boli, se încearcă
remedierea lor. Cu ajutorul CRISPR, care poate dezactiva genele responsabile pentru
unele dintre aceste boli, lumea noastră ar putea avea un viitor aproape fără boală. În
prezent, cea mai mare parte a cercetărilor care implică editare genetică și remedierea
bolilor genetice este pe cele monogenice. O parte din bolile studiate sunt AATD, ATTR
amiloidoză, beta talasemie, fibroză chistică, DMD, GSD la, hemofilie A și B, boala
Huntington, LCA10, MPS, PH tip 1, SCID, anemie cu celule grase, sindromul Usher 2A
ș.a. .

Patru dintre aceste boli monogenice sunt cele mai apropiate de a putea fi editate genetic.
Acestea includ amiloid transtiretină (ATTR) amiloidoză, beta talasemie, hemofilie de tip
B și amauroză congenitală leber 10 (LCA10).

Pentru amiloidoza transtiretină amiloidă (ATTR), CRISPR-Cas9 este utilizat pentru a

face o eliminare genei TTR. Această eliminare a genelor implică pur și simplu
dezactivarea sau ștergerea unei secvențe dintr-o genă.

Pentru beta talasemia, CRISPR-Cas9 este utilizat pentru a schimba secvențele de ADN
din gena HBB pentru a diminua efectele mutatiilor. În acest proces, celulele sunt
eliminate, gena HBB din celulă este editată, apoi celulele schimbate sunt introduse din
nou în corp.

Pentru hemofilia de tip B, editarea ZFN (diferită de CRISPR-Cas9) este utilizată pentru a
înlocui gena F9 deteriorata cu una adecvată în celulele hepatice. Noua genă creează apoi
proteine specifice factorului de coagulare care permit sângelui să se coaguleze.

3
 Pentru amauroza congenitală leber 10 (LCA10), CRISPR-Cas9 înlătură mutația în gena
CEP290. O injecție sub retină livrează terapia de editare a genelor celulelor
fotoreceptoare din ochi.

Multe boli depind de predispoziția genetică. Unii oameni sunt mai predispuși să sufere de
cancer, Alzheimer și alte boli decât alții. Cu ingineria genetică, putem scăpa de aceste
predispoziții genetice odată pentru totdeauna. Anumite boli vor mai putea sa fie cauzate
de factori din mediul înconjurător, dar folosind modificarea genetică, am putea deveni
rezistenți la unele anomalii genetice. Acest proces ar putea șterge boli genetice din fondul
de gene.

 Cu ajutorul ingineriei genetice, ne-am putea forța corpurile să se adapteze la climatul în

schimbare al planetei noastre. Dacă alegem să mergem pe această cale, tot nu vom putea
trăi veșnic, dar ingineria genetică  poate prelungi durata de viața noastră.
 În februarie 2016, Autoritatea pentru Fertilizare și Embriologie Umană din Regatul Unit
a aprobat o solicitare a Institutului Francis Crick din Londra pentru modificarea
embrionilor umani folosind tehnica de editare a genelor CRISPR-Cas9. Embrionii,
furnizați de pacienții aflați în fecundare in vitro, nu vor avea voie să se dezvolte peste
șapte zile. Dar, în teorie - și, în cele din urmă, în practică - CRISPR ar putea fi folosit
pentru a modifica genele cauzatoare de boli în embrioni aduse la termen, eliminând
scriptul defect din codul genetic al viitorilor descendenți ai acelei persoane. Susținătorii
unei astfel de „editări de linii germinale umane” susțin că ar putea scădea sau chiar
elimina incidența multor boli genetice grave, reducând suferința umană la nivel mondial.

Obiecția că modificarea embrionului este nenaturală sau echivalează cu jocul lui

Dumnezeu. 

Naturalul nu este neapărat bun. Bolile sunt naturale, iar milioane de oameni se
îmbolnăvesc și mor prematur, ceea ce e natural. Dacă am proteja creaturi și fenomene
naturale pur și simplu pentru că sunt naturale, nu am fi capabili să folosim antibiotice
pentru a ucide bacteriile, să testăm medicamente sau să combatem seceta, foametea și
ciumele. Ceea ce este firesc nu este nici bun, nici rău. Substanțele naturale sau terapiile
naturale sunt mai bune decât cele nefirești dacă dovezile susțin o astfel de concluzie.

4
 Problema consimțământului

Nu avem literalmente altă opțiune decât să luăm decizii pentru viitorii oameni fără a lua
în considerare consimțământul lor. Toți părinții fac asta tot timpul, fie pentru că copiii
sunt prea mici pentru a-și da acordul, fie pentru că nu există încă.

Argumentul potrivit căruia modificarea genomelor este inerent periculoasă,

deoarece nu putem ști toate modalitățile în care va afecta individul.

Două treimi din embrionii umani nu se dezvoltă cu succes, majoritatea în prima lună de
sarcină. În fiecare an, 7,9 milioane de copii - 6% din totalul nașterilor la nivel mondial -
se nasc cu un defect grav de origine genetică sau parțial genetică.

În concluzie, ingineria genetică poate fi un tratament eficient, care justifică cauzele etice
pentru rezolvarea unor probleme. Acesta poate îmbunătății calitatea vieții prin reducerea
numărului de boli, de defecte genetice. Acest lucru îmbunătățeste includerea socială a indivizilor
cu probleme. Costurile ar fi reduse, serviciile medicale nemaifiind atât de solicitate. De
asemenea, este un tratament mai eficient decât vaccinurile sau medicamentele. Din punct de
vedere al biodiversivității, aceasta nu are efecte negative, ba din contră. 

CONTRA

  În orice revoluție de natură tehnologică intervin niște posibile scenarii care trebuie luate
în considerare, din motive de precauție. Deoarece problema ingineriei genetice este atât de
complexă, atât din punct de vedere etic, cât și tehnologic, probabilele scenarii negative ce ar
putea apărea ar avea un impact prea mare asupra societății și inerent asupra omului ca specie, și
de aceea ar trebui  luate în considerare. Vom privi aceste scenarii din prisma modului în care
omul este afectat (direct sau indirect). În privința gravității scenariilor care îl influențează direct
pe om, situația este mai clară, însă în cazul scenariilor care îl influențează indirect pe om,
consecințele nu sunt atat de vizibile. Atât timp cât o tehnologie are capacitatea de a influența
enorm societatea există și posibilitatea de a o afecta negativ în mod mai mare sau egal. Important

5
și esențial în problema de față este cât de mult suntem dispuși ca specie să riscăm pentru un bine.
Odată ce am luat-o pe această cale nu e drum de întoarcere. Odată ce o nouă tehnologie a fost
creată și folosită omul nu are capacitatea de a se opri pentru a remedia în cazul în care a produs o
fatalitate.

Oferirea controlului asupra genelor animalelor omului poate afecta imprevizibil prin
simplul motiv că omul, ca specie nu e capabil sa controleze orgoliul uman (care este, de fapt, o
sumă de orgolii particulare). Pe lângă acest fapt, dorința de a controla toate aspectele vieții de
către un număr de indivizi cu un set de orgolii și principii diferite ar determina un haos imposibil
de gestionat.

Este adevărat ca ingineria genetică ar fi utilă în împiedicarea răspândirii anumitor boli,

cum ar fi malaria, boala somnului, virusul Zika, boala Lyme și altele, prin schimbarea genomului
pentru a oferi rezistență și crearea de anticorpi în organismul gazdă pentru a preveni infectarea
altor organisme. Spre exemplu, în cazul malariei jumătate de milion de copii mor anual din cauza
acestei boli. Editarea genetică a tânțarului, organismul care este transmițătorul bolii ar putea duce
atât la eradicarea malariei, dar și la o posibilă mutație a bolii, care ar putea avea repercursiuni
neplăcute asupra oamenilor, repercursiuni poate mai mari decat efectul bolii inițiale. Poate fi
acest risc asumat de rasa umană? Dacă acum victimele sunt în număr de 500.000, suntem dispuși
să acceptăm ca acestea s-ar putea dubla sau tripla din cauza unei intervenții la nivel genetic?

Ca societate, deja trăim în epoca ingineriei genetice umane, prin existenta fertilizărilor în
vitro, dar acest lucru creeaza dorinta de a edita mai multe caracteristici la noul nascut. Acest
lucru oferă posibilitatea părinților de a alege un set de trăsături pentru copilul lor care pe lângă
faptul ca ar putea sa îl afecteze toata viața, reprezintă o decădere la nivel uman (prin actul de
alege acest lucru pentru o ființă care nu s-a născut încă, nelăsând diversitatea trăsăturilor la mâna
hazardului). Acesta este un caz extrem, însă este un scenariu plauzibil pentru firea umană, care
își dorește, prin definiție, să controleze. Mergând mai departe cu acest scenariu, s-ar putea ajunge
la realizarea unei distincții la nivel social, între indivizii asupra cărora au fost efectuate
modificări genetice și cei care nu au beneficiat de aceasta proceduri. De asemenea ar exista o
dificultate în prioritizarea celor ce vor beneficia de ingineria genetică (cine va fi primul care va

6
beneficia de modificări genetice?). Astfel, putem introduce o altă mare problemă în utilizarea
metodelor de inginerie genetică, și anume factorul economic.

Este clar faptul că resursele economice vor decide prioritatea beneficiarilor, într-un final.
Aceasta nu este neapărat o problemă decât la scară globală. La nivel social acesta a fost
ierarhizarea de mii de ani. Însă, acest tip de tehnologie va putea fi folosită, cu precădere, de
marile puteri economice în scopuri politice. Este de imaginat o situație în care un stat cu resurse
economice foarte mari dorește inițierea unui conflict militar și utilizează ingineria genetică în
scopul obținerii unui avantaj. Acel peisaj SF, cu oameni creați doar pentru a ucide (având
abilități și capacități ce depășesc umanul) ar putea deveni posibil într-un viitor dominat de
ingineria genetică. Nu e greu de vizualizat un eveniment asemănător desfășurându-se într-un stat
totalitar (cum ar fi Coreea de Nord) care ar impune cetățenilor sa participe la procesul de
modificare genetică (inițial asupra posibililor copii ai lor, iar mai apoi, odată cu evoluția
tehnologiei, chiar și asupra locuitorilor statului).

Din scenariul anterior descris se poate ajunge la existența unor fabrici de material uman,
fabrici de oameni cu trăsături și caracteristici anormale, dar favorabile pentru un anumit stat. În
acest mod, omul ar deveni proprietatea statului, fapt ce se opune total ideii de umanitate. De
asemenea, într-o astfel de societate s-ar crea distincții între oameni creați și dezvoltați pentru a
deveni proprietatea statului, și cei creați și dezvoltați în mod natural.

Având această tehnologie la dispoziție, mulți conducători , din ambiție și orgolii

personale, ar putea avea tendința de a crea rasa perfectă sau individul perfect. Ce s-ar întâmpla
dacă un om cu tendințe hitleriste ar dispune de această „putere”? Chiar dacă nu ar fi cazul unui
conducător, această întrebare se poate aplica și în cazul doctorilor care ar efectua aceste
proceduri (Cine are dreptul/ autorizația de a modifica viața în sine?). În această situație,
Jurământul lui Hipocrate și alte măsuri de precauție deja existente nu ar fi suficiente.

Trebuie să avem grijă, pentru că în dorința de a crea o utopie (dorința de a vindeca orice
boală genetică) putem cădea în extrema opusă, ajungând într-un scenariu distopic (dăm
posibilitatea orgoliului și inflexiunilor omului de a se „juca” cu o tehnologie care poate amenința
umanitatea și viața).   

7
8