Nature vs nurture

O idee principală a videoclipului vizionat este aceea că în dezvoltarea fiecărui individ,

intervine partea genetică și partea educațională primită din familie, coroborată cu experiențele
trăite în mediul social. Fiecare dintre acestea conduc la formarea individului, formarea
comportamentului acestuia.

Dea lungul timpului s-a crezut că determinantă în formarea individului este fie
componenta genetică, fie componenta educațională. Prin experimente efectuate pe șobolani s-a
demonstrat că partea educațională poate influența individul, în ciuda structurii sale genetice,
astfel dominând dezvoltarea acestuia.

Apare termenul de epigenetică, ramură a geneticii care studiază variația trăsăturilor

fenotipice (fenotip = ansamblu de caracteristici sau trăsături ale unui organism care se manifestă
în mod vizibil, de exemplu, morfologia, dezvoltarea, comportarea, proprietăți biochimice sau
fiziologice) are sunt cauzate de aspecte ale mediului înconjurător, acestea schimbând modul în
care gene se manifestează și afectând modul în care celulele le percep. Aceste alterări pot sau nu
să fie ereditare. Epigenetica mai poate fi definită simplificat că fiind studiul mecanismelor
biologice care pot pornii și stopa expresia genelor. Cercetările au demonstrat o influență clară
dintre epigenetică și mediul prenatal și postnatal (ex. stil de viață şi dietă).

Asta ne conduce la concluzia că fiecare dintre noi își poate influența transformarea
caracterului, dar și a stării de sănătate prin modificări conștiente pe care le putem face.

Pastila de istorie
Idei principale:

 Descoperirea ADN.
 Harta genomului uman.
 Modificări genetice ale organismelor vii (plante; oaia Dolly).
 Controverse asupra subiectului modificărilor genetice.
 Descoperirea ADN este una dintre cele mai importante descoperiri științifice cu aplicații
în criminalistică şi medicină, aducând beneficii de necontestat. O a două descoperire majoră, a
fost atinsă prin secvențierea genomului uman (genomul = totalitatea informațiilor genetice ale
unui organism; genomul nu e același lucru cu gena; genele sunt parte ale genomului).
Secvențierea genomului uman duce la crearea „hărții”, care poate releva fragmentele specifice
din genomul nostru, cele în care apar modificări. Tocmai aceste variații sunt cele care conduc
spre diferite afecțiuni și prin descoperirea lor există speranța de a preveni și de a găsi tratamente
mai eficiente. Practic, acesta a fost principalul scop al descoperirii: găsirea unor tratamente
pentru diverse boli.
Într-un timp foarte scurt, însă s-a trecut la „manipularea” genetică, adică modificări
genetice efectuate pe plante pentru diverse scopuri (ex. creșterea productivității și creșterea
rezistenței la dăunători), ceea ce, în principiu, este un lucru bun și nu pare a fi un lucru rău pentru
oameni. De aici însă, au pornit multe controverse. „pare are a fi”, însă nu se știe cu exactitate.
Controversa cea mai mare apare în momentul în care se discută despre clonarea
animalelor, ba chiar și a oamenilor. Este un subiect foarte delicat, mai ales din punct de vedere
etic.

Cine are până la urmă dreptul să modifice oamenii și apoi să-i și catalogheze? Nimeni nu
poate fi până la urmă, judecătorul suprem în astfel de situații. Unde este limita până la care se
poate decide ce și cum să se modifice și în ce scop?