Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Conducător ştiinţific
Prof.dr.ing. Aurel LUNGULEASA
BRAŞOV, 2014
1
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV
BRAŞOV, B-DUL EROILOR NR. 29, 500036, TEL. 0040-268-413000, FAX 0040-268-410525
RECTORAT
COMPONENŢA
Comisiei de doctorat
Numită prin ordinul Rectorului Universităţii „Transilvania” din Braşov
Nr. 6786 din 25.07.2014
Data, ora şi locul susţinerii publice a tezei de doctorat: 24.09.2014, ora 10,
sala L III 3
Vă mulţumim.
2
CUPRINS (lb. romana)
Pg. Pg.
teza rezumat
Capitolul 1. INTRODUCERE 1 5
1.1. Terminologie şi abrevieri 2 5
1.2. Aspecte introductive 4 6
1.3. Necesitatea şi oportunitatea cercetării 9 7
Capitolul 2. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRII ÎN DOMENIU 11 8
2.1. Evoluţia biomasei 12 8
2.2. Biomasa lemnoasă – sursă de energie regenerabilă 15 9
2.2.1. Formele biomasei 16 9
2.2.2. Cantitatea de biomasă disponibilă şi utilizarea sa 21 11
2.2.3. Provenienţa şi prognoza producerii energiei din biomasă 26 13
2.3. Puterea calorică 31 14
2.3.1. Caracteristicile combustibile ale biomasei 32 14
2.3.2. Potenţialul energetic al biomasei 37 15
2.3.3. Modalităţi de determinare 39 15
2.3.4. Torefierea şi procedeele de torefiere 45 16
2.4. Aspecte economice 48 17
2.5. Concluzii 52 17
2.6. Obiective principale 52 18
Capitolul 3. EVALUAREA PUTERII CALORICE A BIOMASEI LEMNOASE 54 18
3.1. Materiale şi metoda 55 18
3.2. Rezultate şi discuţii 62 21
3.2.1. Puterea calorică a speciilor de foioase 62 21
3.2.2. Comparaţie între speciile energetice de fag şi salcie 64 22
3.2.3. Puterea calorică a lemnului masiv de răşinoase 75 24
3.2.4. Puterea calorică a speciilor exotice 81 25
3.2.5. Puterea calorică a cojii 90 27
3.2.6. Puterea calorică a rămăşiţelor obţinute din compozite 94 28
3.2.7. Puterea calorică a brichetelor şi peleţilor 100 30
3.3. Estimarea puterii calorice a biomasei 107 31
3.4. Concluzii 112 34
Capitolul 4. MĂRIREA PUTERII CALORICE PRIN TOREFIERE 114 35
4.1. Aspecte introductive 115 35
4.2. Metodica de lucru 116 36
4.3. Rezultate şi discuţii 119 37
4.3.1. Schimbări cromatice în compoziţia rumeguşului torefiat 119 37
4.3.2. Pierderile de masă în urma procesului de tratare termică/torefiere 122 39
4.3.3. Creşterea puterii calorice a rumeguşului torefiat 131 40
4.3.4. Stabilitatea brichetelor torefiate 140 42
4.4. Concluzii 141 43
Capitolul 5. EFECTE ECONOMICE ŞI CONCLUZII FINALE 143 44
5.1. Efecte economice 144 44
5.2. Concluzii finale 153 46
5.3. Contribuţii originale şi direcţii ale cercetărilor viitoare 156 48
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 158 49
Scurt rezumat 218 54
Curriculum-vitae 219 55
3
CUPRINS (lb. engleza)
Pg. Pg.
teza abstr
act
Chapter 1. INTRODUCTION 1 5
1.1. Terminology and abbreviations 2 5
1.2. Introductory aspects 4 6
1.3. Necessity and opportunity of the research 9 7
Chapter 2. CURRENT STATE OF RESEARCH IN THE FIELD 11 8
2.1. Evolution of biomass 12 8
2.2. Woody biomass - a renewable energy source 15 9
2.2.1. Forms of biomass 16 9
2.2.2. The amount of biomass available and its use 21 11
2.2.3. Sources and forecast of energy production from biomass 26 13
2.3. The calorific power 31 14
2.3.1. Characteristics of biomass as fuel 32 14
2.3.2. The energy potential of biomass 37 15
2.3.3. Method of determination 39 15
2.3.4. Torrefaction and torrefaction processes 45 16
2.4. Economic aspects 48 17
2.5. Conclusions 52 17
2.6. Main objectives 52 18
Chapter 3. APPRECIATION OF CALORIFIC POWER FOR WOODY
BIOMASS 54 18
3.1. Materials and Methods 55 18
3.2. Results and discussion 62 21
3.2.1. The calorific value broadleaf species 62 21
3.2.2. Comparison of energy beech and willow species 64 22
3.2.3. The calorific value of solid wood of conifers 75 24
3.2.4. The calorific value exotic species 81 25
3.2.5. The calorific value of shell 90 27
3.2.6. The calorific value of the remains obtained from the composite 94 28
3.2.7. The calorific value of briquettes and pellets 100 30
3.3. Estimating the biomass calorific value 107 31
3.4. Conclusions 112 34
Chapter 4. INCREASE OF THE CALORIFIC POWER BY TORREFIATION 114 35
4.1. Introductory aspects 115 35
4.2. Working methods 116 36
4.3. Results and discussion 119 37
4.3.1. Color changes in the composition of torrefaction sawdust 119 37
4.3.2. Weight loss after heat treatment process /torrefaction 122 39
4.3.3. Increase the calorific value of sawdust torrefaction 131 40
4.3.4. Stability lighters torrefaction 140 42
4.4. Conclusions 141 43
Chapter 5. ECONOMIC EFFECTS AND FINAL CONCLUSIONS 143 44
5.1. Economic effects 144 44
5.2. Final conclusions 153 46
5.3. Original contributions and future research directions 156 48
SELECTED REFERENCES 158 49
Abstrast 218 54
Curriculum-vitae 219 55
4
Capitolul 1. INTRODUCERE
1.1.TERMINOLOGIE ŞI ABREVIERI
5
1.2. ASPECTE INTRODUCTIVE
7
Capitolul 2. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRII ÎN DOMENIU
Biomasa este o sursă energetică regenerabilă, prin faptul că, creşte an de an, este larg
răspândită în lume şi prezintă costuri mici în comparaţie cu combustibilii fosili. Resursele
biomasei, din care se produce materialul combustibil, poate include lemnul şi deşeurile
lemnoase, cerealele agricole şi deşeurile rezultate din producţia acestora, deşeurile municipale,
dejecţiile de animale, deşeuri din procesarea alimentaţiei, biomasa acvatică şi algele. Biomasa
este una din formele de surse regenerabile care poate fi convertită în combustibil energetic solid,
lichid şi gazos şi care poate genera atât energie sub formă de căldură prin arderea acesteia, cât şi
energie electrică prin procese de conversie (Lunguleasa ş.a. 2007, Uemura 2011). Biomasa este
definită printr-un termen amplu dat tuturor formelor de materie organică care pot fi folosite în
procesul de producere a energiei, după Cleveland (2009) şi este materia care poate fi strânsă din
mediul înconjurător şi transformată în energie cu ajutorul proceselor de conversie.
Biomasa participă în cadrul ciclului carbonului în natură, prin utilizarea CO2 (dioxid de
carbon). Dioxidul de carbon participă atât la procesele de fotosinteză în timpul creşterii, dar este
şi componentul care determină o ardere completă în timpul combustiei lemnului
(Aghamohammadi ş.a. 2011). Prin procesele elementare care se petrec în timpul fotosintezei,
cca 1% din energia primită de la Soare este transformată în energie chimică de către plantele în
timpul creşterii. Energia solară absorbită de biomasă alcătuieşte structura chimică a
componentelor din biomasă (Ciubota-Roşie ş.a. 2008, Marosvolgyi şi Vityi 2004).
În prezent biomasa contribuie cu aproximativ 12% la producţia de energie primară în
lume, iar în statele în curs de dezvoltare aceasta ocupă 40-50% din necesarul asigurării cu
energie. Biomasa este sursa alternativă care, după Gominho ş.a. (2012) a contribuit cu 7 % din
energia produsă în lume. În prezent, folosirea materialelor combustible regenerabile precum
rămăşiţele forestiere pentru producerea biocombustibilor, cresc şansele biomasei în planul
disponibilităţii acesteia pe piaţa energetică.
Tabelul 1
Producţia totală de resurse de biomasă (Tudora 2009)
Tipul de resursă de Producţia totală, tone Producţia medie,
biomasă tone/1000ha
Principalele 10 culturi agricole
Lucerna 7 846 000 341
Porumb 7 777 600 338
Leguminoase 6 316 667 274
Grâu 5 364 014 233
Plante de nutreţ 4 678 167 203
Cartofi 3 742 300 162
Trifoi 2 704 367 117
Legume 1 244 867 54
Viţa de vie 1 170 786 51
Produse forestiere mc/1000ha
Lemn de foc şi mangal 3 152 600 137
Reziduuri de lemn 243 500 15
Animale Număr/1000ha
Bovine 3 097 000 134
Păsări 69 312 000 3009
Porcine 6 521 000 283
România este o ţară cu potenţial mare în domeniul sursele de energie regenerabilă SRE şi
anume în producerea energiei din biomasă, unul dintre motivele de creştere a acestui domeniu
fiind creşterea preţurilor la carburanţii fosili. Obţinerea energiei din sursele de energie
regenerabilă devine astfel o valoroasă investiţie, atât pentru consumatori cât şi pentru
întreprinderi de mare capacitate. Condiţiile favorabile pentru producerea energiei din surse
alternative sunt determinate şi de legislaţia în vigoare şi de fondurile europene care încurajează
12
producerea de energie regenerabile din biomasă, precum şi utilizarea energiei solare, a energiei
eoliane, geotermale şi hidro (Braga, Fosin şi Ghincioiu 2003).
Potrivit lui Panoutsou (2011) se estimează că bioenergia totală obţinută din biomasa
agricolă, forestieră şi deşeurile bio va oferi o cantitate de 13,1 EJ (300 Mtep) în 2030, iar dintre
acestea 5,4 EJ (142 Mtep) va fi obţinută din exploatare agricolă. România este o ţară care are un
potenţial mare în domeniul obţinerii sursei de energiei din biomasă. Ponderea surselor
regenerabile în consumul total de resurse primare în România este de 217,1 PJ (4946,00 mii tep)
la nivelul anului 2010, iar ca prognoză în anul 2015 aceasta va atinge o cotă de 243,1 PJ
(5537,20 mii Tep), iar din aceasta, biomasa are o pondere în consumul de energie primară de
146,9 PJ (3347,30 mii tep) în 2010, iar pentru 2015 circa 166,9 PJ (3802,00 mii tep).
6%
Agricol 40,1%
Figura 3.
Cantitatea de teren folosit la nivelul Uniunii Europene, în 2007 (IEA 2012)
La nivelul anul 2004 în toate statele UE-25 se remarcă o creştere cu 5,6 % în comparaţie
cu ani precedenţi.
În literatura de specialitate se estimează că potenţialul energetic al biomasei în anul 2050
va ajunge la 1500 EJ/an (1EJ=1018J). Biomasa forestieră şi agricolă vor oferi anual o capacitate
de 50-150 EJ/an (Gadonneix ş.a. 2010). Acest scenariu încurajează enorm politicile de cercetare
în direcţia obţinerii surselor energetice noi, care să contribuie la creşterea producţiei de energie.
Biogazul produs zilnic de o staţie de fermentare este estimat la 1200-3600 m3 pe zi
(numai din utilizarea dejecţiilor) sau 2400 kWh energie electrică pe zi sau 700 000 kWh pe an
energie electrică. Transformată în caldură, aceasta reprezintă 15 120 kJ (4200 kWh) căldură pe
zi sau 5,5 GJ (1 600 000 kWh) pe an (Zecasin 2005).
Ponderea surselor regenerabile în consumul total de energie primară produsă în România
este de 2,17 PJ (4946,00 mii Tep) la nivelul anului 2010, iar ca prognoză în 2015 va ajunge la o
cotă de 2,43 PJ (5537,20 mii tep). Din aceasta, biomasa va avea o pondere în consumul de
13
energie primară de 1,46 PJ (3347,30 mii tep) (2010), iar pentru 2015 – 1,66 PJ (3802,00 mii tep)
(1PJ=1015J) (Ionescu 2013). Biomasa va contribui în 2015 cu 68 % în comparare cu celelalte
surse de energie SRE.
Lemnul acoperă mai mult de 10 % din cererea de energie primară în multe ţări din Asia,
Africa şi America Latină şi în câteva ţări din Europa (Suedia, Filanda, Austria), după unele
cercetări (Haglund 2008). Producerea energiei din biomasă este încă concentrată în statele
OECD, unde este considerată principala sursă de energie. State precum Brazilia şi China, în
prezent, au devenit competitoare pe piaţa energetică în domeniul producerii energiei din
biomasă. În prezent, energia din biomasă este produsă prin procesele de combustie şi generare de
energie prin turbine de abur incluzând şi sistemele prin co-generare.
Termenul de putere calorică, care este emisă de corpuri a fost folosit pentru prima dată de
Kepler, iar în literatura ştiinţifică este introdusă de către Thomas Young (1807). Conceptul de
căldură este folosit mai întâi de către Claussius cu sensul de energie internă, care reprezintă
transferul de căldură de la un corp către altul. Conversia biomasei în energie este rezultatul
folosirii a două principale precese tehnologice: termo-chimic şi bio-chimic/biologic, după
cercetatorul Ciubota – Roşie (2008).
Arderea combustibilului solid şi lichid se consideră un procedeu complex. În prima fază a
procesului de ardere a combustibilului se produce încălzirea şi evaporarea apei din combustibil.
În faza a doua, vaporii formaţi prin procesul de ardere a combustibilului se amestecă cu aerul,
urmat apoi de încălzirea, aprinderea şi arderea amestecului subtanţelor rezultate din combustibil.
Combustibilul solid, în timpul arderii, trece prin trei faze principale: încălzirea combustibilului în
scopul eliminării substanţelor volatile, formarea amestecului de substanţe volatile combustibile
cu aerul, încălzirea, aprinderea şi arderea (Ion şi Ion 2006).
14
Din alt punct de vedere, caracteristicile combustibile ale biomasei lemnoase diferă de la
un material la altul şi desigur faţă de cea a combustibilor fosili. Biomasa, pe lângă avantajele
principale, are o serie de dezavantaje, de care trebuie să se ţină seama, faţă de combustibilii
fosili:
- Densitatea biomasei şi puterea calorică a speciilor lemnoase este mai mică în
comparaţie cu cea a combustibililor fosili;
- Unele surse de biomasă sunt în mare parte generate doar sezonier, de obicei în perioada
de recoltare, rezultând astfel necesitatea de depozitare şi păstrare a materialului în condiţii
optime, care să nu influenţeze asupra biodegradării.
- Sistemele termice utilizate pentru diferite procese de conversie trebuie să aibă
capacităţi mari, care să conducă la echivalarea preţului instalaţiilor combustibililor fosili.
- Biomasa ne-tratată are de obicei un conţinut mare de umiditate, care este principalul
factor care determină un conţinut scăzut de căldură obţinută din material în urma proceselor de
combustie;
- Caracteristicile termochimice şi compoziţia chimică a biomasei diferă în mare parte de
combustibilii fosili, respectiv un conţinut mare de oxigen, substanţe alcaline şi cloruri.
15
lemnoase, atât pe cale experimentală cât şi prin ecuaţii empirice. Pentru prima dată, s-a folosit
calorimetrului de tip Junkers, care determină puterea calorică pentru combustibilii gazoşi.
Puterea calorică a combustibililor solizi şi lichizi grei, se măsură cu bomba calorimetrică.
Relaţiile empirice de calcul cu ajutorul cărora se calculează valoarea puterii calorice
(inferioare), obţinută în urma arderii materialului, diferă de cea a puterii calorice superioare
datorită căldurii obţinute prin condensarea vaporilor de apă şi a substanţelor volatile formate în
timpul procesului de ardere.
Puterea calorică a lemnului se mai poate determina şi prin metoda determinării puterii
calorice a principalelor elemente chimice, în funcţie de conţinutul de umiditate, pe baza
relaţiei lui Nadejin, etc. Metoda determinării puterii calorice pe baza fiecărui element chimic
din lemn este propusă de Mendeleev, prin relaţiile 9 şi 10 (Lunguleasa ş.a. 2007):
PCS=[8100∙C+3400(H+O/8)-600(U-9H)]/0,23884[kJ/kg] (9)
unde:
C, H, O sunt procentele din masa totală a elementelor chimice, [kg];
U - conţinutul de umiditate, [kg/kg].
[1kJ/kg = 0,238846 kcal/kg]
16
care era introdus pentru a controla cantitatea de oxigen din interior, aspecte relatate de diverşi
cercetători (Almeida ş.a. 2010).
Biomasa este o sursă primară de carbon alături de celelalte surse de energie regenerabilă.
Aceasta poate fi utilizată ca materie primă pentru producerea energiei, a biocombustibililor şi a
combustibililor bio-chimici, în scopul de a se obţine independenţa energetică a regiunii sau ţării.
Materialul obţinut din biomasă produce o cantitate mare de energie, ce poate fi disponibilă
pentru orice consumator. De exemplu, puterea calorică inferioară (PCI) al lemnului variază între
15480 şi 19440 kJ/kg (4300 şi 5400 kWh/t), în funcţie de specie şi conţinutul de umiditate.
Biomasa poate avea un potenţial de 14 % din necesarul total de energie din lume conform
literaturii de specialitate (Repellin ş.a. 2010).
Caracteristicile fizice cât şi compoziţia chimică a biomasei acţionează asupra calităţii
materialului lemnos utilizat ca şi combustibil solid. Caracteristicile biomasei diferă de la o
specie utilizată drept combustibil la alta. De exemplu conţinutul de umiditate poate varia între
20-55% faţă de masa uscată a materialului pentru lemn de foc, sau la umidităţii mai mici de 10%
pentru peleţi şi brichete. Din aceste considerente, calităţiile combustibilului poate fi îmbunătăţită
prin tehnologii de pretratare a materialului lemnos (procese de torefiere).
2.5. CONCLUZII
Energia este baza tuturor ativităţilor umane şi evoluţia acesteia nu poate fi întreruptă. De
asemenea, combustia este unul din cele mai importante procese termico-chimice de producere a
energiei. Nu trebuie neglijat faptul că procesele de ardere sunt posibile doar în prezenţa
oxigenului, care de obicei este introdusă în focar prin aerul de combustie.
În prezent, toate statele lumii îşi canalizează investiţiile pe producerea energiei din surse
altenative (SRE), care, după prognozele efectuate se estimează să ajungă către anul 2020 la o
cantitate de 20% din totalul energiei folosite la nivel european. Potenţialul mare în producerea
energiei îl deţine biomasa (47%) fiind urmată de energia hidro (45%), la nivel european. De
aceea este necesară cunoaşterea energiei eliberate în timpul arderii de diferitele forme de
biomasă.
Datele din literatura de specialitate nu sunt centralizate, pentru a se putea face o
comparaţie între diferitele tipuri de biomasă existente pe piaţă. De asemenea nu există o coeziune
17
în ceea ce priveşte exprimarea puterii calorice, respectiv a unităţilor de măsură. Din această
cauză toate aceste neclarităţi şi neajunsuri, trebuie studiate şi analizate metodic.
Creşterea puterii calorice a biomasei prin procesele de torefiere uscată reprezintă o
direcţie actuală de cercetare şi investiţie a tuturor statelor lumii. Din cercetările actuale rezultă că
torefierea biomasei conduce clar la creşterea densităţii calorice. Nu există însă date certe privind
torefierea speciilor lemnoase europene sau a factorilor de influenţă.
Determinarea puterii calorice pentru lemn şi materiale lemnoase sau lignocelulozice este
aproape similară cu cea a cărbunelui (ca şi combustibil solid) şi cu puţine deosebiri faţă de
combustibili lichizi (benzina, motorina etc) sau gazoşi (gaz metan, GPL, biogaz etc). În general,
18
metoda de determinare a puterii calorice se face separat pentru combustibili solizi (ASTM
D3286-96 1996, Dihoiu 1995) sau lichizi şi gazoşi.
Numărul de încercări cerute de normative şi alţi cercetători este de 5, 8 sau 10 probe
cercetate pe cale experimentală (ASTM D3286-96, DIN 51900-1 2000, Dihoiu 1995).
Experimentele în cadrul lucrării s-au efectuat pe 5 probe (DIN 51900-1 2000) pentru fiecare
specie sau tip de material cercetat, luându-se ca valoare de studiu validată, media acestora, atunci
când are o probabilitate de peste 95%. Pentru determinarea puterii calorice a cojii s-a folosit
metoda Pre-Control cu limite strânse utilizându-se în acest caz numai 3 epruvete şi luându-se
media acestora.
Instalaţia folosită pentru determinarea puterii calorice a biomasei lemnoase a fost
calorimetrul cu ardere explozivă tip XRY-1C, produs de Shanghai Changji Geological
Instrument Co., din China (Fig 8). Înainte de a efectua încercarea propriu-zisă se face etalonarea
bombei calorimetrice cu acid benzoic, folosindu-se acidul benzoic cu o valoare a puterii calorice
cunoscută (de obicei 26 463 kJ/kg (1kJ/kg=1J/g), sau cu mici diferenţe de maxim ±3% faţă de
această valoare), pentru a se determina coeficientul calorimetric k (ecuaţia 25) al instalaţiei
calorimetrice.
[kJ/kg] (25)
unde:
k - coeficientul calorimetric, determinat prin etalonare cu acid benzoic, exprimat în kJ/grad ;
tf – temperatura finală, în grade;
ti – temperatura iniţială, în grade;
ml - masa lemnului, în kg.
qs - căldura consumată pentru arderea firului de sârma de nichelină, în kJ;
qb – caldura obţinută prin arderea firului de bumbac, în kJ.
Figura 8.
Instalaţia pentru determinarea puterii calorice a biomasei lemnoase cu bomba calorimetrică cu
soft propriu.
19
unei mici părţi de circa 0,6-0,8 grame din materialul întreg, proba cântărită cu o precizie de
0,0002 g. Proba trebuie să fie curată, din lemn tăiat proaspăt, pentru că lemnul vechi nu are toate
substanţele volatile şi inflamabile, care ar putea influenţa puterea calorică a acestuia. Această
probă se aşează într-un creuzet de porţelan şi se introduce într-o etuvă de laborator, în vederea
uscării, la o temperatura de 103±2 oC.
Obţinerea stării anhidre a materialului lemnos se verifică prin cântăriri succesive, până
când diferenţa între două cântăriri succesive este mai mică decât dublul preciziei de cântărire,
sau acoperitor pentru piesa de o asemenea mărime de cel puţin 2 ore de păstrare a probei în
etuvă. După uscare, probele sunt păstrate în exicator pentru răcire şi neschimbarea conţinutului
de umiditate, până la introducerea în bomba calorimetrică. Pregătirea instalaţiei în vederea
încercării, se referă la verificarea cantităţii de apă din calorimetrul sau cuvă Cu (de aşa natură
încât să depăşească cu 1-2 mm capacul bombei calorimetrice), a agitatorului A al apei Ap din
cuvă, a softului calculatorului C, a termometrului exterior calorimetrului T şi a nivelului
presiunii gazului în butelia de oxigen Bo. Proba de testat 1 se leagă de firul de bumbac 2 şi se
pune în creuzetul bombei 3. Se leagă firul de nichelină spiralat 4 de probă şi firul de bumbac,
după care se poziţionează corect capacul de protecţie 5. Creuzetul este legat de capacul bombei
calorimetrice 6 prin doi electrozi 7 şi 8, care se continuă cu firele electrice de cuplare a bombei
calorimetrice 9 şi 10. Prin înfiletarea capacului bombei se cuplează bomba 11 prin ştuţul 12 la
butelia de oxigen Bo, introducându-se 30 atmosfere. Se introduce bomba în calorimetrul
instalaţiei Cu, se cuplează cele două fire electrice, se închide capacul calorimetrului şi se
introduce termostatul T pentru determinarea temperaturii (Fig.6).
Rezultatul final al arderii biomasei lemnoase se exprimă prin puterea calorică,
noţiune prin care se înţelege cantitatea de căldură obţinută la arderea unităţii de masă. Pentru
materiale combustibile cu conţinut mare de apă şi hidrogen, aşa cum este biomasa
lemnoasă, se pot distinge două tipuri de puteri calorice, respectiv puterea calorică
superioară (PCS) şi puterea calorică inferioară (PCI).
Rezultatele obţinute în urma determinării puterii calorice superioare şi inferioare, sunt
validate numai după obţinerea şi analiza a cel puţin 5 valori. Există metode mai simple de
determinare prin utilizarea a trei valori succesive, după cum se specifică în metoda Pre-Control
cu limite strânse (Juran 1973). Principiul metodei Pre-Control se bazează pe ipoteza celei mai
rele condiţii care se poate accepta pentru un proces de testare, capabil să producă piese de bună
calitate. Cu alte cuvinte dacă toleranţa găsită este identică cu cea prescrisă de specificaţii şi dacă
procesul de testare este bine centrat, orice schimbare intervenită pe fluxul de testare va avea
drept consecinţă apariţia de defecte (Lunguleasa şi Grîu 2013).
20
Figura 12.
Diagrama Pre-Control
22000
20830
21000 19555 20285
19647
19406 19539 19567 19968
20000 19008
18741 18802 19257
18625 18802 19685
19000
18930 19078 19051 20224
18000 18268 18336 18783 19063 19094
18336 18370 19499
18034
17000
16000
Figura 14.
Puterea calorică a speciilor de foioase indigen
21
Rezultatele obţinute conform metodicii din lucrare au fost aşezate în tabele în vederea
analizei acestora. Din rezultatele prezentate în tabelul 7, conform caracteristicilor energetice
obţinute, rezultă că dintre toate speciile analizate, specia de salcie (20224 kJ/kg) şi cireş (19499
kJ/kg) deţin o putere calorică inferioară mare în comparaţie cu speciile de mesteacăn (18034
kJ/kg).
Pe piaţa lemnului de foc, specia de fag este cea mai mult folosită, motiv pentru care în
continuare se face o comparaţie cu specia de salcie, în vederea găsirii de noi soluţii energetice. În
prezent pe piaţa energetică specia de salcie este considerată o specie energetică, cu potenţial
mare de investiţie şi producere a energiei. Specia de salcie energetică (Salix viminalis L.) este
considerată de către cercetători o plantă agricolă cu potenţial energetic şi de asemenea este
considerată o specie ecologică. În România se cunosc în jur de 20 de specii de Salix, care în
trecut erau folosite ca şi materie primă pentru industria producerii coşurilor şi a mobilei din
nuiele (Ivănescu ş.a.1979).
Salcia este o plantă ce creşte pe terenuri inundabile, pe malul râurilor şi în albiile
râurilor, putând fi considerată o specie extrem de folositoare pentru zonele corespunzătoare.
Conform cercetărilor, s-au descoperit în jur de 200 de specii de salcie, din care 18 specii sunt
specii cu caracteristici energetice precum: creştere rapidă, putere calorică înaltă, rezistentă la
boli, perioadă de recoltare de la 10-25 ani, cu înălţime de 7-8 m.
Altă specie des utilizată în scopuri energetice este fagul, din care la ora actuală se produc
brichete, peleţi, dar se foloseşte şi ca lemn de foc. Speciile de fag sunt considerate specii cu
caracteristici calorice bune pe piaţa Europeană. În Europa cât şi în România se pot găsi o mare
varietate de specii de fag (Câmpean ş.a. 2004). Pe teritoriul României se cunosc specii în zona
Munţilor de Vest, Platoul Central al Moldovei, Oltenia, Banat şi Bucovina (Grîu şi Lunguleasa
2013). Fagul (Fig. 15) este un arbore din prima categorie cu înălţime de 30 m, rar 45 m, lemn
de esenţă tare, duramen fals (3), alburn (4), inele (5), punctuaţie uniformă (1); tulpina este
cilindrică cu coaja de la gri la albicios. Coroana copacului este ovală în masiv.
22
Figura 16.
Structura macroscopică a speciilor de salcie şi fag
Specia de salcie (Salix Viminalis L.) este o specie energetică cu o putere calorică de
19738 kJ/kg (19,7MJ/kg), care este mai mare decât a speciei de plop (bucăţi de lemn masiv) –
19685 kJ/kg (19,6 MJ/kg) sau al rumeguşului 18500 kJ/kg (18,5 MJ/kg). Fagul are o putere
calorică de 19051 kJ/kg (19,05 MJ/kg). Această putere calorică nu diferă esenţial de cea de
salcie, care are în plus alte avantaje precum: creştere rapidă, soluri mai puţin bogate etc.
În figura 19 sunt reprezentate pentru fiecare specie în parte influenţa umidităţii asupra
conţinutului de energie obţinut în urma cercetărilor. Se observă că odată cu creşterea umidităţii
cantitatea de căldură va scade semnificativ. În urma combustiei speciilor de foioase cu grad de
umiditate înalt vor rezulta procese de combustie incompletă, care reprezintă un factor de poluare
a mediului (Grîu şi Lunguleasa 2014a). Densitatea energetică este bună, cu valori între 4-11
kJ/cm3, la umiditatea de 50%. Aceasta este însă diferită de la o specie la alta şi scade odată cu
creşterea umidităţii probelor.
23
Carpen (Carpinus betulus L.) Salcie (Salix alba L.)
Figura 21.
Influenţa umidităţii asupra randamentului energetic al speciilor de foioase indigene
În prezent o gamă largă de produse lemnoase utilizează materii prime din specii de
răşinoase. De la prelucrarea acestora rezultă o serie de rămăşite care pot fi valorificate prin
ardere la centrale termice. Cunoaşterea caracteristicilor calorice şi energetice ale acestor specii
lemnoase devine astfel necesară, pentru a evalua care este energia acestora.
Figura 22.
Puterea calorică superioară şi inferioară a speciilor de răşinoase indigene
24
Ienupar de Virginia Pin (Pinus silvestris L.)
(Jeniperus virginiana L.)
Figura 24.
Influenţa conţinutului de umiditate asupra densităţii energetice şi viteza de ardere a speciilor de
răşinoase indigene
Figura 25.
Influenţa umidităţii asupra randamentului energetic al speciilor răşinoase indigene
Speciile lemnoase sunt grupate, după provenienţa acestora în specii indigene (răşinoase şi
foioase) şi exotice. Speciile exotice se găsesc în zonele cu climat cald, tropical, cunoscându-se
aproximativ 50 000 de specii de arbori. Având în vedere faptul că, în practica industriala se obţin
rămăşiţe de fabricaţie din specii exotice, este necesară studierea caracteristicilor energetice
(calorice) ale acestora. Respectând metodologia de lucru impusă în capitolul 3 al lucrării,
rezultatele obţinute privind caracteristicile energetice au fost puse în tabele pentru fiecare specie
în parte, după care s-a efectuat centralizator al valorilor, precum se observă în Tabelul 13.
25
Figura 26.
Puterea calorică a speciilor exotice
Din datele experimentale obţinute în urma testării rezultă că speciile exotice au o putere
calorică mai mare, respectiv de 20 000-21 000 kJ/kg (20,0 – 21,0 MJ/kg).
26
Acajo Berlina SPP
Figura 28.
Influenţa umidităţii asupra densităţii energetice şi vitezei de ardere a speciilor exotice
Figura 29.
Influenţa conţinutului de umiditate asupra randamentului energetic al speciilor exotice
Energia care poate fi obţinută din materialul lemnos umed scade, din cauza conţinutului
de umiditate, care este prezentă în material. Dacă se doreşte să se utilizeze biomasa ca şi
combustibil solid, atunci conţinutul de umiditate nu trebuie să depăşească 60 %, raportată la
masa uscată, pentru că la acest nivel cantitatea de căldură obţinută este mai mică decât puterea
latentă de vaporizare a apei, care este conţinută în biomasă. Diferenţele dintre puterea calorică
superioară (PCS) şi puterea calorică inferioară (PCI) sunt datorate faptului că oxigenul şi
conţinutul de apă din lemn influenţează negativ procesul de ardere.
Coaja reprezintă stratul exterior al plantelor lemnoase (de obicei copaci, pomi, viţă de vie
şi arbuşti). Coaja este prezentă în jurul trunchiului de lemn, crengi şi rădăcini la toate tipurile de
plante lemnoase, pentru a proteja împotriva insectelor, ciupercilor, lumina soarelui, îngheţ, de
ploaie şi de alţi factori externi. Cantităţile de scoarţă sunt, în medie, până la aproximativ 10 %
din volumul total, dar procentul real depinde de specie şi vârsta acesteia.
27
De obicei, coaja este formată din două straturi vizibile, cele interioare şi exterioare, chiar
dacă nu sunt inele anuale macroscopice distincte. Coaja exterioră este formată din ritidom, un
ţesut mort a cărui grosime, netezime şi neregularităţi sunt criterii botanice pentru identificarea
speciilor (Grîu şi Lunguleasa 2013b). Coaja interioară cuprinde o mulţime de straturi precum
cambium, feloderm, floem secundar şi cambiu vascular (Fig 30). Inele anuale sunt foarte subţiri
şi, prin urmare, nu sunt vizibile la microscop. Conţinutul de celuloză şi hemiceluloză este mai
mic decât în lemn.
Tabelul 15.
Caracteristicile energetice ale cojii
kJ/min, Ec.28
Putere calorică,
energetic, %,
Conţinut de
ardere, min
Rendament
umiditatea,
energetică,
Densitatea
Densitatea
kJ/kg
epruvetei,
epruvetei,
material
Viteza de
Timp de
kJ/cmc,
PCS PCI
ardere,
g/cm3
Ec.27
Ec.29
Masa
Tip
%
g
28
OSB adeziv, 18mm OSB aşchii orientate, 18 mm
Figura 34.
Influenţa umidităţii asupra puterii calorice superioare (PCS) şi inferioare (PCI) a materialelor
compozite
Figura 35.
Influenţa umidităţii asupra densităţii energetice şi vitezei de ardere a materialelor compozite
Figura 36.
Influenţa umidităţii asupra randamentului energetic a materialelor compozite analizate
29
3.2.7. PUTEREA CALORICĂ A BRICHETELOR ŞI PELEŢILOR
Una din posibilităţile de utilizare a biomasei lemnoase drept combustibil este sub formă
de brichete şi peleţi. Brichetele şi peleţii din biomasa lemnoasă sunt produse superioare obţinute
din lemn mărunţit, obţinuţi prin comprimare şi fără aditivi suplimentari.
Importanţa utilizării lor faţă de lemnul masiv de foc se datorează faptului că produsele
sunt uscate la 10% conţinut de umiditate şi îşi păstrează această umiditate constant până în
momentul utilizării, datorită ambalajelor de polietilenă în care sunt păstrate.
Din acest motiv, valoarea lor calorică este mai mare. Prin adăugarea unor aditivi naturali
(amidon, zahăr, leşie de sodă, var, gips, melasă) (Borowsky 2012; Stelte ş.a. 2011) se
30
îmbunătăţeşte consistenţa suprafaţei brichetelor, iar cu tratări termice sau de activare a ligninei,
calitatea acestor produse va fi îmbunătăţită (Shulga ş.a. 2008).
Figura 43.
Procesul ciclic de ardere şi de generare a biomasei lemnoase
31
unde: C, H, O, S, N, Ca - cantitatea de carbon, hidrogen, oxigen, sulf, azot şi cenuşă, în %
exprimată ca masa uscată; 34910, 11,783,1,034, 1005, 151 şi 211, valorile puterii calorice ale
carbonului, hidrogenului, oxigenului, sulfului, azotului şi cenuşii, în kJ/kg.
O corelaţie de predicţie a puterii calorice superioare (luând în considerare faptul că 1 kcal
= 4,1868 kJ), în funcţie de puterea calorică a elementelor chimice, este relaţia lui Mendeleev
(37):
PCSMc=33,913·C/100-14,235·(H+O/8)/100-2,512·(Mc-9·H)/100 [kJ/kg] (37)
Pentru biomasa lemnoasă şi coajă (Mc = 0%), ecuaţia de mai sus (38) devine:
PC=33,913·C/100+8,373·H/100-1,779·O/100 [kJ/kg] (38)
Analizând ecuaţiile anterioare (36) şi (38) şi corelarea lor cu alte publicaţii în domeniu,
rezultă că:
- Carbonul se găseşte în proporţia cea mai mare (aproximativ 85% pentru combustibil lichid,
dar aproximativ 50% pentru biomasa lemnoasă şi coajă), fiind principalul element
combustibil, deoarece arderea completă produce 33 910 kJ / kg (33,9 MJ/kg);
- Hidrogenul se găseşte sub formă de combinaţii cu carbon (în hidrocarburi până la 25%) şi
arderea completă produce 14 310 kJ / kg (14,3 MJ/kg);
- Oxigenul se găseşte în cantităţi diferite (2 ÷ 44%, maximum la cărbunele de lemn); aceasta va
reduce puterea calorică, deoarece se găseşte în combinaţie cu carbonul şi hidrogenul şi, astfel,
o parte din aceste elemente combustibile sunt deja oxidate; prin urmare, căldura dată de
oxigen 1780 kJ kg (1,78 MJ/kg) va fi scăzută din căldură totală de combustie;
- Azotul se găseşte în cantităţi mici (0,8 ÷ 0,9%); este inactiv pentru ardere, se încălzeşte în
timpul procesului de ardere, consumând din cantitatea de căldură degajată de elementele care
produc căldură, astfel azotul reduce valoarea calorică a biomasei lemnoase şi cojii cu 151 kJ /
kg (0,151 MJ/kg); această influenţă este mică şi poate fi neglijată;
- Sulful se găseşte sub formă de compuşi necombustibili, în cantităţi variabile, între 0,1 şi 0,7%;
sulful produce 1005 kJ/kg (1,005MJ/kg); influenţa este la fel de mică şi poate fi neglijată;
- Conţinutul de cenuşă are o cantitate mică de carbon şi minerale, au o influenţă negativă şi scade
puterea calorică totală cu 211kJ/kg (0,211 MJ/kg); influenţa este mică şi poate fi neglijată.
32
Tabelul 18.
Predicţia puterii calorice a cojii cu relaţii în funcţie de elementele chimice
Elemente chimice, % Puterea calorică, PC, kJ/kg
Ec 37. Ec 39. Ec 40. Experi
Diferenţe
experime
ntală, %
Channiwala şi Mendeleev mental
valoare
Specie
Parikh ă
vs
C=49,9 N=0,6 17 501 16 931 17 416 18 973 Ec 37: -7,7
H=8,2 S=0,03 Ec 39: -
Molid
Tabelul 19.
Predicţia puterii calorice în funcţie de compuşii chimici principali
Specie Compuşii Putere calorică, PC, kJ/kg
experimen
chimici, % Valori Ec 41. Ec 42.
Deviaţia
tale, %,
valorile
faţă de
experimentale Demirbas
Pe baza consideraţiilor de mai sus, o nouă relaţie a fost identificată pentru produsele
lemnoase, respectiv:
PC=33,910·C/100+14,310·H/100-1,780·O/100 [kJ/kg] (39)
33
3.4. CONCLUZII
35
4.2. METODICA DE LUCRU
Metoda de lucru utilizată pentru mărirea puterii calorice a biomasei lemnoase se referă la
un procedeu de creştere a puterii calorice pentru micro-brichetele din rumeguş prin tratare
termică de scurtă durată a rumeguşului, în vederea măririi eficienţei energetice a biomasei
lemnoase. Brichetele din rumeguş sunt produse energetice compactizate, folosite din ce în ce mai
mult în ultima perioadă de timp, atât pentru sobe cât şi la centrale termice, a căror utilitate este
dată de faptul că sunt produse regenerabile realizate din biomasa lemnoasă, protejează şi sunt
prietenoase cu mediul înconjurător şi reduce volumul de transport şi depozitare.
Scopul principal al metodei este să furnizeze un procedeu de creştere a puterii calorice a
brichetelor lemnoase obţinute din rumeguş. Dezavantajele identificate din cercetările anterioare
sunt descreşterea gradul de comprimare a materialului, din aceste motive fiind necesară uneori
utilizarea unui liant/adeziv natural, care să nu influenţeze conţinutul de căldură obţinut în urma
exploatării. Acest tratament de torefiere va avea parametrii constanţi pentru rumeguşul speciilor
europene: temperatura de tratare termică de 200-300 0C şi timpul de tratare de 3, 5 şi 10 minute.
Valorile fixe ale duratei şi temperaturii de tratare termică sunt limitative superioare, deoarece
prin depăşirea acestor valori, chiar dacă puterea calorică se măreşte, coeziunea brichetelor
obţinute va scădea semnificativ. De asemenea, dispunerea rumeguşului în timpul tratării de
torefiere trebuie făcută sub forma unui strat subţire de maxim trei rânduri de particule, pe un
suport metalic din aliaj nichel-crom de tip creuzet, care să reziste la temperatura de tratare şi să
nu influenţeze major transmiterea căldurii sau să accentueze procesul de carbonizare. În cadrul
procesului de tratare termică a rumeguşului, operaţia de uscare a rumeguşului se va suprapune cu
cea de torefiere, în acest fel reducându-se cantitatea de energie suplimentară consumată.
Figura 46.
Cuptor de calcinare pentru tratare termică:
1- element de deschidere a uşei ; 2- uşa pivotată; 3- corpul cuptorului; 4- gură de evacuare a
gazelor şi de introducere a aerului; 5- rezistenţe electrice; 6- creuzet cu proba; 7- suport
cuptor ; 8 – cablu electric de alimentare; 9- programatorul cuptorului
36
Un alt exemplul de aplicare a metodei se referă la brichetele obţinute din rumeguş de
molid, tratate termic la 260 0C timp de 5 minute. Procedeul de obţinere a brichetelor şi de
prelevare a epruvetelor pentru determinarea puterii calorice cu ajutorul bombei calorimetrice este
identic ca în exemplul anterior. Valorile puterii calorice pentru brichetele din rumeguş de molid
tratat termic la 260 0C timp de cinci minute (PCS=19 671 kJ/kg şi PCI= 19 148 kJ/kg) sunt mai
mari cu 13,1 %, respectiv 13,2 %, faţă de cele rezultate din rumeguş ne-tratat (PCS=17 034 kJ/kg
şi PCI=16 452 kJ/kg) date obţinute pentru conţinutul de umiditate 10%. Se observă că rumeguşul
speciile de răşinoase tratat termic conduce la creşteri ale puterii calorice cu mult mai mari decât
cel al speciilor de foioase (Lunguleasa ş.a. 2014 – BOPI A00249).
Brichetele obţinute vor fi analizate din punctul de vedere al puterii calorice, dar şi a
integrităţii şi stabilităţii acestora. În cercetare s-au utilizat rumeguş de fag, stejar, molid şi larice.
Biomasa a fost şi este pe larg folosită în zonele ţărilor în curs de dezvoltare, ca principală
sursă de asigurare a necesarului energetic. Puterea calorică a biomasei lemnoase este dependentă
direct de compoziţia chimică elementară (carbon, hidrogen şi oxigen, în ordinea importanţei
acestora), dar şi de compuşii chimici principali ai lemnului (lignina, celuloza şi hemiceluloza, în
ordinea importanţei acestora).
În primul rând s-a observat schimbarea culorii, indiferent de specia studiată. Spre exemplu
molidul porneşte de la o culoare gălbuie (proba martor), se continuă cu un maro deschis (la 240
0
C) şi ajunge la un maro închis spre negru (la 300 0C).
a. b. c. d.
Figura 47.
Rumeguş tratat termic la temperatura de 200 – 300 o C, a. proba martor, b. 200o C, c.
260 o C, d. 300 o C
37
Figura 48.
Schimbarea culorii micro-brichetelor tratate termic din lemn de fag la durata de 3, 5 şi
10 minute (pe verticala) pentru temperaturi de 200, 220, 240, 260, 280, 300 oC (pe
orizontala)
Figura 49.
Schimbarea culorii micro-brichetelor tratate termic din lemn de stejar la durata de 3, 5
şi 10 minute (pe verticala) pentru temperaturi de 200, 220, 240, 260, 280, 300 oC (pe
orizontala)
Figura 50.
Schimbarea culorii micro-brichetelor tratate termic din lemn de Molid la durata de 3, 5 şi 10
minute (pe verticala) pentru temperaturi de 200, 220, 240, 260, 280, 300 oC (pe orizontala)
38
Figura 51.
Schimbarea culorii micro-brichetelor tratate termic din lemn de Larice la durata de 3, 5 şi 10
minute (pe verticala) pentru temperaturi de 200, 220, 240, 260, 280, 300 oC (pe orizontala)
Pierderile de masă înregistrate după tratarea termică sunt datorate, conform explicaţiilor
cercetătorilor care au studiat această problemă, descompunerii compuşilor chimici principali din
lemn respectiv celuloză, hemiceluloză şi lignină.
Tabelul 20.
Pierderile de masă înregistrate în urma tratării termice a speciei de fag, pe durata de tratare
de 3 minute
T, Masa Masa Pierderea de Pierdere de Miros, Putere
o
C epruvetei epruvetei masa, %, Ec. 43 masa în culoare, calorică
iniţială, finală, g funcţie de chimie inferioară,
g conţinutul de kJ/kg,
umiditate al U-0%
probei martor
U-8,53%,
Ec.44
7,486 7,15 4,488
200 3,88 -4,65 -------- 17921
9,544 9,231 3,279
6,424 6,125 4,654
220 4,98 -3,55 -------- 18046
8,044 7,617 5,308
5,832 5,527 5,229
240 5,40 -3,13 --------- 18206
9,222 8,708 5,573
6,555 6,129 6,498
260 5,94 -2,59 -------- 18366
10,697 10,12 5,394
8,676 8,089 6,765
280 6,78 -1,75 -------- 18526
8,085 7,535 6,802
7,994 7,375 7,743 Brună,
300 7,37 -1,16 18686
6,882 6,399 7,018 miros
În descrierea lui Phanphanich ş.a. (2011) biomasa prezintă o pierdere de 10–20 % prin
substanţele volatile şi alte elemente chimice care se elimină. În urma procesului de tratare
termică, conţinutul de carbon s-a mărit mult în comparaţie cu proba martor. Pierderile de masă
au loc în faza iniţială pe intervalul de temperaturi de 150 – 220 oC în momentul când are loc
procesul de încălzire a materialului şi până a avea loc procesul de aprindere (Chen ş.a. 2011a,
Chen ş.a. 2012).
Figura 58.
Mărirea puterii calorice în funcţie de timp şi temperatură, pentru molid, U=0%
41
S-a stabilit de asemenea că, pentru a se asigura condiţii optime ale combustiei complete a
unor cantităţi mari de combustibil într-un spaţiu limitat şi în timp scurt, presupune să se lucreze
cu aer în exces faţă de necesarul de aer teoretic (Kirkinen ş.a. 2008). Lemnul este în mare parte
format din compuşi chimici precum celuloză, hemiceluloză şi lignină şi elemente chimice
precum carbon, hidrogen şi oxigen. Prezenţa oxigenului în compoziţia lemnului reduce valoarea
calorică a lemnului la aproximativ o jumătate decât cea a combustibililor fosili convenţionali. În
timpul arderii acest oxigen este încorporat în apa şi dioxid de carbon, producând gazele de
ardere ce se evaporă. Mai mult decât atât, lemnul brut poate conţine mai mult de 50% conţinut
de umiditate; prin urmare, fracţiunea produsului combustibil în general conţine mai multă
umiditate decât s-ar obţine din combustibili convenţionali (Swithenbank ş.a. 2011). Densitatea
are un efect benefic asupra combustiei; în general, peleţii cu densitate mai mare au o valoare a
densităţii calorice mai bună. În procesul de tratare termică, aşa cum se observă din rezultatele
prezentate în lucrare, se arată că elementele componenete în biomasă precum O şi H sunt în
descreştere faţă de elementul caloric principal C, precum şi substanţele volatile (în special cele
date de hemiceluloze) se elimină în timpul procesului de tratare a lemnului (Brostrom ş.a. 2012).
42
4.4. CONCLUZII
43
Capitolul 5. EFECTE ECONOMICE ŞI CONCLUZII FINALE
Figura 60.
Costuri procentuale ale produselor obţinute prin torefiere
44
În cercetarea lui Uslu ş.a. (2008) este prezentat costul investiţiilor de capital de 60
kton/per producţie de combustibil, din care aproximativ 39% din costul total cuprinde costurile
de instalare, în timp ce 31 % reprezintă costurile echipamentelor. Când costul materiei prime este
exclus, costul total de producţie a biomasei torefiate este calculată în intervalul de 40–56
euro/tonă. Peleţii produşi au o putere calorică netă de încălzire în intervalul de 16 000-18 000
kJ/kg (16–18 MJ/kg) (vezi cap. 3). Valoarea reală depinde în mare măsură de conţinutul de
umiditate care variază între 5% şi 10%. Costul total al investiţiei pentru materie primă pentru o
cantitate de 24 000 tone de peleţi/an este în intervalul de 2 Meuro–2,6 Meuro. Într-un alt studiu,
costurile de investiţii pentru o instalaţie de producere peleţi (80 000 tone de peleţi / an) este de
5,9 Meuro.
Consumul de energie variază de la 1,98 GJ/ton (pentru procesul de TOP având o scară
relativă mică) la 2,46 GJ/ton (pentru biomasă torefiată, fără peletizare). Această diferenţă se
produce ca urmare a energiei utilizată în timpul proceselor de depozitare. Principalele etape
sunt consumul de energie primară, necesarul de energie pentru densificare şi combustibilul
consumat. Aproximativ 40 % din energia utilizată se datorează uscării-pretratării termice.
Din tabelul 40 se observă că, costurile anuale ale încălzirii casei sunt mai mici cu 0,3 %
faţă de utilizarea peleţilor ne-torefiaţi datorită faptului că preţul peleţilor ne-torefiaţi este mai
mare cu 8,3%. Avantajele produselor torefiate reiese din faptul că au puteri calorice mai mari, iar
conţinutul de umiditate şi absorbţie a umidităţii din atmosferă este mai mic faţă de peleţi simpli.
Figura 61.
Efectele economice ale utilizării peleţilor torefiaţi şi ne-torefiaţi la încălzire
45
În corelaţie cu tabelul 40 s-a elaborat un grafic centralizator cu toate efectele economice
studiate. Din acest grafic se observă efectele negative ale preţul superior al peleţilor torefiaţi faţă
de cei ne-torefiaţi şi efectele pozitive ale creşterii puterii calorice a peleţilor torefiaţi faţă de cei
ne-torefiaţi. Acest efect pozitiv al creşterii puterii calorice se transmite asupra cererii anuale de
combustibil, care va avea o scădere de -4,1 %, respectiv o scădere a consumului estimat de
combustibil sub forma de peleţi pentru o casă cu suprafaţa de 200 m2 de -0,3 %. De asemenea s-a
ţinut seama în cadrul analizei economice de faptul că costurile investiţionale în cadrul utilizării
peleţilor torefiaţi sunt mai mari, datorită apariţiei operaţiei suplimentare de torefiere, cu o
creştere de +1,3 %.
Necesitatea asigurării căldurii în sezonul rece precum şi pentru prepararea hranei a fost şi
rămâne un factor foarte important în viaţa oamenilor. De asemenea accesibilitatea populaţiei la
combustibilii necesari pentru asigurarea energiei curente, devine tot mai importantă atât din
punct de vedere logistic, cât şi financiar. De aceea o primă concluzie constă în faptul că biomasa
lemnoasă sub diferitele sale forme, care este o sursă ieftină de încălzire şi se găseşte din
abundenţă, poate asigura necesarul energetic al populaţiei. Principalul dezavantaj pentru această
utilizare este prezenţa în multe case a centralelor şi a sobelor cu un grad scăzut de eficienţă
termică de 10-15%, care continuă să ducă la poluarea mediului.
Folosirea produselor tratate termic cât şi a peleţilor torefiaţi vor contribui la eficientizarea
folosirii speciilor lemnoase de către consumatorii casnici. Combustibilul solid este un important
sector în producerea energiei, cât şi pentru determinarea eficientizării utilizării speciilor
lemnoase în generarea de energie.
Sintetizând concluziile de la fiecare capitol, precum şi prin găsirea corelaţiilor dintre
diferite probleme rezolvate, au fost extrase concluziile principale ale lucrării, care se vor
prezenta în continuare.
46
La determinarea puterii calorice pentru speciile lemnoase indigene şi exotice au fost
folosite materiale uzuale şi accesibile precum fir de nichelină, fir de bumbac şi oxigen de 99%
puritate.
S-au folosit metode moderne de validare a rezultatelor (metoda Pre-Control, elaborată
pentru prima dată de cercetătorul american de origine română Josef Juran).
S-a efectuat o modelare matematică de prognoză a puterii calorice, găsindu-se o relaţie
matematică originală.
S-a găsit o metodică proprie de torefiere a rumeguşului.
48
Rezutatele cercetărilor sunt comparabile cu materialele prezentate în literatura de specialitate
şi pe piaţa energetică mondială, chiar dacă speciile studiate nu sunt aceleaşi.
Direcţii viitoare de cercetare. Din studiile efectuate în lucrare s-au desprins unele direcţii
viitoare de cercetare, care au fost tratate mai puţin în cadrul lucrării, cum ar fi:
Extinderea cercetărilor privind realizarea peleţilor pe bază de rumeguş torefiat din specii
lemnoase indigene şi exotice, în compoziţii de specii diferite. De exemplu se poate folosi o
reţetă de 30% molid şi 70% fag pentru a permite o comprimare mai eficientă a materialelor
torefiate în momentul peletizării şi pentru a exclude folosirea aditivilor-lianţi de altă
natură.
Introducerea în domeniul de cercetare a rumeguşului torefiat a altor specii lemnoase decât
cele utilizate în lucrare, în special specii repede crescătoare precum cel din salcie, plop,
salcâm etc.
Introducerea unor aditivi naturali în compoziţia peleţilor torefiaţi, cum ar fi amidonul sau
deşeuri de la fabricarea zahărului, pentru a oferi o creştere a gradului de stabilitate şi
compactare a peleţilor fabricaţi din rumeguş torefiat.
Torefierea superficială (a suprafeţei exterioare) a peleţilor şi a brichetelor după realizarea
acestora, în vederea eliminării instabilităţii şi compactării acestora.
Modelări matematice privind determinarea descreşterii procentuale a compuşilor chimici în
biomasa torefiată.
Utilizarea unui rumeguş cu dimensiuni în afara domeniului studiat de 0,4-1,0 mm.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Abbasi S.A., Nipaney P.C., Schaumberg G.D., (1990). Bioenergy potential of eight common
aquatic weeds. Biological Wastes, Vol.34, No.4, pp. 359–366.
http://dx.doi.org/10.1016/0269-7483(90)90036-R
2. Aghamohammadi N., Sulaiman N. M. N., Aroua M. K., (2011). Combustion characteristics
of biomass in South East Asia. Biomass and bioenergy, Vol.35, pp.3884-3890.
DOI:10.1016/j.biombioe.2011.06.022
3. Almeida G., Brito J.O., Perré P., (2010). Alterations in energy properties of eucalyptus wood
and bark subjected to torrefaction: The potential of mass loss as a synthetic indicator.
Bioresource Technology, Vol. 101, pp. 9778–9784. doi:10.1016/j.biortech.2010.07.026
2. ASTM D3286-96 Standard Test Method for Gross Calorific Value of Coal and Coke by the
Isoperibol Bomb Calorimeter.
49
3. Berkesy C., Begea M., Berkesy L., Craciun M., Andreica M., Somesan M., (2011).
Aspecte ale producţiei de biomasă provenită din păduri. Ecoterra, No. 28, pp.23-30
4. Braga I., Frosin D., Ghincioiu N., (2003). Tehnologii de utilizare energetică a biomasei
lemnoase. Conferinţa naţională ştiinţa şi ingineria lemnului în mileniul III, Braşov, 20-21
Noiembrie, pp. 386
5. Bridgeman T.G., Jones J.M., Williams A., Waldron D.J., (2010). An investigation of the
grindability of two torrefied energy crops. Fuel, Vol. 89, p. 3911–3918.
doi:10.1016/j.fuel.2010.06.043
6. Bringezu S., Schütz H., O´Brien M., Kauppi L., Howarth R.W., McNeely J., (2009).
Towards sustainable production and use of recourses: Assessing biofuels. UNEP.
7. Câmpean M., Marinescu I., (2004). Tratamente termice ale lemnului: Uscarea cherestelei de
fag. Editura Universităţii Transilvania din Braşov, p.162
8. Cervinschi V., Braga I., Fosin D, (1993). Studii I.N.L. privind instalaţii de curăţare a gazelor
de ardere de suspensii şi bioxid de sulf (SO2) la cazanele centralelor termice din industria
lemnului, p.317-322
9. Chisaliţa D., (2007). Economia Energiei. Editura Universităţii Transivania din Braşov, p.164
10. Ciubota-Roşie C., Gavrilescu M., Macoveanu M., (2008). Biomass – an important renewable
source of energy in romania. Environmental Engineering and Management Journal, Vol.7,
No.5, p. 559-568. http://omicron.ch.tuiasi.ro/EEMJ/
11. Cleveland J.C., (2009). Dictionary of energy. University of Boston Press, p.581
12. DEX (1996). Dicţionar explicativ al limbii române. Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic,
p.1192
13. Dihoiu N., (1995). Curs de fizica moleculara si caldura. Vol.1, Editura Universităţii
Transilvania din Braşov, p.131.
14. DIN 51900-1, (2000). Determining the gross calorific value of solid and liquid fuels using
the bomb calorimeter, and calculation of net calorific value – Part 1: General information,
Deutsches Institute fur Normung
15. Eurostat, (2012). Dezvoltare durabilă în Uniunea Europeană. Raport de monitorizare pentru
anul 2011 a Strategiei de dezvoltare durabilă a Uniunii Europene – Sinteză. [Online].
Available: <http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-DK-12-001/EN/KS-
DK-12-001-EN.PDF> (Septembrie, 2012)
16. Feng S., Cheng S., Yuan Z., Leitch M., Xu (Ch.) C., (2013).Valorization of bark for
chemicals and materials: A review. Renewable and Sustainable Energy Reviews, Vol. 26, p.
560–578. http://dx.doi.org/10.1016/j.rser.2013.06.02463. Fosin D., Braga I., Bartalos D.,
(1993). Instalaţii de ardere a combustibilului lemnos pentru cazane centralelor termice din
50
industria lemnului. Sesiunea ştiinţifică jubiliară, 60 de ani de cercetare ştiinţifică şi 45 de
ani de învăţământ tehnic superior pentru industria de prelucrare a lemnului, Braşov, Oct,
1993
17. Gadonneix P., Barnés de Castro F., Franco de Medeiros N., Drouin R., Jain C.P.,Younghoon
D.K., Ferioli J., Nadeau M.-J., Sambo A., Teyssen J., Naqi A.A.,Ward G., Guobao Z., Frei
C., (2010). Survey of Energy Resources. London, United Kingdom, Published by: World
Energy Council
18. Gavrilescu D., (2008). Energy from biomass in pulp and paper mills. Revista Enviromental
Engineering and Management Journal, Vol. 8, No. 5, Sep-Oct, 2008, p.537-546
19. Gheorghiescu P., Teodoreanu D., Turcu I., Blujdea V., (2007). Plan de măsuri pentru
valorificarea surselor regenerabile de energie în România. On line:
<http://terraiii.ngo.ro/date/b2d1f2f8f1bb3ec1206dd2e29da29cba/plan_de_actiune.pdf>,
Accesat: 16.02.2013)
20. Gominho J., Lourenco A., Miranda I., Pereira H., (2012). Chemical and fuel properties
of stumps biomass from Eucalyptus globulus plantations. Industrial Crops and
Products, Vol.39, p. 12– 16. doi:10.1016/j.indcrop.2012.01.026
21. Grîu T. , Lunguleasa A., (2014a). Utilizarea biomasei drept combustibil solid. The use of
biomass as solid combustible. Recent, Vol. 15, Martie, Nr. 1(41), p.12-18
22. Haglund N., (2008). Guideline for classification of ash from solid biofuels and peat utilised
for recycling and fertilizing in forestry and agriculture. NT Technical Report, TR 613
23. IEA, (2012). International Energy Agency – Bioenergy Project Development and Biomass
Supply. On line: <http://www.iea.org/weo/2007.asp>, Accesat: 21.01.2012
24. Ion I.V., Ion D.-I., (2006). Energie din biomasa.Consideratii teoretice Energie, Nr.
7(38)/2006, On line: <http://www.tehnicainstalatiilor.ro/articole/pdf/nr_38/ 014-030.pdf >,
Accesat: 18.11.2011
25. Ionescu Gh., (2013). Biomasa. On line: <www.arhiconoradea.ro
/Info%20Studenti/Note%20de%20cursIonescu%20Gh/2%20SISTEME%20ENERGETICE%
20IN%20CONSTRUCTII/1%20Biomasa.pdf>, Accesat: 25.02.2013
26. Ivanescu, S.T., Nicovescu, H., Nedea, P., (1979). Răchitarii – Cultura şi valorificarea
rachitei. Editura Cereş, p.376
27. Jurginger M., Faaij A., Rosillo-Calle F., Wood J., (2006). The growing role of biofuels –
opportunities, challenges and pitfalls. International Sugar Journal, Vol. 108, p.618–629
28. Karp A., Shield I., (2008). Bioenergy from plants and the sustainable yield challenge. New
Phytologist, Vol. 179, p. 15–32. doi: 10.1111/j.1469-8137.2008.02432.x
51
29. Lunguleasa A., Costiuc L., Patachia S., Ciobanu V., (2007). Combustia ecologică a
biomasei lemnoase. Editura Universităţii Transivania din Braşov, p.124
30. Lunguleasa A., Grîu T., (2013). Procedeu de determinare a puterii calorice a biomasei
lemnoase folosind bomba calorimetrica cu soft propriu de lucru. A 2014 00249, BOPI nr.
7/2014. 30.07.2014, G01K17/00; G01N25/26 ,On line: www.
http://worldwide.espacenet.com/publicationDetails/biblio;jsessionid=4BE0A5BC86C85F795
3C694BC4B849E04.espacenet_levelx_prod_3?FT=D&date=20131129&DB=worldwide.esp
acenet.com&locale=en_EP&CC=RO&NR=129020A0&KC=A0&ND=4
31. Marosvölgyi B., Vityi A., (2004). Development of biomass projects in Hungary. Hungarian
Biomass Association, Bioenergia kerekasztal, Sopron, On line:
http://www.oekosozial.at/uploads/pics/Vityi_ppt.pdf, Accesat: 19.05.2013
32. McMillan J.D., (1997). Bioethanol production: Status and prospects. Renewable Energy,
Vol. 10, No 2-3, p. 295–302. http://dx.doi.org/10.1016/0960-1481(96)00081-X
33. McLaughlin S.B., Walsh M.E., (1998). Evaluating environmental consequences of producing
herbaceous crops for bioenergy. Biomass and Bioenergy, Vol.14, No 4, p. 317–324.
http://dx.doi.org/10.1016/S0961-9534(97)10066-6
34. Milos I., Tehnologii de obţinere a unor materiale cu valoare combustibilă superioară prin
asocierea rumeguşului de la prelucrarea lemnului cu reziduuri petroliere. Conferinţa
internaţională de comunicari ştiinţifice, industria lemnului în pragul mileniu III.
Universitatea Transilvania din Braşov, Braşov, Buletin 17-18, NOV, 2000, p.376
35. Panoutsou C., (2011). Supply of solid biofuels: Potential Feedstocks, Cost and sustainability
issues in EU27.2011. On line: < www.speinger.com >, Accesat: 26.09.2012
36. Piriou B., Vaitilingo G., Veyssière B., Cuq B., Rouau X., (2013). Potential direct use of solid
biomass in internal combustion engines. Progress in Energy and Combustion Science,
Vol.39, p. 169-188. http://dx.doi.org/10.1016/j.pecs.2012.08.001
37. Plieninger T.,Bens O., Hüttl R. F., (2006). Perspectives of bioenergy for agriculture and rural
areas. Outlook on Agriculture, Vol. 35, No 2, June 2006 , p. 123-127(5). DOI:
http://dx.doi.org/10.5367/000000006777641624
38. Raven R.P.J.M., Gregersen K.H., (2007). Biogas plants in Denmark: successes and setbacks.
Renewable and Sustainable Energy Reviews, Vol.11, No.1, January 2007, p. 116–132,
http://dx.doi.org/10.1016/j.rser.2004.12.002
39. Repellin V., Govin A., Rolland M., Guyonnet R., (2010). Energy requirement for fine
grinding of torrefied wood. Biomass and bioenergy, Vol. 34, p. 923–930
52
40. Şova M., Costiuc L., Şova D., Ungureanu V.B., Şerbanoiu N., Bacanu Gh., Muresan M.,
Huminic G., Dani P., Tarulescu R., (2004). Lucrări practice de termotehnică, maşini şi
instalaţii termice. Editura Universităţii din Braşov, p.127
41. Uemura Y., Wissam N. O., Noor A. Bt O., Suzana Bt Y.,Toshio T., (2011). Effect of
atmosphere on torrefaction of oil palm wastes. World renewable energy congress 2011 –
Sweden, 8-13 may 2011, Linkoping, Sweden. Bioenergy Technology, p. 516-523
42. Tudora E., (2009). Biomasa ca resurca regenerabila. Simpozionul Impactului Acquis-ului
comunitar asupra echipamentelor şi echipamentelor şi tehnologiilor de mediu - Agigea,
2009
43. Zecasin, (2005). Platfoma integrata locala pentru procesarea durabilă a resurselor
regenerabile din ferme argricole, program MENER, SC. ZECASIN S.A., 2005.On line:
<http://www.zecasin.ro/docs/powerfarm.pdf>, Accesat: 27.03.2012
53
Scurt rezumat (Abstract)
Paper „Appreciation and increasing the wooden biomass calorific power” has as main
objective assessment of the calorific power of wooden native and exotic species and other debris
resulting from woodworking. Based on the results obtained was passed to the resolution of the
second objective of the paper, respectively the increase of calorific power, achieved by short heat
treatment of sawdust. For this purpose there was used a calcination furnace, and to determine the
calorific power was used calorimetric bomb explosive combustion type XRY-1C.
Following the tests of calorific power enlarge, results for sawdust of four wood species
studied (spruce, larix, beech and oak) revealed, an increase with 1-26%, depending on the
temperature to which it was exposed sawdust and the duration of treatment. Broadleaf species
showed increases of calorific power of 4-10% for temperature between 200-300 0C and the
duration of treatment 5 minutes, and softwood species showed increases 3-9%, for the same
temperature range. Increases the calorific value of the micro-briquettes obtained from sawdust
torrefaction can compete in terms of calorific power of type pit coal.
54
Curriculum-vitae
Informaţii personale
Nume/Prenume Grîu Dobrev Tatiana
Adresa Str. Braşovului, nr.65, bl.2, com. Hărman, jud. Braşov,
România
Telefon 0764454411
E_mail griu.tatiana86@gmail.com
Naţionalitate Româna
Data naşterii 01.04.1986
Sex Femenin
Educaţie şi formare
Perioada 2009-2011
Calificare/diploma Inginer Ingineria civilă/Diploma de Master
obţinută
Numele şi tipul Universitatea Transilvania din Braşov, str. Universităţii 1,
instituţiei de 500068 Braşov, România
învăţământ/furnizor de
formare
Informaţii Publicaţii
suplimentare
Grîu T. Lunguleasa A. Sparchez Cosmin-Gherghe. 2014. The
compressive strength as the main property of wood briquettes.
Cienciea e tehologia viniviticola, Vol.29, No.7, pp.257-268.
ISSN: 0254-0223
Grîu T., Lunguleasa A., 2014. The use of the white poplar
(Populus alba L.) biomass as fuel. Forestry research journal,
(accepted paper)
Grîu, T., Lunguleasa A., 2013. Salix viminalis vs Fagus
sylvatica – Figth for renewable energy from woody biomass in
Romania. Envinroment Energy and Management Journal,
(accepted paper)
Lunguleasa A., Cosereanu C., Grîu Dobrev T. 2014. Procedeu
de crestere a puterii calorice pentru brichete din rumeguş. A
00249 din 31.03.2014
Dobrev T., Lunguleasa, A., 2013. Procedeu de determinare a
puterii calorice a biomasei lemnoase folosind bomba
calorimetrica cu soft propriu de lucru. A 2014 00249, BOPI nr.
7/2014. 30.07.2014
Dobrev Tatiana, Lunguleasa A., Sparchez Gheorghe-Cosmin.
Procedeu de evaluare a calitarii şi a indicelului de
marketabilitate pentru brichete lignocelulozice. BOPI nr. A
2013 00827
55
Curriculum-vitae (Limba engleză)
Personal information
Name/ Surname Grîu (Dobrev) Tatiana
Address Str. Braşovului, nr.65, bl.2, com. Hărman, Braşov, România
Phone +40764454411
E_mail griu.tatiana86@gmail.com
Nationality Romanian
Birthday 01.04.1986
Gender Female
56