Arhitecturi ITS

Arhitectura ITS specifică schimbul de informaţii şi managementul controlului pe

diferite niveluri, aşa cum este prezentat în modelul multinivel din figura „Model multinivel al
arhitecturii ITS” (CONVERGE 1998). Există mai multe modalităţi de definire a acestor
niveluri. Managerii din domeniul transporturilor au nevoie de mai multe informaţii privind
arhitectura sistemului referitoare la nivelurile superioare (nivelurile 2 şi 3), care sunt orientate
spre organizarea sistemului. Nivelurile inferioare sunt orientate spre proiectarea şi ingineria
detaliată a sistemului.
Reţea de organizaţii
Nivelul 3
(Proprietăţi de interoperabilitate)

O organizaţie
Nivelul 2
(Proprietăţile sistemului)
===

Structura sistemului
Nivelul 1
(Subsistemele sistemului)

Structura sistemului
Nivelul 0
(Componentele subsistemului)

Figura 1 Model multinivel al arhitecturii ITS

Nivelul 3 al arhitecturii trebuie să reflecte constrângerile din lumea reală care operează asupra
organizaţiilor de transport şi cerinţele privind proprietăţile sistemului, pecum
interoperabilitatea dintre organizaţia implicată şi mediu totodată şi controlul informaţiei
furnizate de organizaţia respectivă. Aceasta mai poate evidenţia locul şi momentul când trebuie
modificate sau schimbate structurile organizaţionale existente în scopul furnizării de servicii
ITS. Nivelul 3 al arhitecturii stabileşte cadrul de lucru pentru nivelul 2 al arhitecturii ITS.

1
 Nivelul 2 al arhitecturii ITS prezintă proprietăţile sistemelor care operează într-o
singură organizaţie şi ia în considerare caracteristicile existente şi viitoare ale sistemului.
Structurile existente privind responsabilitaţile în cadrul organizaţiei şi sistemele ITS care
funcţionează pe baza acestora pot fi obiectul unor modificări considerabile în timp.
Nivelul 1 al arhitecturii ITS este orientat, în primul rând, spre proiectarea sistemului. La
acest nivel, este definită structura sistemului, funcţiile ITS sunt grupate pentru implementare şi
sistemul informaţional este descompus logic în subsisteme în scopul de a fi proiectate la
nivelul 0. Sunt alese tehnologii specifice care vor fi indicate doar la nivelul 0. Nivelurile 1-3
ale arhitecturii ITS sunt independente de tehnologie fiind relativ stabile în raport cu
modificările tehnologice.

2.1 Cerinţe utilizator

Primul pas în elaborarea arhitecturii ITS este selectarea şi acordarea de priorităţi

serviciilor utilizator. În procesul de dezvoltare a arhitecturii trebuie să fie implicaţi, pe bază de
consens toţi utilizatorii, furnizorii de servicii, utilizatorii de servicii şi alte grupuri de agenţi
economici ţintă ceea ce este foarte important pentru dezvoltarea şi operarea cu succes pe
termen lung a sistemelor de tip ITS.
Consensul este orientat spre determinarea cerinţelor funcţionale şi specificarea unui
concept de operare, care descrie cine furnizează şi cine primeşte un anumit serviciu/anumite
servicii ITS, precum şi relaţiile sau interacţiunile dintre furnizori, în scopul sprijinirii livrării
serviciului.
Fiecare grup de interese are propriile sale obiective politice, care sunt legate de
obiectivele mai generale de îmbunătăţire a siguranţei, eficienţei, calităţii mediului şi altele.
Urmărind principiul prezentat în figura „Politica de selecare a serviciilor ITS”, fiecare grup de
interese analizează propriile obiective politice şi defineşte serviciul/ serviciile ITS care sprijină
obiectivele politice definite.
Operatorii unei reţele de drumuri pot aborda aspecte referitoare la controlul fluxului pe
rampa de acces în scopul menţinerii unui flux de trafic calm în reţea. Un efect secundar poate fi
producerea de cozi lungi de vehicule pe drumurile înconjurătoare şi pe rampă. Dacă acest efect
se produce, se iau măsuri care să asigure că reţeaua de drumuri înconjurătoare nu se va bloca

2
având prioritate vehiculele destinate transportului public şi cele cu un grad mare de încărcare
care aşteaptă să intre pe rampă.

Scopurile politice
(Siguranţă, eficienţă, mediu etc.)

Serviciile care susţin politica

Serviciile din cadrul domeniului propriu

Servicii utilizator
(furnizate total sau parţial în cadrul domeniului propriu)

Servicii utilizator comune selectate

Figura 2 Politica de selectare a serviciilor ITS

Conducerile executive ale diferitelor organizaţii implicate în dezvoltarea şi utilizarea

ITS trebuie să conştientizeze activităţile care vor avea loc în sistem, ce roluri se aşteaptă să
joace şi ce interacţiuni trebuie să aibă loc pentru ca să fie livrate serviciile ITS. O soluţie de
operare poate prezenta aceste relaţii. Figura „Schiţa unei arhitecturi ITS” prezintă grafic
interacţiunile la nivel înalt dintre trei centre de management şi poliţie, pentru oferirea unui
management al transportului multimodal şi a serviciilor de urgenţă. Figura reliefează
necesitatea de a se avea în vedere atât sistemele organizaţiilor de sine stătătoare (nivelul 2), cât
şi interoperabilitatea multiorganizaţională (nivelul 3). Aceste tipuri de diagrame pot fi utilizate
pentru a se descrie scopul şi natura fiecărei interfeţe indicate.
Gară

Transbordare între Autobuze

trenuri

Centru de
management
al
tranzitului

3
Vehicule de urgenţă
Semnale
Poliţie
Din momentul în care au fost alese serviciile ITS, soluţia de operare poate fi specificată în cel
mai mic detaliu, luând în considerare responsabilităţile privind furnizarea acestor servicii.
Figura „Relaţii conceptuale pentru furnizarea de servicii de către ITS” prezintă
legăturile dintre entităţile aflate în interacţiune. Sunt evidenţiate două sisteme avansate de
management al traficului, unul pentru autostrăzi şi altul pentru zona urbană. Această schemă
specifică existenţa unor centre de informare în transport care să transmită informaţii privind
transportul multimodal către utilizatorii finali prin intermediul a doi furnizori de servicii de
informare (ISP 1 şi ISP2). Aceşti furnizori de servicii de informare aparţin probabil sectorului
privat şi pot furniza utilizatorilor finali informaţii pentru călători, informaţii meteorologice,
rezervări de bilete şi alte servicii.

ATMS ISP 1
TIC
ATMS ISP 2

APTS

CVO

4
 EMS

Legendă ATMS Sistem avansat de management al traficului (Advanced Traffic Management System)
APTS Sistem avansat pentru transportul public (Advanced Public Transport System)
CVO Sistem pentru operarea vehiculelor comerciale (Commercial Vehicle Operation)
EMS Sistem de management al urgenţelor (Emergecy Management System)
ISP Furnizor de servicii de informare (Information Service Provider)
TIC Centru de informare în transport (Transport Information Centre)

Figura 4. Relaţii conceptuale pentru furnizarea de servicii de către ITS

2.2 Tipuri de arhitecturi ITS

Arhitectura ITS reuneşte elementele izolate şi discrete de cunoştinţe astfel încât să

creeze un model şi să identifice relaţiile şi diferenţele reprezentând o bază pentru acţiunile
următoare de realizare a ITS.1

Figura 5. Arhitectura ITS – din perspectiva serviciilor şi legăturilor dintre componente

2.2.1 Arhitectura funcţională

1
http://www.iteris.com/itsarch/html/menu/hypertext.htm

5
 La cel mai înalt nivel de prezentare al unei arhitecturi funcţionale aceasta este formată
dintr-un număr de domenii funcţionale. Fiecare domeniu este identificat printr-un nume şi un
număr. Funcţionalitatea fiecărui domeniu este prezentată prin funcţii. Există două tipuri de
funcţii şi anume:
• Funcţii de nivel înalt
Pentru o înţelegere mai uşoară a funcţionalităţii acestor funcţii, acestea sunt divizate în
funcţii de nivel inferior. Unele dintre acestea pot fi la rândul lor funcţii de nivel înalt având un
oarecare grad de complexitate sau funcţii de nivel inferior propriu-zise, aşa cum se prezintă în
continuare. Funcţiile de nivel înalt rareori satisfac direct necesităţile utilizatorilor prin ele
însele, dar întotdeauna satisfac aceste necesităţi prin intermediul funcţiilor de nivel inferior ce
le compun.
• Funcţii de nivel inferior
La fel ca şi domeniile funcţionale, fiecare funcţie are propriul nume. Acest nume este o
expresie a ceea ce face şi conţine un verb în denumire. Astfel, o funcţie cu numele
„administrează vehiculele de urgenţă” va oferi acea funcţionalitate ce permite managementul
operării vehiculelor de urgenţă.
Domeniile funcţionale sau funcţiile de nivel înalt pot incude depozite de date (baze de
date). Ele sunt folosite pentru a pastra datele utilizate de mai multe funcţii de nivel înalt dintr-
un domeniu sau de funcţiile de nivel inferior dintr-o funcţie de nivel înalt.
Fiecare depozit de date va avea facilităţile de management corespunzătoare ca de
exemplu controlul citirii/scrierii, crearea jurnalelor, salvarea de siguranţă etc. Aceste facilităţi
trebuie totodată să acopere toate necesităţile de comunicaţie, mai ales dacă depozitul de date
este folosit de funcţii pe care arhitectura fizică le-a plasat în alt loc. În multe cazuri, fluxurile
de date care cer ca datele să fie furnizate de depozitele de date sau care confirmă că datele au
fost scrise în baza de date, nu sunt vizibile, deşi se presupune că aceste fluxuri există şi sunt
folosite.
Înlănţuirea funcţiilor se face prin intermediul fluxurilor de date. Acestea permit
transmiterea datelor de la o funcţie la alta, la sau de la depozitele de date, la sau de la terminale.
Terminalul reprezintă interfaţa dintre arhitectură şi mediul exterior asigurând fluxul de date de
la mediul exterior spre arhitectura sistemului şi de la aceasta către mediul exterior. Un terminal
poate fi o entitate umană, un sistem sau o entitate fizică de la care pot fi obţinute date, cum ar fi

6
starea vremii sau starea drumului. Atât entităţile umane cât şi sistemele pot face parte din
organizaţii sau autorităţi publice ce contribuie, într-un anumit mod, la furnizarea serviciilor ITS.

2.2.2 Arhitectura logică

Arhitectura logică face parte din domeniul nivelului 1 reprezentat în figura „Model
multinivel al arhitecturii ITS”. Arhitectura logică prezintă procesele şi fluxul informaţional
dintre procese. În dezvoltarea arhitecturii logice sunt examinate aspectele comune din cerinţele
funcţionale ale diferitelor servicii utilizator, astfel încât cerinţele comune pot fi grupate în
acelaşi set de procese.
În figura „O arhitectură logică naţională ITS”, este prezentat ca exemplu o arhitectură
logică de nivel înalt. Săgeţile indică direcţiile fluxului de date care sunt necesare pentru a
efectua serviciile selectate. Cercurile reprezintă grupuri de procese care sunt prezentate mult
mai detaliat pe nivelurile inferioare ale arhitecturii logice. Pe nivelurile cele mai de jos,
cercurile descriu prelucrarea de date şi algoritmul necesare pentru detectarea automată a
incidentelor.
În arhitectura logică grupurile de procese prezentate prin cercuri nu implică nici o
alocare a responsabilităţilor organizaţionale, dar ele indică faptul că funcţia specificată
trebuie să fie efectuată şi să interacţioneze cu alte funcţii. Rolul important al arhitecturii
logice este să descrie modul în care sistemul tratează anomaliile. Pentru siguranţă
trebuie avute în vedere toate tipurile de deficienţe şi trebuie descrişi paşii logici privind
apariţia unei degradări în condiţiile în care apar anomalii respectând soluţia definită
pentru operarea sistemului.

7
 Conducători de Cereri
vehicule şi călători informaţii de
planificare

Plată Cereri de plată Asistenţă pentru Răspuns la urgenţe Managementul

electronică conducătorii urgenţelor
vehiculelor şi
pentru călători
Anunţarea urgenţelor
Plată
Telecomunicaţii de urgenţă Informaţii
Instituţii Planificarea de urgenţă
financiare tranzitului
Cerere de rută
Informaţii de rută
Cereri de Informaţii de
tranzit Informaţii Informaţii de planificare
despre rută planificare
Managementul Managementul
vehiculelor tranzitului
Informaţii
comerciale Informaţii
de trafic
referitoare la
incidente

Vehicul Tranzit Cereri de

comercial prioritate Planificarea,
dezvoltarea şi
implementarea
sistemului de
Starea Anunţarea planificare
Monitorizarea vehiculului incidentului
Managementul
şi controlul
traficului Informaţii
vehiculului
de trafic
Planuri de transport

Informaţii de Informaţii de
control al planificare
Vehicul traficului Trafic Figura 6. O arhitectură logică naţională ITS

8
 2.2.3 Arhitectura fizică

Arhitectura fizică, orientată pe proiectarea sistemului, distribuie procesele definite de

arhitectura logică a subsitemelor fizice, pe baza specificaţiilor proceselor funcţionale şi a
locului unde trebuie efectuate funcţiile. Arhitectura fizică distribuie procesele în subsisteme
fizice, luând în considerare responsabilităţile instituţionale. O schemă de nivel înalt a unei
arhitecturi fizice naţionale este prezentată în figura „O arhitectură fizică naţională ITS”.
Interfeţele dintre cele patru subsisteme ale arhitecturii fizice sunt indicate în figură.
Fluxul de date dintre subsisteme se efectuează prin intermediul celor trei tipuri de mijloace de
comunicare.
Fiecare ţară sau regiune trebuie să stabilească propriile sale necesităţi şi cerinţe
utilizator în momentul începerii elaborării unei arhitecturi ITS naţionale sau regionale.
Anumite cerinţe locale pot diferi de la o ţară la alta.
O arhitectură fizică defineşte şi descrie modul în care componentele arhitecturii
funcţionale pot fi grupate, pentru a forma entităţi fizice. Principalele caracteristici ale acestor
entităţi sunt, în primul rând, faptul că ele furnizează unul sau mai multe dintre serviciile ce sunt
cerute de către necesităţile utilizatorilor iar, în al doilea rând, faptul că ele pot fi create. Acest
proces de creare poate implica entităţi fizice, cum ar fi structuri amplasate pe drum şi diferite
forme de echipamente, entităţi care nu sunt fizice, cum ar fi software-ul, sau combinaţii ale
celor două. În arhitectura fizică ITS aceste entităţi fizice sunt numite „sisteme etalon”.
Toate „sistemele etalon” pot fi compuse din două sau mai multe subsisteme. Un
subsistem execută una sau mai multe sarcini definite şi poate fi oferit ca un produs comercial.
Fiecare subsistem poate fi compus din una sau mai multe părţi ale arhitecturii funcţionale
(funcţii şi depozite de date) şi poate comunica cu alte subsisteme şi cu unul sau mai multe
terminale. Aceste comunicaţii pot fi furnizate prin folosirea fluxurilor fizice de date.

9
Subsistemele cu acces de la distanţă Subsistemele centrului de management

Administrarea vehiculelor comerciale

Furnizor de servicii de informaţii

Managementul mărfii şi a flotei
Suport pentru
informarea de la

Managementul tranzitului

Managementul urgenţelor
Managementul traficului
distanţă a

Managementul emisiilor
Administrarea taxelor
călătorilor

Planificare
Acces la informaţii
personale

Comunicaţii fără fir Comunicaţii prin Internet

Vehicul Comunicaţii fără fir Autostradă

Comunicaţii de la
vehicul la vehicul

Pe arie redusă
Tranzit Colectarea taxelor

Comercial Managementul parcărilor

Urgenţă Controlul vehiculelor comerciale

Subsistemele vehiculului Subsistemele referitoare la drum

Figura 7. O arhitectură fizică naţională ITS
10
 2.2.4 Arhitectura organizaţională

Responsabilitatea pentru implementarea sistemelor ITS trebuie să fie împărţită între diferite organizaţii şi între diferite
departamente de management din cadrul acestor organizaţii, în funcţie de scopuri şi cerinţe. Arhitecturile logice şi fizice trebuie să fie
transpuse într-o arhitectură organizaţională care este relevantă pentru nivelul local. Arhitectura organizaţională este utilizată pentru
dezvoltarea şi explicarea responsabilităţilor şi a interacţiunilor funcţionale dintre organizaţii publice, private sau parteneriate
public/privat. Arhitectura organizaţională este dezvoltată prin asigurarea entităţilor locale din arhitectura logică a unui model
organizaţional.
Modelul de referinţă european GERDIEN (date generale referitoare la drumurile europene şi reţeaua de schimb a informaţiilor)
este un model organizaţional care subliniază dimensiunea grafică, arătând unde este furnizat efectiv un serviciu ITS. Impactul dintre
componentele organizaţionale este prezentat prin legături.
Figura „Un model geografic ierarhic”, care conţine modelul de referinţă GERDIEN, reprezintă nivelurile domeniilor
geografice. Intenţia este de a se indica cu claritate zona de acţiune pentru fiecare funcţie sau serviciu ITS, din punct de vedere al
nivelului geografic. Din momentul în care acest lucru este clar trebuie să reiasă limpede cum este necesar să interacţioneze două
sisteme de management. În exemplul dat în figura „Un model geografic ierarhic”, două sisteme vecine de management al autostrăzii
au conexiuni la nivelul superior pentru dirijarea traficului pe distanţe mari; la nivelul inferior următor, două regiuni învecinate
colaborează pentru dirijarea traficului vizitatorilor dintr-o regiune care participă la evenimente care au loc în cealaltă regiune. Din
momentul în care au fost luate decizii la acest nivel, aceste decizii pot fi transformate în comenzi în interiorul fiecărei regiuni,
influenţând nivelurile lor inferioare corespunzătoare, ceea ce nu necesită comunicaţii directe între ele.
Modelul organizaţional prezentat în figura de mai jos poate fi extins pentru a include relaţii conceptuale, sistemul de
management al traficului urban (UTMS – Urban Traffic Management System) şi sistemul de management al urgenţelor.

11
 Ţară / Stat Ţară / Stat
Trafic pe
Regiune distanţe lungi Regiune
Trafic in caz de
District evenimente District
speciale
Magistrală Magistrală

Legătură Legătură

Secţiune Secţiune

Punct Punct

ATMS pentru autostradă ATMS pentru autostradă

Figura 8. Un model geografic ierarhic

În figura „Un model organizaţional pentru ITS”2, sunt reprezentate patru sisteme de management sub formă de turnuri, cu
interacţiunile asociate. Modelul organizaţional orientat geografic prezintă localizarea, mărimea impactului şi interacţiunile dintre
organizaţii pe nivelurile geografice specifice.
Stratul A
Autostradă
Stratul B ATMS
Autostradă
ATMS NAŢIUNE

Oraş NAŢIUNE REGIUNE EMS

2 UTMS
sursa: Rijkswaterstaat – Departamentul transporturilor din Olanda
REGIUNE REŢEA NAŢIUNE
REGIUNE
REŢEA SECŢIUNE REGIUNE
REŢEA
12
SECŢIUNE PUNCT REŢEA
SECŢIUNE
Modelul de referinţă
2.2.5 Arhitectura de comunicaţie
O arhitectură de comunicaţie defineşte şi descrie mijloacele care asigură schimbul de informaţii dintre diferitele părţi ale
sistemului. Acest schimb de informaţii este realizat folosind fluxurile fizice de date descrise în arhitectura fizică. Arhitectura de
comunicaţie defineşte şi descrie mijloacele prin care sunt realizate fluxurile fizice de date pentru unele dintre „sistemele etalon” din
arhitectura fizică ITS.
Descrierea şi definirea acestor mijloace de realizare a fluxurilor fizice de date implică două elemente complementare. Primul
element este asigurarea mijloacelor ce permit ca datele să fie transferate de la un punct la altul şi siguranţa că modul în care aceste date
sunt transferate este corespunzător pentru sistem în ceea ce priveşte costul, alterarea informaţiei şi întârzierea ei. Cu alte cuvinte,
problema este descrierea şi definirea „canalelor de informaţii” ce sunt necesare pentru transferul informaţiilor. Al doilea element este
obţinerea siguranţei că informaţia transmisă de la un capăt al „canalului de informaţii” este interpretată fără erori la celălalt capăt, de
recepţie, al canalului.

13
 Arhitectura de comunicaţii trebuie să rămână, pe cât este posibil, independentă de tehnologie. Pentru realizarea acestui obiectiv,
metodologia propusă în cele ce urmează este caracterizarea şi analizarea fluxurilor fizice de date ale celor mai reprezentative „sisteme
etalon” din arhitectura fizică ITS, pentru a fi satisfăcute cele mai reprezentative necesităţi de comunicaţie ale diferitelor interfeţe ale
sistemului.
Descrierea acestor necesităţi tipice de comunicaţii este prima ţintă a arhitecturii de comunicaţie. Tehnologiile de comunicaţie
se schimbă într-un ritm atât de rapid încât nu este posibilă oferirea unei arhitecturi bazate pe tehnologie care să fie valabilă pe termen
lung. Alegerea modului de comunicaţie este deseori făcută prin procese complexe şi după diferite etape de analiză. De fapt, alegerea
modului de comunicaţie are, de cele mai multe ori, un mare impact asupra sistemului şi asupra eficienţei acestuia. În proiectarea unei
arhitecturi de comunicaţie trebuie avute în vedere câteva probleme importante.
Primul aspect este satisfacerea necesităţilor sistemului într-o măsură cât mai mare.
Al doilea aspect este includerea efectivă a soluţiei de comunicaţie considerate într-un sistem existent. Întrebările ce se pun sunt:
• Cum să se integreze soluţiile de comunicaţie într-un cadru existent de comunicaţie?
• Cum să se obţină evoluţia acestui cadru existent sau cum să fie el înlocuit?
Un ultim aspect, la fel de important, îl constituie problema costurilor. Costurile sunt legate de achiziţia soluţiei, de migrarea de
la o soluţie veche la una nouă, de punerea în practică a soluţiei şi de înlocuirea soluţiei. Aceste costuri trebuie să fie avute în vedere nu
numai din punct de vedere al materialelor şi serviciilor, ci şi din punct de vedere al personalului implicat în toate aceste faze. Acest
aspect este, de asemenea, foarte strâns legat de alegerile privind implementarea.
Standarde referitoare la comunicaţie sunt folosite de sistemele de tip ITS. Recent, a avut loc o creştere explozivă în utilizarea
comunicaţiilor şi în alte sectoare, de exemplu în comerţul electronic. Sistemele de tip ITS nu trebuie să-şi mai dezvolte propriile
standarde de comunicaţie, cu excepţia cazurilor în care este sigură folosirea unei infrastructuri proprii (private). Dacă se doreşte
utilizarea unor reţele de comunicaţii deja existente (ca de exemplu, folosirea în comun a liniilor de telecomunicaţii) atunci trebuie
utilizate standarde stabilite de alţii.

14
 Folosirea reţelelor de comunicaţii existente poate fi privită şi ca o economie, deoarece îî scuteşte pe proprietarii de sisteme de
tip ITS şi/sau pe operatorii ITS de sarcina de a furniza şi întreţine reţele proprii. Câteodată, aceste economii pot fi semnificative,
deoarece încărcarea canalului de comunicaţie (lăţimea benzii) impusă de date traficului ITS este mai mică decât cea impusă de alţi
utilizatori. Condiţia este, aşa cum a fost menţionat mai sus, ca ITS să folosească standardele elaborate de către cei ce folosesc lăţimile
cele mai mari de bandă.

2.2.6 Arhitectura de referinţă

Arhitectura de referinţă a sistemului de control şi informare în transporturi este o arhitectură orientată pe obiect pentru
sistemele de tip ITS, dezvoltată de Organizaţia Internaţională de Standardizare – Comitetul tehnic 204 (ISO TC 204) pentru utilizare la
nivel internaţional. În momentul în care grupul de lucru a iniţiat acest proiect, mai multe ţări dezvoltaseră deja arhitecturi ITS, ceea ce
poate conduce la standarde şi implementări incompatibile.
Arhitectura de referinţă TICS (Transport Information and Control System – Sistem de control şi informare în transporturi) a
ISO se bazează pe intrări de la toate arhitecturile regionale, în special arhitectura naţională a Statelor Unite (US National Architecture),
marele proiect japonez (Japanese Grand Design) şi arhitecturi elaborate în cadrul proiectelor CEN (Comitee Europeen de
Normalisation – Comitetul European de Standardizare) şi DRIVE în Europa.
Obiectivul este facilitarea dezvoltării armonioase şi interoperabile, la nivel internaţional, a ITS prin intermediul unei arhitecturi
de referinţă comune. Deoarece această arhitectură este o arhitectură de referinţă de bază ea nu poate fi utilizată la nivel de detaliu
atunci când se face referire la documentele de intrare, cum poate fi utilizată arhitectura naţională a Statelor Unite. Ea nu intenţionează
să înlocuiască arhitecturile regionale, ci mai curând să promoveze, la nivel internaţional armonizarea eforturilor care se depun privind
arhitectura şi standardizarea. Arhitectura de referinţă este compatibilă cu arhitecturile regionale existente dezvoltate cu metodologii
alternative.

15
 Arhitectura de referinţă TICS este un model al sistemului informatic şi al relaţiilor sale care sprijină managementul şi
executarea resurselor de transport rutier într-un mediu integrat. Ea furnizează grupului de lucru, din cadrul Comitetului Tehnic 204, un
cadru de referinţă uniform astfel încât acesta să dezvolte standarde de tehnologie a informaţiei pentru domeniul transporturilor. A fost
aleasă o abordare orientată pe obiect bazată pe tendinţele actuale ale tehnologiei informaţiei. Arhitectura de referinţă TICS este
exprimată utilizând modelarea vizuală pentru sisteme orientate pe obiect şi bazate pe componentele specificate în limbajul unificat de
modelare (UML – Unified Modelling Language).
În cadrul contextului descrierii grafice UML, figura „Caz de utilizare la nivel înalt a arhitecturii de referinţă TICS” prezintă o
diagramă „Caz de utilizare” de nivel înalt al arhitecturii de referinţă TICS. Diagrama „Caz de utilizare” descrie graniţele arhitecturii,
agenţii economici externi şi serviciile furnizate.

Infrastructura
Operarea Managementul
vehiculului traficului

Vehicul
Siguranţă Utilizator Informarea Furnizor de
călătorilor servicii

Financiar Plată Transport

electronică Operator public Furnizor de
informaţii

Organizaţie Marfă şi Urgenţe

de flotă Sursa datelor
conformitate de localizare

Figura 10. Caz de utilizare la nivel înalt a arhitecturii de referinţă TICS

16
17
 2.2.7 Arhitectura ITS la nivelul naţional

Scopul central al realizării cu succes a unui ITS la nivel naţional este stabilirea
unei arhitecturi ITS unificate. Dacă arhitectura este proiectată cu minuţiozitate, ea va
asigura dezvoltarea unui sistem compatibil la nivel naţional, care să conecteze toate
modurile de transport. Arhitectura încurajează realizarea de standarde naţionale, pentru a
promova călătoriile între oraşe şi mişcarea mărfurilor la nivel naţional, împiedicând în
acelaşi timp zonele locale sau regionale să dezvolte implementări ITS incompatibile.
Arhitectura naţională ITS permite agenţilor economici ţintă să adopte elemente ITS într-o
manieră şi într-un cadru de timp ales de ei, permiţând ca aceste elemente să fie livrate de
mai mulţi furnizori şi servind ca bază pentru standarde care pot reduce eforturile depuse
de grupurile de agenţi economici ţintă ce pot accelera procesul de introducere a
produselor şi serviciilor ITS şi pot reduce riscurile întâmpinate de sectorul privat în
dezvoltarea acestor produse şi servicii.
Recunoscând necesitatea unui „program ITS orientat spre arhitecturi de sistem”,
Departamentul Apărării al Statelor Unite (USDOT – United States Departament of
Transportation) a iniţiat un program naţional pentru dezvoltarea unei arhitecturi ITS
(National ITS Architecture Development Program). USDOT a selectat echipele care să
elaboreze arhitecturi alternative, pe bază de contract, pentru un orizont de planificare
întins pe o durată de 20 de ani (1992 - 2012). Prima fază a început în septembrie 1993 cu
patru echipe conduse de Hughes Aircraft, IBM-Loral, Rockwell International şi
Westinghouse Electric aflate în competiţie pentru elaborarea celei mai bune arhitecturi.
Faza a II-a a început în februarie 1995 cu două echipe selectate, Loral şi Rockwell
International care au lucrat împreună pentru a îmbina şi a perfecţiona arhitecturile lor în
scopul elaborării unui standard naţional.
Baza arhitecturii ITS o reprezintă setul de 32 servicii utilizator. Serviciile
utilizator reprezintă un spectru larg de servicii, incluzând sisteme avansate pentru
vehicule, managementul transportului şi servicii de plată electronică. Obiectivul
programului naţional pentru dezvoltarea unei arhitecturi ITS este unificarea şi
organizarea serviciilor utilizator şi promovarea standardelor care asigură aceeaşi
funcţionare a sistemului în întreaga ţară.

18
 Arhitectura ITS naţională furnizează o structură comună pentru proiectarea
sistemelor de tip ITS. Ea defineşte cadrul în care se pot dezvolta diferitele moduri de
abordare ale proiectării sistemelor ITS, fiecare dintre acestea fiind realizat pentru
rezolvarea necesităţilor regionale specifice, menţinând în acelaşi timp beneficiile unei
arhitecturi comune în cadrul sistemelor actuale cât şi a celor planificate.
Arhitectura ITS naţională defineşte funcţiile (de exemplu, controlul semnalelor de
trafic, managementul autostrăzilor sau managementul incidentelor) ce trebuie să fie
îndeplinite de către componente sau subsisteme, locul în care se găsesc aceste funcţii (de
exemplu, la marginea drumului, în centrul de management al traficului sau în vehicul),
interfeţele şi fluxurile de informaţii dintre subsisteme, precum şi cerinţele de comunicaţii
pentru fluxurile de informaţii (de exemplu, comunicaţii prin cablu sau radio).
Arhitectura ITS naţională poate aduce beneficii pe termen scurt – economisirea
de timp şi bani în dezvoltarea unui proiect, de la faza de concepere până la implementarea
acestuia, deoarece:
• Furnizează un punct de pornire pentru dezvoltarea cerinţelor funcţionale şi a
specificaţiilor sistemului;
• Realizează corelaţia între necesităţi şi probleme pentru serviciile ce trebuie să
fie efectuate, prin aceasta asigurând, pentru un proiect, posibilitatea de
urmărire a necesităţilor generale de transport;
• Furnizează o perspectivă pentru identificarea serviciilor şi funcţionalităţilor
care nu au fost luate în considerare iniţial, necesare în mod curent şi care sunt
posibile. Astfel, se furnizează o listă a capacităţilor viitoare, ce pot fi
planificate de acum, ca o anticipare a necesităţilor viitoare (de exemplu, se
poate planifica, pentru un furnizor de informaţii, distribuirea informaţiilor de
trafic sau de alt tip de diverşi abonaţi);
• Ilustrează eficienţa ce poate fi câştigată prin eliminarea implementărilor
redundante de funcţii similare;
• Oferă o listă extinsă a organizaţiilor de transport (prin realizarea corelaţiei
dintre funcţiile pe care le execută acestea, cu numele subsistemelor
corespunzătoare din arhitectura ITS naţională) cu care ar trebui să discute o
organizaţie, în timpul planificării iniţiale a unei implementări;

19
 • Defineşte tipul de informaţii ce trebuie partajate de aceste organizaţii.
Organizaţia poate folosi aceste informaţii ca o listă de verificare în
planificarea proiectului şi în discuţiile cu celelalte grupuri ţintă, pentru a arăta
cum pot participa acestea la partajarea informaţiilor;
• Reprezintă un bun punct de plecare sau model pentru dezvoltarea arhitecturii
care va direcţiona strategia de desfăşurare a unui anumit proiect. Pornind de la
arhitectura ITS naţională se pot înlătura funcţiile şi fluxurile de informaţii ce
nu sunt potrivite şi apoi se pot include modificări sau suplimentări, pentru
satisfacerea cerinţelor şi consideraţiilor specifice locale;
• Identifică interfeţele şi schimburile de date ce trebuie să fie incluse (de
exemplu schimburi de date între subsistemele de management al traficului şi
cele amplasate de-a lungul drumului);
• Ajută la reducerea necesităţii unor schimburi costisitoare într-o fază târzie a
procesului de proiectare şi implementare;
• Furnizează estimări aproximative ale costurilor pentru un spectru larg de
echipamente şi servicii ITS, ce pot fi folosite la calcularea costurilor iniţiale
ale proiectului;
• Furnizează o verificare a produsului de către contractorul proiectării (dacă
contractorului i se cere să demonstreze folosirea arhitecturii ITS şi relaţia
dintre aceasta şi proiectarea oferită).
Utilizarea arhitecturii ITS naţionale şi standardelor ITS va furniza, de asemenea,
mari beneficii pe termen lung. Acestea vor aduce un câştig atât la nivel naţional, cât şi
regional şi anume:
 Interoperabilitate
Arhitectura ITS naţională specifică standardele care sunt necesare pentru
asigurarea interoperabilităţii şi componentele cărora li se adresează; de regulă aceste
componente sunt de tip interfaţă între componente de tipul prelucrare, memorare date,
comunicare, mediu extern.
Soluţiile inovatoare utilizate în definirea arhitecturii pot contribui la dezvoltarea
standardelor existente suport pentru asigurarea interoperabilităţii între componentele sau
între sisteme.

20
 Utilizarea interfeţelor standard va asigura, la nivel naţional şi regional,
interoperabilitatea şi interschimbabilitatea sistemelor şi dispozitivelor utilizate în
managementul călătorilor prin intermediul sistemelor ITS.
 Competiţie mai bună
Prin solicitarea utilizării de standarde deschise, se va putea răspunde cerinţelor
arhitecturii de către mai mulţi vânzători/furnizori care respectă standardele. Totodată, pot
fi obţinute sprijin şi actualizări din mai multe surse, evitându-se problema blocării la o
singură sursă, implicând creşterea competiţiei.
 Posibilitatea de extindere viitoare
Prin proiectarea într-un cadru comun şi utilizarea unor standarde deschise, se
poate crea un mediu care integrează sistemele ITS vechi cu sistemele ITS noi şi se
permite adăugarea unor funcţii noi, atunci când acest lucru este dorit sau este necesar.
 Costuri mai mici
Costurile de termen lung ale dezvoltării se vor diminua prin economiile făcute
datorită echipamentului şi produselor ITS gata fabricate şi a competiţiei dintre mai mulţi
furnizori.
 Integrare mai bună într-un sistem de transport
Natura deschisă şi structura arhitecturii naţionale ITS şi utilizarea unor
componente care să respecte standardele vor facilita integrarea componentelor complexe
ale managementului traficului cu componentele altor sisteme de tip ITS. O integrare mai
bună a sistemelor proprii diverselor organizaţii va permite o partajare efectivă a
informaţiei şi o utilizare mai eficientă a resurselor.

21