UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI

FACULTATEA INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE

Aplicații ale mecatronicii pentru

creșterea calității vieții urbane

Coordonator :
Ș.l. Dr. Ing. Iulian-Claudiu DUȚU
 Absolvent:
PLUGARU MIHAI

SISTEME INTELIGENTE DE TRANSPORT

1.Introducere

Sistemele inteligente de transport sunt ansambluri de automatizare, telecomunicaţii şi tehnologia

informaţiei cu arie mare de acoperire, ce înglobează un nivel ridicat de inteligenţă, având aplicaţii în
toate domeniile de transport. Cu toate că aceste sisteme au fost iniţial dezvoltate în legătură cu
transporturile rutiere, conceptul de intermodalitate s-a extins ulterior şi către alte moduri de transport,
deşi denumirea poate varia, de exemplu RIS pentru transporturile pe ape interioare, IRIS pentru calea
ferată etc.

Modul de transport rutier a debutat cu acţiuni separate îndreptate către fluidizarea traficului,
reducerea numărului de accidente, creşterea siguranţei rutiere, reducerea duratelor de călătorie şi
facilitarea informării participanţilor la trafic. Ulterior, aceste sisteme au fost analizate şi s-au luat decizii
de uniformizare şi integrare, aportul deosebit fiind al organizaţiilor regionale (ITS America, ERTICO,
VERTIS etc.). Organismul care a standardizat domeniul şi a realizat cea mai complexă integrare a fost
ISO, care cooperează strâns cu Comisia Electrotehnică Internaţională (IEC), responsabilă pentru
standardizarea echipamentelor electrice şi electronice. S-a demonstrat, în multe proiecte internaţionale
legate de domeniul ITS, că rezultatele optime ale acestor sisteme se obţin atunci când componentele ITS
sunt integrate şi lucrează împreună.

Sistemele inteligente de transport cuprind o arie funcţională vastă, care integrează următoarele
concepte:

• Managementul centralizat. ITS realizează unificarea şi coordonarea de ansamblu a diferitelor

acţiuni ale operatorilor de trafic sau ale autorităţilor competente.
• Trasarea de linii directoare pentru implementarea sistemelor inteligente în transporturi, pe baza
unor arhitecturi bine definite: Acţiunea în comun a factorilor de decizie pentru stabilirea celor mai
adecvate subsisteme ITS pentru o anumită zonă sau regiune şi trasarea liniilor directoare pentru realizarea
implementării se fac pe baza arhitecturilor ITS la nivel naţional.
• Adaptabilitate şi integrare cu sisteme conexe: Reprezintă un concept ce presupune caracterul de
permanentă adaptare a unui ITS la schimbările de natură tehnologică, socială, politică sau administrativă
şi posibilitatea de interconectare cu sisteme diferite, aparţinând eventual altor moduri de transport.

Se pot defini urmatoarele domenii funcţionale:

• Managementul traficului, incluzând aspecte de siguranţă şi securitate.

• Informarea entităţilor interesate de trafic (operatori de sisteme de management al traficului,
participanţi la trafic, călători etc.).
• Asistarea la navigare (inclusiv optimizarea călătoriei).
• Asistarea operării traficului.
• Asistarea în cazul situaţiilor de urgenţă etc.

In ceea ce priveşte traficul rutier urban, la noi în ţară, în ultimii ani, au început să fie introduse
noi sisteme pentru îmbunătăţirea, fluidizarea şi creşterea siguranţei traficului rutier.Deoarece aceste
aspecte se referă, în primul rând, la funcţii de reglare, organizare şi supraveghere, aceste sisteme sunt
orientate pe astfel de priorităţi. Ele reprezintă, de fapt subsisteme ale ITS. în ceea ce priveşte
subsistemele ATM5, pentru reglarea traficului rutier s-au introdus mai multe echipamente de
management al traficului în intersecţii, capabile să realizeze un control al intervalelor de semnalizare în
mod sincronizat (prin cablu, radio, GSM sau cu semnal GPS).
Din nefericire, tehnologiile utilizate de unele dintre acestea sunt destul de învechite (procesoare
pe opt biţi). Alături de acestea, o serie de intersecţii din centrul oraşului Bucureşti au fost echipate cu
semafoare rutiere performante, care asigura o bună vizibilitate pentru toţi participanţii la trafic şi care
au sisteme optice realizate cu LED-uri, iar software-ul aferent permite afişarea duratei de aşteptare la
stop în mod dinamic, reducând, astfel, stresul atât pentru conducătorii auto, cât şi pentru pietoni.
De asemenea, astfel de instalaţii contribuie la siguranţa traficului rutier, întrucât permit o mai
bună corelare a vitezei conducătorilor auto cu unda verde, în funcţie de durata afişată de semafor. Tot
în domeniul semnalizării rutiere s-au montat atât în mod experimental, cât şi cu caracter permanent o
serie de panouri de avertizare cu mesaje variabile, unele dintre acestea afişând informaţii legate de
trafic (viteza de rulare reală, alături de cea recomandată), informaţii de interes local sau informaţii
despre condiţiile de mediu

2.Functiile componentelor Sistemelor ITS

Pentru a înţelege cum lucrează sistemele ITS este necesară înţelegerea tehnologiilor autorizate
specifice acestora pentru informaţia de trafic şi controlul vehiculului, la nivelul lor funcţional şi anume
nu numai aspectele referitoare la modul cum lucrează ele în mod individual, dar şi cum pot fi ele integrate
şi pot lucra împreună, ca un sistem, pentru a furniza, într-un mod eficient, serviciile oferite de sistemele
ITS utilizatorilor.
Se poate face o comparaţie între modul de funcţionare a corpului uman şi sistemele ITS. Corpul
uman, pentru a efectua activităţi, percepe mediul cu ajutorul ochilor şi al urechilor, prelucrează
informaţia cu creierul, trimite informaţia în afară vorbind cu ajutorul buzelor sau scriind cu mâinile şi
utilizează sistemul nervos pentru a transmite semnale de informare în interiorul corpului. Sistemele ITS
utilizează mijloace electronice, tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor pentru livrarea către
utilizatori a serviciilor necesare printr-un lanţ de informaţii. Lanţul de informaţii conţine achiziţia
datelor de la sistemul de transport, comunicarea datelor, prelucrarea datelor, distribuirea informaţiei
către utilizatorii sistemelor ITS şi utilizarea informaţiei pentru sprijinirea deciziei şi controlului.
 3.Beneficiile sistemelor ITS

Principalele beneficii ale tehnologiei ITS sunt următoarele:

• Reducerea accidentelor
• Sprijinirea deblocării congestionării
• Salvarea vieţii umane
• Siguranţa
• Productivitatea
• Diminuarea duratei călătoriei şi a planificării călătoriei
• Reducerea unora din efectele transportului asupra mediului
• Economisirea de timp şi bani
Sistemul ITS a demonstrat că este calea spre îmbunătăţirea facilităţilor de transport şi funcţiilor
pentru viitor.
Unele dintre principalele beneficii ale sistemelor ITS pot fi grupate in conformitate cu urmatoarele
subiecte:
• Reducerea accidentelor
• Deblocarea congestionării
• Monitorizarea şi protecţia mediului
• Productivitatea şi eficienta operaţionala
• Factorii de confort
• Siguranţa
• Eficienţa

Subsisteme ITS pentru Bucureşti

Primăria Municipiului Bucureşti a lansat o serie de proiecte de dezvoltare şi modernizare a

infrastructurii pentru zonele centrale din Bucureşti, precum şi câteva proiecte conexe, care vin în sprijinul
acestora (cum ar fi NetCity, sistemul pentru comunicaţii integrate pe fibră optică, Infochioşcurile etc.).
Beneficiind de un buget de aproximativ 20,6 MEUR, cu finanţare BERD, pentru Capitală s-au demarat
lucrările în vederea implementării, în premieră europeană, a unui sistem integrat UTC-PTM-CCTV de
management centralizat al traficului rutier şi al transportului public de călători. Sistemul va cuprinde cca
100 de intersecţii centralizate şi comandate adaptiv, în funcţie de condiţiile de trafic, la care se adaugă
încă 10 semafoare pentru pietoni, precum şi centralizarea informaţiilor şi dirijarea asistată a transportului
public de calatori pe mai multe linii de autobuze , cuprinzand peste 300 de vehicule.
De asemenea, se intenţionează introducerea unei linii de metrou uşor, care să facă legătura între
Aeroportul International Henri Coandă (Otopeni), centrul Capitalei şi Gara de Nord. Componenta de
bază a sistemului va fi tehnologia de reglare adaptivă a traficului rutier, în funcţie de condiţiile
înregistrate de senzorii din sistem. în prezent, s-au început testele pentru mai multe categorii de senzori,
în două intersecţii (Bd. Eroilor - Str. Carol Davilla şi Calea 13 Septembrie - Bd. Tudor Vladimirescu). In
funcţie de rezultatele obţinute, vor fi selectaţi cei mai buni senzori pentru conditiile de mediu şi de trafic
specifice Bucureştiului.

Intensitatea traficului este proporţională cu anumiţi parametri, cum ar fi: perioada din zi, ziua din
săptămână, anotimpul, starea vremii şi unele situaţii neprevăzute, ca accidente, evenimente speciale sau
lucrări de construcţie. Dacă aceşti parametri nu sunt luaţi în considerare, sistemul de control al traficului
poate crea ambuteiaje şi întârzieri. Un sistem UTC ce rezolvă aceste probleme prin monitorizarea şi
controlul permanent al condiţiilor de trafic, prin ajustarea duratelor de semnalizare la semafoare conform
cu intensitatea traficului, este denumit sistem adaptiv de control al traficului.
Un asemenea sistem adaptiv de control pentru o întreagă reţea trebuie să fie flexibil pentru
reglarea fiecărei intersecţii conform cu datele reale de trafic, însă pe baza unei viziuni macroscopice;
trebuie să fie sincronizat şi fiecare schimbare a planului de semnalizare în intersecţii trebuie să fie
corelată. Aceasta nu se poate realiza cu un "orizont variabil", în care fiecare intersecţie este total
independentă.
Strategia de optimizare trebuie să fie implementată în mai multe intersecţii interconectate prin
intermediul unei reţele de comunicaţii.
Sistemele adaptive moderne de tip UTC pot fi considerate sisteme expert, furnizând politici de
operator 24 de ore din 24 pentru controlul traficului şi fluxurilor de vehicule, în mod automat 24 de ore
din 24, 365 de zile pe an. Dacă este nevoie să se aplice politici de prioritizare pentru mijloacele de
transport în comun, atunci aplicarea acestora se face prin utilizarea unor semnalizări ponderate. Cu
toate acestea, pentru cazul Bucureştiului, în care sistemul PTM va fi prezent, prioritizarea unor
vehicule importante, cum ar fi autobuzele sau tramvaiele, se poate aplica într-un mod selectiv, pentru
vehiculele de transport în comun aflate în. întârziere sau pentru vehicule de urgenţă.
Pentru orice sistem adaptiv UTC este foarte important ca măsurarea automată a parametrilor de
trafic să se desfăşoare în mod fiabil şi precis. Detecţia traficului se poate realiza printr-o varietate de
mijloace, incluzând bucle inductive încastrate în carosabil, detecţie în infraroşu cu microunde (radar) şi,
de curând, s-au obţinut avantaje semnificative prin detecţia cu ajutorul camerelor video.
Sistemele Adaptive de Control al Traficului Urban (UTC) reprezintă o formă specializată de
management al traficului ce integrează şi coordonează semnalizările la semafoare pe arie largă, în
scopul dirijării fluxurilor de trafic în reţeaua de dramuri. Sistemele Inteligente de Transport de tip
ATMS includ subsisteme de detecţie a traficului, de comunicaţii, precum şi tehnologii de control
(componente ale strategiilor de management al traficului). Aceste tehnologii servesc la satisfacerea
solicităiilor tot mai mari ale sistemelor de transport la suprafaţă. Detecţia vehiculelor şi sistemele de
supraveghere sunt în întregime părţi ale ITS, deoarece ele culeg toate sau cel puţin o parte din datele
folosite de ITS. în mod constant, sunt îmbunătăţite tehnologiile de detecţie a vehiculelor sau sunt create
noi tehnologii, pentru monitorizarea vitezei, numărarea vehiculelor, detecţia prezenţei, a direcţiei de
deplasare, clasificarea vehiculelor şi preluarea datelor relative la cântărirea în mişcare a vehiculelor.
Integrarea şi coordonarea între semafoarele adiacente implică un plan de semnalizare bazat pe
momentele de declanşate şi duratele fiecărei semnalizări a automatelor de trafic, precum şi decalajele de
timp dintre intersecţiile sincronizate. Sistemul dinamic de control al semnalizării presupune reglarea
configuraţiilor de semnalizare (ciclurilor, ferestrelor de verde şi decalajelor), în scopul optimizării
fluxurilor de trafic.

4.Tehnici de optimizare a traficului în intersecţii

Sistemul de trafic este modelat în funcţie de comportamentul individual al componentelor

sistemului. Elementele principale ale unui sistem de trafic sunt segmentele de stradă şi intersecţiile după
cum este arătat în figura 2-1. Activitatea principală care apare este tranziţia de la segmentul sursă la un
segment destinaţie care este moderată de intersecţie. Activităţile interne importante includ
comportamentul cozilor de vehicule pe care le conţin segmentele.
 Fig. 2-1. Componentele principale ale sistemului de trafic

Fiecare segment este o sursă precum şi un receptor. Segmentul se comportă ca o sursă pentru cele
pe care le alimentează, şi ca un receptor pentru cele de la care se alimentează (figura 2-2). Ca exemplu,
un vehicul din faţa cozii părăseşte sursa şi poate alege trei destinaţii: înainte, la stânga sau la dreapta.

Fig. 2-2. Sursă locală şi destinaţii

O intersecţie poate fi considerată interfaţa dintre o sursă şi mai multe destinaţii învecinate. Tranziţia
de la segmentul sursă la un segment destinaţie este guvernată de mai mulţi factori care includ
probabilitatea că orice vehicul din segmentul sursă poate vira la stânga, dreapta sau poate merge înainte.
 Capacitatea unui segment de stradă, Sc, poate fi definit ca numărul maxim posibil de vehicule dintre
intersecţia învecinată anterioară şi intersecţia ulterioară.
Comportamentul intern dintr-un segment, arătat în figura 2-3, poate fi descris folosind două sub-
segmente opuse, care sunt împărţite în sloturi de mărimea medie a vehiculelor. Ritmul în care un vehicul
poate călători poate astfel fi descris prin numărul de sloturi pe care le parcurge într-o perioadă de timp
dată. Ritmul poate fi descris astfel:
R = N/t
unde N este numărul de sloturi parcurse de un vehicul în perioada t.
Comportamentul intern al unui sub-segment poate fi complex datorită vehiculelor sau grupurilor
de vehicule, care călătoresc în ritmuri variate, precum şi prin formarea şi dispersia cozilor din punctele
de intrare a două intersecţii.

Fig. 2-3. Sub-segmente şi sloturi

Un comportament important de urmărit este ritmul fluxului pe un segment i şi cum acesta afectează
lungimea cozii segmentelor destinaţie. De exemplu, dacă fluxul din segmentul i trece în segmentul j şi
dacă fluxul din i este mai mare decât cel din j, atunci coada din j va creşte. Trebuie reţinut faptul că i este
interfaţat cu alte câteva destinaţii şi fluxul actual din j depinde de probabilitatea ca vehiculele să meargă
în direcţia j. Dacă, coada din j atinge un grad de ocupare maxim, aceasta va afecta segmentul i. Dacă Sc
vehicule se află într-un segment, atunci nici un vehicul nu are voie să pătrundă în acel segment.
Următoarea sursă de vehicule ar putea alimenta aceasta coadă a segmentului în momentul în care
vehiculele din capul cozii părăsesc sursa.
 Capcitatea vecinătăţilor unei intersecţii cu sisteme de control adaptiv sau actualizat reprezintă o
funcţie a ritmului fluxurilor de trafic care se apropie de o intersecţie. Deoarece cererile de trafic sunt
dependente de timp, capacităţile unei intersecţii cu control de semnalizare la cererea traficului de
asemenea variază. Capacităţile intersecţiei estimate din istoricul cererilor nu reflectă variaţiile capacităţii
dintr-o zi. Estimarea capacităţii pentru o intersecţie cu un control de timp predeterminat nu pot fi folosite
în estimarea capacităţii unei intersecţii controlate adaptiv sau actualizat.
Controlul traficului este simplificat în asocierea dinamică a traficului deoarece intersecţiile
controlate sunt în general tratate ca unele cu timp predeterminat. Pentru traficul dinamic din timpul zilei,
estimarea modelelor de capacitate pentru sistemele de control adaptiv sau actualizat trebuie să fie
dezvoltate şi implementate în asocierea dinamică a traficului.
Deoarece capacitatea vecinătăţilor unei intersecţii este în funcţie de ritmul fluxului de saturaţie,
verdele alocat acestei vecinătăţi şi lungimea ciclului de semaforizare.
Controlul semnalizării traficului este implementat pentru reducerea sau eliminarea conflictelor care
pot apărea într-o intersecţie. Semafoarele îndeplinesc acest lucru prin alocarea unor perioade de verde
printre diferiţii utilizatori din intersecţie. Controlul semnalizării variază de la metodele cele mai simple,
care determină setările de sincronizare la un anumit moment la zilei, până la algoritmi complecşi care
calculează alocarea perioadei de verde în timp real pe baza volumului de trafic.
Un ciclu reprezintă timpul necesar pentru o secvenţă completă a indicaţiilor semaforului. O stare
reprezintă porţiunea unui ciclu de semaforizare alocată oricărei combinaţii de una sau mai multe mişcări
de trafic care se deplasează în acelaşi timp simultan. Fiecare stare este împărţită într-un număr de
intervale discrete, care reprezintă o porţiune din ciclul unui ciclu de semnalizare, timp în care toate
indicaţiile rămân neschimbate, cum ar fi verde sau schimbarea în galben şi toate spaţiile de roşu.
Împărţirea reprezintă procentajul din lungimea ciclului alocat fiecărei stări dintr-o secvenţă de
semnalizare.

5.De ce avem nevoie de sistemele de control de trafic

urban?(CONCLUZIE)

Sistemele UTC pot fi folosite pentru a obţine performanţe mai bune pentru traficul dintr-o reţea
stradală reducându-se întârzierile vehiculelor şi numărul de opriri ale acestora. Sistemele UTC pot fi
folosite de asemenea pentru a echilibra capacitatea de trafic a unei reţele stradale, de a atrage sau
îndepărta traficul de la anumite rute sau zone, de a da prioritate categoriilor specifice de vehicule cum ar
fi transportul public.

Alte beneficii care se obţin de pe urma UTC sunt:

• îmbunătăţirea facilităţilor pentru pietoni şi biciclişti;

• prioritatea vehiculelor de urgenţă, reducerea timpilor de aşteptare folosind planuri de sincronizare
a semaforizării speciale pentru a favoriza rutele importante de la staţiile de pompieri sau
ambulanţe;
• implementarea diferitelor scheme care să se ocupe de urgenţe şi alte evenimente speciale, alte
strategii de control cum ar fi cele legate de schema fluxurilor de trafic;
• îmbunătăţirea utilizării zonelor de parcare şi reducerea traficului prin introducerea sistemului de
informare asupra parcărilor;
• îmbunătăţirea monitorizării defectărilor şi întreţinerea echipamentului, având ca rezultat
reducerea întârzierilor şi a posibilelor urgenţe false cauzate de echipamentul defect;
• interacţiunea cu alte sisteme de management a reţelei, cum ar fi sistemele de ghidare de rută.

Sistemele UTC tind în general să obţină valori minime ale lungimii totale a cozilor din reţea sau
un număr minim de vehicule într-un anumit interval de timp, dar reducând timpii de călătorie şi crescând
capacitatea de trafic într-o anumită zonă poate cauza o schimbare a cererii faţă de utilizarea maşinii.
Sistemele UTC au posibilitatea de a reduce sau limita congestiile prin analizarea acesteia şi determinarea
părţilor critice ale reţelei care cauzează o anumită problemă. Moritatea sistemelor îmbunătăţesc timpii
de călătorie pentru autobuze la acelaşi nivel, sau mai departe dându-le prioritate, efectul în general asupra
cererii s-ar putea să fie nule.
 6.BIBLIOGRAFIE

[1]. https://www.wsp.com/en-CA/services/intelligent-transportation-systems-its

[2]. https://www.its-romania.ro/en/