CODUL

Actualizarea Codului deontologic al psihologilor din martie 1996.

Februarie 2012

„Codul deontologic al psihologilor francezi din 1996 actualizat și semnat deja din
4/2/2012 de către 16 organizații. "

Respectul față de persoana din dimensiunea sa psihică este un drept

inalienabil. Recunoașterea lui întemeiază acțiunea psihologilor.

preambul

Utilizarea profesională a titlului de psiholog este definită de articolul 44 din legea nr. 85-772 din 25
iulie 1985 completată de articolul 57 din legea nr. 2002-303 din 4 martie 2002 care obligă psihologii
abonați-vă la listele ADELI.

Acest Cod de Etică este destinat să servească drept regulă pentru persoanele care dețin titlul de
psiholog, indiferent de modul și cadrul lor de practică, inclusiv activitățile lor de predare și
cercetare. De asemenea, implică toate persoanele, inclusiv profesorii-cercetători în psihologie
(secțiunea a 16-a a Consiliului Național al Universităților), care contribuie la formarea inițială și
continuă a psihologilor. Respectarea acestor reguli protejează publicul de utilizarea
necorespunzătoare a psihologiei și de utilizarea metodelor și tehnicilor care pretind că sunt abuzive
de psihologie.
Organizațiile profesionale care au semnat acest Cod încearcă să-l facă cunoscut și să-l facă
referire. În această perspectivă, aceștia oferă sprijin și asistență membrilor lor.

PRINCIPII GENERALE

Complexitatea situațiilor psihologice împiedică aplicarea automată a regulilor. Respectarea regulilor

prezentului Cod de etică se bazează pe reflecția etică și pe o capacitate de discernământ, respectând
în același timp următoarele principii:

Principiul 1: Respectarea drepturilor omului

Psihologul își referă practica la principiile adoptate de legislația națională, europeană și

internațională privind respectarea drepturilor fundamentale ale oamenilor, în special demnitatea,
libertatea și protecția lor. El se străduiește să respecte autonomia celorlalți și în special posibilitățile
sale de informare, libertatea sa de judecată și decizie. Promovează accesul direct și gratuit pentru
toată lumea la psihologul ales. Acesta intervine numai cu acordul gratuit și informat al persoanelor
în cauză. Păstrează intimitatea și intimitatea oamenilor prin garantarea respectului pentru secretul
profesional. El respectă principiul fundamental potrivit căruia nimeni nu este obligat să dezvăluie
nimic despre sine.
Principiul 2: Jurisdicție

Psihologul își deține competența:

 cunoștințe teoretice și metodologice dobândite în condițiile definite de lege referitoare la utilizarea
profesională a titlului de psiholog;
 actualizarea periodică a cunoștințelor lor;
 a pregătirii sale pentru a discerne implicațiile sale personale în înțelegerea celorlalți. Fiecare
psiholog este responsabil pentru calificările lor specifice. El își definește propriile limite ținând cont
de pregătirea și experiența sa. Este responsabilitatea sa etică să refuze orice intervenție atunci când
știe că nu are abilitățile cerute. Indiferent de contextul intervenției sale și de presiunile posibile, el
arată prudență, moderație, discernământ și imparțialitate.

Principiul 3: Responsabilitate și autonomie

Pe lângă responsabilitățile sale civile și penale, psihologul are o responsabilitate profesională. În

cadrul competenței sale profesionale, psihologul decide și răspunde personal pentru alegerea și
aplicarea metodelor și tehnicilor pe care le proiectează și le implementează și a opiniilor pe care le
formulează. Poate îndeplini diferite misiuni și funcții: este responsabilitatea sa să le distingă și să le
distingem.

Principiul 4: Rigor

Modurile de intervenție alese de psiholog trebuie să poată fi obiectul unei explicații motivate și o
argumentare contradictorie a fundamentelor lor teoretice și a construcției lor. Psihologul este
conștient de limitele necesare activității sale.

Principiul 5: Integritate și probitate

Psihologul are obligația de a nu exploata o relație profesională pentru interes personal, religios,
sectar, politic sau pentru orice alt interes ideologic.

Principiul 6: Respect pentru obiectivul alocat

Dispozitivele metodologice puse în aplicare de psiholog răspund la motivele intervențiilor sale și

numai la acestea. În construirea intervenției sale în conformitate cu obiectivul atribuit, psihologul
are în vedere, în special, utilizările care i-ar putea fi făcute de către terți.

TITLUL 1: EXERCIȚIE PROFESIONALĂ

.
CAPITOLUL I
DEFINIREA PROFESIEI

Articolul 1 : Psihologul exercită diverse funcții în mod liberal, angajați în sectorul public, asociativ
sau privat. Atunci când activitățile psihologului sunt desfășurate din cauza calificării sale, psihologul
își raportează titlul.

Articolul 2 : Misiunea fundamentală a psihologului este de a face să recunoască și să respecte

persoana în dimensiunea sa psihică. Activitatea sa se referă la componentele psihologice ale
indivizilor considerați individual sau colectiv și situați în contextul lor.

Articolul 3 : Intervențiile sale în situații individuale, de grup sau instituționale provin dintr-o
varietate de practici precum sprijin psihologic, consiliere, psihologie didactică, evaluare, expertiză,
instruire, psihoterapie, cercetare, muncă instituțională. Metodele sale sunt diverse și adaptate la
obiectivele sale. Principalul său instrument este întreținerea.

CAPITOLUL II
CONDIȚII PENTRU PRACTICA PROFESIEI

Articolul 4 : Fie că lucrează singur sau în echipă, psihologul asigură respectarea specificului
demersului și a metodelor sale. El îi respectă pe ceilalți profesioniști.

Articolul 5 : Psihologul acceptă misiuni pe care le consideră compatibile cu funcțiile și abilitățile
sale.

Articolul 6 : Atunci când cererile nu intră în competența sa, aceasta adresează persoanelor către
profesioniști care pot răspunde la întrebări sau situații care i-au fost transmise.

Articolul 7 : Obligațiile privind respectarea secretului profesional sunt impuse indiferent de cadrul
de exercitare.

Articolul 8 : Atunci când psihologul participă la întâlniri multi-profesionale, care vizează
examinarea persoanelor sau a situațiilor, el limitează informațiile pe care le schimbă la cele necesare
scopului profesional. El se străduiește, ținând cont de context, să îi informeze în prealabil pe cei în
cauză cu privire la participarea sa la aceste întâlniri.

Articolul 9 : Înainte de orice intervenție, psihologul asigură acordul gratuit și informat al celor care
îl consultă sau care participă la o evaluare, cercetare sau expertiză. Prin urmare, el are obligația de a
le informa într-un mod clar și inteligibil despre obiectivele, metodele și limitele intervenției sale și
despre potențialii destinatari ai concluziilor sale.

Articolul 10 : Psihologul poate primi minorii sau adulții protejați de lege la cererea acestora, ținând
cont de starea lor, situația lor și dispozițiile legale și de reglementare în vigoare.
Articolul 11 : Evaluarea, observarea sau urmărirea pe termen lung cu minori sau adulți protejați
propusă de psiholog necesită, pe lângă consimțământul informat al persoanei sau cel puțin acordul
acesteia, consimțământul titularilor de autoritate reprezentanți parentali sau legali.

Articolul 12 : Atunci când intervenția are loc într-un cadru de constrângere sau când capacitățile de
discernământ ale persoanei sunt modificate, psihologul se străduiește să îndeplinească condițiile
pentru o relație respectuoasă cu dimensiunea psihică a subiectului.

Articolul 13 : Opiniile psihologului se pot referi la cazuri sau situații care i se raportează. Cu toate
acestea, evaluarea sa se poate referi doar la persoane sau situații pe care a fost capabil să le
examineze.

Articolul 14 : În toate situațiile de evaluare, indiferent de solicitant, psihologul informează

persoanele în cauză cu privire la dreptul lor de a solicita o contraevaluare.

Articolul 15 : Psihologul nu își folosește poziția pentru câștig personal, prozelitism sau înstrăinarea
economică, emoțională sau sexuală a altora.

Articolul 16: Psihologul prezintă concluziile sale într-un mod clar și inteligibil pentru cei în cauză.

Articolul 17 : Când concluziile psihologului sunt transmise unui terț, acestea răspund cu precauție
la întrebarea pusă și includ elementele psihologice pe care se bazează numai dacă este
necesar. Transmiterea către un terț necesită acordul părții interesate sau informații prealabile ale
acesteia.

Articolul 18 : Psihologul nu se angajează în intervenție sau tratament care implică persoane de care
este legat personal. Într-o situație de conflict de interese, psihologul are obligația să se recuze.

Articolul 19 : Psihologul nu se poate baza pe funcția sa de a susține un act ilegal, iar titlul său nu îl
scutește de obligațiile dreptului comun. În cazul situațiilor care ar putea afecta integritatea psihică
sau fizică a persoanei care îl consultă sau a unei terțe părți, psihologul evaluează cu atenție conduita
care trebuie luată, ținând cont de dispozițiile legale referitoare la secretul profesional. și asistență
pentru persoanele în pericol. Psihologul își poate informa decizia luând sfaturi de la colegii cu
experiență.

Articolul 20 : Documentele emise de un psiholog sunt datate, poartă numele acestuia, numărul său
ADELI, identificarea funcției sale, datele de contact profesionale, obiectul scrisului și semnătura
sa. Doar psihologul autor al acestor documente este autorizat să le modifice, să le semneze sau să le
anuleze. El refuză ca rapoartele sale să fie transmise fără acordul său explicit și să aplice
confidențialitatea mailului său poștal sau electronic.

Articolul 21 : Psihologul trebuie să poată avea la locul de practică profesională o instalație adecvată,
spații adecvate pentru păstrarea confidențialității, mijloace tehnice suficiente în legătură cu natura
actelor sale profesionale și a persoanelor care îl consultă.

Articolul 22 : În cazul în care psihologul este împiedicat sau intenționează să-și întrerupă
activitatea, el ia, cu acordul persoanelor în cauză, măsurile adecvate pentru a putea fi asigurată
continuitatea acțiunii sale profesionale.

.
CAPITOLUL III
MODALITĂȚI TEHNICE ALE PRACTICII PROFESIONALE

Articolul 23 : Practica psihologului nu se limitează la metodele și tehnicile utilizate. Este

inseparabil de o apreciere critică și o perspectivă teoretică a acestor tehnici.

Articolul 24 : Tehnicile utilizate de psiholog în scopul evaluării, diagnosticului, îndrumării sau
selecției trebuie să fi fost validate științific și să fie actualizate.

Articolul 25 : Psihologul este informat despre natura relativă a evaluărilor și interpretărilor
sale. Are în vedere procesele evolutive ale persoanei. Nu trage concluzii reductive sau definitive cu
privire la resursele psihologice și psihosociale ale indivizilor sau grupurilor.

Articolul 26 : Psihologul colectează, prelucrează, clasifică, arhivează, stochează informații și date
referitoare la activitatea sa, în conformitate cu dispozițiile legale și de reglementare în vigoare. La fel
este și pentru notele pe care ar trebui să le ia în timpul exercitării profesionale. Atunci când aceste
date sunt utilizate în scopuri de predare, cercetare, publicare sau comunicare, ele sunt tratate
imperativ cu anonimat absolut.

Articolul 27 : Psihologul favorizează întâlnirea eficientă asupra oricărei alte forme de comunicare la
distanță, indiferent de tehnologia de comunicare folosită. Psihologul folosind diferite mijloace
telematice (telefon, computer, mesagerie instantanee, cybercamera) și datorită naturii virtuale a
comunicării, explică natura și condițiile intervențiilor sale, specificul său de psiholog și limitele
acesteia.

Articolul 28 : Psihologul care practică ca liberal își stabilește liber taxele, informează clienții cu
privire la suma lor din primul interviu și asigură acordul acestora.

CAPITOLUL IV
DATELE PSIHOLOGULUI SĂ ÎNTR-O PEERI

Articolul 29 : Psihologul își susține colegii în exercitarea profesiei lor și în aplicarea și apărarea
prezentului cod. Răspunde favorabil la solicitările lor de consiliere și asistență în situații dificile, în
special ajutând la rezolvarea problemelor etice.

Articolul 30 : Psihologul respectă referințele și practicile teoretice ale semenilor săi, atât timp cât
nu contravin principiilor generale ale acestui cod. Aceasta nu exclude critica argumentată.

Articolul 31 : Când mai mulți psihologi intervin în același loc profesional sau cu aceeași persoană,
se consultă reciproc pentru a specifica cadrul și articularea intervențiilor lor.

.
CAPITOLUL V
Psihologul și difuzarea psihicologiei

Articolul 32 : Psihologul are o responsabilitate în diseminarea psihologiei și a imaginii profesiei

către public și mass-media. El face o prezentare a psihologiei, a aplicațiilor sale și a exercitării
acesteia în conformitate cu regulile etice ale profesiei. El își folosește dreptul de rectificare pentru a
contribui serios la informațiile comunicate publicului.

Articolul 33 : Psihologul arată discernământ, în prezentarea sa către public, a metodelor și

tehnicilor psihologice pe care le folosește. Informează publicul despre pericolele potențiale ale
utilizării și instrumentalizării acestora de către non-psihologi. Este vigilent cu privire la condițiile de
participare la orice mesaj difuzat public.

TITLUL II
FORMAREA Psihologiștilor

Articolul 34 : Predarea psihologiei respectă regulile etice ale prezentului cod. În consecință,
instituțiile de formare:
 disemina Codul deontologic pentru psihologi studenților de psihologie încă de la începutul
studiilor;
 furnizează referințele textelor legislative și de reglementare în vigoare;
 asigură dezvoltarea reflecției asupra întrebărilor etice și deontologice legate de diferitele practici:
predare, instruire, practică profesională, cercetare.

Articolul 35 : Psihologul care predă psihologia participă doar la cursuri de instruire care oferă
garanții științifice asupra scopurilor și mijloacelor lor.

Articolul 36 : Instructorii nu consideră studenții pacienți sau clienți. Singura lor misiune este de a-i
instrui profesional, fără a exercita nicio presiune asupra lor.

Articolul 37 : Predarea prezintă diferitele domenii de studiu ale psihologiei, precum și pluralitatea
cadrelor, metodelor și practicilor teoretice, în vederea punerii în perspectivă și a confruntării
critice. Acesta alungă neapărat îndoctrinarea și sectarismul.

Articolul 38 : Predarea psihologiei face loc disciplinelor care contribuie la cunoașterea omului și la
respectarea drepturilor sale, pentru a pregăti elevii să abordeze întrebările legate de exercitarea lor
viitoare în respectarea cunoștințelor disponibile. și valori etice.

Articolul 39 : Studenții sunt învățați că procedurile psihologice referitoare la evaluarea indivizilor
și grupurilor necesită cea mai mare rigoare științifică și etică în alegerea instrumentelor,
manipularea lor - prudență, verificare - și utilizarea lor - secret profesional și confidențialitate
-. Prezentările de caz sunt făcute cu respectarea libertății de a consimți sau a refuza, demnitatea și
integritatea persoanelor prezentate.
Art. 40 : Instructorii, atât academicienii cât și practicienii, se asigură că practicile lor, precum și
cerințele universității - documente de cercetare, stagii de practică, recrutare de participanți,
prezentare de cazuri, comisii de examen etc. - să respecte etica psihologilor. Formatorii care
supraveghează stagiile, la Universitate și în domeniu, se asigură că stagiarile aplică dispozițiile
Codului, în special cele care se referă la confidențialitate, secretul profesional, consimțământul
informat. Dispozițiile care reglementează stagiile și metodele de formare profesională (charte,
acorduri) nu trebuie să contravină dispozițiilor prezentului cod.

Articolul 41 : Psihologul care predă psihologia nu acceptă nicio remunerație din partea unei
persoane care are dreptul la serviciile sale pentru ocuparea sa. Nu este necesar ca elevii să participe
la alte activități, plătite sau nu, atunci când acestea nu fac parte explicit din programul de formare în
care sunt angajați studenții.

Articolul 42 : Evaluarea ia în considerare regulile de validare a cunoștințelor dobândite în timpul

formării inițiale în conformitate cu procedurile oficiale. Se referă la disciplinele predate la
Universitate, la capacitățile critice și de autoevaluare ale candidaților și necesită trimitere la cerințele
etice și regulile deontologice ale psihologilor.

Articolul 43 : Lecțiile de psihologie destinate formării profesioniștilor care nu sunt psihologi
respectă aceleași reguli etice ca cele prevăzute la articolele 40, 41 și 42 din prezentul cod.

TITLUL III
CERCETARE ÎN PSIHOLOGIE

Articolul 44 : Cercetarea în psihologie își propune să dobândească cunoștințe generale și să

contribuie, dacă este posibil, la îmbunătățirea condiției umane. Nu toate cercetările sunt posibile sau
acceptabile din punct de vedere moral. Cunoașterea psihologică nu este neutră. Cercetarea în
psihologie implică cel mai adesea participarea subiecților umani a căror libertate și autonomie
trebuie respectată și consimțământul informat. Cercetătorul protejează datele colectate și nu uită că
concluziile sale implică riscul de a fi abate de la scopul lor.

Articolul 45 : Cercetătorul face cercetări numai după ce a dobândit o cunoaștere aprofundată a
literaturii științifice existente pe ea, a formulat ipoteze explicite și a ales o metodologie care să le
permită testarea. Această metodologie trebuie să fie transmisibilă și reproductibilă.

Articolul 46 : Înaintea oricărei cercetări, cercetătorul studiază și evaluează riscurile și

dezavantajele previzibile pentru persoanele implicate în sau în cadrul cercetării. De asemenea,
oamenii trebuie să știe că își păstrează libertatea de a participa sau nu și pot utiliza în orice moment
fără ca acest lucru să aibă vreun efect asupra lor. Participanții trebuie să își exprime acordul explicit,
pe cât posibil, în formă scrisă.

Articolul 47 : Înainte de participarea lor la cercetare, persoanele contactate trebuie să își exprime
consimțământul gratuit și informat. Informațiile trebuie să fie furnizate într-o manieră inteligibilă și
să se raporteze la obiectivele și procedura cercetării și la toate aspectele care pot influența
consimțământul acestora.

Articolul 48 : Dacă, din motive de validitate științifică și strictă necesitate metodologică, persoana
nu poate fi complet informată despre obiectivele cercetării, se acceptă că informațiile sale anterioare
 sunt incomplete sau conțin elemente care sunt în mod voluntar eronate. Această excepție de la regula
consimțământului informat trebuie să fie strict rezervată situațiilor în care informațiile complete ar
putea denatura rezultatele și, prin urmare, pot pune în pericol cercetarea. Informațiile ascunse sau
eronate nu trebuie să se raporteze niciodată la aspecte care ar putea influența acceptarea
participării. La sfârșitul percheziției, informațiile complete trebuie furnizate persoanei care poate
decide apoi să se retragă din căutare și să solicite distrugerea datelor referitoare la acesta.

Articolul 49 : Atunci când persoanele nu sunt în măsură să-și exprime consimțământul gratuit și
informat (minori, adulți protejați sau persoane vulnerabile), cercetătorul trebuie să obțină
autorizația scrisă de la o persoană autorizată în mod legal. Chiar și în aceste situații, cercetătorul
trebuie să consulte persoana care este potrivită pentru cercetare și să caute sprijinul său, oferindu-i
explicații adecvate, astfel încât să își obțină acordul în condiții optime.

Articolul 50 : Înainte de orice participare, cercetătorul se angajează în privința subiectului pentru a
asigura confidențialitatea datelor colectate. Acestea sunt strict legate de obiectivul urmărit. Cu toate
acestea, cercetătorul poate fi solicitat să furnizeze unui profesionist competent orice informație pe
care o consideră utilă pentru protecția persoanei în cauză.

Articolul 51 : Subiectul care participă la o cercetare are dreptul de a fi informat cu privire la
rezultatele acestei cercetări. Aceste informații sunt oferite de cercetător.

Articolul 52 : Cercetătorul are datoria de a informa publicul cu privire la cunoștințele dobândite,
fără a omite să rămână prudent în concluziile sale. El se asigură că rapoartele sale nu sunt deghizate
sau utilizate în evoluții contrare principiilor etice.

Articolul 53 : Cercetătorul are grijă să analizeze efectele intervențiilor sale asupra persoanelor care
se acordă. El a întrebat cum a fost experimentată cercetarea. El se străduiește să remedieze
dezavantajele sau eventualele efecte dăunătoare pe care cercetările sale le-ar fi putut provoca.

Articolul 54 : Atunci când cercetătorii și / sau studenții implicați în formare care are acest obiectiv
participă la o cercetare, bazele colaborării lor trebuie explicate în prealabil, precum și metodele de
participare a acestora la orice publicație, până la contribuția lor la lucrări. colectiv.

Articolul 55 : Atunci când acționează ca expert (rapoarte pentru publicarea științifică, autorizația
de susținere a tezei sau disertației, evaluarea la cererea unei organizații de cercetare etc.),
cercetătorul este obligat să păstreze secret proiectele și ideile cărora a devenit conștient în exercitarea
funcției sale de expertiză. În niciun caz nu poate profita de la sine pentru sine.

Asociațiile semnatare renunță la toate drepturile de proprietate și autorizează

reproducerea Codului cu condiția ca numele acestora și data acestui document să fie
menționate: 22 martie 1996 și actualizate în februarie 2012).

versiune imprimabilă
ÎN ACEEAȘI SECȚIUNE

 CERéDéPsy: Construirea împreună a regulilor de conduită profesională pentru psihologi

 10 ZI DE 25 MARTIE
 Organizarea, liniile de lucru și obiectivele Giredep
 Psihologii din Franța
 Scopul și istoria codului deontologic al psihologilor francezi
 procedură
 Formula sub titlu
 Carta europeană pentru psihologi
 Semnături ale organizațiilor
 Semnături individuale
CONEXIUNI

|Autentificare|Harta site-ului| RSS 2.0

Design vizual © Tincredible / Padd Solutions sub licență publică generală GNU