Tolerante, Ajustaje Și Starea Suprafeței - Teorie Și Aplicatii

Conf. Dr. Ing.
Dumitru Jula
Șef lucr. Dr. Ing. Gheorghe-Bogdan Urdea
Moto:
Învățat este omul care
nu termină niciodată de învățat
Lucian Blaga (1895-1961)

poet, dramaturg și filosof
TOLERANȚE, AJUSTAJE ȘI STAREA SUPRAFEȚEI

TEORIE ȘI APLICAȚII
786 figuri
240 tabele
363 relații de calcul
184 aplicații calculate complet
5 anexe
Editura UNIVERSITAS
Petroșani, 2017
Referenți științifici: Prof.univ.dr.ing. Radu Sorin-Mihai
Conf.univ.dr.ing. Dumitrescu Iosif
Toate drepturile rezervate autorilor.

Toate drepturile rezervate. Tipărit în România. Nici o parte
din această lucrare nu poate fi reprodusă sub nici o formă,
prin nici un mijloc mecanic sau electronic, sau stocată într-o
bază de date fără acordul în prealabil, în scris, al autorilor.
All rights reserved. Printed în Romania. No parts of this

publication may be reproduced or distributed în any form or
by any means, or stored în a data base or retrieval system,
without the prior permission of the authors.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

JULA, DUMITRU
Toleranţe, ajustaje şi starea suprafeţei. Teorie și aplicații / Dumitru
Jula - Petroșani: Editura UNIVERSITAS, 2017
Conține bibliografie ISBN 978-973-741-568-4
I. Urdea, Gheorghe-Bogdan
62
Tiparul executat la: Universitatea din Petroşani - Atelier Tipografie

PREFAȚA
De la începutul anului 2007 România este membru cu drepturi depline al Uni-
unii Europene. Acest lucru obligă inginerii români, mai mult ca oricând, să găsească
un limbaj tehnic comun cu omologii lor din comunitate. Această cerință este deosebit
de importantă mai ales la dezvoltarea de produse noi, atât la cooperări între agenți
economici interni, cât și la cooperări transnaționale. În cadrul unor asemenea procese
globale eforturile de dezvoltare, unificare, tipizare și standardizare capătă o pondere
deosebită.
O nouă miză pe care pariază astăzi activitatea industrială mondială este redu-
cerea timpilor de concepție, proiectare și realizare a unui produs.
Pentru produsele din domeniul mecanic, acest lucru a creat în ultimii ani un
interes special prin dezvoltarea specificației geometrice a acestora. Aceasta în-
seamnă că se urmărește o reprezentare 2D (chiar 3D) cât mai completă, care implicit
să cuprindă operația de tolerare a dimensiunilor, formei, poziției și rugozității supra-
fețelor funcționale ale piesei, cât mai apropiată de optimul economic și funcțional.
Tolerarea dimensională, de formă și de poziție, ca forme esențiale de eviden-
țiere a specificației geometrice a unui produs, are ca obiective esențiale:
- utilizarea unui limbaj univoc, care să evite neconcordanțele și care să asigure
un acord total între diferitele profesii ce concură la proiectarea, realizarea și exploa-
tarea unui produs;
- realizarea unei cotări precise a desenului tehnic ce trebuie executat, care să
conducă la realizarea produsului care să fie în concordanță cu cerințele și necesitățile
clientului;
- micșorarea costurilor de realizare a produsului prin reducerea constrângerilor
de precizie, promovându-se ideea, pe cât de grosier posibil, pe cât de fin necesar!;
- crearea condițiilor pentru un dialog obiectiv între proiectanții din atelierele
de concepție și inginerii din secțiile de uzinare, care gestionează capabilitatea de
realizare a produsului.
Chintesența acestei lucrări este: tolerarea dimensiunilor, formei, poziției și
texturii suprafețelor ce formează un produs finit.
Conținutul și structura lucrării scoate în evidență două categorii distincte de
informații subjugate explicitării chintesenței lucrării, acestea fiind prezentate între-
pătruns în cele zece capitole.
Prima categorie de informații este constituită din caracteristicile de definire a
toleranțelor suprafețelor și a ajustajelor formate între acestea, urmate îndeaproape de
foarte multe aplicații de calcul.
Este categoria de informații care este foarte utilă pentru formarea profesională
a studenților, atât pentru dobândirea de cunoștințe de bază în domeniul mecanic, cât
și pentru contribuția la formarea unui limbaj de specialitate specific. Aici trebuie
inclus și dicționarul tehnic român-englez-francez cu termeni de specialitate, care face
legătura cu rezultatele remarcabile obținute în domeniul mecanic în țările puternic
dezvoltate.
4 Toleranţe, ajustaje şi starea suprafeţei. Teorie şi aplicații
În esență, în această categorie de informații se definesc, la general, toleranțele

dimensionale și geometrice și ajustajele, și se concretizează prin detalierea construc-
ției și calculului ajustajelor cu joc, cu strângere și a celor intermediare. Trebuie re-
marcată atenția deosebită acordată stării suprafeței, mai mult prin definirea parame-
trilor texturii, și mai puțin prin prezentarea metodelor și mijloacelor specifice metro-
logiei suprafeței. Trebuie remarcate informațiile utile din anexele lucrării, necesare
pentru proiectarea ajustajelor.
În egală măsură, în lucrare se abordează aplicarea exigențelor în proiectarea
toleranțelor, concretizate prin exigența de anvelopă, prin principiile maximumului și
minimumului de material și prin toleranțele proiectate. Este domeniul care este cel
mai puțin dezvoltat, în lume, și care devine o țintă pentru cercetările viitoare, deoa-
rece constituie cheia optimizării fabricării produselor, îndeosebi la prelucrările prin
așchiere.
A doua categorie de informații are ca scop prezentarea și interpretarea stan-
dardelor ISO de toleranțe, printr-un demers al specificației geometrice a produselor,
caracteristic standardelor ISO/TC213/GPS.
Această parte este utilă tuturor actorilor din întreprinderi care participă la exe-
cuția produselor. Se adresează inginerilor, conducătorilor de proiect, proiectanților
de produs responsabili cu dezvoltarea, precum și tuturor utilizatorilor care sunt obli-
gați zilnic să citească desene tehnice. În egală măsură este utilă pentru cumpărătorii
de produse mecanice, pentru cei ce urmăresc conformitatea produsului prin măsu-
rare, pentru efectuarea încercărilor, pentru subcontractanți etc. Nu poate fi neglijat
nici ajutorul real avut la dispoziție de cadrele didactice și studenții implicați în acti-
vitatea de cercetare.
Standardele de bază ISO 286-1:2010 și ISO 286-2:2010 cu privire la toleran-
țele dimensiunilor liniare reprezintă miezul acestei lucrări.
Aplicabilitatea lucrării este demonstrată și prin prezentarea lanțurilor de stan-
darde complementare ce stabilesc regulile de înscriere pe desen a domeniilor de apli-
care și a principiilor de verificare pentru prelucrarea prin așchiere, turnare, sudare,
tăiere termică, deformare plastică și execuție piese nerigide.
Considerat ca un corolar, lucrarea se adresează tuturor acelora care au tangență
cu ingineria mecanică, studenților, cadrelor didactice, cercetătorilor, proiectanților,
inginerilor și tehnicienilor din sectoarele de fabricație și exploatare, care, pe parcur-
sul pregătirii profesionale, activității didactice, diferitelor demersuri științifice sau
activităților desfășurate în diferite ramuri de cercetare sau de producție, sunt deter-
minați și interesați să aplice și să îmbunătățească cuceririle științifice acumulate de
ingineria mecanică.
Conf. univ. dr. ing. Dumitrescu Iosif

Universitatea din Petroșani
CUPRINS
Prefață ……………………………………………….…..………………..…… 3
Introducere …………………………………….…………………..….……… 23
1. PRECIZIA DIMENSIONALĂ ................................................................. 29
1.1. Interschimbabilitate .................................................................................. 29
1.2. Erori de prelucrare .................................................................................... 31
1.3. Asamblare ………………………………………..................................... 33
1.4. Dimensiuni ………………………………………………….…….…….. 35
1.5. Dimensiuni nominale preferențiale ………………………………..……. 37
1.6. Dimensiune efectivă ………………………..………………………...… 39
1.7. Toleranţe dimensionale liniare …………………………..………….….. 41
1.8. Toleranţe dimensionale unghiulare …………………………………..…. 43
1.9. Definirea abaterilor dimensiunilor ……….……….………………….…. 43
1.10. Definirea toleranţelor dimensiunilor ………………..…..…………..…. 45
1.11. Caracteristici ale asamblărilor cu joc și cu strângere ………………..… 48
1.12. Ajustaje ……………………..…………………….……………….…... 50
1.12.1. Definirea ajustajului ……………………..………………...….…… 50
1.12.2. Ajustaje cu joc …………………………...……..…………….…..... 51
1.12.3. Ajustaje cu strângere …………………….....………………….…... 52
1.12.4. Ajustaje intermediare sau de trecere ……..….……………….…..... 54
1.13. Sisteme de ajustaje ………………………………….……..…….…...... 55
1.13.1. Sistemul de ajustaje cu alezaj unitar ……..………………….…….. 56
1.13.2. Sistemul de ajustaje cu arbore unitar …..…………………….…..... 57
1.13.3. Utilizarea sistemelor de alezaje ……...…..……………….…..……. 58
2. SISTEMUL ISO DE TOLERANŢE ŞI AJUSTAJE …….…….……. 61

2.1. Considerații generale privind standardizarea ………………………..….. 61
2.2. Scurt istoric privind standardizarea toleranţelor şi ajustajelor ................. 62
2.3. Necesitatea standardizării dimensiunilor .................................................. 63
2.4. Intervale de dimensiuni liniare standardizate ...…………………….…... 64
2.5. Trepte de toleranţă standardizate ………….………………………...….. 65
2.6. Poziţionarea relativă a abaterilor sau intervalelor de toleranță …….….... 70
2.7. Clase de toleranţă preferențiale ................................................................ 81
2.8. Toleranțele dimensiunilor liniare individuale ……….…………….……. 83
2.8.1. Determinarea abaterilor limită ale dimensiunilor liniare
tolerate conform ISO 286-1 ………..……………………...….…….. 83
tolerate conform ISO 286-2 ……..……………...…………….…….. 86
2.8.3. Notarea dimensiunilor liniare tolerate ...……………………….…… 87
2.9. Toleranțele dimensiunilor unghiulare individuale ……………….….….. 89

2.9.1. Determinarea toleranțelor dimensiunilor unghiulare …..……….…... 89
2.9.2. Notarea dimensiunilor unghiulare tolerate ………………...…….….. 90
2.10. Toleranţe generale dimensionale şi geometrice ...................................... 90
2.10.1. Toleranțe pentru dimensiuni liniare și unghiulare ………...….…… 91
2.10.2. Toleranţe geometrice pentru elemente individuale ………...….…... 92
2.10.3. Toleranţe geometrice pentru elemente asociate ……...……….….... 92
2.10.4. Indicarea pe desen a toleranțelor generale ………….....…..….…… 94
2.11. Toleranţe generale pentru construcţii sudate …………….……….…… 94
2.12. Toleranţe generale şi adaosuri de prelucrare pentru piese turnate …...... 96
2.12.1. Sistemul de toleranțe dimensionale și adaosuri de prelucrare
pentru piese turnate ………………………………...………….…... 96
2.12.2. Toleranţe dimensionale pentru piese turnate ...……..…………....…103
2.12.3. Toleranţe geometrice pentru piese turnate …………….....….…...... 106
2.12.4. Adaosuri de prelucrare pentru piese turnate ……………..….....…...108
2.12.5. Unghiuri de înclinare (conicitate) pentru suprafețe turnate …....….. 109
2.12.6. Indicarea pe desen a toleranţelor generale și a adaosurilor
de prelucrare pentru piese turnate ..................................................... 111
2.13. Toleranțe dimensionale pentru piese matrițate din oțel .......................... 112
2.13.1. Toleranțe dimensionale pentru piese matrițate pe mașini verticale .. 113
2.13.2. Toleranțe dimensionale pentru piese matrițate pe mașini
de forjat orizontale ……………………………..…………….……. 122
2.14. Toleranțe geometrice și dimensionale pentru piese realizate
prin tăiere termică …………………………………………….………. 128
2.14.1. Toleranțe de formă și localizare ………………...………….……… 128
2.14.2. Toleranțe dimensionale pentru suprafețe tăiate ……..…..…..……...131
2.14.3. Indicarea calității suprafeței tăiate și a clasei de toleranță …....…… 133
2.15. Sistemul ISO de ajustaje ………………………………………..……... 135
2.15.1. Simbolizarea ajustajelor …..…….…………………...…….…..…... 135
2.15.2. Ajustaje preferențiale ………….………………..………….......….. 136
2.16. Considerații privind proiectarea ajustajelor ............................................ 144
2.17. Domenii de aplicare ale ajustajelor ………………………..………..….145
2.17.1. Domenii de aplicare ale ajustajelor cu joc ……………...………..... 143
2.17.2. Domenii de aplicare ale ajustajelor cu strângere …………………...147
2.17.3. Domenii de aplicare ale ajustajelor intermediare .............................. 149
3. CALCULUL TOLERANȚELOR ȘI AJUSTAJELOR ……….……. 151

3.1. Calculul toleranțelor și ajustajelor conform ISO 286 ………….….…..... 151
3.1.1. Determinarea toleranțelor dimensiunilor liniare.
Exemple de calcul …………………………………………………... 151
3.1.2. Determinarea abaterilor limită şi a toleranţelor ajustajelor.
Exemple de calcul ………………………………………...…....….... 158
3.1.3. Determinarea claselor de toleranţă ale ajustajelor.
Exemplu de calcul ………………………………...………………… 175
Cuprins 7
3.2. Metoda generală de determinare a toleranţelor ajustajelor.

Exemple de calcul …………………………………………….…….…... 176
3.3. Influenţa temperaturii asupra toleranţelor şi ajustajelor ……….….…….198
3.3.1. Definirea ajustajelor termice …………………………………....…... 198
3.3.2. Influenţa temperaturii asupra toleranţei dimensiunilor ……….…...... 199
3.3.3. Influenţa temperaturii asupra ajustajelor …………………….…….... 199
3.3.4. Determinarea temperaturii de încălzire a alezajului la montarea
ajustajului cu strângere ……………………………….……….……..201
3.3.5. Determinarea temperaturii de răcire a arborelui la montarea
ajustajului cu strângere …………………………......….………...…..202
3.3.6. Exemple de calcul ………….……………………......….…………... 203
4. TOLERANŢE GEOMETRICE ............................................................... 207

4.1. Conceptul general de toleranţă geometrică …………………...…………207
4.2. Specificarea unui element tolerat …………………………..……………208
4.3. Specificarea referințelor ……………………………………..…………..212
4.3.1. Specificarea elementului de referință …..…………..…..…………… 212
4.3.2. Referință specificată ………………………………..…..…………… 214
4.3.3. Referință specificată comună ………………………....…………….. 216
4.3.4. Sistem de referințe specificate ……………………...………………. 217
4.4. Zone de toleranță ……………………………………….………………. 217
4.5. Clasificarea toleranţelor geometrice ………………….…..…….………. 218
4.6. Cazuri tipice de toleranţe geometrice de formă ……….…...…………… 224
4.6.1. Toleranţa la rectilinitate ……………………..…….…….………….. 224
4.6.2. Toleranţa la planitate ………………………..……..…….………….. 228
4.6.3. Toleranţa la circularitate ……………………..…….……………….. 229
4.6.4. Toleranţa la cilindricitate ……………………..…….….…………… 231
4.6.5. Toleranţa de formă a profilului unei linii ……...….….….....……….. 232
4.6.6. Toleranţa de formă a profilului unei suprafeţe …..…..……..……….. 233
4.7. Cazuri tipice de toleranţe geometrice la orientare ……….……………... 234
4.7.1. Toleranţa la paralelism ………………………………..…..………… 234
4.7.2. Toleranţa la perpendicularitate ………………………..…..………… 241
4.7.3. Toleranţa la înclinare …………………………….…..…..…………..246
4.8. Cazuri tipice de toleranţe geometrice la poziție …………..…….…...…..253
4.8.1. Toleranţa la localizare ………………………….…….…......………. 253
4.8.2. Toleranţa la concentricitate ………………….……………………… 274
4.8.3. Toleranţa la coaxialitate …………………………....…..…………… 276
4.8.4. Toleranţa la simetrie …………………………..…..………………… 277
4.9. Cazuri tipice de toleranţe geometrice la bătaie ……….………………… 279
4.9.1. Toleranţa la bătaie ……………………………...….…………........... 279
4.9.2. Toleranţa la bătaia circulară …………………...…...……………….. 279
4.9.3. Toleranţa la bătaie totală ……………………….....…….…………... 285
4.10. Tolerarea suprafețelor conice …………………………….…...…...….. 290
4.10.1. Definirea şi indicarea conicității ……………….…….….………… 290
4.10.2. Tolerarea unei suprafeţe conice ……………...………….......….…. 290

4.10.3. Tolerarea unei suprafețe conice cu referință sau referințe
specificate ......................................................................................… 291
4.10.4. Tolerarea unei suprafeţe conice cu mai multe funcțiuni ….……...... 293
4.11. Tolerarea pieselor nerigide ………………………………….………… 295
4.11.1. Considerații generale ………………………………..…………..…. 295
4.11.2. Indicarea toleranțelor geometrice ……………………………....….. 295
4.11.3. Exemple ………………………………………………..…..……….296
5. APLICARAE EXIGENŢELOR ÎN PROIECTAREA
TOLERANŢELOR …………………………………………….………… 299
5.1. Principiul independenței toleranţelor …………………………….……... 299
5.2. Exigența de anvelopă …………………….……………………….…….. 300
5.2.1. Domeniu de aplicare ………………………………………...……… 300
5.2.2. Regula de înscriere şi interpretare …………………………....……... 300
5.2.3. Exigența de anvelopă şi influenţa asupra formei elementului ….…... 301
5.3. Exigența maximului de material …………………….………….………. 302
5.3.1. Domeniu de aplicare ……………………………………..….……… 302
5.3.2. Reguli de înscriere pe desen ……………………………..…..……… 303
5.3.3. Starea virtuală pentru elementul tolerat …………………..….……... 303
5.3.4. Starea maximumului de material pentru elementul de
referinţă. Cazul unei toleranţe la coaxialitate ………………....…..… 309
5.3.5. Exemple de specificații …………………...………………....……… 310
5.3.6. Specificația tehnică la asamblarea cu șuruburi a unei cutii
pe o carcasă …………………………………………….......……….. 313
5.4. Exigența minimului de material ………………………………..………..316
5.4.1. Domeniu de aplicare ……………………………………...………… 316
5.4.2. Regula de înscriere ………………………………………………….. 316
5.4.3. Tolerarea geometrică zero cu indicația minim de material …………. 318
5.4.4. Exemple de specificații …...………………………………………… 319
5.5. Toleranțe proiectate …………………………………………….………. 321
5.5.1. Principii ……………………………………………………………... 321
5.5.2. Indicarea unei toleranțe proiectate …………………………...……... 323
5.5.3. Interpretare …………………………………...……………………... 323
5.5.4. Lungimea funcțională a zonei de toleranță proiectată ……………….324
6. LANȚURI DE COTE ȘI CUANTIFICAREA
TOLERANȚELOR ……………………………………………..………… 325
6.1. Definirea lanțurilor de cote ……………………………….…………….. 325
6.2. Stabilirea lanțurilor de cote pentru ansamblul produs-proces
de fabricație ……………………………………...….………………….. 328
6.2.1. Lanțuri de cote funcționale pentru produs ……….……...………….. 329
6.2.2. Exemplu de lanțuri de cote funcționale ……………...……………… 329
Cuprins 9
6.2.3. Lanțuri de cote de fabricație și cote simulate. Metoda intervalelor

de toleranță ………………………………………………………….. 330
6.3. Dimensionarea pieselor și repartizarea toleranțelor ………..……………337
6.3.1. Evidențierea constrângerilor …………………………...…………… 338
6.3.2. Exprimarea constrângerilor. Exemplu I …………………………….. 338
6.3.3. Exprimarea constrângerilor. Exemplu II …………………………..... 340
6.3.4. Repartizarea optimală a toleranțelor și alegerea
dimensiunilor medii ………………………………………………… 341
7. STAREA SUPRAFEȚEI ……………………..…………….……………. 343

7.1. Textura suprafeței ………………….……..……………….……………. 343
7.2. Starea reală a suprafeței ………...………………………….…………… 344
7.3. Profilul suprafeței …………………………………………….………… 346
7.4. Filtrarea profilului …………………………………………….………… 348
7.5. Elementele geometrice ale profilului ………………………..………….. 358
7.6. Metode de măsurare a profilului …………………………….………….. 362
7.7. Parametrii texturii suprafeței ……...……………………….…………… 363
7.8. Parametrii profilului ………………………………………..……………367
7.8.1. Parametrii amplitudinii proeminențelor și golurilor ……...………… 367
7.8.2. Parametrii statistici ai amplitudinii ………….………...……………. 372
7.8.3. Parametrii de spațiere ………………………...……………………... 377
7.8.4. Parametrii hibrizi ……………………………………………………. 378
7.8.5. Curbe și parametrii aferenți ……………...……………...……….….. 379
7.8.6. Lungimi de bază standardizate ……………………………………… 384
7.9. Parametrii unităților de profil (motifs) …………………….…………… 386
7.9.1. Metoda de calcul a parametrilor unităților de profil ……...………… 387
7.9.2. Definirea parametrilor unităților de profil …………………………...388
7.9.3. Calculul parametrilor unităților de profil …………………………… 390
7.9.4. Condițiile de măsurare a parametrilor unităților de profil …...……... 394
7.10. Parametrii bazați pe curba de portanță liniarizată ……..……..………...396
7.11. Evaluarea măsurării texturii suprafeței ……………..………..………... 400
7.12. Stabilirea valorilor parametrilor de rugozitate ………….…….……….. 401
7.13. Alegerea parametrilor de rugozitate ………………………….……….. 403
7.14. Indicarea texturii suprafeței în documentația tehnică ………….…….... 406
7.14.1. Simboluri pentru indicarea texturii suprafeței ……………………...406
7.14.2. Indicarea parametrilor texturii suprafeței ………………………….. 409
7.14.3. Indicarea procedeului de fabricație sau a informațiilor aferente …... 414
7.14.4. Indicarea striației suprafeței ……………………………………….. 414
7.14.5. Indicarea adaosului de prelucrare …………………………………..416
7.14.6. Poziționarea și orientarea simbolurilor grafice ……………………. 416
7.14.7. Simboluri grafice cu indicarea texturii suprafeței și cu
informații suplimentare ……………………………………………. 418
7.14.8. Exemple de indicare a cerințelor texturii suprafeței ………...…….. 420
8. PROIECTAREA AJUSTAJELOR CU JOC ........................................ 425

8.1. Condiții tehnico-funcţionale ale ajustajelor cu joc ................................... 425
8.2. Proiectarea ajustajelor cu joc când se cunosc parametrii tehnico-
funcționali ................................................................................................. 429
8.3. Proiectarea ajustajelor cu joc când se impun caracteristicile
extreme admisibile ale ajustajului ............................................................ 435
8.4. Exemple de calcul ale ajustajelor cu joc ................................................... 436
9. PROIECTAREA AJUSTAJELOR CU STRÂNGERE ......................473

9.1. Considerații privind definirea şi utilizarea ajustajelor cu strângere ……. 473
9.2. Condiții tehnico-funcţionale ale ajustajelor cu strângere ……….……… 475
9.3. Proiectarea ajustajelor cu strângere cunoscând parametrii
constructivi-funcționali ……………………………….…………..…….. 482
9.4. Proiectarea ajustajelor cu strângere când se impun caracteristicile
extreme admisibile ale ajustajului ....……………………………..…..... 488
9.5. Exemple de calcul ale ajustajelor cu strângere ………………….…........ 489
10. PROIECTAREA AJUSTAJELOR INTERMEDIARE ................... 527

10.1. Condiții tehnice privind funcționalitatea ajustajelor intermediare .….... 527
10.2. Proiectarea ajustajelor intermediare pe baza condițiilor
constructiv-funcționale …………………………………………….….. 529
10.3. Proiectarea ajustajelor intermediare în funcție de caracteristica
maximă majoritară …………………………………………………….. 547
BIBLIOGRAFIE ……………………….………………………………….… 557

ANEXA A1. SISTEMUL ISO DE TOLERANŢE PENTRU
ARBORI ……………………….……………………………… 566
ANEXA A2. SISTEMUL ISO DE TOLERANŢE PENTRU
ALEZAJE ….............................................................................. 582
ANEXA A3. CARACTERISTICI MECANICE ALE
MATERIALELOR ………………………………………….. 598
ANEXA A4. PARAMETRII STĂRII SUPRAFEȚEI ….………….….. 602
ANEXA A5. DICȚIONAR TEHNIC ROMÂN - ENGLEZ -
FRANCEZ ................................................................................. 608
INTRODUCERE
O funcționare bună, respectiv o interacțiune a pieselor și grupelor funcționale,
precum și o ușoară posibilitate de a înlocui piesele uzate, implică stabilirea caracte-
risticilor pieselor condiționate funcțional. Caracteristicile pieselor se pot referi la
exactitatea dimensiunilor, a formelor și pozițiilor, dar și la starea suprafețelor.
Realizarea exactă a dimensiunilor date, precum și a formei geometrice ideale
prescrise, este practic imposibilă și, din rațiuni funcționale, lipsită de sens. Din mo-
tive tehnice de execuție trebuie să se admită abateri de la dimensiunile nominale.
Pentru execuția unei anumite piese este necesar, deci, să se indice valori limită su-
perioare și inferioare privitor la abaterile de dimensiuni, de formă și de calitatea su-
prafețelor. De aici rezultă, printre altele, patru feluri de toleranțe: de dimensiune, de
formă, de poziție și de textură a suprafeței. Pentru o siguranță ridicată în funcționare,
pe de o parte, precum și pentru o execuție economică, pe de altă parte, alegerea rați-
onală a abaterilor admisibile, a toleranțelor, ar trebui să se facă conform principiului
,,pe cât de grosier posibil, pe cât de fin necesar!”.
Interpretarea reprezentărilor grafice specifice tolerării
Interpretarea semnificațiilor reprezentărilor grafice ale toleranțelor ce apar pe
desenele tehnice de execuție nu pot fi luate în considerare decât plecând de la un
studiu aprofundat a standardelor și de la o cunoaștere a contextului în care a fost
realizat desenul tehnic.
La fel ca și un text, tolerarea utilizează indicații de sintaxă și gramaticale pen-
tru stabilirea unui sens sau a unui conținut a unui desen. Tolerarea se bazează pe
reprezentările grafice înscrise univoc pe desenele tehnice, care sunt, în momentul de
față, singurele documente contractuale standardizate.
Standardele de toleranțe definesc un limbaj care are particularitatea de a fi
geometric și care are ca obiectiv fixarea limitelor admisibile ale variației formei reale
a unei piese. Forma reală a unei piese este materializată printr-o suprafață reală care
delimitează materialul acesteia.
Din diferite considerente (funcționale, de fabricație, de desenare, de bun simț
tehnic etc.), această suprafață este împărțită în elemente. Prin desenare, fiecărui ele-
ment real i se asociază un element geometric ideal caracterizat ca formă, dimensiune,
poziție și orientare. Această geometrie ideală definește geometria nominală.
Limitele admisibile ale geometriei reale sunt caracterizate prin zone de tole-
ranță și gabarite virtuale construite pe geometria nominală, legată sau nu de geome-
tria reală.
Această geometrie (geometria nominală, asocierea, zonele de toleranță și ga-
baritele virtuale) este descrisă prin tolerarea geometrică utilizând limbajul definit
prin standardele de toleranță.
Astfel, se poate defini operația de interpretare a unei tolerări geometrice: In-
terpretarea unei tolerări constă în a descrie geometric, cu ajutorul standardelor, a
unei geometrii nominale, a unei zone de toleranță sau a unui gabarit virtual, și dacă
este necesar asocierea lor la geometria reală.
Interpretarea unei tolerări se finalizează prin expresia unei condiții de confor-

mitate care leagă suprafața reală analizată de zona de toleranță sau de gabaritul vir-
tual. În general, condiția de conformitate constă în a impune ca elementul real spe-
cificat, sau un element derivat, să fie inclus în zona de toleranță, sau în cazul unui
gabarit virtual, ca acesta să fie în întregime la exteriorul sau în întregime la interiorul
materialului elementului real specificat.
Sub o formă mai elaborată și neconsensuală, interpretarea constă în căutarea
răspunsului sau a consecințelor specificației. Interpretarea este mult mai bună dacă
se cunoaște autorul specificației și contextul de elaborare a acesteia.
Faza de descriere geometrică a zonei de toleranță sau a gabaritului virtual, ar
trebui să conducă la puține probleme, dacă exemplele furnizate de standardele în
vigoare corespund în totalitate specificației prescrise, și dacă autorul specificației se
mulțumește să prezinte numai aspectul geometric.
Dar, chiar la această fază, toleranțele prescrise sunt relevate adesea imprecis.
Primul motiv provine din limbajul grafic standardizat de tolerare, care este compli-
cat, incomplet, uneori contradictoriu, și nu întotdeauna utilizat corect. Toate cuvin-
tele necesare pentru exprimarea ideii proiectantului nu sunt prezentate, de asemenea,
lipsesc regulile de aplicare. Pe de altă parte, autorul, din cauza restricțiilor impuse
de rezultat, nu poate întotdeauna să se limiteze strict numai la aspectul geometric, și
deci își asumă o anumită libertate în raport cu standardizarea. Acesta se bazează pe
codurile de interpretare, adesea nescrise, provenite din cultura sa tehnică sau cea a
întreprinderii.
Astfel, prin necunoaștere sau prin neputința autorului, specificațiile înscrise
pe desen devin ambigue. Acest lucru creează, evident, probleme diferiților cititori,
ei înșiși având puncte de vedere tehnice foarte diferite. În starea actuală, standardele
de tolerare ce utilizează simbolizări grafice pot fi considerate ca fiind cel mai mic
numitor comun între diferiții interlocutori ce concură la realizarea unui produs. Ele
sunt rezultatul unui consens provenit dintr-o lungă evoluție.
În același timp, cu toate neajunsurilor lor, standardele de toleranțe reprezintă
limbajul majoritar comun avut la dispoziție de proiectant, fabricant și metrolog, pen-
tru a exprima aspectul geometric al unui produs. Acest limbaj este internațional,
aceasta însemnând că prin intermediul standardelor ISO, o toleranță ar trebui să aibă
aceeași interpretare, oricare ar fi țara sau meseria cititorului. Ele au făcut să se nască
noi instrumente și concepte care tind să elimine ambiguitățile în interpretarea tole-
ranțelor și care ar trebui să rezolve problema aproape seculară a operației de tolerare.
Standardul reprezintă un document stabilit prin consens, cu care conformita-
tea nu este obligatorie, aprobat şi publicat de un organism recunoscut, cu investigarea
tuturor părților interesate, care furnizează, în scopul utilizării lor comune şi repetate,
reguli, ghiduri, linii directoare sau caracteristici pentru activități sau rezultatele lor,
destinate atingerii nivelului optim de ordine într-un context dat.
Standardele reprezintă acorduri documentate ce conțin specificații tehnice sau
alte criterii exacte ce pot fi reutilizate pe scară largă în calitate de reguli, îndrumări
sau definiții ale caracteristicilor, cu scopul de a asigura că produsul, în sensul general
definit, este adecvat destinației pentru care a fost creat.
Introducere 25
Un standard internațional este un standard adoptat de către o organizație in-

ternațională cu activitate de standardizare şi este disponibil publicului larg.
Organizația Internațională de Standardizare (ISO) defineşte standardul ca fi-
ind o specificație tehnică, elaborat cu cooperarea sau aprobarea părților interesate,
bazat pe rezultatele științei, tehnologiei şi observației, care este aprobat de un orga-
nism calificat şi care vizează avantajele societății în ansamblul său.
Structurile sistemului mondial de standardizare sunt dispuse pe trei nivele, in-
ternațional, european și național. Nivelul cel mai înalt, cel internațional, cuprinde:
- Organizația Internațională de standardizare, ISO, cu activitate în toate dome-
niile, cu excepția sectoarelor ce cuprind electronica, electrotehnica și telecomunica-
țiile;
- Comisia Electrotehnică Internațională, IEC, care se ocupă cu ingineria elec-
trică și electronică;
- Comisia Internațională pentru Telecomunicații, ITU, specifică activității de
standardizare în domeniul telecomunicațiilor.
Nivelul al doilea, cel european, cuprinde:
- Comitetul European de Standardizare, CEN, oglinda europeană pentru ISO;
- Comitetul European de Standardizare în Electrotehnică, CENELEC;
- Institutul European de Standardizare în Telecomunicații, ETSI.
Nivelul al treilea, cel național, cuprinde Organizațiile Naționale de Standardi-
zare, ONS.
Norme și standarde elaborate
ISO: Standard internațional elaborat de ISO.
ISO/DIS: Proiect preliminar de standard ISO supus anchetei probatorie.
ISO/TS: Specificație tehnică ISO, ce reprezintă un acord între membrii unui
comitet tehnic, și care este acceptată pentru publicare dacă este aprobată de către 2/3
din membrii votanți ai comitetului tehnic de elaborare.
ISO/PAS: Specificație publicabilă disponibilă ISO, ce reprezintă un acord în-
tre experții din grupul de lucru ISO, și care este acceptată pentru publicare dacă este
aprobată de mai mult de 50% dintre membrii votanți ai comitetului.
Specificațiile tehnice ISO/TS și ISO/PAS fac obiectul unei noi examinări pe
parcursul a trei ani, în scopul luării deciziei unei eventuale transformări în Standarde
internaționale.
EN: Standard european elaborat de CEN. Adoptarea unei norme de către CEN
implică ca organismele naționale să anuleze normele naționale divergente,
ENV: Proiect preliminar (prestandard) de standard european, care trebuie pus
în aplicare la nivel național, dar pentru care nu se retrag standardele naționale în
divergență. Prestandardul are o perioadă de existență, în general, de cinci ani, după
primii doi ani de aplicare, membrii naționali având obligativitatea de a comunica
datele de aplicare, care să poată duce la concluzia transformării ENV în EN sau în
HD (document de armonizare). ENV sunt elaborate pentru domenii tehnice cu evo-
luții rapide sau inovatoare, sau pentru care datele disponibile nu asigură realizarea
unui standard definitiv. Standardele EN și ENV sunt preferate în accepțiunea orga-
nizațiilor europene de standardizare.
PR: Proiect preliminar de standard european, care este supus anchetei proba-
torii asupra destinației alese. Documentul este difuzat spre examinare, fiind posibil
de modificat fără anunțare. Nu poate fi considerat ca un standard.
HD: Document de armonizare, care trebuie pus în aplicare la nivel național,
cel puțin prin notificare publică a titlului și indicativului. Pentru el se retrag standar-
dele naționale divergente, dar se acceptă standardele naționale cu conținut tehnic
echivalent. Documentele de armonizare admit divergențe naționale, care pot fi de tip
A, care ține de legislație și reglementări tehnice naționale, și de tip B, pentru pro-
bleme cu caracter tehnic. Este un document evitat de organizațiile europene.
Conceptul GSP - Specificarea Geometrică a Produselor
Standardizarea în domeniul tehnic, caracteristic conținutului acestei lucrări,
este realizată de către organisme naționale şi internaționale, care sunt afiliate la struc-
tura internațională de standardizare, ISO.
Elaborarea standardelor internaționale este atribuită celor peste 250 de Comi-
tetelor Tehnice ISO/TC.
Standardele internaționale ce cuprind Specificațiile Geometrice ale Produse-
lor, GSP, sunt elaborate de către Comitetul Tehnic ISO/TC 213 denumit Specifi-
caţiile dimensionale şi geometrice ale produselor şi verificare.
Scopul Comitetului Tehnic ISO/TC 213 este standardizarea în domeniul Spe-
cificațiilor Geometrice ale Produselor, GSP, care cuprinde specificațiile macro și mi-
crogeometrice ce acoperă:
- tolerarea dimensională și geometrică;
- proprietățile suprafeței și principiile de verificare a acesteia;
- echipamentele de măsurare și cerințele de calibrare a acestora, inclusiv in-
certitudinea măsurătorilor dimensionale și geometrice;
- procedeele și explicațiile de bază privitoare la întocmirea desenelor tehnice
de realizare a produsului.
Comitetul Tehnic ISO/TC 213 a fost creat în anul 1996.
Secretariatul comitetului este asigurat de BSI (British Standards Institution).
Comitetul tehnic cuprinde 25 de membrii participanți direct (țări), care au
drept de vot, și 27 de membrii cu statut de observator, fără drept de vot, dintre care
face parte și România.
Până în momentul de față, sub directa responsabilitate a Secretariatului
ISO/TC 213 au fost elaborate 144 standarde sau proiecte, iar altele 24 sunt în derulare
în diferite faze de elaborare.
Specificarea geometrică a produselor, simbolizată GSP, constă în definirea,
printr-un desen, a formei (geometriei), a dimensiunile și a caracteristicile suprafeței
unei piese, care să asigure o funcționare optimă, precum și a dispersiei valorilor în
jurul celei optime astfel încât funcționalitatea să fie întotdeauna satisfăcută.
Pentru atingerea acestui obiectiv, GSP ia în considerare trei aspecte referitoare
la piesă, care corespund celor trei puncte de vedere ale celor ce concură la realizarea
acesteia:
- piesa imaginată și reprezentată de către proiectantul produsului;
- piesa fabricată, imaginată de către proiectantul procesului de execuție și
Introducere 27
realizată prin procesul de fabricație;

- cunoașterea prin măsurare a piesei obținute.
Se remarcă că acest concept nu schimbă cu nimic normele existente și nu re-
zolvă problema înscrierii toleranțelor. El este, în fapt, un motor pentru evoluția și
revizuirea standardelor.
În momentul de față, standardele sunt încă centrate pe definirea toleranțelor și
foarte puțin pe definirea exigențelor geometrice funcționale ale produsului și pe im-
plicațiile acestora în fabricație și metrologie. Aspectul uman al tolerării este net pri-
vilegiat prin definirea unui limbaj univoc, dar aspectul tehnic al tolerării este încă
puțin abordat, adică fabricarea de produse care satisfac cerințele funcționale.
Matricea GSP este o structură compusă din patru grupe principale de stan-
darde:
- standardele GSP de bază, care prezintă regulile și procedurile de bază pentru
cotarea și tolerarea pieselor și produselor;
- standardele GSP globale, care influențează sau se referă la tot sau la o parte
din lanțul de standarde GSP generale și complementare. Standardele globale regru-
pează, de exemplu, standardele pentru măsurarea unghiurilor, transformarea din inch
în mm, cotarea pieselor nerigide, vocabularul termenilor fundamentali și generali
specifici metrologiei, modelul pentru specificarea și verificarea geometrică a produ-
selor;
- lanțurile de standarde GSP generale (care fac obiectul matricei GSP gene-
rală), care reprezintă esența standardelor GSP. Ele stabilesc regulile pentru indicarea
caracteristicilor pe desen, definițiile și principiile de verificare, aplicabile diferitelor
tipuri de caracteristici;
- lanțurile de standarde complementare, care fac obiectul matricei GSP com-
plementare. Standardele stabilesc regulile de înscriere pe desen a domeniilor de apli-
care, precum și principiile de verificare pentru o categorie particulară de elemente
sau componente ce depind de procedeul de fabricație (prelucrare prin așchiere, tur-
nare, sudare, tăiere termică, deformare plastică, acoperire, vopsire) și/sau de tipul de
produs (filete, angrenaje, caneluri).
Principalele faze de elaborare a standardelor europene EN
Elaborarea unui standard nou sau revizuirea unuia existent presupune par-
curgerea a șapte faze majore.
1. Faza de evaluare. In cadrul acestei faze se realizează identificarea nece-
sităților partenerilor. Constă în analiza pe sector a caracterului adecvat şi a fezabili-
tății economice şi tehnice a activității normative în baza a două criterii determinante:
- capacitatea standardului de a contribui pozitiv la situația economică şi teh-
nică a sectorului;
- disponibilitatea cunoștințelor necesare pentru elaborarea unui standard.
Cererea de evaluare a unui nou standard european poate proveni de la nivel
național prin membrii CEN/CENELEC, de la comisie sau de la organizații interna-
ționale sau europene. Acestea elaborează mandatul respectiv privind elaborarea stan-
dardelor armonizate care se transmite la organismele europene de standardizare. Tot
în această fază are loc selecția proiectelor prin crearea unui nou TC sau alocarea
temei unui TC deja existent, sau prin adoptarea unui alt mod adecvat de lucru.
2. Faza de inițiere sau de programare colectivă. În baza necesităților iden-
tificate şi a priorităților definite de către toți partenerii, organismele europene de
standardizare analizează mandatul, iar apoi adoptă decizia de a înregistra programul
de activitate al organizației interesate. Acest lucru presupune definitivarea unui plan
de afaceri, stabilirea unui program concret de lucru şi termene, obligația de oprire şi
notificarea.
3. Faza de redactare a proiectului. Constă din elaborarea de către Comite-
tele tehnice a proiectului de standard. Comitetele tehnice sunt formate din reprezen-
tanți ai părților interesate, reprezentate de către experți (inclusiv producători, distri-
buitori, utilizatori, consumatori, administratori, laboratoare etc., după caz).
Pentru a elabora proiectul, grupul de lucru trebuie să dispună de specificații
de lucru clare, de un suport profesional de standardizare corespunzător, de experți
nominalizați care au cele mai bune cunoștințe în domeniu şi de conducători de
proiect pentru fiecare temă alocată. La nivelul aceste faze trebuie să existe acordul
formal al președintelui și secretarului TC. Limba de lucru uzual este engleza.
4. Faza de anchetă publică. Esența acestei faze constă în realizarea consen-
sului experților pe marginea proiectului de standard. Se realizează prin consultare
publică a standardului. Ancheta constă în consultări de proporții, la nivel internațio-
nal și/sau național, după caz, sub forma chestionarelor publice, antrenând toți parte-
nerii economici în vederea asigurării că proiectul standardului corespunde interese-
lor generale și nu dă naștere unor obiecții de proporții.
Pentru standardele europene ancheta publică se face utilizând trei limbi CEN
oficiale, ancheta CEN/CENELEC se face pe o perioadă de 6 luni pe proiect, ea efec-
tuându-se în țările membre CEN/CENELEC. Faza se finalizează cu formularea co-
mentariilor care se efectuează de către comitetele naționale oglindă.
5. Faza de analiză a observațiilor și validării. Comitetele tehnice proce-
dează la examinarea și evaluarea rezultatelor și a comentariilor recepționate, și în
baza sintezei observațiilor se elaborează varianta finală a standardului (proiectul fi-
nal pentru votul final). Dacă acordul este insuficient, poate fi decisă de comitetul
tehnic o a doua anchetă publică.
6. Faza de aprobare. Constă în probarea textului pentru publicarea lui cu
titlu de standard. Pentru standardele europene, textul final al proiectului (trei limbi
oficiale) circulă la membri CEN / CENELEC pentru un vot formal. Pentru a fi apro-
bat trebuie ca mai multe țări să fie pentru decât împotrivă și să existe 71 % din votu-
rile ponderate pentru (absentările nu se calculează).
7. Faza de implementare națională. Membrii CEN/CENELEC trebuie să
implementeze un EN (Standard European), dându-i statut de standard național, fie
prin publicarea unui text identic fie prin ratificare, anulând orice standard național
conflictual. Revizuirea, adică aplicarea tuturor standardelor a acestei acțiuni, face
obiectul unei evaluări a relevanței standardului de către organismul cu activitate de
standardizare, fapt ce înlesnește identificarea necesității de adaptare a standardului
la noile necesități. Ca urmare a revizuirii, standardul poate fi reconfirmat fără modi-
ficări, poate fi supus revizuirii, sau poate fi retras.
1. PRECIZIA DIMENSIONALĂ
1.1. Interschimbabilitate
Interschimbabilitatea, apărută odată cu dezvoltarea producției de serie mare și

de masă, este o problemă complexă de proiectare, execuție și control.
Prin interschimbabilitate se înțelege proprietatea pieselor, ansamblurilor sau
subansamblurilor de a putea fi înlocuite cu altele de același tip, fără o selecție prea-
labilă și fără prelucrări suplimentare de ajustare la montaj, cu condiția îndeplinirii
integrale a rolului funcțional. Cu alte cuvinte, orice piesă care satisface condițiile de
interschimbabilitate poate fi montată în locul alteia de același fel, executată după
același desen de execuție, fără ca funcționalitatea normală a întregii mașini să fie
afectată.
Piesele interschimbabile au două proprietăți importante:
- pot fi montate direct în ansamblul sau subansamblul în care urmează să func-
ționeze, fără a necesita lucrări suplimentare la locul de montaj;
- după montare, piesele sau subansamblurile au capacitatea de a lucra în con-
diții normale (prescrise).
În general, interschimbabilitatea nu se referă numai la parametri geometrici,
ci la toți parametri care condiționează îndeplinirea rolului funcțional al pieselor și
subansamblurilor, cum ar fi structura, rezistența mecanică etc.
Interschimbabilitatea nu implică egalitatea perfectă a dimensiunilor şi forme-
lor macro şi microgeometrice ale pieselor. Piesele sunt interschimbabile dacă dimen-
siunile şi formele geometrice sunt cuprinse între două limite prescrise. Calculele eco-
nomice au demonstrat că eliminarea operațiilor suplimentare de prelucrare a pieselor
la locul de montaj, reduce simțitor prețul de cost, asigură o funcţionare cât mai con-
tinuă a mașinilor, contribuie la ridicarea calității utilajelor şi constituie condiția de
bază a producției automatizate.
După posibilitatea de realizare, interschimbabilitatea poate fi completă sau in-
completă.
Interschimbabilitatea completă apare atunci când piesele sunt interschimba-
bile fără condiții. Se referă la piesele sau produsele de același fel, interschimbabile
indiferent de data și locul fabricației sau utilizării lor, cum este cazul pieselor de
schimb sau organelor de mașini standardizate pe plan internațional, precum șurubu-
rile și piulițele, rulmenții etc.
Piesele complet interschimbabile se prelucrează cu o precizie ridicată, ceea ce
conduce la un preț de cost mult mai ridicat. Ele constituie piesele de schimb ale ma-
șinilor.
Interschimbabilitatea incompletă, parțială sau limitată este întâlnită mult mai
des. Aceasta este condiționată de data și locul fabricației, de perfecționările aduse
produselor, precum și de condițiilor de exploatare.
În acest caz piesele sunt interschimbabile numai între anumite intervale di-
mensionale, în care piesele au fost sortate prin măsurare. Interschimbabilitatea
limitată se aplică, în general, numai acolo unde condițiile de producție o permit, și

totodată o cer, cum este cazul fabricării rulmenților.
Piesele limitat interschimbabile au o precizie de prelucrare mai scăzută și un
preț de cost mai redus.
După tipul dimensiunilor la care se referă, interschimbabilitatea poate fi exte-
rioară și interioară.
Interschimbabilitatea exterioară se referă la dimensi-
unile exterioare, de montaj, ale pieselor și subansamblurilor
și interesează, în special, pe utilizator.
În cazul unui rulment radial cu bile, figura 1.1, pe be-
neficiar îl interesează dimensiunile de montaj, respectiv di-
ametrul interior Di, diametrul exterior De și lățimea B a rul-
mentului.
Interschimbabilitatea interioară se referă la dimensiu-
nile de legătură interioare ale produsului și interesează, în
primul rând, pe producător.
În cazul rulmentului considerat în figura 1.1, pentru
obținerea unui anumit joc radial sd al rulmentului și mai ales
pentru ca prelucrarea elementelor componente să fie econo-
mică, producătorul va realiza dimensiunile de, di și D cu to-
Fig. 1.1. Exemplu de leranțe mai largi, sortând dimensiunile respective pe grupe.
interschimbabilitate În acest caz, asamblarea rulmentului se face pe grupe de di-
mensiuni, astfel încât să se obțină valoarea jocului radial în
limitele prescrise. În egală măsură, inelele și bilele sunt interschimbabile numai în
cadrul aceleiași clase de sortare.
Pentru a ușura condițiile de obținere a interschimbabilității este necesar ca la
proiectare piesele să fie concepute cu forme geometrice cât mai simple şi cu dimen-
siuni de montaj cât mai puține.
Aplicarea interschimbabilităţii în construcția de mașini a permis mecanizarea
şi automatizarea operațiilor de prelucrare şi montaj, cooperarea întreprinderilor, creș-
terea productivității şi a calității produselor şi prin aceasta, reducerea costurilor.
Utilizarea pieselor de schimb ca elemente interschimbabile permite, de ase-
menea, organizarea şi desfăşurarea proceselor de întreţinere şi reparaţii ale utilajelor
din exploatare, reducând la minim timpul destinat reparației.
Interschimbabilitatea reprezintă deci, un mijloc important de ridicare a nive-
lului tehnic al producției, contribuind la evoluția sistemelor de organizare productivă
şi realizarea acestora în condiții tehnico-economice optime. Introducerea principiu-
lui de interschimbabilitate realizează o legătură importantă între producție şi calitate,
cu rol predominant de dezvoltare economică. Acest principiu conduce la creșterea
calității şi fiabilității produselor prin mărirea timpului de funcţionare şi utilizare a
acestora. Metrologia este un factor important care contribuie la realizarea calității
prin metode şi mijloace de măsurare cu precizie ridicată. Orice agent economic de
profil se bazează pe rigoare privind calitatea şi se sprijină întotdeauna pe încercări şi
măsurări, presupunând că nu se progresează dacă nu se măsoară.
Precizia dimensională 31
1.2. Erori de prelucrare

Orice mașină, utilaj sau aparat, în general, este constituit din ansambluri,
subansambluri şi organe componente.
În procesul de realizare a unei maşini se întâlnesc două etape. O primă etapă,
aceea de proiectare (concepţie) care se desfăşoară, de obicei, de la general la parti-
cular, când se porneşte de la ansamblul general al maşinii şi se determină dimensiu-
nile şi formele ansamblului, subansamblurilor şi pieselor componente.
Procesul de execuţie se desfăşoară invers, când în urma prelucrărilor mecanice
se obţin piesele simple, care se montează în subansambluri şi ansambluri din care
rezultă maşina respectivă. Procesul de montare constă, în general, din asamblarea
pieselor astfel încât suprafeţele cu aceeaşi formă geometrică să vină în contact sau
dimensiunile lor să formeze anumite rapoarte.
În procesul de prelucrare se folosesc metode, utilaje, dispozitive etc. care nu
sunt perfecte şi ca urmare, piesele prelucrate se obţin cu abateri de la dimensiuni,
forme geometrice, microgeometrie etc.
La proiectare se cunoaște faptul că modelul fizic, respectiv piesa prelucrată,
se obţine cu imprecizii, astfel încât este necesar să se prescrie abateri admisibile şi
raţionale care se trec pe desenul piesei. Abaterile trebuie să fie admisibile pentru a
corespunde condiţiilor normale de funcţionare şi raţionale pentru a fi realizate la un
cost minim.
Datorită imperfecțiunii metodelor şi mijloacelor de prelucrare, piesele prelu-
crate se obţin cu abateri de la dimensiuni, forme geometrice etc. Gradul de concor-
danță dintre modelul fizic, adică piesa prelucrată, şi modelul teoretic exprimat prin
desen se numeşte precizie de prelucrare.
Precizia de prelucrare poate fi exprimată analitic sub forma generală
Pp = F(f1, f2,…, fk) , (1.1)
în care fi = ξ(x1, x2,..., xn) reprezintă abaterile modelului fizic, care sunt funcţii inde-
pendente, ce depind de un număr mare de factori (x1, x2,..., xn) variabili, care influ-
ențează apariția abaterii de ordinul i.
Abaterile fi , care pot fi dimensionale, geometrice etc. se numesc erori de pre-
lucrare.
Datorită erorilor de prelucrare, concordanţa dintre modelul fizic al piesei pre-
lucrate şi modelul său teoretic nu este asigurată perfect, sub aspect geometric şi al
condițiilor fizice.
Independent de voința operatorului uman, nu poate fi realizată o concordanță
absolută, după cum nici punerea în evidență, prin măsurare, a valorilor absolute nu
este posibilă, această situație reprezentând o imposibilitate tehnică. Odată cu perfec-
ționarea mijloacelor şi a metodelor de prelucrare precizia de prelucrare crește, erorile
de prelucrare se micșorează, fără a fi însă eliminate integral. Având în vedere aceste
imperfecțiuni inerente, de la început proiectantul trebuie să prescrie abateri admisi-
bile şi raționale pentru elementele geometrice ale modelului teoretic. Abaterile tre-
buie să fie admisibile pentru a corespunde condițiilor normale de funcţionare şi rați-
onale pentru a fi realizate la un preț de cost minim.
Cauzele apariției erorilor de prelucrare

În procesul de prelucrare, cauzele care generează erori de prelucrare sunt mul-
tiple, variate şi complexe. Sunt prezentați în continuare factorii cei mai importanți
care generează erori de prelucrare, respectiv care influențează precizia de prelucrare,
pentru piesele care se prelucrează prin aşchiere.
Rigiditatea sistemului tehnologic. Sistemul tehnologic MUDPS, constituit din
maşina-unealtă, dispozitiv, piesă şi sculă nu este perfect rigid. Sub acțiunea forțelor
de aşchiere, sistemul tehnologic se deformează având repercursiuni asupra piesei
prelucrate. Rigiditatea sistemului se exprimă prin intermediul coeficienților de rigi-
ditate r, cuantificaţi sub forma r = F/δ, unde F reprezintă componenta forţei de
aşchiere, iar δ este deformaţia măsurată pe direcţia forţei.
Dispozitivul de fixare a piesei. Piesele de prelucrat se fixează în dispozitive
prin aplicarea unui sistem de forţe. Aceste forţe produc deformaţii locale, dintre piese
şi dispozitive, producând deformaţii ale sistemului tehnologic, care modifică poziţia
relativă a piesei în cadrul sistemului tehnologic. De asemenea, la fixarea pieselor în
dispozitive apar erori de aşezare sau de bazare.
Uzura sculelor. Uzura sculelor se produce datorită frecărilor dintre suprafeţele
sculei şi a pieselor prelucrate, precum şi datorită modificării structurii materialului
sculelor sub acţiunea temperaturii, ca urmare a căldurii care se degajă în procesul de
aşchiere. Această uzură modifică dimensiunile şi formele geometrice ale pieselor în
procesul de prelucrare.
Temperatura de aşchiere. Procesul de aşchiere este însoțit de o importantă
cantitate de căldură care se transmite sistemului tehnologic, având ca efecte defor-
maţii termice. Aceste deformaţii influențează precizia de prelucrare.
Vibrațiile sistemului tehnologic. Procesul de aşchiere este însoțit de vibrații
relative între sculă şi piesă, determinate de neomogenitatea materialului semifabri-
catului, de perturbaţiile din lanţurile cinematice ale maşinilor-unelte, de aşchierea
discontinuă etc. La operaţiile de finisare, vibraţiile influenţează precizia macro şi
microgeometrică a suprafeţelor.
Piesa de prelucrat ca sursă de erori. Forma şi dimensiunile pieselor de prelu-
crat constituie surse importante de erori. Acest lucru se materializează prin: piese
prea grele care se deformează datorită greutății proprii; piese prea lungi care se în-
covoaie sub acţiunea greutăţii şi forţelor de aşchiere.
Erori de măsurare. Eroarea de măsurare se defineşte ca diferenţa între valoa-
rea măsurată, ca rezultat Xm al oricărei măsurări, şi valoarea adevărată X a mărimii
studiate (măsurandul). Eroarea de măsurare, fără excepţie, este inevitabilă din cauze
multiple: imperfecţiunea mijloacelor şi metodelor de măsurare, variaţii ale condiţii-
lor de mediu, perturbaţii exterioare, subiectivitatea operatorului uman etc.
Operatorul uman. Persoana care execută prelucrarea, independent de voinţa
sa, poate cauza erori prin calificarea necorespunzătoare lucrării efectuate, reglării
necorespunzătoare a maşinii sau efectuării de măsurători greșite.
Clasificarea erorilor de prelucrare
După modul de apariție, erorile de prelucrare se clasifică în trei categorii prin-
cipale: erori sistematice; erori aleatorii; erori grosolane sau accidentale.
1. Erorile sistematice, δs. Sunt erori ale căror valori, în mărime şi semn sunt
descrise de anumite legi. Erorile sistematice se împart în:
a. Erori sistematice constante, δs = ct. Sunt erorile ale căror valori rămân con-
stante faţă de mărimea dimensiunii prelucrate. Exemple:
- distanţa dintre axele bucşelor de ghidaj la operaţiile de găurire, care influ-
enţează în aceeaşi măsură întregul lot de piese prelucrate;
- dacă la o scară gradată liniară a unui aparat prima diviziune este cu 0,2 mai
mare decât toate celelalte diviziuni, orice valoare a unei dimensiuni, măsurată cu
aparatul respectiv, va fi în realitate mai mare cu 0,2 diviziuni decât valoarea citită.
b. Erori sistematice variabile, δs = k x. Valorile acestor erori sunt descrise de
o lege liniară sau neliniară. Exemplu: uzura sculelor așchietoare poate fi proporțio-
nală cu lungimea de aşchiere, δs(uz) = k x;
c. Erori sistematice variabile periodic, δs = F(t). Sunt erorile ale căror valori
sunt descrise de o funcţie periodică. Erorile sistematice pot fi determinate prin mă-
surare şi pentru un interval de timp au o valoare, fie constantă ca mărime şi semn,
fie variabilă. Ca urmare, cauzele care provoacă aceste erori pot fi eliminate, dacă nu,
pe baza legilor de variaţie care se cunosc, pot fi compensate, astfel încât în procesul
de prelucrare să fie evitate rebuturile. Erorile sistematice sunt generate, în principal,
de: unele defecţiuni de montare a maşinilor-unelte, materializate prin abateri de la
paralelism, perpendicularitate şi coaxialitate a axelor; utilizarea de scule cu abateri
la dimensiune şi formă, burghie, adâncitoare, alezoare, broşe etc.; imprecizia de exe-
cuţie şi montare a dispozitivelor pentru fixarea pieselor pe mașină.
2. Erori aleatoare (întâmplătoare). Sunt erori care apar datorită acţiunii unui
număr mare de factori independenți. Aceste erori nu pot fi prevăzute. Cauzele care
produc aceste erori pot fi: elasticitatea sistemului tehnologic sub acțiunea forțelor de
așchiere; abaterile de reglare la cotă a mașinilor-unelte; jocurile variabile din lagăre;
organele de mașini în mișcare de rotație neechilibrate; uzura diferitelor organe mo-
bile din maşina-unealtă, a sculelor sau dispozitivelor. Erorile aleatorii au unele pro-
prietăţi, pe baza cărora, se determină cu ajutorul teoriei probabilităţilor şi a statisticii
matematice, influenţa lor asupra preciziei de prelucrare.
3. Erori accidentale (grosolane). Sunt erori ale căror valori depăşesc cu mult
limitele admise şi care modifică radical rezultatele. Aceste erori sunt subiective şi se
datorează în exclusivitate operatorului uman. Exemple: poziţionarea greşită a piese-
lor de prelucrat; folosirea incorectă a maşinilor-unelte; citirea greşită a valorilor di-
mensiunilor ce trebuie prelucrate. Pentru a se putea face o apreciere obiectivă asupra
preciziei de prelucrate sau de măsurare, erorile grosolane trebuie eliminate.
1.3. Asamblare
La asamblarea a două piese care se întrepătrund, suprafețele care vin în contact

sunt:
- o suprafață cuprinsă, care este suprafața exterioară a piesei interioare;
- o suprafață cuprinzătoare, care este suprafața interioară a piesei exterioare.
Termenul utilizat convențional pentru denumirea oricărei dimensiuni a unei
suprafețe cuprinse (exterioară), aparținând unei piese, chiar dacă nu este cilindrică,
se numește arbore. Implicit, piesa este de tip arbore. Sintetic definită, dimensiunea
de tip arbore este o dimensiune exterioară, cuprinsă a unei piese, indiferent dacă este
cilindrică sau de altă formă.
Termenul utilizat convențional pentru denumirea oricărei dimensiuni a unei
suprafețe cuprinzătoare (interioară), aparținând unei piese, chiar dacă nu este cilin-
drică, se numește alezaj. Implicit, piesa este de tip alezaj. Sintetic definită, dimensi-
unea de tip alezaj este o dimensiune interioară, cuprinzătoare a unei piese, indiferent
dacă este cilindrică sau de altă formă.
Suprafețele pe care se realizează asamblarea arborelui și alezajului pot fi două
suprafețe cilindrice sau două suprafețe oarecare opuse și paralele.
Pornind de la aceste considerente, asamblarea poate fi definită ca un ansamblu
format dintr-o dimensiune de tip arbore și una de tip alezaj.
Convenţional, toate caracteristicile dimensionale referitoare la arbori se no-
tează cu litere minuscule, iar cele referitoare la alezaje cu litere majuscule.
În figura 1.2 este prezentat un lagăr cu alunecare format dintr-un fus şi un
cuzinet, împreună cu prin-
cipalele elementele geo-
metrice şi funcţionale ce
caracterizează acest tip de
lagăr.
Suprafața exteri-
oară a fusului de diametru
d este o suprafaţă de tip ar-
bore, fiind o suprafaţă cu-
prinsă. Suprafaţa interi-
oară cilindrică a cuzinetu-
Fig. 1.2. Lagăr cu alunecare lui de diametru D este o
suprafaţă de tip alezaj, fi-
ind o suprafață cuprinzătoare. Im-
plicit, fusul este o piesă de tip ar-
bore, iar cuzinetul una de tip alezaj.
De asemenea, se poate afirma că di-
ametrul d este o dimensiune de tip
arbore, iar D o dimensiune de tip
alezaj. Asamblarea lagărului se rea-
lizează pe două suprafețe cilindrice.
În figura 1.3 este prezentată o
Fig. 1.3. Asamblare cu pană paralelă asamblare fixă realizată cu o pană
1 - arbore; 2 - pană paralelă; 3 - butuc paralelă.
Conform acestei figuri, la
montarea roţii pe arbore prin inter-
mediul penei paralele, pana joacă rol de arbore, suprafețele laterale ale penei fiind
suprafețe cuprinse. Canalele de pană din arbore şi butuc îndeplinesc rolul de alezaje,
suprafețele laterale ale acestora fiind suprafețe cuprinzătoare.

La această asamblare:
- montarea arborelui în butuc se realizează pe două suprafețe cilindrice;
- montarea penei în canalul din arbore se realizează pe câte două suprafețe
plane opuse și paralele, situate în stânga și dreapta penei, în partea inferioară a aces-
teia;
- montarea penei în canalul din butuc se reali-
zează, de asemenea, pe câte două suprafețe plane
opuse și paralele, situate în stânga și dreapta penei,
în partea superioară a acesteia.
În figura 1.4 este prezentată o piesă definită
de dimensiuni plane, în care L reprezintă dimensiuni
de tip alezaj, iar l dimensiuni de tip arbore. În expri-
mările uzuale, care vor fi utilizate pe parcursul lu- Fig. 1.4. Exemplu de dimensiuni
crării, asamblarea reprezintă un ansamblu format plane de tip alezaj și arbore
dintr-un arbore şi un alezaj, evitându-se utilizarea
exprimărilor de forma dimensiuni de tip arbore sau alezaj.
1.4. Dimensiuni
Dimensiunea se definește ca fiind numărul care reprezintă, în unitatea de mă-

sură aleasă, valoarea unei mărimi liniare sau unghiulare. Valorile dimensiunilor se
reprezintă în desenul tehnic sub formă de cote.
Dimensiunea liniară sau unghiulară este caracteristica geometrică care deter-
mină: mărimea unei piese; poziţia unei suprafeţe faţă de alta; poziţia unei piese faţă
de alta în cadrul unui ansamblu de mai multe piese. Exemple: diametrul bilelor la un
rulment; lungimea şi diametrul la un bolţ; diametrul interior şi grosimea unei bucşe;
unghiul dintre generatoarele diametral opuse ale unei suprafeţe conice, distanţa din-
tre segmenţii unui piston la motoarele termice. Dimensiunile se determină din con-
siderente constructive, funcţionale sau tehnologice şi se stabilesc pe bază de calcul
sau se adoptă comparativ sau experimental.
În funcţie de scopul pentru care sunt destinate în ansamblul sau subansamblul
unei maşini, dimensiunile se clasifică în următoarele patru categorii.
1. Dimensiuni funcţionale. Sunt determinate de rolul îndeplinit de piesele care
formează cuplele în ansamblul unui produs. Exemple: diametrul cilindrilor şi a pis-
toanelor şi cursa pistoanelor la motoarele termice; diametrul de rostogolire la roțile
dințate etc.
2. Dimensiuni de montare. Reprezintă dimensiunile după care se face asam-
blarea şi care determină calitatea îmbinării. Exemple: diametrul fusului şi a bucșei la
lagărele cu alunecare; diametrul interior al rulmentului şi cel al arborelui pe care se
montează acesta la lagărele cu rostogolire.
3. Dimensiuni auxiliare sau intermediare. Sunt dimensiunile pe care le capătă
o piesă pe parcursul prelucrării de la semifabricat până la piesa finită.
4. Dimensiuni libere. Sunt dimensiunile care nu influenţează asamblarea.
Din punct de vedere al prelucrării, piesa este caracterizată prin cinci tipuri de
dimensiuni. În notațiile dimensiunilor, d se referă la dimensiunile de tip arbore, iar
D la cele de tip alezaj.
1. Dimensiunea nominală, Nd , ND , mm. În accepţiunea standardului ISO 286-
1:2010, dimensiunea nominală reprezintă dimensiunea unei forme perfecte definită
prin specificaţiile de proiectare.
Dimensiunea nominală înscrisă pe desen se numeşte cotă.
Este valoarea ce se ia ca bază pentru a caracteriza o anumită dimensiune, in-
diferent de abaterile pe care le poate avea (diferenţele admise), inerente execuţiei
unei piese. Dimensiunea nominală este prima valoare luată ca dimensiune. Apare la
proiectare, rezultând din calcul sau constructiv. Este valoarea de referinţă în carac-
terizarea şi determinarea celorlalte valori dimensionale. Dimensiunea nominală este
utilizată pentru localizarea limitelor unei dimensiuni prin aplicarea abaterilor limită
superioare și inferioare. De obicei se notează cu litera N, așa după cum se va utiliza
pe parcursul acestei lucrări.
Considerat la modul general, această valoare este una absolută, întreagă sau
cu zecimale, luată ca atare sau rotunjită, mărită sau micşorată. În aplicaţiile tehnice,
această valoare, de cele mai multe ori este majorată superior, existând tendinţa de
adoptare a valorilor standardizate. Spre exemplificare, din calcule se obţine pentru
diametrul funcțional al unui arbore valoarea de 99,62 mm. Această valoare, denumită
dimensiune calculată, se rotunjește la o valoare întreagă standardizată, 100 mm, va-
loare care caracterizează diametrul arborelui şi care se numeşte dimensiune nomi-
nală. Din necesități practice şi tehnologice se urmărește ca dimensiunile nominale
să aibă pe cât posibil valori întregi. Această măsură conduce la utilizarea dimensiu-
nilor standardizate, la micşorarea tipodimensiunilor de scule, dispozitive şi instru-
mente de măsurat, permiţând prin aceasta creşterea productivităţii şi reducerea cos-
turilor.
2. Dimensiunea efectivă, Ed , ED , mm. Este dimensiunea unei piese rezultată
în urma unui procedeu de fabricaţie sau de montaj a pieselor, a cărei valoare nume-
rică se obţine prin măsurare. Este afectată întotdeauna de o incertitudine. Dacă va-
loarea nominală este una singură, valoarea efectivă este, în mod obiectiv, variabilă,
datorită imperfecţiunilor mijloacelor şi metodelor de prelucrare şi măsurare. În plus,
valoarea efectivă nu trebuie să fie, neapărat, şi nici nu poate fi, decât întâmplător,
egală cu valoarea nominală.
3. Dimensiunea reală, Xd , XD , mm. Este dimensiunea matematic exactă, a că-
rei valoare numerică nu poate fi determinată.
4. Dimensiuni limită, Dmax , Dmin , dmax , dmin , mm. Sunt dimensiunile între care
poate varia dimensiunea efectivă, fără a afecta calitatea produsului. Dimensiunea
maximă, Dmax şi dmax reprezintă valoarea maximă pe care o poate lua dimensiunea
efectivă. Dimensiunea minimă Dmin şi dmin reprezintă valoarea minimă pe care o
poate lua dimensiunea efectivă.
Între dimensiunile nominală, efectivă şi limită există relaţiile:
- pentru dimensiunile de tip arbore,
Nd > dmax ; Nd < dmax ; Nd > dmin; Nd < dmin; dmin ≤ Ed ≤ dmax , mm; (1.2)
- pentru dimensiunile de tip alezaj,
ND > Dmax ; ND < Dmax ; ND > Dmin ; ND < Dmin; Dmin ≤ Ed ≤ Dmax , mm. (1.3)
1.5. Dimensiuni nominale preferențiale
Dimensiuni liniare
Valorile dimensiunilor liniare nominale se determină prin calcul sau pe con-
siderente constructive, pe baza rolului funcțional al suprafețelor cărora le sunt aso-
ciate. Dimensiunile obținute se rotunjesc la valori care se aleg din șirurile de numere
normate. În vederea globalizării dimensiunilor standardizate este de preferat ca aces-
tea să fie alese din sistemul de numere normate. Acest sistem este format din trei
șiruri de bază formate din serii geometrice de numere preferențiale, notate în stan-
dardele internaționale cu R5, R10 și R20.
Șirul de bază R5 este construit pe baza progresiei geometrice cu rația sau fac-
5
torul de incrementare q5 = √10 ≅ 1,6.
10
Șirul de bază R10 are factorul de incrementare q10 = √10 ≅ 1,25. Pentru șirul
20
de bază R20 factorul de incrementare este q20 = √10 ≅ 1,12.
40
Standardele DIN includ și șirul de bază R40 cu q40 = √10 ≅ 1,06, precum și,
80
în cazuri de excepție, șirul de bază R80 cu q80 = √10 ≅ 1,03.
Dimensiunile metrice preferate sunt utilizate pentru dimensiunile nominale, în
principal în țările în care este implementat sistemul metric, dar care nu exclud utili-
zarea altor sisteme.
În tabelul 1.1 sunt prezentate dimensiunile metrice preferențiale, definite în
standardul ISO 497. În tabel sunt prezentate și dimensiunile preferențiale în inch,
având în vedere utilizarea lor pentru definirea exclusivă a dimensiunilor anumitor
produse cum ar fi filete rotunde, țevi, aparatură de distribuție și comandă hidraulice
și pneumatice, monitoare, aparatură electronică de diverse categorii, sisteme de cal-
cul etc. Aceste dimensiuni sunt definite atât în standardele ISO, cât și în standardele
americane ANSI B4.2.
Tabelul cuprinde dimensiunile preferențiale până la 260 mm, dar acestea pot
fi extinse prin utilizarea pentru fiecare șir a rațiilor menționate și efectuarea aproxi-
mărilor de rigoare.
Tabelul 1.1. Dimensiuni liniare preferențiale
Dimensiune preferențială, în mm Dimensiune preferențială, în inch

R5, șirul I R10, șirul II R20, șirul III mm fracțiuni zecimal
4 4 4 3,97 5/32 0,156
4,5 4,37 11/64 0,172
5 5 4,76 3/16 0,188
5,5 5,56 7/32 0,219
6 6 6 6,35 1/4 0,250
Tabelul 1.1. Dimensiuni liniare preferențiale (continuare)
Dimensiune preferențială, în mm Dimensiune preferențială, în inch

R5, șirul I R10, șirul II R20, șirul III mm fracțiuni zecimal
7 7,14 9/32 0,281
8 8 7,94 5/16 0,313
9 8,73 11/32 0,344
10 10 10 9,53 3/8 0,375
11 11,11 7/16 0,438
12 12 12,70 1/2 0,500
14 14,29 9/16 0,563
16 16 16 15,88 5/8 0,625
18 17,46 11/16 0,688
20 20 19,05 3/4 0,750
22 22,23 7/8 0,875
25 25 25 25,4 1 1,000
28 28,58 11/8 1,125
3/16
30 30 30,16 1 1,188
35 34,93 13/8 1,375
40 40 40 39,69 19/16 1,563
45 44,45 13/4 1,750
50 50 50,80 2 2,000
56 56,36 27/32 2,219
63 63 63 63,50 21/2 2,500
3/4
70 69,85 2 2,750
80 80 80,16 35/32 3,156
90 90,50 39/16 3,563
100 100 100 101,6 4 4,000
115
130 130
145
160 160 160
180
200 200
230
260 260 260
Dimensiuni unghiulare
Valorile dimensiunilor unghiulare nominale se determină prin calcul sau pe
considerente constructive, pe baza rolului funcțional al suprafeţelor cărora le sunt
asociate. Aceste valori se rotunjesc la valorile standardizate.
În tabelul 1.2 sunt prezentate valorile unghiurilor de uz general și special pre-
ferențiale utilizate în construcția de mașini.
Se precizează că unghiul de uz special de 108° se folosește la prismele în V,
iar unghiul de 50° la prismele coadă de rândunică.
Tabelul 1.2. Valorile preferențiale ale unghiurilor de uz general și special

Valori nominale
Unghiuri de uz spe-
Unghiuri de uz general Inclinări de uz general
cial
Șirul I Șirul II Valori impuse
β β/2 β β/2 β β/2 Conicitate β
120° 60°
108° 54°
90° 45°
75° 37°30’
60° 30°
50° 25°
45° 22°30’
40° 20°
30° 15°
20° 10°
15° 7°30’
10° 5°
8° 4°
7° 3°30’
6° 3°
1:10 5°42’38,1”
5° 2°30’
4° 2°
3° 1°30’
1:20 2°51’44,7”
2° 1°
1:50 1°8’44,7”
1° 30’
1:100 34’22,6”
30’ 15’
1:200 17’11,3”
1:500 6’52,5”
1.6. Dimensiune efectivă
În practică, definirea măsurării locale între două puncte este legată implicit de
o tehnică de măsurare manuală cu un instrument de tip micrometru, calibru, șubler
sau alte instrumente specifice metrologiei. Direcția celor două puncte de măsurare
este, în acest caz, definită de forma și structura instrumentului de măsurare și de
dexteritatea operatorului. Prin ISO 14660-2 se definește explicit dimensiunea locală
efectivă independent de tehnica de măsurare, ca fiind distanța dintre două puncte
opuse ale elementului de măsurat.
În cazul unui cilindru, figura

1.5, cele două puncte opuse aparțin
liniei care trece prin centrul cercului
asociat, într-o secțiune perpendicu-
lară pe axa cilindrului.
Axa reală a cilindrului denu-
mită linia mediană extrasă este defi-
nită ca locul geometric al centrelor
secțiunilor, astfel încât acestea sunt
centrele cercurilor asociate obținute
în secțiunile perpendiculare pe axa
cilindrului (ideal) asociat cilindrului
real. Diametrul cilindrului asociat
poate diferi de diametrul nominal.
Cercul și cilindrul asociat se
obțin prin metoda celor mai mici pă-
trate conform căreia suma pătratelor
Fig. 1.5. Dimensiunea locală efectivă a
diferențelor dintre cercul asociat și
unei suprafețe cilindrice
linia reală, sau dintre cilindrul aso-
ciat și suprafața extrasă, este minimă.
Și în cazul unui con, figura
1.6, cele două puncte opuse necesare
măsurării aparțin liniei care trece
prin centrul cercului asociat într-o
secțiune perpendiculară pe axa conu-
lui. Axa reală este definită ca locul
geometric al centrelor secțiunilor, as-
tfel încât aceste centre sunt centrele
cercurilor asociate obținute în secțiu-
nile perpendiculare pe axa conului
(ideal) asociat conului real. Unghiul
conului asociat poate fi diferit de un-
ghiul nominal. Cercurile asociate și
conul asociat se obțin prin metoda
celor mai mici pătrate.
În cazul a două plane paralele,
Fig. 1.6. Dimensiunea locală efectivă figura 1.7, cele două puncte opuse
a unei suprafețe conice aparțin liniei perpendiculare pe pla-
nul median corespunzător planelor
asociate elementului.
Suprafața mediană extrasă este definită ca locul geometric al punctelor defi-
nite de mijlocul perechilor de puncte ce aparțin suprafețelor extrase opuse, astfel
încât:
- liniile ce unesc perechile de puncte sunt perpendiculare pe planul median
asociat. Planul median asociat este un plan ideal, median la două plane paralele aso-
ciate la două suprafețe extrase opuse. Distanța dintre cele două plane paralele asoci-
ate poate fi diferită de distanța nominală;
- perechile de puncte se obțin prin extragere de puncte (de exemplu măsurare)
de pe suprafața extrasă. Elementul median desemnat se numește suprafața mediană
extrasă.
Fig. 1.7. Dimensiunea locală efectivă dintre două suprafețe plane paralele
1.7. Toleranțe dimensionale liniare
O toleranță liniară limitează numai dimensiunile efective (măsurate între două

puncte) ale unui element, dar nu și abaterile de formă.
Elementul considerat poate fi o suprafață cilindrică sau două suprafețe plane
paralele, cu posibilitatea de măsurare a dimensiunilor locale efective, ceea ce implică
existența materială a celor două puncte de măsurare.
În figura 1.8 este prezentată toleranța liniară pentru o suprafață cilindrică.
Fig. 1.8. Toleranța dimensională a unui cilindru

1. Toleranța liniară este reprezentată pe desenul tehnic printr-o cotă. 2. Toleranța liniară
este definită prin dimensiunile limită, aici dimensiunea minimă este de 29,9 mm și di-
mensiunea maximă de 30,1 mm. 3. Fiecare dimensiune locală efectivă este limitată de
toleranța liniară
Fiecare pereche de puncte de măsurare, independent de celelalte perechi, arată
dimensiunea sa (mărimea locală) limitată de valoarea maximă de 30,1 mm și minimă
de 29,9 mm.
Abaterile de formă ale elementului nu sunt limitate de toleranța dimensională.
De exemplu, o bară din oțel cu diametrul tolerat Ø30g6, executată pe o mașină de

rectificat fără centre, are adesea o abatere de formă, sub forma a trei came, figura
1.9, unde valoare oricărei măsurători în două puncte diametral opuse este aceeași.
Astfel, o bară realizată la
limita superioară a toleranței di-
mensionale de 29,993 mm, va
asigura un cilindru anvelopă
ideal de diametru care ar putea fi
superior limitei locale specifice
Fig. 1.9. Influența toleranței dimensionale
de 29,993 mm.
asupra cilindrului
Simbolul dispus la sfâr-
1. Indicarea toleranței pe desenul tehnic șitul toleranței liniare indică, în
2. Toate dimensiunile locale efective sunt di = 29,993 plus față de exigența dimensio-
nală, și o exigență de anvelopă.
Această exigență suplimentară impune ca suprafața elementului cilindric să nu de-
pășească anvelopa de formă perfectă la dimensiunea maximumului de material defi-
nită de toleranța dimensională Ø29,993 mm. De asemenea, aceasta permite specifi-
carea unei exigențe funcționale de montaj. Detalierea problematicii privind exigența
de anvelopă apare în capitolul 5.
În figura 1.10 este prezentată toleranța dimensională între două plane paralele.
Fig. 1.10. Toleranța dimensională între două plane paralele
1. O toleranță liniară se reprezintă pe desenul tehnic printr-o cotă

2. Toleranța liniară este definită prin dimensiunile minimă, aici dimensiunea minimă 29,9
mm și dimensiunea maximă 30,1 mm
3. Fiecare dimensiune locală efectivă este limitată prin toleranța liniară
Ca și în cazul cilindrului, fiecare pereche de puncte de măsurare, independent

de celelalte perechi, arată dimensiunea sa (mărimea locală) limitată de valoarea ma-
ximă de 30,1 mm și minimă de 29,9 mm. Forma elementului, aici două plane paralele,
nu este limitată de toleranța dimensională. Formele pot fi limitate de specificații su-
plimentare, cum ar fi de exemplu exigența de anvelopă sau o abatere de formă pentru
fiecare suprafață plană.
Consecința directă a utilizării unei toleranțe dimensionale este necesitatea
existenței fizice a punctelor de măsurare, ceea ce indică limitele de utilizare a unei
toleranțe liniare.
Astfel, cu titlu de exemplu, în figura 1.11, cele patru toleranțe dimensionale
14±0,1, 26±0,1, 17±0,2 și 15±0,2 nu au semnificația standardizată.
Cele două cote 14±0,1 și 26±0,1 ce poziționează axa unui cilindru în raport cu
două plane, ies din cadrul aplicării toleranțelor dimensionale la suprafața cilindrică
și la două suprafețe plane para-
lele. Punctele aparținând unei
axe nu au o existență reală, de
asemenea nu există o semnifi-
cație a celor două puncte de mă-
surare pentru o axă și un plan.
În egală măsură, cele două
puncte de măsurare între două
plane paralele nu există pentru
cotele 17±0,2 și 15±0,2. Fig. 1.11. Existența toleranțelor dimensionale liniare
1.8. Toleranțe dimensionale unghiulare
O toleranță unghiulară, figura 1.12, limitează numai orientarea generală între

două linii reale coplanare.
Toleranța unghiulară se
aplică la o dimensiune locală un-
ghiulară între două linii de formă
geometrică ideală în contact cu
două linii efective (reale). Fiecare
dimensiune unghiulară trebuie
respectată în sine, independent de
alte dimensiuni. Direcția planelor
în care este definită fiecare di-
mensiune liniară este implicită, ea
corespunde unei măsurări făcută
cu un raportor de unghi sau cu Fig. 1.12. Exemplu de toleranță
mașinile de măsurat. Pe de altă dimensională unghiulară
parte, cazurile de utilizare a unei
toleranțe unghiulare pentru exprimarea unei funcții sunt extrem de rare. În general,
utilizarea unei toleranțe unghiulare nu este agreată în proiectare.
1.9. Definirea abaterilor dimensiunilor
Abaterea reprezintă diferenţa dintre dimensiunile efectivă, limită şi nominală.

Abaterea efectivă, ea pentru arbore şi EA pentru alezaj, este definită cu relația:
- pentru arbore,
ea = Ed – Nd , mm; (1.4)
- pentru alezaj,
EA = ED – ND , mm. (1.5)
Abaterile limită inferioară şi superioară sunt definite prin relaţiile:

- abaterea inferioară pentru arbore, ei, (din limba franceză: e-ecart; i-inferior)
ei = dmin – Nd , mm; (1.6)
- abaterea superioară pentru arbore, es, (din limba franceză: s-superior)
es = dmax – Nd , mm; (1.7)
- abaterea inferioară pentru alezaj, EI,
EI = Dmin – ND , mm; (1.8)

- abaterea superioară pentru alezaj, ES,
ES = Dmax – ND , mm. (1.9)

Luând în considerare relațiile prezentate, rezultă că abaterile sunt mărimi al-
gebrice, pozitive, semnul +, atunci când dimensiunile limită maximă și minimă,
adică limitele de execuţie sunt mai mari decât dimensiunea nominală, şi negative,
semnul –, când limitele de execuţie sunt mai
mici decât dimensiunea nominală.
Înscrierea pe desenul de execuţie al
unei piese a abaterilor de la dimensiunea no-
minală se face sub forma Nd es ei
, pentru ar-
ES
bore, respectiv ND EI pentru alezaj.
Exemple: Ø40+– 0,020
0,060
; 60–– 0,100
0,400 .
Fig. 1.13. Dimensiuni şi abateri
limită pentru arbore Dreapta orizontală fixată de dimensi-
unea nominală, faţă de care se reprezintă
abaterile se numeşte linia de referinţă sau linia de zero, notată prin 0±.
Din figurile 1.13 şi 1.14 rezultă că abaterile sunt niște cote situate deasupra
sau sub linia de referinţă. Abaterile situate deasupra liniei de referinţă au semnul +,
iar cele de sub linia de referinţă semnul ‒. De aseme-
nea, din aceste figuri rezultă: es = dmax – Nd >0; ei =
dmin – Nd < 0; ES = Dmax – ND >0; EI = Dmin – ND <0
Alezajul la care abaterea limită inferioară, EI,
este egală cu zero se numeşte alezaj de bază şi ser-
vește la definirea sistemului cu alezaj unitar. Similar,
arborele la care abaterea limită superioară, es, este
Fig. 1.14. Dimensiuni şi abateri egală cu zero se numeşte arbore de bază şi servește
limită pentru alezaj la definirea sistemului cu arbore unitar.
Abaterea fundamentală este definită ca fiind
abaterea limită care definește amplasarea intervalului de toleranță față de dimensiu-
nea nominală.
Abaterea fundamentală este abaterea care este cea mai apropiată de linia de
referință.
1.10. Definirea toleranțelor dimensiunilor
Toleranța, sau câmpul de toleranță, sau intervalul de toleranță, notată cu IT,

reprezintă intervalul în care poate să varieze dimensiunea efectivă.
Mărimea toleranței este dată de diferenţa algebrică dintre dimensiunile limită:
- pentru arbore,
ITd = dmax – dmin , mm; (1.10)
- pentru alezaj,
ITD = Dmax – Dmin , mm. (1.11)
Deoarece dmax > dmin şi Dmax > Dmin rezultă că toleranța IT este o mărime strict
pozitivă, ITd > 0, ITD > 0, deci este o valoare absolută fără semn.
Toleranțele se pot exprima şi în funcţie de abaterile limită:
- pentru arbore,
ITd = dmax – dmin = (es + Nd ) – (ei + Nd ) = es – ei , mm; (1.12)

- pentru alezaj,
ITD = Dmax – Dmin = (ES + ND ) – (EI + 𝑁D ) = ES – EI , mm. (1.13)
Pentru reprezentarea grafică a dimensiunii nominale, a dimensiunilor limită,
a abaterilor și toleranțelor se utilizează două tipuri de reprezentări:
- reprezentarea convențional-completă, în care baza de reprezentare este o
bază asociată unui element geometric al produsului (piesei), cum ar fi generatoarea
unui cilindru, un plan, o axă etc. În figura 1.15 baza de referință este reprezentată de
generatoarea suprafeței cilindrice, dacă considerăm arborele un cilindru perfect, si-
tuația fiind similară și în cazul alezajului din figura 1.16. Baza de referință este un
plan, pentru ambele reprezentări, dacă arborele și alezajul au formă paralelipipedică;
- reprezentarea convențional-simplificată, în care baza de reprezentare este li-
nia zero, și care se obține prin înlăturarea conturului piesei, figurile 1.15 și 1.16.
Cele două reprezentări sunt evidențiate în figurile 1.15 şi 1.16, în care apar
dimensiunile cu toleranţe pentru arbore şi alezaj. Reprezentările sunt justificate de
calculele aferente. În partea dreaptă sunt prezentate reprezentările simplificate.
arbore Ø90+– 0,040
0,090
mm, figura 1.15
Nd = 90,000 mm; es = + 0,090 mm; ei = – 0,040 mm - abatere fundamentală;
dmax = Nd + es = 90,000 + (+ 0,090) = 90,090 mm;
dmin = Nd + ei = 90,000 + (‒ 0,040) = 89,960 mm;
ITd = dmax ‒ dmin = 90,090 ‒ 89,960 = 0,130 mm = 130 µm;
ITd = es – ei = + 0,090 – (– 0,040) = 0,130 mm = 130 µm.
alezaj Ø70–– 0,050
0,120 mm, figura 1.16
ND = 70,000 mm; ES = – 0,050 mm - abatere fundamentală; EI = – 0,120 mm
Dmax = ND + ES = 70,000 + (‒ 0,050) = 69,950 mm;
Dmin = ND + EI = 70,000 + (‒ 0,120) = 69,880 mm;

ITD = Dmax ‒ Dmin = 69,950 ‒ 69,880 = 0,070 mm = 70 µm;
ITD = ES – EI = – 0,050 – (– 0,120) = 0,070 mm = 70 µm;
Fig. 1.15. Reprezentarea dimensiunilor, Fig. 1.16. Reprezentarea dimensiunilor,

abaterilor limită și a toleranței abaterilor limită și a toleranţei
pentru arbore pentru alezaj
Intervalul de toleranţă este cuprins între limitele superioară şi inferioară a di-

mensiunii. Este definit de mărimea (magnitudinea) toleranței şi de amplasarea faţă
de linia zero care materializează dimensiunea nominală. Intervalul sau câmpul de
toleranţă se reprezintă grafic sub forma unui dreptunghi, poziționat prin abateri faţă
de linia de referinţă.
Deși în realitate câmpul de toleranţă este simetric faţă de axa de simetrie, se
consideră pentru simplificare că este situat numai de o parte a piesei. Înălțimea
dreptunghiului reprezintă mărimea câmpului de toleranţă. Numeric, dimensiunea cu
toleranţă, respectiv câmpul de toleranţă se notează identic cu dimensiunile cu abateri.
Exemple: 42–– 0,020 0
0,090; 128–1 .
În figurile 1.17 și 1.18 sunt prezentate pozițiile câmpului de toleranță față de
linia de referință pentru suprafețe de tip arbore, respectiv alezaj.
Fig. 1.17. Pozițiile câmpului de toleranţă faţă de linia de referință pentru arbori
Fig. 1.18. Pozițiile câmpului de toleranţă faţă de linia de referință pentru alezaj
Intervalul de toleranță nu trebuie să includă în mod obligatoriu dimensiunea

nominală. Limitele toleranţelor pot fi dispuse ambele de aceeaşi parte a liniei de re-
ferinţă, sau una deasupra iar cealaltă dedesupt. Cazul în care una din limitele tole-
ranţelor limită se află de o parte a liniei de referinţă, iar cealaltă valoare limită este
zero, reprezintă un caz special.
În figura 1.19 este prezentat câmpul de toleranţă pentru un arbore, cu eviden-
țierea caracteristicilor acestuia.
Câmpul de tole-
ranță pentru arbore, ca
de altfel şi pentru ale-
zaj, este situat în inte-
riorul piesei, în sensul
de prelucrare. La pre-
lucrarea arborilor, di-
mensiunea dmax repre- Fig. 1.19. Caracteristicile câmpului de toleranţă pentru arbore
zintă începutul câmpu-
lui de toleranță, ÎCT,
iar dimensiunea dmin sfârșitul acestuia, SCT. În timpul procesului de prelucrare, care
se realizează din exteriorul arborelui înspre interior, pot apărea trei situații.
1. Ed > dmax , adică dimensiunea efectivă a arborelui, Ed , este mai mare decât
dimensiunea maximă, dmax . În acest caz arborele se prelucrează până când se ajunge
la dimensiunea maximă, care este începutul câmpului de toleranţă;
2. dmin ≤ Ed ≤ dmax , adică dimensiunea efectivă, Ed , este cuprinsă între dimen-
siunile maximă, dmax , şi minimă, dmin . În acest caz piesa este corespunzătoare;
3. Ed < dmin , adică dimensiunea efectivă, Ed , este mai mică decât dimensiunea
minimă, dmin . Este situația în care, dacă se continuă prelucrarea peste dimensiunea
minimă, adică peste limita inferioară a câmpului de toleranţă, piesa devine rebut.
În figura 1.20
este prezentat câmpul
de toleranţă pentru un
alezaj, cu evidențierea
caracteristicilor aces-
tuia. La prelucrarea ale-
zajelor, Dmin reprezintă
începutul câmpului de
toleranță, ÎCT, iar di-
mensiunea Dmax sfârși-
tul acestuia, SCT. Fig. 1.20. Caracteristicile câmpului de toleranţă pentru alezaj
În timpul proce-
sului de prelucrare, care se realizează din interiorul alezajului înspre exterior, pot
apărea trei situații:
1. ED < Dmin , când alezajul se prelucrează până când se ajunge la dimensiunea
minimă, care este începutul câmpului de toleranţă;
2. Dmin ≤ ED ≤ Dmax, în acest caz piesa este corespunzătoare;
3. ED > Dmax , adică dimensiunea efectivă este mai mare decât dimensiunea
maximă, Dmax . Este situația în care, dacă se continuă prelucrarea peste dimensiunea
maximă, adică peste limita superioară a câmpului de toleranţă, piesa devine rebut.
1.11. Caracteristici ale asamblărilor cu joc și cu strângere
Din precizările făcute anterior, se poate concluziona că asamblarea este o îm-

binare a două sau mai multe piese executate cu anumite valori efective ale dimensi-
unilor. În cadrul unei asamblări există cel puțin o dimensiune de tip alezaj și cel puțin
una de tip arbore.
În funcție de valorile dimensiunii efective a alezajului și arborelui, asamblările
pot fi cu joc, figura 1.21, sau cu strângere, figura 1.22.
Fig. 1.22. Asamblare cu strângere

Fig. 1.21. Asamblare cu joc înainte de montaj
Diferența Δ dintre dimensiunea efectivă ED a alezajului și Ed a arborelui de-

termină caracterul asamblării.
Pentru Δ ≥ 0, ED ≥ Ed, asamblarea este cu joc. Jocul efectiv, J, este
J = |Δ| = ED – Ed , mm. (1.14)
Pentru Δ ≤ 0, ED ≤ Ed, asamblarea este cu strângere. Strângerea efectivă, S,

este
S = |Δ| = Ed – ED , mm. (1.15)
Valoarea nulă a diferenței Δ se poate interpreta fie ca o asamblare cu joc zero,
fie ca o asamblare cu strângere zero.
Jocul efectiv dintr-o asamblare poate fi definit ca valoarea absolută a diferen-
ței pozitive dintre dimensiunea efectivă a alezajului, ED , și cea a arborelui Ed .
Strângerea efectivă reprezintă valoarea absolută a diferenței negative dintre
dimensiunea efectivă a alezajului, ED , și cea a arborelui Ed , înainte de montaj.
Din definițiile jocului și strângerii efective rezultă
S = |ED – E𝑑 | = – (ED – Ed ) = ED – Ed = – J , mm. (1.16)
Din această relație rezultă că algebric, strângerea poate fi interpretată ca un
joc negativ, sau invers, jocul ca o strângere negativă.
Pentru a determina caracterului unei asamblări formată dintr-un alezaj
caracterizat de dimensiunea nominală tolerată, ND ESEI , și un arbore cu dimensiunea

es
nominală tolerată Nd ei este necesar să se compare dimensiunile limită ale acestora,
care definesc jocul minim și maxim, respectiv strângerea minimă și maximă.
Din relația de definire a jocului, jocul minim, Jmin, se calculează cu relația
Jmin = Dmin – dmax , mm, (1.17)
iar jocul maxim, Jmax , cu relația
Jmax = Dmax – dmin , mm. (1.18)

Similar, se pot scrie relațiile de definire a strângerilor limită, Smin și Smax,
Smin = dmin – Dmax , mm, (1.19)
și
Smax = dmax – Dmin , mm. (1.20)
În aceste relații:
Dmin reprezintă dimensiunea minimă a alezajului, în mm, care se determină cu
relația cunoscută, Dmin = ND + EI;
Dmax - dimensiunea maximă a alezajului, în mm, Dmax = ND + ES;
dmin - dimensiunea minimă a arborelui, în mm, dmin = Nd + ei;
dmax - dimensiunea maximă a alezajului, în mm, dmax = Nd + es.
Comparând relațiile (1.17), (1.18), (1.19) și (1.20), și folosind rezultatul din
relația (1.16), rezultă
Jmin = – Smax = Dmin – dmax , mm, (1.21)
și
Jmax = – Smin = Dmax – dmin , mm. (1.22)
Rezultatul calculelor are o valoarea pozitivă sau negativă. Conform definiții-
lor anterioare, rezultă că jocurile au o valoare pozitivă, iar strângerile una negativă.
Aceasta înseamnă că jocului i se atribuie ,,semnul
+ ”, iar strângerii ,,semnul – “.
Stabilirea caracterului asamblării este ilus-
trată prin cele trei exemple prezentate în continu-
are.
În figura 1.23 este prezentată o asamblare
dintre un arbore și un alezaj, cele două piese fiind
caracterizate de dimensiunile înscrise pe desen.
Se pune problema stabilirii caracterului asamblă-
rii.
Dimensiunile limită ale celor două piese
sunt: Fig. 1.23. Asamblare arbore-alezaj
Dmax =ND + ES = 10,5 + (+ 0,1) = 10,6 mm;
Dmin = ND + EI = 10,5 + (– 0,1) = 10,4 mm;
dmax = Nd + es = 10 + (+ 0,3) = 10,3 mm;

dmin = Nd + ei = 10 + (‒ 0,1) = 9,9 mm.
Mărimile impuse de relațiile (1.21) și (1.22) sunt:
Jmin = – Smax = Dmin ‒ dmax = 10,4 – 10,3 = + 0,1 mm;
Jmax = – Smin = Dmax ‒ dmin = 10,6 – 9,9 = + 0,7 mm.
Ambele valori obținute au semnul plus, rezultând că montajul realizat este cu
joc, cu jocul minim Jmin = 0,1 mm, și jocul maxim Jmax = 0,7 mm.
Pentru același tip de asamblare dimensiunea arborelui este Ø11±0,1 mm, iar a
alezajului Ø10,5±0,1 mm. În acest caz:
Dmax =ND + ES = 10,5 + (+ 0,1) = 10,6 mm;
Dmin = ND + EI = 10,5 + (– 0,1) = 10,4 mm;
dmax = Nd + es = 11 + (+ 0,1) = 11,1 mm;
dmin = Nd + ei = 11 + (‒ 0,1) = 10,9 mm.
Jmin = – Smax = Dmin ‒ dmax = 10,4 – 11,1 = ‒ 0,7 mm;
Jmax = – Smin = Dmax ‒ dmin = 10,6 – 10,9 = ‒ 0,3 mm.
Pentru că ambele valori sunt negative, rezultă că montajul realizat este cu
strângere, cu strângerea minimă Smin = 0,3 mm și strângerea maximă Smin = 0,7 mm.
În al treilea caz, dimensiunea arborelui este Ø10+0,5 −0,1 mm, iar a alezajului
Ø10,5±0,1 mm. În acest caz:
Dmax =ND + ES = 10,5 + (+ 0,1) = 10,6 mm;
Dmin = ND + EI = 10,5 + (– 0,1) = 10,4 mm;
dmax = Nd + es = 10 + (+ 0,5) = 10,5 mm;
dmin = Nd + ei = 10 + (‒ 0,1) = 9,9 mm.
Jmin = – Smax = Dmin ‒ dmax = 10,4 – 10,5 = ‒ 0,1 mm;
Jmax = – Smin = Dmax ‒ dmin = 10,6 – 9,9 = + 0,7 mm.
Valorile rezultate fiind de semn contrar, rezultă că se realizează atât un montaj
cu joc, cât și un montaj cu strângere. Se obține un montaj intermediar sau de trecere
caracterizat de jocul maxim Jmax = 0,7 mm și strângerea maximă Smax = 0,1 mm.
1.12. Ajustaje
1.12.1. Definirea ajustajului
Sunt recunoscute în literatura de specialitate diferite definiții ale noțiunii de

ajustaj, care în final converg spre același rezultat.
O primă definiție, mai generală, arată că ajustajul reprezintă relația dintre di-
mensiunile unui alezaj şi a unui arbore, înainte de montaj, care se asamblează prin
întrepătrundere. O a doua definiție arată că ajustajul este un joc sau o strângere între
două piese înainte de asamblare. O definiție mai complexă, consideră că ajustajul
reprezintă raportul în care se găsește câmpul de toleranţă a unei mulțimi de alezaje
cu câmpul de toleranţă a unei mulțimi de arbori, alezajele și arborii fiind caracterizați
prin aceleași dimensiune nominală.
La asamblarea a două piese, când suprafeţele de aceeaşi formă geometrică vin

în contact, se stabilește o dimensiune nominală, comună ambelor suprafeţe, care re-
prezintă dimensiunea nominală. În acest caz, ND = Nd = N, adică dimensiunile no-
minale ale alezajului, ND , şi arborelui, Nd , sunt egale şi egale cu dimensiunea nomi-
nală, N, a asamblării.
Caracteristica principală a ajustajelor o constituie diferenţa dintre dimensiu-
nea suprafeței cuprinzătoare, D, şi cea a suprafeței cuprinse, d, care determină carac-
terul cuplei (contactului), respectiv starea pieselor. Pentru a obţine anumite tipuri de
asamblări, între dimensiunile suprafeţelor care vin în contact trebuie să existe anu-
mite relații.
Dacă dimensiunile nominale ND şi Nd sunt prevăzute cu toleranţe, astfel încât
ND = Nd = N şi când fabricația este de serie, rezultă că va exista o mulțime de alezaje
și de arbori având dimensiuni cu valori în câmpurile de toleranță, aceste dimensiuni
putând căpăta chiar valori limită, Dmax , Dmin , respectiv dmax , dmin .
1.12.2. Ajustaje cu joc
Privit la modul general, prin joc se înțelege diferenţa dintre dimensiunile ale-
zajului şi arborelui, atunci când dimensiunea efectivă a arborelui este mai mică decât
aceea a alezajului.
Dacă este îndeplinită condiția Dmin > dmax, prin montarea la întâmplare a ar-
borilor şi alezajelor ce au aceeași dimensiune nominală și au dimensiunile efective
cuprinse în câmpurile de toleranță prescrise, se obţin numai ajustaje cu joc.
În figura 1.24 este reprezentat un ajustaj cu joc caracterizat de dimensiunile
constructiv-funcționale care îl definesc. În această reprezentare EI și es sunt abateri
limită fundamentale pentru alezaj și arbore.
Fig. 1.24. Ajustaj cu joc
Jocul efectiv are diferite valori cuprinse între două limite, jocul minim, Jmin și
jocul maxim, Jmax .
Jocul maxim, Jmax , este definit ca diferenţa dintre dimensiunea maximă, Dmax ,
a alezajului şi dimensiunea minimă, dmin , a arborelui,
Jmax = Dmax – dmin , mm. (1.23)

Jocul minim, Jmin, este definit ca diferenţa dintre dimensiunea minimă, Dmin ,
a alezajului şi dimensiunea maximă, dmax , a arborelui,
Jmin = Dmin – dmax , mm. (1.24)

Cele două jocuri limită pot fi determinate și în funcţie de abaterile limită:
Jmax = Dmax – dmin = (ES + N ) – (ei + N ) = ES – ei , mm; (1.25)
Jmin = Dmin – dmax = (EI + N ) – (es + N ) = EI – es , mm. (1.26)

Pentru aplicațiile practice este necesar să se definească și jocul mediu, Jmed ,
care se calculează cu relația
Jmed = (Jmin + Jmax )/2 , mm. (1.27)

Jocurile minim, Jmin, maxim, Jmax , și mediu, Jmed , reprezintă caracteristicile
de montaj ale ajustajului cu joc.
Jocurile fiind dimensiuni ce pot lua valori limită Jmax şi Jmin, prin analogie cu
toleranța dimensiunii, apare noțiunea de toleranţă a jocului, ITJ ,
ITJ = Jmax – Jmin , mm. (1.28)

Rezultă că din mulțimea de arbori și alezaje montate la întâmplare, perechile
bune vor fi acelea ale căror jocuri se încadrează între Jmin și Jmax .
Toleranța jocului, ITJ , poate fi exprimată şi în funcţie de toleranțele alezajului
şi arborelui,
ITJ = Jmax – Jmin = (ES – ei ) – (EI – es ) = (ES – EI ) + (es – ei ) = ITD + ITd , mm,
(1.29)
de unde rezultă că toleranța jocului la ajustajul cu joc este egală cu suma toleranţelor
alezajului şi arborelui.
Din figura 1.24 rezultă că la ajustajul cu joc, câmpul de toleranţă al arborelui
este plasat sub câmpul de toleranţă al alezajului. În funcţie de poziţia relativă a celor
două câmpuri de toleranţă ITd și ITD şi de mărimea lor, rezultă o infinitate de ajus-
taje, din care se extrag acelea care sunt standardizate și corespund nevoilor practicii.
1.12.3. Ajustaje cu strângere
Privit la modul general, prin strângere se înțelege diferenţa, înainte de montare

(împerechere), dintre dimensiunile alezajului şi arborelui, atunci când dimensiunea
arborelui este mai mare decât dimensiunea alezajului.
Dacă este îndeplinită condiția dmin > Dmin, prin montarea la întâmplare a ar-
borilor şi alezajelor ce au aceeași dimensiune nominală și au dimensiunile efective
cuprinse în câmpurile de toleranță prescrise, se obţin numai ajustaje cu strângere.
În figura 1.25 este reprezentat un ajustaj cu strângere înainte de montaj, carac-

terizat de dimensiunile constructiv-funcționale care îl definesc.
Fig. 1.25. Ajustaj cu strângere înainte de montaj
Pentru acest ajustaj toleranțele fundamentale sunt ES pentru alezaj și ei pentru

arbore. Strângerea efectivă are valori cuprinse între valoarea minimă a strângerii,
Smin , și valoarea maximă, Smax . Strângere maximă, Smax , este definită ca diferenţa
dintre dimensiunea maximă, dmax , a arborelui şi dimensiunea minimă, Dmin , a aleza-
jului,
Smax = dmax – Dmin , mm. (1.30)
Strângere minimă, Smin , este definită ca diferenţa dintre dimensiunea minimă,

dmin , a arborelui şi dimensiunea maximă, Dmax , a alezajului,
Smin = dmin – Dmax , mm. (1.31)
Strângerile limită pot fi exprimate și în funcţie de abaterile limită ale arborelui
şi alezajului:
Smax = dmax – Dmin = (es + N ) – (EI + N ) = es – EI , mm; (1.32)
Smin = dmin – Dmax = (ei + N ) – (ES + N ) = ei – ES , mm. (1.33)

Pentru aplicațiile practice este necesar să se definească și strângerea medie,
Smed , care se calculează cu relația
Smed = (Smin + Smax )/2 , mm. (1.34)
Strângerile minimă, Smin , maximă, Smax , și medie, Smed , reprezintă caracteris-

ticile de montaj ale ajustajului cu strângere.
Toleranța strângerii, ITS , reprezintă diferenţa dintre strângerea maximă şi
strângerea minimă,
ITS = Smax – Smin = (es – EI ) – (ei – ES ) = (es – ei ) + (ES – EI ) = ITd + ITD , mm.
(1.35)
Dacă se compară relațiile (1.23) şi (1.24) cu (1.30) şi (1.31) care exprimă va-
lorile limită ale jocurilor, respectiv a strângerilor, rezultă:
Jmax = – Smin , mm; (1.36)
Jmin = – Smax , mm. (1.37)

Aceste ultime două relații arată că, algebric, jocul maxim și strângerea mi-
nimă, respectiv jocul minim și strângerea maximă, sunt egale și de semn contrar.
Din figura 1.25 rezultă că la alezajele cu strângere, întotdeauna câmpul de
toleranţă al arborelui este situat deasupra câmpului de toleranţă al alezajului, piesele
fiind în stare nemontată.
În funcţie de poziţia relativă a celor
două câmpuri de toleranţă ITd și ITD şi de
mărimea lor, rezultă o infinitate de ajus-
taje cu strângere, din care se extrag cele
standardizate sau care corespund nevoilor
practicii.
În figura 1.26 este reprezentat un
ajustaj cu strângere trecând din starea ne-
montată în starea montată (de asamblare).
Fig. 1.26. Montajul unui ajustaj cu strângere După montare, suprafeţele în con-
tact au aceeaşi dimensiune, Da, deoarece,
datorită strângerii, între suprafeţele în contact ia naștere o presiune, care pentru alezaj
acționează în sensul măririi diametrului, deformându-se elastic, iar pentru arbore ac-
ționează în sensul comprimării, micșorându-se diametrul.
Realizarea ajustajului cu strângere se poate face prin presare la rece, când
strângerea are valori mai mici sau prin montare la cald, pentru strângeri mari. Mon-
tarea la cald se face încălzind alezajul şi menținând arborele la temperatura mediului
ambiant, sau răcind arborele şi menținând alezajul la temperatura mediului ambiant.
1.12.4. Ajustaje intermediare sau de trecere
Ajustajele intermediare sau de trecere, denumite și ajustaje incerte, se obțin

atunci când pozițiile câmpurilor de toleranță pentru arbore și alezaj se suprapun par-
țial sau total. În această situație se realizează atât ajustaje cu joc, cât și ajustaje cu
strângere. Suprapunerea se poate realiza în cazurile:
1. ES > es, când abaterea superioară a alezajului depășește abaterea superioară
a arborelui, figura 1.27;
2 es > ES, când abaterea superioară a arborelui depășește abaterea superioară
a alezajului, figura 1.28.
Deosebirea dintre cele două cazuri este relația de ordine între jocul maxim,
Jmax , și strângerea maximă, Smax , valoarea mai mare sugerând că provine dintr-un
ajustaj cu joc, figura 1.27, respectiv cu strângere, figura 1.28. Pentru aceste ajustaje
toleranțele fundamentale sunt EI pentru alezaj și ei pentru arbore.
Fig. 1.27. Ajustaj intermediar ce provine dintr-un ajustaj cu joc, ES > es
Fig. 1.28. Ajustaj intermediar ce provine dintr-un ajustaj cu strângere, es > ES
La aceste ajustaje se determină jocul maxim, Jmax , şi strângerea maximă, Smax .

Jmax = Dmax – dmin = (ES + N ) – (ei + N ) = ES – ei , mm; (1.38)
Smax = dmax – Dmin = (es + N ) – (EI + N ) = es – EI , mm; (1.39)
Toleranța ajustajului intermediar este:
- pentru ajustajul intermediar provenit dintr-un ajutaj cu strângere,
ITT = ITS = Smax – Smin = Smax – (– Jmax ) = Smax + Jmax =
= (es – EI ) + (ES – ei) = (ES – EI ) + (es – ei) = IT𝐷 +ITd , mm; (1.40)
- pentru ajustajul intermediar provenit dintr-un ajustaj cu joc,
ITT = ITJ = Jmax – Jmin = Jmax – (– Smax ) = Jmax + Smax =

= (ES – ei) + (es – EI ) = (ES – EI ) + (es – ei) = IT𝐷 +ITd , mm. (1.41)
1.13. Sisteme de ajustaje
Un sistem de toleranțe este un ansamblu de dimensiuni și abateri limită care

permit alegerea corespunzătoare a ajustajelor. Un sistem de toleranțe se referă numai
la suprafețe de același gen, cilindrice, plane, conice, asamblări filetate, roți dințate
etc.
Un ajustaj se poate obține prin asamblarea unui set de arbori cu un set de ale-
zaje, care se asamblează fără o sortare prealabilă. În funcție de dimensiunile efective
ale perechilor alezaj-arbore se pot obține jocuri sau strângeri. Un sistem de ajustaje
cuprinde toleranțele pentru arbori şi alezaje considerate pentru dimensiuni liniare.
Sistemul de ajustaje ISO este acel sistem la care toleranțele arborilor şi aleza-
jelor respectă sistemul de codificare ISO, pentru toleranțele dimensiunilor liniare.
Condiția necesară pentru aplicarea sistemului de codificare ISO pentru toleranțele
dimensiunilor liniare ale pieselor care formează ajustajul este ca diametrele nominale
ale arborelui şi alezajului să fie aceleași.
Din studiul ajustajelor a rezultat că, în funcţie de pozițiile relative ale celor
două câmpuri de toleranţă, se obţin o infinitate de ajustaje. Din considerente econo-
mice şi tehnologice, precum și pentru asigurarea unei metode universale de obținere
a ajustajelor, s-a impus limitarea numărului acestora.
1.13.1. Sistemul de ajustaje cu alezaj unitar
Sistemul de ajustaje cu alezaj unitar, pentru o anumită dimensiune, presupune

folosirea poziției unice față de linia zero a unui interval de toleranță pentru alezaj.
Este sistemul pentru care abaterea fundamentală a alezajului este zero, adică abaterea
limită inferioară, EI, este zero. La acest sistem, limita inferioară a dimensiunii ale-
zajului corespunde cu dimensiunea nominală.
În figura 1.29 sunt prezentate reprezentările obișnuită şi simplificată pentru
ajustaje în sistemul cu alezaj unitar.
Sistemul constă în
menținerea fixă a poziției
câmpului de toleranţă a
alezajului, iar pentru a
obţine diferite tipuri de
ajustaje se variază poziţia
câmpului de toleranţă a ar-
borelui. Din această figură
rezultă că ITD rămâne fix
ca poziție şi variind poziția
câmpurilor de toleranţă
pentru arbori se obţin tipu-
rile de ajustaje, cu joc (1) și
(2), intermediar (3) şi cu
strângere (4).
Altfel spus, la ajus-
Fig. 1.29. Ajustaje în sistemul cu alezaj unitar tajele cu alezaj unitar jocu-
rile şi strângerile cerute se
obţin prin combinarea arborilor cu intervale de toleranţă diferite cu alezaje principale
a căror clase de toleranţă au abaterea fundamentală egală cu zero, adică abaterea
inferioară EI = 0.
Alezajul unitar se caracterizează

prin EI = 0; ES > 0; ES = ITD.
Numeric: alezaj Ø70+0,030
0
În figura 1.30 este prezentat sis-
temul cu alezaj unitar în accepțiunea
standardului ISO 286-1:2010.
Liniile continue orizontale, care
limitează intervalele de toleranţă, re-
prezintă abaterile fundamentale pentru
alezajul principal şi diferiți arbori. Li-
niile întrerupte, care limitează interva-
lele de toleranță reprezintă cealaltă li-
mită a abaterilor. Fig. 1.30. Ajustaje în sistemul
Din figurile 1.29 și 1.30 rezultă cu alezaj unitar
posibilitatea combinării dintre un ale-
1 - alezajul principal H; 2 - intervalul de
zaj principal şi diferiți arbori, raportat
toleranţă pentru alezajul principal, ITD;
la treptele toleranţelor fundamentale 3 - intervalul de toleranţă pentru diferiți
ale arborilor. arbori, ITd ; N - dimensiunea nominală
Exemple de ajustaje cu alezaj unitar: H8/f7; H5/p4; H6/k5.
1.13.2. Sistemul de ajustaje cu arbore unitar
Este sistemul pentru care abaterea fundamentală a arborelui este zero, adică
abaterea limită superioară, es, este zero. La acest sistem, limita superioară a dimen-
siunii arborelui corespunde cu dimensiunea nominală.
Sistemul constă în menținerea fixă a poziției câmpului de toleranţă a arborelui,
iar pentru obținerea diferitelor tipuri de ajustaje se variază poziţia câmpului de tole-
ranţă a alezajului.
În figura 1.31 sunt prezentate reprezentările obișnuită şi simplificată a ajusta-
jelor în sistemul cu arbore uni-
tar.
Din figură rezultă că to-
leranța arborelui ITd rămâne
fixă ca poziție, sub linia de re-
ferință, și variind pozițiile tole-
ranțelor alezajelor se obțin
ajustaje cu joc (1) și (2), inter-
mediar (3) şi cu strângere (4).
Altfel spus, la ajustajele cu ar-
bore unitar, jocurile şi strânge-
rile cerute sunt obținute prin
combinarea alezajelor cu clase
de toleranţe diferite cu arbori Fig. 1.31. Ajustaje în sistemul cu arbore unitar
principali cu clase de toleranţe,
care au abaterea fundamentală

egală cu zero, adică abaterea su-
perioară es = 0.
Arborele unitar este definit
prin: es = 0; ei < 0; ITD = |ei|.
Numeric: arbore 900−0,054.
În figura 1.32 este prezentat
sistemul cu arbore unitar în accep-
țiunea standardului ISO 286-
1:2010. Liniile continue orizon-
tale, care limitează intervalele de
toleranţe, reprezintă abaterile fun-
Fig. 1.32. Ajustaje în sistemul cu arbore unitar h damentale pentru un arbore prin-
1 - arbore principal; 2 - intervalul de toleranţă cipal şi diferite alezaje. Liniile în-
al arborelui principal, ITd; 3 - intervalul de toleranţă trerupte, care limitează intervalele
al diferitelor alezaje, ITD; N - dimensiunea nominală de toleranţe, reprezintă cealaltă li-
mită a abaterilor.
Din figurile 1.31 și 1.32 rezultă posibilitatea combinării dintre un arbore prin-
cipal (de bază) şi diferite alezaje, raportat la treptele toleranţelor fundamentale ale
alezajelor. Exemple de ajustaje în sistemul cu arbore unitar:G7/h6; H6/h5; M7/h6.
1.13.3. Utilizarea sistemelor de ajustaje
Din punct de vedere tehnic și calitativ, cele două sisteme de ajustaje sunt iden-
tice, însă ele diferă din punct de vedere al tehnologiei de execuție, cu implicații eco-
nomice directe.
La prelucrarea unui alezaj de un anumit diametru, este necesară o sculă de
prelucrare grosolană a acestuia, numită burghiu și de cel puțin o sculă de finisare,
numită alezor. Obținerea arborilor presupune, indiferent de dimensiunea acestora și
de precizia dorită, utilizarea unui singur cuțit de strung pentru degroșare și unul pen-
tru finisare.
Burghiele și alezoarele sunt scule complexe și deci mult mai scumpe decât
cuțitele de strung. Mai mult, pentru prelucrarea unui set de alezaje cu n dimensiuni
nominale este nevoie de n seturi burghiu - alezor, iar pentru prelucrarea unui set de
arbori cu n dimensiuni este nevoie doar de două cuțite de strung, unul pentru degro-
șare și unul pentru finisare.
Utilizarea sistemului de ajustaj cu alezaj unitar presupune prelucrarea, în ca-
drul unei dimensiuni nominale și a unei clase de toleranță (clasă de precizie) alese, a
unui singur alezaj și a mai multor arbori în vederea obținerii jocurilor sau strângerilor
dorite. Este evident, considerând cele de mai sus, că utilizarea sistemului de ajustaj
cu alezaj unitar este mai ieftină, necesarul de scule așchietoare fiind mult mai mic,
în plus calibrele pentru arbori sunt mult mai simple și mai ieftine decât cele pentru
alezaje.
În aceeași ordine de idei, sistemul de ajustaje cu alezaj unitar are o utilizare
mai largă în construcția de maşini, deoarece prelucrarea suprafeţelor interioare ale

alezajului este mai dificilă decât prelucrarea exterioară a arborelui. Această soluție
conduce la o economie însemnată de scule la prelucrarea alezajelor, precum şi la o
reducere a sortimentului de scule ca burghie, lărgitoare, alezoare, broşe etc.
În cazul în care se folosesc bare trase sau arbori calibrați, cu o precizie dimen-
sională și de formă foarte bună, dar cu preț de cost mai ridicat, este de preferat siste-
mul de ajustaje cu arbore unitar, prelucrarea ulterioară a arborilor fiind inutilă și
scumpă. De asemenea, sistemul cu arbore unitar se aplică acolo unde se folosesc
arbori lungi, care, din cauza lipsei de rigiditate, nu pot fi executați prea precis. Acest
sistem are o aplicabilitate largă în mecanica fină și în construcția transmisiilor.
La alegerea sistemului de ajustaje trebuie
să se țină seama de anumite condiții constructive,
care, în funcție de cazul particular tratat, poate de-
termina alegerea unui sistem sau a celuilalt.
În cazul în care pe un arbore este necesar să
se monteze mai multe alezaje, cum este cazul din
figura 1.33, soluția adoptată este de cele mai
multe ori prelucrarea arborelui în trepte, fiecare
alezaj având o altă valoare nominală. Fig. 1.33. Utilizarea sistemului de
Această soluție este indicată în cazurile în ajustaje cu alezaj unitar în cazul
care gabaritul o permite, adoptarea dimensiunilor montării mai multor alezaje
nominale diferite pentru fiecare treaptă a arbore- pe un arbore
lui ducând la mărirea acestuia. În situațiile în
care este importantă păstrarea unui gabarit cât
mai redus, și implicit a unor mase reduse, se va
adopta sistemul cu arbore unitar
Deosebit de importantă este precizarea
privind montarea unui alezaj cu strângere, fi-
gura 1.34, când presarea alezajului pe arbore
prin deplasarea axială pe distanța L a alezajului
față de arbore, trebuie să se facă pe o distanță
cât mai mică. În cazul nerespectării acestei pre-
vederi, mai ales în cazul strângerilor mari, la de-
plasarea axială relativă a celor două piese, în Fig. 1.34. Realizarea unui ajustaj
condițiile existenței forței de frecare apreciabile cu strângere
între suprafețele în contact, se produce o aplati-
zare a microneregularităților suprafețelor, care pot influența caracterul ajustajului.
Suprafața de contact este supusă unei frecări puternice ce poate duce la decalibrare.
Astfel, strângerea calculată nu va fi egală cu strângerea efectivă, ajustajul proiectat
și executat corect, dar montat incorect fiind rebutat.
Ținând seama de aceste considerente, la montarea unor alezaje pe un arbore,
ajustajele cu strângere vor trebui montate pe capetele arborelui, iar cele intermediare
trebuie să fie obligatoriu cu joc, figura 1.35.
Un exemplu concret în acest sens îl reprezintă ansamblul piston-bolț-bielă,
figura 1.36, unde se formează trei ajustaje, două

ajustaje cu strângere la capete, în umerii pistonului
şi un ajustaj cu joc, la mijloc, între bolţ şi bielă, care
este mai avantajos să fie realizate în sistemul arbore
unitar.
Dacă ajustajele s-ar realiza în sistemul alezaj
unitar, unde toate alezajele au aceeaşi dimensiune
nominală, figura 1.36b, arborele trebuie prelucrat în
trepte, care este o soluție neeconomică. Dacă însă
alezajele au dimensiuni nominale diferite, figura
1.36c, soluția este neeconomică, iar montajul nu
Fig. 1.35. Exemplu de alegere este posibil.
a sistemului de alezaj cu
Există situații când se folosesc simultan am-
arbore unitar
bele sisteme de ajustaje. La montarea rulmenților,
S-strângere; J-joc întotdeauna inelul interior se montează pe arbore şi
formează ajustaj în sistemul cu alezaj unitar, iar
inelul exterior se montează în carcasă şi formează ajustaj în sistemul cu arbore unitar.
Fig. 1.36. Ajustajele ansamblului piston-bolţ-bielă
a-ajustaje în sistemul cu arbore unitar; b-ajustaje în sistemul cu alezaj unitar, toate ale-
zajele au aceeaşi dimensiune nominală; c-ajustaje în sistemul cu alezaj unitar, alezajele
având dimensiuni nominale diferite; S - strângere; J - joc
În concluzie, se poate spune că la proiectarea unor ajustaje se va indica cu

precădere sistemul de ajustaj cu alezaj unitar, sistemul de ajustaj cu arbore unitar
fiind indicat numai în cazuri particulare, care exclud utilizarea celui dintâi.
Din dorința folosirii mai economice a sculelor așchietoare și a instrumentelor
de măsurat, este bine să se utilizeze în aceeași uzină un singur sistem de ajustaje.
Ca o concluzie generală, rezultată din experiența practică, nu există o delimi-
tare exactă a domeniului de utilizare a celor două sisteme, cu alezaj sau arbore unitar,
și nici o superioritate evidentă a unuia dintre ele. Alegerea unui sistem de ajustaje
depinde de instalațiile și dispozitivele de fabricație existente, de numărul de bucăți
ce urmează a fi realizate și, mai ales, de rațiuni de proiectare. O utilizare mixtă a
ambelor sisteme de ajustaje poate fi de multe ori adecvată.
2. SISTEMUL ISO DE TOLERANŢE ŞI AJUSTAJE
2.1. Considerații generale privind standardizarea
Standardizarea reprezintă o activitate organizată, de limitare la un minim ne-

cesar a varietății produselor și materialelor necesare realizării acestora, prin elabora-
rea de noi standarde şi revizuirea lor.
Standardul reprezintă un document stabilit prin consens, cu care conformitatea
nu este obligatorie, aprobat și publicat de un organism recunoscut, cu investigarea
tuturor părților interesate, care furnizează, în scopul utilizării lor comune și repetate,
reguli, ghiduri, linii directoare sau caracteristici pentru activități sau rezultatele lor,
destinate atingerii nivelului optim de ordine într-un context dat.
Standardizarea în domeniul tehnic este realizată de către organisme naționale
şi internaționale, care sunt afiliate la structura internațională de standardizare, ISO.
Denumirea acestei organizații este un acronim care derivă din cuvântul grecesc isos,
care semnifică egal. Organizația este recunoscută sub denumirea:
- International Organization for Standardization, în limba engleză;
- Organisation Internationale de Normalisation, în limba franceză;
- Международная организация по стандартизации, în limba rusă.
- Organizația Internațională pentru Standardizare, în limba română.
Limbile oficiale de lucru sunt engleza, franceza şi rusa.
La nivelul anului 2013 organizația cuprinde 164 de ţări.
Prin elaborarea standardelor codificate ISO, Organizația Internațională de
Standardizare are activitate de standardizare în toate domeniile, cu excepţia sectoa-
relor ce cuprind electronica, electrotehnica şi telecomunicațiile.
Oglinda europeană a acestei organizații este Comitetul European de Standar-
dizare, CEN, care elaborează standardele europene simbolizate EN. Standardul EN
reprezintă un standard european, un document care trebuie pus în aplicare la nivel
național şi pentru care se retrag standardele naționale divergente.
Datorită noii abordări cu privire la elaborarea şi aplicarea standardelor la nivel
internaţional, standardele pe domeniu sunt regăsite pe piață şi ca standarde adoptate
de diferitele ţări care fac parte din ISO şi CEN. Dintre acestea, cele mai recunoscute,
inclusiv în domeniul mecanic, sunt standardele:
- ISO - abreviere pentru Standard Mondial - elaborat de ISO, International
Organization for Standardization, organismul de standardizare la nivel mondial;
- EN - abreviere pentru Standard European - European Norm - elaborat de
CEN, European Committee for Standardization, Comitetul European de Standardi-
zare, organismul de standardizare la nivel european;
- SR - abreviere pentru standardul românesc - Standard Român - elaborat de
ASRO, Asociaţia de Standardizare din România, ca organism de standardizare în
România;
- DIN - abreviere pentru Standard German - elaborat de DIN, Deutches Institut
für Normung, Institutul German pentru Standardizare, organismul naţional de stan-
dardizare al Germaniei, de exemplu, DIN EN ISO 286-1:2010;
- NF - abreviere pentru standardul francez - Norme Français - elaborat de AF-

NOR, Association Française de Normalisation, Asociaţia Franceză de Standardizare,
organismul naţional de standardizare al Franței;
- BS - abreviere a standardului englezesc - British Standard - elaborat de NBS,
National Standards Body, Corpul National de Standardizare, care cuprinde BSI
Group încorporat în Royal Charter, ca organism naţional de elaborare a standardelor
în Marea Britanie, de exemplu, BS EN ISO 286-1:2010;
- GOST - abreviere a standardului rusesc - elaborat de GOST, Organismul
naţional de standardizare al Rusiei;
- ASME - abreviere pentru standardul elaborat de American Society of Me-
chanical Engineers, Societatea Americană de Inginerie Mecanică, prin ANSI, - Ame-
rican National Standards Institute, Institutul National American de Standardizare;
- JIS - abreviere pentru standardul japonez - Japanese Industrial Standards-
elaborat de JSA - Japanese Standards Association, Asociaţia Japoneză de Standardi-
zare - organizație coordonată de JISC - Japanese Industrial Standards Committee,
Comitetul Japonez de Standardizare Industrială;
- UNI - abreviere pentru standardul italian elaborat de Ente Nazionale Italiano
di Unificazione - Organizația Italiană de Standardizare;
- AS - abreviere pentru standardul australian - Standards Australia, elaborat
de Standards Association of Australia, Asociaţia Australiană de Standardizare;
- ÖNORM - abreviere pentru standardul austriac elaborat de ÖNORM, Öster-
reichisches Normunginstitute, Institutul Austriac de Standardizare, Organismul
naţional de standardizare al Austriei.
2.2. Scurt istoric privind standardizarea toleranţelor şi ajustajelor
Încă înainte de ce de-al doilea Război Mondial s-au manifestat preocupări pri-
vind standardizarea internațională privind realizarea produselor în aceleași condiții
tehnice, în locații diferite, fabrici diferite sau chiar țări diferite. Practic se simțea
necesitatea creării unui sistem internațional de toleranțe și ajustaje care să ofere po-
sibilitatea colaborării între producători în vederea realizării în comun a unor produse.
Prima organizație care a încercat realizarea acestui deziderat a fost Internatio-
nal Standard Association (ISA) - Organizația Internațională pentru Standarde, care a
elaborat un sistem de toleranțe până la dimensiunea de 500 mm. În anul 1946 se
înființează International Organization for Standardization (ISO) - Organizația Inter-
națională pentru Standardizare, care continuă preocupările ISA, elaborând în 1962 o
recomandare ISO/R 286 care acoperea dimensiuni până la 3150 mm. Abia în anii ʹ70
ISO a publicat standardele internaționale pe această tematică, care apoi în jurul anilor
ʹ80 s-au dovedit limitate, necesitând revizuiri.
În urma analizelor făcute cu ajutorul comitetelor de experți s-au elaborat trei
noi standarde internaționale, care au fost apoi publicate în 1988:
- ISO 286-1, care definea noțiunile fundamentale ale sistemului;
- ISO 286-2, cu tabele de abateri și toleranțe;
- ISO 1829, care cuprindea un set de recomandări privind clasele de toleranță.
În anul 1996 a fost creat un nou comitet tehnic ISO/TC 213 care are ca atribuții
Sistemul ISO de toleranţe şi ajustaje 63
revizuirea standardului ISO 286 conform noilor tendințe. În anul 2001 a fost publi-
cată o versiune ,,draft” a standardului 286-1. ISO 1829 va fi înglobat în 286-1, iar
ISO 286-2 va fi modificat doar parțial.
Prin Comitetul Tehnic ISO/TC 213 denumit Specificaţiile dimensionale şi ge-
ometrice ale produselor şi verificare sunt elaborate ultimele standarde privind as-
pectele dimensionale şi geometrice, inclusiv abaterile şi toleranţele dimensiunilor
liniare:
- ISO 286-1:2010, Specificația geometrică a produselor (GPS) - Sistemul ISO
de codificare pentru toleranţele dimensiunilor liniare - Partea 1: Baza toleranţelor,
abaterilor şi ajustajelor;
- ISO 286-2:2010, Specificația geometrică a produselor (GPS) - Sistemul ISO
de codificare pentru toleranţele dimensiunilor liniare - Partea 2: Tabele cu toleranţele
fundamentale şi abaterile limită ale alezajelor şi arborilor.
Aceste două standarde au înlocuit toate celelalte standarde elaborate anterior
pe domeniu, acestea fiind anulate.
Conform ultimelor reglementări privind standardizarea internațională, acestea
sunt standardele care se aplică și în țara noastră.
Istoric, utilizarea în țara noastră a sistemului ISO de toleranţe şi ajustaje pentru
dimensiuni liniare s-a efectuat prin aplicarea:
- seriei de standarde STAS 8101-68, …, STAS 8110-68, introduse în anul
1968, odată cu adoptarea sistemului ISO în țara noastră;
- seriei de patru standarde, STAS 8100/1,2,3,4-88, aplicabile începând cu anul
1988;
- seriei de două standarde, SR EN 20286-1:1997 şi SR EN 20286-2:1997, care
înlocuiesc standardele elaborate în anul 1888, şi care cuprind baze de toleranţe, aba-
teri şi ajustaje, respectiv tabele ale treptelor de toleranţe şi abaterile limită pentru
alezaje şi arbori, pentru dimensiuni până la 3150 mm.
În prezent sistemul ISO de toleranţe şi ajustaje se aplică în țara noastră prin
cele două standarde ISO 286-1:2010 şi ISO 286-2:2010.
Sistemul ISO de toleranţe şi ajustaje are acoperire în întreaga lume prin stan-
dardele asumate de diferite ţări, așa după cum rezultă din precizările de mai jos.
Standarde de toleranţe şi Standarde de toleranţe şi
Țara Țara
ajustaje ajustaje
ISO 286-1:2010
Global Franța NF E 02-100-122
ISO 286-2:2010
SUA ANSI B4.2 Marea Britanie BSI 4500
Japonia JIS B0401 Italia UNI 6388
Germania DIN 7160/61 Australia AS 1654
2.3. Necesitatea standardizării dimensiunilor
Interschimbabilitatea a impus ca dimensiunile efective ale pieselor să se rea-

lizeze în câmpurile de toleranţă specificate. Mărimea acestor câmpuri trebuie să fie
astfel stabilite încât să asigure calitatea şi economicitatea fabricației. Aceasta implică
îndeplinirea a două condiții principale:

- toleranţele stabilite să poată fi realizate pe mașinile-unelte existente, carac-
terizate printr-o precizie de prelucrare dată;
- toleranţele să poată fi realizate cu un număr minim de scule, dispozitive,
verificatoare, instrumente de măsurat şi să poată fi utilizate la fabricarea pieselor cu
forme cât mai variate.
Realizarea acestor condiţiilor a impus introducerea următoarelor măsuri:
- limitarea dimensiunilor nominale ale pieselor la un număr cât mai restrâns
posibil;
- limitarea numărului de valori ale abaterilor limită ce pot fi prescrise unei
anumite dimensiuni nominale.
Prin sistem de toleranţe şi ajustaje se înțelege o mulțime finită de toleranţe şi
ajustaje, realizate pe bază de experiență, care asigură o fabricaţie rațională şi econo-
mică. Această raționalizare a toleranţelor şi ajustajelor sub denumirea de sistem de
toleranţe şi ajustaje, asigură avantaje pentru practică, dintre care cele mai importante
sunt:
- se elimină arbitrajul la alegerea toleranţelor şi ajustajelor, având o importanță
deosebită asupra costului fabricației;
- industria constructoare de maşini are la dispoziție toată gama de precizii şi
ajustaje, realizate cu minimum de scule, dispozitive şi verificatoare, în scopul reali-
zării interschimbabilităţii pieselor;
- permite standardizarea sculelor, dispozitivelor şi verificatoarelor, SDV-urile,
ce conduce la realizarea acestora în număr mic de tipodimensiuni.
2.4. Intervale de dimensiuni liniare standardizate
Pentru restrângerea valorilor unităților de toleranţă şi a toleranţelor, dimensi-

unile liniare ale pieselor se împart în două domenii de dimensiuni:
- de la 0 la 500 mm, care formează gama 1 de dimensiuni;
- de la 500 mm la 3150 mm, ce formează gama 2 de dimensiuni.
Aceste domenii de dimensiuni sunt adoptate pentru a exprima dependența di-
ferită a toleranțelor individuale și a formulelor de calcul ale acestora de dimensiunea
nominală.
Gama 1 sau domeniul de dimensiuni 0 … 500 mm este împărțit în:
- 13 intervale principale: până la 3, 3-6, 6-10, 10-18, 18-30, 30-50, 50-80, 80-
120, 120-180, 180-250, 250-315, 315-400, 400-500;
- 22 intervale intermediare: 10-14, 14-18, 18-24, 24-30, 30-40, 40-50, 50-65,
65-80, 80-100, 100-120, 120-140,140-160, 160-180, 180-200, 200-225, 225-250,
250-280, 280-315, 315-355, 355-400, 400-450, 450-500.
Gama 2 sau domeniul de dimensiuni 500 … 3150 mm este împărțit în:
- 8 intervale principale: 500-630, 630-800, 800-1000, 1000-1250, 1250-1600,
1600-2000, 2000-2500, 2500-3150;
- 16 intervale intermediare: 500-560, 560-630, 630-710, 710-800, 800-900,
900-1000, 1000-1120, 1120-1250, 1250-1400, 1400-1600, 1600-1800, 1800-2000,
2000-2240, 2240-2500, 2500-2800, 2800-3150.
Fiecare interval este delimitat de două margini sub forma ,,peste dj, până la
inclusiv dk”, sau ,,peste Dj, până la inclusiv Dk”, sau altfel exprimat, ,,> dj, ≤ dk” şi
,,>Dj, ≤ Dk”, în care j și k semnifică începutul, respectiv sfârșitul intervalului. Se
remarcă că fiecare interval își conține limita superioară.
Se defineşte dimensiunea nominală a unui interval, D sau d, în mm, ca media
geometrică a valorilor marginilor intervalului,
D = √Dj Dk sau d = √dj dk , mm. (2.1)
Cu această valoare se calculează valoarea unității de toleranţă, i. Marginile

sunt ordonate în serie geometrică.
În concluzie, fiecare interval este definit de două margini şi de o unitate de
toleranţă.
2.5. Trepte de toleranţă standardizate
Execuția unei piese devine cu atât mai dificilă, deci mai scumpă, cu cât piesa
are toleranțe mai strânse și dimensiuni mai mari. Pentru a face legătura între dimen-
siunea nominală și toleranța acestei dimensiuni se folosește noțiunea de interval de
toleranță IT, conform ISO 286-1.
Lățimea intervalului de toleranță definește valoarea toleranței dimensiunii res-
pective, adică magnitudinea acestuia, iar poziția acestuia relativ la linia zero (dimen-
siunea nominală) definește abaterile dimensiunii,
figura 2.1.
Atunci când se dorește obținerea unei
asamblări, piesele ce compun asamblarea trebuie
executate cu același nivel de precizie. Pentru a
avea același nivel al preciziei în cadrul unui an-
samblu format din piese cu dimensiuni nominale
diferite se definește noțiunea de grad de tole-
ranță, notat cu a, care se constituie ca o măsură a
preciziei. Fig. 2.1. Legătura dintre
Toleranța sau intervalul de toleranţă, IT, în dimensiune și toleranță
μm, depinzând atât de mărimile dimensiunilor pieselor ce se prelucrează, cât şi de
procedeul tehnologic de execuție, se poate exprima prin relația,
IT = a i , μm, (2.2)
în care: i se numeşte unitate de toleranţă, sau factor de toleranță, în μm, care exprimă
dependența toleranţei de dimensiunea nominală și care este utilizată pentru determi-
narea toleranțelor fundamentale ale sistemului;
a - grad de toleranță sau număr de unităţi de toleranţă, sau coeficient de pre-
cizie. Este o mărime adimensională, care exprimă mărimea toleranţei în trepte de
precizie pentru aceeaşi dimensiune, deci numărul este caracteristic pentru fiecare
treaptă de toleranţă. Acest număr cuantifică dependența toleranţei în funcţie de
procedeul de prelucrare. Altfel spus, acest număr arată influența preciziei asupra va-
lorii toleranței.
Termenul IT este recunoscut în literatura de specialitate adoptată prin standar-
dizare internațională ca Toleranță Internațională (International Tolerance).
Mărimea toleranței se stabilește în funcţie de dimensiunea nominală a piesei
şi de numărul (cifra) treptei de toleranţă fundamentală sau a treptei de precizie.
Mărimea toleranței IT exprimă precizia unei dimensiuni, respectiv precizia
unui ajustaj. Cu cât toleranța IT este mai mare, cu atât precizia de execuţie este mai
redusă şi cu cât toleranța IT este mai mică, cu atât precizia este mai mare.
În procesul de execuţie, toleranța depinde de următorii factori: precizia
maşinii unelte; calificarea operatorului uman (executantului, muncitorului); proce-
deul tehnologic de prelucrare; mărimea dimensiunilor pieselor executate.
Din experiență a rezultat că, pentru maşini unelte cu precizie medie şi execu-
tanți cu calificare mijlocie, precizia dimensiunilor crește cu finețea procedeului teh-
nologic şi scade cu mărimea dimensiunilor pieselor prelucrate.
Unitatea de toleranţă, i, în μm, se calculează cu relaţiile:
- pentru domeniul de dimensiuni 0 … 500 mm,
3
i = 0,45 √D, d + 0,001 D, d , μm . (2.3)
Această relație a fost determinată empiric şi se bazează pe ipoteza că, în acest

domeniu de dimensiuni, pentru același proces de fabricaţie, dependența mărimii aba-
terilor de fabricaţie de dimensiunea nominală corespunde unei funcţii aproximativ
parabolice;
- pentru domeniul de dimensiuni 500 … 3150 mm,
i = 0,004 D, d + 2,1 , μm . (2.4)
Şi această relație a fost determinată empiric și se bazează pe ipoteza că, pentru
același proces de fabricaţie, dependența mărimii abaterilor de fabricaţie de dimensi-
unea nominală corespunde unei funcţii aproximativ liniare.
În aceste relații, D şi d, în mm, reprezintă dimensiunile nominale ale interva-
lelor de dimensiuni, calculate ca medie geometrică a limitelor intervalului.
Treptele de precizie în sistemul ISO se numesc trepte de toleranţă standardi-
zate. Treptele de toleranță standardizate reprezintă mulțimea sau grupul de toleranțe
considerate ca fiind corespunzătoare aceluiași grad de precizie pentru toate dimensi-
unile nominale.
Domeniul de dimensiuni nominale (1, 500], mm, se împarte în 13 intervale de
dimensiuni, iar pentru fiecare interval se determină, în ordinea descrescândă a preci-
ziei, un număr de 20 de toleranţe, numite trepte de toleranţe standardizate sau trepte
de precizie. Aceste trepte de toleranţă standardizate sunt simbolizate prin ITx (IT01,
IT0, IT1, IT2, …, IT18), cea mai precisă fiind 01, iar cea mai grosolană este 18.
Domeniul de dimensiuni (500, 3150], mm, se împarte, în ordinea descrescândă
a preciziei, în opt intervale, stabilindu-se pentru fiecare interval 18 trepte de toleranţe
standardizate, sau trepte de precizie, notate ITx (IT1, IT2, …, IT18).
Simbolizarea claselor toleranţelor standardizate se face prin grupul de litere

IT, urmat de o cifră care exprimă precizia.
Denumirea de toleranţe standardizate se alege pentru a deosebi aceste valori
de alte toleranţe cum sunt, de exemplu, toleranţele generale de execuţie.
În tabelul 2.1 sunt prezentate, în funcţie de unitatea de toleranţă i, valorile
treptelor de toleranţă standardizate, pentru cele două domenii ale dimensiunilor no-
minale, (0, 500] şi (500, 3150].
Tabelul 2.1. Valorile treptelor de toleranţă standardizate

Dimensiunea Trepte de precizie
nominală, mm IT01 IT0 IT1 IT2 IT3 IT4 IT5 IT6 IT7 IT8
> ≤ Relația de calcul, valori în μm
500 (2.5) (2.6) (2.7) (2.8) (2.9) (2.10) 7i 10i 16i 25i
500 3150 - - 2i 2,7i 3,7i 5i 7i 10i 16i 25i
Dimensiunea Trepte de precizie
nominală, mm IT9 IT10 IT11 IT12 IT13 IT14 IT15 IT16 IT17 IT18
> ≤ Relația de calcul, valori în μm
500 40i 64i 100i 160i 250i 400i 640i 1000i 1600i 2500i
500 3150 40i 64i 100i 160i 250i 400i 640i 1000i 1600i 2500i
Pentru treptele de precizie IT01, IT0 şi IT1 toleranţele standardizate se calcu-

lează cu relaţiile liniare:
IT01 = 0,3 + 0,008 D, d , μm ; (2.5)

IT0 = 0,5 +0,012 D, d , μm ; (2.6)
IT1 = 0,8 + 0,2 D, d , μm . (2.7)
Pentru treptele de precizie IT2, IT3 şi IT4, toleranţele standardizate se calcu-

lează aproximativ ca termenii unei serii geometrice între valorile toleranţelor funda-
mentale IT1 şi IT5:
IT3 = √IT1·IT5 , μm; (2.8)
IT2 = √IT1·IT3 , μm; (2.9)
IT4 = √IT3·IT5 , μm. (2.10)
Prin împărțirea cu 10 a abaterilor fundamentale ale clasei IT6 se obţine valoa-

rea unității de toleranţă, calculată cu relațiile (2.3) şi (2.4). Rezultă astfel relația
IT6
i = 10 , µm (2.11)
În tabelul 2.2 sunt prezentate valorile treptelor de toleranță standardizate

pentru dimensiuni nominale până la 3150 mm.

Fiecare coloană din tabel indică valorile toleranţelor pentru una dintre treptele
de toleranţă standardizată de la IT01 până la IT18.
Fiecare linie reprezintă un interval de dimensiuni liniare nominale. În coloana
unu sunt prezentate limitele intervalelor de dimensiuni.
Tabelul 2.2. Valorile treptelor de toleranță standardizate

pentru dimensiuni liniare până la 3500 mm
Dimensiuni Trepte de toleranţă standardizate
nominale,
IT01 IT0 IT1 IT2 IT3 IT4 IT5 IT6 IT7 IT8 IT9 IT10 IT11 IT12 IT13 IT14 IT15 IT16 IT17 IT18
mm
Până la, Valorile toleranţelor standardizate
Peste
inclusiv μm mm
- 3 0,3 0,5 0,8 1,2 2 3 4 6 10 14 25 40 60 0,1 0,14 0,25 0,4 0,6 1 1,4
3 6 0,4 0,6 1 1,5 2,5 4 5 8 12 18 30 48 75 0,12 0,18 0,3 0,48 0,75 1,2 1,8
6 10 0,4 0,6 1 1,5 2,5 4 6 9 15 22 36 58 90 0,15 0,22 0,36 0,58 0,9 1,5 2,2
10 18 0,5 0,8 1,2 2 3 5 8 11 18 27 43 70 110 0,18 0,27 0,43 0,7 1,1 1,8 2,7
18 30 0,6 1 1,5 2,5 4 6 9 13 21 33 52 84 130 0,21 0,33 0,52 0,84 1,3 2,1 3,3
30 50 0,6 1 1,5 2,5 4 7 11 16 25 39 62 100 160 0,25 0,39 0,62 1 1,6 2,5 3,9
50 80 0,8 1,2 2 3 5 8 13 19 30 46 74 120 190 0,3 0,46 0,74 1,2 1,9 3 4,6
80 120 1 1,5 2,5 4 6 10 15 22 35 54 87 140 220 0,35 0,54 0,87 1,4 2,2 3,5 5,4
120 180 1,2 2 3,5 5 8 12 18 25 40 63 100 160 250 0,4 0,63 1 1,6 2,5 4 6,3
180 250 2 3 4,5 7 10 14 20 29 46 72 115 185 290 0,46 0,72 1,15 1,85 2,9 4,6 7,2
250 315 2,5 4 6 8 12 16 23 32 52 81 130 210 320 0,52 0,81 1,3 2,1 3,2 5,2 8,1
315 400 3 5 7 9 13 18 25 36 57 89 140 230 360 0,57 0,89 1,4 2,3 3,6 5,7 8,9
400 500 4 6 8 10 15 20 27 40 63 97 155 250 400 0,63 0,97 1,55 2,5 4 6,3 9,7
500 630 9 11 16 22 32 44 70 110 175 280 440 0,7 1,1 1,75 2,8 4,4 7 11
630 800 10 13 18 25 36 50 80 125 200 320 500 0,8 1,25 2 3,2 5 8 12,5
800 1000 11 15 21 28 40 56 90 140 230 360 560 0,9 1,4 2,3 3,6 5,6 9 14
1000 1250 13 18 24 33 47 66 105 165 260 420 660 1,05 1,65 2,6 4,2 6,6 10,5 16,5
1250 1600 15 21 29 39 55 78 125 195 310 500 780 1,25 1,95 3,1 5 7,8 12,5 19,5
1600 2000 18 25 35 46 65 92 150 230 370 600 920 1,5 2,3 3,7 6 9,2 15 23
2000 2500 22 30 41 55 78 110 175 280 440 700 1100 1,75 2,8 4,4 7 11 17,5 28
2500 3150 26 36 50 68 96 135 210 330 540 860 1350 2,1 3,3 5,4 8,6 13,5 21 33
Atunci când treptei de toleranţă standardizată i se asociază una sau două litere,
majuscule sau minuscule, care reprezintă o abatere fundamentală, simbolul IT este
omis. De exemplu: H7, f6, h6, U6.
Pentru treptele de la IT6 la IT18, toleranţele fundamentale sunt multiplicate cu
10 pentru fiecare al cincilea pas, conform relației,
ITn = ITn – 5 ·10 , µm, pentru n = 11, 12, ..., 18. (2.12)
Spre exemplu, pentru IT13, cu n=13, rezultă,
IT13 = IT13 - 5·10 = IT8·10 = 25 i·10 = 250 i ,
relație care este confirmată de tabelul 2.1.
Valabilitatea relației (2.11) se confirmă și prin utilizarea tabelului 2.2, astfel
încât, spre exemplu, pentru intervalul dimensiunilor de la 80 mm, până la 120 mm,
IT13 = IT13 - 5·10 = IT8·10 = 54 10 = 540 µm = 0,54 mm.
Această regulă aplicată pentru calcularea toleranţelor fundamentale poate fi
utilizată pentru extrapolarea valorilor treptelor de toleranţă care nu sunt cuprinse în
tabelul 2.2.
De exemplu, pentru treapta IT20,
IT20 = IT20 – 5·10 = IT15·10 = 640 i·10 = 6400 i,
sau, pentru intervalul dimensiunilor nominale de la 120 mm până la inclusiv 180 mm,
valoarea pentru treapta IT20 este
IT20 = IT15·10 = 1,6 mm·10 = 16 mm.
Domeniile de utilizare ale treptelor de precizie sunt:
- treptele de precizie de la IT01 la IT4 se folosesc pentru dimensiunile pieselor
de înaltă precizie specifice mecanicii fine și instrumentelor de măsură. Treptele IT01
și IT0 sunt recunoscute ca trepte de precizie destinate dezvoltărilor ulterioare;
- treptele de precizie de la IT5 la IT11 se folosesc, în general, pentru ajustaje
din construcția de mașini, dar și mecanică fină;
- treptele de precizie de la IT12 la IT18 se folosesc pentru semifabricate for-
jate, ambutisate, turnate sau laminate. Dimensiunile tolerate în aceste clase de preci-
zie sunt utilizate mai rar pentru realizarea ajustajelor.
Ca o concluzie generală, IT - International Tolerance, Toleranța internațio-
nală- se constituie în serii de toleranțe universale și uniforme și care depind doar de
dimensiunea nominală. Astfel, unitatea de toleranță depinde de dimensiunea nomi-
nală și de gradul de toleranță ales.
Datorită acestui sistem de toleranțe se pot obține niveluri diferite ale preciziei
pentru aceeași dimensiune și, de asemenea, un nivel constant al preciziei pentru di-
mensiuni diferite, cum ar fi în cadrul unui ansamblu format din piese cu dimensiuni
diferite. Aceasta duce la economii însemnate în ceea ce privește utilizarea sculelor
așchietoare, a mijloacelor de verificare și a tuturor resurselor care, în acest fel, pot fi
optimizate mai bine.
În baza cunoașterii valorilor toleranțelor fundamentale prezentate în tabelul
2.2 se pot rezolva trei tipuri de probleme.
Problema directă
Problema constă în alegerea valorii standardizate a toleranței fundamentale a
unei dimensiuni, atunci când se cunosc dimensiunea nominala și treapta de precizie.
Exemplu: toleranța fundamentală a unei dimensiuni nominale de 110 mm, care se
realizează în treapta de precizie 7 are valoarea de 35 µm, tabelul 2.2.
Problema inversă
Problema constă în stabilirea treptei de precizie în care se prescrie o dimensi-
une, atunci când se cunosc dimensiunea nominală și toleranța fundamentală a aces-
teia. Exemplu: treapta de precizie a unei dimensiuni nominale de 60 mm și care are
toleranța fundamentală de 1,2 mm este 15, tabelul 2.2.
Analiza comparativă
Problema constă în realizarea unei analize comparative privind precizia
prescrisă mai multor dimensiuni, atunci când se cunosc dimensiunile nominale și
toleranțele fundamentale ale acestora. Exemplu: dintre dimensiunile D1 = 40 mm cu

toleranța de 39 µm și D2 = 1500 mm cu toleranța tot de 39 µm, este mai precisă
dimensiunea D2 deoarece este prescrisă în treapta de precizie 4, față de dimensiunea
D1 în treapta 8.
2.6. Poziţionarea relativă a abaterilor sau intervalelor de toleranță
Un interval de toleranţă care se poate prescrie unei dimensiuni nominale poate

avea o infinitate de poziţii.
Alcătuirea sistemului ISO, care cuprinde o mulțime finită de intervale, con-
duce la stabilirea anumitor poziţii pentru o anumită dimensiune nominală. Aceste
poziţii ale toleranţelor sunt fixate prin abaterile fundamentale. Abaterea fundamen-
tală este abaterea limită cea mai apropiată de linia zero.
Astfel, lățimea intervalului de toleranță este
determinată de gradul de precizie ales, deci cea-
laltă limită este determinată de valoarea toleranței,
figura 2.2.
Este ușor de înțeles că abaterea fundamen-
tală coincide întotdeauna cu una din abaterile su-
perioară sau inferioară, deoarece acestea sunt limi-
tele intervalului de toleranță.
Fig. 2.2. Abaterea fundamentală Intervalul de toleranţă are o valoare varia-
bilă cuprinsă între limitele superioară şi inferioară
a dimensiunii.
Informația privind poziţia intervalului de toleranţă, adică abaterea fundamen-
tală, este identificată prin una sau două litere, denumite identificatori ai abaterilor
fundamentale.
În figura 2.3 este prezentată schema generală de poziționare a intervalelor de
toleranţă faţă de dimensiunea nominală. De asemenea, în această reprezentare sunt
precizate semnele, + sau –, ale abaterilor fundamentale, atât pentru arbori cât şi pen-
tru alezaje.
Abaterile fundamentale sunt identificate prin litere majuscule pentru alezaje
(A, …, ZC) şi prin litere minuscule pentru arbori (a, …, zc).
Pentru a se evita orice confuzie literele I, i, L, l, O, o, Q, q, W, w nu au fost
utilizate.
Pentru toleranţele arborilor situate sub linia de referinţă, a, b, c, …, h, pozițiile
lor sunt stabilite prin abaterea superioară, es, iar pentru cele dispuse deasupra liniei
de referinţă, j, k, m, …, zc, prin abaterea inferioară, ei, ambele fiind abateri funda-
mentale.
Poziţia toleranţele alezajelor situate deasupra liniei de referinţă, A, B, C, …,
H, este stabilită prin abaterea inferioară, EI, ca abatere fundamentală, iar a celor de
sub linia de referinţă, J, K, M, …, ZC, de abaterea superioară ES, de asemenea aba-
tere fundamentală.
Fig. 2.3. Reprezentarea schematică a poziției intervalelor de toleranţă

(abateri fundamentale) faţă de dimensiunea nominală
EI, ES - abaterile fundamentale ale alezajelor; ei, es - abaterile fundamentale

ale arborilor; N - dimensiunea nominală
1. Conform convenției, abaterea fundamentală este definită ca fiind limita cea mai
apropiată de dimensiunea nominală.
2. Pentru detalii privind abaterile fundamentale J/j, K/k, M/m şi N/n, a se vedea tabelele
2.6 şi 2.7.
Ajustajele în sistemul cu alezaj unitar se obţin prin combinarea toleranţelor

alezajelor simbolizate cu H, cu toleranţele arborilor. Similar, prin combinarea tole-
ranţelor arborilor simbolizați cu h cu toleranţele alezajelor se obţin ajustaje cu arbore
unitar.
Se obţin ajustaje cu joc prin combinarea lui H cu simbolurile a, b, …, h, ajus-
taje intermediare prin combinarea lui H cu simbolurile js, j, k, m, n, şi ajustaje cu
strângere prin combinarea lui H cu simbolurile p, r, …, zc.
Raționamentul de formare a celor trei categorii de ajustaje este valabil şi când
se utilizează sistemul de ajustaje cu arbore unitar, adică, prin combinarea lui h cu A,
B, …, H, se obţin ajustaje cu joc, h cu JS, J, K, M, N pentru ajustaje intermediare şi
h cu P, R, …, ZC pentru ajustajele cu strângere.
Valorile numerice ale abaterilor fundamentale, în μm, se determină cu relaţiile
empirice prezentate în tabelul 2.3, în funcţie de dimensiunea nominală a intervalului
din care face parte dimensiunea piesei, D sau d, în mm, şi în unele cazuri şi de pre-
cizie.
Deci, pozițiile câmpurilor de toleranţă din figura 2.3 sunt numai calitative,
cantitativ ele diferind de la un interval la altul.
În tabelele 2.4 şi 2.5 sunt prezentate abaterile fundamentale pentru arbori, res-
pectiv alezaje, pentru întreg domeniu de dimensiuni până la 3150 mm. Abaterile fun-
damentale care lipsesc din tabelele 2.4 şi 2.5 se pot calcula cu relațiile din tabelul
2.3.
În cazurile practice nu se folosesc relaţiile de calcul pentru abaterile funda-
mentale. Valorile abaterilor fundamentale calculate şi rotunjite se aleg din tabelul
2.4 pentru arbori şi 2.5 pentru alezaje.
Abaterile fundamentale nu sunt definite individual pentru fiecare dimensiune
nominală, ci pentru un interval de dimensiuni nominale. Abaterea fundamentală, în
μm, este exprimată în funcţie de caracteristica identificatorului, care este o literă,
eventual două, şi dimensiunea nominală a piesei tolerate.
Tabelele 2.4 şi 2.5 conțin şi semnele algebrice ale valorilor toleranţelor pentru
arbori, respectiv alezaje. Semnul ,,+” este utilizat când limita toleranţei identificată
prin abaterea fundamentală este situată deasupra dimensiunii nominale. Semnul ,,–”
este utilizat când limita toleranţei identificată prin abaterea fundamentală este situată
sub dimensiunea nominală.
Fiecare coloană din tabelele 2.4 şi 2.5 redă valoarea abaterii fundamentale
pentru litera sau literele care identifică această abatere. Fiecare dintre linii reprezintă
un interval de dimensiuni. Limitele intervalelor de dimensiuni sunt redate în coloana
întâi.
Cealaltă abatere limită, superioară sau inferioară, este stabilită cu ajutorul aba-
terii fundamentale şi a toleranţei fundamentale IT. Modalitatea de calcul rezultă din
reprezentările grafice și relaţiile prezentate în tabelul 2.6, pentru arbori, şi tabelul 2.7
pentru alezaje.
Intervalele de dimensiuni din tabelele 2.4 şi 2.5 sunt divizate în subintervale
ale intervalelor principale, şi anume de la a la c, de la A la C, de la r la zc şi de la R
la ZC.
Conceptul abaterilor fundamentale nu se aplică pentru pozițiile JS şi js. În

aceste cazuri limitele toleranţelor se distribuie simetric faţă de dimensiunea nomi-
nală.
Valoarea mărimii Δ din tabelul 2.5 este funcţie de treapta de toleranţă şi de
dimensiunea nominală tolerată a piesei. Este relevantă numai pentru abaterile de la
K la ZC şi pentru treptele de toleranţă de la IT3 la IT7/IT8.
Valoarea mărimii Δ se adaugă la valoarea fixă dată în tabelul principal, atunci
când este indicat ,,+Δ” sau simplu ,,+”. În acest fel este redată valoarea corectă a
abaterii fundamentale.
Este foarte important de remarcat că simetria faţă de linia de referinţă a pozi-
țiilor indicate de aceeaşi literă, în cele două sisteme, nu este perfectă.
Simetrie perfectă se realizează:
- la ajustajele cu joc, pentru toate clasele de toleranţă IT, atât în sistemul cu
alezaj unitar, H cu a, b, …, h, cât şi în sistemul cu arbore unitar, h cu A, B, ..., H;
- la ajustajele intermediare pentru toate clasele de toleranţă IT, sistemul cu
alezaj unitar, H cu js, şi sistemul cu arbore unitar, h cu JS;
- la ajustajele intermediare pentru clasele de toleranţă peste IT8, sistemul cu
alezaj unitar, H cu m şi n, şi sistemul cu arbore unitar, h cu M şi N;
- la ajustajele cu strângere, pentru clasele de toleranţă peste IT7.
În cazurile simetriei perfecte sunt asigurate următoarele egalități ale abaterilor
fundamentale pentru arbori şi alezaje:
EIf = – esf , mm ; (2.13)
– ESf = eif , mm ; (2.14)
Acest lucru se exemplifică prin fi-

gura 2.4.
Din reprezentare se remarcă relația
dintre simbolul literal şi abaterea funda-
mentală, care pentru exemplul considerat,
esf = ‒ 60 μm = ‒ 0,06 mm la arbori şi EIf
= +60 μm = + 0,06 mm la alezaje, ceea ce
demonstrează respectarea condiției EIf = ‒
esf.
Pentru un identificator (semn lite-
ral) dat al abaterilor fundamentale, cores-
punde o singură abatere fundamentală.
Treapta de precizie ITx dă mărimea tole-
ranței şi intră în simbolizare prin cifra res- Fig. 2.4. Toleranţe şi abateri fundamentale
pectivă. simetrice pentru arbori şi alezaje
Din exemplul considerat mai re-
zultă că, pentru o dimensiune nominală dată, ND = Nd = 60 mm, un simbol literal dat,
e, E, şi o treaptă de precizie dată, xD = xd, toleranțele respective sunt simetrice faţă
de linia de referinţă, care defineşte dimensiunea nominală.
Tabelul 2.3. Relaţiile de calcul pentru abaterile fundamentale

Dimensiunea no-
Arbore Alezaj
minală, mm Relația de calcul,
până la, Abatere fun- Aba- valoarea în μm Abatere fun- Aba-
peste Semn Semn
inclusiv damentală tere damentală tere
0 120 265+1,3D (2.15)
a ‒ es EI + A
120 500 3,5D (2.16)
0 160 ≈140+0,85D (2.17)
b ‒ es EI + B
160 500 ≈1,8D (2.18)
0 40 52D0,2 (2.19)
c ‒ es EI + C
40 500 95+0,8D (2.20)
0 10 cd ‒ es √cd , √CD (2.21) EI + CD
0,44
0 3150 d ‒ es 16D (2.22) EI + d
0 3150 e ‒ es 11D0,41 (2.23) EI + e
0 10 ef ‒ es √ef , √EF (2.24) EI + EF
0 3150 f ‒ es 5,5D0,41 (2.25) EI + F
0 10 fg ‒ es √fg , √FG (2.26) EI + FG
0,34
0 3150 g ‒ es 2,5D (2.27) EI + G
0 3150 h es Abatere = 0 EI H
j fără formulă J
es EI
0 3150 js ± 0,5 ITn (2.28) ± JS
ei ES
3
0 500 + √D (2.29) ‒ K
k ei ES
500 3150 abatere = 0
0 500 IT6, IT 7 (2.30)
m + ei ES ‒ M
500 3150 0,024D+0,6 (2.31)
0 500 5D0,34 (2.32)
n + ei ES ‒ N
500 3150 0,04D+21 (2.33)
0 500 IT7+0 la 5 (2.34)
p + ei ES ‒ P
500 3150 0,072D+37,8 (2.35)
0 3150 r + ei √ps, √PS (2.36) ES ‒ R
0 500 IT8+1 la 4 (2.37)
s + ei ES ‒ S
500 3150 IT7+0,4D (2.38)
24 3150 t + ei IT7+0,63D (2.39) ES ‒ T
0 3150 u + ei IT7+D (2.40) ES ‒ U
14 500 v + ei IT7+1,25D (2.41) ES ‒ V
0 500 x + ei IT7+1,6D (2.42) ES ‒ X
18 500 y + ei IT7+2D (2.43) ES ‒ Y
0 500 z + ei IT7+2,5D (2.44) ES ‒ Z
0 500 za + ei IT8+3,15D (2.45) ES ‒ ZA
0 500 zb + ei IT9+4D (2.46) ES ‒ ZB
0 500 zc + ei IT10+5D (2.47) ES ‒ ZC
Tabelul 2.4. Valorile abaterilor fundamentale pentru arbori: a, …, k
Valorile abaterilor fundamentale, în μm

Dimensiune
Abaterea limită superioară, es Abaterea inferioară, ei
nominală,
IT5 IT4- ≤IT3
mm Toate treptele de toleranţe IT7 IT8
IT6 IT7 >IT7
> ≤ aa ba c cd d e ef f fg g h js j k
3 –270 –140 –60 –34 –20 –14 –10 –6 –4 –2 0 –2 –4 –6 0 0
3 6 –270 –140 –70 –45 –30 –20 –14 –10 –6 –4 0 –2 –4 +1 0
6 10 –280 –150 –80 –56 –40 –25 –18 –13 –8 –5 0 –2 –5 +1 0
10 14
–290 –150 –95 –50 –32 –16 –6 0 –3 –6 +1 0
14 18
18 24
–300 –160 –110 –65 –40 –20 –7 0 –4 –8 +2 0
24 30
30 40 –310 –170 –120
–80 –50 –25 –9 0 –5 –10 +2 0
40 50 –320 –180 –130
50 65 –340 –190 –140
–100 –60 –30 –10 0 –7 –12 +2 0
65 80 –360 –200 –150
80 100 –380 –220 –170
–120 –72 –36 –12 0 –9 –15 +3 0
100 120 –410 –240 –180
120 140 –460 –260 –200 Abaterea =ITn/2, unde n este valoarea IT
140 160 –520 –280 –210 –145 –85 –43 –14 0 –11 –18 +3 0
160 180 –580 –310 –230
180 200 –660 –340 –240
200 225 –740 –380 –260 –170 –100 –50 –15 0 –13 –21 +4 0
225 250 –820 –420 –280
250 280 –920 –480 –300
–190 –110 –56 –17 0 –16 –26 +4 0
280 315 –1050 –540 –330
315 355 –1200 –600 –360
–210 –125 –62 –18 0 –18 –28 +4 0
355 400 –1350 –680 –400
400 450 –1500 –760 –440
–230 –135 –68 –20 0 –20 –32 +5 0
450 500 –1650 –840 –480
500 560
–260 –145 –76 –22 0 0 0
560 630
630 710
–290 –160 –80 –24 0 0 0
710 800
800 900
–320 –170 –86 –26 0 0 0
900 1000
1000 1120
–350 –195 –96 –28 0 0 0
1120 1250
1250 1400
–390 –220 –110 –30 0 0 0
1400 1600
1600 1800
–430 –240 –120 –32 0 0 0
1800 2000
2000 2240
–480 –260 –130 –34 0 0 0
2240 2500
2500 2800
–520 –290 –145 –38 0 0 0
2800 3150
a Abaterile fundamentale a şi b nu trebuie folosite pentru dimensiuni nominale ≤1.
Tabelul 2.4 (continuare) Valorile abaterilor fundamentale pentru arbori: m, …, zc
Dimensiune Valorile abaterilor fundamentale, în μm

nominală, Abaterea inferioară ei
mm Toate treptele de toleranţă
> ≤ m n p r s t u v x y z za zb zc
3 +2 +4 +6 +10 +14 +18 +20 +26 +32 +40 +60
3 6 +4 +8 +12 +15 +19 +23 +28 +35 +42 +50 +80
6 10 +6 +10 +15 +19 +23 +28 +34 +42 +52 +67 +97
10 14 +40 +50 +64 +90 +130
+7 +12 +18 +23 +28 +33
14 18 +39 +45 +60 +77 +108 +150
18 24 +41 +47 +54 +63 +73 +98 +136 +188
+8 +15 +22 +28 +35
24 30 +41 +48 +55 +64 +75 +88 +118 +160 +218
30 40 +48 +60 +68 +80 +94 +112 +148 +200 +274
+9 +17 +26 +34 +43
40 50 +54 +70 +81 +97 +114 +136 +180 +242 +325
50 65 +41 +53 +66 +87 +102 +122 +144 +172 +226 +300 +405
+11 +20 +32
65 80 +43 +59 +75 +102 +120 +146 +174 +210 +274 +380 +480
80 100 +51 +71 +91 +124 +146 +178 +214 +258 +335 +445 +585
+13 +23 +37
100 120 +54 +79 +104 +144 +172 +210 +254 +310 +400 +525 +690
120 140 +63 +92 +122 +170 +202 +248 +300 +365 +470 +620 +800
140 160 +15 +27 +43 +65 +100 +134 +190 +228 +280 +340 +415 +535 +700 +900
160 180 +68 +108 +146 +210 +252 +310 +380 +465 +600 +780 +1000
180 200 +77 +122 +166 +236 +284 +350 +425 +520 +670 +880 +1150
200 225 +17 +31 +50 +80 +130 +180 +258 +310 +385 +470 +575 +740 +960 +1250
225 250 +84 +140 +196 +284 +340 +425 +520 +640 +820 +1050 +1350
250 280 +94 +158 +218 +315 +385 +475 +580 +710 +920 +1200 +1550
+20 +34 +56
280 315 +98 +170 +240 +350 +425 +525 +650 +790 +1000 +1300 +1700
315 355 +108 +190 +268 +390 +475 +590 +730 +900 +1150 +1500 +1900
+21 +37 +62
355 400 +114 +208 +294 +435 +530 +660 +820 +1000 +1300 +1650 +2100
400 450 +126 +232 +330 +490 +595 +740 +920 +1100 +1450 +1850 +2400
+23 +40 +68
450 500 +132 +252 +360 +540 +660 +820 +1000 +1250 +1600 +2100 +2600
500 560 +150 +280 +400 +600
+26 +44 +78
560 630 +155 +310 +450 +660
630 710 +175 +340 +500 +740
+30 +50 +88
710 800 +185 +380 +560 +840
800 900 +210 +430 +620 +940
+34 +56 +100
900 1000 +220 +470 +660 +1050
1000 1120 +250 +520 +780 +1150
+40 +66 +120
1120 1250 +260 +580 +840 +1300
1250 1400 +300 +640 +960 +1450
+48 +78 +140
1400 1600 +330 +720 +1050 +1600
1600 1800 +370 +820 +1200 +1850
+58 +92 +170
1800 2000 +400 +920 +1350 +2000
2000 2240 +440 +1000 +1500 +2300
+68 +110 +195
2240 2500 +460 +1100 +1650 +2500
2500 2800 +550 +1250 +1900 +2900
+76 +135 +240
2800 3150 +580 +1400 +2100 +3200
Tabelul 2.5. Valorile abaterilor fundamentale pentru alezaje: A, …, JS

Valorile abaterilor fundamentale, μm
Dimensiune nominală, mm Abaterea inferioară EI
Toate clasele de toleranţă
Până la,
Peste, > Aa Ba C CD D E EF F FG G H JS
inclusiv, ≤
3 +270 +140 +60 +34 +20 +14 +10 +6 +4 +2 0
3 6 +270 +140 +70 +45 +30 +20 +14 +10 +6 +4 0
6 10 +280 +150 +80 +56 +40 +25 +18 +13 +8 +5 0
10 14
+290 +150 +95 +50 +32 +16 +6 0
14 18
18 24
+300 +160 +110 +65 +40 +20 +7 0
24 30
Abaterea = ± 1/2 ITn, unde ITn este valoarea toleranţei pentru treapta respectivă
30 40 +310 +170 +120
+80 +50 +25 +9 0
40 50 +320 +180 +130
50 65 +340 +190 +140
+100 +60 +30 +10 0
65 80 +360 +200 +150
80 100 +380 +220 +170
+120 +72 +36 +12 0
100 120 +410 +240 +180
120 140 +460 +260 +200
140 160 +520 +280 +210 +145 +85 +43 +14 0
160 180 +580 +310 +230
180 200 +660 +340 +240
200 225 +740 +380 +260 +170 +100 +50 +15 0
225 250 +820 +420 +280
250 280 +920 +480 +300
+190 +110 +56 +17 0
280 315 +1050 +540 +330
315 355 +1200 +600 +360
+210 +125 +62 +18 0
355 400 +1350 +680 +400
400 450 +1500 +760 +440
+230 +135 +68 +20 0
450 500 +1650 +840 +480
500 560
+260 +145 +76 +22 0
560 630
630 710
+290 +160 +80 +24 0
710 800
800 900
+320 +170 +86 +26 0
900 1000
1000 1120
+350 +195 +96 +28 0
1120 1250
1250 1400
+390 +220 +110 +30 0
1400 1600
1600 1800
+430 +240 +120 +32 0
1800 2000
2000 2240
+480 +260 +130 +34 0
2240 2500
2500 2800
+520 +290 +145 +38 0
2800 3150
a Abaterile fundamentale A şi B nu trebuie utilizate pentru dimensiuni ≤ 1 mm.
Tabelul 2.5. (continuare) Valorile abaterilor fundamentale pentru alezaje: J, …, ZC

Dimensiune Valorile abaterilor fundamentale, μm
nominală, Abaterea superioară ES Valorile pentru Δ
mm IT6 IT7 IT8 ≤IT8 >IT8 ≤IT8 >IT8 ≤IT8 >IT8 ≤IT7 Trepte de toleranţă
> ≤ J K Mb Na P la ZCa IT3 IT4 IT5 IT6 IT7 IT8
3 +2 +4 +6 0 0 –2 –2 –4 –4 0 0 0 0 0 0
3 6 +5 +6 +10 –1+Δ –4+Δ –4 –8+Δ 0 1 1,5 1 3 4 6
6 10 +5 +8 +12 –1+Δ –6+Δ –6 –10+Δ 0 1 1,5 2 3 6 7
10 14
+6 +10 +15 –1+Δ –7+Δ –7 –12+Δ 0 1 2 3 3 7 9
14 18
18 24
+8 +12 +20 –2+Δ –8+Δ –8 –15+Δ 0 1,5 2 3 4 8 12
24 30
30 40
+10 +14 +24 –2+Δ –9+Δ –9 –17+Δ 0 1,5 3 4 5 9 14
40 50
50 65
Aceleaşi valori ca pentru treptele superioare lui IT7 majorate cu Δ

+13 +18 +28 –2+Δ –11+Δ –11 –20+Δ 0 2 3 5 6 11 16
65 80
80 100
+16 +22 +34 –3+Δ –13+Δ –13 –23+Δ 0 2 4 5 7 13 19
100 120
120 140
140 160 +18 +26 +41 –3+Δ –15+Δ –15 –27+Δ 0 3 4 6 7 15 23
160 180
180 200
200 225 +22 +30 +47 –4+Δ –17+Δ –17 –31+Δ 0 3 4 6 9 17 26
225 250
250 280
+25 +36 +55 –4+Δ –20+Δ –20 –34+Δ 0 4 4 7 9 20 29
280 315
315 355
+29 +39 +60 –4+Δ –21+Δ –21 –37+Δ 0 4 5 7 11 21 32
355 400
400 450
+33 +43 +66 –5+Δ –23+Δ –23 –40+Δ 0 5 5 7 13 23 34
450 500
500 560
0 –26 –44
560 630
630 710
0 –30 –50
710 800
800 900
0 –34 –56
900 1000
1000 1120
0 –40 –66
1120 1250
1250 1400
0 –48 –78
1400 1600
1600 1800
0 –58 –92
1800 2000
2000 2240
0 –68 –110
2240 2500
2500 2800
0 –76 –135
2800 3150
a Abaterile fundamentale nu trebuie utilizate pentru dimensiuni ≤ 1 mm.
b Caz special: pentru M6 în intervalul (250, 315] mm, ES = –9 μm (față de –11 μm potrivit
calculului)
Tabelul 2.5. (continuare) Valorile abaterilor fundamentale pentru alezaje: P, …, ZC
Valorile abaterilor fundamentale, μm

Dimensiune
Abaterea superioară ES
nominală, mm
Clase de toleranţă peste IT7
Până la,
Peste, > P R S T U V X Y Z ZA ZB ZC
inclusiv, ≤
3 –6 –10 –14 –18 –20 –26 –32 –40 –60
3 6 –12 –15 –19 –23 –28 –35 –42 –50 –80
6 10 –15 –19 –23 –28 –34 –42 –52 –67 –97
10 14 –40 –50 –64 –90 –130
–18 –23 –28 –33
14 18 –39 –45 –60 –77 –108 –150
18 24 –41 –47 –54 –63 –73 –98 –136 –188
–22 –28 –35
24 30 –41 –48 –55 –64 –75 –88 –118 –160 –218
30 40 –48 –60 –68 –80 –94 –112 –148 –200 –274
–26 –34 –43
40 50 –54 –70 –81 –97 –114 –136 –180 –242 –325
50 65 –41 –53 –66 –87 –102 –122 –144 –172 –226 –300 –405
–32
65 80 –43 –59 –75 –102 –120 –146 –174 –210 –274 –380 –480
80 100 –51 –71 –91 –124 –146 –178 –214 –258 –335 –445 –585
–37
100 120 –54 –79 –104 –144 –172 –210 –254 –310 –400 –525 –690
120 140 –63 –92 –122 –170 –202 –248 –300 –365 –470 –620 –800
140 160 –43 –65 –100 –134 –190 –228 –280 –340 –415 –535 –700 –900
160 180 –68 –108 –146 –210 –252 –310 –380 –465 –600 –780 –1000
180 200 –77 –122 –166 –236 –284 –350 –425 –520 –670 –880 –1150
200 225 –50 –80 –130 –180 –258 –310 –385 –470 –575 –740 –960 –1250
225 250 –84 –140 –196 –284 –340 –425 –520 –640 –820 –1050 –1350
250 280 –94 –158 –218 –315 –385 –475 –580 –710 –920 –1200 –1550
–56
280 315 –98 –170 –240 –350 –425 –525 –650 –790 –1000 –1300 –1700
315 355 –108 –190 –268 –390 –475 –590 –730 –900 –1150 –1500 –1900
–62
355 400 –114 –208 –294 –435 –530 –660 –820 –1000 –1300 –1650 –2100
400 450 –126 –232 –330 –490 –595 –740 –920 –1100 –1450 –1850 –2400
–68
450 500 –132 –252 –380 –540 –660 –820 –1000 –1250 –1600 –2100 –2600
500 560 –150 –280 –400 –600
–78
560 630 –155 –310 –450 –660
630 710 –175 –340 –500 –740
–88
710 800 –185 –380 –560 –840
800 900 –210 –430 –620 –940
–100
900 1000 –220 –470 –660 –1050
1000 1120 –250 –520 –780 –1150
–120
1120 1250 –260 –580 –840 –1300
1250 1400 –300 –640 –960 –1450
–140
1400 1600 –330 –720 –1050 –1600
1600 1800 –370 –820 –1200 –1850
–170
1800 2000 –400 –920 –1350 –2000
2000 2240 –440 –1000 –1500 –2300
–195
2240 2500 –460 –1100 –1650 –2500
2500 2800 –550 –1250 –1900 –2900
–240
2800 3150 –580 –1400 –2100 –3200
Tabelul 2.6. Abaterile limită pentru arbori

Abateri limită, μm
es = eif +
esf < 0, Tabelul 2.4 esf = 0 esf = +IT/2 es = eif + IT es = eif + IT
IT
eif < 0 eif = >0 eif = >0
ei = esf – IT ei =0 – IT eif = – IT/2
Tabelul 2.4 Tabelul 2.4 Tabelul 2.4
IT conform Tabel 2.2
1 - j5, j6; 2 - k1 la k3, şi k4 la k7 pentru Nd ≤ 3 mm; 3 - k4 la k7 pentru 3 mm < Nd ≤ 500
mm; 4 - k8 la k18.
Tabelul 2.7. Abaterile limită pentru alezaje

Abateri limită, μm
ES= ESf= ESf > 0 ESF < 0

ES = EIf + IT ESf, Tabelul 2.5
0+IT +IT2 Tabelul 2.5 Tabelul 2.5
EIf > 0, EIf=
EIf=0 EI = ESf – IT
Tabelul 2.5 -IT2
IT conform tabelului 2.2
1 - K1 la K3, şi K4 la K8 pentru ND ≤ 3 mm; 2 - K4 la K8 pentru 3 mm < ND ≤ 500 mm; 3 -
K9 la K18; 4 - M1 la M6; 5 - M9 la M18; 6 - N1 la N8; 7 - N9 la N18.
2.7. Clase de toleranță preferențiale
Clasa de toleranţă reprezintă o asociere între o abatere fundamentală şi o

treaptă a toleranţelor fundamentale.
După sistemul ISO, clasa de toleranţă se notează prin combinația dintre:
- una sau două litere majuscule pentru alezaje şi o literă sau două minuscule
pentru arbore, care identifică poziţia câmpului de toleranţă, adică abaterea funda-
mentală;
- o cifră reprezentând treapta de toleranţă fundamentală sau treapta de precizie.
Exemple de clase de toleranță: H7 (alezaj unitar), F8, h7 (arbore unitar), u6,
js8.
Considerând notarea prezentată mai sus, rezultă că pot fi luate în considerare
560 de clase de toleranţe fundamentale pentru fiecare dimensiune nominală. Deoa-
rece numărul de alternative este prea mare, acestea nefiind justificate în primul rând
din punct de vedere economic, prin ISO 286-1 sunt precizate anumite clase de tole-
ranţe recomandate sau preferențiale. Astfel, un proiectant are la dispoziție 17 clase
de toleranţă preferențiale (recomandate). Alegerea altor toleranţe posibile se face
numai în cazuri justificate.
În acest fel alegerea şi uniformizarea alegerii unei clase de toleranţă este opti-
mizată, reducându-se numărul sculelor de prelucrare şi al mijloacelor de măsurare şi
verificare.
În figurile 2.5 şi 2.6 sunt prezentate clasele de toleranţă recomandate, pentru
alezaje şi arbori, precizate în standardul ISO 286-1:2010, cele 17 clase preferențiale
fiind înscrise în chenar. Clasele înscrise în chenar constituie șirul preferențial de or-
dinul I, celelalte realizând șirul preferențial de ordinul II.
Fig. 2.5. Clasele de toleranţă recomandate pentru alezaje conform ISO 286-1:2010
Fig. 2.6. Clasele de toleranţă recomandate pentru arbori conform ISO 286-1:2010
În figurile 2.7 şi 2.8 sunt prezentate clasele de toleranţă recomandate de stan-

dardul american ANSI B4.2
H1 JS1
H2 JS2
H3 JS3
H4 JS4
G5 H5 JS5 K5 M5 N5 P5 R5 S5 T5 U5 V5 X5 Y5 Z5
F6 G6 H6 J6 JS6 K6 M6 N6 P6 R6 S6 T6 U6 V6 X6 Y6 Z6
D7 E7 F7 G7 H7 J7 JS7 K7 M7 N7 P7 R7 S7 T7 U7 V7 X7 Y7 Z7
C8 D8 E8 F8 G8 H8 J8 JS8 K8 M8 N8 P8 R8 S8 T8 U8 V8 X8 Y8 Z8
A9 B9 C9 D9 E9 F9 G9 H9 JS9 K9 M9 N9 P9 R9 S9 T9 U9 V9 X9 Y9 Z9
A10 B10 C10 D10 E10 F10 G10 H10 JS10 K10 M10 N10 P10 R10 S10 T10 U10 V10 X10 Y10 Z10
A11 B11 C11 D11 E11 F11 H11 JS11
A12 B12 C12 D12 E12 H12 JS12
A13 B13 C13 H13 JS13
A14 B14 H14 JS14
H15 JS15
H16 JS16
Fig. 2.7. Clasele de toleranţă recomandate pentru alezaje conform ANSI B4.2
h1 js1
h2 js2
h3 js3
g4 h4 js4 k4 m4 n4 p4 r4 s4 t4 u4 v4 x4 y4 z4
f5 g5 h5 j5 js5 k5 m5 n5 p5 r5 s5 t5 u5 v5 x5 y5 z5
e6 f6 g6 h6 j6 js6 k6 m6 n6 p6 r6 s6 t6 u6 v6 x6 y6 z6
d7 e7 f7 g7 h7 j7 js7 k7 m7 n7 p7 r7 s7 t7 u7 v7 x7 y7 z7
c8 d8 e8 f8 g8 h8 js8 k8 m8 n8 p8 r8 s8 t8 u8 v8 x8 y8 z8
a9 b9 c9 d9 e9 f9 g9 h9 js9 k9 m9 n9 p9 r9 s9 t9 u9 v9 x9 y9 z9
a10 b10 c10 d10 e10 f10 h10 js10
a11 b11 c11 d11 e11 h11 js11
a12 b12 c12 d12 h12 js12
a13 b13 c13 h13 js13
a14 b14 h14 js14
h15 js15
h16 js16
Fig. 2.8. Clasele de toleranţă recomandate pentru arbori conform ANSI B4.2
În standardele americane clasele de toleranţă reprezentate cu caractere îngro-

șate constituie șirul preferențial de ordinul I, reprezentând prima opțiune în alegerea
ajustajelor. Opțiunea a doua o reprezintă clasele înscrise în chenar, care reprezintă
șirul preferențial de ordinul II. Opțiunea a treia o reprezintă clasele reprezentate îna-
fara chenarelor şi care constituie șirul preferențial de ordinul III.
Valorile numerice ale toleranţelor recomandate sunt prezentate în standardul
ISO 286-2 concretizat, în prezenta lucrare, pentru arbori, prin ANEXA A1, tabelele
A1-1, …, A1-14, și pentru alezaje, prin ANEXA A2, tabele A2-1, …, A2-14.
2.8. Toleranțele dimensiunilor liniare individuale
Determinarea abaterilor limită pentru o dimensiune liniară tolerată dată poate

fi realizată:
- utilizând tabelele 2.2, 2.4 şi 2.5, prezentate anterior, şi care sunt conforme
cu ISO 286-1;
- utilizând tabelele din ANEXA A1 şi ANEXA A2, care dau direct abaterile
limită pentru o treaptă de precizie şi o dimensiune nominală dată, şi care sunt con-
forme cu ISO 286-2.

tolerate conform ISO 286-1
Clasa de toleranţă este formată din identificatorul abaterii fundamentale şi ci-

fra care indică treapta de toleranţă fundamentală sau treapta de precizie.
Exemplu: Dimensiunea tolerată a unui alezaj 90 F7 şi a unui arbore 90 f7,
unde:
90 este dimensiunea nominală, în mm;
F - identificatorul abaterii fundamentale pentru alezaj;
f - identificatorul abaterii fundamentale pentru arbore;
7 - cifra care indică treapta de toleranţă fundamentală sau treapta de precizie,
ITx.
Trepte de toleranţă fundamentală sau trepte de precizie
Valoarea treptei de toleranţă fundamentală, adică mărimea toleranţei, ITd sau
ITD, în μm, se obţine din tabelul 2.2 în funcţie de dimensiunea nominală şi treapta de
toleranţă fundamentală, ITx, indicată de cifra x din simbolizarea dimensiunii tolerate.
Aplicaţia 2.1. Valoarea treptei de toleranță fundamentală sau a treptei de

precizie pentru alezajul 90 F7 şi arborele 90 f7
Rezolvare
Cifra care indică treapta de toleranţă fundamentală, atât pentru alezaj cât şi
pentru arbore este 7, prin urmare, treapta de toleranţă fundamentală sau treapta de
precizie este IT7.
Valoarea treptei de toleranţă fundamentală se preia din tabelul 2.2 de pe linia
intervalului dimensiunii nominale peste 80 mm până la inclusiv 120 mm şi coloana
treptei de toleranţă fundamentală IT7.
Rezultă valoarea toleranței sau intervalului de toleranță pentru alezaj și arbore,
ITD = ITd = IT7 = 35 μm.
Aplicaţia 2.2. Valoarea treptei de toleranță fundamentală (treapta de preci-

zie) pentru alezajul 28 P9.
Rezolvare
Numărul care indică treapta de toleranţă fundamentală este 9, prin urmare,
treapta de toleranţă fundamentală sau treapta de precizie este IT9.
Valoarea toleranţei fundamentale se preia din tabelul 2.2, de pe linia interva-

lului dimensiunii nominale peste 18 mm până la inclusiv 30 mm şi coloana treptei de
toleranţă fundamentală IT9.
Rezultă valoarea treptei sau intervalului de toleranță pentru alezaj ITD = IT9 =
52 μm.
Poziţia intervalului de toleranţă

Abaterea fundamentală (abaterea limită inferioară sau superioară) se obţine
din tabelul 2.4, pentru arbori, şi tabelul 2.5, pentru alezaje, în funcţie de dimensiunea
nominală şi identificatorul abaterii fundamentale.
Aplicaţia 2.3. Abaterea fundamentală a dimensiunii tolerate 90 F7

Rezolvare
Identificatorul poziției câmpului de toleranță este F, prin urmare, este cazul
unui alezaj şi se utilizează tabelul 2.5. Pentru linia peste 80 mm până la inclusiv 100
mm şi coloana F, rezultă abaterea fundamentală, care este abaterea limită inferioară,
EI = + 36 μm.
Aplicaţia 2.4. Abaterea fundamentală a dimensiunii tolerate 90 f7

Rezolvare
Identificatorul poziției câmpului de toleranță este f, prin urmare, este cazul
unui arbore şi se utilizează tabelul 2.4. Pentru linia peste 80 mm până la inclusiv 100
mm şi coloana f, rezultă abaterea fundamentală, care este abaterea limită superioară,
es = – 36 μm.
Aplicaţia 2.5. Abaterea fundamentală a dimensiunii tolerate 28 P9

Rezolvare
Identificatorul poziției câmpului de toleranță este P, prin urmare, este cazul
unui alezaj şi se utilizează tabelul 2.5. Pentru linia peste 24 mm până la inclusiv 30
mm şi coloana P, rezultă abaterea fundamentală, care este abaterea limită superioară,
ES = – 22 μm.
Stabilirea abaterilor limită

A doua abatere limită, inferioară sau superioară, se calculează cu relaţiile pre-
zentate în tabelele 2.6 şi 2.7, utilizând abaterile fundamentale din tabelele 2.4 şi 2.5,
precum şi toleranţele fundamentale din tabelul 2.2.
Aplicaţia 2.6. Abaterile limită pentru dimensiunea 90 F7

Rezolvare
Din tabelul 2.2, pentru dimensiunea nominală de 90 mm și treapta de precizie
7 rezultă valoarea treptei de toleranță fundamentală ITD = IT7 = 35 μm.
Din tabelul 2.5, pentru dimensiunea nominală și pentru identificatorul F al
poziției câmpului de toleranță a alezajului, rezultă abaterea fundamentală, care este
abaterea limită inferioară, EI = +36 μm.
Conform tabelului 2.7, abaterea limită superioară este

ES = EI+IT7 = +36+35 = +71 μm = + 0, 071 mm.
Dimensiunea tolerată pentru alezaj: 90 F7 = 90+0,071
+0,036 mm.
Aplicaţia 2.7. Abaterile limită pentru dimensiunea 90 f7

Rezolvare
7 rezultă valoarea treptei de toleranță fundamentală ITd = IT7 = 35 μm.
Din tabelul 2.4, pentru dimensiunea nominală și pentru identificatorul f al po-
ziției câmpului de toleranță a arborelui, rezultă abaterea fundamentală, care este aba-
terea limită superioară, es = – 36 μm.
Conform tabelului 2.6, abaterea limită inferioară este
ei = es – IT = – 36 – 35 = – 71 μm.
Abaterile dimensiunii tolerate pentru arbore: 90 f7 = 90−0,036
−0,071 mm.
Aplicaţia 2.8. Dimensiunea tolerată pentru alezajul 29 P9

Rezolvare
9 rezultă valoarea treptei de toleranță fundamentală ITD = IT9 = 52 μm.
Din tabelul 2.5, pentru dimensiunea nominală de 29 mm și pentru identifica-
torul P al poziției câmpului de toleranță a alezajului, rezultă abaterea fundamentală,
care este abaterea limită superioară, ES = – 22 μm.
Conform tabelului 2.7, abaterea limită inferioară pentru alezaj este
EI = ES – IT9 = – 22 – 52 = – 74 μm.
Abaterile dimensiunii tolerate pentru alezaj 29 P9 = 29−0,022
−0,074 mm.
Stabilirea abaterilor limită utilizând valorile Δ

Pentru determinarea abaterilor fundamentale K, M şi N pentru treptele de to-
leranţă până la inclusiv IT8 şi de la P la ZC până la inclusiv IT7, se utilizează tabelul
2.5. Valoarea Δ se adaugă la valoarea fixă dată în tabelul principal, atunci când +Δ
este indicat.
Aplicaţia 2.9. Dimensiunea tolerată a alezajului 20 K7

Rezolvare
Din tabelul 2.2, pentru dimensiunea nominală de 20 mm, cuprinsă în intervalul
peste 18 mm până la inclusiv 30 mm, și treapta de precizie 7, rezultă valoarea tole-
ranței fundamentale ITD = IT7 = 21 μm.
Din tabelul 2.5:
- pentru dimensiunea nominală de 20 mm și pentru treapta de toleranță funda-
mentală IT7 rezultă Δ = 8 μm;
- pentru identificatorul K și dimensiunea nominală rezultă abaterea fundamen-
tală, care este abaterea limită superioară ES,
ES = – 2 + Δ = – 2 + 8 = + 6 μm.

EI = ES – IT7 = + 6 – 21 = – 15 μm.
Abaterile dimensiunii tolerate pentru alezaj: 20 K7 = 20+0,006
−0,015 mm.
Aplicaţia 2.10. Dimensiunea tolerată a alezajului 40 U6

Rezolvare
6, rezultă valoarea toleranței fundamentale ITD = IT6 = 16 μm.
Din tabelul 2.5:
- pentru dimensiunea nominală de 40 mm și pentru treapta de toleranță funda-
mentală IT6 rezultă Δ = 5 μm;
- pentru dimensiunea nominală de 40 mm și pentru identificatorul U corespun-
zător clasei de precizie mai mare decât 7, rezultă ES>IT7 = – 60 μm;
- abaterea limită superioară corespunzătoare treptei de precizie 6 este
ES = ES>IT7 + Δ = – 60 + 5 = – 55 μm
EI = ES – IT6 = – 55 – 16 = – 71 μm.
Abaterile dimensiunii tolerate pentru alezaj: 40 U6 = 40−0,055
−0,071 mm.

tolerate conform ISO 286-2
Abaterile limită pentru o dimensiune liniară tolerată dată se selectează din ta-
belele din ISO 286-2. Aceste tabele sunt prezentate în ANEXA A1 pentru arbori şi
ANEXA A2 pentru alezaje.
Aplicaţia 2.11. Dimensiunea tolerată dată 60 M6

Rezolvare
În tabelul A2-8 din ANEXA A2, abaterile limită sunt preluate din linia dimen-
siunilor nominale peste 50 mm până la inclusiv 80 mm şi din coloana cifrei 6 care
indică treapta toleranţelor fundamentale, evident pentru identificatorul sau simbolul
literal M. În consecință, abaterile limită sunt:
- abaterea limită superioară ES = – 5 μm;
- abaterea limită inferioară EI = – 24 μm.
Abaterile dimensiunii tolerate pentru alezaj: 60 M6 = 60−0,005
−0,024 mm.
Aplicaţia 2.12. Dimensiunea tolerată dată 200 s6

Rezolvare
În tabelul A1-10 din ANEXA A1, abaterile limită sunt preluate din linia di-
mensiunilor nominale peste 180 mm până la inclusiv 200 mm şi din coloana s6 care
indică clasa toleranţei (treapta de precizie şi poziţia câmpului de toleranţă).
Abaterile limită ale câmpului de toleranţă sunt:
- abaterea limită superioară es = +151 μm;
- abaterea limită inferioară ei = +122 μm.

Abaterile dimensiunii tolerate pentru arbore: 200 s6 = 200+0,151
+0,122 mm.
2.8.3. Notarea dimensiunilor liniare tolerate
O dimensiune liniară tolerată se poate nota prin:

- dimensiunea nominală urmată de clasa de toleranţă (simbolul toleranței),
conform ISO 286, care reprezintă o exigență dimensională;
- sau, dimensiunea nominală urmată de +şi/sau – abaterile limită, conform ISO
14405-1, care, de asemenea reprezintă o exigență dimensională;
- sau, dacă este necesar, pe lângă una din exigențele dimensionale precizate se
adaugă exigența de anvelopă, , care este o exigență suplimentară.
În tabelul 2.8 sunt prezentate exemple de notare a dimensiunilor liniare tole-
rate, împreună cu precizarea exigențelor aplicate.
Tabelul 2.8. Exemple de notare a dimensiunilor liniare tolerate
Nr. Tipul dimensiunii Notare conform

Exigența aplicată
crt. tolerate ISO 286 ISO 14405-1
1 alezaj 32 H7 32+0,025
0 Dimensională
2 arbore 80 js15 80±0,6 Dimensională
3 arbore 100 g6 100−0,012
−0,034 Dimensională
4 alezaj 20 K7 20+0,006
−0,015 Dimensională și de anvelopă
Atunci când se utilizează toleranţele cu + sau – pentru un câmp sau un interval

de toleranţă, clasa de toleranţă poate fi urmat de o paranteză în care se înscrie valorile
abaterilor, şi viceversa.
+0,025
Exemplu: 32H7(+0,025
0
); 32 0 (H7)
Ca o regulă generală prevăzută în standarde, în desenele de execuţie, pe linia
de cotă se înscrie dimensiunea nominală urmată de cele două abateri precedate obli-
gatoriu de semn. În continuare, între paranteze se poate nota, facultativ, şi simbolul
câmpului de toleranţă.
Simbolul toleranței este format dintr-o literă, pentru alezaj majusculă, pentru
arbore minusculă, urmată de un număr ce exprimă treapta de precizie, așa după cum
se observă în exemplele din fi-
gura 2.9.
Pe lângă această notație
trebuie precizat că în regulile de
reprezentare din desenul tehnic
mai sunt stipulate o serie de pre-
cizări, care întregesc modul de
reprezentare a dimensiunilor to- Fig. 2.9. Înscrierea pe desenul de execuţie
lerate. a dimensiunii tolerate
Privit în ansamblu, înscrierea preciziei dimensiunilor liniare tolerate în dese-

nul de execuție, pe baza toleranţelor individuale sau fundamentale se poate face în
cinci moduri.
1. Înscrierea dimensiunii liniare tolerate pe baza valorilor abaterilor limită,
figura 2.10.
Este modalitatea recomandată a fi utilizată în desenele de execuţie ale pieselor.
Fig. 2.10. Înscrierea preciziei dimensiunilor liniare prin indicarea

dimensiunii tolerate, pe baza abaterilor limită
2. Înscrierea dimensiunilor liniare tolerate pe baza clasei de toleranţă, figura

2.11.
Modalitatea este utilizată în desenele de ansamblu și subansamblu şi, mai rar,
în desenele de execuţie ale pieselor componente.

dimensiunii tolerate, pe baza clasei de toleranțe
3. Înscrierea dimensiunilor liniare pe baza clasei de toleranţă şi a abaterilor

limită, figura 2.12.
Metoda se recomandă să se utilizeze atunci când este necesar, atât în desenele
de ansamblu, cât şi în desenele de execuţie ale pieselor.

clasei de toleranțe și a abaterilor limită
4. Înscrierea ambelor dimensiuni limită, figura 2.13, modalitate utilizată în

unele desene de execuţie ale pieselor.
5. Prin înscrierea unei singure dimensiuni limită, figura 2.14, modalitate utili-
zată în unele desene de execuţie ale pieselor.
Fig. 2.13. Înscrierea preciziei di-

mensiunilor liniare tolerate prin Fig. 2.14. Înscrierea preciziei dimensiunilor liniare
indicarea dimensiunilor limită prin indicarea unei singure dimensiuni limită
2.9. Toleranțele dimensiunilor unghiulare individuale
2.9.1. Determinarea toleranțelor dimensiunilor unghiulare
Valorile toleranțelor dimensiunilor unghiulare individuale sunt determinate de

doi factori.
1. Lungimea laturii mai mici a unghiu-
lui, L, figura 2.15
Toleranța dimensiunilor unghiulare
scade odată cu creșterea lungimii laturii mai
mici a unghiului, deoarece cu creșterea laturii
L unghiul se execută mai ușor. Fig. 2.15. Reprezentarea lungimii L
2. Precizia dimensiunii a laturii mai mici a unghiului
Precizia este determinată de rolul func-
țional al suprafețelor cărora li se asociază dimensiunea respectivă.
Creșterea preciziei dimensiunii înseamnă scăderea valorii toleranței unghiu-
lare.
Stabilirea valorilor toleranțelor individuale ale dimensiunilor unghiulare se
face în funcție de:
- gama dimensională pentru lungimea laturii mai mici a unghiului, L, stabilită
în limitele 0 ... 2000 mm;
- un număr de 15 intervale de dimensiuni nominale, asociate gamei dimensi-
onale 0 ... 2000, în care se încadrează o dimensiune dată.
Intervalele sunt stabilite pentru a exprima dependența toleranțelor individuale
de dimensiunea L și pentru limitarea numărului de toleranțe ce pot fi utilizate;
- un număr de 10 clase de precizie, numerotate 1, 2, ..., 10, în ordinea descres-
cătoare a preciziei.
Clasele exprimă dependența valorilor toleranțelor individuale de precizie.
Prin existența claselor se limitează și din punct de vedere al preciziei numărul
de toleranțe utilizate.
În tabelul 2.9 sunt prezentate valorile toleranțelor individuale pentru dimensi-
uni unghiulare.
Tabelul 2.9. Valorile toleranțelor individuale pentru dimensiuni unghiulare
Clasa de precizie
Lungimea laturii mai mici 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
a unghiului, L, mm δ/2 jumătate din toleranţa la dimensiunile unghiulare
şi la dimensiunile conurilor
Până la 3 40” 1’ 1’30” 2’30” 4’ 6’ 10’ 25’ 1° 2°30’
Peste 3 până la 5 40” 50” 1’15” 2’ 3’ 5’ 8’ 20’ 50’ 2°
Peste 5 până la 8 25” 40” 1’ 1’30” 2’30” 4’ 6’ 15’ 40’ 1°30’
Peste 8 până la 12 20” 30” 50” 1’15” 2’ 3’ 5’ 12’ 30’ 1°15’
Peste 12 până la 20 15” 25” 40” 1’ 1’30” 2’30” 4’ 10’ 25’ 1°
Peste 20 până la 32 12” 20” 30” 50” 1’15” 2’ 3’ 8’ 20’ 50’
Peste 32 până la 50 10” 15” 25” 40” 1’ 1’30” 2’30” 6’ 15’ 40’
Peste 50 până la 80 8” 12” 20” 30” 50” 1’15” 2’ 5’ 12’ 30’
Peste 80 până la 120 6” 10” 15” 25” 40” 1’ 1’30” 4’ 10’ 25’
Peste 120 până la 200 5” 8” 12” 20” 30” 50” 1’15” 3’ 8’ 20’
Peste 200 până la 320 4” 6” 10” 15” 25” 40” 1’ 2’30” 6’ 15’
Peste 320 până la 500 3” 5” 8” 12” 20” 30” 50” 2’ 5’ 12’
Peste 500 până la 800 3” 4” 6” 10” 15” 25” 40” 1’30” 4’ 10’
Peste 800 până la 1250 2” 3” 5” 8” 12” 20” 30” 1’15” 3’ 8’
Peste 1250 până la 2000 2” 3” 4” 6” 10” 15” 25” 1’ 2’30” 6’
2.9.2. Notarea dimensiunilor unghiulare tolerate
Înscrierea preciziei dimensiunilor unghiulare pe desene pe baza toleranţelor

individuale se poate face în două moduri.
1. Prin înscrierea dimensiunii nominale şi a abaterilor limită. Această modali-
tate este utilizată aproape
în exclusivitate în dese-
nele de execuţie ale piese-
lor, figura 2.16a şi b;
2. Prin înscrierea
unei singure dimensiuni
limită. Acest mod este re-
Fig. 2.16. Înscrierea preciziei dimensiunilor unghiulare comandat a fi utilizat în
în desene, pe baza toleranțelor individuale unele desene de execuţie
ale pieselor, figura 2.16c.
2.10. Toleranţe generale dimensionale şi geometrice
Cotele de pe desen fără indicații de toleranţă sunt cote de importanță secun-

dară. Ele se mai numesc cote sau dimensiuni libere, întrucât aparțin, de obicei, su-
prafeţelor care nu intră în contact funcțional cu alte suprafeţe. Aceste dimensiuni nu
formează ajustaje și nu sunt componente importante într-un lanț de dimensiuni.
2.10.1. Toleranțe pentru dimensiuni liniare și unghiulare
Abaterile limită admise pentru dimensiunile liniare şi unghiulare sunt denu-

mite toleranţe generale şi sunt standardizate prin SR EN 22768-1, echivalentul la
ISO 2768-1, în clase de toleranţe pentru domenii de dimensiuni nominale.
Toleranţele generale pentru dimensiunile liniare şi unghiulare sunt prezentate
în tabelele 2.10, 2.11 şi 2.12.
Tabelul 2.10. Toleranțe generale pentru dimensiuni liniare,

cu excepţia razelor exterioare de racordare și înălțimilor de teșire
valori în mm
Clasa de toleranţă Abateri limită pentru domeniul de dimensiuni liniare
de la peste peste peste peste
peste 3 peste 6 peste
Sim- 0,51) 120 400 1000 2000
Descriere până la până la 30 până
bol până până la până la până la până la
6 30 la 120
la 3 400 1000 2000 4000
f fină ±0,05 ±0,05 ±0,1 ±0,15 ±0,2 ±0,3 ±0,5 -
m mijlocie ±0,1 ±0,1 ±0,2 ±0,3 ±0,5 ±0,8 ±1,2 ±2
c grosieră ±0,2 ±0,3 ±0,5 ±0,8 ±1,2 ±2 ±3 ±4
v grosolană - ±0,5 ±1 ±1,5 ±2,5 ±4 ±6 ±8
1) Pentru dimensiuni nominale sub 0,5 mm, abaterile limită trebuie înscrise după
dimensiunea nominală
Tabelul 2.11. Toleranțe generale pentru dimensiuni liniare,

pentru raze exterioare de racordare și înălțimi de teșituri
valori în mm
Clasa de toleranţă Abateri limită pentru domeniul de dimensiuni liniare
Simbol Descriere 0,51) până la 3 peste 3 până la 6 peste 6
f fină
±0,2 ±0,5 ±1
m mijlocie
c grosieră
±0,4 ±1 ±2
v grosolană
1) Pentru dimensiuni nominale sub 0,5 mm, abaterile limită trebuie înscrise după
dimensiunea nominală
Tabelul 2.12. Toleranțe generale pentru dimensiuni unghiulare

Abateri limită pentru domeniul de dimensiuni a laturii mai mici
Clasa de toleranţă
a unghiului considerat, L, în mm
peste 10 peste 50 peste 120
Simbol Descriere până la 10 peste 400
până la 50 până la 120 până la 400
f fină
±1° ±0°30’ ±0°20’ ±0°10’ ±0°5’
m mijlocie
c grosieră ±1°30’ ±1° ±0°30’ ±0°15’ ±0°10’
v grosolană ±3° ±2° ±1° ±0°30’ ±0°20’
2.10.2. Toleranţe geometrice pentru elemente individuale
Toleranţele geometrice generale sunt standardizate prin SR EN 22768-2, echi-

valentul la ISO 2768-2.
Toleranţele geometrice la rectilinitate şi planitate pentru elemente individuale
sunt prezentate în tabelul 2.13.
Atunci când se alege o toleranţă din tabelul 2.13, aceasta trebuie să se rapor-
teze, în cazul rectilinității la lungimea liniei respective, iar în cazul planității, la cea
mai mare lungime laterală a suprafeţei sau la diametrul suprafeţei circulare.
Tabelul 2.13. Toleranţe generale la rectilinitate şi planitate

valori în mm
Toleranţe la rectilinitate şi planitate pentru serii de
Clasa de to- dimensiuni nominale
leranţă până la peste 10 peste 30 peste 100 peste 300 peste 1000
10 până la 30 până la 100 până la 300 până la 1000 până la 3000
H 0,02 0,05 0,1 0,2 0,3 0,4
K 0,05 0,1 0,2 0,4 0,6 0,8
L 0,1 0,2 0,4 0,8 1,2 1,6
Toleranţa generală la circularitate este egală cu valoarea numerică a toleranţei

la diametru, dar în nici un caz nu depășește valoarea toleranţei la bătaia radială indi-
cată în tabelul 2.16.
Toleranţele generale la cilindricitate nu sunt specificate. Abaterea la cilindri-
citate cuprinde trei elemente: abaterea la circularitate, abaterea la paralelism şi aba-
terea la rectilinitate. Fiecare dintre aceste componente este controlată de toleranţele
sale individuale indicate sau de toleranţele sale generale.
Dacă din motive funcţionale, abaterea la cilindricitate trebuie să fie mai mică
decât efectul combinat al toleranţelor generale de circularitate, rectilinitate şi parale-
lism este necesar ca toleranţa la cilindricitate să fie indicată conform ISO 1101, pen-
tru elementul respectiv.
Uneori, de exemplu în cazul unui ajustaj, este adecvată indicarea principiului
maximului de material . Condiția ce trebuie respectată este ca abaterea la cilindri-
citate să fie limitată la cilindrul geometric ideal cu dimensiunea maximă de material.
Această cerință poate fi indicată: prin simbolul înscris la sfârșitul dimensiunii
liniare; prin referire la un standard care include cerințele unui cilindrului geometric
ideal.
2.10.3. Toleranţe geometrice pentru elemente asociate
Toleranţa generală la paralelism este egală cu valoarea cea mai mare dintre
toleranţa individuală şi toleranţa la planitate/rectilinitate. Cel mai lung dintre cele
două elemente trebuie considerat ca referinţă. Dacă elementele au aceeaşi lungime
nominală oricare dintre acestea poate fi considerat ca element de referinţă.
Toleranţele generale la perpendicularitate sunt indicate în tabelul 2.14. Ca ele-

ment de referinţă se consideră cea mai lungă dintre laturile ce formează unghiul
drept. Dacă laturile au lungimi nominale egale, oricare dintre acestea poate servi ca
element de referinţă.
Tabelul 2.14. Toleranţe generale la perpendicularitate

valori în mm
Clasa Toleranţe la perpendicularitate pentru serii de lungimi nominale pentru latura
de cea mai mică
tole- peste 100 peste 300 peste 1000
până la 100
ranţă până la 300 până la 1000 până la 3000
H 0,2 0,3 0,4 0,5
K 0,4 0,6 0,8 1,0
L 0,6 1,0 1,5 2,0
Toleranţele generale la simetrie sunt indicate în tabelul 2.15. Ca element de

referinţă se consideră elementul cel mai lung; dacă elementele au aceeaşi lungime
nominală, fiecare dintre acestea poate fi considerat ca element de referinţă.
Tabelul 2.15. Toleranţe generale la simetrie

valori în mm
Clasa Toleranţe la simetrie pentru serii de lungimi nominale pentru latura cea mai
de scurtă
tole- peste 100 peste 300 peste 1000
până la 100
ranţă până la 300 până la 1000 până la 3000
H 0,5
K 0,6 0,8 1,0
L 0,6 1,0 1,5 2,0
Toleranţele generale la simetrie sunt aplicabile dacă: cel puțin unul din cele
două elemente au un plan median; axele celor două elemente sunt perpendiculare
una pe alta.
Toleranţele generale la coaxialitate nu sunt specificate. Abaterea la coaxiali-
tate poate fi, în caz extrem, egală cu valoarea toleranţei la bătaia radială prezentată
în tabelul 2.16, deoarece toleranţa la bătaia radială se compune din abaterea la coaxi-
alitate şi abaterea la circularitate.
Toleranţele generale la bătăi (radiale, axiale şi orice suprafaţă de revoluție)
sunt prezentate în tabelul 2.16.
Tabelul 2.16. Toleranţe generale la bătaie circulară

Clasa de toleranţă Toleranţe la bătaie circulară, mm
H 0,1
K 0,2
L 0,5
2.10.4. Indicarea pe desen a toleranțelor generale
Toleranțele generale se utilizează pentru a evita înscrierea unui număr prea

mare de indicații pe desen, precum și pentru a avea un desen de execuție a unei piese
cu dimensiunile tolerate în întregime.
Conform standardelor SR EN 22768-1,2 şi ISO 2768, înscrierea preciziei to-
leranţelor generale în desen se face prin înscrierea deasupra indicatorului, alături de
celelalte condiții tehnice de execuţie a produsului, a următoarelor date:
1. Înscrierea bazei de prescriere a preciziei şi a standardului corespunzător,
respectiv ,,Toleranţe generale ISO 2768”.
Pot fi utilizate şi standardele SR EN 22768-1, SR EN 22768-2, ,,Toleranţe
generale SR EN 22768-1,2”;
2. Înscrierea clasei de toleranţă, după caz:
- pentru dimensiuni generale liniare şi unghiulare: f-fină; m-mijlocie; c-grosi-
eră; v-grosolană;
- pentru toleranţe generale geometrice: H, K, L.
Exemple de înscriere în desen a toleranțelor generale:
Toleranţe generale SR EN 22768-mK, sau
Toleranţe generale ISO 2768-mK
2.11. Toleranţe generale pentru construcţii sudate
Toleranțele generale specifice construcțiilor sudate sunt reglementate prin

standardul EN ISO 13920.
Toleranțele sunt precizate pentru dimensiuni liniare și unghiulare, precum și
pentru formă și poziție.
Toleranţele generale pentru dimensiunile liniare şi unghiulare, prezentate în
tabelele 2.17 şi 2.18, sunt structurate în patru clase de toleranţă, notate cu A, B, C şi
D şi se aplică sudurilor, asamblărilor şi construcțiilor sudate.
Pentru structurile sudate complexe sunt necesare prescripții speciale.
Tabelul 2.17. Toleranţe dimensionale liniare pentru construcțiile sudate
Domeniul dimensiunilor nominale, l, în mm

peste peste peste peste peste peste peste peste peste
2
Clasa de 30 120 400 1000 2000 4000 8000 12000 16000 peste
la
toleranţă până la până la până la până la până la până la până la până la până la 20000
30
120 400 1000 2000 4000 8000 12000 16000 20000
Toleranţe, t, în mm
A ±1 ±1 ±2 ±3 ±4 ±5 ±6 ±7 ±8 ±9
B ±2 ±2 ±3 ±4 ±6 ±8 ±10 ±12 ±14 ±16
±1
C ±3 ±4 ±6 ±8 ±11 ±14 ±18 ±21 ±24 ±27
D ±4 ±7 ±9 ±12 ±16 ±21 ±27 ±32 ±36 ±40
Tabelul 2.18. Toleranţele dimensiunilor unghiulare pentru construcții sudate

(lungimea laturii mai scurte a unghiului)
Clasa de toleranţă
până la 400 peste 400 până la 1000 peste 1000
Toleranţe, Δα, în grad şi min
A ±20’ ±15’ ±10’
B ±45’ ±30’ ±20’
C ±1° ±45’ ±30’
D ±1°30’ ±1°15’ ±1°
Toleranţe calculate şi rotunjite, t, în mm/m*
A ±6 ±4,5 ±3
B ±13 ±9 ±6
C ±18 ±13 ±9
D ±26 ±22 ±18
*Valoarea indicată în mm/m corespunde valorii tangentei toleranţei generale. Trebuie
multiplicată cu lungimea, în mm, a laturii mai mici.
În figura 2.17 sunt prezentate cinci modalități de reprezentare a laturii mai

mici ce formează toleranţa unghiulară Δα, din care rezultă necesitatea evidențierii pe
desen a punctului de referinţă.
Fig. 2.17. Toleranțele dimensiunilor unghiulare ale construcțiilor sudate
În tabelul 2.19 sunt prezentate toleranţele pentru rectilinitate, planitate şi pa-

ralelism, atât pentru suduri, asamblări şi construcţii sudate, cât şi pentru secțiunile în
care sunt indicate dimensiunile.
Conform standardelor ISO 13920 sau SR ISO 13920, înscrierea preciziei to-
leranţelor în desenul de execuţie se face prin înscrierea deasupra indicatorului, alături
de celelalte condiții tehnice de execuţie a produsului, a standardului aferent şi a clasei
de toleranţă din tabelele 2.17 şi 2.18 sau a combinației dintre clasele de toleranţă din
tabelele 2.17, 2.18 şi 2.19.
Exemple de notare: Toleranţe ISO 13920-B; Toleranţe EN ISO 13920-BF.
Tabelul 2.19. Toleranţe la rectilinitate, planeitate şi paralelism

(se referă la latura mai lungă a suprafeţei)
peste peste peste peste peste peste peste peste peste
Clasa de
30 120 400 1000 2000 4000 8000 12000 16000 peste
toleranţă
până la până la până la până la până la până la până la până la până la 20000
120 400 1000 2000 4000 8000 12000 16000 20000
Toleranţe, t, în mm
E 0,5 1 1,5 2 3 4 5 6 7 8
F 1 1,5 3 4,5 6 8 10 12 14 16
G 1,5 3 5,5 9 11 16 20 22 25 25
H 2,5 5 9 14 18 26 32 36 40 40
2.12. Toleranţe generale şi adaosuri de prelucrare pentru

piese turnate
Seria de standarde ISO 8062:2007 reprezintă ultima variantă revizuită care

stabilește condițiile tehnice de realizare a pieselor turnate din metale și aliaje ale
acestora.
Standardul ISO 8062-1 stabilește terminologia necesară pentru definirea pro-
cesului de turnare, standardul ISO 8062-2 stabilește regulile de alegere și utilizare a
toleranțelor generale, iar ISO 8062-3 standardizează valoric toleranțele generale și
adaosurile de prelucrare ale pieselor turnate. Este în curs de definitivarea și ISO
8062-4 care cuprinde în plus și valorile standardizate ale înclinărilor suprafețelor
pentru diferite procedee de turnare.
2.12.1. Sistemul de toleranțe dimensionale și adaosuri de prelucrare

pentru piese turnate
Toleranțele specificate în documentația tehnică pentru caracteristicile unei

piese turnate determină cu precădere procedeul de turnare a piesei. Este recomandat,
ca înainte de finalizarea desenului de execuție a unei piesei turnate să se cadă de
acord, între proiectant și executant (beneficiar), asupra următoarelor condiții tehnice:
- desenul propus pentru piesa turnată și precizia cerută;
- cerințele de prelucrare;
- procedeul de turnare;
- localizarea suprafețelor pieselor și identificarea suprafețelor înclinate;
- numărul de piese ce trebuie executate;
- echipamentul de turnare implicat;
- consecințele uzării echipamentelor pe durata ciclului de fabricație;
- sistemul de referințe în concordanță cu ISO 5459;

- aliajul de turnare;
- cerințele speciale, adică toleranțele individuale dimensionale și geometrice,
toleranțele razelor de racordare și adaosurile de prelucrare individuale;
- toleranțele dimensionale pentru producțiile de serie mare și de masă, posibi-
lele dezvoltări, reglaje sau activități de mentenanță ale echipamentelor de turnare
care să conducă la obținerea toleranțelor prescrise;
- toleranțele dimensionale pentru producția de serie mică și unicate;
- toleranțele geometrice.
Piesele turnate sunt produse obținute cu ajutorul unei forme. Produsele obți-
nute prin utilizarea unei forme sunt: piesele turnate; piesele forjate; piesele turnate
prin injecție (plastic); piesele specifice metalurgiei pulberilor; piesele turnate din sti-
clă; piesele turnate din cauciuc.
Piesa brută este piesa turnată rezultată după scoaterea din formă, fără nici o
altă intervenție asupra ei. Piesa turnată finală este piesa obținută după debavurare.
Piesa turnată finită este piesa prelucrată prin așchiere la cotele specificate, care este
gata pentru utilizarea pentru care a fost proiectată.
Standardele ISO 8062 sunt construite pe o serie de elemente de bază care de-
finesc sistemul de toleranțe generale și adaosuri de prelucrare pentru piese turnate.
Dimensiunea (cota) de bază a piesei turnate brute. Este dimensiunea piesei
turnate brute înainte de prelucrare, figura 2.18, care include adaosul de prelucrare
necesar, RMA, figura 2.19.
Fig. 2.18. Indicarea dimensiunii

de bază Fig. 2.19. Limitele toleranțelor
Toleranțele dimensionale ale piesei turnate finite. Fac obiectul standardului
ISO 286-1 care definește toleranțele standardizate ale dimensiunilor liniare tolerate
rezultate în urma prelucrării finale a dimensiunilor tolerate.
Abaterea suprafețelor de separare a formei piesei turnate, figura 2.20. Repre-
zintă deplasarea relativă a suprafețelor de separare ale unei piese turnate datorită
impreciziilor diferitelor componente ale formei.
În lipsa altor specificații, abaterea maximă are valorile înscrise în tabelul 2.23
specifice dimensiunilor liniare. Atunci când este importantă restricționarea valorii
maxime a abaterii, aceasta se înscrie în câmpul desenului.
Clasele de toleranță. Sunt definite 16

clase de toleranță ale pieselor turnate, notate de
la DCTG 1 la DCTG 16, conform tabelului
2.23. Clasele de toleranță definesc valorile to-
leranțelor dimensionale, DCT, în funcție de di-
mensiunile nominale ale pieselor brute pe in-
tervale de dimensiuni.
Dacă toleranțele generale nu sunt cores-
punzătoare pentru anumite dimensiuni, pentru
acestea trebuie să se prescrie toleranțe indivi-
duale.
Pentru procedeele de turnare în forme
metalice permanente (gravitațional sau sub
Fig. 2.20. Abaterea maximă dintre su- presiune scăzută), turnarea sub presiune și tur-
prafețele de separare a formei narea de precizie se aplică alte standarde, în ge-
neral cele naționale specifice fiecărei tehnolo-
gii de turnare.
Grosimea peretelui piesei turnate. Toleranțele grosimii peretelui piesei tur-
nate intră în categoria toleranțelor dimensionale din tabelul 2.23. În lipsa altor spe-
cificații, pentru grosimile peretelui în clasele de la DCTG 1 la DCTG 15 se aplică o
clasă imediat superioară. Spre exemplu, dacă toleranța generală a desenului piesei
turnate este DCTG 10, atunci toleranța grosimii peretelui piesei corespunde la
DCTG11.
Poziția zonei de toleranță. Zona de toleranță trebuie dispusă simetric față de
dimensiunea de bază, adică o jumătatea pe partea pozitivă, iar cealaltă jumătate pe
partea negativă, figura 2.19. Toleranța prescrisă poate fi asimetrică atunci când există
un consens între proiectant și executant. În acest caz trebuie prescrisă o toleranță
individuală diferită de cea generală, pornind de la dimensiunea de bază.
Unghiul de înclinare a pereților piesei (conicitatea). Este definit de panta su-
plimentară a elementelor formei, în special pe suprafețele de revoluție, necesară pen-
tru a ușura demularea piesei, formei, cochilei sau modelului, sau pentru separarea
părților unei forme permanente.
Pentru ca o piesă să poată fi obținută prin turnare, este necesar ca pereții să
aibă înclinări de formare sau de turnare, pentru a permite extragerea modelului din
formă sau a piesei din forma metalică. Înclinările se aleg în funcție de suprafața de
separație a modelului și a cutiei de miez. Înclinările de formare se prevăd, în general,
la pereții verticali ai pieselor turnate pentru ca după formare să fie posibilă extragerea
modelului din formă sau a miezului din cutia de miez, fără a se deteriora suprafața
activă a acestora. Valoarea unghiului de înclinare, atât din punct de vedere construc-
tiv cât și tehnologic, depinde de dimensiunile de gabarit ale piesei turnate, de proce-
deul tehnologic de turnare, de precizia utilajului tehnologic, cât și de materialul din
care urmează a se turna piesa.
În figurile 2.21 și 2.22 sunt prezentate două exemple care definesc înclinarea
sau conicitatea suprafețelor pieselor turnate sau a formelor.
Fig. 2.22. Conicitate interioară
A = L tg θ (2.50)
Fig. 2.21. Înclinarea sau conici-
tatea exterioară 1 și interioară 2
Atunci când pe un desen trebuie să se repre-
A = L1 tg θ1 (2.48) zinte o suprafață înclinată, toleranța trebuie aplicată
B = L2 tg θ2 (2.49)
simetric de-a lungul suprafeței, figura 2.23.
În general, pe desen se specifică dacă înclina-
rea (conicitatea) se calculează în plus, înclinare + , figurile 2.23a și 2.24a, în minus,
înclinare – , figurile 2.23b și 2.24b, sau în plus și minus (media), înclinare ±, figurile
2.23c și 2.24 c.
Fig. 2.23. Zone de toleranță pentru suprafețe înclinate (conicitate)

În figura 2.24 sunt prezentate cele trei tipuri de înclinări prescrise pe desenele
pieselor turnate pentru suprafețe înclinate.
Fig. 2.24. Tipuri de înclinări ale suprafețelor
Înclinarea + este cazul cel mai des întâlnit în practică. Se aplică pentru dimen-
siunile suprafețelor care trebuie prelucrate, indiferent de specificația generală a de-
senului privind înclinarea, pentru a fi realizabilă dimensiunea finită după așchiere.
De asemenea, se aplică și acolo unde nu este necesară prelucrarea suprafeței, dar
desenul și rolul funcțional al suprafeței permit o creștere a dimensiunii nominale, în
cazul suprafețelor exterioare, sau o micșorare a acesteia, în cazul suprafețelor interi-
oare.
Înclinarea – se utilizează atunci când suprafața înclinată rămâne neprelucrată,
iar desenul și utilizarea piesei turnate nu permit o creștere a dimensiunii nominale a
suprafeței exterioare și o descreștere a acesteia în cazul suprafeței interioare. Cu alte
cuvinte, înclinare – , se recomandă atunci când se admite reducerea parțială a grosi-
mii peretelui piesei, realizându-se astfel o economie însemnată de material.
Înclinarea ± se utilizează atunci când desenul piesei turnate nu permite o creș-
tere sau descreștere a dimensiunii nominale mai mult de 50% din valoarea specifi-
cată, peste sau sub abaterea dimensională aplicabilă. În altă ordine de idei, cazul ±
se recomandă atunci când suprafețele nu se prelucrează sau când se admite reducerea
grosimii piesei turnate.
Înclinările de formare depind de:
- modul de extragere a modelului din formă. La formarea manuală pericolul
deteriorării pereților formei la extragerea modelului este mai mare decât la formarea
mecanizată și de aceea la modelele destinate formării manuale se prevăd înclinări
mari;
- materialul din care este confecționat modelul. La modelele metalice înclina-
rea este mai mică decât la modelele din lemn, deoarece forțele de frecare dintre mo-
del și amestecul de formare sunt mai mici;
- calitatea suprafeței modelului. Modelele cu suprafața mai rugoasă necesită
înclinări mai mari, deoarece pericolul deteriorării formei este mai mare din cauza
forțelor de frecare dintre model și materialul formei.
În tabelul 2.20 sunt prezentate înclinațiile constructive ale pieselor turnate
atunci când se utilizează modele metalice sau din lemn. Dacă piesa proiectată nu are
înclinațiile din tabel, acestea se indică de către proiectantul tehnologiei de turnare.
Tabelul 2.20. Înclinații constructive ale suprafețelor pieselor turnate

Unghiul de înclinare α a modelului
Înălțimea h, mm
Modele metalice Modele din lemn
Schița
Până la, a, a,
De la α a:h α a:h
inclusiv mm mm
- 40 0,8 1° 1:55 1,0 1°45´ 1:35
40 63 1,0 1° 1:55 1,5 1°40´ 1:35
63 100 1,0 45´ 1:75 2,0 1°30´ 1:40
100 160 1,5 45´ 1:75 2,5 1°10´ 1:50
160 250 2,0 35´ 1:100 3,0 50´ 1:65
250 400 2,5 35´ 1:100 4,0 45´ 1:75
400 630 3 23´ 1:150 5,0 35´ 1:100
630 800 - - - 6,0 30´ 1:120
800 1000 - - - 7,0 26´ 1:130
1000 1250 - - - 8,0 24´ 1:140
1250 1600 - - - 10,0 23´ 1:150
Pentru a preveni o creștere exagerată de manoperă și pierderi de metal prin

așchiere, mărimea înclinărilor constructive este reglementată conform tabelului 2.21.
Tabelul 2.21. Unghiuri de înclinare constructive admise
Domeniul de aplicare
Înclinări Unghi de înclinare
pentru valorile lui h
1:5 11°20´
Sub 25 mm
1:10 5°50´
1:10 5°50´
1:20 3°
Peste 25 mm
1:30 1°50´
1:50 1°10´
În tabelul 2.22 sunt prezentate recomandări generale privind înclinarea supra-

fețelor pentru piese turnate în oțel. Pentru a se asigura o turnare corespunzătoare,
este bine să se realizeze sau să se depășească valorile indicate ale abaterilor, pentru
toate suprafețele perpendiculare pe linia de separație.
Tabelul 2.22. Abateri limită tipice ale înclinării suprafețelor de turnare
Unghiuri tipice ale înclinării (conicitate)

Procedeul de turnare
Majoritatea suprafețelor Buzunare adânci
Amestec de formare crud, manual 1,5° 2,0°
Amestec de formare crud, mecanizat 1,0° 1,5°
Turnare în cochilă 1,0° 1,5°
Înclinația de formare se prevede întotdeauna în funcție de sensul de extragere
a modelului din formă sau a miezului din cutia de miez față de suprafața de separație,
de înălțimea semimodelului, de materialul din care se confecționează modelul și de
procedeul de formare și turnare.
Adaosul de prelucrare necesar, RMA. Reprezintă adaosul de material la piesa

turnată brută, care permite îndepărtarea de pe suprafață a efectelor formării, prin pre-
lucrare ulterioară prin așchiere, obținându-se astfel starea dorită a suprafeței și pre-
cizia dimensională necesară.
Cu excepția cazului când se specifică altfel, adaosul de prelucrare necesar,
RMA, este valabil pentru întreaga piesă turnată, adică este specificată o singură va-
loare pentru toate suprafețele ce urmează a fi prelucrate.
Adaosul de prelucrare este recunoscut sub denumirile de adaos de prelucrare
necesar, RMA, sau toleranță pentru prelucrarea finală sau toleranță de fabricație.
Adaosul de prelucrare depinde de mărimea și forma piesei turnate, de suprafața care
trebuie prelucrată, duritatea oțelului și rugozitatea suprafeței.
Valoarea RMA trebuie aleasă din domeniul de dimensiuni corespunzător celei
mai mari dimensiuni a piesei turnate finite obținută după prelucrarea finală, figura
2.25. Dacă este cazul se ia în considerare și conicitatea, conform figurilor 2.23 și
2.24.
Adaosul de prelucrare necesar RMA și toleranța piesei turnate DCT trebuie
dispuse așa după cum rezultă din figurile 2.19, 2.26, 2.27, 2.28 și 2.29.
Fig. 2.25. Dimensiunea cea mai

mare a piesei finite Fig. 2.26. Prelucrare exterioară a bosajului
R = F + 2 RMA + DCT/2 (2.51)
Fig. 2.28. Prelucrarea pe o parte

Fig. 2.27. Prelucrare interioară
R = F + RMA + DCT/2 (2.53)
R = F – 2 RMA – DCT/2 (2.52)
Semnificația cotelor este

următoarea: R - dimensiunea de
bază a piesei turnate brute; F - di-
mensiunea finită după prelucra-
rea finală prin așchiere; RMA -
adaosul de prelucrare necesar;
DCT - toleranța dimensiunii pie-
sei turnate
Fig. 2.29. Prelucrarea dimensiunilor în trepte
R = F – RMA – DCT/4 + RMA + DCT/4 = F (2.54)
2.12.2. Toleranţe dimensionale pentru piese turnate
In tabelul 2.23 sunt prezentate toleranţele dimensionale ale pieselor turnate,

simbolizate DCT, pentru 16 clase de toleranţă dimensională ale piesei turnate,
DCTG1, DCTG2, …, DCTG16, şi 16 intervale de dimensiuni nominale, definite prin
ISO 8062-3:2007.
Tabelul 2.23. Clase de toleranță și toleranţe dimensionale liniare

pentru piese turnate, conform ISO 8062-3
Dimensiuni în mm
Toleranțe dimensionale liniare DCT pentru clasa de toleranţă dimensională
a piesei turnate DCTG 1)
Dimensiuni
DCTG 16 2)
nominale re-
DCTG 10
DCTG 11
DCTG 12
DCTG 13
DCTG 14
DCTG 15
DCTG 1
DCTG 2
DCTG 3
DCTG 4
DCTG 5
DCTG 6
DCTG 7
feritoare la
DCTG8
DCTG9
piesa turnată
- ≤10 0,09 0,13 0,18 0,26 0,36 0,52 0,74 1,00 1,50 2,00 2,80 4,20 - - - -
>10 ≤16 0,10 0,14 0,20 0,28 0,38 0,54 0,78 1,10 1,60 2,20 3,00 4,40 - - - -
>16 ≤25 0,11 0,15 0,22 0,30 0,42 0,58 0,82 1,20 1,70 2,40 3,20 4,60 6,00 8,00 10,00 12,00
>25 ≤40 0,12 0,17 0,24 0,32 0,46 0,64 0,90 1,30 1,80 2,60 3,60 5,00 7,00 9,00 11,00 14,00
>40 ≤63 0,13 0,18 0,26 0,36 0,50 0,70 1,00 1,40 2,00 2,80 4,00 5,60 8,00 10,00 12,00 16,00
>63 ≤100 0,14 0,20 0,28 0,40 0,56 0,78 1,10 1,60 2,20 3,20 4,40 6,00 9,00 11,00 14,00 18,00
>100 ≤160 0,15 0,22 0,30 0,44 0,62 0,88 1,20 1,80 2,50 3,60 5,00 7,00 10,00 12,00 16,00 20,00
>160 ≤250 - 0,24 0,34 0,50 0,70 1,00 1,40 2,00 2,80 4,00 5,60 8,00 11,00 14,00 18,00 22,00
>250 ≤400 - - 0,40 0,56 0,78 1,10 1,60 2,20 3,20 4,40 6,20 9,00 12,00 16,00 20,00 25,00
>400 ≤630 - - - 0,64 0,9 1,20 1,80 2,60 3,60 5,00 7,00 10,00 14,00 18,00 22,00 28,00
>630 ≤1000 - - - - 1,00 1,40 2,00 2,80 4,00 6,00 8,00 11,00 16,00 20,00 25,00 32,32
>1000 ≤1600 - - - - - 1,60 2,20 3,20 4,60 7,00 9,00 13,00 18,00 23,00 29,00 37,00
>1600 ≤2500 - - - - - - 2,60 3,80 5,40 8,00 10,00 15,00 21,00 26,00 33,00 42,00
>2500 ≤4000 - - - - - - - 4,40 6,20 9,00 12,00 17,00 24,00 30,00 38,00 49,00
>4000 ≤6300 - - - - - - - - 7,00 10,00 14,00 20,00 28,00 35,00 44,00 56,00
>6300 ≤10000 - - - - - - - - - 11,00 16,00 23,00 32,00 40,00 50,00 64,00
1) Pentru grosimi ale peretelui în clasele de la DCTG 1 la DCTG 15 se aplică o clasă imediat
superioară.
2) Clasa DCTG 16 există pentru grosimi ale peretelui pieselor turnate specificate la DTCG15.
Clasele de toleranță sunt utilizate și de standardul american SFSA 2000 ce

definește toleranțele dimensionale ale pieselor turnate, tabelul 2.24.
Tabelul 2.24. Clase de toleranță și toleranţe dimensionale liniare

pentru piese turnate, conform SFSA 2000
Dimensiuni în in
Toleranțe dimensionale liniare DTC pentru clasa de toleranţă dimensională
a piesei turnate DCTG1)
Dimensiuni
nominale refe-
DCTG 162)
DCTG 10
DCTG 11
DCTG 12
DCTG 13
DCTG 14
DCTG 15
DCTG 1
DCTG 2
DCTG 3
DCTG 4
DCTG 5
DCTG 6
DCTG 7
ritoare la piesa
DCTG8
DCTG9
turnată
- ≤0,4 0,01 0,01 0,01 0,01 0,01 0,02 0,03 0,04 0,06 0,08 0,11 0,17 - - - -
>0,4 ≤0,6 0,01 0,01 0,01 0,01 0,02 0,02 0,03 0,04 0,06 0,09 0,12 0,17 - - - -
>0,6 ≤1 0,01 0,01 0,01 0,01 0,02 0,02 0,03 0,05 0,07 0,09 0,13 0,18 0,24 0,32 0,39 0,47
>1 ≤1,6 0,01 0,01 0,01 0,01 0,02 0,03 0,04 0,05 0,07 0,10 0,14 0,20 0,28 0,35 0,43 0,55
>1,6 ≤2,5 0,01 0,01 0,01 0,01 0,02 0,03 0,04 0,06 0,08 0,11 0,16 0,22 0,32 0,39 0,47 0,63
>2,5 ≤4 0,01 0,01 0,01 0,02 0,02 0,03 0,04 0,06 0,09 0,13 0,17 0,24 0,35 0,43 0,55 0,70
>4 ≤6 0,01 0,01 0,01 0,02 0,02 0,04 0,05 0,07 0,10 0,14 0,2 0,27 0,39 0,47 0,63 0,79
>6 ≤10 - 0,01 0,01 0,02 0,03 0,04 0,06 0,08 0,11 0,16 0,22 0,32 0,43 0,55 0,7 0,87
>10 ≤16 - - 0,02 0,02 0,03 0,04 0,06 0,09 0,13 0,17 0,24 0,35 0,47 0,63 0,79 0,98
>16 ≤25 - - - 0,03 0,04 0,05 0,07 0,10 0,14 0,2 0,28 0,39 0,55 0,7 0,87 1,10
>25 ≤40 - - - - 0,04 0,05 0,08 0,11 0,16 0,24 0,32 0,43 0,63 0,79 0,98 1,26
>40 ≤60 - - - - - 0,06 0,09 0,13 0,18 0,28 0,35 0,57 0,7 0,91 1,14 1,46
>60 ≤100 - - - - - - 0,10 0,15 0,21 0,32 0,39 0,59 0,83 1,02 1,30 1,65
>100 ≤160 - - - - - - - 0,17 0,24 0,35 0,47 0,67 0,95 1,18 1,50 1,93
>160 ≤250 - - - - - - - - 0,28 0,39 0,55 0,79 1,10 1,38 1,73 2,21
>250 ≤400 - - - - - - - - - 0,43 0,63 0,91 1,26 1,58 1,97 2,52
1) Pentru grosimile peretelui în clasele de la DCTG 1 la DCTG 15 se aplică o clasă imediat
superioară.
2) Clasa DCTG 16 există pentru grosimi ale peretelui pieselor turnate specificate la DTCG 15.
Ca o condiție implicită, toleranța dimensiunii piesei turnate se dispune sime-

tric față de dimensiunea nominală, adică, o jumătate în partea pozitivă, iar cealaltă
jumătate în partea negativă.
La înțelegere între producător și utilizator, toleranța poate fi dispusă asimetric.
În acest caz, toleranța se indică individual în funcție de dimensiunile nominale ale
piesei turnate finite.
Din considerente tehnice, la turnarea sub presiune se utilizează frecvent dis-
punerea asimetrică a toleranței.
Pentru serii mari, care se repetă, se poate realiza și controlul riguros al poziției
miezurilor, pentru a se asigura toleranțe mai strânse decât cele indicate. Pentru for-
mare în amestec clasic, a unor serii mici și piese unicat este neeconomic să se utili-
zeze modele metalice, utilaje și procedee de formare care impun toleranțe strânse.
În tabelele 2.25 şi 2.26 sunt indicate corespondențele dintre clasele de tole-
ranţă, procedeele de turnare şi materialul turnat pentru diferite tipuri de producție.
Tabelul 2.25. Clase de toleranţă dimensionale pentru producția de serie mare

Clasa de toleranţă dimensională DCTG pentru materialul turnat
Fontă cu Fontă Aliaje de Aliaje Aliaje
Procedeul de turnare Fontă Aliaje Aliaje
Oţel grafit no- malea- metale pe bază pe bază
cenușie de Cu de Zn
dular bilă ușoare de Ni de Co
Formare în amestec cla- 11- 10- 10-
11-14 11-14 11-14 9-12 11-14 11-14
sic, formare manuală 14 13 13
Formare în amestec cla-
8-
sic, formare mecanizată 8-12 8-12 8-12 8-10 8-10 7-9 8-12 8-12
12
şi forme coji
Forme metalice perma-
nente (turnare gravitați-
- 7-9 7-9 7-9 7-9 7-9 6-8 - -
onală și la joasă presi-
3)
une)
Turnare sub presiune3) - - - - 6-8 4-8 5-7 - -
Turnare de precizie 4) 4-6 4-6 4-6 - 4-6 - 4-6 4-6 4-6
Condiții generale:
1. Clasele de toleranţă indicate sunt cele care pot fi prescrise, în mod normal, pentru piese
turnate produse în serii mari şi atunci când factorii de execuţie a pieselor, care influenţează precizia
dimensională a piesei turnate, sunt pe deplin cunoscuți.
2. Prevederile prezentate pot fi aplicate, de asemenea, la procedee de turnare şi materiale care
nu sunt menționate în tabel, printr-un acord între producător şi utilizator.
3) În timpul ciclului de viață al unei matrițe (formă de turnare) sau cochilă metalică, clasa de
toleranţă poate fi crescută cu o clasă de toleranţă.

4) Pentru turnarea de precizie cu modele fuzibile a pieselor turnate se aplică: peste 100 mm,
clasele de la 4 la 8; peste 400 mm, clasele de la 4 la 9.
Tabelul 2.26. Clase de toleranţă dimensionale pentru producția de serie mică şi

produsele unicat pentru piesele turnate brute
Clasa de toleranţă dimensională DCTG pentru materialul turnat

Materia-
Procedeul Fontă cu Fontă Aliaje de Aliaje pe
lul de for- Fontă Aliaje Aliaje
de turnare Oţel grafit no- malea- metale bază de
mare cenușie de Cu de Zn
dular bilă ușoare Ni
Liant ar- 13-
Turnare 13-15 13-15 13-15 13-15 11-13 13-15 13-15
gilos 15
manuală
Liant chi- 12-
în nisip 11-14 11-14 11-14 10-13 10-13 12-14 12-14
mic 14
Condiții generale:
1. Clasele de toleranţă indicate sunt cele care pot fi prescrise, în mod normal, pentru
piese turnate produse în serii mici sau ca produse unicat.
2. Valorile din tabel se aplică, în general, la dimensiuni de bază mai mari de 25 mm.
Pentru dimensiuni mai mici, toleranţele mai fine pot fi păstrate în mod normal, din punct de
vedere economic şi practic, după cum urmează: a. dimensiune de bază până la 10 mm: trei
clase mai precise; b. dimensiuni de bază de 10 până la 16 mm: două clase mai precise; c.
dimensiuni de bază de 16 până la 25 mm: o clasă mai precisă.
3. Prevederile prezentate pot fi aplicate, de asemenea, la procese şi materiale care nu
sunt menționate în tabel, printr-un acord între producător şi utilizator.
2.12.3. Toleranţe geometrice pentru piese turnate
Toleranțele geometrice pentru piesele turnate, GTC, sunt definite pentru șapte
clase de toleranță geometrică, simbolizate GCTG, identificate de la 2 la 8. Pentru
clasa GTG 1 nu sunt precizate valori ale toleranțelor, fiind rezervată pentru dezvol-
tări ulterioare.
Toleranțele generale la formă (rectilinitate, planitate, circularitate) și de orien-
tare (paralelism, perpendicularitate) nu se aplică la suprafețele înclinate. Pentru
aceste elemente se indică toleranțe individuale, în funcție de rolul funcțional și pre-
cizările producătorului. Alte toleranțe geometrice decât cele prezentate în tabelele
2.27, ..., 2.30 trebuie indicate individual.
Dimensiunea nominală utilizată trebuie să fie cea mai mare dimensiune a pie-
sei considerate, neluând în considerare dimensiunile nominale ale razelor de racor-
dare și ale teșiturilor, care nu sunt indicate individual.
În tabelele 2.27, …, 2.30 sunt prezentate toleranţele generale geometrice ale
pieselor turnate.
Tabelul 2.27. Toleranțe la rectilinitate pentru piese turnate

Dimensiuni în mm
Toleranțe GCT la rectilinitate pentru clasa de toleranță geometrică a
Dimensiunea nomi-
piesei turnate GCTG
nală referitoare la
piesa turnată GCTG 2 GCTG 3 GCTG 4 GCTG 5 GCTG 6 GCTG 7 GCTG 8
≤10 0,08 0,12 0,18 0,27 0,40 0,60 0,90
>10 ≤30 0,12 0,18 0,27 0,40 0,60 0,90 1,40
>30 ≤100 0,18 0,27 0,40 0,60 0,90 1,40 2,00
>100 ≤300 0,27 0,40 0,60 0,90 1,40 2,00 3,00
>300 ≤1000 0,40 0,60 0,90 1,40 2,00 3,00 4,50
>1000 ≤3000 - - - 3,00 4,00 6,00 9,00
>3000 ≤6000 - - - 6,00 8,00 12,00 18,00
>6000 ≤10000 - - - 12,0 16,00 24,00 36,00
Tabelul 2.28. Toleranțe la planitate pentru piese turnate

Dimensiuni în mm
Dimensiunea nomi- Toleranțe GCT la planitate pentru clasa de toleranță geometrică a
nală referitoare la piesei turnate GCTG
piesa turnată GCTG 2 GCTG 3 GCTG 4 GCTG 5 GCTG 6 GCTG 7 GCTG 8
≤10 0,12 0,18 0,27 0,40 0,60 0,90 1,40
>10 ≤30 0,18 0,27 0,40 0,60 0,90 1,40 2,00
>30 ≤100 0,27 0,40 0,60 0,90 1,40 2,00 3,00
>100 ≤300 0,40 0,60 0,90 1,40 2,00 3,00 4,50
>300 ≤1000 0,60 0,90 1,40 2,00 3,00 4,50 9,00
>1000 ≤3000 - - - 4,00 6,00 9,00 18,00
>3000 ≤6000 - - - 8,00 12,00 18,00 36,00
>6000 ≤10000 16,00 24,00 36,00 72,00
Tabelul 2.29. Toleranțe la circularitate, paralelism, perpendicularitate și simetrie

pentru piese turnate
Dimensiuni în mm
Dimensiunea nominală Toleranțe GTC la circularitate, paralelism, perpendicularitate și si-
referitoare la piesa tur- metrie pentru clasa de toleranță geometrică GCTG
nată GCTG 2 GCTG 3 GCTG 4 GCTG 5 GCTG 6 GCTG 7 GCTG 8
≤10 0,18 0,27 0,40 0,60 0,90 1,40 2,00
>10 ≤30 0,27 0,40 0,60 0,90 1,40 2,00 3,00
>30 ≤100 0,40 0,60 0,90 1,40 2,00 3,00 4,50
>100 ≤300 0,60 0,90 1,40 2,00 3,00 4,5 9
>300 ≤1000 0,90 1,40 2,00 3,00 4,50 9 18
>1000 ≤3000 - - - 6,00 9,00 18 36
>3000 ≤6000 - - - 12,00 18,00 36 72
>6000 ≤10000 - - - 24,00 36 72 144
Tabelul 2.30. Toleranțe la coaxialitate pentru piese turnate

Dimensiuni în mm
Dimensiunea nominală Toleranțe GCT la coaxialitate pentru clasa de toleranță geome-
referitoare la piesa tur- trică a piesei turnate GCTG
nată GCTG 2 GCTG 3 GCTG 4 GCTG 5 GCTG 6 GCTG 7 GCTG 8
≤10 0,27 0,40 0,60 0,90 1,40 2,00 3,00
>10 ≤30 0,40 0,60 0,90 1,40 2,00 3,00 4,50
>30 ≤100 0,60 0,90 1,40 2,00 3,00 4,50 7,00
>100 ≤300 0,90 1,40 2,00 3,00 4,50 7,00 10,00
>300 ≤1000 1,40 2,00 3,00 4,50 7,00 10,00 20,00
>1000 ≤3000 - - - 9,00 14,00 20,00 40,00
Corespondența recomandată dintre clasa de toleranţă geometrică, procedeul

de turnare şi marca de material este prezentată în tabelul 2.31.
Tabelul 2.31. Clase de toleranţă geometrică pentru piese turnate

Clasa de toleranţă geometrică GCTG pentru materialul turnat
Fontă cu Fontă Ali- Ali- Aliaje de Aliaje Aliaje
Procedeul de turnare Fontă
Oţel grafit no- malea- aje de aje de metale pe bază pe bază
cenușie
dular bilă Cu Zn ușoare de Ni de Co
Formare în amestec
6-8 5-7 5-7 5-7 5-7 5-7 5-7 6-8 6-8
clasic, manuală
Formare în amestec
clasic, formare meca- 5-7 4-6 4-6 4-6 4-6 4-6 4-6 5-7 5-7
nizată şi forme coji
Forme metalice per-
manente (turnare gra-
- - - - 3-5 3-5 - -
vitațională și la joasă
presiune)
Turnare sub presiune - - - - 2-4 2-4 2-4 - -
Turnare de precizie 4-6 3-5 3-5 3-5 3-5 2-4 3-5 4-6 4-6
2.12.4. Adaosuri de prelucrare pentru piese turnate
Ca o condiție generală, adaosurile necesare pentru prelucrare, RMA, se aplică

pentru întreaga piesă finală turnată, adică este specificată numai o singură valoare
pentru toate suprafeţele care urmează să fie prelucrate.
Această valoare trebuie selectată din intervalul dimensiunii adecvate în funcţie
de cea mai mare dimensiune globală.
Sunt definite 10 clase de adaosuri necesare pentru prelucrare, RMAG, simbo-
lizate de la A la K.
Pentru turnarea în forme de nisip, suprafeţele superioare au nevoie de un adaos
de prelucrare mai mare decât celelalte suprafeţe, astfel încât trebuie prevăzute pentru
aceste suprafeţe clase de toleranţe mai mari.
În tabelul 2.32 sunt prezentate valorile adausurile de prelucrare, RMA, nece-
sare pentru prelucrarea prin așchiere a suprafeţelor pieselor realizate prin turnare.
Tabelul 2.32. Adaosuri de prelucrare pentru piese turnate

Dimensiuni în mm
Dimensiunea cea mai Adausuri de prelucrare, RMA, pentru clasa de adausuri necesare
mare1) pentru prelucrare RMAG
până la,
de la A2 B2 C D E F G H J K
inclusiv
40 0,1 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,5 0,7 1,0 2,0
40 63 0,1 0,2 0,3 0,3 0,4 0,5 0,7 1,0 1,4 3,0
63 100 0,2 0,3 0,4 0,5 0,7 1,0 1,4 2,0 2,8 4,0
100 160 0,3 0,4 0,5 0,8 1,1 1,5 2,2 3,0 4,0 6,0
160 250 0,3 0,5 0,7 1,0 1,4 2,0 2,8 4,0 5,5 8,0
250 400 0,4 0,7 0,9 1,3 1,8 2,5 3,5 5,0 7,0 10
400 630 0,5 0,8 1,1 1,5 2,2 3,0 4,0 6,0 9,0 12
630 1000 0,6 0,9 1,2 1,8 2,5 3,5 5,0 7,0 10 14
1000 1600 0,7 1,0 1,4 2,0 2,8 4,0 5,5 8,0 11 16
1600 2500 0,8 1,1 1,6 2,2 3,2 4,5 6,0 9,0 13 18
2500 4000 0,9 1,3 1,8 2,5 3,5 5,0 7,0 10 14 20
4000 6300 1,0 1,4 2,0 2,8 4,0 5,5 8,0 11 16 22
6300 10000 1,1 1,5 2,2 3,0 4,5 6,0 9,0 12 17 24
Condiții generale
1)
Cea mai mare dimensiune a piesei turnate finite, după prelucrarea finală.
2)
Clasele A şi B se aplică numai în cazuri speciale, de exemplu, la producţia de serie
în care modelul şi procedeele de turnare şi prelucrare în ceea ce privește suprafeţele de prin-
dere şi de referinţă sau măsurare au fost convenite între client şi turnătorie.
3. La turnarea în nisip şi în forme metalice permanente pentru oţel, fontă cenuşie,
fontă cu grafit nodular şi fontă maleabilă, pentru dimensiuni mai mici de 100 mm, se pot
aplica clase mai mari cu 2-3 ordine, atunci când adausul de prelucrare din tabel este mai mic.
În tabelul 2.33 sunt prezentate clasele de adaosuri de prelucrare recomandate

pentru procedeele de turnare şi metalele şi aliajele utilizate.
Tabelul 2.33. Adaosuri de prelucrare pentru piese turnate brute

Clasa adausului de prelucrare necesar pentru materialul de turnare
Ali- Ali-
Procedeu de tur- Fontă Fontă cu Fontă Aliaje de Aliaje Aliaje
aje aje
nare Oţel cenu- grafit malea- metale pe bază pe bază
de de
șie nodular bilă ușoare de Ni de Co
Cu Zn
Formare în ames- G-
F-H F-H F-H F-H F-H F-H G-K G-K
tec clasic, manuală K
Formare în ames-
tec clasic, formare
F-H E-G E-G E-G E-G E-G E-G F-H F-H
mecanizată şi
forme coji
Forme metalice
permanente (tur-
nare gravitațională - D-F D-F D-F D-F D-F D-F - -
și la joasă presi-
une)
Turnare sub presi-
- - - - B-D B-D B-D - -
une
Turnare de precizie E E E - E - E E E
2.12.5. Unghiuri de înclinare (conicitate) pentru suprafețe turnate
În cazul în care nu sunt prevăzute alte precizări individuale, valorile unghiu-

rilor de înclinare sau conicitatea suprafețelor se aleg din tabelele 2.34, …, 2.38, în
funcție de procedeul tehnologic de turnare.
Tabelul 2.34. Conicitatea suprafețelor pentru piesele formate manual

Domeniul înălțimii
Clasa A (DA) Clasa B (DB)
formei conice, mm
până la,
de la externă internă externă internă
inclusiv
- 4 6,9° (0,4 mm) 8,3° (0,5 mm) 8,8° (0,6 mm) 10,7° (0,7 mm)
4 6,3 6,5° (0,6 mm) 7,5° (0,7 mm) 5,2° (0,7 mm) 9,3° (0,8 mm)
6,3 10 4,8° (0,7 mm) 5,4° (0,8 mm) 5,7° (0,8 mm) 7,5° (1,0 mm)
10 16 3,2° (0,7 mm) 4,1° (0,9 mm) 4,7° (1,0 mm) 5,7° (1,3 mm)
16 25 2,6° (0,9 mm) 3,0° (1,1 mm) 3,2° (1,1 mm) 4,4° (1,6 mm)
25 40 2,2° (1,1 mm) 2,9° (1,6 mm) 3,0° (1,5 mm) 4,1° (2,2 mm)
40 63 1,9° (1,5 mm) 2,4° (2,1 mm) 2,6° (2,1 mm) 3,3° (2,8 mm)
63 100 1,4° (1,8 mm) 2,0° (2,6 mm) 2,0° (2,4 mm) 2,7° (3,6 mm)
100 160 1,0° (2,2 mm) 1,5° (3,2 mm) 1,4° (3,0 mm) 2,0° (4,3 mm)
160 250 0,8° (2,8 mm) 1,2° (4,0 mm) 1,2° (4,0 mm) 1,6° (5,5 mm)
250 400 0,7° (3,1 mm) 0,9° (5,0 mm) 0,9° (4,5 mm) 1,3° (6,8 mm)
400 630 0,5° (4,7 mm) 0,8° (6,5 mm) 0,7° (6,3 mm) 1,0° (8,7 mm)
630 1000 0,5° (7,0 mm) 0,7° (9,0 mm) 0,7° (9,5 mm) 0,9° (12,5 mm)
1000 1600 0,4° (9,0 mm) 0,5° (11,5 mm) 0,5° (11,5 mm) 0,7° (14,5 mm)
Tabelul 2.35. Conicitatea suprafețelor pentru piese formate mecanizat
formei conice, mm
până la,
de la externă internă externă internă
inclusiv
- 4 5,8° (0,4 mm) 6,8° (0,5 mm) 7,4° (0,5 mm) 8,6° (0,6 mm)
4 6,3 5,3° (0,5 mm) 6,0° (0,5 mm) 6,7° (0,6 mm) 7,5° (0,7 mm)
6,3 10 3,9° (0,5 mm) 4,4° (0,6 mm) 4,7° (0,7 mm) 6,0° (0,8 mm)
10 16 2,7° (0,6 mm) 3,2° (0,7 mm) 3,9° (0,9 mm) 4,5° (1,0 mm)
16 25 2,2° (0,8 mm) 2,5° (0,9 mm) 2,8° (1,0 mm) 3,5° (1,2 mm)
25 40 2,0° (1,1 mm) 2,4° (1,3 mm) 2,7° (1,5 mm) 3,3° (1,8 mm)
40 63 1,6° (1,4 mm) 1,9° (1,7 mm) 2,0° (1,8 mm) 2,6° (2,2 mm)
63 100 1,2° (1,7 mm) 1,6° (2,1 mm) 1,6° (2,2 mm) 2,2° (3,0 mm)
100 160 1,0° (2,3 mm) 1,3° (2,8 mm) 1,3° (2,9 mm) 1,8° (3,9 mm)
160 250 0,9° (3,0 mm) 1,1° (3,9 mm) 1,2° (4,1 mm) 1,6° (5,4 mm)
250 400 0,8° (4,3 mm) 1,0° (5,4 mm) 1,1° (5,8 mm) 1,4° (7,4 mm)
400 630 0,7° (6,2 mm) 0,9° (7,7 mm) 0,9° (7,9 mm) 1,1° (9,8 mm)
630 1000 0,5° (7,0 mm) 0,7° (9,0 mm) 0,7° (9,5 mm) 0,9° (12,5 mm)
1000 1600 0,4° (9,0 mm) 0,5° (11,5 mm) 0,5° (11,5 mm) 0,7° (14,5 mm)
Tabelul 2.36. Conicitatea suprafețelor pentru piese turnate

în forme permanente
formei conice, mm
de până la,
externă internă externă internă
la inclusiv
- 4 8,5° (0,3 mm) 11,3° (0,4 mm) 11,3° (0,4 mm) 11,3° (0,4 mm)
4 6,3 3,3° (0,3 mm) 5,6° (0,5 mm) 5,6° (0,5 mm) 5,6° (0,5 mm)
6,3 10 3,5° (0,5 mm) 4,9° (0,7 mm) 4,9° (0,7 mm) 5,6° (0,8 mm)
10 16 3,1° (0,7 mm) 1,4° (1,0 mm) 3,5° (0,8 mm) 5,3° (1,2 mm)
16 25 2,8° (1,0 mm) 3,9° (1,4 mm) 3,4° (1,2 mm) 4,5° (1,6 mm)
25 40 2,5° (1,4 mm) 3,5° (2,0 mm) 3,2° (1,8 mm) 4,1° (2,3 mm)
40 63 2,2° (2,0 mm) 2,8° (2,5 mm) 2,8° (2,5 mm) 3,6° (3,2 mm)
63 100 1,8° (2,5 mm) 2,8° (4,0 mm) 2,5° (3,6 mm) 3,2° (4,5 mm)
100 160 1,8° (4,0 mm) 2,2° (5,0 mm) 1,6° (5,0 mm) 2,6° (6,0 mm)
160 250 1,7° (6,0 mm) 1,8° (6,5 mm) 2,0° (7,0 mm) 2,2° (8,0 mm)
250 400 1,4° (8,0 mm) 1,6° (9,0 mm) 1,6° (9,0 mm) 1,8° (10,0 mm)
400 630 1,2° (11,0 mm) 1,3° (12,0 mm) 1,3° (12,0 mm) 1,5° (13,0 mm)
Tabelul 2.37. Conicitatea suprafețelor pentru piese turnate sub presiune
formei conice, mm
de până la,
la inclusiv
- 4 5,7° (0,2 mm) 8,5° (0,3 mm) 8,5° (0,3 mm) 11,3° (0,4 mm)
4 6,3 2,2° (0,2 mm) 3,3° (0,3 mm) 3,3° (0,3 mm) 5,6° (0,5 mm)
6,3 10 2,1° (0,3 mm) 2,8° (0,4 mm) 2,8° (0,4 mm) 4,9° (0,7 mm)
10 16 1,3° (0,3 mm) 2,2° (0,5 mm) 2,2° (0,5 mm) 4,0° (0,9 mm)
16 25 2,8° (0,4 mm) 2,0° (0,7 mm) 2,0° (0,7 mm) 3,4° (1,2 mm)
25 40 2,5° (0,7 mm) 2,1° (1,2 mm) 2,1° (1,2 mm) 3,5° (2,0 mm)
40 63 2,2° (1,0 mm) 1,7° (1,5 mm) 1,7° (1,5 mm) 2,8° (2,5 mm)
63 100 0,8° (1,2 mm) 1,4° (2,0 mm) 1,4° (2,0 mm) 2,5° (3,5 mm)
100 160 0,9° (2,0 mm) 1,3° (3,0 mm) 1,3° (3,0 mm) 2,2° (5,0 mm)
160 250 0,7° (2,5 mm) 1,1° (4,0 mm) 1,1° (4,0 mm) 2,0° (7,0 mm)
250 400 0,5° (3,0 mm) 0,9° (5,5 mm) 0,9° (5,5 mm) 1,6° (9,0 mm)
400 630 0,5° (4,0 mm) 0,8° (7,0 mm) 0,8° (7,0 mm) 1,2° (11,0 mm)
Tabelul 2.38. Conicitatea suprafețelor la turnarea de precizie
formei conice, mm
de până la,
la inclusiv
- 4 5,7° (0,2 mm) 5,7° (0,2 mm) 5,7° (0,2 mm) 8,5° (0,3 mm)
4 6,3 2,2° (0,2 mm) 2,2° (0,2 mm) 2,2° (0,2 mm) 3,3° (0,3 mm)
6,3 10 1,4° (0,2 mm) 1,4° (0,2 mm) 1,4° (0,2 mm) 2,8° (0,4 mm)
10 16 0,9° (0,2 mm) 1,3° (0,3 mm) 1,3° (0,3 mm) 1,8° (0,4 mm)
16 25 0,8° (0,3 mm) 1,1° (0,4 mm) 1,1° (0,4 mm) 1,4° (0,5 mm)
25 40 0,5° (0,3 mm) 0,7° (0,4 mm) 0,7° (0,4 mm) 1,1° (0,6 mm)
40 63 0,5° (0,4 mm) 0,6° (0,5 mm) 0,6° (0,5 mm) 0,8° (0,7 mm)
63 100 0,3° (0,4 mm) 0,4° (0,6 mm) 0,4° (0,6 mm) 0,6° (0,8 mm)
100 160 0,2° (0,5 mm) 0,3° (0,7 mm) 0,3° (0,7 mm) 0,4° (0,9 mm)
160 250 0,2° (0,6 mm) 0,2° (0,8 mm) 0,2° (0,8 mm) 0,3° (1,0 mm)
250 400 0,1° (0,7 mm) 0,2° (0,9 mm) 0,2° (0,9 mm) 0,2° (1,2 mm)
400 630 0,1° (0,8 mm) 0,1° (1,0 mm) 0,1° (1,0 mm) 0,2° (1,5 mm)
2.12.6. Indicarea pe desen a toleranţelor generale și a adaosurilor

de prelucrare pentru piese turnate
Indicarea toleranțelor dimensionale ale pieselor turnate

Toleranțele dimensionale pentru piesele turnate se indică pe desen într-unul
din cazurile următoare:
a) cu informațiile generale referitoare la toleranțe.

Exemplu: ,,Toleranțe generale ISO 8062 - DCTG 12”;
b) dacă se impune în plus o restricție pentru abaterea dintre suprafețele de
separare.
Exemplu: ,,Toleranțe generale ISO 8062 - DCTG 12, abatere maximă 1,5”;
c) în cazul toleranțelor individuale, când se indică cota de bază, urmată de
câmpul de toleranță.
Exemple: ,,95±3” sau ,, 200+5 −3 ”.
Indicarea adaosurilor de prelucrare pentru piesele turnate
Adaosurile de prelucrare necesare, RMA, se indică pe desen într-unul din mo-
durile următoare:
a) cu informațiile generale privind toleranțele dimensionale și adaosurile de
prelucrare necesare.
Exemplu: pentru un adaos de prelucrare necesar de 6 mm, în clasa H, pentru o
piesă cu dimensiunea cea mai mare cuprinsă în intervalul de dimensiuni peste 400
mm până la, inclusiv 630 mm, cu clasa de toleranță dimensională DCTG 12:
,,ISO 8062 - DCTG 12 - RMA 6 (H)”
b) pe o suprafață particulară a desenului, dacă este necesară o cerință
individuală privind adaosul de prelucrare, figura 2.30. Simbolizarea arată
că pe suprafața indicată adaosul de prelucrare necesar este de 0,2 mm.
Indicarea toleranțelor geometrice ale pieselor turnate
Fig.2.30 Toleranțele geometrice ale pieselor turnate se indică pe desen într-
unul din cazurile următoare:
a) când se indică toleranțele generale ale pieselor turnate în concordanță cu
ISO 8062-3.
În acest caz se indică:
- standardul de definiție;
- clasa de toleranță dimensională, DCTG, conform tabelelor 2.23 sau 2.24;
- adaosul de prelucrare necesar, RMA, în conformitate cu tabelul 2.32;
- clasa de toleranță geometrică, GCTG, în concordanță cu tabelele 2.27, …,
2.30.
Exemplu: ,,ISO 8062 - DCTG 12 - RMA 6 (H) - GCTG 7”.
b) pentru toleranțe geometrice ale pieselor turnate, în concordanță cu tabelele
2.27, …, 2.30.
Exemplu: ,,ISO 8062 - GCTG 7”.
2.13. Toleranțe dimensionale pentru piese matrițate din oțel
Toleranțele dimensionale ale pieselor matrițate din oțel sunt tratate în două
standarde dezvoltate în funcție de procedeul tehnologic de realizare a piesei.
În standardul internațional ISO 10243-1 sunt prezentate toleranțele pentru pie-
sele executate pe mașini verticale, respectiv ciocane de forjare și prese verticale, iar
în standardul ISO 10243-2 cele realizate prin matrițare (refulare) pe mașini orizon-
tale.
2.13.1. Toleranțe dimensionale pentru piese matrițate

pe mașini verticale
Toleranțele dimensionale ale pieselor din oțel matrițate pe ciocane de forjare

sau prese verticale sunt stipulate în standardul EN 10243-1. Toleranțele se aplică
pieselor din oțel carbon și aliaje de oțel, cu masa până la 250 kg și dimensiunea
maximă de 2500 mm. Standardul acoperă două clase de precizie:
- clasa de toleranță F, ce asigură o precizie suficientă pentru majoritatea apli-
cațiilor realizate cu echipamente de forjare și procedee tehnologice uzuale;
- clasa de toleranță E, ce oferă toleranțe mai strânse pentru situația în care
fabricația normală nu este adecvată. Clasa de toleranță E este mai precisă.
Mărimile de intrare necesare pentru determinarea toleranțelor dimensionale
ale unei piese matrițate sunt: masa piesei matrițate; forma liniei matriței; tipul de oțel
utilizat; factorul complexității formei; tipurile de dimensiuni.
1. Masa piesei matrițate, m. Se calculează în funcție de configurația piesei.
2. Forma liniei matriței. Se deosebesc două situații:
- linie dreaptă, figura 2.31a, sau linie cotită simetrică, figura 2.31b;
- linie cotită asimetrică, figura 2.31c.
Fig. 2.31. Linia matriței
a - linie dreaptă; b - linie cotită simetrică; c - linie cotită asimetrică
3. Tipul de oțel utilizat, M1și M2. Se deosebesc două grupe de oțeluri și aliaje
de oțel utilizate la realizarea pieselor matrițate:
- Grupa M1: oțel cu un conținut de carbon nu mai mare de 0,65% și un conținut
total de elemente de aliere (Mn, Ni, Cr, Mo, V, W) nu mai mare de 5% din masa
totală;
- Grupa M2: oțel cu conținut de carbon peste 0,65% sau un conținut total de
elemente de aliere (Mn, Ni, Cr, Mo, V, W) mai mare de 5% din masa totală.
4. Factorul complexității formei piesei, S. Se calculează cu relația
mf
S= . (2.55)
ma
În această relație mf, în kg, este masa piesei (partea matrițată a piesei), iar ma, în kg,
este masa formei anvelopei corespunzătoare dimensiunilor maxime a porțiunii ma-
trițate.
Masa părții forjate se calculează în funcție de configurația piesei.
Forma anvelopei a unei piese matrițate circulare este cilindrul circumscris a
cărui masă se calculează cu relația, figura 2.32,
πd2
ma = h ρ , kg , (2.56)
4
în care d, în mm, este diame-
trul cilindrului, h, în mm,
este în înălțimea sau lungi-
Fig. 2.32. Formele anvelopelor pieselor mea cilindrului, iar ρ = 7,85
matrițate circulare g/cm3 este densitatea oțelu-
lui.
Pentru o piesă necirculară,
forma anvelopei este dată de
paralelipipedul cel mai mic
care cuprinde piesa, figura
2.33,
ma = l b h ρ , kg . (2.57)
Fig. 2.33. Formele anvelopelor pieselor
matrițate necirculare Dacă se dorește, fac-
torul complexității formei se
poate calcula ca raport între volumul porțiunii
matrițate și volumul formei anvelopei.
Factorul complexității formei se codi-
fică în categoriile:
S4: valorile coeficientului sunt până la
inclusiv 0,16;
Fig. 2.34. Excepție la determinarea S3: peste 0,16 până la inclusiv 0,32;
factorului complexității formei S2: peste 0,32 până la inclusiv 0,63;
S1: peste 0,63 până la inclusiv 1.
Ca excepție de la regula menționată, pentru discurile sau flanșele subțiri, fi-
gura 2.34, dacă e/d ≤ 0,2, ca factor de complexitate se utilizează S4.
5. Tipurile de dimensiuni. Sunt identificate patru tipuri de dimensiuni, figura
2.35. Relația dintre aceste dimensiuni și direcția de for-
jare și linia matriței este următoarea:
Poziția față de Poziția față de

Dimensiune
direcția de forjare linia matriței
lungime, l perpendiculară
de o parte a
lățime, b perpendiculară
Fig. 2.35. Relația dintre
liniei matriței
înălțime, h paralelă
tipurile de dimensiuni grosime, a paralelă întretaie linia matriței
și linia matriței
Grupul I de toleranțe. Se determină din tabelele
2.39 și 2.40. Cuprinde toleranțele pentru:
- lungime l, lățime b și înălțime h, incluzând și diametru d, figurile 2.36, 2.37,
2.38, 2.39;
- bavură remanentă (+) și fațetă teșită

(‒), figurile 2.40 și 2.41;
- decalaj, figura 2.42
- gaură străpunsă, figura 2.38.
Fig. 2.37. Dimensiunile lungime l și

lățime b între suprafețe exterioare
1. Dimensiunea diametrului d are caracter

și de lungime l și de lățime b
Fig. 2.36. Tipuri de dimensiuni 2. Dispersia toleranțelor: + 2/3 , – 1/3
l - dimensiunile lungimii; b - dimensiunile

lățimii; h - dimensiunile înălțimii;
a - dimensiunile grosimii
Fig. 2.38. Dimensiunile lungimii și lățimii

între suprafețe interioare, gaură străpunsă
1. Dimensiunile diametrelor d au caracter Fig. 2.39. Dimensiunile lungime și lă-

și de lungime l și de lățime b țime la distanța dintre centre
2. Dispersia toleranțelor: + 1/3 , – 2/3
Dispersia toleranțelor: + 1/2, – 1/2
Fig. 2.40. Bavură remanentă (+) Fig. 2.41. Fațetă teșită (‒)
Fig. 2.42. Decalaj
Decalaj = (l2 – l1)/2 sau (b2 – b1)/2

Fig. 2.43. Aplicarea toleranțelor
grosimii la un butuc
a - butuc conic; b - butuc paralelipipedic
Grupul II de toleranțe. Toleran-

țele se determină din tabelele 2.41 și
Fig. 2.44. Aplicarea toleranțelor la rectilinitate 2.42. Grupul II cuprinde toleranțele
pentru:
- grosime a, figura 2.36;
- marcaj ejector.
Toleranțele grosimii se determină din ta-
belele 2.41 și 2.42 în funcție de dimensiunea
grosimii celei mai mari ce întretaie linia matri-
ței. Aici sunt cuprinse variațiile grosimii dato-
Fig. 2.45. Dimensiuni la care se pot rate închiderii matriței, precum și a uzării și
aplica toleranțele distanței între centre contracției acesteia.
Excepție de la această regulă se regăsește
la piesele matrițate de forma celor din figura 2.43,
formate dintr-o flanșă și un butuc ce are dimensiu-
nea mai mare de 1,5d, unde d este diametrul formei
circulare, sau diametrul anvelopei formei necircu-
lare. În acest caz, toleranțele se adoptă în funcție de
Fig. 2.46. Dimensiune la care nu
mărimea grosimii situate la distanța 1,5d. Mărimea t
este aplicabilă toleranța distanței indicată pe desene reprezintă lungimea teoretică.
între centre Grupul III de toleranțe. Acest grup cuprinde
toleranțe pentru:
- rectilinitate și planitate, figura 2.44;
- dimensiuni între centre, figurile 2.45 și 2.46.
Toleranțele se determină din tabelul 2.43. Pentru dimensiuni de peste 1250
până la 2500 mm, toleranța dimensiunii între centre se determină din tabelele 2.39 și
2.40.
Toleranțele se aplică numai când linia ce leagă centrele prin profilul piesei
este dreaptă.
Alte toleranțe. În această categorie intră toleranțele pentru:
- raze de racordare și rotunjire, tabelul 2.44, figura 2.47;
- bavură, tabelul 2.44, figura 2.48;
- excentricitate la găuri adânci;
- bară neforjată;
- deformație la tăierea capetelor, tabelul 2.44, figura 2.49.
Tabelul 2.39. Piese matrițate pe mașini verticale - Clasa de toleranță F -

Toleranțe pentru lungime, lățime, decalaj, bavură reziduală și fațetă teșită
Tabelul 2.40. Piese matrițate pe mașini verticale - Clasa de toleranță E -

Toleranțe pentru lungime, lățime, decalaj, bavură reziduală și fațetă teșită
Utilizarea tabelelor 2.39 și 2.40. Pentru determinarea toleranțelor pentru lungime, lățime
și înălțime se pornește de la masa piesei matrițate, linia orizontală corespunzătoare ur-
mărindu-se spre dreapta. Dacă tipul de oțel utilizat este M1, aceeași linie orizontală este
urmată mai departe spre dreapta. Dacă tipul de oțel este M2, se urmează linia diagonală
până la punctul de intersecție cu linia verticală M2, după care se urmează linia orizontală
spre dreapta. Altfel spus, dacă tipul de material este M2, linia orizontală utilizată este
deplasată două poziții mai jos. Se urmează o procedură asemănătoare și pentru factorul
de complexitate, astfel încât deplasarea în jos a liniei orizontale utilizate este zero, una,
două sau trei poziții, corespunzătoare factorilor S1, S2, S3 și S4. Valorile corecte ale
toleranțelor se citesc în căsuțele din dreapta corespunzătoare coloanelor ce cuprind
intervalele de dimensiuni. Pentru determinarea toleranțelor pentru bavură remanentă sau

fațetă teșită și decalaj se pornește, de asemenea de la masa piesei, urmându-se linia ori-
zontală spre stânga. În conformitate cu forma liniei matriței, dreaptă sau frântă simetric
și frântă asimetric, se citesc valorile toleranțelor în căsuțele corespunzătoare. De exem-
plu, în tabelul 2.39, pentru o masă a piesei forjate de 300 g, executată din oțel de tipul
M1, cu factorul de complexitate S3, toleranța unei lățimi de 30 mm este + 0,9 mm și –
0,5 mm, iar pentru o lungime de 80 mm, + 1,1 și – 0,5 mm.
Tabelul 2.41. Piese matrițate pe mașini verticale - Clasa de

toleranță F -Toleranțe pentru grosime și marcare ejector
Tabelul 2.42. Piese matrițate pe mașini verticale - Clasa de

toleranță E -Toleranțe pentru grosime și marcare ejector
Utilizarea tabelelor 2.41 și 2.42. Toleranțele pentru grosime se obțin, pentru clasa de
toleranță dorită, prin aceeași modalitate indicată anterior. De exemplu, în tabelul 2.41,
pentru o masă a piesei forjate de 300 g, executată din oțel de tipul M1, cu factorul de
complexitate S3, toleranța unei grosimi de 15 mm este + 0,5 mm și – 0,3 mm. Toleranțele
pentru marcarea ejectorului se obțin în funcție de masa piesei urmărind linia orizontală
înspre stânga.
Tabelul 2.43. Piese matrițate pe mașini verticale - Toleranțe la rectilinitate,

planitate și distanțe între centre
Dimensiuni în mm
Domeniul toleranțelor la rectilinitate și planitate
Lun- Dimensiuni nominale
gime 0 100 125 160 200 250 315 400 500 630 800 1000 1250 1600 2000
până la 100 125 160 200 250 315 400 500 630 800 1000 1250 1600 2000 2500
inclusiv Toleranțe
F 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0 1,1 1,2 1,4 1,6 1,8 2,0 2,2 2,5 2,8 3,2
Clasa
E 0,4 0,5 0,5 0,6 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0 1,1 1,2 1,4 1,6 1,8 2,0
Domeniul toleranțelor pentru distanța între centre
gime 0 100 160 200 250 315 400 500 630 800 1000
până la 100 160 200 250 315 400 500 630 800 1000 1250
inclusiv Toleranțe
0,6 0,8 1,0 1,2 1,6 2,0 2,4 3,2 4,0 5,0 6,4
F
±0,3 ±0,4 ±0,5 ±0,6 ±0,8 ±1,0 ±1,2 ±1,6 ±2,0 ±2,5 ±3,2
Clasa
0,5 0,6 0,8 1,0 1,2 1,6 2,0 2,4 3,2 4,0 5,0
F
±0,25 ±0,3 ±0,4 ±0,5 ±0,6 ±0,8 ±1,0 ±1,2 ±1,6 ±2,0 ±2,5
Tabelul 2.44. Piese matrițate pe mașini verticale - Toleranțe pentru raze

de racordare și rotunjire, bavuri și capete tăiate
Toleranțe pentru raze de racordare și rotunjire
r, mm + ‒
r ≤ 10 50% 25%
10 < r ≤ 32 40% 20%
32 < r ≤100 32% 15%
r > 100 25% 10% Fig. 2.47
Toleranțe pentru bavuri
Masa m, kg u, mm v, mm
m≤1 1 0,5
1<m≤6 1,6 0,8
6 < m ≤ 40 2,5 1,2
40 < m < 250 4 2

Fig.2.48
Toleranțele pentru deformațiile capetelor
Toleranțe
Diametrul nominal al barei x y
neforjate, mm
≤ 36 0,07 d d
> 36 0,05 d 0,7 Fig. 2.49
Înscrierea toleranțelor pe desenul de execuție a pieselor matrițate pe mașini

verticale: ,,Toleranțe conform EN 10243-1”.
2.13.2. Toleranțe dimensionale pentru piese matrițate

pe mașini de forjat orizontale
Toleranțele dimensionale ale pieselor din oțel realizate prin matrițare (refu-
lare) pe mașini de forjat orizontale sunt prezentate în standardul EN 10243-2. Regle-
mentările se aplică pieselor din oțel carbon și aliaje de oțel, cu masa până la 250 kg
și dimensiunea maximă de 2500 mm.
Toleranțele se referă la piese executate la cald pe mașini orizontale de forjat,
pentru clasa de toleranțe F. Utilizarea acestei clase asigură o precizie suficientă pen-
tru majoritatea aplicațiilor realizate cu echipamente de forjare și procedee tehnolo-
gice uzuale. Valorile toleranțelor dimensionale se bazează pe seria R20 de numere
preferențiale.
Pentru determinarea toleranțelor pieselor matrițate pe mașini orizontale de for-
jare trebuie luate în considerare următoarele informații:
- dimensiunile piesei matrițate. Dimensiunile sunt indicate în documentația de
execuție a piesei;
- masa porțiunii forjate la cald sau a porțiunii barei neforjate, dacă există. Masa
se calculează în funcție de dimensiunile porțiunii forjate sau a porțiunii laminate ne-
forjată;
- tipul de oțel, M1 și M2, utilizat pentru
realizarea pieselor forjate. Grupele M1 și M2
de oțel sunt aceleași cu cele prezentate la
2.13.1 (matrițare pe mașini verticale);
- factorul complexității formei piesei
forjate, S1, S2, S3 și S4. Acest factor se calcu-
lează conform precizărilor de la 2.13.1.
Fig. 2.50. Excepție de la determinarea Ca excepție de la regula prezentată, pen-
factorului complexității formei tru discurile sau flanșele subțiri de gro-
sime a, figura 2.50, dacă a/d ≤ 0,2, la de-
terminarea toleranțelor dimensiunilor se
utilizează factorul S4. Pentru piesa din
figura 2.51, dacă a/d ≤ 0,2 pentru cazul
1, și a/d > 2 pentru cazul 2, de asemenea,
se utilizează factorul S4.
Grupul I de toleranțe. Se deter-
mină din tabelul 2.45. În această catego-
Fig. 2.51. Excepție de la determinarea rie intră toleranțele pentru:
factorului complexității formei - diametru, figura 2.52;
- treaptă, figura 2.53;
- lungime, figurile 2.54, 2.55, 2.56;
- decalaj și excentricitate, figura 2.57;
- abateri locale ale diametrului barei laminate, figura 2.58;
- bavură reziduală, figura 2.59, fațetă teșită, figura 2.60;
- dimensiuni interioare, inclusiv diametrele găurilor, abaterile -1/3 și +2/3.
Fig. 2.52. Aplicarea toleranțelor pe

Fig. 2.53. Dimensiunile treptei și grosimii
baza diametrului cel mai mare
a - grosime; p - dimensiunea treptei
1 - porțiunea forjată A; 2 - bara laminată nefor-
jată; 3 - porțiunea forjată B; 4 - diametrul cel
mai mare; 5 - porțiune forjată; 6 - bara laminată
Fig. 2.55. Toleranțe și dimensiuni

tipice pentru capete forjate
Fig. 2.54. Toleranțele lungimii l - dimensiunea lungimii; d - diametru;
x, y - deformații la tăierea capătului
Fig. 2.57. Decalaj și excentricitate

Fig. 2.56. Aplicarea toleranțelor
lungimii la piese forjate la capete 1 - decalaj; 2 - excentricitate
Fig. 2.58. Abaterea diametrului

inițial al barei laminate
d - diametrul barei laminate; Fig. 2.59. Bavură

l = 1,5 d = max 100 mm remanentă Fig. 2.60. Fațetă teșită
Grupul II de toleranțe. Se determină din tabelul 2.46. În această categorie intră

toleranțele pentru grosime, figurile 2.53 și 2.61.
Grupul III de toleranțe. Se determină din tabelul 2.47. Cuprinde toleranțele
pentru:
- rectilinitate și planitate;
- dimensiuni între centre, figura 2.62.
Alte toleranțe. În această categorie intră toleranțele pentru:
- raze de rotunjire și racordare, figura 2.63 și tabelul 2.48, figura 2.66;
- nervuri ale liniei matriței și bavuri, figura 2.64, tabelul 2.48, figura 2.67;
- suprafețe;
- înclinare suprafețe (conicitate);
- excentricitate pentru găuri adânci, figura 2.65;
- deformație a capetelor tăiate, figura 2.48, tabelul 2.48, figura 2.68.
Fig. 2.62. Toleranțe pentru distanța între centre
Fig. 2.61. Excepție la aplicarea

toleranțelor grosimii
Fig. 2.64. Bavuri teșite, bavuri de matrițare și ner-

vuri ale liniei matriței
Fig. 2.63. Razele rotunjirilor 1 - bavură teșită; 2 - bavură de matrițare; 3 - nervură;
și racordărilor u – înălțimea bavurii; v - lățimea bavurii
1 - rotunjire; 2 - racordare
Fig. 2.65. Toleranțele excentricității

pentru găuri adânci
Tabelul 2.45. Piese matrițate pe mașini orizontale - Clasa de toleranțe F -

Toleranțe pentru lungime, lățime, înălțime, decalaj, bavură remanentă
și fațetă teșită
Utilizarea tabelului corespunde precizărilor de la tabelul 2.30

Tabelul 2.46. Piese matrițate pe mașini orizontale - Clasa de toleranță F -

Toleranțe pentru grosime și marcaj
Tabelul 2.47. Piese matrițate pe mașini orizontale - Toleranțe la rectilinitate,

planitate și distanțe între centre
Dimensiuni în mm
Domeniul toleranțelor la rectilinitate și planitate
gime 0 100 125 160 200 250 315 400 500 630 800 1000 1250 1600 2000
până la 100 125 160 200 250 315 400 500 630 800 1000 1250 1600 2000 2500
inclusiv Toleranțe
Clasa F 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0 1,1 1,2 1,4 1,6 1,8 2,0 2,2 2,5 2,8 3,2
Domeniul toleranțelor pentru distanța între centre
gime 0 100 160 200 250 315 400 500 630 800 1000
până la 100 160 200 250 315 400 500 630 800 1000 1250
inclusiv Toleranțe
0,6 0,8 1,0 1,2 1,6 2,0 2,4 3,2 4,0 5,0 6,4
Clasa F
±0,3 ±0,4 ±0,5 ±0,6 ±0,8 ±1,0 ±1,2 ±1,6 ±2,0 ±2,5 ±3,2
Tabelul 2.48. Piese matrițate pe mașini orizontale - Toleranțe pentru raze de

racordare și rotunjire și bavuri
Toleranțe pentru raze de racordare și rotunjire
r, mm + -
r ≤ 10 50% 25%
10 < r ≤ 32 40% 20%
32 < r ≤100 32% 15%
r > 100 25% 10% Fig. 2.66
Toleranțe pentru bavuri și nervuri
Masa m, kg u, mm v, mm
m≤1 1 0,5
1<m≤6 1,6 0,8
6 < m ≤ 40 2,5 1,2
40 < m < 250 4 2 Fig. 2.67
Toleranțele pentru deformațiile capetelor
Toleranțe
Diametrul no-
minal al barei x y
neforjate, mm
≤ 36 0,07 d d
> 36 0,05 d 0,7 Fig. 2.68
Înscrierea toleranțelor pe desenul de execuție a pieselor matrițate pe mașini de

forjare orizontale: ,,Toleranțe conform EN 10243-2”.
2.14. Toleranțe geometrice și dimensionale pentru piese

realizate prin tăiere termică
Toleranțele geometrice și dimensionale ale pieselor la care suprafețele se obțin

prin tăiere termică sunt stipulate în standardul internațional EN 9013.
Standardul se aplică materialelor adecvate pentru tăierea cu flacără oxiaceti-
lenică, tăierea cu plasmă și tăierea cu laser.
Se aplică la tăierea cu flacără de la 3 mm la 300 mm, tăierea cu plasmă de la 1
mm la 150 mm și tăierea cu laser de la 0,5 mm la 40 mm.
2.14.1. Toleranțe de formă și localizare
În figura 2.69 este definită toleranța la verticalitate și înclinare a suprafeței

tăiate, u, care include și abaterile de la planitate a suprafeței. Valorile pentru mărimea
Δa sunt prezentate în tabelul 2.49.
Tabelul 2.49.
Valorile pentru Δa
Grosimea Δa
tăieturii, a, mm mm
≤3 0,1a
>3≤6 0,3
> 6 ≤ 10 0,6
> 10 ≤ 20 1
> 20 ≤ 40 1,5
> 40 ≤ 100 2
> 100 ≤ 150 3
> 150 ≤ 200 5
> 200 ≤ 250 8
> 250 ≤ 300 10
Fig. 2.69. Toleranțele la verticalitate și înclinare
u - toleranța la verticalitate sau înclinare; a - grosimea

(lungimea) tăieturii; Δa - reducerea grosimii; β - unghiul de
înclinare a tăieturii
În figura 2.70 este prezentată profilograma rezultată în urma tăierii suprafeței,

ai cărei parametrii permit determinare parametrului Rz5.
Parametrul Rz5 reprezintă înălțimea medie a profilului și se calculează ca me-
dia aritmetică a înălțimilor maxime ale elementelor a cinci profiluri simple înveci-
nate.
Fig. 2.70. Înălțimea medie a profilului
Zt1, …, Zt5 - înălțimea maximă a unui profil (cinci profiluri simple); ln - lungimea de
evaluare; lr - lungimea unui eșantion; lr = ln/5.
În figura 2.71 sunt prezentate abaterile maxime ale zonei de toleranță.
Fig. 2.71. Toleranțe de formă și localizare
u - toleranța la verticalitate pe direcția de tăiere;

tW - toleranța la perpendicularitate pentru lățimea tăieturii față de referința A;
tP - toleranța la paralelism pentru lățimea de tăiere față de referința A;
tG1 - toleranța la rectilinitate pentru lungimea tăieturii;
tG2 - toleranța la rectilinitate pentru lățimea tăieturii
În tabelul 2.50 și figurile 2.72 și 2.73 sunt prezentate domeniile toleranței la

verticalitate și înclinare pentru tăietura suprafeței.
Tabelul 2.50. Toleranța la verticalitate și înclinare, u
Domeniul Toleranța la verticalitate și înclinare a tăieturii, u, mm

1 0,05 + 0,003 a
2 0,15 + 0,07 a
3 0,4 + 0,01 a
4 0,8 + 0,02 a
5 1,2 + 0,035 a
Fig. 2.72. Toleranța la verticalitate și înclinare, u. Piese cu grosimea până la 30 mm
Fig. 2.73. Toleranța la verticalitate și înclinare, u. Piese cu grosimea până la 150 mm
În tabelul 2.51 și figurile 2.74 și 2.75 sunt prezentate domeniile înălțimii medii
a profilului Rz5 a suprafețelor tăiate.
Tabelul 2.51. Înălțimea medie a profilului, Rz5

Domeniul Înălțimea medie a profilului, Rz5
1 10 + (0,6a mm)
2 40 + (0,8a mm)
3 70 + (1,2a mm)
4 110 + (1,8a mm)
Fig. 2.74. Înălțimea medie a profilului Rz5. Piese cu grosimea până la 30 mm
Fig. 2.75. Înălțimea medie a profilului Rz5. Piese cu grosimea până la 150 mm
2.14.2. Toleranțe dimensionale pentru suprafețe tăiate
Abaterile limită specificate în tabelele 2.52 și 2.53 se aplică dimensiunilor fără

indicații de toleranță atunci când se face trimitere la acest standard. Toleranțele se
aplică la tăierea cu flacără oxiacetilenică sau cu plasmă, la piese la care raportul
lungime/lățime nu depășește valoarea 4:1 și pentru lungimi de tăiere (circumferințe)
de cel puțin 350 mm. Pentru piesele cu raportul lungime/lățime mai mare de 4:1,
abaterile limită sunt specificate de producător în conformitate cu principiile stabilite
în standardul menționat.
Tabelul 2.52. Abateri limită pentru toleranțele dimensiunilor nominale -

Clasa de precizie 1
Dimensiuni în mm
Dimensiuni nominale
Grosimea >0 ≥3 ≥ 10 ≥ 35 ≥ 125 ≥ 315 ≥ 1000 ≥ 2000
piesei <3 < 10 < 35 < 125 < 315 < 1000 < 2000 < 4000
Abateri limită
> 0 ≤1 ±0,04 ±0,1 ±0,1 ±0,2 ±0,2 ±0,3 ±0,3 ±0,3
> 1≤ 3,15 ±0,1 ±0,2 ±0,2 ±0,3 ±0,3 ±0,4 ±0,4 ±0,4
> 3,15≤ 6,3 ±0,3 ±0,3 ±0,4 ±0,4 ±0,5 ±0,5 ±0,5 ±0,6
> 6,3≤ 10 ±0,5 ±0,6 ±0,6 ±0,7 ±0,7 ±0,7 ±0,8
> 10≤ 50 ±0,6 ±0,7 ±0,7 ±0,8 ±1,0 ±1,6 ±2,5
> 50≤ 100 ±1,3 ±1,3 ±1,4 ±1,7 ±2,2 ±3,1
> 100≤ 150 ±1,9 ±2,0 ±2,1 ±2,3 ±2,9 ±3,8
> 150≤ 200 ±2,6 ±2,7 ±2,7 ±3,0 ±3,6 ±4,5
> 200≤ 250 ±3,7 ±4,2 ±5,2
> 250≤ 300 ±4,4 ±4,9 ±5,9
Tabelul 2.53. Abateri limită pentru toleranțele dimensiunilor nominale -

Clasa de precizie 2
Dimensiuni în mm
Dimensiuni nominale
Grosimea >0 ≥3 ≥ 10 ≥ 35 ≥ 125 ≥ 315 ≥ 1000 ≥ 2000
piesei <3 < 10 < 35 < 125 < 315 < 1000 < 2000 < 4000
Abateri limită
> 0 ≤1 ±0,1 ±0,3 ±0,4 ±0,5 ±0,7 ±0,8 ±0,9 ±0,9
> 1≤ 3,15 ±0,2 ±0,4 ±0,5 ±0,7 ±0,8 ±0,9 ±1,0 ±1,1
> 3,15≤ 6,3 ±0,5 ±0,7 ±0,8 ±0,9 ±1,1 ±1,2 ±1,3 ±1,3
> 6,3≤ 10 ±1,0 ±1,1 ±1,3 ±1,4 ±1,5 ±1,6 ±1,7
> 10≤ 50 ±1,8 ±1,8 ±1,8 ±1,9 ±2,3 ±3,0 ±4,2
> 50≤ 100 ±2,5 ±2,5 ±2,6 ±3,0 ±3,7 ±4,9
> 100≤ 150 ±3,2 ±3,3 ±3,4 ±3,7 ±4,4 ±5,7
> 150≤ 200 ±4,0 ±4,0 ±4,1 ±4,5 ±5,2 ±6,4
> 200≤ 250 ±5,2 ±5,9 ±7,2
> 250≤ 300 ±6,0 ±6,7 ±7,9
Toleranțe dimensionale pentru piesele fără finisare. Piesele nefinisate se

montează într-o construcție sudată. Dimensiunea nominală a părții ce urmează să fie
tăiată rezultă din dimensiunile nominale ale părții finisate (dimensiunea de pe desen)
redusă cu abaterea limită, figura 2.76. Dimensiunea reală a unei piese realizată prin
procesul de tăiere termică corespunde întotdeauna dimensiunii celei mai mari dintre
dimensiunile exterioare și celei mai mici dintre dimensiunile interioare. Acest tip de
toleranță este necesară în mod normal la pregătirea îmbinărilor prin sudură, deoarece
piesa de lucru trebuie să se potrivească în ansamblul construcției sudate.
Toleranțe dimensionale pentru piesele finisate. Pentru a putea menține
dimensiunile nominale ale pieselor finisate este necesar ca, pentru dimensiunile ex-
terioare ale pieselor prevăzute cu adaosuri de prelucrare Bz, să se adauge toleranța la
verticalitate sau înclinare, precum și abaterea limită inferioară, iar la dimensiunile
interioare ale pieselor prevăzute cu adaosuri de prelucrare, Bz, să se scadă toleranța
la verticalitate sau înclinare, precum și abaterea limită superioară, figura 2.77. Ma-
terialul efectiv de îndepărtat depinde de adaosul de prelucrare, de toleranța la verti-
calitate și înclinare și de înălțimea medie a profilului pentru procesul de tăiere.
Fig. 2.76. Toleranțele dimensionale Fig. 2.77. Toleranțele dimensionale

Pentru părțile fără finisare pe părțile finisate
A - dimensiunea nominală a părții finisate; A - dimensiunea nominală a părții finisate;
B - dimensiunea nominală a părții tăiate; B - dimensiunea nominală a părții tăiate;
Go - abaterea limită superioară; Bz - adaosul de prelucrare; Go - abaterea limită
Gu - abaterea limită inferioară. superioară; Gu - abaterea limită inferioară
Dacă desenul de execuție a piesei nu conține nici o precizare referitor la ada-

osul de prelucrare, Bz, atunci, în practică, se va prevedea un adaos în funcție de gro-
simea plăcii tăiate, conform tabelului 2.54.
Tabelul 2.54. Adaos de prelucrare, Bz
Dimensiuni în mm
Grosimea tăieturii, a Adaosul de prelucrare, Bz, pentru fiecare suprafață tăiată
≥ 2 ≤ 20 2
> 20 ≤ 50 3
> 50 ≤ 80 5
> 80 7
2.14.3. Indicarea calității suprafeței tăiate și a clasei de toleranță
Calitatea și clasele de toleranță ale suprafețelor tăiate termic sunt

indicate prin simbolul din figura 2.78. Fig. 2.78
În această simbolizare semnificația cifrelor este:
- 1 - indicarea numărului standardului;
- 2 - indicarea toleranței la verticalitate sau înclinare, u, în conformitate cu
tabelul 2.50 și figurile 2.72 sau 2.73;
- 3 - indicarea înălțimii medii a profilului, Rz5, în conformitate cu tabelul 2.51
și figurile 2.74 sau 2.75;
- 4 - indicarea clasei de toleranță în conformitate cu tabelele 2.52 sau 2.53.
Exemplu de notare: ,,Tăiere termică ISO 9013-342”, figura 2.79.

Simbolizarea indică:
Fig. 2.79 - domeniul 3 pentru toleranța la verticalitate sau înclinare, u;
- domeniul 4 pentru înălțimea medie a profilului, Rz5;
- clasa 2 a abaterilor limită ale dimensiunilor nominale.
În figurile 2.80, …, 2.83 sunt prezentate diferite calități de tăiere realizabile
pentru cele trei procedee de tăiere.
Fig. 2.80. Calități tipice realizabile la tăiere cu toleranța

la verticalitate și înclinare, u. Grosimea piesei până la 30 mm
Fig. 2.81. Calități tipice realizabile la tăiere cu toleranța la

verticalitate și înclinare, u. Grosimea piesei până la 150 mm
Fig. 2.82. Calități tipice realizabile la tăiere cu înălțimea medie a profilului,

Rz5. Grosimea piesei până la 30 mm
Fig. 2.83. Calități tipice realizabile la tăiere cu înălțimea medie a profi-

lului, Rz5. Grosimea piesei până la 150 mm
2.15. Sistemul ISO de ajustaje
Sistemul ISO de ajustaje se bazează pe sistemul de codificare ISO pentru to-

leranţele dimensiunilor liniare ale pieselor care formează ajustajul.
2.15.1. Simbolizarea ajustajelor
Ajustajul se notează prin dimensiunea nominală comună celor două piese con-
stitutive, urmată de simbolurile corespunzătoare fiecărei piese, scrise sub formă de
fracție, unde la numărător se trece simbolul alezajului, iar la numitor simbolul arbo-
relui.
H8 H7 F8
Exemple: Ø90 ; Ø45 ; Ø70 .
e7 p6 h7
Prezența simbolului H la numărător, iar la numitor un simbol oarecare pentru
arbore, indică formarea ajustajului cu alezaj unitar. Dacă simbolul h este situat la
numitor, iar la numărător un simbol oarecare pentru alezaj, ajustajul format este în
sistemul cu arbore unitar. Ajustajul la care se folosesc simbolurile H/h poate fi con-
siderat, atât sistem cu alezaj unitar, cât şi sistem cu arbore unitar.
Simbolizarea ajustajelor se utilizează numai pe desenele de ansamblu sau
subansamblu. Piesele ce formează ajustaje se reprezintă prin suprafaţa comună, iar
pe linia de cotă comună se no-
tează dimensiunea nominală,
urmată de caracterele de ajus-
taje, separate prin linia de frac-
ție. În figura 2.84 sunt prezen-
tate câteva combinații de ajus-
taje admise de sistemul ISO.
Fig. 2.84. Simbolizarea ajustajelor În sistemul ISO este obli-
gatorie existența unei litere h
sau H, care indică dacă sistemul este arbore unitar, respectiv alezaj unitar. Combina-
țiile admise pentru treptele de toleranţe sunt:
I - arborele şi alezajul au aceeaşi treaptă de precizie, adică numere egale;
II - arborele mai precis cu o treaptă decât alezajul, numărul de la numitor cu o
unitate mai mic;
III - arborele mai precis cu două trepte decât alezajul, numărul de la numitor
cu două unități mai mic.
2.15.2. Ajustaje preferențiale
Sistemul ISO permite alegerea unui număr foarte mare de ajustaje pentru o
dimensiune nominală, peste 300000, dintre care peste 1000 sunt cele ce respectă re-
gulile generale de alegere a ajustajelor. Acesta este motivul pentru care sistemul ISO
prevede un număr mai redus de ajustaje recomandate a fi utilizate. Recomandarea se
bazează pe faptul că, în aplicaţiile tehnice uzuale, se poate folosi un număr mai mic
de ajustaje care pot foarte bine să asigure o plajă suficientă de posibilități.
În figurile 2.85 şi 2.86 sunt indicate aceste ajustaje care pot fi întâlnite pentru
majoritatea aplicațiilor inginerești, recomandate de ISO 282-1. Prima opțiune pentru
alegerea unui ajustaj, dacă este posibil, sunt cele indicate în chenar. Ajustajele cu-
prinse în chenar formează șirul preferențial I, iar cele dinafara chenarelor șirul pre-
ferențial II.
Așa după cum se poate vedea din figurile 2.85 şi 2.86, arborii având abaterea
fundamentală de la a la h, împreună cu alezajul unitar H formează ajustaje cu joc.
De asemenea, arborii de la n la zc formează cu același alezaj unitar H ajustaje cu
strângere. Arborii având simbolul abaterii fundamentale între cele două domenii for-
mează împreună cu alezajul unitar H ajustaje intermediare.
Fig. 2.85. Ajustaje preferențiale în sistemul cu alezaj unitar conform ISO 286-1:2010
Fig. 2.86. Ajustaje preferențiale în sistemul cu arbore unitar conform ISO 286-1:2010
Se impune remarca că în funcție de preciziile de execuție ale alezajului unitar
și arborelui cu care se asamblează acesta, la granița dintre ajustajele intermediare și
cele cu strângere pot apărea excepții.
H7 H6
Pentru demonstrarea afirmației se analizează ajustajele Ø40 n6 şi Ø40 n6 , al
doilea ajustaj având alezajul executat într-o treaptă de precizie superioară.
+0,025
H7 Ø40 0
Primul ajustaj, Ø40 = +0,033 , este caracterizat de mărimile:
n6 Ø40+0,017
Dmax – dmin = (N + ES) – (N + ei) = ES – ei = + 0,025 – (+ 0,017) = 0,008 mm;
Dmin – dmax = (N + EI) – (N + es) = EI – es = 0 – (+0,033) = ‒ 0,033 mm.
Deoarece a rezultat o valoare pozitivă și una negativă, ajustajul este interme-
diar sau de trecere, caracterizat de jocul maxim Jmax = 0,008 mm și strângerea ma-
ximă Smax = 0,033 mm.
+0,016
H6Ø40 0
Al doilea ajustaj, Ø40 = , este caracterizat de mărimile:
n6 Ø40+0,033
+0,017
Dmax – dmin = ES – ei = + 0,016 – (+ 0,017) = ‒ 0,001 mm;
Dmin – dmax = EI – es = 0 – (+0,033) = ‒ 0,033 mm.
Deoarece ambele valori sunt negative, ajustajul este cu strângere, caracterizat
de strângerea minimă Smin = 1 µm și strângerea maximă Smax = 33 µm.
Se poate concluziona că dacă alezajul Ø40H7 se înlocuiește cu unul mai pre-

cis, Ø40H6, caracterul ajustajului se schimbă, din ajustaj intermediar în ajustaj cu
strângere.
Conform standardului american ANSI B4.2, ajustajelor în sistemul cu alezaj
unitar le corespunde patru toleranţe recomandate, H11, H9, H8 şi H7, iar ajustajelor
în sistemul cu arbore unitar alte patru toleranţe recomandate, h11, h9, h7 şi h6.
În tabelul 2.55 sunt indicate ajustajele recomandate de standardul american
ANSI B4.2, împreună cu condițiile de utilizare a acestora. Aceleași 10 ajustaje pre-
ferențiale sunt ilustrate în figurile 2.87 și 2.88, pentru sistemele cu alezaj și arbore
unitar.
Tabelul 2.55. Ajustaje recomandate de standardul american ANSI B4.2
Simbolizare
Tipul
ISO
ajustaju- Condiții de utilizare
Alezaj Arbore
lui
unitar unitar
H11 C11 Ajustaj foarte larg (cu joc mare), specific unei serii mari
c11 h11 de ajustaje avantajoase din punct de vedere economic
Ajustaj cu joc mare, nu se utilizează atunci când se cere o
H9 D9 precizie mare, dar este avantajos pentru variaţii mari de
d9 h9 temperatură, viteze mari de funcţionare şi presiuni mari
(în lagăre)
Ajustaj H8 F8 Ajustaj semiliber, pentru funcționarea maşinilor de preci-
cu joc zie şi pentru montarea cu precizie mare, la viteze şi presi-
f7 f7 uni moderate
H7 G7 Ajustaj alunecător, pentru deplasări şi rotiri libere şi pen-
g6 h6 tru fixări precise
H7 H7 Ajustaj cu joc pentru fixarea pieselor conjugate, care pre-
vede un joc alunecător pentru fixarea pieselor staționare,
h6 h6 dar care se pot asambla şi demonta ușor
H7 K7 Ajustaj intermediar pentru fixarea pieselor conjugate, asi-

Ajustaj gură o fixare precisă, se realizează un compromis între
interme- k6 h6 joc şi strângere
diar H7 N7 Ajustaj intermediar pentru o fixare mai precisă a pieselor
n6 h6 conjugate, atunci când este permisă o strângere mai mare
H7* P7 Ajustaj cu strângere, utilizat pentru elemente care să asi-
gure rigiditate şi aliniere precisă, dar care nu necesită pre-
p6 h6 siuni de contact speciale
Ajustaj
cu strân- H7 S7 Ajustaj cu strângere medie pentru piese din oţel obișnuit,
ajustaje fretate din profile ușoare, ajustaje cu strângere
gere s6 h6 din piese de fontă
H7 U7 Ajustaj cu strângere mare la care forțele de strângere sunt
u6 k6 foarte mari
*Pentru intervalul 0…3 mm, ajustajul H7/p6 este un ajustaj intermediar
Cele 10 ajustaje preferențiale în sistemul cu alezaj unitar utilizează următoa-

rele toleranțe:
- alezaj: H7, H8, H9, H11;
- arbore: c11, d9, f7, g6, h6, k6, n6, p6, s6, u6.
Ar fi de dorit pentru utilizare să se standardizeze trei, sau chiar două dintre
toleranțele alezajului. Toleranțele arborelui ar trebui, de asemenea, reduse ca diver-
sitate, în funcție de cerințele diferitelor tipuri de produse.
Cele 10 ajustaje preferențiale în sistemul cu arbore unitar utilizează următoa-
rele toleranțe:
- alezaj: C11, D9, F8, G7, H7, K7, N7, P7, S7, U7
- arbore: h6, h7, h9, h11
Fig. 2.87. Ajustaje preferențiale în sistemul cu alezaj unitar conform ANSI B4.2
În figura 2.89 este prezentată corespondența dintre procedeul de fabricație și

treapta de precizie obținută, în condiții normale de fabricație.
În figura 2.90 este prezentat un punct de vedere rezultat din experiența practică
privind ajustajele preferențiale în sistemul cu alezaj unitar, în funcție de domeniul
lor de utilizare.
Fig. 2.88. Ajustaje preferențiale în sistemul cu arbore unitar conform ANSI B4.2
Treapta de precizie IT
Procedeul de prelucrare
4 5 6 7 8 9 10 11
Lepuire și honuire
Rectificare cilindrică
Rectificare plană
Strunjire cu diamant
Găurire cu diamant
Broșare
Pulverizare cu material metalic
Alezare prin strunjire
Strunjire
Pulverizare cu material sinterizat
Găurire
Frezare
Rabotare și pilire
Găurire
Matrițare
Turnare sub presiune
Fig. 2.89. Corespondența dintre procedeele de execuție și treptele de precizie conform

ANSI B4.2
Ajustaje preferențiale - Sistemul cu alezaj unitar H

Ar- Alezaje Observații
Tip
bore H6 H7 H8 H9 H10 H11
c11 ○
Cazuri uzuale: bătăi mari, aliniere neco-
joc c10 ♦
respunzătoare, dilatații
mare c9 ♦
d10 ○
d9 ♦
Piese mobile
d8 ♦
e9 ○ ♦
Cazuri uzuale: ghidaje rotative sau gli-
joc e8 ○ ♦
sante cu asigurarea ungerii corespunză-
mediu e7 ○
joc
toare
f8 ○
f7 ●
f6 ○
joc g6 ●
Ghidaje precise
mic g5 ○
h9 ○
ajus- h7 ○
tare h6 ●
Asamblare
h5 ○
manuală Pentru cen-
ajus- js7 ♦ Fără dete-
trări și poziți-
tare js6 ♦ riorarea
onare, nu se
fină js5 ● pieselor la
joc incert
pot transmite
k6 ○ demontaj
Asamblare eforturi
Piese fixe
strân- k5 ○
prin batere
gere m7 ○
(recomanda-
mică m6 ●
bil presa)
n6 ○
strân- p6 ● Asamblare
gere r6 ○ prin presare
Deteriora-
strângere
s7 ○ Pentru tran-
Asamblare cu rea piese-
strân- s6 ○ smitere de
prese grele lor la de-
gere t6 ○ eforturi
sau prin fretaj montare
mare u6 ♦
(dilatare)
x7 ♦
● Ajustaj preferențial de ordinul I ; ○ ajustaj preferențial de ordinul II; ♦ Ajustaj preferențial
Fig.2.90. Ajustaje preferențiale în sistemul cu alezaj unitar
Pentru a reduce numărul de dispozitive de producție, de scule așchietoare și
mijloace de măsurare, deci, din motive de economicitate, precum și pentru o fabri-
cație unitară, din multitudinea ajustajelor posibile cu caracter identic sau asemănător,
a fost necesară o selecție a acestora.
Selecția rezultată din experiența practică și conținută în standardul DIN ISO
286 T2 este redată în tabelul 2.56.
Tabelul 2.56. Ajustaje preferențiale conform DIN ISO 286 T2
H6/h5;
Sistem cu ale- H7/f7; H7/g6; H7/h6;
zaj unitar H8/d9; H8/e8; H8/f8; H8/h9;
H11/a11; H11/c11; H11/d9; H11/h11.
Ajustaj cu joc
G6/h5;
Sistem cu ar- F7/h6; G7/h6;
bore unitar C11/h9; D10/h9; E9/h9; F8/h9; H8/h9; H11/h9;
A11/h11; C11/h11; D10/h11.
Sistem cu ale- H6/j6; H6/k6;
zaj unitar H7/k6; H7/m6; H7/n6.
Ajustaj intermediar
Sistem cu ar- J6/h5; M6/h5;
bore unitar J7/h6; K7/h6; M7/h6; N7/h6.
H6/n5; H6/r5;
Sistem cu ale- H7/r6; H7/s6;
zaj unitar H8/s8; H8/u8; h8/x8;
H11/z11.
Ajustaj cu strângere
N6/h5; P6/h5;
Sistem cu ar- R7/h6; S7/h6;
bore unitar X9/h9;
Z11/h11.
La selecția ajustajelor, proiectantul este de multe ori condiționat de soluțiile

tehnice stabilite în normele uzinale corespunzătoare, în care sunt indicate, pentru
anumite componente, ajustajele adecvate rezultate din practică, pentru care există
scule și dispozitive de verificare.
Pentru utilizările frecvente din practică, în tabelul 2.57 se indică ajustajele
adecvate, indicate de standardele germane, dar care trebuie considerate doar ca re-
comandări.
În cazuri speciale, ca de exemplu lagăre cu alunecare sau asamblări presate,
toleranțele de asamblare, precum și dimensiunilor limită ale pieselor, cuprinsă și cu-
prinzătoare, trebuie să fie calculate individual.
Tabelul 2.57. Exemple de utilizare a ajustajelor preferențiale
Sistem cu ale- Sistem cu ar- Recomandări de montaj, caracterul ajustajului,

zaj unitar bore unitar exemple de utilizare
Ajustaje cu strângere
Se pot monta numai prin încălzire, respectiv răcire,
H8 H8 X7 U7
forță de presare mare.
; ; Pentru roți dințate montate strâns pe arbori, ambre-
x8 u8 h6 h6 iaje, inele de contracție, volanți.
Asigurarea la rotire nu mai este necesară.
Tabelul 2.57. Exemple de utilizare a ajustajelor preferențiale (continuare)
Sistem cu Sistem cu
Recomandări de montaj, caracterul ajustajului, exemple de uti-
alezaj uni- arbore uni-
lizare
tar tar
Se pot monta numai prin încălzire, respectiv răcire, cu forță de
H7 H7 S7 R7 presare mare.
; ; Bucșe în carcase, bucșe în interiorul butucilor, flanșe montate
s6 r6 h6 h6 la capetele arborilor.
Asigurarea la rotire nu mai este necesară.
Ajustaje intermediare
Piese ce se pot monta numai prin presare.
H7 N7 Coroane dințate și corpuri de roată, bucșe în carcase și bucșe
n6 h6 în interiorul butucilor, ambreiaje montate la capătul arborilor.
Se asigură suplimentar împotriva rotirii.
Piese ce se pot monta prin lovituri cu ciocanul.
H7 K7 Roți dințate, flanșe pentru curele, ambreiaje, discuri de frână
k6 h6 montate pe arbori lungi, respectiv la capetele arborilor.
Piese ce se pot monta prin lovituri ușoare de ciocan sau cu
H7 J7 mâna.
Pentru roți dințate montabile ușor manual, flanșe pentru cu-
j6 h6 rele, bucșe.
Ajustaje cu joc
H7 H8 H7 H8
; ; ; ; Piese ce pot fi deplasate doar cu mâna.
h6 h9 h6 h9
H11 Pentru piese de alunecare și ghidaje, flanșe de centrare, pinola
H9 păpușii mobile, inele de fixare și distanțiere.
h9 h11
H7 G7 Asamblări ce au un joc nesemnificativ.
g6 h6 Lagăre cu alunecare, roți de alunecare și ambreiaje.
H7 H8 F8 F8 Asamblări ce au un joc mic.
; ; Lagăre cu alunecare în general, bucșe de alunecare (pentru ar-
f7 f7 h6 h9 bori), pistoane în cilindrii.
H8 E9 Asamblări ce au un joc semnificativ.

Arbori montați în lagăre multiple, arbori cotiți, lagăre pentru
e8 h9 arbori melcați, lagăre pentru pârghii.
H8 H11 D10 D10 Asamblări ce au un joc mare.
; ; Pentru lagărele mașinilor de construcții și a mașinilor agricole,
d9 d9 h9 h11 instalații de transport, construcția de mașini fără precizie mare.
C11 C11
H11 H11
; Asamblări ce au un joc foarte mare.
h9 h11
; Lagăre în contact frecvent cu impurități și unse insuficient, ar-
c11 a11 A11 ticulații.
h11
2.16. Considerații privind proiectarea ajustajelor
În afară de dimensiunile şi toleranţele lor pentru elementele componente ale

unui ajustaj, există mult mai multe caracteristici care influenţează funcţionalitatea
acestuia. În categoria acestor caracteristici intră: forma, orientarea şi amplasarea aba-
terilor; textura suprafeţei; densitatea materialului; temperatura de lucru; tratamentul
termic; materialul suprafeţelor conjugate.
Prima decizie care trebuie luată este adoptarea unuia dintre sistemele, alezaj
unitar, alezaj H, sau arbore unitar, arbore h. Se menționează că din punct de vedere
tehnic nu există nici o diferență între cele două tipuri de sisteme. Ca urmare, alegerea
unuia sau altuia dintre sisteme se face pe baza considerentelor de ordin economic.
Ajustajele pot fi determinate, fie pe baza experienței, fie prin calcularea jocu-
rilor şi/sau strângerilor admisibile impuse de cerințele funcţionale şi de posibilitățile
de realizare a elementelor conjugate.
Alegerea ajustajelor și respectiv a calității lui este hotărâtă de funcționare, lu-
ându-se în considerare doi parametri foarte importanți, care pot aduce ajustajului în
timpul funcționării modificări sensibile:
uzura și temperatura. Proiectantul trebuie să
aprecieze uzura probabilă care se leagă de
forma și dimensiunile piesei, de duritatea su-
perficială, de calitatea suprafeței, de ungere,
de condițiile mediului ambiant etc. De aseme-
nea, trebuie apreciată temperatura care pro-
duce dilatarea pieselor, putându-se micșora
jocul în timpul funcționării până la anularea
lui și blocarea mecanismului respectiv.
O problemă dificilă la proiectare este
alegerea judicioasă a clasei de precizie, deoa-
rece aceasta poate duce la mărirea nejustifi-
Fig. 2.91. Dependența costului funcție
cată a prețului de cost, sau chiar la o funcțio-
de precizia de prelucrare
nare defectuoasă. În figura 2.91 se prezintă
relația dintre prețul de cost al unei piese și mărimea toleranței de fabricație.
Alegerea unei toleranțe care să asigure rolul funcțional al piesei, subansam-
blului sau ansamblului respectiv este o operație care necesită nu numai cunoștințe
temeinice, ci și o experiență bogată. Pe lângă asigurarea rolului funcțional al piesei,
proiectantul trebuie să aibă în vedere și costurile legate de obținerea ajustajelor indi-
cate pe desene. A proiecta o piesă, un ansamblu sau un produs la o precizie mai mare
decât cea necesară înseamnă o cheltuială nejustificată care se va regăsi în prețul de
cost al produsului. În condițiile concurențiale a pieței, obținerea unor produse prelu-
crate la calitatea și cerințele beneficiarului este deosebit de importantă. Acestea sunt
motivele pentru care alegerea unor toleranțe optime, și implicit a preciziei și a pre-
țului de cost, devine o problemă de supraviețuire a oricărei firme din lume.
O regulă generală a alegerii toleranțelor este aceea de a opta pentru toleranța
maximă care asigură rolul funcțional al dimensiunii (piesei) respective. De obicei
alezajul se execută cu o treaptă de precizie mai puțin precisă decât arborele, deoarece
alezajul este mai complicat și mai scump de prelucrat la aceeași precizie cu arborele.
După ce s-a stabilit caracterul ajustajului ce se dorește, este deosebit de util să
se reprezinte schematic, la scară, intervalele de toleranțe ale celor două piese ce for-
mează ajustajul și, de asemenea, poziția lor relativă față de linia zero.
2.17. Domenii de aplicare ale ajustajelor
2.17.1. Domenii de aplicare ale ajustajelor cu joc
Ajustajele cu joc se utilizează în următoarele cazuri:

- când piesele asamblate execută, una faţă de alta, în timpul funcționării, o
mișcare de rotație (radială) sau de translație (axială), mai mult sau mai puțin rapidă;
- când piesele se montează şi se demontează des sau se înlocuiesc frecvent.
Mărimea toleranţelor la dimensiuni (precizia dimensională) şi mărimea jocu-
rilor în asamblare depind, în principal, de: mărimea şi caracterul solicitărilor; viteza
de rotație sau de translație a unei piese faţă de cealaltă; durata mişcării de rotaţie sau
de translaţie; lungimea asamblării; regimul de temperatură; caracteristicile mediului
în care funcţionează asamblarea. Pentru alegerea optimă a jocurilor trebuie să se țină
seama de următoarele recomandări:
- în cazul unei mișcări de rotaţie, jocul trebuie să fie cu atât mai mare, cu cât
turația este mai mare şi cu cât precizia de prelucrare este mai mică;
- jocul trebuie să fie mărit când arborele este sprijinit pe mai multe lagăre,
deoarece există deformări inerente ale arborelui, precum şi imperfecțiuni la coaxia-
litatea lagărelor;
- jocul trebuie mărit proporțional cu creşterea vâscozității uleiului de ungere.
Din categoria ajustajelor cu joc fac parte (cele înscrise în chenar sunt ajustajele
preferențiale de gradul 1):
- ajustajele cu joc minim egal cu zero, joc probabil foarte mic: H6/h5, H7/h6,
H8/h7, H8/h8, H9/h9, H10/h10, H11/h11 şi H12/h12;
- ajustaje cu jocuri foarte mici: H6/g5, H7/g6 şi G7/h6;
- ajustaje cu jocuri mici: H6/f6, H7/f6, H7/f7, H8/f8, H9/f9, F7/h7 şi F8/h8;
- ajustaje cu jocuri mijlocii, având valori mai mici: H6/e7, H7/e8, H8/e9 şi
E7/h8;
- ajustaje cu jocuri mijlocii, având valori mai mari decât cele anterioare:
H7/d8, H8/d9, H9/dl0, Hl0/d10 H11/d11, şi D8/h9;
- ajustaje cu jocuri mari: H7/c8, H8/c9 şi H11/c11;
- ajustaje cu jocuri foarte mari: H8/a9, H8/b9, H11/a11, H11/b11, H12/bl2,
A11/h11 şi B11/h11.
Ajustajele cu joc minim egal cu zero, joc probabil foarte mic, sunt ajustaje
realizate, în exclusivitate, în sistemele alezaj unitar-arbore unitar, denumit şi sistem
indiferent, pentru care abaterea inferioară EI a alezajului şi abaterea superioară es a
arborelui sunt egale cu zero. Treptele de precizie, adică precizia de prelucrare, ale
alezajului şi arborelui sunt aceleași sau arborele este realizat într-o treaptă de precizie
superioară faţă de alezaj. Ajustajele cu joc minim egal cu zero, joc probabil foarte
mic se caracterizează printr-un joc minim egal cu zero şi un joc maxim egal cu suma
toleranţelor alezajului şi arborelui, adică cu toleranţa ajustajului cu joc.
Aceste ajustaje se utilizează atât la asamblările fixe cât şi la cele mobile.
La asamblările fixe, acest ajustaj se poate folosi în următoarele situaţii:
- ajustajul H6/h5 - la asamblarea unei bucşe pe arborele unei maşini unelte,
preciziile de prelucrare ale alezajului şi mai ales a arborelui fiind destul de ridicate;
- ajustajul H7/h6 - la asamblarea roţilor dinţate de schimb pe arborii diferitelor
maşini unelte, a roţilor de transmisie dintr-o singură bucată, a bolţurilor capetelor de
cruce la compresoare;
- ajustajul H8/h8 - la asamblarea capului bielei în locașul tijei;
- ajustajul H9/h9 - la asamblarea excentricului pe arborele unei pompe cu ex-
centric, a roţilor dinţate pe arbore sau bucşe, a bolţurilor în capul bielei unui com-
presor;
- ajustajul H11/h11 - la asamblarea capacului presetupei, la montarea crema-
lierei pe tija unui mecanism de descărcare cu cărucior;
- ajustajul H12/h12 - la asamblarea pieselor armăturilor, a întrerupătoarelor,
pârghiilor;
Ajustajele cu jocuri foarte mici figurează numai în treptele de precizie 5, 6 şi
7. Se folosesc la asamblările mobile din mecanismele de precizie înaltă cu solicitări
reduse, în general, pentru menținerea unei coaxialități bune între arbore şi alezaj în
timpul funcţionării, cum este cazul la asamblarea arborilor principali ai strungurilor
mici de precizie, a capetelor divizoare, a roţilor de schimb, precum şi la asamblarea
ventilelor şi cuplajelor mecanismelor de precizie. De asemenea, aceste ajustaje se
folosesc la asamblările fixe de poziționare, ca de exemplu: ajustajul H7/g5 - la asam-
blarea știfturilor de centrare în dispozitive, carcase şi corpuri; la asamblarea cu şurub
a arborelui cotit cu capătul bielei; ajustajul H7/g6 - la montarea bucşelor de ghidare
în alezaje ca şi în cazul dispozitivelor de găurit.
Ajustajele cu jocuri mici sunt cel mai mult utilizate în construcţia de maşini,
în special în cazul rotirii pieselor cu viteze moderate. Ajustajul H7/f7 se foloseşte
pentru roţile dinţate care se rotesc liber pe arbori precum şi pentru arborii asamblați
în lagărele maşinilor electrice mici şi mijlocii. Ajustajul H8/f8, având jocuri ceva
mai mari, se foloseşte la asamblarea arborilor în lagăre, în cazul unor turaţii mari, ca
de exemplu la pompele centrifuge, la roţile dinţate libere pe bucşe, la roţile libere
etc. Ajustajul H9/f9 este recomandat pentru lagărele mecanismelor grosolane şi a
mufelor montate liber, în vederea unei deplasări axiale a arborilor, a diferitelor pâr-
ghii, a segmenților de piston, la asamblarea bolţurilor în articulații, precum şi în cazul
îmbinărilor mai puțin pretențioase, cum este, de exemplu, la arborii prelucrați gro-
solan care se rotesc în lagăre, la arborii trași în construcţia de maşini agricole.
Ajustaje cu jocuri mijlocii, având valori mai mici se recomandă a fi folosite la
asamblări scurte, care funcţionează cu turaţii mari, sau la asamblări de lungime mare
care funcţionează cu turaţii mici şi mijlocii, ca, de exemplu, la arborii în lagăre de
fricțiune mult distanțate între ele, la arborii în mai mult de două lagăre, la arborii
cotiți şi la arborii de distribuție în lagărele lor, la lagărele turbogeneratoarelor etc. Ca
exemple de utilizare a ajustajelor cu jocuri mijlocii având valori mai mici se menți-
onează:
- ajustajul H6/e7 - la asamblarea arborilor de distribuție în lagărele motoarelor
Diesel, a arborilor pompelor centrifuge şi a turbogeneratoarelor;
- H7/e8 - la asamblarea bucșei roţii baladoare cu arborele;
- H8/e9 - la asamblarea arborilor în lagărele maşinilor agricole, la asamblarea
pistonului cu cilindrul pompei, la asamblarea segmenților de etanșare în lagărele res-
pective.
Ajustajele cu jocuri mijlocii, mai mari decât cele anterioare se folosesc, de
regulă, în diferite asamblări ale maşinilor grele, ca de exemplu, la îmbinările arbore-
lagăr de fricțiune în turbine, laminoare, care funcţionează cu șocuri, sau la montarea
unor roţi libere pe arbori. De asemenea, se folosesc în cazurile când există o turaţie
mare şi o presiune specifică mică în lagăre, cum este cazul asamblărilor neprecise
care permit înclinări. Pentru folosirea ajustajelor cu jocuri mijlocii având valori mai
mari, se prezintă următoarele exemple:
- ajustajul H7/d8 - la asamblarea supapelor de precizie (supapele de admisie)
în ghidaje; la montarea în lagăre lungi, la asamblarea segmenţilor de piston în canale
în lăţime;
- ajustajul H8/d9 - la cutiile ventilelor în corpul compresoarelor;
- ajustajul H9/d10 - la centrarea capacelor laterale;
- ajustajul H11/d11 - la bolţurile de articulaţii pentru asamblări de mică im-
portanță la dispozitive de protecție, la arborii care se rotesc în lagărele aparatelor de
mică precizie ţi la maşini de uz casnic.
Ajustajele cu jocuri mari se pot utiliza în următoarele cazuri:
- când în timpul funcţionării, piesele mobile trebuie să aibă o elasticitate mai
mare în condiții de mediu şi solicitări nefavorabile, de exemplu, în mașinile agricole,
unde este specific ajustajul C11/h11, care se poate folosi la arborii trași neprelucrați;
- când montarea şi demontarea pieselor trebuie să se facă foarte ușor;
- când, în timpul funcţionării, jocul dintre piese se reduce datorită încălzirii în
mai mare măsură a arborelui, de exemplu, la tija supapei în bucșa de ghidare a mo-
torului cu ardere internă, unde se utilizează ajustajul H7/c8.
Ajustajele cu jocuri foarte mari se utilizează în puține cazuri. Ele se utilizează
la unele maşini agricole, la utilaje de construcţii, la lagărele utilizate în aer liber su-
puse intemperiilor şi murdăriei. Ca exemple de folosire a acestor ajustaje se menţio-
nează ajustajul H11/a11 destinat pieselor componente ce urmează a fi îmbinate foarte
larg, precum şi ajustajul H8/c9 ce se poate utiliza la un motor hidraulic liniar (cilin-
dru hidraulic) la care pistonul are un diametru cu 0,1 mm mai mic decât cilindrul.
2.17.2. Domenii de aplicare ale ajustajelor cu strângere
Ajustajele cu strângere trebuie să împiedice, la anumite solicitări şi anumite

temperaturi de regim, deplasarea unei piese asamblate faţă de piesa pereche, fără a
mai fi folosite elemente suplimentare de fixare. Prin strângere, pe suprafeţele de con-
tact se creează o stare de tensiune, a cărei mărime este proporțională cu mărimea
strângerii. Din cauza deformării materialului pieselor şi a dificultăților de montare şi

demontare, ajustajele cu strângere se prescriu atunci când, până la sfârșitul perioadei
de funcţionare, nu este necesară sau nu se prevede demontarea pieselor asamblate.
Prin aplatizarea microneregularităţilor, strângerea efectivă este mai mică decât strân-
gerea calculată, ca diferenţa dintre diametrul arborelui şi diametrul alezajului înainte
de asamblare.
Din grupa ajustajelor cu strângere fac parte următoarele ajustaje:
- ajustajele cu strângere cu caracter special: H6/v5, H6/x5, H7/v6, H7/x6,
X7/h6, H7/y6, H7/z6, Z7/h6, H8/x7, H8/y7 şi H8/z7;
- ajustajele cu strângeri extrem de mari: H6/u5, H7/u6, U7/h6 şi H8/u7;
- ajustajele cu strângeri foarte mari: H6/t5 şi H7/t6;
- ajustajele cu strângeri mari: H6/s5, H7/s6, S7/h6 şi H8/s7;
- ajustajele cu strângeri mijlocii: H6/r5, H7/r6, R7/h6 şi H8/r7, ultimul ajustaj
fiind folosit numai când D > 100 mm;
- ajustajele cu strângeri mici: H6/p5, H7/p6, P7/h6, P7/rulment şi rulment/n6;
- ajustajele cu strângeri foarte mici: H6/n5, dar numai pentru D > 3 mm.
Ajustajele cu strângere cu caracter special, cu strângeri extrem de mari, cu
strângeri foarte mari şi cu strângeri mari se folosesc la transmiterea unor momente
de răsucire mari şi în cazul unor încărcări dinamice mari. Asamblările cu aceste ajus-
taje se realizează de obicei la cald, încălzind piesa alezaj şi lăsând piesa arbore rece.
Uneori mărimea strângerii permite ca în locul încălzirii piesei alezaj să se răcească
arborele în bioxid de carbon solid sau în aer lichid. Folosind aceleaşi ajustaje asam-
blarea pieselor se poate face şi prin presare.
Ajustajele cu strângere cu caracter special se utilizează în anumite cazuri spe-
ciale şi pe baza unei analize prealabile, din care să rezulte că strângerea minimă po-
sibilă asigură transmiterea forţei sau momentului de regim, iar strângerea maximă
posibilă nu produce suprasolicitări în materialul pieselor.
Ajustajele cu strângeri extrem de mari realizează strângeri de ordinul l‰ din
dimensiune şi se prescriu pentru asamblările permanente cu solicitări mecanice şi
termice foarte mari. Ajustajul cu strângere extrem de mare H7/u6 este indicat pentru
asamblarea bandajelor de oţel pe roţile de locomotivă şi vagoane, asamblarea bolţuri-
lor de manivelă cu discul manivelelor, sau pentru asamblarea cuplajelor de legătură
în formă de disc la capetele unui arbore. Ajustajul H8/u7 se foloseşte cu precădere
la mașinile agricole, precum şi la subansamblurile mijloacelor de transport şi ridicat.
Ca exemple se indică fixarea unui bolţ de manivelă la disc şi a discului de arbore la
mașinile agricole, sau la introducerea bucşelor cilindrice în corpul sertarelor la loco-
motive. Asamblarea se face prin presare cu ajutorul unor prese speciale cu lubrifiere
şi, de regulă, prin încălzirea alezajului sau răcirea arborelui. Strângerea maximă se
verifică prin măsurarea prealabilă a dimensiunilor efective ale pieselor şi prin calcul,
iar presarea trebuie controlată cu ajutorul dinamometrului pentru a se evita eventua-
lele suprasolicitări.
Ajustajele cu strângeri foarte mari se utilizează de obicei, la asamblări nede-
montabile (permanente), cu solicitări dinamice mari, de exemplu, la asamblarea prin
presare a scaunului supapei în chiulasa motorului, la montarea semicuplajelor pe
arbori, sau la montarea permanentă a roţilor dinţate mari pe arbori.

Ajustajele cu strângeri mari se utilizează la asamblările demontabile şi nede-
montabile cu solicitări apreciabile. Dacă piesele au dimensiuni mari, peste 80 mm,
se recomandă ca asamblarea să se facă prin încălzirea prealabilă a alezajului, de pre-
ferat în cuptoare electrice, sau prin răcirea prealabilă a arborelui, în bioxid de carbon
solid ori în aer lichid. Ca exemple de prescriere a acestor ajustaje se pot menționa:
la montarea manetonului în manivela arborelui cotit; la montarea cămășii de cilindru
în cilindrul motoarelor cu ardere internă. De asemenea, ajustajul H7/s6 este indicat
la montarea inelelor de contact pe mașinile electrice de dimensiuni mici şi mijlocii,
iar ajustajul H8/s7 la montarea cuplajelor şi inelelor nedemontabile pe arborii dife-
ritelor maşini. Când asamblarea trebuie să aibă o precizie mare, din cauza lungimii
ei prea mari sau în cazul în care piesa trebuie să fie asamblată concomitent pe două
sau mai multe suprafeţe coaxiale, cum este cazul bucșei rotorului cu arborele moto-
rului electric, se recomandă ajustajul cu strângere mare H6/s5.
Ajustajele cu strângeri mijlocii sunt recomandate pentru asamblări cu solici-
tări mici. Ele asigură o fixare de rezistență medie la piesele din aliaje feroase şi o
fixare ușoară la piesele din metale şi aliaje neferoase. Ca exemple de astfel de ajus-
taje se poate indica la bucșele presate în lagăre la asamblarea capetelor de bielă, la
fixarea rotoarelor pompelor pe arbore, la fixarea pe arbore a unor roţi la mașinile de
găurit pneumatice. Dacă este necesară creşterea strângerii minime, se poate aplica
asamblarea pe baza sortării prealabile a pieselor.
Ajustajele cu strângeri mici se folosesc, în general, pentru fixarea pieselor cu
solicitări reduse sau în prezența unui element suplimentar de fixare (pană, caneluri,
știft), montarea şi demontarea făcându-se fără pericolul deteriorării suprafeţelor de
contact. Aceste ajustaje se regăsesc, ca exemple, la montarea roţilor pe arbori în pre-
zența penelor, la asamblarea cuzineților în lagăre, sau la montarea rulmenților pe
arbori şi în locașul carcasei.
Ajustajul cu strângeri foarte mici se prescrie la asamblări foarte precise, su-
puse la solicitări dinamice relativ mici, de exemplu la asamblarea bolțului de piston
cu pistonul în motoarele de tractor.
2.17.3. Domenii de aplicare ale ajustajelor intermediare
Ajustajele intermediare se utilizează, de obicei, în cazurile în care piesele

asamblate trebuie să fie bine centrate, precum şi atunci când asamblările se demon-
tează des în vederea examinării şi înlocuirii lor, astfel încât montarea şi demontarea
lor trebuie să se facă relativ ușor, fără a se deteriora suprafeţele de contact. În cadrul
acestor ajustaje pot fi atât jocuri cât şi strângeri. Pentru ca imobilitatea pieselor să fie
totuși asigurată, se utilizează pene, știfturi, șuruburi sau alte elemente de fixare. Pen-
tru ca jocurile şi strângerile să nu varieze prea mult în limitele unui singur tip de
ajustaj, ajustajele intermediare sau de trecere sunt realizate numai în cadrul treptelor
de precizie 5, 6, 7 şi 8. Din categoria ajustajelor intermediare sau de trecere fac parte:
- ajustajele intermediare cu strângeri probabile mari şi jocuri probabile extrem
de reduse: H6/n5, pentru D < 3 mm, H7/n6, N7/h6 şi H8/n7;
- ajustajele intermediare cu strângeri probabile mai mari şi cu jocuri probabile

mici: H6/m5, H7/m6, M7/h6 şi H8/m7;
- ajustajele intermediare cu strângeri şi jocuri probabile mici: H6/k5, H7/k6,
K7/h6 şi H8/k7;
- ajustajele intermediare cu jocuri probabile mici şi cu strângeri foarte mici şi
puțin probabile: H6/j5, H7/j6, J7/h6 şi H8/j7.
Ajustajele intermediare cu strângeri probabile mari şi jocuri probabile extrem
de reduse se utilizează cu precădere, la asamblările care în timpul exploatării sunt
supuse unor solicitări dinamice (lovituri cu șocuri), caz în care jocurile sunt dăună-
toare, şi la asamblările care trebuie să fie asigurate, suplimentar, cu elemente de fi-
xare, prin crearea unor tensiuni suplimentare în material pe suprafeţele de contact al
pieselor. Aceste ajustaje se prescriu în cazul unor bucşe cu pereți subțiri, care nu
permit utilizarea unor elemente de fixare. De asemenea, ajustajele se pot folosi la
fixarea roţii dinţate pe arborele unei maşini de forjat (H7/n6), la asamblarea bucșei
sertarului de distribuție la un ciocan cu aer comprimat sau cu abur (H8/n7), sau la
montarea bucşelor în cilindrii pompelor de înaltă presiune.
Ajustajele intermediare cu strângeri probabile mai mari şi cu jocuri probabile
mici sunt folosite la încărcări statice mari sau la sarcini dinamice mici. Sunt reco-
mandate la asamblări precise şi foarte precise, cu centrare foarte bună (joc limitat la
minimum), de exemplu: la montarea camelor pe ax; la asamblarea roţilor dinţate co-
nice pe arborii reductoarelor, H7/m6; la asamblarea bolțului de piston fixat în piston,
H6/n5 şi M6/h5; la fixarea bolţurilor capului de cruce la patina unui compresor,
H8/m7. Acest ajustaj poate înlocui ajustajul cu joc posibil extrem de redus când lun-
gimea de asamblare este mai mare decât 1,5d.
Ajustajele intermediare cu strângeri şi jocuri probabile mici au strângeri ne-
gative sau apropiate de zero, asigurând o centrare bună la solicitări mici şi mijlocii.
Aceste ajustaje permit montarea şi demontarea ușoară a pieselor, cum sunt volanții
mici, roţile cu dimensiuni mici şi mers liniștit, bucșele demontabile ale lagărelor,
piesele cu excentric, bucșele cu gheare pe arbori. Ca exemple de asemenea ajustaje
se indică:
- H6/k5 - la asamblarea suprafeţei cilindrice exterioare a unui lagăr cu corpul
păpușii fixe a unui strung;
- H7/k6 - la asamblarea roţilor dinţate fixe, cilindrice şi conice, ale maşinilor-
unelte sau la fixarea cuplajelor la extremitățile arborilor motoarelor electrice;
- H8/k7 - la fixarea pistonului pe tija pompei sau la fixarea bolțului capului de
cruce în urechile bielei unui compresor.
Ajustajele intermediare cu jocuri probabile mici şi cu strângeri foarte mici şi
puțin probabile sunt caracterizate, în mod obișnuit, prin jocuri în loc de strângeri şi
se folosesc la subansamblurile care, în exploatare, sunt supuse frecvent montării şi
demontării, motiv pentru care se recomandă a fi utilizate la asamblările fixe, cu mon-
tare şi demontare ușoară pentru evitarea deformațiilor. Ca exemple se pot aminti:
H7/j6 - la montarea roţilor dinţate cilindrice şi conice fixate cu pene, precum şi la
montarea roţilor melcate şi a capacelor în corpuri; H6/j5 - la asamblarea bucșei co-
nice în lagărul păpușii fixe a unor strunguri şi la centrarea semicuplajelor.
3. CALCULUL TOLERANȚELOR ȘI AJUSTAJELOR
3.1. Calculul toleranțelor și ajustajelor conform ISO 286
3.1.1. Determinarea toleranțelor dimensiunilor liniare.

Exemple de calcul
Determinarea toleranțelor limită ale dimensiunilor liniare se poate realiza uti-

lizând standardele ISO 286-1 și ISO 286-2.
În conformitate cu standardul ISO 286-1, pentru clasa de toleranță indicată
pentru dimensiunea nominală analizată se determină:
- valoarea abaterii limită fundamentală pentru identificatorul literar ce indică
poziția câmpului de toleranță. Valoarea este preluată din tabelul 2.4 pentru arbori și
2.5 pentru alezaj, în funcție de intervalele de dimensiuni ce includ dimensiunea no-
minală;
- valoarea toleranței fundamentale standardizată pentru treapta de precizie in-
dicată de cifră, preluată din tabelul 2.2;
- valoarea celeilalte abateri limită, calculată cu relațiile din tabelul 2.6 pentru
arbori și 2.7 pentru alezaje.
În conformitate cu standardul ISO 286-2 valorile abaterilor limită se citesc
direct pentru clasa de toleranță și dimensiunea nominală indicate. Pentru aceasta se
utilizează Anexa A1, tabelele A1-1, …, A1-14, pentru arbori, și Anexa A2, tabelele
A2-1, …, A2-14, pentru alezaje.
Aplicația 3.1. Definirea dimensiunii tolerate 90H9.

Rezolvare
Reprezintă o dimensiune de tip alezaj cu valoarea nominală ND = 90 mm. Este
o dimensiune a unui alezaj de bază, notat cu H, utilizat pentru definirea sistemului
cu alezaj unitar.
Din tabelul 2.5, pentru poziția câmpului de toleranță definită de identificatorul
H rezultă EI = 0.
Din tabelul 2.2, pentru dimensiunea nominală de 90 mm din intervalul de la
80 până la inclusiv 120 mm, și treapta de precizie 9 rezultă toleranța fundamentală
ITD = IT9 = 87 µm.
Din tabelul 2.7, ES = EI + ITD = 0 + 87 = + 87 µm = + 0,087 mm.
Valorile abaterilor limită pentru alezaj pot fi citite direct din Anexa A2, tabelul
A2-6, pentru clasa de toleranță H9 și dimensiunea nominală de 90 mm, rezultând ES
= + 87 µm și EI = 0.
Rezultă 90H9 = 90+0,087
0 mm. Este o toleranță recomandată, face parte din șirul
preferențial de ordinul I.
Dimensiunea maximă: Dmax = ND + ES = 90,000 + 0,087 = 90,087 mm.
Dimensiunea minimă: Dmin = ND + EI = 90,000 + 0 = 90,000 mm.
Toleranța alezajului:
ITD = Dmax – Dmin = 90,087 – 90,000 = 0,087 mm

= 87 µm;
ITD = ES – EI = + 0,087 – 0 = 0,87 mm = 87 µm.
În figura 3.1 sunt prezentate poziția și mărimea
intervalului de toleranță pentru alezajul 90 H9.
Aplicația 3.2. Definirea dimensiunii Ø200C11.

Rezolvare
Dimensiunea definește o suprafață cilindrică de
tip alezaj cu dimensiunea nominală ND = 200 mm.
Din tabelul 2.5, pentru identificatorul C și inter-
valul de dimensiuni de la 180 până la inclusiv 200 mm,
Fig. 3.1. Toleranța
rezultă abaterea fundamentală EI = + 240 µm.
alezajului 90H9
Din tabelul 2.2, pentru dimensiunea nominală de
ND = 90 mm; ES = + 87 µm; 200 mm cuprinsă în intervalul de la 180 până la inclusiv
EI = 0; ITD = 87 µm. 250 mm și treapta de precizie 11 rezultă toleranța fun-
damentală ITD = IT11 = 290 µm.
Din tabelul 2.7, ES = EI + ITD = + 240 + 290 = +
530 µm.
Valorile abaterilor limită pentru alezaj pot fi ci-
tite direct din Anexa A2, tabelul A2-2, pentru clasa de
toleranță C11 și dimensiunea nominală de 200 mm, re-
zultând ES = + 530 µm și EI = + 240 µm.
Rezultă Ø200C11 = Ø200+0,530+0,240 mm. Este o tole-
ranță recomandată, face parte din șirul preferențial de
ordinul I.
Dimensiunea maximă: Dmax = ND + ES = 200,000
Fig. 3.2. Toleranța + (+ 0,530) = 200,530 mm.
alezajului Ø200C11 Dimensiunea minimă: Dmin = ND + EI = 200,000
+ (+ 240) = 200,240 mm.
ND = 200 mm; ES = + 530 µm; Toleranța alezajului:
EI = + 240 µm; ITD = 290 µm ITD = Dmax – Dmin = 200,530 – 200,240 = 0,290
mm = 290 µm;
ITD = ES – EI = + 0,530 – (+ 0,240) = 0,290 mm = 290 µm.
În figura 3.2 sunt prezentate poziția și mărimea toleranței alezajului 200C11.
Aplicația 3.3. Definirea dimensiunii tolerate Ø80JS7.

Rezolvare
Dimensiunea definește o suprafață cilindrică de tip alezaj cu dimensiunea no-
minală ND = 80 mm.
Din tabelul 2.2, pentru dimensiunea nominală de 80 mm cuprinsă în intervalul
de la 50 până la inclusiv 80 mm și treapta de precizie 7 rezultă toleranța ITD = IT7 =
30 µm. Conform tabelului 2.5, pentru identificatorul JS și oricare dintre dimensiunile
nominale, rezultă ES = + IT7/2 = + 15 µm, iar EI = ‒ IT7/2 = ‒ 15 µm.
Calculul toleranțelor și ajustajelor 153
Aceleași valori pentru abaterile limită se obțin din Anexa A2, tabelul A2-7,
pentru dimensiunea nominală de 80 mm.
Rezultă Ø80 JS7 = Ø80 ± 0,015 mm. Este un ale-
zaj din șirul preferențial de ordinul II.
Dimensiunea maximă:
Dmax = ND + ES = 80,000 + (+ 0,015) = 80,015 mm.
Dimensiunea minimă:
Dmin = ND + EI = 80,000 + (‒ 0,015) = 79,985 mm.
ITD = Dmax – Dmin = 80,015 – 79,985 = 0,030 mm
= 30 µm; Fig. 3.3. Toleranța
ITD = ES – EI = + 0,015 – (‒ 0,015) = 0,030 mm alezajului Ø80JS7
= 30 µm. ND = 80 mm; ES = + 15 µm;
În figura 3.3 sunt prezentate poziția și mărimea EI = ‒ 15 µm 0; ITD = 30 µm.
toleranței alezajului 80 JS7.
Aplicația 3.4. Definirea dimensiunii tolerate Ø150K8.

Rezolvare
Dimensiunea definește o suprafață cilindrică de tip alezaj cu dimensiunea no-
minală ND = 150 mm.
Din tabelul 2.5, pentru identificatorul K corespunzător claselor de precizie mai
mici sau egal cu 8 (ITD ≤ 8) și intervalul de dimensiuni de la 140 până la inclusiv
160 mm, rezultă abaterea fundamentală ES = ‒ 3 + Δ = ‒ 3 + 23 = + 20 µm.
Din tabelul 2.2, pentru dimensiunea nominală de 150 mm, cuprinsă în interva-
lul de la 120 până la inclusiv 180 mm, și treapta de precizie 8 rezultă toleranța fun-
damentală ITD = IT8 = 63 µm. Din tabelul 2.7, EI = ES
‒ ITD = + 20 ‒ 63 = ‒ 43 µm. Valorile abaterilor limită
pentru alezaj pot fi citite direct din Anexa A2, tabelul
A2-8, pentru clasa de toleranță K8 și dimensiunea no-
minală de 150 mm, rezultând ES = + 20 µm și EI = ‒ 43
µm. Rezultă Ø150K8 = Ø150+0,020 –0,043 mm. Este o toleranță
recomandată, face parte din șirul preferențial de ordinul
II.
Dimensiunea maximă: Dmax = ND + ES = 150,000
+ (+ 0,020) = 150,020 mm.
Dimensiunea minimă: Dmin = ND + EI = 150,000
+ (‒ 0,043) = 149,957 mm.
ITD = Dmax – Dmin = 150,020 – 149,957 = 0,063
mm = 63 µm;
ITD = ES – EI = + 0,020 – (‒ 0,043) = 0,063 mm Fig. 3.4. Toleranța
= 63 µm. alezajului Ø150K8
În figura 3.4 este reprezentată toleranța alezajului
ND = 150 mm; ES = + 20 µm;
Ø150 K8. EI = ‒ 43 µm 0; IT = 63 µm.
D
Aplicația 3.5. Definirea dimensiunilor alezajului Ø400N9.

Rezolvare
Dimensiunea definește o suprafață cilindrică de tip alezaj cu mărimea nomi-
nală ND = 400 mm.
Din tabelul 2.5, pentru identificatorul N, corespunzător claselor de precizie
mai mari decât 8 (ITD > 8), pentru dimensiunea nominală de 400 mm rezultă abaterea
fundamentală ES = 0. Din tabelul 2.2, pentru dimensiunea nominală de 400 mm din
intervalul de la 315 până la inclusiv 400 mm, și treapta de precizie 9 rezultă toleranța
fundamentală ITD = IT9 = 140 µm.
Din tabelul 2.7, EI = ES ‒ ITD = 0 ‒ 140 = ‒ 140 µm.
Valorile abaterilor limită pentru alezaj pot fi citite di-
rect din Anexa A2, tabelul A2-9, pentru clasa de toleranță N9
și dimensiunea nominală de 400 mm, rezultând ES = 0 µm și
EI = ‒ 140 µm.
0
Rezultă Ø400N9 = Ø400–0,140 mm. Este o toleranță re-
comandată, face parte din șirul preferențial de ordinul II.
Dimensiunea maximă: Dmax = ND + ES = 400,000 + 0
= 400,000 mm.
Dimensiunea minimă: Dmin = ND + EI = 400,000 + (‒
Fig. 3.5. Toleranța 0,140) = 399,860 mm.
alezajului Ø400N9 Toleranța alezajului:
ITD = Dmax – Dmin = 400,000 – 399,860 = 0,140 mm = 140 µm;
ND = 400 mm; ES = 0;
ITD = ES – EI = 0 – (‒ 0,140) = 0,140 mm = 140 µm.
EI = ‒ 140 µm;
ITD = 140 µm.
În figura 3.5 sunt prezentate poziția și mărimea tole-
ranței alezajului Ø400N9.
Aplicația 3.6. Definirea dimensiunilor alezajului 50S10.

Rezolvare
Este o dimensiune de tip alezaj cu valoarea nominală ND = 50 mm.
Din tabelul 2.5, pentru poziția câmpului de toleranță definită de litera S cores-
punzător claselor de precizie mai mari decât 7 (ITD > 7), pentru dimensiunea nomi-
nală 50 mm cuprinsă în intervalul de la 40 la inclusiv 50, rezultă abaterea fundamen-
tală ES = ‒ 43 µm.
Din tabelul 2.2, pentru dimensiunea nominală de 50 mm, din intervalul de la
ITD = IT10 = 100 µm. Din tabelul 2.7, EI = ES ‒ ITD = ‒ 43 ‒ 100 = ‒ 143 µm.
A2-10, pentru clasa de toleranță S10 și dimensiunea nominală 50 mm, cuprinsă în
intervalul de la 30 la inclusiv 50 mm, rezultând ES = ‒ 43 µm și EI = ‒ 143 µm.
Rezultă Ø50S10 = Ø50–– 0,043
0,143 mm. Este o toleranță recomandată, făcând parte
din șirul preferențial de ordinul III.
Dimensiunea maximă: Dmax = ND + ES = 50,000 + (‒ 0,043) = 49,957 mm.
Dimensiunea minimă: Dmin = ND + EI = 50,000 + (‒ 0,143) = 49,857 mm.
ITD = Dmax – Dmin = 49,957 – 49,857 = 0,100 mm

= 100 µm;
ITD = ES – EI = ‒ 0,043 – (‒ 0,143) = 0,100 mm
= 100 µm.
câmpului de toleranță pentru alezajul Ø50S10.
Aplicația 3.7. Definirea dimensiunii Ø650 U6.

Rezolvare
Este o dimensiune tolerată de tip alezaj ce carac-
terizează o suprafață circulară. Dimensiunea nominală
este de 650 mm. Fig. 3.6. Toleranța
Din tabelul 2.5, pentru poziția câmpului de tole- alezajului Ø50S10
ranță definită de litera U, corespunzător treptelor de
precizie mai mici sau egale cu 7 (ITD ≤ 7), pentru di- ND = 50 mm; ES = ‒ 43 µm;
EI = ‒ 143 µm; ITD = 100 µm.
mensiunea nominală de 650 mm, cuprinsă în intervalul
de la 630 până la inclusiv 710 mm, rezultă abaterea fundamentală ES = ‒ 740 + Δ =
‒ 740 + 0 = ‒ 740 µm. Se precizează că mărimea Δ se consideră egală cu 0, ea nefiind
înscrisă în tabelul 2.5 pentru dimensiuni peste 500 mm.
Din tabelul 2.2, pentru dimensiunea nominală de 650 mm, din intervalul de la
ITD = IT6 = 50 µm. Din tabelul 2.7, EI = ES ‒ ITD = ‒ 740 ‒ 50 = ‒ 790 µm.
A2-11, pentru clasa de toleranță U6 și dimensiunea nominală de 650 mm, cuprinsă
în intervalul de la 630 până la inclusiv 710 mm, rezultând ES = ‒ 740 µm și EI = ‒
790 µm.
Rezultă Ø650U6 = Ø650–– 0,740
0,790 mm. Este o toleranță recomandată, face parte
din șirul preferențial de ordinul II.
Dimensiunea maximă: Dmax = ND + ES =
650,000 + (‒ 0,740) = 649,260 mm.
Dimensiunea minimă: Dmin = ND + EI = 650,000
+ (‒ 0,790) = 649,210 mm.
ITD = Dmax – Dmin = 649,260 – 649,210 = 0,050
mm = 50 µm;
ITD = ES – EI = ‒ 0,740 – (‒ 0,790) = 0,050 mm
= 50 µm.
Se remarcă valoarea mică a toleranței alezajului
impusă de treapta de precizie 6, ceea ce implică multă
precizie în realizarea dimensiunii tolerate, cu implica- Fig. 3.7. Toleranța
ții economice asupra fabricației, mai ales că este vorba alezajului Ø650U6
despre prelucrarea unui alezaj.
În figura 3.7 sunt prezentate poziția și mărimea ND = 650 mm; ES = ‒ 740 µm;
EI = ‒ 790 µm; ITD = 50 µm.
câmpului de toleranță ale alezajului Ø650U6.
Aplicația 3.8. Definirea dimensiunii tolerate Ø110h6.

Rezolvare
Este o dimensiune liniară de tip arbore care caracterizează o suprafață circu-
lară cu dimensiunea nominală de 110 mm. Este o dimensiune a unui arbore de bază,
notat cu h, utilizat pentru definirea sistemului cu arbore unitar.
Din tabelul 2.4, pentru poziția câmpului de toleranță definită de litera h rezultă
es = 0.
lul de la 80 până la inclusiv 120 mm, și treapta de precizie 6, rezultă ITd = IT6 = 22
µm. Din tabelul 2.6, ei = es – IT6 = 0 – 22 = ‒ 22 µm.
Valorile abaterilor limită pentru arbore pot fi citite direct din Anexa A1, tabe-
lul A1-6, pentru clasa de toleranță h6 și dimensiunea nominală 110 mm, cuprinsă în
intervalul de la 80 până la inclusiv 120 mm, rezultând es = 0 și ei = ‒ 22 µm.
0
Rezultă Ø110h6 = Ø110–0,022 mm. Este o tole-
ranță recomandată, face parte din șirul preferențial de or-
dinul I.
Dimensiunea maximă: dmax = Nd + es = 110,000 +
0 = 110,000 mm.
Dimensiunea minimă: dmin = Nd + ei = 110,000 +
(‒ 0,022) = 109,978 mm.
Toleranța arborelui:
ITd = dmax – dmin = 110,000 – 109,978 = 0,022 mm
arborelui Ø110h6
= 22 µm;
ITd = es – ei = 0 – (‒ 0,022) = 0,022 mm = 22 µm.
ND = 110 mm; es = 0; În figura 3.8 sunt prezentate poziția și mărimea
ei = ‒ 22 µm 0; ITd = 22 µm. câmpului de toleranță ale arborelui Ø110h6.
Aplicația 3.9. Definirea dimensiunii tolerate Ø63f7.

Rezolvare
Este o dimensiune de tip arbore ce caracterizează o suprafață circulară care
are diametrul nominal Nd = 63 mm. Este o dimensiune nominală ce face parte din
șirul preferențial I de dimensiuni liniare.
de la 50 până la inclusiv 65 mm, și pentru poziția câmpului de toleranță definită de
identificatorul h rezultă es = ‒ 30 µm.
de la 50 până la inclusiv 80 mm, și treapta de precizie 7, rezultă ITd = IT7 = 30 µm.
Din tabelul 2.6, ei = es – ITd = ‒ 30 – 30 = ‒ 60 µm.
lul A1-4, pentru clasa de toleranță f7 și dimensiunea nominală 63 mm, cuprinsă în
intervalul de la 50 până la inclusiv 80 mm, rezultând es = ‒ 30 µm și ei = ‒ 60 µm.
Rezultă Ø63f7 = Ø63–– 0,030
0,060 mm. Este o toleranță recomandată, face parte din
șirul preferențial de ordinul I.
Dimensiunea maximă: dmax = Nd + es = 63,000 + (‒ 0,030) = 62,970 mm.
Dimensiunea minimă: dmin = Nd + ei = 63,000 + (‒

0,060) = 62,940 mm.
Toleranța arborelui:
ITd = dmax – dmin = 62,970 – 62,940 = 0,030 mm =
30 µm;
ITd = es – ei = ‒ 0,030 – (‒ 0,060) = 0,030 mm =
30 µm.
câmpului de toleranță ale arborelui Ø63f7.
Aplicația 3.10. Definirea dimensiunii tolerate arborelui Ø63f7
315k6.
Rezolvare ND = 63 mm; es = ‒ 30 µm;
Este o dimensiune de tip arbore. ei = ‒ 60 µm 0; ITd = 30 µm.
Dimensiunea nominală este Nd = 315 mm.
lul de la 280 până la inclusiv 315 mm, și pentru poziția câmpului de toleranță definită
de identificatorul k specific treptelor de precizie de la 4 la 7, (4 ≤ ITd ≤ 7), rezultă ei
= + 4 µm.
µm.
Din tabelul 2.6, es = ei + ITd = + 4 + 32 = + 36 µm.
lul A1-8, pentru clasa de toleranță k6 și dimensiunea nominală de 315 mm, cuprinsă
în intervalul de la 250 până la inclusiv 315 mm, rezultând es = + 36 µm și ei= + 4
µm.
Rezultă 315k6 = 315+0,036
+0,004 mm.
Este o toleranță recomandată, face parte din șirul
dmax = Nd + es = 315,000 + (+ 0,036) = 315,036
mm.
dmin = Nd + ei = 315,000 + (+ 0,004) = 315,004
mm.
ITd = dmax – dmin = 315,036 – 315,004 = 0,032 mm
= 32 µm;
ITd = es – ei = + 0,036 – (+ 0,004) = 0,032 mm = Fig. 3.10. Toleranța
arborelui Ø315k6
32 µm.
În figura 3.10 sunt prezentate poziția și mărimea ND = 315 mm; es = + 36 µm;
câmpului de toleranță pentru arborele cu dimensiunea ei = + 4 µm 0; ITd = 32 µm.
tolerată 315 k6.
Aplicația 3.11. Definirea dimensiunii tolerate Ø130s7.

Rezolvare
Este o dimensiune de tip arbore. Dimensiunea nominală a suprafeței circulare
este Nd = 130 mm.
lul de la 120 până la inclusiv 140 mm, și pentru poziția câmpului de toleranță definită
de identificatorul s, pentru toate treptele de precizie, rezultă ei = + 92 µm.
µm.
Din tabelul 2.6, es = ei + ITd = + 92 + 40 = + 132 µm.
lul A1-10, pentru clasa de toleranță s7 și dimensiunea nominală de 130 mm, cuprinsă
în intervalul de la 120 până la inclusiv 140 mm, rezultând es = + 132 µm și ei= + 92
µm.
Rezultă Ø130s7 = Ø130+0,132+0,092 mm. Este o tole-
ranță recomandată, face parte din șirul preferențial de
ordinul II.
dmax = Nd + es = 130,000 + (+ 0,132) = 130,132
mm.
dmin = Nd + ei = 130,000 + (+ 0,092) = 130,092
mm.
ITd = dmax – dmin = 130,132 – 130,092 = 0,040 mm
Fig. 3.11. Toleranța = 40 µm;
arborelui Ø130s7 ITd = es – ei = + 0,132 – (+ 0,092) = 0,040 mm =
40 µm.
Nd = 130 mm; es = + 132 µm;
ei = + 92 µm 0; ITd = 40 µm.
câmpului de toleranță pentru arborele Ø130s7.
3.1.2. Determinarea abaterilor limită şi a toleranţelor ajustajelor.

Exemple de calcul
Determinarea tipului de ajustaj

Din definițiile jocurilor şi a strângerilor, pentru calcularea jocului minim, Jmin ,
în mm, şi a strângerii maxime, Smax , în mm, se utilizează relația
Jmin = – Smax = Dmin – dmax , mm , (3.1)

iar pentru calcularea jocului maxim, Jmax , în mm, şi a strângerii minime, Smin , în
mm, relația
Jmax = – Smin = Dmax – dmin , mm . (3.2)

Dmin reprezintă dimensiunea minimă a alezajului, în mm;
Dmax - dimensiunea maximă a alezajului, în mm;
dmin - dimensiunea minimă a arborelui, în mm;
dmax - dimensiunea maximă a alezajului, în mm.
Rezultatul calculului are o valoarea pozitivă sau negativă. Conform definițiilor
anterioare, rezultă că jocurile au o valoare pozitivă, iar strângerile una negativă.
Aceasta înseamnă că jocului i se atribuie ,,semnul + ”, iar strângerii ,,semnul – “.
Dacă ambele rezultate ale diferențelor din relațiile (3.1) și (3.2) sunt pozitive
înseamnă că ajustajul este de tipul cu joc, cele două valori indicând jocul minim,
Jmin , respectiv jocul maxim, Jmax .
Dacă ambele rezultate ale diferențelor din relațiile (3.1) și (3.2) sunt negative
înseamnă că ajustajul este de tipul cu strângere, cele două valori indicând strângerea
minimă, Smin , respectiv strângerea maximă, Smax .
Dacă una dintre valori este pozitivă iar cealaltă negativă înseamnă că ajustajul
este de tipul intermediar sau de trecere. Valoarea pozitivă indică jocul maxim, Jmax ,
iar valoarea negativă strângerea maximă, Smax .
Transformarea ajustajelor
De multe ori în aplicațiile practice este necesar ca un același ajustaj să fie re-
prezentat atât în sistemul cu alezaj unitar cât și în cel cu arbore unitar.
Transformarea se face prin alezajul de bază definit de identificatorul H, pentru
sistemul cu alezaj unitar, și prin arborele de bază definit de identificatorul h, pentru
sistemul cu arbore unitar.
În urma efectuării calculelor de transformare rezultă că, pentru un ajustaj ex-
primat în cele două sisteme, se obțin aceleași valori pentru caracteristicile de montaj,
adică pentru jocuri și strângeri, și implicit pentru mărimea câmpurilor de toleranță
pentru arbore și alezaj, ceea ce implică aceeași valoare pentru mărimea și amplasarea
toleranței ajustajului în ansamblu.
Rezultă că cele două ajustaje exprimate în cele două sisteme sunt identice din
punct de vedere dimensional, realizând în egală măsură funcțiunea pentru care au
fost create. Diferența dintre aceste ajustaje constă în tehnologia de execuție a acestor
dimensiuni, privită strict din punct de vedere economic.
Toate aceste aspecte privind calculul și transformarea ajustajelor sunt concre-
tizate prin aplicațiile de calcul prezentate pe parcursul acestui capitol, precum și în
secțiunile destinate proiectării ajustajelor cu joc, intermediare și cu strângere.
H8 F8
Aplicaţia 3.12. Să se caracterizeze ajustajele Ø36 și Ø36 .
f7 h7
Rezolvare
H8
Definirea ajustajului Ø36
f7
Dimensiunea nominală a ajustajului cilindric este N = 36 mm.
Utilizând valorile abaterilor din tabelele ISO 286-2 rezultă:
- pentru alezajul Ø36H8, tabelul A2-6: ES = + 0,039 mm şi EI = 0;
- pentru arborele Ø36f7, tabelul A1-4: es = – 0,025 mm, şi ei = – 0,050 mm.

Dimensiunile limită ale alezajului și arborelui:
Dmax = N + ES = 36,000 + (+ 0,039) = 36,039 mm;
Dmin = N + EI = 36,000 + 0 = 36,000 mm;
dmax = N + es = 36,000 + (– 0,025) = 35,975 mm;
dmin = N + ei = 36,000 + (– 0,050) = 35,950 mm.
Cu aceste valori:
Dmin – dmax = 36,000 – 35,975 = + 0,025 mm;
Dmax – dmin = 36,039 – 35,950 = + 0,089 mm.
Din calcule au rezultat două valori pozitive, astfel încât ajustajul analizat este
cu joc, cu:
- jocul maxim Jmax = 0,089 mm = 89 µm;
- jocul minim Jmin = 0,025 mm = 25 µm.
Jocurile limită pot fi calculate folosind abaterile limită:
Jmin = Dmin – dmax = (N + EI) ‒ (N + es) = EI – es = 0 ‒ (‒ 0,025) = 0,025 mm =
25 µm.
Jmax = Dmax – dmin = (N + ES) ‒ (N + ei) = ES – ei = + 0,039 ‒ (‒ 0,050) = 0,089
mm = 89 µm.
Jocul mediu, Jmed, are valoarea
Jmed = (Jmin + Jmax)/2= (25 + 89)/2 = 57 µm.
Toleranțele alezajului și arborelui:
ITD = ES – EI = +0,039 – 0 = 0,039 mm = 39 µm;
ITd = es – ei = ‒ 0,025 – (‒ 0,050) = 0,025 mm = 25 µm.
Toleranţa jocului sau toleranţa ajustajului cu joc, ITJ este:
ITJ = Jmax – Jmin = 0,089 – 0,025 = 0,064 mm = 64 µm.
ITJ = ITD + ITd = 39 + 25 = 64 µm.
Definirea ajustajului:
+0,039
H8 Ø36 0
- ajustaj cilindric cu joc în sistemul cu alezaj unitar, Ø36 = mm;
f7 Ø36–– 0,025
0,050
- alezajul este realizat în treapta de precizie 8, iar arborele într-o treaptă de
precizie superioară, 7;
- face parte din categoria ajustajelor cu joc mic;
- este un ajustaj preferențial de ordinul I.
F8
Definirea ajustajului Ø36
h7
Utilizând valorile abaterilor limită din tabelele ISO 286-2 rezultă:
- pentru alezajul Ø36F8, tabelul A2-4: ES = + 0,064 mm şi EI = + 0,025 mm;
- pentru arborele Ø36h7, tabelul A1-6: es = 0 şi ei = – 0,025 mm.
Dmax = N + ES = 36,000 + (+ 0,064) = 36,064 mm;
Dmin = N + EI = 36,000 + (+ 0,025) = 36,025 mm;
dmax = N + es = 36,000 + 0 = 36,000 mm;
dmin = N + ei = 36,000 + (– 0,025) = 35,975 mm.
Cu aceste valori:
Dmin – dmax = 36,025 – 36,000 = + 0,025 mm;
Dmax – dmin = 36,064 – 35,975 = + 0,089 mm.
Din calcule au rezultat două valori pozitive, astfel încât ajustajul considerat
este cu joc, cu:
- jocul minim Jmin = 0,025 mm = 25 µm.
Jocurile limită pot fi calculate folosind abaterile limită:
Jmin = Dmin – dmax = (N + EI) ‒ (N + es) = EI – es = 0 ‒ (‒ 0,025) = 0,025 mm =
25 µm.
Jmax = Dmax – dmin = (N + ES) ‒ (N + ei) = ES – ei = + 0,039 ‒ (‒ 0,050) = 0,089
mm = 89 µm.
Jocul mediu, Jmed, are valoarea
Jmed = (Jmin + Jmax)/2= (25 + 89)/2 = 57 µm.
ITD = ES – EI = +0,064 – (+ 0,025) = 0,039 mm = 39 µm;
ITd = es – ei = 0 – (‒ 0,025) = 0,025 mm = 25 µm.
Toleranţa jocului sau toleranţa ajustajului cu joc, ITJ este:
ITJ = Jmax – Jmin = 0,089 – 0,025 = 0,064 mm = 64 µm.
ITJ = ITD + ITd = 39 + 25 = 64 µm.
Definirea ajustajului:
- ajustaj cilindric cu joc în sistemul cu arbore unitar,
+ 0,064
F8 Ø36+ 0,025
Ø36 = 0 mm;
h7 Ø36–0,025
- alezajul este realizat în treapta de precizie 8, iar arborele într-o treaptă de
precizie superioară, 7;
- face parte din în categoria ajustajelor
cu joc mic;
- este ajustaj preferențial de ordinul I.
Compararea ajustajelor
Comparând rezultatele obținute în cal-
culul celor două ajustaje rezultă că s-au obți-
nut aceleași dimensiuni constructive, respec-
tiv aceleași jocuri minime și maxime, ace-
leași valori pentru mărimile toleranțelor pen-
tru arbore și alezaj, precum și aceeași mă-
rime și amplasare pentru toleranța ajustajului
cu joc.
Acest lucru arată că este vorba despre Fig. 3.12. Toleranțele alezajului și
același ajustaj cu joc, exprimat prima dată în arborelui pentru ajustajul Ø36H8/f7
sistemul cu alezaj unitar, iar în cazul al doi-
lea în sistemul cu arbore unitar. Aceleași re- N = 36 mm; ES = + 39 µm; EI =0;
es = ‒ 25 µm; ei = ‒ 50 µm; Jmin = 25 µm;
zultate sunt confirmate și de reprezentările
Jmax = 89 µm; ITD =39 µm; ITd = 25 µm.
grafice din figurile 3.12, 3.13 și 3.14.
Fig. 3.14. Toleranța ajustajelor

Fig. 3.13. Toleranțele alezajului și Ø36H8/f7 și Ø36F8/h7
arborelui pentru ajustajulØ36H8/f7
Jmin = 25 µm; Jmax = 89 µm;
N = 36 mm; ES = + 64 µm; EI = + 25 µm; ITJ = 64 µm; a-joc; b-strângere
es = 0; ei = ‒ 25 µm; Jmin = 25 µm;
H7
Aplicaţia 3.13. Să se definească ajustajul Ø36 .
n6
Rezolvare
- pentru alezajul Ø36H7, Anexa A2, tabelul A2-6:
ES = +0,025 mm şi EI = 0;
- pentru arborele Ø36n6, Anexa A1, tabelul A1-9:
es = + 0,033 mm şi ei = + 0,017 mm.
Dmax = N + ES = 36,000 + (+ 0,025) = 36,025 mm;
Dmin = N + EI = 36,000 + 0 = 36,000 mm;
dmax = N + es = 36,000 + (+ 0,033) = 36,033 mm;
dmin = N + ei = 36,000 + (+ 0,017) = 36,017 mm.
Cu aceste valori:
Dmin – dmax = 36,000 – 36,033 = – 0,033 mm;
Dmax – dmin = 36,025 – 36,017 = + 0,008 mm.
Din calcule a rezultat o valoare pozitivă şi una negativă, astfel încât ajustajul
este intermediar sau de trecere, cu:
- strângerea maximă Smax = 0,033 mm = 33 µm.
În funcție de abaterile limită:
Jmax = Dmax – dmin = (N + ES) ‒ (N + ei) = ES – ei = + 0,025 ‒ (+ 0,017) = 0,008
mm = 8 µm.
Smax = dmax – Dmin = (N + es) – (N + EI) = es – EI = + 0,033 – 0 = 0,033 mm =
33 µm.

ITD = ES – EI = +0,025 – 0 = 0,025 mm = 25 µm;
ITd = es – ei = + 0,033 – (+ 0,017) = 0,016 mm = 16 µm.
Toleranţa ajustajului de trecere sau intermediar, ITT, este
ITT = Jmax + Smax = 0,008 + 0,033 = 0,041 mm;
ITT = ITD + ITd = 25 + 16 = 41 µm.
Definirea ajustajului: ajustaj cilindric intermediar sau de trecere în sistemul
+0,025
H7 Ø36 0
cu alezaj unitar Ø36 = +0,033 mm, cu alezajul în treapta de precizie 7 şi arborele
n6 Ø36+0,017
într-o treaptă de precizie superioară, 6. Face parte din categoria ajustajelor interme-
diare cu strângeri probabile mari şi jocuri probabile extrem de reduse. Este un ajustaj
preferențial de ordinul I. Ajustajul intermediar provine dintr-un ajustaj cu strângere.
În figura 3.15 sunt prezentate mărimea și poziţia toleranţelor pentru alezaj și
arbore, iar în figura 3.16 toleranța ajustajului intermediar sau de trecere.
Fig. 3.15. Toleranțele alezajului și

arborelui pentru ajustajul Ø36H7/n6
Fig. 3.16. Toleranța ajustajului
N = 36 mm; ES = + 25 µm; EI =0; intermediar Ø36H7/n6
es = + 33 µm; ei = + 17 µm; Smax = 33 µm;
Jmax = 8 µm; Smax = 33 µm;
ITT = 41 µm; a-joc; b-strângere
H7
Aplicaţia 3.14. Să se calculeze ajustajul Ø36 .
s6
Rezolvare
- pentru alezajul Ø36H7, tabelul A2-6: ES = + 0,025 mm şi EI = 0;
- pentru arborele Ø36s6, tabelul A1-10: es = + 0,059 mm şi ei = + 0,043 mm.
Dmax = N + ES = 36,000 + (+ 0,025) = 36,025 mm;
Dmin = N + EI = 36,000 + 0 = 36,000 mm;
dmax = N + es = 36,000 + (+ 0,059) = 36,059 mm;
dmin = N + ei = 36,000 + (+ 0,043) = 36,043 mm.
Cu aceste valori:
Dmin – dmax = 36,000 – 36,059 = – 0,059 mm;
Dmax – dmin = 36,025 – 36,043 = – 0,018 mm.
Din calcule au rezultat două valori negative, astfel încât ajustajul este cu strân-
gere, cu:
- strângerea maximă Smax = 0,059 mm = 59 µm;
- strângerea minimă Smin = 0,018 mm = 18 µm.
În funcție de abaterile limită:
Smin = dmin – Dmax = (N + ei) – (N + ES) = ei – ES = + 0,043 – (+ 0,025) = 0,018
mm = 18 µm;
Smax = dmax – Dmin = (N + es) – (N + EI) = es – EI = + 0,059 – 0 = 0,059 mm =
59 µm.
Strângerea medie, Smed, este
Smed = (Smin + Smax)/2= (18 + 59)/2 = 38,5 µm.
ITD = ES – EI = +0,025 – 0 = 0,025 mm = 25 µm;
ITd = es – ei = + 0,059 – (+ 0,043) = 0,016 mm = 16 µm.
Toleranţa strângerii sau toleranţa ajustajului cu strângere, ITS, este
ITS = Smax – Smin = 0,059 – 0,018 = 0,041 mm =41 µm;
ITS = ITD + ITd = 25 + 16 = 41 µm.
Definirea ajustajului: ajustaj cilindric cu strângere în sistemul cu alezaj unitar,
+0,025
Ø36 0
H7
Ø36 = +0,059 mm, cu alezajul în treapta de precizie 7 şi arborele în treapta
s6 Ø36+0,043
superioară 6. Face parte din categoria ajustajelor cu strângeri mari. Este un ajustaj
În figura 3.17 sunt prezentate mărimea și poziția toleranțelor pentru alezaj și
arbore, iar în figura 3.18 toleranța ajustajului cu strângere.
Fig. 3.17. Toleranțele alezajului și Fig. 3.18. Toleranța ajustajului

arborelui pentru ajustajul Ø36H7/s6 cu strângere Ø36H7/s6
N = 36 mm; ES = + 25 µm; EI =0; Smin = 18 µm; Smax = 59 µm;
es = + 59 µm; ei = + 43 µm; Smax = 59 µm; ITS = 41 µm; a-joc; b-strângere
Smin = 18 µm; ITD =25 µm; ITd = 16 µm.
Aplicaţia 3.15. La un ajustaj se cunosc: dimensiunea nominală N = 100 mm,

pentru alezaj abaterea limită superioară ES = + 35 μm şi abaterea limită inferioară EI
= 0, iar pentru arbore, abaterea limită superioară es = + 85 μm şi abaterea limită
inferioară ei = + 60 μm.
Se cere să se determine:
a) dimensiunile limită şi toleranţele alezajului şi arborelui;
b) schema poziției câmpurilor de toleranţă şi tipul ajustajului;
c) toleranţa ajustajului.
Rezolvare
+0,035
100 0
Pe baza datelor impuse ajustajul se poate scrie sub forma +0,085 .
100+0,060
a) Dimensiunea nominală a ajustajului N = 100 mm.
Dimensiunea maximă a alezajului,
Dmax = N + ES = 100,000 + (+ 0,035) = 100,035 mm;
Dimensiunea minimă a alezajului,
Dmin = N + EI = 100,000 + 0 = 100,000 mm;
Dimensiunea maximă a arborelui,
dmax = N + es = 100,000 + (+ 0,085) = 100,085 mm;
Dimensiunea minimă a arborelui,
dmin = N + ei = 100,000 + (+ 0,060) = 100,060 mm;
Toleranţa alezajului, ITD = ES – EI = + 35 – 0 = 35 μm;
Toleranţa arborelui, ITd = es – ei = + 85 – (+ 60) = 25 μm.
Pentru calculul toleranţelor se obţin aceleaşi rezultate folosind dimensiunile
limită,
ITD = Dmax – Dmin = 100,035 – 100,000 = 0,035 mm = 35 μm;
ITd = dmax – dmin = 100,085 – 100,060 = 0,025 mm = 25 μm.
b) Utilizând relaţiile (3.1) şi (3.2) se obţine:
Dmin – dmax = 100,000 – 100,085 = – 0,085 mm = – 85 μm;
Dmax – dmin = 100,035 – 100,060 = – 0,025 mm = – 25 μm.
Ambele valori fiind negative rezultă că ajustajul format este cu strângere.
Strângerea maximă area valoarea Smax = 85 μm, iar strângerea minimă este Smin = 25
μm.
Schema poziției câmpurilor de toleranţă pentru alezaj şi arbore, cu evidenție-
rea strângerilor, este prezentată în figura 3.19.
c) Toleranţa ajustajului cu strângere sau toleranţa strângerii este
ITS = Smax – Smin = 85 – 25 = 60 μm.
În figura 3.20 este reprezentată toleranţa strângerii sau toleranţa ajustajului cu
strângere.
Dimensiunea tolerată a alezajului este standardizată și corespunde clase de to-
leranță 100H7.
Dimensiunea tolerată a arborelui nu este standardizată, poziția toleranței fiind
mai apropiată de identificatorul r, pentru care ei = 51 µm.
În concluzie ajustajul cu strângere analizat nu este standardizat.
Ajustajul este realizat în sistemul cu alezaj unitar.

arborelui ajustajului
Fig. 3.20. Toleranţa ajustajului
N = 100 mm; EI = 0; ES = + 35 μm;
ei = + 60 μm; es = + 85 μm; ITD = 35 μm; ITS = 60 μm; Smin = 25 μm,
ITd = 25 μm; Smin = 25 μm; Smax = 85 μm Smax = 85 μm; a - joc; b - strângere
+0,070
Ø85 0
Aplicaţia 3.16. Se consideră ajustajul –0,040 mm.
Ø85–0,100
Să se determine:
a) dimensiunile limită şi toleranţele pieselor ce formează ajustajul;
b) schema pozițiilor câmpurilor de toleranţă şi sistemul în care se formează
ajustajul;
c) tipul ajustajului, valorile caracteristice limită şi toleranţa ajustajului.
Rezolvare
Ajustajul considerat este caracterizat de mărimile: diametrul nominal N = 85
mm; abaterea limită superioară a alezajului ES = + 70 μm; abaterea limită inferioară
a ajustajului EI = 0; abaterea limită superioară a arborelui es = – 40 μm; abaterea
limită inferioară a arborelui ei = – 100 μm.
a) Dimensiunea maximă a alezajului,
Dmax = N + ES = 85,000 + (+ 0,070) = 85,070 mm;
Dmin = N + EI = 85,000 + 0 = 85,000 mm;
dmax = N + es = 85,000 + (– 0,040) = 84,960 mm;
dmin = N + ei = 85,000 + (– 0,100) = 84,900 mm;
Toleranţa alezajului,
ITD = ES – EI = + 70 – 0 = 70 μm;
Toleranţa arborelui,
ITd = es – ei = – 40 – (– 100) = 60 μm.
b) Schema pozițiilor câmpurilor de toleranţă este prezentată în figura 3.21.
Fig. 3.22. Toleranţa ajustajului cu

joc
Jmin = 40 μm, Jmax = 170 μm;
arborelui pentru ajustaj
ITJ =130 μm; a - joc; b - strângere
N = 85 mm; EI = 0; ES = + 70 μm;
ei = – 100 μm; es = – 40 μm; ITD = 70 μm;
ITd = 60 μm; Jmin = 40 μm Jmax = 170 μm
Sistemul în care se formează ajustajul este cu alezaj unitar, cu EI = 0.

c) Din relaţiile (3.1) şi (3.2):
Dmin – dmax = 85,000 – 84,960 = 0,040 mm = 40 μm;
Dmax – dmin = 85,070 – 84,900 = 0,170 mm = 170 μm.
Ambele valori sunt pozitive, astfel încât ajustajul este cu joc, având jocul ma-
xim Jmax = 170 μm şi jocul minim Jmin = 40 μm.
Toleranţa ajustajului cu joc este ITJ = Jmax – Jmin = 170 – 40 = 130 μm,
prezentată în figura 3.22.
Dimensiunile tolerate ale alezajului și arborelui nu sunt standardizate.
Aplicaţia 3.17. Se cunoaşte dimensiunea tolerată Ø60e9 = Ø60−0,060

−0,134 .
Să se reprezinte grafic şi să se determine valorile caracteristice limită şi tole-
H9
ranţa ajustajului Ø60 .
e9
Să se precizeze sistemul în care se formează ajustajul.
Rezolvare
Din ISO 286-2, pentru alezajul Ø60H9, tabelul A2-6, se obţine Ø60+0,074
0 , iar
– 0,060
pentru Ø60e9, tabelul A1-3 rezultă Ø60– 0,134.
Astfel, pentru ajustajul considerat: N = 60 mm; ES = + 74 μm; EI = 0; es = –
60 μm; ei = – 134 μm.
Dimensiunea maximă a alezajului,

Dmax = N + ES = 60,000 + (+ 0,074) = 60,074 mm;
Dmin = N + EI = 60,000 + 0 = 60,000 mm;
dmax = N + es = 60,000 + (– 0,060) = 59,940 mm;
dmin = N + ei = 60,000 + (– 0,134) = 59,866 mm;
Toleranţa alezajului,
ITD = ES – EI = + 74 – 0 = 74 μm;
Toleranţa arborelui,
ITd = es – ei = – 60 – (– 134) = 74 μm.
Utilizând relaţiile (3.1) şi (3.2) se obţine:
Dmin – dmax = 60,000 – 59,940 = 0,060 mm = 60 μm;
Dmax – dmin = 60,074 – 59,866 = 0,208 mm = 208 μm.
Ambele valori sunt pozitive, astfel încât ajustajul este cu joc, având jocul ma-
xim Jmax = 208 μm şi jocul minim Jmin = 60 μm.
Poziţia câmpurilor de toleranţă ale alezajului şi arborelui, cu evidenţierea jo-
curilor este prezentată în figura 3.23.
Toleranţa ajustajului cu joc este
ITJ = Jmax – Jmin = 208 – 60 = 148 μm,
prezentată în figura 3.24.
Ajustajul este realizat în sistemul cu alezaj unitar.
Fig. 3.24. Toleranţa ajustajului

Fig. 3.23. Toleranțele alezajului și cu joc Ø60H9/e9
arborelui pentru ajustajul cilindric
cu joc Ø60H9/e9 Jmin = 60 μm, Jmax = 208 μm;
ITJ =148 μm; a - joc; b - strângere
N = 60 mm; ES = + 74 μm; EI = 0;
ei = – 134 μm; es = – 60 μm;
ITd = ITD = 74 μm; Jmin = 60 μm;
Jmax = 208 μm
H7 H7 M7 S7
Aplicaţia 3.18. Se consideră ajustajele: Ø90 ; Ø90 h6 ; Ø90 h6 ; Ø90 .
f6 h6
Se cere să se definească şi să determine caracteristicile ajustajelor. De aseme-
nea, se cere să se reprezinte pe aceeaşi linie de referinţă ajustajele, inclusiv tole-
ranţele acestora.
Rezolvare
H7
Ajustajul Ø90
f6
Reprezintă un ajustaj în care suprafeţele conjugate ale cuplei sunt cilindrice
având diametrul nominal N = 90 mm. Ajustajul este realizat în sistemul cu alezaj
unitar. Alezajul este executat în treapta de precizie IT7, iar arborele în treapta IT6,
treapta de precizie a arborelui fiind cu o unitate superioară treptei de precizie a ale-
zajului.
Utilizând ISO 286-1, tabelele 2.2, 2.4 şi 2.5, sau ISO 286-2, Anexa A1, tabelul
A1-4 şi Anexa A2, tabelul A2-6, se determină abaterile limită pentru dimensiunea
alezajului şi a arborelui,
Ø90H7 = Ø90+0,0350 , Ø90f6 = Ø90–– 0,036
0,058 ,
astfel încât ajustajul este definit de dimensiunile
+0,035
H7 Ø90 0
Ø90 = –0,036 mm.
f6 Ø90–0,058
Din această simbolizare rezultă: N = 90 mm; ES = + 35 μm; EI = 0; es = – 36
μm, ei = – 58 μm.
Dimensiunile limită ale alezajului și arborelui sunt:
Dmax = N + ES = 90,000 + (+ 0,035) = 90,035 mm;
Dmin = N + EI = 90,000 + 0 = 90,000 mm;
dmax = N + es = 90,000 + (– 0,036) = 89,964 mm;
dmin = N + ei = 90,000 + (– 0,058) = 89,942 mm.
Tipul ajustajului:
Dmin – dmax = 90,000 – 89,964 = + 0,036 mm = + 36 μm;
Dmax – dmin = 90,035 – 89,942 = + 0,093 mm = + 93 μm.
Ambele valori fiind pozitive, rezultă că ajustajul este cu joc, cu jocul minim
Jmin = 36 μm şi jocul maxim Jmax = 93 μm.
Toleranţele alezajului şi arborelui sunt:
ITD = ES – EI = + 35 – 0 = 35 μm;
ITd = es – ei = – 36 – (– 58) = 22 μm.
Toleranţa ajustajului cu joc este
ITJ = Jmax – Jmin = 93 – 36 = 57 μm.
H7
Ajustajul Ø90
h6
Reprezintă un ajustaj cilindric cu diametrul nominal N = 90 mm. Ajustajul este
realizat în sistemul cu alezaj unitar şi, în aceeaşi măsură, în sistemul cu arbore unitar,
fiind denumit şi alezaj indiferent. Alezajul este proiectat în treapta de precizie IT7,
iar arborele în treapta IT6, treapta de precizie a arborelui fiind cu o unitate superioară
treptei de precizie a alezajului.
A1-6 şi Anexa A2, tabelul A2-6, se determină abaterile limită pentru dimensiunea
alezajului şi a arborelui,
Ø90H7 = Ø90+0,0350 ,
0
Ø90h6 = Ø90–0,022 ,
astfel încât se pot scrie dimensiunile tolerate ale ajustajului,
+0,035
Ø90 0
H7
Ø90 = 0
h6 Ø90–0,022
Din această simbolizare rezultă: N = 90 mm; ES = + 35 μm; EI = 0; es = 0, ei
= – 22 μm.
Dmax = N + ES = 90,000 + (+ 0,035) = 90,035 mm;
Dmin = N + EI = 90,000 + 0 = 90,000 mm;
dmax = N + es = 90,000 + 0 = 90,000 mm;
dmin = N + ei = 90 + (– 0,022) = 89,978 mm.
Tipul ajustajului:
Dmin – dmax = 90,000 – 90,000 = 0;
Dmax – dmin = 90,035 – 89,978 = + 0,057 mm = + 57 μm.
Ajustajul este cu joc, cu jocul minim Jmin = 0 şi jocul maxim Jmax = 57 μm.
Intervalele de toleranţă ale alezajului şi arborelui sunt:
ITD = ES – EI = + 35 – 0 = 35 μm;
ITd = es – ei = 0 – (– 22) = 22 μm.
Toleranţa jocului, sau toleranţa ajustajului cu joc este
ITJ = Jmax – Jmin = 57 – 0 = 57 μm.
M7
Ajustajul Ø90
h6
Reprezintă un ajustaj în care suprafeţele conjugate ale cuplei sunt cilindrice
având diametrul nominal N = 90 mm. Ajustajul este realizat în sistemul cu arbore
unitar. Alezajul este executat în treapta de precizie IT7, iar arborele în treapta IT6,
zajului.
A1-6 şi Anexa A2, tabelul A2-8, se determină abaterile limită pentru dimensiunile
tolerate ale alezajului şi arborelui,
0
Ø90M7 = Ø90–0,035 ,
0
Ø90h6 = Ø90–0,022,
astfel încât se poate scrie dimensiunea tolerată a ajustajului,
0
M7 Ø90–0,035
Ø90 = 0 mm.
h6 Ø90–0,022
Din această simbolizare rezultă: N = 90 mm; ES = 0; EI = – 35 μm; es = 0, ei
= – 22 μm.
Dmax = N + ES = 90,000 + 0 = 90,000 mm;
Dmin = N + EI = 90,000 + (– 0,035) = 89,965 mm;

dmax = N + es = 90,000 + 0 = 90,000 mm;
dmin = N + ei = 90,000 + (– 0,022) = 89,978 mm.
Tipul ajustajului:
Dmin – dmax = 89,965 – 90,000 = – 0,035;
Dmax – dmin = 90,000 – 89,978 = + 0,022 mm = + 22 μm.
Valorile calculate indică un ajustaj intermediar sau de trecere cu jocul maxim
Jmax = 22 μm şi strângerea maximă Smax = 35 μm.
ITD = ES – EI = 0 – (– 35) = 35 μm; ITd = es – ei = 0 – (– 22) = 22 μm,
valori care se pot obţine şi dacă se calculează în funcţie de dimensiunile maxime.
Toleranţa ajustajului intermediar dau de trecere este
ITT = Smax + Jmax = 35 + 22 = 57 μm.
S7
Ajustajul Ø90
h6
Reprezintă un ajustaj cilindric cu diametrul nominal N = 90 mm. Ajustajul este
realizat în sistemul cu arbore unitar.
Alezajul este proiectat în treapta de precizie IT7, iar arborele în treapta IT6,
zajului.
Conform ISO 286-1, tabelele 2.2, 2.4 şi 2.5, sau ISO 286-2, Anexa A1, tabelul
A1-6 şi Anexa A2, tabelul A2-10, abaterile limită pentru dimensiunea alezajului şi a
arborelui sunt,
Ø90S7 = Ø90–– 0,058 0
0,093 , Ø90h6 = Ø90–0,022 ,
astfel încât se pot scrie dimensiunile tolerate ale ajustajului,
–0,058
S7 Ø90–0,093
Ø90 = 0 mm.
h6 Ø90–0,022
Din această simbolizare rezultă: N = 90 mm; ES = – 58 μm; EI = – 93 μm; es
= 0, ei = – 22 μm.
Dmax = N + ES = 90,000 + (– 0,058) = 89,942 mm;
Dmin = N + EI = 90,000 + (– 0,093) = 89, 907 mm;
dmax = N + es = 90,000 + 0 = 90,000 mm;
dmin = N + ei = 90,000 + (– 0,022) = 89,978 mm.
Tipul ajustajului:
Dmin – dmax = 89,907 – 90,000= – 0,093 = ‒ 93 µm;
Dmax – dmin = 89,942 – 89,978 = – 0,036 mm = – 36 μm.
Ambele valori fiind negative, rezultă că ajustajul este cu strângere, cu strân-
gerea minimă Smin = 36 μm şi strângerea maximă Smax = 93 μm.
ITD = ES – EI = – 58 – (– 93) = 35 μm; ITd = es – ei = 0 – (– 22) = 22 μm.
Toleranţa jocului, sau toleranţa ajustajului cu strângere este
ITS = Smax – Smin = 93 – 36 = 57 μm.
În figura 3.25 sunt prezentate, pe aceeaşi linie de referinţă, toleranțele pentru
alezajele şi arborii celor patru ajustaje.

În figura 3.26 sunt prezentate toleranţele pentru aceleaşi ajustaje.
Fig. 3.25. Toleranţele pentru arborii şi alezajele ajustajelor analizate

H7
I. Ø90 ; N = 90 mm; EI = 0; ES = + 35 μm; ei = – 58 μm; es = –36 μm; ITD = 35
h6
μm; ITd = 22 μm; Jmin = 36 μm Jmax = 93 μm.
H7
II. Ø90 ; N = 90 mm; EI = 0; ES = + 35 μm; ei = – 22 μm; es = 0; ITD = 35 μm;
h6
ITd = 22 μm; Jmin = 0; Jmax = 57 μm
M7
III. Ø90 ; N = 90 mm; EI = – 35 μm; ES = 0; ei = – 22 μm; es = 0; ITD = 35 μm;
h6
ITd = 22 μm; Smax = 35 μm; Jmax = 22 μm.
S7
IV. Ø90 ; N = 90 mm; EI = – 93 μm; ES = ‒ 58 μm; ei = – 22 μm; es = 0; ITD = 35
h6
μm; ITd = 22 μm; Smin = 36 μm; Smax = 93 μm.
+0,215
E9 Ø240+0,100
Aplicaţia 3.19. Se cunoaşte ajustajul Ø240 = 0 mm.
h9 Ø240–0,115
Se cere:
- să se definească şi să se calculeze parametrii ajustajului;
- să se reprezinte grafic, atât poziţionarea câmpurilor de toleranţă ale alezajului
şi arborelui, cât şi a toleranţei ajustajului;
- să se determine caracteristicile ajustajului dacă acesta se realizează în celălalt
sistem standardizat.
Rezolvare
Ajustajul supus analizei este un ajustaj la care suprafeţele conjugate sunt ci-
lindrice cu diametrul nominal N = 240 mm. Alezajul şi arborele sunt realizate în
aceeaşi treaptă de precizie IT9. Ajustajul este conceput în sistemul cu arbore unitar.
Fig. 3.26. Toleranţele ajustajelor
a - joc; b - strângere
H7
I. Ø90 Jmin = 36 μm; Jmax = 93 μm; ITJ = 57 μm.
h6
H7
II. Ø90 ; Jmin = 0; Jmax = 57 μm; ITJ = 57 μm.
h6
M7
III. Ø90 ; Smax = 35 μm ; Jmax = 22 μm; ITT = 57 μm.
h6
S7
IV. Ø90 ; Smin = 36 μm ; Smax = 93 μm; ITS = 57 μm.
h6
Conform specificaţiei caracteristicile ajustajului sunt:

N = 240 mm; ES = + 215 μm; EI = + 100 μm; es = 0; ei = – 115 μm.
Dmax = N + ES = 240,000 + (+ 0,215) = 240,215 mm;
Dmin = N + EI = 240,000 + (+ 0,100) = 240,100 mm;
dmax =N + es = 240,000 + 0 = 240,000 mm;
dmin = N + ei = 240 + (– 0,115) = 239,885 mm.
Stabilirea tipului ajustajului:
Dmin – dmax = 240,100 – 240,000 = + 0,100 mm = + 100 μm;
Dmax – dmin = 240,215 – 239,885 = + 0,330 mm = + 330 μm.
Toleranţele alezajului şi arborelui, în funcţie de dimensiunile limită, sunt:
ITd = dmax – dmin = 240,000 – 239,885 = 0,115 mm = 115 μm

Toleranţa ajustajului cu joc este ITJ = Jmax – Jmin = 330 – 100 = 230 μm.
Poziţia câmpurilor de toleranţă ale alezajului şi arborelui sunt prezentate în
figura 3.27, iar în figura 3.28 este prezentată toleranţa ajustajului cu joc.
Fig. 3.28. Toleranţa ajustajului cu

jocØ240E9/h9
Fig. 3.27. Toleranțele alezajului și arborelui
pentru ajustajul cu joc Ø240E9/h9 Jmin = 100 μm; Jmax = 330 μm;
N =240 mm; ES = + 215 μm; EI = + 100 μm; ITJ = 220 μm; a - joc; b - strângere
es = 0; ei = – 115 μm; ITD = 115 μm;
ITd = 115 μm; Jmin = 100 μm; Jmax = 330 μm
În sistemul cu alezaj unitar, simbolizarea ajustajului este Ø240E9/h9.

Conform Anexei A2, tabelul A2-6 și Anexia A1, tabelul A1-3,
+0,115
Ø240 0
H9
Ø240 = .
e9 Ø240–0,100
–0,215
Abaterile limită ale alezajului și arborelui în sistemul cu alezaj unitar sunt:
ES = + 115 μm; EI = 0; es = – 100 μm; ei = – 215 μm.
Dmax = N + ES = 240,000 + (+ 0,115) = 240,115 mm;
Dmin = N + EI = 240 + 0 = 240,000 mm;
dmax =N + es = 240 + (– 0,100 = 239,900 mm;
dmin = N + ei = 240 + (– 0,215) = 239,785 mm.
Tipul ajustajului: Dmin – dmax = 240,000 – 239,900 = + 0,100 mm = + 100 μm;
Dmax – dmin = 240,115 – 239,785 = + 0,330 mm = + 330 μm.
Toleranţele alezajului şi arborelui, în funcţie de dimensiunile limită, sunt:
ITd = dmax – dmin = 239,900 – 239,785 = 0,115 mm = 115 μm
Toleranţa ajustajului cu joc este ITJ = Jmax – Jmin = 330 – 100 = 230 μm.
Analizând cele două ajustaje se observă că ambele sunt ajustaje cu joc, cu
aceleaşi valori pentru câmpurile de toleranţă ale alezajelor şi arborilor, aceleaşi va-
lori pentru jocuri, şi evident şi pentru toleranţa ajustajului. Rezultă că ajustajele sunt
identice din punct de vedere dimensional. Diferenţele dintre cele două ajustaje con-
stau în costurile procedeelor şi tehnologiile de realizare a acestora.
3.1.3. Determinarea claselor de toleranţă ale ajustajelor.

Exemplu de calcul
Pentru determinarea mărimii toleranţei ajustajului este necesar să fie îndepli-

nită condiţia
ITA ≥ ITD + ITd , μm (3.3)

unde: ITA este toleranţa ajustajului, în μm;
ITD - toleranţa alezajului, în μm;
ITd - toleranţa arborelui, în μm.
Aplicaţia 3.20
Se consideră ajustajul cu joc caracterizat prin: dimensiunea nominală N = 40
mm; jocul minim, Jmin = 24 μm; jocul maxim, Jmax = 92 μm; toleranţa ajustajului cu
joc, ITJ = 68 μm.
Se cere să se determine clasele de toleranţă ale ajustajului.
Rezolvare
Suma valorilor toleranţelor standard alese pentru alezaj şi arbore trebuie să fie
mai mică decât toleranţa ajustajului calculat. Jumătate din toleranţa ajustajului este
34 μm. Din tabelul 2.2, în linia domeniului dimensiunii nominale peste 30 până la
inclusiv 50 mm, valoarea 34 μm este situată între 25 μm şi 39 μm. Suma lor este 64
μm, care este mai mică decât 68 μm, condiţia impusă prin relaţia (3.3) fiind îndepli-
nită. Astfel, una dintre toleranţele fundamentale este 25 μm, care corespunde treptei
de precizie IT7. A doua toleranţă fundamentală este 39 μm care corespunde treptei
de precizie IT8.
În pasul următor este necesar, în funcţie de specificul ajustajului, adoptarea
unuia dintre sistemele cu alezaj unitar sau cu arbore unitar. În acest exemplu se con-
sideră sistemul alezaj unitar, care de fapt este aplicat în majoritatea aplicaţiilor teh-
nice în construcţia de maşini. În această situaţie se adoptă alezajul unitar H.
Pentru adoptarea clasei de toleranţă se ţine seama de experienţa acumulată şi
de considerentele economice care impun ca arborele să fie executat, în aceeaşi
treaptă de precizie cu alezajul, sau cu una sau cel mult două trepte mai precise decât
alezajul. Astfel, se alege pentru alezaj treapta de precizie IT8 = 39 μm, clasa de tole-
ranţă pentru alezaj fiind H8, căreia îi corespunde, conform tabelului 2.5:
- abaterea limită inferioară EI = 0;
- abaterea limită superioară ES = EI + IT = 0 + 39 = + 39 μm.
Prin urmare rezultă:
- dimensiunea limită inferioară a alezajului, Dmin = N + EI = 40,000 + 0 =
40,000 mm;
- dimensiunea limită superioară a alezajului, Dmax = N + ES + = 40,000 + 0,039
= 40,039 mm;
- clasa de toleranţe pentru alezaj este H8, iar dimensiunea suprafeței este
40H8.
Pentru determinarea clasei de toleranţă a arborelui, din relaţia 3.1 rezultă,
pentru Jmin = 24 μm impus, şi Dmin = 40 mm,

dmax = Dmin – Jmin = 40,000 – 0,024 = 39,976 mm.
Abaterea limită superioară a arborelui este
es = dmax – N = 39,976 – 40,000 = – 0,024 mm = – 24 μm.
Din tabelul 2.4, în linia domeniului de dimensiuni nominale de la 30 la inclu-
siv 40 mm, se regăseşte valoarea es = – 25 μm, căreia îi corespunde identificatorul
(litera) f. Astfel, luând în considerare că treapta de precizie a arborelui, stabilită an-
terior, este IT7, rezultă clasa de toleranţe pentru arbore f7, iar dimensiunea arborelui
+0,039
Ø40 0
H8
este 40f7. Ajustajul calculat este 40H8/f7, sau altfel scris Ø40 = .
f7 Ø40–0,025
–0,050
Caracteristicile de montaj ale ajustajului sunt:
- jocul minim, Jmin = Dmin – dmax = 40,000 – 39,975 = 0,025 mm = 25 μm;
- jocul maxim, Jmax = Dmax – dmin = 40,039 – 39,950 = 0,089 mm = 89 μm;
- intervalul detoleranță, ITJ = Jmax – Jmin = 89 – 25 = 64 μm.
Din considerente funcţionale s-au calculat:
- jocul minim real Jmin = 24 μm;
- jocul maxim real Jmax = 92 μm.
Pentru jocul maxim Jmax = 92 μm rezultă
dmin = Dmax – Jmax = 40,039 – 0,092 = 39,947 mm,
de unde ei = dmin – N = 39,947 – 40,000 = 0,053 mm = 53 μm.
În această situaţie, proiectantul trebuie să decidă dacă se acceptă varianta stan-
dardizată Ø40f7(–0,025
–0,050
), sau se adoptă varianta exactă pentru arbore, Ø40(
–0,024
–0,053
) re-
ieşită din considerente funcţionale, pentru respectarea jocurilor impuse. Alegerea va-
riantei trebuie să se facă numai după o analiză din punct de vedere economic.
3.2. Metoda generală de determinare a toleranţelor ajustajelor.

Exemple de calcul
Prin sistemul ISO s-a stabilit un număr finit de poziţii şi mărimi pentru câm-
purile de toleranţe. Prin aceasta s-a realizat un compromis între dorinţa proiec-
tanţilor, de a avea la dispoziţie un număr cât mai mare de posibilităţi de alegere, şi
cele ale executanţilor (tehnologilor), de a se limita numărul acestora doar la varian-
tele tehnologice de obţinere a pieselor prin procedeele cunoscute.
După cum se cunoaşte, condiţiile de funcţionare ale maşinilor sunt satisfăcute
de un număr destul de mare de soluţii pentru fiecare ajustaj, dar costurile necesare
obţinerii pieselor de către executant vor fi diferite. Problema esenţială este găsirea
acelei soluţii care necesită costuri de fabricaţie minime.
Creşterea preciziei cu o singură treaptă dă posibilitatea alegerii mai multor
caractere de ajustaje (poziţii ale câmpului de toleranţă), dar de cele mai multe ori
aceasta impune schimbarea tehnologiei sau înlocuirea utilajului cu unul mai scump
şi deci, cheltuieli suplimentare. Rezultă că metoda de analiză prin sondaj dintre anu-
mite variante recomandate sau preferenţiale şi reţinerea aceleia care satisface con-
diţiile de funcţionare este deosebit de păgubitoare.
Toleranţele incluse satisfac condiţiile tehnice impuse, dar precizia este de obi-
cei mai mare. Se numesc toleranţe incluse acele toleranţe care au ambele margini în
interiorul altui câmp de toleranţe.
Orice problemă practică în domeniul toleranțelor trebuie să impună limite pen-
tru jocuri şi strângeri. Impunerea unei valori numerice unice conduce la alegeri su-
biective de către proiectant, neconformă cu relaţia de obiectivitate între proiectant-
executant-controlor de calitate.
Pentru producţia de unicate şi când alezajele se prelucrează cu scule normali-
zate, spre exemplu de tipul alezoare fixe, se poate accepta şirul preferenţial de ajus-
taje, dar la producţia de serie mare este ineficient să se ia în considerare numai se-
lecţia de câmpuri preferenţiale recomandate. În aceste cazuri este obligatoriu un cal-
cul complet, care să garanteze că soluţia aleasă este cea mai bună, în exclusivitate
criteriul economic fiind cel care primează.
Metoda generală prezentată în continuare conduce în mod sigur la cea mai
bună soluţie, aceasta însă necesită unele calcule suplimentare.
Metoda genereală de calcul a ajustajelor presupune rezolvarea a cel puţin opt
etape a căror conţinut şi mod de rezolvare se prezintă în continuare.
Etapa 1. Alegerea sistemului şi a diagramei calitative de toleranţă
În majoritatea cazurilor se alege sistemul cu alezaj unitar pentru avantajele
care decurg din faptul că arborii, la aceleaşi precizii şi dimensiuni, se obţin cu chel-
tuieli mult mai mici decât alezajele. Aceasta se datorează procedeelor de execuţie
mult mai ieftine, precum şi măsurării simple şi precise.
Sistemul cu arbore unitar se alege numai dacă există o motivaţie, cum ar fi
aceea că acelaşi arbore formează ajustaje diferite cu mai multe piese alezaj, montate
la aceleaşi dimensiuni, sau cum este cazul montării rulmenților în carcase.
Sistemul cu alezaj unitar conduce la patru situaţii privind poziţiile câmpurilor
de toleranţă ale alezajului şi arborelui, aşa după cum rezultă din figura 3.29.
Fig. 3.30. Poziţiile relative ale toleranţelor alezajului şi arborelui

în sistemul cu arbore unitar
a - ajustaj cu joc; b - ajustaj intermediar provenit dintr-un ajustaj cu joc;

c - ajustaj intermediar provenit dintr-un ajustaj cu strângere;
d - ajustaj cu strângere
Sistemul cu arbore unitar poate conduce, de asemenea, la patru situații privind

pozițiile câmpurilor de toleranţă ale arborelui şi alezajului, figura 3.30.
Fig. 3.29. Poziţiile relative ale toleranţelor alezajului şi arborelui

în sistemul cu alezaj unitar
a - ajustaj cu joc; b - ajustaj intermediar provenit dintr-un ajustaj cu joc,

c - ajustaj intermediar provenit dintr-un ajustaj cu strângere;
d - ajustaj cu strângere
Deosebirea dintre ajustajele intermediare b şi c este relaţia de ordine între jocul

maxim, Jmax , şi strângerea maximă, Smax , valoarea mai mare sugerând că provine
dintr-un ajustaj cu joc, b, respectiv cu strângere, c.
Etapa 2. Scrierea şi analiza relaţiilor reieşite din datele problemei
Ajustaj cu joc
Prin exprimarea jocului minim și maxim rezultă sistemul,
Jmin = EI − es
{ ,
Jmax = 𝐸𝑆 − ei
în care Jmin şi Jmax , în µm, sunt valori cunoscute impuse, inclusiv, EI = 0, în sistemul
cu alezaj unitar, sau es = 0, în sistemul cu arbore unitar.
Sistemul format din cele două ecuaţii este nedeterminat, întrucât are trei ne-
cunoscute, ES, es şi ei, în sistemul alezaj unitar, sau ES, EI și ei, în sistemul cu arbore
unitar. Conform celor prezentate la definirea ajustajului cu joc, se poate scrie urmă-
toarea relaţie între toleranţa ajustajului, ITJ , şi toleranţele alezajului, ITD, şi arbore-
lui, ITd , toate mărimile în µm,
ITJ = Jmax – Jmin = ITD + ITd , μm.

Această relaţie nu ridică nedeterminarea, dar conduce la o nouă interpretare
practică a problemei, şi anume, diferența Jmax – Jmin trebuie repartizată celor două
piese sub formă de toleranţe, ITD şi ITd . La repartizarea celor două câmpuri de tole-
ranţe trebuie să se respecte condiţia din relaţia (3. 3), ITJ ≥ ITD + ITd , în μm.
Deoarece valorile efective calculate ale jocurilor trebuie să fie cuprinse în in-
tervalul impus de valorile admisibile, [Jmin adm , Jmax adm ] impus prin situația concretă
de rezolvat, cele trei condiții se reunesc în sistemul de inecuații,
EI − es ≥ Jmin ad (1)
{ ES − 𝑒𝑖 ≤ Jmax ad (2) . (3.4)
IT𝐷 +ITd ≤ Jmax ad − Jmin ad = ITJ (3)
Utilizând acelaşi raționament se obțin relații similare pentru celelalte două ti-
puri de ajustaje, cu strângere și intermediare, luând în considerare particularitățile
acestora.
Ajustaj cu strângere
ei − ES ≥ Smin ad (1)
{es − EI ≤ Smax ad (2) . (3.5)
ITD − ITd ≤ Smax ad − Smin ad = ITS (3)
Ajustaj intermediar sau de trecere
ES − ei ≤ Jmax ad (1)
{ es − EI ≤ Smax ad (2) . (3.6)
ITD +ITd ≤ Jmax ad + Smax ad = ITT (3)
Etapa 3. Ridicarea nedeterminării
Toleranţele alezajului şi arborelui se pot exprima în funcţie de unitatea de to-
leranţă, conform tabelului 2.1, sau direct, în funcţie de toleranţele fundamentale pre-
zentate în tabelul 2.2.
Exprimând toleranţa ajustajului, ITA , în funcţie de dimensiunea nominală prin
unitatea de toleranţă i, precum şi prin numărul de unităţi de toleranţă, factorul a, care
exprimă precizia execuţiei, rezultă
ITA = ITD + ITd = i (aD + ad ) , mm , (3.7)
unde unitatea de toleranţă este comună, alezajul şi arborele având aceeaşi dimensi-
une nominală, făcând parte din acelaşi interval de dimensiuni.
Din această relaţie rezultă valoarea sumei factorilor pentru alezaj și arbore,
ITA
aD + ad = , mm. (3.8)
i
care se poate determina din tabelul 2.1, cunoscându-se valorile pentru ITA și i.
În funcție de toleranțele fundamentale standardizate din tabelul 2.2 se deter-
mină suma ITD + ITd , fiind bine cunoscută relația ITA = ITD + ITd.
În vederea ridicării nedeterminării, pe lângă obligativitatea utilizării sisteme-
lor de ajustaje unitare, H sau h, sunt recunoscute următoarele combinaţii standard
admise pentru clasele de toleranţă:
- cazul I - aceeaşi clasă de toleranță pentru alezaj și arbore (numere egale la
numărător și numitor), aD = ad sau xD = xd ;
- cazul II - arborele mai precis cu o clasă decât alezajul (numărul de la numitor
mai mic cu o unitate), aD < ad sau xD = xd +1;
- cazul III - arborele mai precis cu două clase decât alezajul (numărul de la
numitor mai mic cu două unități), aD << ad sau xD = xd +2.

Pentru determinarea claselor de toleranță ale celui mai performant ajustaj pen-
tru situația analizată, în tabelul 3.1 se determină și se analizează combinațiile preci-
ziilor în funcție de factorii de precizie, ad și aD , tabelul 2.1, sau de toleranțele fun-
damentale, ITd și ITD, tabelul 2.2.
Tabelul 3.1. Combinaţiile claselor de precizie ale arborelui și alezajului
Cazul Cazuri standard Precizia arborelui Precizia alezajului Soluţia optimă

I aD = ad; xD = xd ad sau ITd , ITx aD sau ITD , ITx × 2
II aD < ad; xD = xd +1 ad sau ITd , ITx aD sau ITD , ITx 3
III aD << ad; xD = xd +2 ad sau ITd , ITx aD sau ITD , ITx ×× 1
Soluţia optimă se obţine prin compararea celor trei soluţii în combinaţii de

două câte două, ierarhizarea soluțiilor fiind evidențiată în ultima coloană (în acest
tabel general este evidențiat un exemplu adhoc).
Stabilirea soluției optime se face în exclusivitate pe baza considerentelor eco-
nomice privind execuția pieselor ce formează ajustajul, știind că, la aceeași clasă de
precizie, arborii se execută la preţuri mult mai mici decât alezajele. Acest lucru se
datorează prelucrărilor interioare la care sunt supuse alezajele.
În urma acestei analize se obțin clasele de precizie pentru alezaj și arbore cele
mai avantajoase din punct de vedere al tehnologiei de execuție. De asemenea se ob-
ține dimensiunea tolerată pentru alezajul sau arborele unitar.
Etapa 4. Determinarea abaterii fundamentale a dimensiunii neunitare şi
stabilirea caracterului ajustajului
Prin explicitarea condițiilor (1) și (2) prezentate la etapa II, în concordanță cu
abaterilor fundamentale din tabelul 2.4 pentru arbori și 2.5 pentru alezaje, se deter-
mină caracterul câmpului de toleranță pentru piesa neunitară, respectiv dimensiunile
tolerate standardizate ale dimensiunii neunitare.
Împreună cu dimensiunile unitare stabilite la etapa 3 se definește caracterului
ajustajului calculat.
Etapa 5. Verificarea ajustajului
Se verifică dacă toleranţele obţinute se încadrează printre valorile discrete ad-
mise ISO, atât ca poziţie, cât şi ca mărime. Este obligatorie satisfacerea în totalitate
a condiţiilor iniţiale impuse prin datele problemei şi de aceea verificarea se face pen-
tru enunţul problemei.
Concret, pentru ajustajul determinat, se calculează jocurile și strângerile mi-
nime și maxime și se verifică dacă se înscriu în limitele impuse.
În cazul în care una dintre condiţii nu este îndeplinită trebuie aplicată o co-
recţie, în sensul încadrării în limitele impuse. Procedeele utilizate sunt, în ordine:
(i) creşterea preciziei, în primul rând la arbore;
(ii) deplasarea câmpului arborelui, adică alegerea altui caracter de ajustaj;
(iii) creşterea preciziei la alezaj, cu stabilirea unei noi poziţii a câmpului arbo-
relui şi eventual mărirea câmpului de toleranţă a arborelui.
Etapa 6. Reprezentarea grafică a caracteristicilor ajustajului

Pentru ajustajul optim, se reprezintă grafic, la scară, amplasarea câmpurilor de
toleranţă pentru alezaj și arbore, cu evidenţierea mărimilor caracteristice, precum și
amplasarea câmpului de toleranţă pentru ajustaj.
Etapa 7. Transformarea sistemului de ajustaje
Dacă este cazul se poate trece de la un sistem de ajustaje la altul, adică din
sistem cu alezaj unitar în cel cu arbore unitar, şi viceversa. Este necesar să se regă-
sească identitatea dimensională a celor două sisteme de ajustaje și să se analizeze
oportunitatea utilizării acestora.
Etapa 8. Înscrierea dimensiunilor pe desene
Pe desenul de ansamblu, sau după caz de subansamblu, se înscrie caracterul
general al ajustajului, pe linia de cotă care definește ajustajul.
Pe desenele de execuție ale arborilor și alejalor se înscriu mărimile caracteris-
tice reieșite din calcul.
Etapa 9. Analiza variantelor de ajustaje calculate
În această etapă se urmărește o reanalizare a tuturor variantelor de ajustaje
calculate, îndeosebi atunci când prin condițiile inițiale se impun condiții restrictive,
care pot să conducă spre soluții ce nu sunt cele mai avantajoase.
Este etapa care revine în exclusivitate inginerului proiectant, care trebuie să
îmbine cerințele ce se așteaptă de la un produs cu posibilitățile tehnice și economice
de realizare a acestuia.
Aplicaţia 3.21
Să se proiecteze ajustajul îmbinării cilindrice cu diametrul Ø120 mm cunos-
când jocul maxim admisibil de 85 μm şi strângerea maximă admisibilă 40 μm.
Rezolvare
Aplicaţia se referă la un ajustaj caracterizat prin dimensiunea nominală N =
120 mm care să asigure un joc maxim admisibil Jmax ad = 85 µm şi o strângere maximă
admisibilă Smax ad = 40 µm, ceea ce conduce la analiza unui ajustaj intermediar sau
de trecere.
Etapa 1. Alegerea sistemului şi a diagramei calitative de toleranţă
Nefiind impuse condiţii speciale de funcţionare și montaj ale ajustajului care
să impună sistemul cu arbore unitar, se adoptă sistemul cel mai utilizat din punct de
vedere al fabricației, respectiv sistemul cu alezaj unitar.
Se adoptă diagrama calitativă b, figura 3.29, pentru că jocul maxim impus de
85 μm este mai mare decât strângerea maximă de 40 μm.
Pentru această diagramă, între abaterile superioare ale alezajului şi arborelui
există relaţia ES > es.
Etapa 2. Scrierea şi analiza relaţiilor reieşite din datele problemei
Pentru ajustajul intermediar analizat, sistemul de condiții (3.6) devine:
- condiția (1): ES – ei ≤ Jmax ad ⇔ ei ≥ ES – Jmax ad ⇔ ei ≥ ITD – 85, µm. Se are
în vedere că ITD = ES – EI, iar EI = 0 (alezaj unitar);
- condiția (2): es – EI ≤ Smax ad ⇔ es ≤ 40 µm;
- condiția (3): ITD + ITd ≤ Jmax ad + Smax ad ⇔ ITD + ITd ≤ 125 µm.

Pentru intervalul de dimensiuni de la 80 până la inclusiv 120 mm, pentru di-
mensiunea nominală a intervalului D = √80∙120 mm rezultă valoarea unităţii de to-
leranţă
3 3
i = 0,45√D+0,001 D = 0,45 √√80∙120+0,001√80∙120 = 2,172 μm.
125
Pentru ITT = 120 μm rezultă condiţia aD + ad ≤ = 57,55 μm.
2,172
În tabelul 3.2 sunt prezentate cele trei combinaţii posibile pentru preciziile
alezajului şi arborelui, care satisfac condiţia prezentată mai sus.
Tabelul 3.2. Combinaţiile preciziei arborelui și alezajului funcţie de factorul a

I aD = ad; xD = xd a = 25 , IT8 a = 25 , IT8 × 2
II aD < ad; xD = xd +1 a = 16 , IT7 a = 25 , IT8 3
III aD << ad; xD = xd +2 a = 16 , IT7 a = 40 , IT9 ×× 1
Folosind valorile numărului de unităţi de toleranţă a din tabelul 2.1 se reţin

preciziile pentru care aD + ad ≤ 57,55. În cazul I se găseşte a = 25 < 57,55/2. În cazul
II se însumează valorile a pentru două coloane consecutive 16 + 25 < 57,55, adică
preciziile IT7 şi IT8. În cazul III se însumează sărind peste o coloană 16 + 40 < 57,55
şi se reţin treptele IT7 şi IT9.
Prin însumarea toleranţelor fundamentale din tabelul 2.2, cunoscând că tole-
ranţa ajustajului este ITT = 125 μm, se obţine tabelul 3.3, care este similar cu tabelul
3.1, în care sunt prezentate combinaţiile preciziilor pentru cele trei cazuri.
Tabelul 3.3. Combinaţiile preciziilor în funcţie de toleranţele fundamentale

I xD = xd ITd = 54 μm , IT8 ITD = 54 μm , IT8 × 2
II xD = xd +1 ITd = 35 μm , IT7 ITD = 54 μm , IT8 3
III xD = xd +2 ITd = 35 μm , IT7 ITD = 87 μm , IT9 ×× 1
Pentru toate cele trei cazuri este respectată condiţia ITD + ITd < 125 μm.
Comparând cazurile I şi II se observă că alezajele au aceeaşi precizie IT8, deci
costuri egale, iar arborii în cazul I se pot realiza cu precizie mai scăzută, deci mai
ieftin. Rezultă că se preferă soluţia din cazul I (×). Aceasta se compară cu aceea din
cazul III. Se observă că la prelucrarea alezajelor se câştigă prin scăderea preciziei cu
o treaptă, iar la arbori se pierde prin creşterea preciziei cu o treaptă în cazul III. Ştiind
că arborii se execută la preţuri mult mai mici decât alezajele rezultă că pierderea este
mai mică decât câştigul şi de aceea este preferabilă soluţia din cazul III (××). Ierar-
hizarea celor trei soluții este înscrisă în ultima coloană.
Îndepărtarea nedeterminării s-a realizat prin alegerea treptelor de precizie pen-
tru ajustaj şi pentru arbore.
Utilizând tabelul 2.2 rezultă ITD = IT9 = 87 μm şi ITd = IT7 = 35 μm.

Ajustajul fiind realizat în sistemul cu alezaj unitar rezultă dimensiunea aleza-
jului Ø120H9 = Ø120+0,0870 mm.
Etapa 4. Determinarea abaterii fundamentale a dimensiunii neunitare
(arborelui) şi stabilirea ajustajului
Din diagrama calitativă, figura 3.29b, rezultă că abaterea fundamentală pentru
arbore este abaterea limită inferioară ei. Din condiția (1) (etapa 2) rezultă
ei ≥ ITD – Jmax = 87 – 85 = 2 µm.
Din tabelul 2.4, pentru intervalul de la 100 până la inclusiv 120 mm, se regă-
seşte ei = + 3 μm, care corespunde identificatorului k pentru treptele de precizie de
la IT4 până la IT7. Abaterea superioară a arborelui este
es = ITd + ei = 35 + 3 = 38 < 40 µm, fiind îndeplinită condiția (2).
Dimensiunea tolerată a arborelui este Ø120k7 = Ø120+0,038+0,003 mm.
Reunind rezultatele se defineşte ajustajul de trecere, sau ajustajul intermediar
+0,087
H9 Ø120 0
căutat: Ø120 = +0,038 mm.
k7 Ø120+0,003
Este un ajustaj intermediar sau de trecere care provine dintr-un ajustaj cu joc.
Toleranţele obţinute se încadrează printre valorile discrete admise ISO, atât ca
poziţie, cât şi ca mărime.
Jocul maxim este Jmax = ES – ei = 87 – 3 = 84 μm ≤ Jmax ad = 85 µm.
Valoarea jocului este mai mică decât valoarea admisibilă (impusă), deci con-
diţia este verificată. Valoarea jocului maxim este foarte aproape de valoarea impusă
de 85 μm. Dacă nu s-a greşit la calcule este obligatoriu să se verifice condiţia din
care s-a dedus abaterea fundamentală ei.
Strângerea maximă este
Smax = es – EI = 38 – 0 = 38 µm ≤ Smax ad = 40 µm.
Şi această condiţie este satisfăcută deoarece valoarea obţinută este mai mică
decât valoarea maximă admisă de 40 μm.
+0,087
Ø120 0
H9
Ajustajul este Ø120 = mm, cu caracteristicile de montaj:
k7 Ø120+0,038
+0,003
- jocul maxim, Jmax = ES – ei = + 87 – (+3) = 84 µm;
- strângerea maximă, Smax = es – EI = +38 – 0 = 38 µm;
- toleranța, ITT = Jmax + Smax = 84 + 38 = 122 μm.
În figura 3.31 este prezentată amplasarea și mărimea câmpurilor de toleranţă
pentru elementele componente ale ajustajului cu evidenţierea mărimilor caracteris-
tice, iar în figura 3.32 câmpul de toleranţă a ajustajului intermediar.
K9
În sistemul cu arbore unitar ajustajul este Ø120 . Acest ajustaj nu poate fi
h7
caracterizat deoarece dimensiunea Ø120K9 nu este definită în standarde. Acest ajus-
taj nu este utilizat în aplicațiile practice.
Fig. 3.31. Toleranțele alezajului și arborelui

pentru ajustajul intermediar Ø120H9/k7
N = 120 mm; ES = + 87 μm; EI = 0; es = + 38 μm;

ei = +3 μm; ITD = 87 μm; ITd = 35 μm;
Jmax = 84 μm; Smax = 38 μm Fig. 3.32. Toleranţa ajustajului
intermediar Ø120H9/k7
Etapa 8. Înscrierea dimensiunilor pe desene
Jmax = 84 μm; Smax = 38 μm
Pe desenul de ansamblu sau subansamblu, pe
ITT = 122 μm; a-joc; b-strângere
cota ce defineşte dimensiunea de asamblare a ajus-
H9
tajului se înscrie Ø120 , sau Ø120H9/k7.
k7
Pe desenul de execuţie al arborelui, pe cota ce defineşte dimensiunea nominală
a suprafeței de asamblare a ajustajului se înscrie Ø120+0,038 +0,038
+0,003 , sau Ø120k7(+0,003),
Ø120+0,038
+0,003 (k7).
Pe desenul de execuţie a alezajului, pe cota ce defineşte dimensiunea suprafe-
ței de asamblare a ajustajului se înscrie Ø120+0,087 0 , sau Ø120H9(+0,087
0
), sau
Ø120+0,087
0 (H9).
După metoda utilizată pe scară largă de proiectanţi şi recomandată de manua-
lele de toleranţe şi ajustaje se determină precizia alezajului considerând că are ace-
eaşi precizie cu arborele.
În aceste condiţii, pentru aplicaţia efectuată, ITD = ITT = 62,5 μm.
Din tabelele 3.2 şi 2.2 rezultă că alezajul va avea treapta de precizie IT8 şi se
verifică condiţiile impuse de enunţ în zona ajustajelor cu trecere j7, k7….
Pentru combinaţia H8/k7, Jmax = 54 – 3 = 51 μm şi Smax = 38 – 0 = 38 μm,
reţinându-se această soluţie.
Este drept că soluţia aceasta satisface condiţiile impuse, dar comparând-o cu
soluţia determinată prin metoda generală, adică, H9/k7 se constată că alezajele se
vor prelucra la un preţ de cost mult mai mare, pentru care se face vinovat proiectan-
tul.
Aplicaţia 3.22
Să se determine ajustajul unei îmbinări cilindrice Ø80 mm, dacă se impun jo-
cul minim admisibil, Jmin ad = 5 μm şi jocul maxim admisibil, Jmax ad = 55 μm.
Rezolvare
Etapa 1. Alegerea sistemului de toleranţe şi a diagramei calitative
Se alege sistemul cu alezaj unitar cu caracterul de ajustaj H cu EI = 0 pentru
alezaj. Ajustajul este cu joc (Jmin, Jmax) şi deci diagrama calitativă va fi cea din figura
3.29a.
Etapa 2. Scrierea şi analiza relaţiilor din enunţ, relația (3.4),
- condiția (1): EI – es ≥ Jmin ad, de unde, pentru EI = 0, rezultă es ≤ – 5 μm;
- condiția (2): ES – ei = ≤ Jmax ad ⇔ ITD – ei ≤ 55 µm;
- condiţia (3): ITD + ITd ≤ 50 μm.
Din condiţia (3), care limitează ca suma toleranţelor alezajului şi arborelui să
nu depăşească 50 μm, (media fiind 25 μm), prin utilizarea tabelului 2.2, rezultă com-
binaţiile preciziilor standardizate prezentate în tabelul 3.4.

I xD = xd ITd = 19 μm , IT6 ITD = 19 μm , IT6 3
II xD = xd +1 ITd = 19 μm , IT6 ITD = 30 μm , IT7 × × 1
III xD = xd +2 ITd = 13 μm , IT5 ITD = 30 μm , IT7 × 2
Prin compararea cazurilor I şi II rezultă avantaje pentru cazul II, deoarece pre-
lucrarea alezajului se face la o clasă inferioară ca precizie. Comparând cazurile II şi
III, evident este mai avantajos cazul II, deoarece la aceeaşi treaptă de precizie pentru
alezaj trebuie realizată prin prelucrare o treaptă de precizie superioară pentru arbore.
Dintre cazurile I și III se preferă cazul III, la care alezajul este prelucrat la o
clasă de precizie inferioară, chiar dacă arborele este prelucrat la o clasă de precizie
superioară.
Soluţia optimă după costul prelucrării este cazul II, cu arborele în treapta de
precizie IT6, cu ITd = 19 μm, şi alezajul în treapta IT7, cu ITD = 30 μm.
Dimensiunea alezajului este Ø80H7 = Ø80+0,030 0 .
Etapa 4. Determinarea abaterii fundamentale a arborelui şi stabilirea
ajustajului
Conform figurii 3.29a abaterea fundamentală pentru arbore este es.
Pentru condiţia (1) es ≤ – 5, din tabelul 2.4, pentru intervalul de valori de la
65 până la inclusiv 80 mm, rezultă valoarea es = – 10 μm, care corespunde literei g,
astfel încât clasa de toleranță a arborelui este g6.
Abaterea inferioară a arborelui este ei = es – ITd = – 10 – 19 = – 29 μm.
Dimensiunea arborelui este Ø80 g6 = Ø80–0,010–0,029 mm.
H7
Ajustajul cu joc calculat este Ø80 .
g6

Jmin = EI – es = 0 – (– 10) = 10 μm > 5 μm, valoare mai mare decât cea impusă,
condiţia este verificată.
Jmax = ES – ei = + 30 – (– 29) = 59 μm > Jmax adm = 55 μm, valoare mai mare
decât cea impusă şi deci nu se poate admite.
Pentru că a doua condiţie este depăşită trebuie aplicată o corecţie. Se aplică
procedeul (i) de corecție prin mărirea preciziei arborelui. Se promovează varianta
III, care presupune creșterea preciziei arborelui cu o treaptă. În acest caz,
ITd = IT5 = 13 μm, ei = es – ITd = – 10 – 13 = – 23 μm.
+0,030
Ø80 0
H7
Ajustajul cu joc este Ø80 = mm.
g5 Ø80–0,010
–0,023
Se verifică din nou jocul maxim,
Jmax = ES – ei = + 30 – (– 23) = 53 μm < Jmax adm = 55 μm,
valoare mai mică decât cea impusă, condiţia fiind verificată.
+0,030
Ø80 0 H7
Ajustajul cu joc care corespunde condițiilor impuse esteØ80 = ,
g5 Ø80–0,010
–0,023
cu caracteristicile reale de asamblare: jocul minim real, Jmin r = 10 µm; jocul maxim
real, Jmax r = 53 µm; jocul mediu real, Jmed r = 31,5 mm; toleranța, ITT = Jmax r – Jmin r
= 53 – 10 = 43 μm.
În figura 3.33 este prezentată amplasarea câmpurilor de toleranţă ale arborelui
și alezajului pentru ajustajul Ø80H7/g5, iar în figura 3.34 amplasarea toleranţei aces-
tuia.
Fig. 3.33. Toleranțele alezajului și ar-

borelui pentru ajustajul cu joc Ø80H7/g5 Fig. 3.34. Toleranţa ajustajului
cu joc Ø80H7/g5
N = 80 mm; ES = + 30 μm; EI = 0;
es = – 10 μm; ei = – 23 μm; ITD = 30 μm; Jmax = 53 μm; Jmin = 10 μm
ITd = 15 μm; Jmax = 53 μm; Jmin = 10 μm ITT = 43 μm; a-joc; b-strângere

+0,040
G7 Ø80+0,010
În sistemul cu arbore unitar ajustajul este Ø80 = 0 mm.
h5 Ø80–0,013
Caracteristicile de asamblare ale ajustajului sunt:
- jocul minim, Jmin = EI – es = + 10 – 0 = 10 µm;

- jocul maxim, Jmax = ES – ei = + 40 – (– 13) = 53 µm;
- toleranța ajustajului, ITJ = Jmax – Jmin = 53 – 10 = 43 μm.
Identitatea caracteristicilor de asamblare arată că cele două ajustaje sunt iden-
tice din punct de vedere dimendional. Diferența dintre cele două ajustaje constă în
costul realizării acestora.
Etapa 8. Înscrierea simbolurilor pe desene
H7
Pe desenul de ansamblu pe cota de asamblare a ajustajului se înscrie Ø80 ,
g5
sau Ø80H7/g5.
Pe desenul de execuţie al arborelui, pe cota dimensiunii suprafeței de asam-
blare se înscrie Ø80–0,010 −0,010 –0,010
–0,023 , sau Ø80−0,023 (g5), sau Ø80g5(–0,023).
Pe desenul de execuţie a alezajului, pe cota dimensiunii suprafeței de asam-
blare se înscrie Ø80+0,030
0 , sau Ø80+0,030
0 (H7), sau Ø80H7(+0,030
0
)
Dacă se impune ca arborele și alezajul să aibă aceeași clasă de precizie, după
cum se regăsește frecvent în literatura de specialitate, atunci se recurge la cazul I,
+0,019
H6 Ø800
ajustajul cu joc fiind Ø80 g6 = −0,010 .
Ø80−0,029
Dacă se verifică ajustajul,
Jmax = ES – ei = +19 – (‒29) = 48 µm < Jmax ad = 55 µm,
condiția este îndeplinită, astfel încât ajustajul realizat respectă condițiile impuse prin
datele problemei. Însă, din punct de vedere al execuției, acesta este mai scump decât
cel promovat prin cazul III, deoarece alezajul se execută la o clasă de precizie su-
perioară.
În altă ordine de idei, ajustajul Ø80H7/g6, care este promovat ca prima va-
riantă din punct de vedere al execuției, este un ajustaj recomandat ce face parte din
șirul preferențial I, dar pentru acest ajustaj jocul maxim realizat depășește jocul ma-
xim admisibil, Jmax real = 59 µm > Jmax ad = 55 µm, diferența fiind de numai 4 µm.
Decizia alegerii variantei de execuție o are tehnologul care trebuie să țină
seama de posibilitățile de execuție existente la producător, mai ales cu privire la scu-
lele standardizate, cu luarea în considerare a caracterului producției (unicat, serie,
masă etc).
Aplicaţia 3.23
La un lagăr cu alunecare cu dimensiunea nominală N = 70 mm, jocul variază
între limitele 0,03 ... 0,118 mm.
Cele două piese se execută în aceeaşi clasă de precizie (xD = xd), iar ajustajul
se realizează în sistemul cu alezaj unitar.
Să se calculeze alezajul şi să se analizeze variantele standardizate.
Rezolvare
Se va trata problema la modul general, urmând să se analizeze variantele po-
sibile și condițiile impuse în enunțul aplicației.

Se impune sistemul cu alezaj unitar cu caracterul de ajustaj H cu EI = 0 pentru
alezaj. Ajustajul este cu joc, Jmin ad = 30 µm, Jmax ad = 118 µm, şi deci diagrama cali-
tativă va fi cea din figura 3.29a.
Etapa 2. Scrierea şi analiza relaţiilor din enunţ, relația 3.4.
- condiția (1): EI – es ≥ Jmin ad, de unde, pentru EI = 0, rezultă es ≤ – 30 μm;
- condiția (2): ES – ei = ≤ Jmax ad ⇔ ITD – ei ≤ 55 µm;
- condiția (3): ITD + ITd ≤ Jmax ad – Jmin ad = 88 μm.
nu depăşească 88 μm, (media fiind 44 μm), prin utilizarea tabelului 2.2, rezultă com-
binaţiile preciziilor standardizate, care sunt prezentate în tabelul 3.5.

Prin compararea cazurilor I şi II rezultă avantaje pentru cazul II, deoarece pre-
lucrarea alezajului se face la o clasă inferioară ca precizie. Comparând cazurile II şi
III, evident este mai avantajos cazul II, deoarece la aceeaşi treaptă de precizie pentru
alezaj trebuie realizată prin prelucrare o treaptă de precizie superioară pentru arbore.
Dintre variantele I și III se preferă varianta III, cu alezajul prelucrat la o treaptă in-
ferioară, avantajul fiind mai mare, chiar dacă arborele se prelucrează la o treaptă de
precizie superioară.
Soluţia optimă după costul prelucrării este cazul II, cu arborele în treapta de
Dimensiunea alezajului este Ø70 H8 = Ø80+0,046 0 mm.
Etapa 4. Determinarea abaterii fundamentale a arborelui şi stabilirea
ajustajului
Abaterea fundamentală a arborelui este es, figura 3.29a.
Pentru condiţia (1), es ≤ – 30 μm, din tabelul 2.4, pentru intervalul de valori
de la 65 până la inclusiv 80 mm, rezultă valoarea es = – 30 μm, care corespunde
poziției câmpului de toleranță dată de identificatorului f, astfel încât dimensiunea
arborelui este Ø70 f7. Abaterea inferioară a arborelui este
ei = es – ITd = – 30 – 30 = – 60 μm.
Dimensiunea arborelui este Ø70 f7 = Ø70−0,030
−0,060 .
H8
Ajustajul cu joc calculat este Ø70 .
f7
Jmin = EI – es = 0 – (– 30) = 30 μm, valoare egală cu valoarea impusă, condiţia
este verificată.
Jmax = ES – ei = 46 – (– 60) = 106 μm < Jmax adm = 118 μm, valoare mai mică
decât cea impusă, condiția este verificată.
Ajustajul cu joc care respectă condiţiile impuse privind jocurile extreme şi
+0,046
Ø70 0
H8
care este cel mai ieftin la execuție este Ø70 = mm.
f7 Ø70–0,030
–0,060
Caracteristicile reale de asamblare sunt Jmin = 30 µm, Jmax = 106 µm, Jmed = 68
µm și ITJ = 76 μm. Este un ajustaj recomandat din șirul preferențial de ordinul I.
În figura 3.35 este prezentată amplasarea câmpurilor de toleranţă a ajustajului,
iar în figura 3.36 amplasarea toleranţei acestuia.

Fig. 3.35. Toleranțele alezajului și arborelui cu joc Ø70H8/f7
pentru ajustajul cu joc Ø70H8/f7
Jmax = 106 μm; Jmin = 30 μm
N = 70 mm; ES = + 46 μm; EI = 0; ITT = 76 μm; a-joc; b-strângere
es = – 30 μm; ei = – 60 μm; ITD = 46 μm;
ITd = 30 μm; Jmax = 106 μm; Jmin = 30 μm

+0,076
F8 Ø70+0,030
În sistemul cu arbore unitar ajustajul cu joc este Ø70 h7 = 0 mm.
Ø70–0,030
Caracteristicile de asamblare ale ajustajului cu joc sunt:
- jocul minim, Jmin = EI – es = + 30 – 0 = 30 µm;
- intervalul de toleranță, ITJ = Jmax – Jmin = 106 – 30 = 76 μm.
Se demonstrează identitatea dimensională a celor două simbolizări ale ajusta-
jului cu joc proiectat. Diferența dintre cele două ajustaje constă în costul realizării
acestora.
H8
Pe desenul de ansamblu, pe cota de asamblare a ajustajului se înscrie Ø70 ,
f7
sau Ø70H8/f7.
Pe desenul de execuţie al arborelui, pe cota suprafeței de asamblare se înscrie

–0,030
Ø70−0,030 −0,030
−0,060 , sau Ø70−0,060 (f7), sau Ø70f7(–0,060)
Pe desenul de execuţie al alezajului, pe cota suprafeței de asamblare se înscrie
Ø70 0 , sau Ø70+0,046
+0,046
0 (H8), sau Ø70H8(+0,046
0
).
În cazul I, când se impune ca treptele de toleranță ale arborelui și alezajului să
+0,030
H7 Ø70 0
fie egale se obține ajustajul cu joc Ø70 = –0,030 mm.
f7 Ø70–0,060
Dacă se face verificarea ajustajului se obține,
Jmax = ES – ei = + 30 – (– 60) = 90 µm < 118 µm, condiția fiind verificată.
Rezultă că acest ajustaj verifică condițiile privind jocurile impuse, toleranțele
calculate sunt toleranțe incluse, fiind cuprinse într-un interval mai larg impus de ju-
curile minim și maxim. Însă din punct de vedere al execuției este mai pretențios,
cheltuielile cu realizarea alezajului fiind mai mari.
În cazul III, când treapta de precizie a alezajului este cu două unități inferioară
+0,046
H8 Ø70 0
arborelui se obține ajustajul cu joc Ø70 = –0,030 mm.
f6 Ø70–0,049
Verificarea ajustajului față de condițiile inițiale conduce la calculul jocului
maxim și compararea cu jocul maxim admisibil,
Jmax = ES – ei = + 46 – (– 49) = 95 µm < Jmax adm = 118 µm,
condiția fiind, de asemenea, verificată.
Realizarea acestui ajustaj este însă mai costisitoare decât cazul II declarat ca
fiind cel mai economic, însă superior cazului I.
Concluzia finală a acestei analize este că toate cele trei ajustaje cu joc îndepli-
nesc condițiile pentru realizarea jocurilor impuse, însă din punct de vedere al execu-
ției se preferă varianta II, cu arborele realizat la o treaptă de precizie superioară cu o
unitate. Această variantă este recomamdată de standarde făcând parte din șirul pre-
ferențial I. Varianta impusă prin condițiile problemei, aceea cu trepte de precizie
egale pentru alezaj și arbore s-a dovedit a fi cea mai costisitoare din punct de vedere
economic, privind procedeul de fabricație.
Calculul ajustajului prin impunerea relației dintre treptele de precizie
Calculul ajustajului constă în rezolvarea sistemului de ecuații format din con-
dițiile impuse de datele problemei, de unde rezultă parametrii ajustajului, în majori-
tatea cazurilor nestandardizați, în funcție de care se determină clasele de toleranță
standardizate, implicit ajustajul căutat.
Din condițiile impuse de problemă rezultă sistemul de ecuații
Jmin = EI − es = 30 μm (1)
Jmax =ES − ei = 118 μm (2)
,
ES − EI = es − ei (3)
{ EI = 0 (4)
în care relația (3) rezultă din egalitatea treptelor de precizie pentru arbore și alezaj,
ITD = ITd, sau altfel scris xD = xd, și care ridică nedeterminarea problemei.
Prin rezolvarea sistemului rezultă dimensiunile Ø70+0,044 0 mm pentru alezaj și

–0,030
Ø70–0,074 mm pentru arbore, valori care nu sunt standardizate.
În sistemul alezaj unitar, ITD = ES, astfel încât, din tabelul 2.2, pentru valoarea
nominală de 70 mm, valoarea imediat mai mică decât valoarea de 44 µm este 30 µm
care corespunde clasei de precizie IT7. Dimensiunea standardizată a alezajului este
ØH7 = Ø70+0,030
0 .
Abaterea fundamentală pentru arbore este es = – 30 µm căreia îi corespunde
identificatorul f. Treapta de precizie a arborelui fiind tot IT7 rezultă
ei = es – IT7 = – 30 – 30 = – 60 µm.
Dimensiunea standardizată a arborelui este Ø70f7 = Ø70–0,030 –0,060 mm.
Cu aceste valori jocul maxim este
Jmax = ES – ei = + 30 – (– 60) = 90 µm < 118 µm, condiția fiind verificată.
Ajustajul cu joc realizat în condițiile impuse ale mărimilor jocurilor și a ega-
+0,030
H7Ø70 0
lității câmpurilor de toleranță ale alezajului și arborelui este Ø70 = mm.
f7 Ø70–0,030
–0,060
Pentru valoarea nestandardizată ES = 44 µm se poate alege valoarea imediat
superioară a toleranței fundamentale, adică 46 µm, care corespunde treptei de preci-
+0,046
H8Ø70 0
zie IT8. În aceste condiții ajustajul este Ø70 = mm.
f8 Ø70–0,030
–0,076
Jocul maxim este
Jmax = ES – ei = + 46 – (– 76) = 122 µm > 118 µm, cu o valoare mai mare decât
cea admisibilă, nefiind îndeplinită această condiție.
Însă, valoarea jocului maxim în acest caz este foarte apropiată de valoarea
limită, diferența fiind de numai patru µm. Pe de altă parte, execuția ajustajului nece-
sită cele mai mici costuri, arborele fiind executat într-o treaptă mai puțin precisă
decât în celelalte variante.
În aceste condiții, dacă proiectantul poate admite diferența mică dintre jocurile
maxime, soluția cea mai economică esteØ70H8/f8.
Aplicaţia 3.24
La un ajustaj cu joc cu dimensiunea nominală N = 90 mm, jocul este cuprins
între limitele 0,036 ... 0,123 mm. Ajustajul se realizează în sistemul cu arbore unitar,
iar alezajul este cu o treaptă de precizie inferioară aborelui.
Să se calculeze ajustajul și să se compare variantele cu jocurile cuprinse în
intervalul impus.
Rezolvare
Se va trata problema la modul general, urmând să se analizeze variantele po-
sibile și condițiile impuse în enunțul aplicației.
Se impune sistemul cu arbore unitar cu caracterul de ajustaj h cu es = 0 pentru
arbore. Ajustajul este cu joc, Jmin ad = 36 µm, Jmax ad = 123 µm, şi deci diagrama va fi
cu câmpul de toleranță a alezajului deasupra câmpului de toleranță a arborelui.
Etapa 2. Scrierea şi analiza relaţiilor din enunţ

- condiția (1): EI – es ≥ Jmin ad, de unde, pentru es = 0, rezultă EI ≥ 36 μm;
- condiția (2): ES – ei = ≤ Jmax ad  ES – ei = ES + ITd ≤ 123 µm;
- condiția (3): ITD + ITd ≤ Jmax ad – Jmin ad = 87 μm (3).
Din condiţia (3), care limitează suma toleranţelor alezajului şi arborelui la va-
loarea de 87 μm, (media fiind 43,5 μm), prin utilizarea tabelului 2.2, pentru intervalul
de dimensiuni de la 80 până la inclusiv 120 mm, rezultă combinaţiile preciziilor stan-
dardizate, care sunt prezentate în tabelul 3.6.

III xD = xd +2 ITd = 22 μm , IT6 ITD = 54 μm , IT8 × × 1
Prin compararea cazurilor I şi II rezultă avantaje pentru cazul I, deoarece pre-

lucrarea arborelui se face la o clasă inferioară ca precizie. Comparând cazurile I şi
III, se observă că la prelucrarea alezajelor se câştigă prin scăderea preciziei cu o
treaptă, iar la arbori se pierde prin creşterea preciziei cu o treaptă în cazul III. Ştiind
că arborii se execută la preţuri mult mai mici decât alezajele rezultă că pierderea este
mai mică decât câştigul şi de aceea este preferabilă soluţia din cazul III (××). Ierar-
hizarea soluțiilor este înscrisă în ultima coloană.
Soluţia optimă după costul prelucrării este cazul III, cu arborele în treapta de
0
În sistemul cu arbore unitar, arborele are dimensiunea Ø90h6 = Ø90–0,022 .
Etapa 4. Determinarea abaterii fundamentale a piesei neunitare (alezajului)
şi stabilirea ajustajului
Abaterea fundamentală pentru alezaj este EI.
Pentru condiţia EI ≥ + 36 μm, din tabelul 2.4, pentru intervalul de valori de la
80 până la inclusiv 100 mm, pentru valoarea EI = + 36 μm corespunde identificatorul
F, astfel încât dimensiunea alezajului este Ø90 F7. Abaterea superioară a alezajului
este
ES = EI + ITd = + 36 + 54 = + 90 μm.
Dimensiunea alezajului este Ø90F8 = Ø90+0,090 +0,036 mm.
+0,090
F8 Ø90+0,036
Ajustajul cu joc calculat este Ø90 h6 = 0 mm.
Ø90–0,022
Jmin = EI – es = + 36 – 0 = 36 μm = Jmin ad, valoare egală cu valoarea impusă,
condiţia este verificată.
Jmax = ES – ei = + 90 – (– 22) = 112 μm < Jmax ad = 123 μm, valoare mai mică
decât cea impusă, condiția este verificată.

În figura 3.37 sunt prezentatate amplasarea și mărimea câmpurilor de toleranţă
ale ajustajului cu joc în sistemul arbore unitar, iar în figura 3.38 amplasarea toleranţei
acestuia.
Fig. 3.38. Toleranţa

Fig. 3.37. Toleranțele arborelui și ajustajului cu joc Ø90F8/h6
alezajului pentru ajustajul cu joc,
în sistemul cu arbore unitar, Ø90F8/h6 Jmax = 112 μm; Jmin = 36 μm
ITT = 76 μm; a-joc; b-strângere
N = 90 mm; ES = + 90 μm; EI = + 36 μm;
es = 0; ei = – 60 μm; ITD = 54 μm;

+0,054
H8 Ø90 0
În sistemul cu alezaj unitar, ajustajul este Ø90 f6 = –0,036 mm.
Ø90–0,058
Caracteristicile de asamblare ale ajustajului cu joc sunt:
- jocul minim, Jmin = EI – es = 0 – (‒ 36) = 36 µm;
- intervalul de toleranță, ITJ = Jmax – Jmin = 112 – 36 = 76 μm.
Se demonstrează identitatea dimensională a celor două ajustaje cu joc proiec-
tate. Diferența dintre cele două ajustaje constă în costul realizării acestora.
Pe desenul de ansamblu pe cota dimensiunii de asamblare a ajustajului se în-
F8
scrie Ø90 , sau Ø90F8/h6.
h6
Pe desenul de execuţie al arborelui, pe cota dimensiunii suprafeței de asam-
0 0 0
blare se înscrie Ø90–0,022 , Ø90–0,022 (h6), sau Ø90h6(–0,022).
Pe desenul de execuţie a alezajului, pe cota dimensiunii suprafeței de asam-
blare se înscrie Ø90+0,090 +0,090 +0,090
+0,036 , sau Ø90+0,036 (F8), sau Ø90F8(+0,036).
În cazul I, când se impune ca treptele de toleranță ale arborelui și alezajului să
+0,071
F7 Ø90+0,036
fie egale se obține ajustajul cu joc Ø90 h7 = 0 mm, cu caracteristicile:
Ø90–0,035
- jocul minim, Jmin = EI – es = 36 – 0 = 36 μm = Jmin adm;
- jocul maxim, Jmax = ES – ei = + 71 – (– 35) = 106 µm < Jmax adm = 123 µm.
Rezultă că acest ajustaj verifică condițiile privind jocurile impuse. Toleranțele
calculate sunt toleranțe incluse, fiind cuprinse în intervalul mai larg impus de valorile
jocului minim și maxim. Însă, din punct de vedere al execuției este mai pretențios,
cheltuielile cu realizarea alezajului fiind mai mari.
În cazul II, când treapta de precizie a alezajului este cu o unitate mai mică
+0,071
F7 Ø90+0,036
decât a arborelui se obține ajustajul cu joc Ø90 h6 = 0 mm, cu caracteristicile:
Ø90–0,022
- jocul minim, Jmin = EI – es = 36 – 0 = 36 μm = Jmin adm;
- jocul maxim, Jmax = ES – ei = + 71 – (– 22) = 93 µm < Jmax adm = 123 µm,
valoare mult mai mică decât cea admisibilă, ceea ce implică reducerea intervalul de
toleranță a ajustajului, cu implicații asupra costurilor de execuție,
Concluzia finală a acestei analize este că toate cele trei ajustaje cu joc îndepli-
nesc condițiile pentru realizarea jocurilor impuse, însă din punct de vedere al execu-
ției se preferă varianta III, cu arborele realizat la o treaptă de precizie superioară cu
două unități. Varianta impusă prin condițiile problemei, aceea cu trepta de precizie
a arborelui superioară cu o unitate față de cea a alezajului verifică condițiile proble-
mei, însă este mai costisitoare decât cazul III, care are câmpul de toleranță mai mare.
Calculul ajustajului prin impunerea relației dintre treptele de precizie
Impunerea relației dintre treptele de precizie ale ajustajului și arborelui presu-
pune ridicarea nedeterminării, ceea ce conduce la rezolvarea sistemului de ecuații
format din condițiile impuse de datele problemei. Prin rezolvarea sistemului rezultă
parametrii ajustajului, în marea majoritate a cazurilor nestandardizați, în funcție de
care se determină clasele de toleranță standardizate, implicit ajustajul căutat.
Din condițiile impuse de aplicația analizată rezultă sistemul de ecuații
Jmin = EI − es = 36 μm (1)
Jmax =ES − ei = 123 μm (2)
ES−EI 1 .
es−ei
=105 (3)
{ es = 0 (4)
Ecuația (3) rezultă din condiția xD = xd +1, prin adoptarea relației empirice
rezultată din considerente practice.
Prin rezolvarea sistemului rezultă: es = 0; ei = – 34 µm; ES = + 0,089 µm; EI
= + 0,036 µm. Dimensiune tolerate ale ajustajului sunt Ø90+0,089
+0,036 mm pentru alezaj și
0
Ø90−0,034 mm pentru arbore, valori care nu sunt standardizate.
În sistemul arbore unitar unitar, ITd = ǀeiǀ, astfel încât, din tabelul 2.2, pentru
valoarea nominală de 90 mm, valoarea imediat mai mică decât valoarea de 34 µm
este 22 µm, care corespunde clasei de precizie IT6. Dimensiunea standardizată a ar-
0
borelui este Ø90h6 = Ø90–0,022 .
Abaterea fundamentală pentru alezaj este EI = + 36 µm căreia îi corespunde

identificatorul F. Treapta de precizie a alezajului este IT7, cu o unitatea mai mare
decât a arborelui, astfel încât
ES = EI + IT7 = + 36 + 35 = + 71 µm.
Dimensiunea standardizată a alezajului este Ø90 F7 = Ø90+0,071
+0,036 mm.
Cu aceste valori jocul maxim este
Jmax = ES – ei = + 71 – (– 22) = 93 µm < 123 µm,
condiția fiind verificată.
Ajustajul cu joc realizat în condițiile impuse ale mărimilor jocurilor și relației
+0,071
F7 Ø90+0,036
dintre câmpurile de toleranță ale arborelui și alezajului este Ø90 h6 = 0 mm.
Ø90–0,022
Evident, prin această metodă particulară de calcul s-a obținut același caracter de ajus-
taj ca și în cazul metodei generale.
Aplicaţia 3.25
Un ajustaj cu strângere cu diametrul nominal N = 80 mm are strângerile cu-
prinse în intervalul 40 ... 100 µm. Ajustajul este realizat în sistemul cu alezaj unitar.
Să se calculeze ajustajul.
Rezolvare
Se impune sistemul cu alezaj unitar cu caracterul de ajustaj H cu EI = 0. Ajus-
tajul este cu strângere și are caracteristicile extreme, Smin ad = 40 µm și Smax ad = 100
µm. Diagrama va fi cu câmpul de toleranță al arborelui deasupra câmpului de tole-
ranță a alezajului, figura 3.29d.
Etapa 2. Scrierea şi analiza relaţiilor din enunţ
- condiția (1): ei – ES = ei – ITD ≥ Smin ad = 40 µm;
- condiția (2): es – EI ≤ Smax ad, de unde pentru EI = 0, rezultă es ≤ 100 µm.
- condiția (3): ITD + ITd ≤ Smax ad – Smin ad = 60 µm.
nu depăşească 60 μm, (media fiind 30 μm), prin utilizarea tabelului 2.2, pentru inter-
valul de dimensiuni de la 50 până la inclusiv 80 mm, rezultă combinaţiile preciziilor
standardizate, care sunt prezentate în tabelul 3.7.

I xD = xd ITd = 30 μm , IT7 ITD = 30 μm , IT7 × × 1
II xD = xd +1 ITd = 19 μm , IT6 ITD = 30 μm , IT7 × 2
III xD = xd +2 ITd = 13 μm , IT5 ITD = 30 μm , IT7 3
Prin compararea cazurilor I şi II rezultă avantaje pentru cazul I, deoarece pre-

lucrarea arborelui se face la o clasă inferioară ca precizie. Comparând cazurile I şi
III, se reține tot cazul I, în cazul III, la aceeași precizie pentru alezaj, arborele se
realizează cu două trepte de precizie superioare. Ierarhizarea soluţiilor este înscrisă
în ultima coloană.
Soluţia optimă după costul prelucrării este cazul I, cu arborele în treapta de
precizie IT7, cu ITd = 30 μm, şi alezajul în aceeași treaptă IT7, cu ITD = 30 μm.
Alezajului are dimensiunea Ø80H7 = Ø80+0,030 0 .
Etapa 4. Determinarea abaterii fundamentale a piesei neunitare (arborelui)
şi stabilirea ajustajului
Abaterea fundamentală a arborelui este ei.
Din condiția (1) rezultă
ei = ≥ Smin ad + ITD = 40 + 30 = + 70 µm.
Din tabelul 2.4, pentru intervalul de dimensiuni de la 65 până la inclusiv 80
mm, corespunde ei = +75 µm pentru identificatorul t.
Dimensiunea arborelui este Ø80t7 =Ø 80+0,105+0,075 mm, în care es = ei + ITd =+ 75
+ 30 = 105 µm.
+0,030
H7 Ø80 0
Ajustajul cu strângere calculat este Ø80 = +0,105 mm.
t7 Ø80+0,075
Smin = ei – ES = + 75 – (+ 30) = 45 μm > Smin adm = 40 μm, valoare mai mare
decât cea impusă, condiţia este verificată.
Smax = es – EI = + 105 – 0 = 105 μm > Smax ad = 100 μm, valoare mai mare decât
cea impusă, condiția nu este verificată.
Deoarece nu este verificată condiția impusă pentru strângerea maximă, este
necesar să se facă o corecție.
Se aplică procedeul (i) de corecție prin mărirea preciziei arborelui. Se promo-
vează varianta II, care presupune creșterea preciziei arborelui cu o treaptă. În acest
caz,
ITd = IT6 = 19 μm, es = ei + ITd = + 75 + 19 = + 94 μm.
+0,030
Ø80 0
H7
Ajustajul cu strângere este Ø80 = mm.
t6 Ø80+0,094
+0,075
Se verifică din nou strângerea maximă,
Smax = es – EI = + 94 – 0 = 94 μm < Smax ad = 100 μm, valoare mai mică decât
cea impusă, condiţia fiind verificată.
Toleranța ajustajului cu strângere,
ITS = Smax – Smin = 94 – 45 = 49 µm.
Este un ajustaj recomandat din șirul preferențial II.
În figura 3.39 sunt prezentate amplasarea și mărimile câmpurilor de toleranţă
ale ajustajului cu strângere, iar în figura 3.40 amplasarea toleranţei acestuia.
–0,064
T7 Ø80–0,094
În sistemul cu arbore unitar ajustajul este Ø80 h6 = 0 mm
Ø80–0,019

- strângerea minima: Smin = ei – ES = ‒ 19 – (‒ 64) = 45 µm;
- strângerea maximă: Smax = es – EI = 0 – (‒ 94) = 94 µm;
- toleranța, ITS = Smax – Smin = 94 – 45 = 49 μm.
Se remarcă identitatea dimensională a celor două ajustaje.
Fig. 3.39. Toleranțele arborelui și alezajului

pentru ajustajul cu strângere Ø80H7/t6 Fig. 3.40. Toleranța ajustajului
cu strângere Ø80H7/t6
N = 80 mm; ES = + 30 μm; EI = 0;
es = + 94 µm; ei = – 75 μm; ITD = 30 μm; Smax = 94 μm; Smin = 45 μm
ITd = 19 μm; Smax = 94 μm; Smin = 45 μm ITS = 49 μm; a-joc; b-strângere

Pe desenul de ansamblu sau subansamblu, pe cota dimensiunii suprafeței de
H7
asamblare a ajustajului se înscrie Ø80 , sau Ø80H7/t6.
t6
Pe desenul de execuţie a arborelui, pe cota dimensiunii suprafeței de asam-
blare se încrie Ø80+0,094 +0,094 +0,094
+0,075 , sau Ø80+0,075 (t6), sau Ø80t6(+0,075).
Pe desenul de execuţie a alezajului, pe cota dimensiunii suprafeței de montaj
se înscrie Ø80+0,030
0 , sau Ø80+0,030
0 (H7), sau Ø80H7(+0,030
0
).
În cazul III, când treapta de precizie a alezajului este cu două unități mai mare
+0,030
H7 Ø80 0
decât a arborelui, rezultă ajustajul Ø80 = +0,088 mm.
t5 Ø80+0,075
Verificarea ajustajului la condiţiile impuse conduce la
Smax = es – EI = + 88 – 0 = 88 μm < Smax ad = 100 μm valoare mai mică decât
cea impusă, condiţia fiind verificată.
Rezultă că și acest ajustaj corespunde, însă câmpul de toleranță a arborelui
este foarte mic, de 13 µm, ceea ce implică cheltuieli suplimentare în execuția aces-
tuia, comparativ cu varianta optimă prezentată.
3.3. Influenţa temperaturii asupra toleranţelor şi ajustajelor
3.3.1. Definirea ajustajelor termice
Toleranţele şi ajustajele au fost stabilite în sistemul ISO la o temperatură de

referinţă t0 = 20°C. Ca urmare, atât la montaj cât şi la măsurare, s-a presupus că
temperatura nu variază, rămâne constantă şi egală cu temperatura de referinţă. Prac-
tic, sunt foarte puţine cazurile când temperatura pieselor nu variază. Organele de
maşini sunt supuse în timpul funcţionării la încălziri şi răciri repetate, fapt care in-
fluenţează dimensiunile efective şi ca urmare, caracterul ajustajului.
Cauzele care produc încălzirea pieselor componente ale ajustajelor sunt:
- transformarea lucrului mecanic de frecare în energie termică;
- energia termică provenită de la mașini și instalații furnizoare de căldură pre-
cum motoare termice, cuptoare, instalații de încălzire etc.;
- încălzirea indirectă datorită transferului de căldură de la piesele învecinate
sau cu care sunt în contact.
Rezultă că ajustajele realizate la temperatura de montaj se vor modifica în
timpul funcţionării datorită temperaturilor inegale ale pieselor conjugate, datorită
abaterii acestor temperaturi faţă de temperatura de referinţă, precum şi datorită coe-
ficienţilor de dilatare termică diferiţi.
Modificarea ajustajului, respectiv schimbarea caracterului contactului dintre
suprafeţe, adică modificarea jocurilor, conduce la apariţia unor regimuri de funcţio-
nare foarte grele, care pot produce avarii grave. De exemplu, modificarea jocului la
un lagăr influențează condițiile ungerii hidrodinamice și ca urmare apare fenomenul
de gripare, care provoacă distrugerea rapidă a suprafețelor de frecare dintre fus și
cuzinet. De aceea, pentru asigurarea condiţiilor normale de funcţionare a maşinilor,
este necesar ca la stabilirea abaterilor şi alegerea ajustajelor să se ţină seama de in-
fluenţa pe care o are încălzirea asupra dimensiunilor.
Practic, temperatura diferitelor organe de mașini, se stabilizează, cu oarecare
fluctuații, în jurul unei anumite valori, denumită temperatură de regim, imediat ce
mașina a fost pusă în funcțiune. Ca temperatură de regim se consideră temperatura
cea mai mare atinsă de piesele mașinii în condițiile cele mai grele de funcționare.
În calculul ajustajelor termice se pune problema, fie de a determina parametrii
ajustajului la temperatura de referință cunoscând temperatura de regim și parametrii
ajustajului la această temperatură, fie invers, de a determina în funcție de creșterea
de temperatură modificările dimensionale suferite de ajustaj.
Pentru un ajustaj arbore-alezaj, modificarea dimensiunilor cu temperatura se
exprimă cu relațiile:
- pentru alezaj,
ΔD = 𝐷0 𝛼D ΔtD = D0 𝛼D (tD – t0 ) , mm; (3.9)

- pentru arbore,
Δd = d0 𝛼d Δtd = d0 𝛼d (t𝑑 – t0 ) , mm. (3.10)

ΔD, Δd reprezintă creșterile dimensiunilor efective ale alezajului, respectiv ar-
borelui, în mm;
D0, d0 - dimensiunile alezajului, respectiv arborelui la temperatura de referință,
t0, în mm;
tD, td - temperatura de lucru, de regim, a alezajului, respectiv arborelui, în °C;
ΔtD, Δtd - diferenţa dintre temperatura de regim și cea de referință, pentru ale-
zaj, respectiv arbore, în °C;
αD, αd - coeficientul de dilataţie termică liniară pentru alezaj, respectiv arbore,
în 1/°C;
În tabelul A3-1, din Anexa A3, sunt prezentate valori ale coeficientului de
dilataţie termică liniară pentru diferite materiale utilizate în construcția diferitelor
tipuri de asamblări.
3.3.2. Influenţa temperaturii asupra toleranţei dimensiunilor
Pentru a stabili această influenţă, se consideră toleranţa care corespunde trep-

tei de precizie IT18 la dimensiunea de 500 mm. Din tabelul 2.2, preluat din ISO 286-
1, rezultă valoarea toleranţei fundamentale IT18 = 9700 μm.
Creşterea toleranţei cu temperatura, δ IT18, în μm, este
δIT18 = IT18·α·Δt , µm . (3.11)

Dacă diferenţa de temperatură este Δt = 100°C, modificarea toleranţei va fi
11,15 μm, ceea ce reprezintă 1,1‰. Această modificare a toleranţei se menţine con-
stantă pentru toate treptele de precizie dacă piesele sunt din oţel, la care se admite
coeficientul de dilataţie termică (10…12) 10-6 1/°C. Modificarea de aproximativ 1‰
pentru diferenţa de temperatură Δt = 100°C este complet neglijabilă, motiv pentru
care se consideră că toleranţele, ca mărime, nu sunt influenţate de temperatură.
3.3.3. Influenţa temperaturii asupra ajustajelor
Se consideră un ajustaj cu joc la temperatura de referinţă t0 = 20°C, când la

asamblare se realizează jocul maxim, Jmax. Se consideră că în timpul funcţionării
alezajul se încălzeşte până la temperatura tD, iar arborele până la temperatura td.
Materialele din care sunt realizate piesele au coeficienţii de dilatare termică
αD, pentru alezaj şi αd pentru arbore.
Ajustajul cu joc este prezentat în figura 3.41.
Jocul maxim la temperatura t0 este
Jmax t0 = Jmax = Dmax t0 – dmin t0 , mm . (3.12)

În timpul funcţionării, când se realizează temperaturile tD şi td, dimensiunile
efective ale arborelui şi alezajului, în condiţiile în care tD > t0 şi td > t0, cresc cu
mărimile:
δdmin = dmin t0 αd Δtd , mm; (3.13)

δDmax = Dmax t0 𝛼D ΔtD , mm; (3.14)
Jocul maxim care se stabileşte în timpul funcţionării, când piesele se încălzesc,
se determină cu relaţia
Jmax t = (Dmax t0 +δDmax ) – (dmin t0 +δdmin ) = Jmax t0 +Dmax t0 𝛼D ΔtD – dmin t0 αd Δtd
mm. (3.15)
Se consideră că din punct de vedere
al dilatării Dmax t0 ≅ dmin t0 ≅ N, dimensi-
unea nominală a ajustajului, astfel încât:
Jmax t = Jmax t0 +N(𝛼D ΔtD – αd Δtd ) , mm;

(3.16)
Jmin t = Jmin t0 +N(𝛼D ΔtD – αd Δtd ) , mm;
(3.17)
Relaţiile (3.16) şi (3.17) exprimă le-
gătura dintre jocurile ajustajului la două
temperaturi, t0 şi t, iar Δtd = td – t0 şi ΔtD =
Fig. 3.41. Analiza termică a tD – t0.
ajustajului cu joc Relaţii asemănătoare se stabilesc şi
pentru ajustajele cu strângere:
Smax t = Smax t0 – N(𝛼D ΔtD – αd Δtd ) , mm; (3.18)

Smin t = Smin t0 – N(𝛼D ΔtD – αd Δtd ) , mm; (3.19)
Din relaţiile (3.16) … (3.19) se remarcă următoarele:
- dacă ΔtD = Δtd, la ajustajele cu joc, jocurile cresc când 𝛼D > αd şi scad când
𝛼D < αd ;
- la ajustajele cu strângere, când ΔtD = Δtd, strângerile scad când 𝛼D > αd şi
cresc când 𝛼D < αd ;
- când 𝛼D = αd , iar ΔtD = Δtd ≠ 0, jocurile respectiv strângerile nu se modifică
cu temperatura;
- când 𝛼D ≠ αd, iar ΔtD ≠ Δtd, jocurile respectiv strângerile pot să crească sau
să scadă.
Tipul şi mărimea modificării se stabilește pentru fiecare caz concret impus de
condiţiile practice.
În condițiile în care 𝛼D = αd = α și ΔtD = Δtd = Δt, jocurile extreme la tempe-
ratura de montaj pot fi calculate cu precizie. Astfel,
Jmin t = Dmin t – dmax t = Dmin t0 (1+α Δt) – dmax t0 (1+α Δt) =
= (Dmin t0 – dmax t0 ) (1+α Δt) = Jmin t0 (1+α Δt) , mm, (3.20)
de unde
Jmin t
Jmin t0 = , mm. (3.21)
1+ α Δt
Jmax t = Dmax t – dmin t = Dmax t0 (1+α Δt) – dmin t0 (1+α Δt) =
= (Dmax t0 – dmin t0 ) (1+α Δt) = Jmax t0 (1+α Δt) , mm, (3.22)
cu
Jmax t
Jmax t0 = , mm. (3.23)
1+ α Δt
Deoarece α Δt << 1, produsul α Δt fiind de ordinul 10-3, se poate accepta apro-
ximarea Jmin t0 = Jmin t și Jmax t0 = Jmax t.
Similar se calculează și strângerile extreme, denumite și strângeri de montaj,
Smin t
Smin t0 = , mm ; (3.24)
1+ α Δt
Smax t
Smax t0 = , mm. (3.25)
1+ α Δt
Pentru că α Δt << 1, se poate accepta Smin t0 = Smin t și Smax t0 = Smax t .
3.3.4. Determinarea temperaturii de încălzire a alezajului la

montarea ajustajului cu strângere
Se consideră o asamblare realizată prin strângere la care alezajul, înainte de

montare, se încălzește la temperatura de montaj, tDm, iar arborele se menține la tem-
peratura mediului ambiant t0. Se pune problema determinării temperaturii de încăl-
zire a alezajului, astfel încât la montare să existe un joc impus, Jtm, care să permită
asamblarea ușoară, iar după răcire să rezulte o strângere S.
Creșterea de temperatură, ΔtDm, rezultată ca urmare a încălzirii alezajului, con-
form relației (3.9), este
ΔDm
ΔtDm = , ºC (3.26)
D0 α D
Creșterea dimensiunii alezajului, ΔDm, rezultată în urma încălzirii este
ΔDm = Dtm – D0 , mm, (3.27)

în care Dtm, în mm, reprezintă dimensiunea alezajului la temperatura de încălzire tDm.
Jocul realizat la montaj, Jtm, este
Jtm = Dtm – d0 , mm , (3.28)
de unde rezultă diametrul alezajului,
Dtm = d0 + Jtm , mm. (3.29)

Strângerea, S, realizată după răcire este
S = d0 – D0 mm, (3.30)
de unde rezultă
D0 = d0 – S , mm. (3.31)
Introducând relațiile (3.27), (3.29) și (3.31) în relația (3.26) se obţine
ΔDm Dtm – D0 d0 +Jtm – (d0 – S) Jtm +S
ΔtD = = = = , °C. (3.32)
D0 α D D0 α D (d0 – S) αD (d0 – S) αD
Temperatura de încălzire a alezajului, tDm, devine

Jtm +S
tDm = t0 + , °C. (3.33)
(d0 – S) αD
3.3.5. Determinarea temperaturii de răcire a arborelui la

montarea ajustajului cu strângere
Se consideră o asamblare realizată prin strângere la care arborele, înainte de

montare, se răcește la temperatura de montaj, tdm, iar alezajul se menține la tempera-
tura mediului ambiant t0.
Se pune problema determinării temperaturii de răcire a arborelui, astfel încât
la montare să existe un joc impus, Jtm, care să permită asamblarea ușoară, iar după
revenire la temperatura mediului ambiant să rezulte o strângere S. Scăderea de tem-
peratură, Δtdm, rezultată ca urmare a răcirii arborelui, conform relației (3.10), este
Δdm
Δtdm = , °C. (3.34)
d0 α d
Modificarea dimensiunii arborelui, Δdm, rezultată în urma răcirii este

Δdm = dtm – d0 , mm. (3.35)
unde dtm reprezintă dimensiunea arborelui la temperatura de răcire tdm.
Jocul la asamblare, Jtm, este
Jtm = D0 – dtm , mm , (3.36)

de unde rezultă
dtm = D0 – Jtm , mm. (3.37)
Strângerea realizată după revenirea arborelui la temperatura mediului ambiant
este
S = d0 – D0 , mm, (3.38)
de unde rezultă
d0 = D0 + S , mm. (3.39)
Înlocuind relațiile (3.35), (3.37) și 3.38) în relația (3.34) rezultă
Δdm dtm – d0 D0 – Jtm – (D0 + S) Jtm +S
Δtdm = = = =– , °C. (3.40)
d0 α d d0 αd (D0 + S) αd (D0 + S) αd
Temperatura de răcire a arborelui, tdm, devine

Jtm + S
tdm = t0 – , °C. (3.41)
(D0 + S) αd
3.3.6. Exemple de calcul
Aplicaţia 3.26
O asamblare cu strângere realizată din piese din oţel se montează la cald, când
se încălzeşte alezajul, iar arborele cu diametrul de 70 mm se menţine la temperatura
mediului ambiant de 20 °C.
Să se determine temperatura de încălzire a alezajului, astfel încât la montaj să
existe un joc de 0,040 mm, iar după răcirea alezajului să se realizeze o strângere de
30 μm.
Rezolvare
În conformitate cu 3.3.4 rezultă: d0 = 70 mm; t0 = 20 °C; Jtm = 0,04 mm; S =
30 μm; αD = 11,5∙10-6 °C-1.
Utilizând relația (3.33) se obține temperatura de încălzire a alezajului,
Jtm +S 0,040 + 0,030
tDm = t0 + = 20 + = 107 °C.
(d0 – S) αD (70 – 0,030) 11,5∙10−6
Aplicația 3.27
Să se determine temperatura la care trebuie încălzită o bucșă din alamă pentru
a putea fi montată în această situație cu un joc de 0,020 mm, pe un arbore din oțel,
care are diametrul efectiv de 50,2 mm, la temperatura de 20°C.
După asamblarea și răcirea alezajului între piese trebuie să se realizeze o strân-
gere de 30 µm.
Se cunoaște αalamă = 18∙10-6 °C-1.
Se precizează că, în general, valoarea temperaturii de încălzire, t, este reco-
mandabil să nu depășească 550°C.
Rezolvare
Sunt cunoscute următoarele mărimi, notate conform 3.3.4: d0 = 50,2 mm; Jtm
= 0,020 mm; S = 0,030 mm; t0 = 20 °C, αD = 18∙10-6 °C-1.
Utilizând relația (3.33) se obține temperatura de încălzire a alezajului,
Jtm +S 0,020 + 0,030
tDm = t0 + = 20 + = 75,37 °C.
(d0 – S) αD (50,2 – 0,030) 18∙10−6
Aplicaţia 3.28
O asamblare cu strângere realizată din piese din oţel se montează prin răcirea
arborelui, folosind zăpadă carbonică sau azot (aer) lichid. Alezajul cu diametrul de
50,2 mm se menţine la temperatura mediului ambiant de 20 °C.
Să se determine temperatura de răcire a arborelui, astfel încât la asamblare să
existe un joc de 0,020 mm, iar după revenirea arborelui la temperatura mediului am-
biant, să se realizeze o strângere de 30 μm.
Rezolvare
În conformitate cu 3.3.3 sunt identificate următoarele mărimi: D0 = 50,2 mm;
t0 = 20 °C; Jtm = 0,020 mm; S = 30 μm; αD = 11,5∙10-6 °C-1.
Utilizând relația (3.41), temperatura de răcire a arborelui este
Jtm + S 0,020 + 0,030
tdm = t0 – = 20 – = – 66,66 ºC
(D0 + S) αd (50,2 – 0,03) 11,5∙10−6
Aplicaţia 3.29
Să se calculeze limitele de temperatură la care trebuie încălzit alezajul pentru
+0,046
Ø70 0
H8
a monta ajustajul cu strîngere Ø70 = mm, astfel încât la montaj să existe
s8 Ø70+0,105
+0,059
un joc Jtm = 0,120 mm, iar după răcire să se realizeze strângerile limită. Piesele sunt
executate din oţel, iar temperatura mediului ambiant este t0 = 18 °C.
Rezolvare
Strângerile limită sunt: Smin = ei – ES = 59 – 46 = 13 µm;
Smax = es – EI = 105 – 0 = 105 µm.
Utilizând relația (3.33) se obține temperatura minimă de încălzire a alezajului,
Jtm + Smin 0,120 + 0,013
tDm min = t0 + = 20 + = 185 °C.
(d0 – Smin ) αD (70 – 0,013) 11,5∙10−6
Utilizând relația (3.33) se obține temperatura maximă de încălzire a alezajului,
Jtm + Smax 0,120 + 0,105
tDm max = t0 + = 20 + = 300 °C.
(d0 – Smax) αD (70 – 0,105) 11,5∙10−6
Intervalul de temperatură la care se încălzește alezajul este (185 … 300) °C.
Aplicaţia 3.30
Să se determine dimensiunile cu abateri pentru fusul şi cuzinetul unui lagăr
radial cu alunecare la montaj (ajustaj cu joc), când temperatura mediului ambiant
este t0 = 18°C, dacă în timpul funcţionării, când cuzinetul se încălzeşte la tD = 80°C,
iar fusul la td = 50°C, jocurile din ajustaj corespund ajustajului Ø110 H8/e7. Cuzine-
tul se execută din bronz iar fusul din oţel.
Rezolvare
Pentru cuzinetul din bronz αD = 12∙10-6 1/°C, iar pentru fusul din oţel αd =
11,5∙10-6 1/°C.
Abaterile ajustajului care se realizează în timpul funcţionării, conform ISO
286-1 sau ISO 286-2 sunt: Ø110H8 = Ø110+0,054 0 mm; Ø110e7 = Ø110−0,072
−0,107 mm.
Se calculează jocurile limită ale ajustajului extras din sistemul ISO, jocuri care
se realizează în timpul funcţionării:

Jmax t = ES – ei = +0,054 – (– 0,107) = 0,161 mm;
Jmin t = EI – es = 0 – (– 0,072) = 0,072 mm;
Diferenţele de temperatură impuse de condiţiile de funcţionare sunt:
ΔtD = tD – t0 = 80 – 18 = 62 °C;
Δtd = td – t0 = 50 – 18 = 32 °C.
Condiţiile problemei cer determinarea abaterilor alezajului şi arborelui în con-
diţiile de montaj, t0, ceea ce înseamnă determinarea mărimilor ES0, EI0, es0, ei0.
Deoarece N = Dmin rezultă
EI0 = – Dmin αD ΔtD = – 110 ∙ 12 ∙ 10-6 ∙ 62 = – 0,082 mm = – 82 μm.
Deoarece mărimile toleranţelor nu se modifică, rezultă
ES – EI = ES0 – EI0 de unde rezultă
ES0 = ES – EI + EI0 = + 0,054 – 0 + (– 0,082) = – 0,028 mm.
La temperatura de montaj t0, dimensiunea alezajului este Ø110–0,028
–0,082 mm.
Pentru a determina abaterile arborelui se foloseşte relaţia dintre jocurile mi-
nime (3.17) la temperaturile t şi t0, de unde rezultă
Jmin t0 = Jmin t – N (αD ΔtD – αd Δtd) = 0,072 – 110 (12∙10-6∙62 – 11,5∙10-6∙32) =
= 0,031 mm = 31 μm.
Abaterile arborelui rezultă din relaţiile:
es0 = EI0 – Jmin t0 = – 82 – 31 = – 113 μm;
ei0 = es0 – es + ei = –113 – (– 72) + (– 107) = – 148 μm.
Dimensiunea pentru arbore la temperatura de montaj t0 şi de control este
−0,113
Ø110−0,148 mm.
Aplicația 3.31
Se consideră un lagăr radial cu dimensiunea nominală N = 80 mm. Jocurile
limită la temperaturile de funcționare ale celor două piese ale ajustajului sunt Jmin t =
120 µm și Jmax t = 210 µm.
Se cere să se determine jocurile limită la montaj la temperatura de referință t0
= 20 °C.
Să se comenteze diferite tipuri de ajustaje privind materialele utilizate și tem-
peraturile de încălzire ale pieselor ajustajului.
Rezolvare
Cazul I
Fusul din oțel are αd =11,5∙10-6 °C-1, iar cuzinetul din alamă αD = 19∙10-6 °C-1.
Temperatura de regim pentru cele două componente este aceeași, tD = td = 170°C.
Diferențele de temperatură la care lucrează piesele ajustajului sunt
ΔtD = Δtd = t – t0 = 170 – 20 = 150°C.
Din relația (3.17), Jmin t = Jmin t0 + N(αD ΔtD ‒ αd Δtd), rezultă
Jmin t0 = Jmin t ‒ N(αD ΔtD ‒ αd Δtd) =
= 0,120 – 80 (19∙10-6∙150 – 11,5∙10-6∙150) = 0,03 mm = 30 µm.
Din relația (3.16), Jmax t = Jmax t0 + N (αD ΔtD ‒ αd Δtd), rezultă
Jmax t0 = Jmax t ‒ N (αD ΔtD ‒ αd Δtd) =
= 0,210 – 80 (19∙10-6∙150 – 11,5∙10-6∙150) = = 0,120 mm = 120 µm.
Concluzia este că, pentru aceeași temperatură de încălzire a pieselor ajustaju-

lui realizate din materiale diferite, cu αD > αd, jocurile în ajustaj cresc. Creșterea este
considerabilă deoarece materialul cuzinetului se dilată mai mult, în comparație cu
cel al cuzinetului.
Cazul II
Fusul este realizat din bronz cu αd = 12∙10-6 1/°C, iar cuzinetul din oțel cu αD
= 11,5∙10-6 1/°C. Temperatura de regim pentru cele două componente este aceeași,
tD = td = 170°C.
Jmin t0 = Jmin t ‒ N (αD ΔtD ‒ αd Δtd) =
=0,120 – 80 (11,5∙10-6∙150 – 12∙10-6∙150) = 0,126 mm = 126 µm.
= 0,210–80 (11,5∙10-6∙150 – 12∙10-6∙150) = 0,216 mm = 216 µm.
În cazul în care temperatura de încălzire este aceeași, iar materialele sunt di-
ferite cu αD < αd, jocurile în ajustaj scad odată cu creșterea temperaturii. Scăderea
este mică deoarece materialele au coeficienți de dilatare apropiați ca valoare.
Cazul III
Piesele se execută ambele din oțel cu αD = αd = α = 11,5∙10-6 1/°C. Temperatura
de regim pentru cele două componente este tD = td = 170°C.
În acest caz relațiile (3.17) și (3.18) devin
Jmin t0 = Jmin t = 120 µm, respectiv Jmax t0 = Jmax t0 =210 µm.
Uttilizând relațiile (3.21) și (3.23) se calculează valorile extreme ale jocurilor:
Jmin t 0,120
Jmin t0 = = = 0,119793 mm,
1+ α Δt 1+11,5·10–6 ·150
valoare care este foarte apropiată de 0,120 mm;
Jmax t 0,210
Jmax t0 = = = 0,209638 mm,
1+ α Δt 1+11,5·10−6 ·150
valoare practic egală cu 0,210 mm.
Concluzia este că, în situația în care elementele ajustajului sunt realizate din
același material și funcționează la aceeași temperatură, jocurile realizate la montaj
rămân practic aceleași, indiferent de temperatura la care sunt încăzite.
Cazul IV
Cuzinetul este realizat din oţel cu αD = 11,5∙10-6 1/°C, iar fusul din alamă cu
αd = 19∙10-6 1/°C. Temperatura de regim pentru cele două componente diferă, tD =
170°C, iar td = 120°C.
Dierențele de temperatură la care lucrează elementele ajustajului sunt:
ΔtD = tD – t0 = 170 – 20 = 150°C;
Δtd = td – t0 = 140 – 20 = 120°C.
Jmin t0 = Jmin t ‒ N (αD ΔtD ‒ αd Δtd) =
= 0,12 ‒ 80(11,5∙10-6∙150 ‒ 19∙10-6∙120) = 0,1644 mm = 164,4 µm.
= 0,21 – 80(11,5∙10-6∙150 ‒ 19∙10-6∙120) = 0,1656 mm = 165,5 µm.
Concluzia este că, pentru materiale diferite ale componentelor ajustajului, cu
αD < αd, adică arborele se dilată mai mult, și temperaturile de funcţionare sunt dife-
rite, cu tD > td, jocurile extreme scad odată cu creşterea temperaturii.
4. TOLERANŢE GEOMETRICE
4.1. Conceptul general de toleranţă geometrică
Toleranțele geometrice sunt reglementate prin standardul ISO 1101, ultima

variantă revizuită datând din anul 2012.
Standardele ISO propun simboluri grafice şi reguli care permit specificarea
geometriei reale a pieselor. Regulile au fost elaborate de-a lungul timpului, ele ex-
primând, la un moment dat, un compromis majoritar, formulat de un grup de lucru.
Standardele utilizate au fost elaborate la date diferite, de grupuri de lucru di-
ferite, cu puncte de vedere diferite, motiv pentru care este normal să apară lacune în
conținutul acestora, îndeosebi prin interpretări contradictorii între diferite standarde.
Obiectivul toleranţelor geometrice este de a defini o limită a unei caracteristici
geometrice semnificative pentru variațiile unei suprafeţe reale a unei piese, impu-
nând ca această limită să fie inclusă într-o zonă de toleranţă.
La modul general, o toleranţă geometrică defineşte:
- elemente geometrice dintr-o parte a suprafeţei reale a piesei (suprafaţa exte-
rioară a piesei), care sunt denumite elemente tolerate şi elemente de referinţă;
- elemente geometrice ideale asociate elementelor de referinţă, care sunt de-
numite referințe specificate. Conform normativelor se disting referințe specificate
simple şi referințe specificate comune, iar atunci când sunt utilizate în aceeaşi speci-
ficație mai multe referințe specificate simple şi comune, ele sunt denumite sisteme
de referințe specificate;
- o zonă de toleranţă a cărei geometrie ideală poate fi restricționată cu ajutorul
parametrilor geometrici la orientare şi la poziție, prin raportarea la o referinţă speci-
ficată sau un sistem de referinţă specificat. Dimensiunea intrinsecă a zonei de tole-
ranţă este valoarea toleranţei;
- o condiție de conformitate: elementul tolerat trebuie să fie cuprins în zona
de toleranţă.
Indicarea pe un desen tehnic a unei toleranţe geometrice, figura 4.1, se face
printr-un cadru sau casetă de
toleranţă formată din căsuțe în
care se înscrie:
- simbolul toleranţei;
- valoarea toleranţei (va-
loarea dimensiunii şi formei
zonei de toleranţă);
- şi dacă este cazul litera
sau literele care permit identi-
ficarea elementului sau ele-
mentele de referinţă specifi- Fig. 4.1. Exemplu de reprezentare a unei
cate. Fiecare element de refe- toleranțe geometrice
rinţă este identificat prin una
208 Toleranţe, ajustaje şi starea suprafeței. Teorie şi aplicații
sau mai multe litere înscrisă sau înscrise în căsuțe.

Dacă anumiți parametrii geometrici sunt necesari pentru definirea formei, po-
ziției sau orientării geometriei ideale ale diferitelor elemente ale unei toleranţe geo-
metrice, aceștia sunt indicați prin dimensiuni teoretice exacte sub formă de cote în-
cadrate. Aceste dimensiuni teoretice exacte nu trebuie să fie tolerate. Pe de altă parte,
ele urmează regulile desenului tehnic şi nu vor fi reprezentate în cazul în care ele iau
valori particulare: 0 mm, 0°, 90°, ele fiind în acest caz implicite.
Pe desenul tehnic cadrul de toleranţă este legată printr-o săgeată de legătură
de elementul tolerat, pe conturul elementului sau o prelungire a acestuia. Toleranțele
geometrice trebuie specificate în concordanță cu cerințele funcționale, ele fiind în
mare măsură influențate de procedeul de fabricație și metodele de măsurare.
Dimensiunea teoretică exactă, simbolizată TED și indicată ca valoare într-un
dreptunghi, figura 4.1, este dimensiunea indicată pe documentația tehnică a produ-
sului, care nu este influențată de o toleranță generală sau individuală. Dimensiunea
definește: extinderea sau localizarea relativă a unei porțiuni a unei caracteristici; lun-
gimea proiecției unei caracteristici; orientarea teoretică sau localizarea pentru una
sau mai multe caracteristici; forma nominală a caracteristicii.
O toleranță geometrică aplicată unei caracteristici definește zona de toleranță
în care trebuie să fie cuprinsă caracteristica.
O caracteristică este o porțiune specifică a unei piese, cum ar fi un punct, o
linie sau o suprafață. Caracteristica poate fi integrală, de exemplu suprafața exteri-
oară a unui cilindru, sau derivată, cum ar fi o linie sau o suprafață mediană.
4.2. Specificarea elementului tolerat
Elementele tolerate provin din suprafața reală a unei piese. Ele pot fi elemente
ale suprafeței reale, sau elemente rezultate din procedee care permit obținerea de
plane mediane, linii, axe,
puncte și centre de linii circu-
lare sau suprafețe sferice.
Un element sau o co-
lecție de elemente tolerate
sunt specificate prin una sau
Fig. 4.2. Specificarea unei suprafețe tolerate mai multe săgeți legate la ca-
dru de toleranță.
O suprafață plană tolerată
se specifică printr-o săgeată care
se termină pe conturul sau pre-
lungirea acesteia, figura 4.2.
O suprafață cilindrică to-
lerată se specifică printr-o să-
Fig. 4.3. Specificarea unei suprafețe cilindrice tolerate
geată care se termină pe contu-
rul sau prelungirea cilindrului, dar separată clar de linia de cotă ce indică diametrul
suprafeței, figura 4.3.
Un cuplu de plane tolerate se specifică printr-o săgeată ce se termină pe una
Toleranţe geometrice 209
dintre cele două suprafețe sau pe pre-

lungirea acesteia, dar separată clar
de cota ce indică distanța dintre
plane. Pe cadru de toleranță apare in-
dicația 2×, figura 4.4.
Specificarea unui plan median
Fig. 4.4. Specificarea unui cuplu de plane tolerate
între două plane se face printr-o să-
geată ce se termină pe una dintre cele
două suprafețe sau pe prelungirea aces-
teia. Săgeata este dispusă în prelungi-
rea liniei de cotă ce indică distanța din-
tre plane, figura 4.5.
Specificarea liniilor aparținând
unui plan se face printr-o săgeată ce Fig. 4.5. Specificarea unui plan median derivat
leagă cadrul de toleranță de conturul din două suprafețe considerate plane
sau prelungirea elementu-
lui tolerat. Fără altă indi-
cație, săgeata specifică
toată linia obținută prin
intersecția dintre un plan
real și un plan ideal para-
lel unui plan de proiecție
a desenului, figura 4.6. Fig. 4.6. Specificarea liniilor tolerate ce aparțin unei supra-
Specificarea linii- fețe considerată plană
lor ce aparțin unei supra-
fețe cilindrice se face printr-o să-
geată ce leagă cadrul de toleranță
de conturul sau prelungirea supra-
feței, dar separată clar de linia de
cotă ce indică diametrul suprafeței
cilindrice. Această săgeată speci-
Fig. 4.7. Specificarea liniilor tolerate ce aparțin unei
fică toată linia obținută la intersec- suprafețe considerată cilindrică
ția suprafeței cilindrice reale cu un
plan ideal ce trece prin axa cilin-
drului asociat, figura 4.7. În mod
implicit, fără o altă specificație su-
plimentară, cilindrul asociat se ob-
ține prin metoda celor mai mici pă-
trate.
Specificarea liniilor ce apar- Fig. 4.8. Specificarea liniilor tolerate ce aparțin
țin unei suprafețe ce are o formă unei suprafețe reale
oarecare se face printr-o săgeată ce se termină pe conturul sau prelungirea elemen-
tului. Această săgeată specifică toată linia obținută la intersecția dintre suprafața
reală oarecare și un plan ideal paralel planului de proiecție a desenului, figura 4.8.
Cu indicarea simbolu-
lui «pe contur», adică un cerc
situat pe săgeata de legătură
cu cadrul de toleranță, linia
considerată este închisă. Li-
nia se află la intersecția su-
Fig. 4.9. Specificarea liniilor închise tolerate ce aparțin prafeței reale a unei piese cu
unei suprafețe reale întreg planul ideal paralel
cu planul de proiecție, fi-
gura 4.9.
Specificarea axei
reale a unui cilindru real se
face printr-o săgeată ce se
termină pe conturul sau
prelungirea suprafeței ci-
lindrice. Săgeata se dis-
pune în prelungirea linie de
cotă ce indică diametrul
Fig. 4.10. Specificarea axei reale a unui cilindru suprafeței cilindrice, figura
4.10.
Specificarea axei reale a unui
con se face printr-o săgeată ce se ter-
mină pe conturul sau prelungirea ele-
mentului tolerat. Săgeata se dispune
în prelungirea liniei de cotă, figura
4.11.
Fig. 4.11. Specificarea axei unui con
Specificarea unui centru a
unei linii circulare extrase se
face printr-o săgeată ce se ter-
mină pe conturul elementului în
prelungirea unei linii de cotă.
Săgeata este situată într-un plan
ideal poziționat printr-o dimen-
siune teoretic exactă. Elementul
tolerat este un punct, centrul
unui cerc ideal asociat unei linii
circulare. Linia circulară este la
Fig. 4.12. Specificarea centrului derivat al unei linii intersecția unui plan ideal cu o
circulare extrase suprafață cilindrică reală, figura
4.12.
Specificarea unui centru derivat dintr-o sferă se realizează printr-o săgeată ce
se termină pe conturul sferei în prelungirea unei linii de cotă ce indică diametrul
sferei, figura 4.13. Elementul tolerat este un punct, centrul unei sfere ideale asociate
sferei extrase.
Specificarea
unei colecții de ele-
mente tolerate se
poate face sub două
forme.
Prima posibi- Fig. 4.13. Specificarea centrului derivat al unei sfere
litate presupune uti-
lizarea săgeții de le-
gătură între elementul
tolerat și cadrul de to-
leranță, care se ter-
mină pe conturul sau
prelungirea acestuia
și indicarea notației
n× deasupra cadrului
de toleranță, figura
Fig. 4.14. Specificarea unei colecții de cinci axe
4.14.
reale derivate a cinci cilindri
La a doua posi-
bilitate, diferitele elemente
tolerate sunt legate indivi-
dual la cadrul de toleranță
printr-o săgeată, fie cu in-
dicația «Zonă comună»
plasată deasupra cadrului
de toleranță, fie utilizând
indicația CZ (zonă co-
mună-common zone) în
cadrul de toleranță în con-
tinuarea valorii toleranței, Fig. 4.15. Specificarea unei colecții de elemente tolerate prin
figura 4.15. zona comună
Specificarea unei
părți restrânse din elementul
tolerat se face prin două mo-
dalități.
Prima presupune indi-
carea părții printr-o linie-
punct definită printr-o cotă
teoretic exactă, figura 4.16. Fig. 4.16. Specificarea unei părți a elementului tolerat
La a doua posibilitate,
dacă lungimea de restricționare a elementului tole-
rat poate fi amplasată în orice loc, valoarea acestei
lungimi este adăugată, în cadrul de toleranță, în
continuarea valorii toleranței, separată de aceasta Fig. 4.17. Specificarea unei părți
printr-o linie oblică, figura 4.17. a elementului tolerat
4.3. Specificarea referințelor
4.3.1. Specificarea elementului de referință
Elementele de referință sunt elemente reale de tip suprafață sau linie, care
aparțin suprafeței reale a unei piese. Acestor elemente reale li se asociază elementele
ideale, ale căror elemente de tip punct, dreaptă și plan formează referințele specifi-
cate.
Este necesar să se facă distincție între elemente de referință și referințe speci-
ficate:
- elementele de referință specifică întotdeauna, fie suprafețe reale, fie linii ce
aparțin suprafețelor reale;
- referințele specificate sunt întotdeauna elemente geometrice ideale de tip
plan, dreaptă sau punct.
Un element sau o colecție de elemente de referință
este specificat printr-un triunghi, de preferință înnegrit, le-
gat printr-o linie de reper de un cadru în care se înscrie o
literă majusculă. Se recomandă să nu se utilizeze pentru
Fig. 4.18. Specificarea
elementelor de referință desemnarea elementelor de referință a literelor I, O, Q și
X, care pot conduce la confuzii. În cazul în care desenul
necesită utilizarea tuturor literelor
alfabetului, se recomandă relua-
rea aceleași litere repetând-o de
mai multe ori.
Triunghiul poate fi, figura
4.18:
Fig. 4.19. Specificarea unei suprafețe - fie atașat direct de ele-
considerată plană mentul de referință sau în prelun-
girea acestuia;
- fie să fie dispus deasupra
sau sub cadrul de toleranță, când
săgeata indică elementul sau ele-
mentele de referință. Este de pre-
ferat ca triunghiul să nu fie dispus
Fig. 4.20. Specificarea unei suprafețe la a treia căsuță a cadrului de refe-
considerată cilindrică rință.
Specificația unei suprafețe
de referință poate fi:
- suprafață considerată plană,
figura 4.19;
- suprafață considerată cilin-
drică, figura 4.20;
- suprafață considerată sfe-
Fig. 4.21. Specificarea unei suprafețe
rică, figura 4.21;
considerată sferică
- element real format din două

suprafețe considerate plane și para-
lele, figura 4.22.
Cu toate că la suprafețele ci-
lindrică și sferică și la elementul din
două suprafețe triunghiul este plasat
în prelungirea unei cote, în cazul ele- Fig. 4.22. Specificarea unui element format din
mentului de referință întotdeauna două suprafețe considerate plane și paralele
este vizată suprafața reală, și nu axa
reală, centrul real sau planul me-
dian, ca și în cazul unui element to-
lerat.
La specificația unei linii con-
siderată circulară, figura 4.23, tri-
unghiul este situat într-un plan ideal
poziționat printr-o dimensiune teo-
retic exactă. Elementul de referință
este linia considerată circulară obți- Fig. 4.23. Specificarea unei linii
considerată circulară
nută la intersecția planului ideal cu
suprafața considerată.
La specificarea unei
colecții d elemente de refe-
rință, figura 4.24, triun-
ghiul este plasat sub cadrul
de toleranță al specificației
geometrice, deasupra că-
ruia este înscris numărul
de elemente. Săgeata le-
gată de cadrul de toleranță
indică elementele de refe- Fig. 4.24. Specificarea unei colecții de
rință. elemente de referință
Dacă elementul de
referință este o parte res-
trânsă dintr-un element,
partea restrânsă este indi-
cată printr-o linie mixtă,
linie-punct, figura 4.25,
definită prin dimensiuni
teoretic exacte. Simbolul
Fig. 4.25. Specificarea părții restrânse a
elementului de referință
elementului de referință
este înscris pe linia mixtă.
Elementele de referință parțiale ale unui element de referință, figura 4.26, sunt
specificate prin litere ale alfabetului înscrise într-un cadru legat la elementul de re-
ferință printr-un triunghi.
Fiecare referință parțială

este indicată printr-un cadru circu-
lar divizat în două căsuțe. Căsuța
inferioară a cadrului circular con-
ține litera elementului de referință
urmată de numerotarea ordonată a
referinței parțiale.
Ca referință parțială se
poate indica, figura 4.27:
- un punct, printr-o cruce;
- o linie, prin două cruci le-
Fig. 4.26. Specificarea elementelor de gate printr-o linie continuă subțire;
referință parțială - o zonă, printr-o zonă hașu-
rată încadrată printr-o
linie mixtă, linie-două
puncte, ale cărei mar-
gini pot fi circulare sau
dreptunghice.
Fig. 4.27. Indicarea referințelor parțiale ale unui Este recomandat
element de referință să se repete, la dreapta
cadrului, litera ce speci-
fică referințele parțiale, urmată de toate numerele ordonate, ce specifică referințele
parțiale, figura 4.26. Scopul acestei notații este de a evita omiterea unei referințe
parțiale la citirea desenului.
4.3.2. Referință specificată
O referință specificată este compusă din unul sau mai multe elemente geome-
trice ideale de tip punct, dreaptă
sau plan.
Pentru cilindrul din figura
4.28, care definește o dreaptă ca
și referință specificată, este nece-
sar să se definească trei elemente:
- elementul de referință,
adică o suprafață reală conside-
rată cilindrică, față de care se sta-
bilește referința specificată;
- referința simulată, adică
Fig. 4.28. Referința simulată a unei o suprafață cilindrică presupusă
suprafețe cilindrice de formă ideală, care ajustează
cel mai bine elementul de refe-
rință și care este tangentă la cota liberă a materialului;
- referința specificată, adică o dreaptă ideală, elementul de poziționare a
referinței simulate, și care este axa referinței simulate.

O referință specificată este identificată printr-o literă majusculă înscrisă în ca-
drul de toleranță. Litera este identică cu aceea care identifică suprafața reală de refe-
rință, care este înscrisă în cadrul legat de suprafață prin triunghi.
Este recomandat să nu se utilizeze literele I, O, Q și X care pot conduce la
confuzii. În cazul în care desenul necesită toate literele din alfabet, este necesar de a
relua aceeași literă care se repetă de mai multe ori.
Există patru tipuri de înscriere a referințelor specificate, figura 4.29:
- referința specificată simplă, utilizată singură, figura 4.29a;
- referința specificată comună, utilizată singură, figura 4.29b;
- două referințe specificate, simplă (simple) și (sau) comună (comune), for-
mând un sistem de referințe specificate, figura 4.29c;
- trei referințe specificate, simplă (simple) și (sau) comună (comune), formând
un sistem de referințe specificate, figura 4.29d.
Fig. 4.29. Indicarea referințelor specificate
Asocierea unei referințe simulate (suprafață ideală) unui element de referință

(suprafață reală) trebuie să satisfacă următoarele trei condiții:
- poziția referinței simulate, asociată unei suprafețe reale dată, trebuie să fie
unică;
- operația de asociere trebuie să fie definită matematic și să fie pe cât posibil
de robustă (algoritmic și numeric);
- referința simulată trebuie să fie reprezentativă pentru tehnologia de execuție
a suprafeței de referință.
Este necesar să se ia în considerare marea diversitate de cazuri industriale de
suprafețe geometrice ideale care pot fi asociate unui element real. În general, stan-
dardele nu dau decât un număr redus de exemple. Totuși este posibil să se stabilească
câteva reguli generale:
- elementul simulat este întotdeauna tangent la cota liberă a materialului, și
simulează astfel limita de contact cu piesa vecină de formă ideală;
- criteriul de asociere «cel mai mare element înscris» sau «cel mai mic element
circumscris» este utilizat pentru suprafețe închise de tip cilindru, două plane paralele,
sferă și pentru o linie circulară într-un plan. Acest criteriu permite simularea dimen-
siunii limită de montaj a unei piese vecine de formă ideală;
- în cazul în care constrângerea de tangență nu asigură o soluție unică, poziția
reținută este aceea care minimizează distanța maximă între elementul de referință și
elementul simulat;
- nu este permisă o singură operație de asociere pentru referința (referințele)
simulată (simulate) conținută (conținute) într-un caz (cazurile 3, 4, 5 a cadrului de
toleranță);
- dacă o colecție de referințe simulate este specificată în același caz (cazul 3,
4 sau 5 a cadrului de toleranță), referințele simulate sunt constrânse geometric între
ele, ca poziție și orientare;
- referințele simulate, specificate succesiv în mai multe cazuri (cazurile 3 și 4
sau 3, 4 și 5 a cadrului de toleranță), sunt constrânse unele în raport cu celelalte,
numai ca orientare. Această specificare reprezintă un consens internațional care nu
este precizat în standard.
Referințe specificate simple utilizate singure:
- un plan;
- un plan median;
- o dreaptă, axă a unui cilindru;
- un punct, centrul unei sfere;
- un punct, centrul unei secțiuni circulare a unui alezaj;
- un punct, centrul unei secțiuni circulare a unui con,
- o dreaptă punctată, elemente de poziționarea a unui con;
- un plan și o dreaptă, elemente de poziționare a doi cilindrii cu axe paralele.
La 4.6 sunt prezentate exemple tipice de referințe specificate.
4.3.3. Referință specificată comună
O referință comună, utilizată singură, este indicată în căsuța a treia a cadrului

de toleranță prin două litere separate printr-o liniuță. Liniuța trebuie interpretată ca
un indicator al colecției de elemente de referință desemnate (elemente reale) la care
este asociată colecția de referințe simulate corespondente (elemente ideale).
O referință specificată comună este deci derivată din cel puțin două elemente
de referință specificate separat printr-o literă.
Referința specificată comună este caracterizată prin elementele de situare a
colecției de referințe simulate.
Referințe specificate comune utilizate singure:
- un plan și o dreaptă, elemente de poziționare a doi cilindrii A și B, cu axe
paralele;
- un plan, element de poziționare a două plane coplanare;
- un plan, element de poziționare a două plane paralele necoplanare;
- un plan și o dreaptă, elemente de poziționare a două plane înclinate;
- o dreaptă, element de poziționare a doi cilindri coaxiali cu același diametru
nominal;
- o dreaptă, element de poziționare a doi cilindri coaxiali de diametre diferite;
- o dreaptă ce trece prin centrele a două secțiuni circulare.
În subcapitolul 4.6 sunt prezentate exemple tipice de referințe specificate co-
mune.
4.3.4. Sistem de referințe specificate
Un sistem de referințe specificate este constituit dintr-o succesiune ordonată

de două sau trei referințe specificate care pot fi simple sau comune, care sunt carac-
terizate prin elemente de poziționare de tip punct, dreaptă plan.
Într-un sistem de referințe speci-
ficate, referința specificată primară
este situată în căsuța a treia a cadrului
de toleranță, referința specificată se-
cundară în căsuța a patra, iar referința
specificată terțiară în căsuța a cincea, Fig. 4.30. Sisteme de referințe specificate
figura 4.30.
Ordinul referințelor specificate (primară, secundară și terțiară) impune ordinul
operațiilor succesive de asociere a referințelor simulate (primară, secundară și terți-
ară) a elementelor de referință (reale) corespondente.
Referințele simulate și specificate (primară, secundară și terțiară) sunt con-
strânse între ele ca orientare. Indicarea unghiurilor între referințele specificate ur-
mează regulile desenului tehnic, ele fiind implicite (fără indicare) dacă valoarea un-
ghiului este 0°, 90°, 180° sau 270°, și indicate explicit pentru toate celelalte cazuri
prin cote unghiulare încadrate.
În subcapitolul 4.6 sunt prezentate diferite tipuri reprezentative de sisteme de
referință specificate.
4.4. Zone de toleranță
O zonă de toleranță este o porțiune de spațiu în interiorul căruia trebuie să fie

cuprins elementul tolerat (elementul real). Altfel definită, zona de toleranță este spa-
țiul limitat de una sau mai multe linii sau suprafețe geometrice perfecte. Zona de
toleranță este caracterizată de către o dimensiune liniară, denumită toleranță. Forma
geometrică a porțiunii spațiului este în funcție de natura ideală a elementului tolerat,
precum și de mărimea toleranței indicate în căsuța a doua a cadrului de toleranță.
În funcție de caracteristica ce trebuie tolerată și de modalitatea în care a fost
dimensionată caracteristica, sunt definite nouă zone de toleranță:
- spațiul din interiorul unui cerc;
- spațiul dintre două cercuri concentrice;
- spațiul dintre două drepte paralele;
- spațiul dintre două linii anvelope ale cercurilor de diametru Øt centrate pe o
linie plană nominală;
- spațiul din interiorul unei sfere;
- spațiul din interiorul unui cilindru;
- spațiul dintre doi cilindrii coaxiali;
- spațiul dintre două plane paralele;
- spațiul la interiorul a două suprafețe anvelope ale sferelor de diametru Øt
situate pe o suprafață nominală.
Unei colecții de elemente tolerate corespunde o colecție de zone tolerate. În

acest caz, zonele tolerate sunt constrânse unele față de altele ca orientare și poziție.
Majoritatea tipurilor de zone de toleranță regăsite în aplicațiile industriale sunt
prezentate în subcapitolul 4.6.
4.5. Clasificarea toleranţelor geometrice
Toleranţele geometrice sunt clasificate în funcţie de natura restricțiilor geo-

metrice care pot fi impuse privind orientarea şi poziţia între elementele zonei de to-
leranţă şi referința sau referințele specificate. Astfel se pot distinge: toleranţe la
formă; toleranţe la orientare; toleranţe la poziție; toleranţe la bătaie.
Toleranţele la formă fără referințe specificate nu au impusă nici o constrângere
la orientare şi la poziție. În acest caz, zona de toleranţă se poate adapta liber la ele-
mentul tolerat.
Toleranţele la orientare impun o constrângere la orientare între elementele ge-
ometrice ale zonei de toleranţă şi cele ale referințelor specificate.
Toleranţele la poziție impun o constrângere la poziție între elementele geome-
trice ale zonei de toleranţă şi cele ale referințelor specificate.
Toleranţele la bătaie sunt de natură ușor diferită de toleranţele la formă, ori-
entare şi poziție, deoarece ele leagă într-o manieră particulară aspectele de formă,
orientare şi poziție.
În tabelul 4.1 sunt prezentate toleranţele geometrice standardizate, tabel care
cuprinde denumirea şi reprezentarea lor simbolică, împreună cu constrângerile geo-
metrice pentru zonele de toleranţă.
Simbolurile grafice ale toleranțelor geometrice standardizate sunt prezentate
în figurile 4.31, …, 4.50.
Tabelul 4.1. Toleranţe geometrice standardizate
Zona de toleranţă
Elemen-
Caracteristica tolerată în- Constrângeri în ra-
tul tole- Formă şi dimensiune
scrisă în prima căsuță port cu referințele
rat (valoarea toleranţei)
specificate
Toleranţa la formă
diametrul unui cilindru sau
rectilini-
linie fără distanţa între două drepte
tate Fig.4.31 sau două plane
distanţa între două plane

planitate plan fără
Fig. 4.32 paralele
Tabelul 4.1. Toleranţe geometrice standardizate (continuare)
Zona de toleranţă
Caracteristica tolerată Ele-
Constrângeri în ra-
înscrisă în prima că- mentul Formă şi dimensiune
port cu referințele
suță tolerat (valoarea toleranţei)
specificate
distanţa între două cercuri
circulari-
linie fără concentrice de diametre dife-
tate Fig. 4.33 rite
cilindrici- distanţa între doi cilindri

cilindru fără
tate Fig.4.34 coaxiali de diametre diferite
distanţa euclidiană t, între

profilul două linii anvelope ale cercu-
linie fără
unei linii Fig. 4.35 rilor de diametru Øt centrate
pe o linie plană teoretic exactă
distanţa euclidiană t, între
profilul două suprafeţe anvelope ale
supra-
unei su- fără sferelor de diametru Øt cen-
faţă
prafeţe Fig. 4.36 trate pe o suprafaţă teoretic
exactă
Toleranţa la orientare
linie, diametrul unui cilindru sau
parale-
supra- orientare distanţa între două drepte sau
lism Fig. 4.37 faţă două plane paralele

perpendi-
supra- orientare distanţa între două drepte sau
cularitate
Fig. 4.38 faţă două plane paralele

înclinare supra- orientare distanţa între două drepte pa-
Fig. 4.39 faţă ralele sau două plane paralele
orientare cu indica-
rea particulară distanţa euclidiană t, între
profilul două linii anvelope ale cercu-
linie
unei linii Fig. 4.40 rilor de diametru Øt centrate
Fig. 4.41 pe o linie plană teoretic exactă
orientare cu indica- distanţa euclidiană t, între
profilul rea particulară două suprafeţe anvelope ale
supra-
unei su- sferelor de diametru Øt cen-
faţă
prafeţe Fig. 4.42 trate pe o suprafaţă teoretic
Fig. 4.41 exactă
Tabelul 4.1. Toleranţe geometrice standardizate (continuare)
Zona de toleranţă
Caracteristica
Constrângeri
tolerată în-
Elementul tolerat în raport cu re- Formă şi dimensiune
scrisă în prima
ferințele speci- (valoarea toleranţei)
căsuță
ficate
Toleranţa la poziție
concentricitate punct poziție diametrul unui cerc

Fig. 4.43
orientare şi po-
coaxialitate linie diametrul unui cilindru
Fig. 4.44 ziție
punct,
diametru unui cerc sau a unui
linie, fără sau orien-
localizare cilindru sau distanţa între două
supra- tare şi poziție
Fig. 4.45 drepte sau două plane paralele
faţă
linie,
orientare şi po- distanţa între două drepte para-
simetrie supra-
ziție lele sau două plane paralele
Fig. 4.46 faţă
distanţa euclidiană t, între două
profilul unei li- orientare şi po- linii anvelope ale cercurilor de
linie
nii Fig. 4.47 ziție diametru Øt centrate pe o linie
plană teoretic exactă
distanţa euclidiană t, între două
profilul unei supra- orientare şi po- suprafeţe anvelope ale sferelor
suprafeţe Fig. 4.48 faţă ziție de diametru Øt centrate pe o su-
prafaţă teoretic exactă
Toleranţa la bătaie
orientare sau
bătaie circulară linie distanţa între două linii
Fig. 4.49 poziție
supra- orientare sau

bătaie totală distanţa între două suprafeţe
Fig. 4.50 faţă poziție
În tabelul 4.2, figurile 4.51, …, 4.76, sunt prezentate simbolurile adiționale

utilizate pentru caracterizarea completă a elementelor tolerate, a referințelor specifi-
cate și a zonelor de toleranță. În tabel sunt prezentate explicațiile necesare, modul
lor de utilizare, inclusiv exemplificarea pentru unele dintre cazuri, cu trimitere la
partea lucrării în care sunt expuse cazuri tipice de toleranțe geometrice.
Tabelul 4.2. Simboluri adiționale
Descriere Simbol Referințe/Explicații

În exclusivitate, acest simbol de bază, sau cel
Indicarea tole-
extins în funcție de caracterul caracteristicii,
ranței caracte-
este utilizat pentru indicarea toleranței geo-
risticii
Fig. 4.51 metrice a caracteristicii în cauză.
Subcapitolul 4.3.
Elementele de referință sunt elemente reale
de tip suprafață sau linie, care aparțin supra-
feței reale a unei piese. Acestor elemente
Indicarea ele-
reale li se asociază elementele ideale, ale că-
mentului sau
ror elemente de tip punct, dreaptă și plan for-
bazei de refe-
mează referințele specificate.
rință a caracte- Fig. 4.52 Sunt recunoscute: elemente de referință; refe-
risticii
rințe specificate; referințe specificate co-
mune; sisteme de referințe specificate.
Nu există diferență între simbolizarea cu tri-
unghi înnegrit sau gol.
Indică referințele parțiale din ansamblul unei
Indicarea refe- referințe generale.
rinței parțiale Exemple: Subcapitolul 4.3.1, figurile 4.26 și
Fig. 4.53 4.27; Subcapitolul 4.11, figura 4.301.
Subcapitolul 4.1. Este dimensiunea ce deter-
Dimensiune
mină teoretic exact poziția, orientarea sau
teoretic exactă,
profilul. Nu este influențată de o toleranță ge-
TED Fig. 4.54
nerală sau individuală.
Simbolul indică că toleranța se referă la o li-
Caracteristică
nie mediană, o suprafață mediană sau un
mediană
Fig. 4.55 punct median.
Zonă de tole- UZ Simbolul se utilizează atunci când zona tole-
ranță dispusă rată nu este dispusă centrat pe o formă geo-
necentrat Fig. 4.56 metrică teoretic exactă (Unequally Zone)
Simbolul se utilizează între două litere mari
Între care identifică începutul și sfârșitul unei ca-
Fig. 4.57 racteristici tolerate.
Simbolul se utilizează atunci când valoarea
De la …. până
toleranței este variabilă de-a lungul caracte-
la Fig. 4.58 risticii tolerate compuse.
Subcapitolul 5.5. Acest simbol indicat după
Zonă tolerată
valoarea toleranței în căsuța a doua a cadrului
proiectată Fig. 4.59 de toleranță indică o zonă tolerată proiectată.
Tabelul 4.2. Simboluri adiționale (continuare)

Subcapitolul 5.3.
Exigența maximului de material permite specifi-
carea dimensiunilor geometrice ale asamblării
Exigența statice şi fără deformaţii a două piese, una cu-
maximului prinsă şi alta cuprinzătoare.
de mate- Fig. 4.60 Materialul fiecărei dintre cele două piese este li-
rial mitat de o anvelopă de formă ideală, ale cărei
dimensiuni sunt alese corespunzător pentru a ga-
ranta asamblarea pieselor, indiferent care sunt
abaterile geometrice ale suprafeţelor reale.
Subcapitolul 5.2.
Exigența minimului de material este utilizată de
fiecare dată când se dorește specificarea unei
Exigența
forme ideale, conținută în întregime la interiorul
minimului
Fig. materialului.
de mate-
4.61 Exigența permite asigurarea unei grosimi minime
rial
a pereților, pentru a împiedica ruperea, sau limi-
tarea mărimii deplasărilor relative între două
piese asamblate.
Stare li- Subcapitolul 4.11.
beră Simbolul amplasat în căsuța a doua a cadrului
(piese ne- Fig. 4.62 de toleranță, după valoarea toleranței, indică sta-
rigide) rea piesei nerigide în stare liberă.
Caracteristica tolerată este se aplică pe întreg

Pe contur
conturul tolerat.
Fig. 4.63
Subcapitolul 5.2.
Exigența Prin exigența de anvelopă se definește o anvelopă
de anve- de formă ideală, un cilindru sau un cuplu de două
lopă Fig. 4.64 plane paralele, care nu trebuie să fie depășite de
elementul tolerat.
Simbolul CZ se utilizează atunci când o zonă de
Zonă co- CZ toleranță comună este utilizată pentru mai multe
mună, CZ Fig. 4.65 caracteristici separate (Common Zone CZ).
Exemplu: Subcapitolul 4.2, figura 4.15.
Diametru LD Indicarea toleranțelor și referințelor pentru dia-
interior, metrul interior al filetelor, suprafețelor caneluri-
LD Fig. 4.66 lor multiple și ale roților dințate,
Diametru MD Indicarea toleranțelor și referințelor pentru dia-
exterior, metrul exterior al filetelor, canelurilor multiple
MD Fig. 4.67 și ale roților dințate.

Diametru PD
Indicarea toleranțelor și referințelor pentru diametrul
de divizare, Fig. 4.68 de divizare al roților dințate.
PD
LE Subcapitolul 4.7.1, figura 4.134. În acest exemplu, fi-

Element li- ecare element linie, LE, ca element tolerat, se află la
nie, LE Fig. 4.69 intersecția unei suprafețe plane cu un plan paralel la
referința specificată.
NC Indicație privind forma unei caracteristici, care se în-
Nu convex,
Fig. 4.70 scrie, de obicei, sub prima căsuță a cadrului de tole-
NC
ranță, care indică forma caracteristicii.
Indicația înscrisă lângă cadrul de toleranță arată că
Oricare sec- ACS valoarea caracteristicii este aceeași în oricare secți-
țiune tran-
Fig. 4.71 une transversală. (Any Cross-Section -ACS). Secțiu-
sversală,
nile transversale se consideră independente între ele.
ACS
Exemplu în subcapitolul 4.8.2, figura 4.224.
Dacă nu sunt indicate alte specificații, zona de tole-
ranță este poziționată simetric față de o caracteristică
Direcția ca-
ideală. Valoarea toleranței definește lățimea zonei de
racteristicii
Fig. 4.72 toleranță. Această lățime se aplică normal la geome-
tria specificată.
Simbolul colecției de plane se amplasează după ca-
drul de toleranță. Este specific caracteristicilor tole-
rate închise, când apare specificația «pe contur».
Simbolul este utilizat numai în reprezentarea 3D, în
Colecție de
reprezentarea 2D având un caracter implicit. Simbo-
plane para-
lul indică un plan indicator de intersecție paralel cu
lele Fig. 4.73
referința B, atunci când o cerință se aplică unui set de
elemente linie ce aparțin unei suprafețe continue
compusă închisă, definit printr-o colecție de plane
paralele.
Simbolul planului indicator de intersecție se ampla-
sează la dreapta cadrului de toleranță. În căsuța a
doua se indică litera ce indică referința. În prima că-
Intersecție suță se indică simbolul paralel, perpendicular sau si-
plan indica- metric, care indică dispunerea planului de intersecție
tor față de referință. În subcapitolul 4.6.5, figura 4.113,
simbolizarea indică elementele liniare obținute prin
Fig. 4.74 intersecția suprafeței reale cu planele indicatoare
ideale paralele cu referința B.

Simbolul este amplasat la dreapta cadrului de toleranță
care indică toleranța geometrică a caracteristicii.
Simbolul arată referința față de care se construiește planul
indicator, printr-o literă în căsuța a doua, și cum este ori-
entată zona de toleranță față de referință, paralel, perpen-
dicular sau înclinat, prin simbolul înscris în primul com-
partiment.
În cazul în care unghiul este diferit de 0° sau 90°, trebuie
utilizat simbolul de formă unghiulară, și trebuie definit un
unghi teoretic explicit între orientarea planului și referință.
Orientare În figura 4.76 este prezentat, în 2D și 3D, un exemplu de
plan indi- utilizare a orientării planului indicator. Se precizează că în
cator reprezentarea 3D utilizarea simbolului este obligatorie, în
2D existând și o altă modalitate de exprimare a toleranței,
Fig.4.75
fără utilizarea acestui simbol.
Fig. 4.76
4.6. Cazuri tipice de toleranţe geometrice la formă
4.6.1. Toleranţa la rectilinitate
Simbolizare, figura 4.77. Fig. 4.77

O toleranţă la rectilinitate limitează abaterea unei linii reale considerată recti-
linie.
Această linie poate fi fie în spațiu 3D, ca axă a unei suprafeţe considerată ci-
lindrică, fie să aparțină unui spațiu 2D. În acest ultim caz, linia reală este fie proiec-
tată într-un plan, fie obținută prin intersecția unui plan ideal cu o suprafaţă cilindrică
reală.
Forma zonei de toleranţă este spațiul, care în 3D este cuprins într-un cilindru,
tabelul 4.3, sau între două plane paralele, tabelul 4.4, şi care în 2D este cuprins între
două drepte coplanare şi paralele, tabelele 4.5 și 4.6.
Valoarea toleranţei la rectilinitate indică mărimea zonei tolerate, adică diame-
trul cilindrului, distanţa între cele două plane paralele sau distanţa între cele două
drepte paralele.
Tabelul 4.3. Toleranţa la rectilinitate a axei unui cilindru. Zona de toleranţă

limitată de un cilindru
Desen, reprezentare 2D Reprezentare 3D
Fig. 4.78
Fig. 4.79
Elementul tolerat: (ISO 14660-2) Forme reale
Axa reală a suprafeţei considerată ci-
lindrică. Este definită prin linia care
unește centrele cercurilor asociate li-
niilor considerate circulare, obținute
în secțiunile perpendiculare pe axa ci-
lindrului asociat la suprafaţa conside-
rată cilindrică.
În mod implicit, fără alte specificații,
cercurile şi cilindrul asociat sunt obți-
nute prin metoda celor mai mici pă-
trate.
Fig. 4.80
Zona de toleranţă: Zona de formă ideală

Formă şi dimensiune: Un cilindru cu
diametrul de 0,05 mm.
Constrângere: Nici o constrângere.
Condiție:
Elementul tolerat trebuie să fie conți-
nut în zona de toleranţă.
Fig. 4.81
Tabelul 4.4. Toleranţa la rectilinitate a axei unui cilindru. Zona de toleranţă

limitată de două plane paralele
Fig. 4.82 Fig. 4.83

Axa reală a suprafeţei considerată
cilindrică. Este definită prin linia
care unește centrele cercurilor aso-
ciate liniilor considerate circulare,
obținute în secțiunile perpendiculare
pe axa cilindrului asociat la supra-
faţa considerată cilindrică.
În mod implicit, fără alte specifica-
ții, cercurile şi cilindrul asociat sunt
obținute prin metoda celor mai mici
pătrate.
Fig. 4.84

Formă şi dimensiune:
Spațiu limitat de două plane paralele
distanțate la 0,05 mm. Direcţia lăți-
mii zonei este definită de direcţia să-
geții de legătură a casetei de tole-
ranţă.
Constrângere: Fig. 4.85
Zona este perpendiculară pe planul
de proiecție, în 2D, şi pe planul notat
cu B, în 3D.
Condiție:
Elementul tolerat trebuie să fie con-
ținut în zona de toleranţă.
Tabelul 4.5. Toleranţa la rectilinitate la generarea unei suprafeţe considerată

cilindrică. Zonă de toleranţă limitată prin două drepte paralele
Fig. 4.86
Fig. 4.85
Elementul tolerat: Forme reale
Toată linia considerată rectiline obținută
prin intersecția suprafeţei considerată ci-
lindrică cu un plan ce trece prin axa cilin-
drului.
Fig. 4.88
Formă şi dimensiune: Pentru fiecare li-
nie, două drepte paralele distanțate la
0,03 mm.
Condiție:
Fiecare linie tolerată, independent unele
de altele, nu trebuie să depășească limi-
tele zonei sale de toleranţă. Fig. 4.89
Tabelul 4.6. Toleranţa la rectilinitate. Zonă de toleranţă limitată prin două

drepte paralele, liniile aparțin unei suprafeţe considerată plană
Fig. 4.90
Fig. 4.91
Tabelul 4.6. Toleranţa la rectilinitate. Zonă de toleranţă limitată prin două

drepte paralele, liniile aparțin unei suprafeţe considerată plană (continuare)

Toată linia considerată rectili-
nie obținută prin intersecția cu
o suprafeţei considerată plană.
În 2D intersecția se realizează
cu un plan paralel cu planul de
proiecție, iar în 3D cu un plan
notat cu B.
Zona de toleranţă:
Formă şi dimensiune: Pentru
fiecare linie, două drepte pa-
ralele distanțate la 0,04 mm. Fig. 4.92
Zona de formă ideală

Condiție:
Fiecare linie tolerată, inde-
pendent unele de altele, nu
trebuie să depășească limitele
zonei sale de toleranţă.
Fig. 4.93
4.6.2. Toleranţa la planitate
Simbolizare, figura 4.94. O toleranţă la planitate limitează abate- Fig. 4.94

rea unei suprafeţe considerată plană. Forma zonei de toleranţă este spațiul cuprins
între două plane paralele. Distanţa între cele două plane paralele este dată de valoarea
toleranţei la planitate, tabelul 4.7.
Tabelul 4.7. Toleranţa la planitate

Desen, reprezentare 2D Reprezentarea 3D
Fig. 4.95
Fig. 4.96
Tabelul 4.7. Toleranţa la planitate (continuare)

(ISO 14660-2)
O suprafaţă considerată plană.
Fig. 4.97
Formă şi dimensiune: Două
plane paralele distanțate la 0,04
mm.
Condiție:
Elementul tolerat trebuie să fie
conținut în zona de toleranţă.
Fig. 4.98
4.6.3. Toleranţa la circularitate

Fig. 4.99
Simbolizare, figura 4.99.
O toleranţă la circularitate limitează abaterea unei linii sau unui ansamblu de
linii considerate circulare. Fiecare linie reală este întotdeauna plană, ea este obținută
prin intersecția unui plan ideal cu o suprafață reală. Pentru fiecare linie, forma zonei
de toleranţă este spațiul cuprins între două cercuri coplanare şi concentrice. Distanţa
dintre cele două cercuri concentrice este dată de valoarea toleranţei la circularitate.
Tabelul 4.8. Toleranţa la circularitate a unui ansamblu de linii aparținând

unei suprafeţe considerată cilindrică
Fig. 4.100
Fig. 4.101

unei suprafeţe considerată cilindrică (continuare)
Toată linia considerată circulară, obținută prin in-
tersecția suprafeţei considerată cilindrică cu un
plan perpendicular pe direcţia generală a cilindru-
lui.
Notă: Standardul ISO 1101 nu defineşte direcţia
generală a cilindrului, dar prin extrapolarea stan-
dardului ISO 14660-2, aceasta trebuie să fie axa
cilindrului obținut prin metoda celor mai mici pă-
trate. Fig. 4.102
Formă şi dimensiune: Pentru fiecare linie: două
cercuri concentrice distanțate cu 0,03 mm.
Condiție:
Fiecare linie tolerată, independent unele de altele,
nu trebuie să depășească limitele zonei sale de to-
leranţă.
Fig. 4.103

unei suprafeţe considerată conică
Fig. 4.104 Fig. 4.105

Toată linia considerată circulară obținută
prin intersecția suprafeţei considerată conică
cu un plan perpendicular pe direcţia cilindru-
lui.
Notă: Standardul ISO 1101 nu defineşte di-
recţia generală a conului, dar prin extrapola-
rea standardului ISO 14660-2, aceasta tre-
buie să fie axa conului obținut prin metoda Fig. 4.106
celor mai mici pătrate.

unei suprafeţe considerată conică (continuare)
Formă şi dimensiune: Două cercuri concentrice
distanțate cu 0,03 mm.
Condiție:
Fiecare linie tolerată, independent una de alta, nu
trebuie să depășească limitele zonei sale de tole-
ranţă.
Fig. 4.107
4.6.4. Toleranța la cilindricitate

O toleranţă la cilindricitate limitează abaterea unei suprafeţe reale considerată
cilindrică. Forma zonei de toleranţă este spațiul cuprins între doi cilindri coaxiali.
Distanţa între cei doi cilindri coaxiali este dată de valoarea toleranţei la cilindricitate.
Tabelul 4.10. Toleranţa la cilindricitate
Desen Reprezentare 3D
Fig. 4.109 Fig. 4.110

O suprafaţă considerată cilindrică.
Fig. 4.111
Zona de toleranţă: Zona de formă
Formă şi dimensiune: Doi cilindri ideală
coaxiali distanțați cu 0,03 mm.
Condiție:
Suprafaţa tolerată, nu trebuie să de-
pășească limitele zonei sale de tole-
ranţă.
Fig. 4.112
4.6.5. Toleranţa la formă a profilului unei linii

Fig. 4.113
O toleranţă de formă a profilului unei linii limitează abaterea unei linii reale
cu o configurație oarecare. Această linie reală este întotdeauna plană, ea este obținută
prin intersecția unui plan ideal cu o suprafaţă reală.
Forma zonei de toleranţă este spațiul cuprins între cele două linii coplanare,
anvelopele unui cerc a cărui centru parcurge o linie oarecare a cărei formă geome-
trică este definită ca ideală. Diametrul cercului este dat de valoarea toleranţei de
formă a profilului unei linii. În tabelul 4.11 este prezentat un exemplu de toleranţă la
formă a profilului unei linii.
Tabelul 4.11. Toleranţa la formă a profilului unei linii
Fig. 4.114 Fig. 4.115

Toată linia reală cu o formă oarecare con-
ținută într-un plan paralel planului indi-
cat.
Fig. 4.116
Suprafaţa plană cuprinsă între cele două
linii anvelope ale unui cerc cu Ø0,02 mm,
a cărui centru parcurge o linie definită ca
ideală.
Condiție:
Independent de celelalte, fiecare linie to-
lerată, nu trebuie să depășească limitele Fig. 4.117
zonei de toleranţă.
4.6.6. Toleranţa la formă a profilului unei suprafeţe

O toleranţă de formă a profilului unei suprafeţe limitează abaterea
unei suprafeţe cu un profil oarecare. Forma zonei de toleranţă este spațiul cuprins
între cele două suprafeţe anvelope ale unei sfere a cărui centru parcurge o suprafaţă
oarecare a cărei formă geometrică este definită ca ideală.
Diametrul sferei este dat de valoarea toleranţei de formă oarecare.
În tabelul 4.12 este prezentat un exemplu de toleranţă de formă a profilului
unei suprafeţe.
Tabelul 4.12.Toleranţa la formă a profilului unei suprafeţe
Fig. 4.119
Fig. 4.120
Toată linia reală cu o formă oarecare con-
ținută într-un plan paralel planului indi-
cat.
Fig. 4.121
Formă şi dimensiune: Volumul cuprins
între cele două suprafeţe anvelope ale
unei sfere cu diametrul de 0,1 mm, a cărei
centru parcurge o suprafaţă definită ca
ideală.
Condiție:
Suprafaţa tolerată nu trebuie să depă-
șească limitele zonei de toleranţă. Fig. 4.122
4.7. Cazuri tipice de toleranţe geometrice la orientare
4.7.1. Toleranţa la paralelism

Fig. 4.123
La o toleranţă de paralelism, elementul de poziționare a zonei de toleranţă, sau
elementele ce delimitează zona, sunt constrânse a fi paralele la o referinţă specificată
simplă sau comună, sau la una din referințele unui sistem de referințe specificat.
Tabelul 4.13. Toleranţa la paralelism a unei linii în raport cu o dreaptă de re-

ferinţă. Zona limitată de un cilindru
Desen
Fig. 4.124
Elementul tolerat: (ISO 14660-2) Condiție:
Axa reală a suprafeţei considerată cilin- Elementul tolerat trebuie să fie cuprins în
drică. zona de toleranţă,
Referinţă: Interpretare
Element de referinţă: Suprafaţa conside-
rată cilindrică.
Referinţă specificată: Dreapta A, axa ce-
lui mai mare cilindru înscris în elementul
de referinţă.
Formă şi dimensiune: Spațiul limitat de
un cilindru cu Ø0,1 mm.
Constrângere de orientare: Axa zonei
este paralelă numai la dreapta A. Fig. 4.125
Tabelul 4.14. Toleranţa la paralelism a unei linii în raport cu un plan

de referinţă. Zona limitată de un cuplu de două plane paralele
Desen
Fig. 4.126
Tabelul 4.14. Toleranţa la paralelism a unei linii în raport cu un plan

de referinţă. Zona limitată de un cuplu de două plane paralele(continuare)
Elementul tolerat:(ISO 14660-2) Condiție: Elementul tolerat trebuie să fie cu-
Axa reală a suprafeţei considerată cilin- prins în zona de toleranţă.
drică.
rată plană.
Referinţă specificată: Planul A, tangent
exterior la material şi care minimizează
distanţa maximă la elementul de refe-
rinţă.
Zonă de toleranţă:
două plane paralele distanțate la 0,01
mm.
Constrângere de orientare: Planele ce
delimitează zona sunt paralele cu planul
A (sau planul median al zonei este para- Fig. 4.127
lel cu planul A).
Tabelul 4.15. Toleranţa la paralelism a unei linii în raport cu un sistem de re-

ferințe specificate. Zona limitată de un cuplu de două plane paralele
Desen
Fig. 4.128
Elementul tolerat: (ISO 14660-2) Axa reală a suprafeţei considerată cilindrică.

Referințe: Referința primară:
Element de referinţă: Suprafaţa considerată cilindrică.
Referinţă specificată: Dreapta A, axă a celui mai mare cilindru înscris în elementul de
referinţă.
Referința secundară:
Referinţă specificată: Dreapta B, axa celui mai mare cilindru înscris în elementul de
referinţă, numai constrângerea paralelismului la dreapta A.
Formă şi dimensiune: Spațiul limitat de două plane paralele distanțate la 0,2 mm. Di-
recţia lățimii zonei este definită de direcţia săgeții casetei de toleranţă.
Constrângere de orientare: Planul median al zonei este paralel cu planul ce conține
dreptele A şi B.
Tabelul 4.15. Toleranţa la paralelism a unei linii în raport cu un sistem de refe-

rințe specificate. Zona limitată de un cuplu de două plane paralele (continuare)
Interpretare
Fig. 4.129
Condiție: Elementul tolerat trebuie să fie cuprins în zona de toleranţă.
Tabelul 4.16. Toleranţa la paralelism a unei linii în raport cu un sistem

de referințe specificate. Zona limitată de un cuplu de două plane paralele
Desen
Fig. 4.130
Elementul tolerat: (ISO 14660-2)
Axa reală a suprafeţei considerată cilindrică.
Referință specificată: Dreapta A, axă a celui mai mare cilindru înscris în elementul
de referinţă.
Referință specificată: Dreapta B, axa celui mai mare cilindru înscris în elementul
de referinţă, numai constrângerea paralelismului la dreapta A.
Formă şi dimensiune: Spațiul limitat de două plane paralele distanțate la 0,1 mm.
Direcţia lățimii zonei este definită de direcţia săgeții casetei de toleranţă.
Constrângere de orientare: Planul median al zonei este paralel cu dreapta A şi cu
direcţia generală perpendiculară pe planul ce conține dreptele A şi B.

rințe specificate. Zona limitată de un cuplu de două plane paralele(continuare)
Interpretare
Fig. 4.131

de referințe specificate. Zona limitată de două cupluri de plane paralele
(combinarea celor două cazuri anterioare)
Desen
Fig. 4.132
Referinţă specificată: Dreapta A, axa celui mai mare cilindru înscris în elementul
de referinţă.
Referinţă specificată: Dreapta B, axa celui mai mare cilindru înscris în elementul
de referinţă, numai constrângerea paralelismului la dreapta A.
Zone de toleranţă: Prima zonă:
Formă şi dimensiune: Spațiu limitat de două plane paralele distanțate la 0,2 mm, a
cărui plan median este paralel cu planul ce conține cele două drepte A şi B.
Zona a doua:
Formă, dimensiune şi constrângere: Spațiul limitat de două plane paralele distanțate
la 0,1 mm, a cărui plan median este paralel cu dreapta A şi cu direcţia generală
perpendiculară pe planul ce conține dreptele A şi B.

rințe specificate. Zona limitată de două cupluri de plane paralele (continuare)
Interpretare
Fig. 4.133
Tabelul 4.18. Toleranţa la paralelism a unei linii în raport cu un sistem de re-

ferințe specificate. Zona limitată de două cupluri de plane paralele
Desen
Fig. 4.134
Interpretare
Fig. 4.135

rințe specificate. Zona limitată de două cupluri de plane paralele (continuare)
Element de referinţă: Suprafaţa considerată plană.
Referinţă specificată: Planul A, tangent exterior la material, care minimizează dis-
tanţa maximă la elementul de referinţă A.
Referinţă specificată: Planul B, perpendicular pe planul A, tangent exterior la ma-
terial, care minimizează distanţa maximă la elementul de referinţă B.
Zone de toleranţă: Prima zonă:
Formă, dimensiune şi constrângere: Spațiu limitat de două plane paralele distanțate
la 0,02 mm, şi paralele la planul A.
Zona a doua:
Formă, dimensiune şi constrângere: Spațiul limitat de două plane paralele distanțate
la 0,04 mm, şi paralele cu planul B.
Condiție: Elementul tolerat trebuie să fie cuprins în fiecare din cele două zone de
toleranţă.

de referințe specificate. Zona limitată de două drepte paralele
Desen
Fig. 4.136
Interpretare
Fig. 4.137
Elementul tolerat: (ISO 1101) Fiecare linie la intersecția suprafeţei considerată
plană cu un plan paralel la referința specificată B.

rințe specificate. Zona limitată de două drepte paralele (continuare)

Referinţă specificată: Planul A, tangent exterior la material, care minimizează dis-
Referinţă specificată: Planul B, perpendicular pe planul A, tangent exterior la ma-
terial, care minimizează distanţa maximă la elementul de referinţă B.
Formă şi dimensiune: Spațiul limitat de două linii paralele distanțate la 0,04 mm,
aparținând unui plan paralel la planul B.
Constrângere de orientare: Zona este paralelă cu planul A.
Condiție: Fiecare element tolerat trebuie să fie conținut în zona sa de toleranţă.
Tabelul 4.20. Toleranţa la paralelism a unei suprafeţe în raport cu o dreaptă

de referinţă. Zona limitată de două plane paralele
Desen
Fig. 4.138
Elementul tolerat: Interpretare
Suprafaţă considerată plană.
Referința:
Element de referinţă: Suprafaţa consi-
derată cilindrică.
Referinţă specificată: Dreapta A, axa
celui mai mare cilindru înscris.
mm.
Constrângere de orientare: Zona este
numai paralelă la dreapta A.
Condiție: Elementul tolerat trebuie să Fig. 4.139
fie conținut în zona de toleranţă.
Tabelul 4.21. Toleranţa la paralelism a unei suprafeţe în raport cu un plan de

referinţă. Zona limitată de două plane paralele
Desen
Fig. 4.140
Elementul tolerat: Suprafaţă considerată plană.
Referința: Interpretare
Element de referinţă: Suprafaţa
considerată plană.
Referinţă specificată: Planul A,
tangent exterior la material, ce
minimizează distanţa maximă
la elementul de referinţă A.
Formă şi dimensiune: Spațiul
limitat de două plane paralele
distanțate la 0,04 mm.
Constrângere de orientare:
Zona este paralelă la planul A. Fig. 4.141
Condiție: Elementul tolerat trebuie să fie conținut în zona de toleranţă.
4.7.2. Toleranţa la perpendicularitate

Fig. 4.142
La o toleranţă la perpendicularitate, elementul de poziționare a zonei de tole-
ranţă, sau elementele de delimitare a zonei, sunt constrânse să fie perpendiculare pe
o referinţă specificată sau un sistem format din mai multe referințe specificate.
Tabelul 4.22. Toleranţa la perpendicularitate a unei linii în raport cu o

dreaptă de referinţă. Zona limitată de un cilindru
Desen
Fig. 4.143
Tabelul 4.22. Toleranţa la perpendicularitate a unei linii în raport cu o dreaptă de

referinţă. Zona limitată de un cilindru (continuare)
Axa reală a unei suprafeţe considerată
cilindrică.
Referința:
Element de referinţă: Suprafața consi-
Referinţă specificată: Dreapta A, axa
celui mai mare cilindru înscris.
Fig. 4.144
Zona de toleranţă: Formă şi dimensiune: Spațiul limitat de un cilindru cu Ø0,1 mm.
Constrângere de orientare: Axa zonei este perpendiculară pe dreapta A.
Tabelul 4.23. Toleranţa la perpendicularitate a unei linii în raport cu o dreaptă de

Desen
Fig. 4.145
Elementul tolerat: Axa reală a unei suprafețe considerată cilindrică.
Referința Interpretare
Element de referinţă: Suprafaţa con-
siderată cilindrică.
Referinţă specificată: Dreapta A,
axa celui mai mare cilindru înscris
Formă şi dimensiune: Spațiul limitat
de două plane paralele distanțate la
0,1 mm. Direcţia lățimii zonei este
definită de direcţia săgeții casetei de
toleranţă.
Constrângere de orientare: Planele
zonei sunt perpendiculare pe dreapta
A. Fig. 4.146
Tabelul 4.24. Toleranţa la perpendicularitate a unei linii faţă de un plan

de referinţă. Zona limitată de un cilindru
Desen
Fig. 4.147
Elementul tolerat: Axa reală a unei suprafețe considerată cilindrică.
tangent exterior la material, care
minimizează distanţa maximă la
elementul de referinţă A.
Formă şi dimensiune: Spațiul li-
mitat de un cilindru cu diametru
de 0,1 mm.
Constrângere de orientare: Axa
zonei este perpendiculară pe pla-
nul de referinţă specificat. Fig. 4.148
Tabelul 4.25. Toleranţa la perpendicularitate a unei linii faţă de un sistem de

referinţă specificat. Zona limitată de două plane paralele
Desen
Fig. 4.149
Elementul tolerat: Axa reală a unei suprafeţe considerată cilindrică.

Tabelul 4.25. Toleranţa la perpendicularitate a unei linii faţă de un sistem de refe-

rinţă specificat. Zona limitată de două plane paralele (continuare)
Referințe: Inter-
Referința primară: pretare
rată plană.
exterior la material, care minimizează dis-
rată plană.
Referinţă specificată: Planul B, tangent
exterior la material, perpendicular pe pla-
nul A, care minimizează distanţa maximă
la elementul de referinţă B.
Fig. 4.150
Formă şi dimensiune: Spațiul limitat de două plane paralele distanțate la 0,1 mm. Di-
recţia lățimii zonei este definită de direcţia săgeții cu caseta de toleranţă.
Constrângere de orientare: Zona este perpendiculară pe planul de referinţă A şi de di-
recție generală paralelă cu planul de referinţă specificat B.

rinţă specificat. Zona limitată de două cupluri de două plane paralele
Desen
Fig. 4.151
Referinţă specificată: Planul A, tangent exterior la material, care minimizează distanţa
maximă la elementul de referinţă A.
Referinţă specificată: Planul B, tangent exterior la material, perpendicular pe planul A,
care minimizează distanţa maximă la elementul de referinţă B.

rinţă specificat. Zona limitată de două cupluri de două plane paralele (continuare)
Zona de toleranţă: Interpre-

Formă şi dimensiune: Spațiul limitat tare
de două cupluri de plane paralele, dis-
tanțate la 0,1 mm, respectiv 0,2 mm,
perpendiculare între ele. Direcţia lăți-
milor zonelor sunt definite de direcțiile
săgeților de legătură cu casetele de to-
leranţă.
Constrângere de orientare: Cele două
zone sunt perpendiculare pe planul de
referinţă specificat A. Zonele sunt în
direcțiile generale paralele şi perpendi-
culare pe planul de referinţă B.
Condiție:
nut în zona de toleranţă. Fig. 4.152
Tabelul 4.27. Toleranţa la perpendicularitate a unei suprafeţe în raport cu o

dreaptă de referinţă. Zona limitată de două plane paralele
Desen
Fig. 4.153
Elementul tolerat: Suprafaţa considerată plană. Interpretare
Referinţă:
Element de referinţă: Suprafaţa considerată
cilindrică.
Referinţă specificată: Dreapta A, axa celui
mai mic cilindru circumscris.
Formă şi dimensiune: Spațiul limitat de două
plane paralele distanțate cu 0,1 mm.
Constrângere de orientare: Zona este per-
pendiculară pe dreapta A.
Condiție: Elementul tolerat trebuie să fie con-
ținut în zona de toleranţă.
Fig. 4.154
Tabelul 4.28. Toleranţa la perpendicularitate în raport cu un plan de refe-

rinţă. Zona limitată de două plane paralele
Desen
Fig. 4.155
Elementul tolerat:
Suprafaţa considerată plană.
Referinţă:
Referinţă specificată: Planul A, tangent exterior la material și care minimizează dis-
Condiție:
Elementul tolerat trebuie să fie conținut în zona de toleranţă.
Interpretare
Fig. 4.156
4.7.3. Toleranţa la înclinare

La o toleranţă la înclinare, elementul de poziționare a zonei de toleranţă sau
elementele ce delimitează zona, sunt constrânse să fie înclinate cu un unghi impus,
diferit de 0° sau 90°, în raport cu o referinţă specificată sau un sistem de mai multe
referințe specificate.
Tabelul 4.29. Toleranţa la înclinare în raport cu o dreaptă de referinţă. Zona limi-

tată de un cilindru
Desen
Fig. 4.158
Elementul tolerat: Axa reală a suprafeţei considerată cilindrică.
Referinţă:
Referință specificată: Dreapta A, axa celui mai mare cilindru înscris.
Zona de toleranţă: Interpretare
Formă şi dimensiune: Spațiul limitat de un
cilindru Ø0,2 mm.
Constrângere de orientare: Unghiul între
axa zonei şi dreapta de referinţă specifi-
cată A este de 70°. Distanţa între axa zonei
şi dreapta A nu este impusă.
Condiție:
Elementul tolerat trebuie să fie conținut în
zona de toleranţă.
Fig. 4.159
Tabelul 4.30. Toleranţa la înclinare în raport cu o dreaptă de referinţă.

Zona limitată de două plane paralele
Desen
Fig. 4.160
Tabelul 4.30. Toleranţa la înclinare în raport cu o dreaptă de referinţă.

Zona limitată de două plane paralele (continuare)
Referințe: Interpretare
Referința primară:
considerată cilindrică.
Referinţă specificată: Dreapta
A, axa celui mai mare cilindru
înscris.
Referinţă specificată: Dreapta
B, axa celui mai mare cilindru
înscris în elementul de refe-
rinţă, numai constrângerea
pentru unghiul de 70° făcut cu
dreapta A.
Fig. 4.161
Formă şi dimensiune: Spațiu limitat de două plane paralele, distanțate la 0,2 mm.
Direcţia lățimii zonei este definită de direcţia săgeții de legătură cu caseta de tole-
ranţă.
Constrângere de orientare: Unghiul între dreapta de referinţă specificată A şi zonă
este de 70°. Zona este perpendiculară pe plan cu direcţia generală definită de două
drepte A şi B.
Tabelul 4.31. Toleranţa la înclinare în raport cu un plan de referinţă.

Zona limitată de un cilindru
Desen
Fig. 4.162

Zona limitată de un cilindru (continuare)
tangent exterior la material şi
care minimizează distanţa ma-
ximă la elementul de referinţă
A.
limitat de un cilindru Ø0,1 mm.
Constrângere de orientare:
Unghiul între axa zonei şi
dreapta de referinţă specificată
A este de 70°.
Condiție:
Elementul tolerat trebuie să fie Fig. 4.163
conținut în zona de toleranţă.

Zona limitată de un cuplu de două plane paralele
Desen
Fig. 4.164
Referința: Element de referinţă: Suprafaţa considerată plană.
Referinţă specificată: Planul A, tangent exterior la material şi care minimizează dis-
Zona de toleranţă: Formă şi dimensiune: Spațiul limitat de două plane paralele dis-
tanțate la 0,05 mm. Direcţia lățimii zonei este definită de direcţia săgeții de legătură
cu caseta de toleranţă.
Constrângere de orientare: Unghiul între zonă şi dreapta de referinţă specificată A
este de 70°. Zona este perpendiculară pe direcţia generală a vederii planului.

Zona limitată de un cuplu de două plane paralele (continuare)
Interpretare
Fig. 4.165
Tabelul 4.33. Toleranţa la înclinare a unei linii în raport cu un sistem de refe-

rințe specificate. Zona limitată de un cilindru
Desen
Fig. 4.166
Elementul tolerat: Axa reală a unei suprafeţe cilindrice.
Element de referinţă: Suprafaţă considerată plană.
Referinţă specificată: Planul A, tangent exterior la material, ce minimizează distanţa
maximă la elementul de referinţă A.
Referința secundară: Element de referinţă: Suprafaţa considerată plană.
Referinţă specificată: Planul B, tangent exterior la material, perpendicular pe planul
A, care minimizează distanţa maximă la elementul de referinţă B.
Formă şi dimensiune: Spațiu limitat de un cilindru de diametru 0,15 mm.
Constrângere de orientare: Unghiul între axa zonei şi planul de referinţă specificată
A este de 70°. Axa zonei este paralelă cu planul de referinţă B.
Tabelul 4.33. Toleranţa la înclinare a unei linii în raport cu un sistem de refe-

rințe specificate. Zona limitată de un cilindru (continuare)
Condiție: Elementul tolerat Inter-
trebuie să fie conținut în pretare
zona de toleranţă.
Fig. 4.167
Tabelul 4.34. Toleranţa la înclinare a unei suprafeţe în raport cu o dreaptă de

Desen
Fig. 4.168
Element tolerat: Suprafaţa considerată plană. Interpretare
Referinţă:
Element de referinţă: Suprafaţa considerată ci-
lindrică.
Referinţă specificată: Dreapta A, axa celui mai
mic cilindru circumscris elementului de refe-
rinţă.
plane paralele distanțate la 0,2 mm.
Constrângere de orientare: Unghiul între zonă
şi dreapta de referinţă specificată A este de
80°.
Condiție: Elementul tolerat trebuie să fie con-
ținut în zona de toleranţă. Fig. 4.169
Tabelul 4.35. Toleranţa la înclinare a unei suprafeţe în raport cu un plan

de referinţă. Zona limitată de două plane paralele
Desen
Fig. 4.170
Elementul tolerat: Suprafaţa considerată plană.
Element de referinţă: Suprafaţa consi-
derată plană.
exterior la material şi care minimizează
distanţa maximă la elementul de refe-
rinţă A.
mm.
Constrângere de orientare: Unghiul în-
tre planul de referinţă specificat A şi
zonă este de 75°.
Condiție:
Elementul tolerat trebuie să fie conținut
în zona de toleranţă. Fig. 4.171
Tabelul 4.36. Toleranţa la înclinare a unei suprafeţe în raport cu un sistem de

referințe specificate. Zona limitată de două planuri paralele
Desen
Fig. 4.172
Elementul tolerat: Suprafaţa considerată plană.
Tabelul 4.36. Toleranţa la înclinare a unei suprafeţe în raport cu un sistem de

referințe specificate. Zona limitată de două plane paralele (continuare)
Referințe: Referință secundară:
Referința primară: Element de referință: Suprafața conside-
Element de referinţă: Suprafaţa conside- rată plană.
rată plană. Referință specificată: Planul B, tangent
Referință specificată: Planul A, tangent exterior la material, perpendicular pe pla-
exterior la material şi care minimizează nul A, şi care minimizează distanța ma-
distanța maximă la elementul de referință ximă la elementul de referință B.
A.
Zona de toleranță: Interpretare
mitat de două plane paralele dis-
tanțate la 0,1 mm.
Constrângere de orientare: Un-
ghiul între planul de referință
specificată A şi zonă este de 75°.
Zona de toleranță este perpendi-
culară pe planul de referință B.
Condiție:
conținut în zona de toleranță.
Fig. 4.173
4.8. Cazuri tipice de toleranțe geometrice la poziție
4.8.1. Toleranța la localizare

Fig. 4.174
Simbolizare, figura 4.174. La o toleranță la localizare, diferitele elemente de
poziționare a zonelor de toleranță precum şi referințele specificate sunt constrânse
ca poziție. Pot să apară diferite cazuri astfel încât:
- elementele de poziționare a mai multor zone sunt constrânse ca poziție unele
față celelalte, indiferent de referințele specificate;
- elementul de poziționare a unei zone de toleranță unică este constrâns ca
poziție în raport cu o referință specificată simplă sau comună sau în raport cu un
sistem de referințe specificate;
- elementele de poziționare a mai multor zone de toleranță sunt constrânse ca
poziție în raport cu o referință specifică simplă sau comună sau în raport cu un sistem
de referințe specificate.
Tabelul 4.37. Toleranța la localizare între două puncte tolerate
Desen
Fig. 4.175
Elemente tolerate: Interpretare
Cele două centre ale celor
două suprafețe considerate
sferice.
Zona de toleranță:
Formă şi dimensiune: Spa-
țiul limitat de două sfere cu
diametrul de 0,1 mm, ale
căror centre sunt distanțate
la 60 mm.
Condiție: Cele două puncte
tolerate trebuie să fie conți-
nute în zonele lor de tole-
ranță. Fig. 4.176
Observație: Distanța între cele două puncte tolerate variază în intervalul 60±1. Într-ade-
văr, cele două puncte tolerate pot întotdeauna să fie situate pe o dreaptă ce trece prin
centrele celor două zone sferice de rază r = 0,05 mm, cu distanța minimă 60 – 2r şi
distanța maximă 60 + 2r. Această toleranță de localizare între două puncte este echiva-
lentă unei toleranțe dimensionale de 60±0,1 între aceste două puncte, scriere pe care
standardul ISO 8015 privind toleranțele dimensionale nu o prevede, intrând în categoria
toleranțelor dimensionale generale.
Tabelul 4.38. Toleranța la localizare între un punct tolerat şi un punct

de referință specificat
Desen
Fig. 4.177
Elementul tolerat: (ISO 14660-2) Centru unei suprafețe considerată sferică.
Tabelul 4.38. Toleranța la localizare între un punct tolerat şi un punct

de referință specificat (continuare)
Formă şi dimensiune: Spațiu limitat de o
sferă cu Ø0,1 mm.
Constrângere: Centrul zonei este situat la
60 mm de punctul de referință A.
Condiție:
Elementul tolerat trebuie să fie conținut
în zona de toleranță.
Fig. 4.178
Tabelul 4.39. Toleranța la localizare între un punct tolerat şi un sistem

de referințe specificate
Desen
Fig. 4.179
Element tolerat:(ISO 14660-2) Centrul unei suprafețe considerată sferică.
Referințe: Referința primară: Interpretare
Element de referință: Suprafața
Referință specificată: Planul A,
tangent exterior la material, mini-
mizează distanța maximă la ele-
mentul de referință A.
Referință secundară:
Referință specificată: Dreapta B,
axă, constrângere de perpendicu-
laritate pe planul A, mai mult, ci-
lindrul mic circumscris elementu-
lui de referință. Fig. 4.180
Zona de toleranță: Formă şi dimensiune: Spațiul limitat de o sferă cu diametrul de 0,1.
Constrângere: Centrul zonei este situat la 35 mm de planul de referință A şi la 40 mm
de dreapta de referință B.
Condiție: Elementul tolerat trebuie să fie conținut în zona de toleranță.
Tabelul 4.40. Toleranța la localizare între mai multe linii tolerate.

Zone limitate de cilindri
Desen
Fig. 4.181
Elemente tolerate: (ISO 14660-2) Interpretare
Cele patru axe reale ale celor patru suprafețe
considerate cilindrice.
Formă şi dimensiune: Spațiul limitat de patru
cilindri cu Ø0,1 mm ale căror axe sunt situate
la intersecția a două cupluri de plane ortogo-
nale distanțate la 85 şi 50 mm.
Condiție: Cele patru linii tolerate trebuie să fie
conținute în zona lor de toleranță.
Fig. 4.182
Tabelul 4.41. Toleranța la localizare între mai multe linii tolerate. Zone limi-
tate de două cupluri de plane paralele ce urmează două direcții ortogonale
Desen
Fig. 4.183
Elemente tolerate: (ISO 14660-2)
Cele patru axe reale ale celor patru suprafețe considerate cilindrice.
Zonă de toleranță:
Formă şi dimensiune: Spațiul fiecărei zone este limitat de două cupluri de două
plane paralele distanțate la 0,1 mm, respectiv 0,2 mm, urmând două direcții ortogo-
nale. Planele mediane ale zonelor sunt la distanțe la 85 mm şi 50 mm.
Condiție: Cele patru linii tolerate trebuie să fie conținute în zona lor de toleranță.
Tabelul 4.41. Toleranța la localizare între mai multe linii tolerate. Zone limitate
de două cupluri de plane paralele ce urmează două direcții ortogonale (continuare)
Interpretare
Fig. 4.184
Tabel 4.42. Toleranța la localizare între o linie tolerată şi o dreaptă de referință

specificată. Zona limitată de două plane paralele
Desen
Fig. 4.185
Elementul tolerat: (ISO 14660-2) Axa reală a unei suprafețe considerată cilindrică.
Element de referință: Supra-
fața considerată cilindrică.
Referință specificată:
Dreapta A, axa celui mai
mare cilindru înscris în ele-
mentul de referință.
limitat de două plane paralele
Constrângere: Planul median
al zonei este situat la 60 mm
de dreapta A.
Fig. 4.186
Tabel 4.43. Toleranța la localizare între o linie tolerată şi o dreaptă

de referință specificată. Zona limitată de un cilindru
Desen
Fig. 4.187
Elementul tolerat: (ISO 14660-2) Axa reală a unei suprafețe considerată cilindrică.
Referința:
Element de referință: Suprafața considerată cilindrică.
Referință specificată: Dreapta A, axa celui mai mare cilindru înscris în elementul
de referință.
Formă şi dimensiune: Spațiu li-
mitat de un cilindru de diametru
0,1 mm.
Constrângere: Axa zonei este si-
tuată la 60 mm de dreapta A.
Condiție:
Fig. 4.188
Tabel 4.44. Toleranța la localizare între mai multe linii tolerate şi o dreaptă de
referință specificată
Desen
Fig. 4.189
Cele patru linii ale celor patru suprafețe considerate cilindrice (patru axe reale).
Tabel 4.44. Toleranța la localizare între mai multe linii tolerate şi

o dreaptă de referință specificată (continuare)
Referință specificată: Dreapta
A, axa celui mai mare cilindru
înscris în referință.
mitat de cei patru cilindri Ø0,1
mm în poziția exactă (axele lor
sunt situate la intersecția unui ci-
lindru Ø90 cu două plane orto-
gonale).
Constrângere: Axa cilindrului
Ø90 se confundă cu dreapta de Fig. 4.190
referință specificată A.
Condiție: Fiecare dintre cele patru linii trebuie să fie conținute în zona de toleranță.
Tabel 4.45. Toleranța la localizare între mai multe linii tolerate şi

un plan de referință specificat
Desen
Fig. 4.191
Element tolerat: (ISO 14660-2)

Cele patru linii ale celor patru suprafețe considerate cilindrice (patru axe reale).
Referință:
Element de referință: Suprafața considerată plană.
Referință specificată: Planul B, tangent exterior la material şi care minimizează ecartul
maxim la elementul de referință.
Formă şi dimensiune: Spațiul limitat de cei patru cilindri Ø0,1 mm în poziția exactă
(axele lor sunt situate la intersecția unui cilindru de diametru Ø90 mm cu două plane
ortogonale).
Constrângere: Axele celor patru zone cilindrice sunt perpendiculare pe planul B.
Tabel 4.45. Toleranța la localizare între mai multe linii tolerate şi un plan de
referință specificat (continuare)
Condiție: Interpretare
Fiecare dintre cele patru linii
tolerate trebuie să fie conți-
nute în zona lor de toleranță.
Fig. 4.192
Tabelul 4.46. Toleranța la localizare între o linie tolerată şi un sistem de

referințe specificate. Zona limitată de un cilindru
Desen
Fig. 4.193
Elementul tolerat: (ISO 14660-2) Linia mediană a unei suprafețe considerată cilin-
drică (axă reală a alezajului Ø58H8).
Zonă de toleranță: Formă şi dimensiune: Un cilindru de cu Ø0,1 mm.
Constrângere: Axa zonei este perpendiculară pe planul de referință specificat C şi
situat într-o poziție exactă în raport cu referința specificată A-B (28 mm de planul
A-B şi 31 mm de dreapta B).
Tabelul 4.46. Toleranța la localizare între o linie tolerată şi un sistem de

referințe specificate. Zona limitată de un cilindru (continuare)
Referință specificată: Planul C, tangent exterior la material şi care minimizează dis-
tanța maximă la elementul de referință C.
Element de referință: Uniunea a două suprafețe considerate cilindrice.
Referință specificată: Un plan A-B şi o dreaptă B definite de axele celor mai mari
doi cilindri înscriși în elementele de referință, constrângere este distanța de 64 mm,
şi perpendicularitatea pe planul de referință specificat C.
Condiție: Linia tolerată trebuie să fie conținută în zona de toleranță.
Interpretare
Fig. 4.194
Tabelul 4.47. Toleranța la localizare între mai multe linii tolerate şi un sistem
de referințe specificate. Zone limitate de două plane paralele ce urmează
o singură direcție
Desen
Fig. 4.195
Elementul tolerat:(ISO 14660-2) Colecție de șase linii pentru șase suprafețe consi-
derate cilindrice (șase axe reale).
de referințe specificate. Zone limitate de două plane paralele ce urmează
o singură direcție (continuare)
Referință specificată: Planul A, tangent exterior la material, care minimizează dis-
tanța maximă la elementul de referință A.
Referință specificată: Planul B, cu constrângerea de perpendicularitate pe planul
specificat A, tangent exterior la material şi care minimizează distanța maximă la
elementul de referință B.
Interpretare
Fig. 4.196
Fig. 4.197
Formă şi dimensiune: Trei spații limitate fiecare de două plane paralele distanțate
la 0,1 mm.
Constrângere: Planul median a fiecărei zone este perpendicular pe planul de refe-
rință specificat A şi situat în poziție exactă în raport cu referința specificată B (12
mm, 52 mm şi 92 mm).
Condiție: Cele șase linii tolerate trebuie să fie conținute în zona lor de toleranță.
Tabelul 4.48. Toleranța la localizare între mai multe linii tolerate şi un sistem de
referințe specificate. Zone limitate de două cupluri de plane paralele ce urmează
două direcții ortogonale
Desen
Fig. 4.198
Elementul tolerat: Grup de 6 linii pentru 6 suprafețe considerate cilindrice (6 axe reale).
fața considerată plană.
Referință specificată: Planul
A, tangent exterior la material,
minimizează distanța maximă
la elementul de referință A.
Fig. 4.199
C, cu constrângerea de per-
pendicularitate pe planul A,
minimizează distanța maximă
la elementul de referință C.
Referința terțiară:
B, cu constrângerea de per-
pendicularitate pe planurile de
referință specificate A şi C,
tangent exterior la materialul
Fig. 4.200
elementului de referință B.
Formă şi dimensiune: Șase spații limitate fiecare de două cupluri ortogonale de planuri pa-
ralele distanțate respectiv la 0,1 mm şi 0,2 mm, urmând direcțiile indicate de săgeți.
Constrângere: Cele două plane mediane ale fiecărei zone sunt perpendiculare pe planul de
referință specificat A şi situate în poziții exacte în raport cu referința specificată B (12 mm,
52 mm şi 92 mm) şi referința specificată C (8 mm şi 33 mm).
Condiție: Cele șase linii tolerate trebuie să fie conținute în zona lor de toleranță.
Observație: Zonele de toleranță au planurile mediane ortogonale deoarece toleranțele de po-
ziționare fac apel la aceleaşi referințe specificate.
de referințe specificate. Zone limitate de cilindri
Desen
Fig. 4.201
Elementul tolerat: Colecție de 6 linii pentru 6 suprafețe considerate cilindrice (6 axe reale).
ce minimizează distanța ma-
ximă la elementul de referință
A.
C, cu constrângerea de perpen- Fig. 4.202
dicularitate pe planul specificat
ce minimizează distanța ma-
ximă la elementul de referință
C.
B, cu constrângerea de perpen-
dicularitate pe planele de refe-
rință specificate A şi C, tangent
exterior la materialul elemen-
tului de referință B. Fig. 4.203
Formă şi dimensiune: Șase spații limitate fiecare de un cilindru cu Ø0,1 mm.
Constrângere: Axele zonelor sunt perpendiculare pe planul de referință specificat A şi sunt
situate în poziții exacte în raport cu referința specificată B (12 mm, 52 mm şi 92 mm) şi
referința specificată C (8 mm şi 33 mm).
Condiție:
Cele șase linii tolerate trebuie să fie conținute în zona lor de toleranță.
În figura 4.204 este prezen-

tat un exemplu de combinare a to-
leranțelor la localizare pe aceeași
colecție de cilindri.
Cele șase elemente tolerate
(axele reale ale alezajelor) trebuie:
- să fie conținute în șase
zone de toleranțe cilindrice cu
Ø0,2 mm, să fie perpendiculare pe Fig. 4.204. Combinarea toleranțelor la localizare pe
planul de referință specificat A şi aceeași colecție de cilindri
să fie în poziție exactă în raport cu cele două referințe specificate B şi C;
- să fie conținute în șase zone de toleranțe cilindrice de diametru Ø0,03 mm în
poziție relativ exactă şi perpendiculară pe planul de referință specificat A.
Remarcă: Această combinație de toleranțe de localizare nu are sens decât dacă
valoarea toleranței de localizare în raport cu cele trei referințe specificate (Ø0,2) este
superioară celei specificate în raport cu o singură referință specificată (0,03).
Tabelul 4.50. Toleranța la localizare între o suprafață tolerată considerată plană

şi un punct de referință specificat. Zona limitată de două plane
Desen
Fig. 4.205
Suprafață considerată plană.
Referința:
Element de referință: Suprafața considerată sfe-
rică.
Referință specificată: Punctul A, centrul celei
mai mici sfere circumscrise elementului de refe-
rință.
plane paralele distanțate la 0,1 mm.
Constrângere: Planul median al zonei este situat
la 35 mm de planul A.
Condiție:
Elementul tolerat trebuie să fie conținut în zona
de toleranță. Fig. 4.206
Tabelul 4.51. Toleranța la localizare între o suprafață tolerată considerată

plană şi o dreaptă de referință specificată. O singură suprafață tolerată
Desen
Fig. 4.207
Referința:
Element de referință: Suprafața considerată
cilindrică.
Referință specificată: Dreapta A, axa celui
mai mare cilindru înscris în elementul de
referință.
două plane paralele distanțate la 0,1 mm.
Constrângere: Planul median al zonei este
situat la 40 mm de dreapta A.
Condiție:
Elementul tolerat trebuie să fie conținut în
zona de toleranță. Fig. 4.208
Tabelul 4.52. Toleranța la localizare între o suprafață tolerată considerată

plană şi o dreaptă de referință specificată. Mai multe suprafețe tolerate
Desen
Fig. 4.209
Elementul tolerat: Patru suprafețe considerate plane.


şi o dreaptă de referință specificată. Mai multe suprafețe tolerate(continuare)
Element de referință: Suprafața consi-
Referință specificată: Dreapta A, axa
celui mai mare cilindru înscris în ele-
Formă şi dimensiune: Colecția de pa-
tru spații limitate fiecare de două plane
paralele distanțate la 0,05 mm.
Constrângere: Planurile mediane ale
fiecărei zone sunt la 90° (constrângere
implicită) şi conțin dreapta de referință
specificată A.
Condiție: Cele patru elemente tolerate
trebuie să fie conținut în zona lor de to-
leranță. Fig. 4.210
Tabelul 4.53. Toleranța la localizare între mai multe suprafețe tolerate

considerate plane
Desen
Fig. 4.211
Elementul tolerat: (ISO 14660-2) Interpretare
Patru suprafețe mediane la patru cu-
pluri de suprafețe considerate plane.
de patru cupluri de planuri paralele
Constrângere: Planele mediane ale
zonelor sunt situate în poziție exactă
unele în raport cu celelalte (20 mm
între două planele mediane adia-
cente).
Fig. 4.212
Condiție: Elementele tolerate trebuie să fie conținute în zona lor de toleranță.

şi un plan de referință specificat. Zona limitată de două planuri paralele
Desen
Fig. 4.213
Referința:
Element de referință: Colecția de două su-
prafețe considerate plane.
Referință specificată: Planul A-B, tangent
exterior la material, ce minimizează dis-
tanța maximă la elementul de referință.
două plane paralele dispuse la 0,05 mm.
Constrângere: Planul median al zonei este
situat la 25 mm de planul A-B.
Condiție: Elementul tolerat trebuie să fie
Fig. 4.214
Tabelul 4.55. Toleranța la localizare a unei suprafețe tolerate considerată plană în

raport cu un sistem de referințe specificate. Zona limitată de două plane paralele
şi un sistem de referință specificat aparținând clasei suprafețelor de revoluție
Desen
Fig. 4.215
Elementul tolerat:
Suprafața considerată plană.
Tabelul 4.55. Toleranța la localizare a unei suprafețe tolerate considerată plană în ra-
port cu un sistem de referințe specificate. Zona limitată de două plane paralele şi un
sistem de referință specificat aparținând clasei suprafețelor de revoluție (continuare)

B, tangent exterior la mate-
rial şi care minimizează dis-
tanța maximă la elementul de
referință.
Referință secundară:
Element de referință:
Suprafața considerată cilin-
drică.
Dreapta A, axa celui mai
mare cilindru înscris în ele-
mentul de referință, şi per-
pendiculară pe planul de re-
ferință specificat B. Fig. 4.216
Constrângere: Planul median al zonei face un unghi de 115° cu planul de referință spe-
cificat B. Punctul de intersecție dintre planul median al zonei şi dreapta de referință
specificată A este situat la 35 mm de planul de referință specificat B.
Tabelul 4.56. Toleranța la localizare a mai multor suprafețe tolerate

considerate plane în raport cu un sistem de referințe specificate
Desen
Fig. 4.217
Elementul tolerat: Trei suprafețe considerate plane.
Tabelul 4.56. Toleranța la localizare a mai multor suprafețe tolerate conside-

rate plane în raport cu un sistem de referințe specificate (continuare)
Referință specificată: Planul A,
minimizează distanța maximă la
elementul de referință A.
Element de referință: Suprafață
Referință specificată: Planul B,
cu constrângerea de perpendicu-
laritate pe planul specificat A,
tangent exterior la material şi Fig. 4.218
care minimizează distanța ma-
ximă la elementul de referință Zona de siguranță:
B. Formă şi dimensiune: Spațiul limitat prin trei cu-
Referința terțiară: pluri de planuri paralele distanțate la 0,05 mm.
Element de referință: Suprafața Constrângere: Planurile mediane ale fiecărei zone
considerată plană. sunt perpendiculare pe planul A, făcând un unghi
Referință specificată: Planul C, de 15° cu normala la planul B şi situate respectiv
cu constrângerea de perpendicu- la 18 mm, 48 mm şi 68 mm de planul C, distanțe
laritate pe planurile de referință definite într-un plan situat la 25 mm de planul B.
specificate A şi B, tangent exte- Condiție:
rior la materialul elementului de Cele trei elemente tolerate trebuie să fie conținute
referință C. în zonele lor de toleranță.
Tabelul 4.57. Toleranța la profil a unei linii considerată oarecare în raport cu

un sistem de referințe specificate
Desen
Fig. 4.219
Element tolerat: Linie (reală) considerată oarecare obținută într-o secțiune la dis-
tanța de 40 mm de planul C.
Tabelul 4.57. Toleranța la profil a unei linii considerată oarecare în raport cu

un sistem de referințe specificate (continuare)
Referințe:
Referință specificată: Planul A, tangent exterior la material şi care minimizează dis-
tanța maximă la elementul de referință A.
Referință specificată: Planul B, cu constrângerea de perpendicularitate pe planul
specificat A, tangent exterior la material şi care minimizează distanța maximă la
elementul de referință B.
Referință specificată: Planul C, cu constrângerea de perpendicularitate pe planurile
de referință specificate A şi B, tangent exterior la materialul elementului de referință
C.
Interpretare
Fig. 4.220
În secțiunea considerată, spațiul limitat de două linii anvelope ale cercurilor de dia-
metru Ø0,04 mm, ale căror centre sunt situate pe o linie de formă ideală la dimensi-
unile exacte specificate.
Constrângere:
Linia centrelor este situată într-o secțiune considerată, în poziție exactă în raport cu
cele două planuri de referințe specificate A şi B.
Tabelul 4.58. Toleranța la profil a unei suprafețe în raport cu un sistem de refe-

rințe specificate. Suprafață de formă oarecare
Desen
Fig. 4.221
Elementul tolerat: (ISO 14660-2) Suprafața considerată oarecare.
Referințe: Referința primară: Element de referință: Suprafață considerată plană.
Referință specificată: Planul A, tangent exterior la material, care minimizează distanța ma-
ximă la elementul de referință A.
Referință specificată: Planul B, cu constrângerea de perpendicularitate pe planul specificat
A, tangent exterior la material, care minimizează distanța maximă la B.
Referință terțiară:
Referință specificată: Planul C, cu constrângerea de perpendicularitate pe planele de refe-
rință specificate A şi B, tangent exterior la materialul elementului de referință C.
Interpretare
Fig. 4.222
Formă şi dimensiune: Spațiul limitat de două suprafețe anvelope ale sferelor Ø0,04 mm, ale
căror centre sunt situate pe o suprafață de formă ideală la dimensiunile exacte specificate.
Constrângere: Suprafața centrelor sferelor are o poziție exactă în raport cu cele două planuri
de referințe specificate A şi B, suprafața este în egală măsură perpendiculară pe planul C.
Condiție: Suprafața tolerată trebuie să fie conținut în zona de toleranță.
Tabelul 4.59. Toleranța la profil a unei suprafețe în raport cu un sistem de re-

ferințe specificate. Suprafață de formă cilindrică
Desen
Fig. 4.223
Element tolerat:
Suprafață considerată cilindrică.
Referință specificată: Planul C, tan-
gent exterior la material, care mini-
mizează distanța maximă la ele-
mentul de referință C.
Element de referință: Uniunea a
două suprafețe considerate cilin-
drice.
Referință specificată: Un plan A-B
şi o dreaptă B, cu constrângerea de
perpendicularitate pe planul de refe-
rință C, definite prin axele distan-
țate la 92 mm, de cei doi cei mai
mari cilindri înscriși în elementele Fig. 4.224
de referință.
Formă şi dimensiune: Spațiul limitat de două suprafețe anvelope ale sferelor de di-
ametru de 0,03 mm, ale căror centre sunt situate pe un cilindru de formă ideală de
diametru 60 mm.
Constrângere: Axa cilindrului Ø60 aparține planului C, este perpendiculară pe pla-
nul A-B, este la distanța de 46 mm de dreapta B.
Condiție: Suprafața tolerată trebuie să fie conținut în zona de toleranță.
4.8.2. Toleranța la concentricitate

O toleranță la concentricitate permite specificarea într-un plan a unei zone de
toleranță de formă circulară a cărei centru coincide cu un punct de referință specifi-
cat.
Tabelul 4.60. Toleranța la concentricitate, într-o secțiune dreaptă oarecare,

între un punct tolerat şi un punct de referință specificat
Desen
Fig. 4.226
În toate secțiunile drepte oarecare, ACS (şi Interpretare
independente unele de altele).
Elementul tolerat :(ISO 14660-2)
Centru unei linii exterioare considerată cir-
culară (centru cercului obținut prin cele
mai mici pătrate).
Referința:
În fiecare secțiune dreaptă considerată:
Element de referință: Linia interioară con-
siderată circulară.
Referință specificată: Punctul A, centrul
celui mai mare cerc înscris în elementul de
referință. Fig. 4.227
Formă şi dimensiune: Spațiul limitat de un cerc cu diametru de 0,2 mm.
Constrângere: Centrul zonei coincide cu punctul de referință A.
Condiție:
Elementul tolerat trebuie să fie conținut în zona de toleranță.
Observații:
1. Este posibil să se definească toleranța la concentricitate într-o singură sec-
țiune dreaptă, în acest caz, trebuie indicată poziția secțiunii, și se suprimă indicarea
ACS, figura 4.228.
2. Referința specificată poate fi o dreaptă (axa celui mai mare cilindru înscris),
această referință trebuie indicată pe cilindru înafara secțiunii drepte, figura 4.229.
Fig. 4.229. Indicarea referinței specificate

Fig. 4.228. Definirea toleranței la concen-
înafara secțiunii drepte
tricitate într-o secțiune dreaptă
Tabelul 4.61. Toleranța la concentricitate, într-o secțiune dreaptă, între

un punct tolerat şi o dreaptă de referință specificată
Desen
Fig. 4.230
În secțiunea dreaptă situată la 35 Interpretare
mm de fața piesei de prelucrat:
Elementul tolerat: Centru real al
unei linii considerată circulară.
Referința:
Element de referință: Două supra-
fețe considerate cilindrice.
Referință specificată: Dreapta A-B,
axa celui mai mare cilindru înscris
în reunirea celor două elemente de
referință.
Formă şi dimensiune: Spațiul limi-
tat de un cerc cu Ø0,2 mm.
Constrângere: Centrul zonei este la
intersecția dreptei de referință spe-
cificată A-B cu planul secțiunii Fig. 4.231
drepte considerate.
Condiție: Elementul tolerat trebuie
să fie conținut în zona de toleranță.
4.8.3. Toleranța la coaxialitate
Tabelul 4.62. Toleranța la coaxialitate între o linie tolerată şi o dreaptă

de referință specificată
Desen
Fig. 4.233
Axa suprafeței considerată cilindrică.
Referința:
Element de referință: O suprafață considerată
cilindrică.
mai mare cilindru înscris în elementul de refe-
rință.
Zona de toleranță: În secțiunea considerată:
Formă şi dimensiune: Spațiul limitat de un ci-
lindru cu diametru de 0,2 mm.
Constrângere: Axa zonei coincide cu dreapta
de referință specificată A.
Condiție: Elementul tolerat trebuie să fie con- Fig. 4.234
ținut în zona de toleranță.
Tabelul 4.63. Toleranța la coaxialitate între o linie tolerată şi un sistem

de referințe specificate
Desen
Fig. 4.235
Element tolerat: (ISO 14660-2)
Linia unei suprafețe considerată cilindrică (axa reală a cilindrului interior).
Tabelul 4.63. Toleranța la coaxialitate între o linie tolerată şi un sistem

de referințe specificate (continuare)
Element de referință: Suprafața considerată
plană.
Referință specificată: Planul B, tangent exte-
rior la material, şi care minimizează distanța
maximă la elementul de referință B.
Element de referință: Suprafața considerată ci-
lindrică.
mai mic cilindru circumscris elementului de
referință, şi perpendiculară pe B. Fig. 4.236
Zona de toleranță: Formă şi dimensiune: Spațiul limitat de un cilindru cu diametrul 0,2
Constrângere: Axa zonei coincide cu dreapta de referință specificată A.
4.8.4. Toleranța la simetrie

Tabelul 4.64. Toleranța la simetrie între o linie tolerată şi o dreaptă

de referință specificată
Desen
Fig. 4.238
Element tolerat: (ISO 14660-2) Axa reală a suprafeței considerată cilindrică.
Referință: Element de referință: Supra- Interpretare
fața considerată cilindrică.
două plane paralele distanțate la 0,1.
Constrângere de orientare: Planul me-
dian al zonei conține dreapta A.
Condiție: Elementul tolerat trebuie să
fie conținut în zona de toleranță. Fig. 4.239
Tabelul 4.65. Toleranța la simetrie între o suprafață mediană tolerată şi o

dreaptă de referință specificată
Desen
Fig. 4.240
Suprafața mediană a două suprafețe
considerate paralele.
Referință: (ISO 5459)
Element de referință: Suprafață consi-
0,1 mm. Fig. 4.241
Constrângere de orientare: Planul
median al zonei conține dreapta A.
Condiție: Elementul tolerat trebuie să
fie conținut în zona de toleranță.
Tabel 4.66.Toleranța la simetrie a unei suprafețe mediane tolerată şi un plan

de referință specificat
Desen
Fig. 4.242
Suprafața mediană a două suprafețe considerate paralele.
Referința: (ISO 5459)
Element de referință: Două suprafețe considerate plane şi paralele.
Referință specificată: Planul A median la două plane tangente exterior materialului
şi care minimizează distanța maximă la elementul de referință corespondent.
Tabel 4.66.Toleranța la simetrie a unei suprafețe mediane tolerată şi un plan

de referință specificat (continuare)

0,1 mm.
Constrângere de orientare: Planul
median al zonei coincide cu planul de
referință specificat A.
Condiție:
nut în zona de toleranță.
Fig. 4.243
4.9. Cazuri tipice de toleranțe geometrice la bătaie
4.9.1. Toleranța la bătaie
Simbolizare, figura 4.244. Sunt recunoscute două Fig. 4.244

tipuri de toleranță la bătaie, la bătaia circulară şi la bătaia
totală. Bătaia circulară permite limitarea, independent unele de altele, a variațiilor
întregii linii considerată circulară, rezultată dintr-un element de suprafață şi care este
poziționată în raport cu o dreaptă de referință specificată.
Bătaia totală permite limitarea variațiile unui element de suprafață real în ra-
port cu o dreaptă de referință specificată.
Toleranțele la bătaie sunt legate de o metodă de control prin comparație, cu
un contact, care permite extragerea de linii considerate circulare din suprafața reală,
printr-o simplă rotire a palpatorului în jurul unei axe de referință.
Deoarece standardele nu permit definirea, ca referință specificată, a unei axe
de rotație, dar în toate cazurile este asociată o dreaptă elementelor geometrice ale
piesei de prelucrat, anumite toleranțe de bătaie vor exprima aceleaşi exigențe ca to-
leranțele de orientare, formă sau profil cu referință specificată. Atunci când este ca-
zul, este recomandat să nu se utilizeze toleranța la bătaie.
4.9.2. Toleranța la bătaie circulară
Toleranțe la bătaie circulară radială

O toleranță la bătaie circulară radială limitează, între două cercuri concentrice
de diametre variabile, variațiile geometrice ale unei linii reale considerată circulară
aparținând unui plan. Acest plan este perpendicular pe o dreaptă de referință care
trece prin centrul a două cercuri concentrice. Valoarea toleranței la bătaie este dis-
tanța între două cercuri concentrice (diferența celor două raze).
Tabelul 4.67. Toleranța la bătaie circulară radială, aplicată unei suprafețe

considerată cilindrică
Desen Forme reale
Fig. 4.245
Elementul tolerat:
Fiecare linie considerată circulară, ob-
ținută în toată secțiunea dreaptă, per-
pendiculară pe dreapta de referință co-
mună A-B. Fig. 4.246
Referința comună A-B: Forme ideale asociate formelor reale

Uniunea a două suprafețe considerate
cilindrice.
Referință simulată:
Doi cilindri coaxiali cu același diame-
tru tangent exterior la material.
Criteriu de asociere:
Cilindri cei mai mici circumscriși în
poziție medie.
Dreapta A-B, element de poziționare a Fig. 4.247
referinței simulate (axa celor doi ci-
lindri coaxiali).
Zona de toleranță: Zona de formă ideală
Suprafața cuprinsă între două cercuri
coplanare concentrice, având o dife-
rență de rază de 0,1 mm.
Constrângere:
Zona de toleranță este concentrică la
dreapta de referință specificată simbo-
lizată A-B.
Condiție:
Fiecare linie tolerată, independent de Fig. 4.248
celelalte linii, nu trebuie să depășească
limitele zonei sale de toleranță.
Tabelul 4.68. Toleranța la bătaie circulară radială aplicată unei porțiuni

de suprafață considerată cilindrică
Desen Forme reale
Fig. 4.249
Elementul tolerat:
Fiecare linie considerată circulară, obți-
nută în toată secțiunea dreaptă, perpendi-
culară pe dreapta de referință comună A.
Fig. 4.250
Referința simplă A: Forme ideale asociate formelor reale
Element de referință: Suprafața conside-
rată cilindrică.
Referință simulată: Cilindrul tangent ex-
terior la material.
Criteriu de asociere: Cilindrul cel mai
mare înscris.
Referință specificată: Dreapta A, element
de poziționare a referinței simulate (axă a
cilindrului simulat).
Fig. 4.251
Zona de toleranță: Zonă de formă ideală
Formă şi dimensiune: Suprafața cuprinsă
între două cercuri coplanare concentrice,
având o diferență de rază de 0,2 mm.
Constrângere: Zona este concentrică la
dreapta de referință specificată A-B.
Condiție:
Fiecare linie tolerată, independent de ce-
lelalte linii, nu trebuie să depășească li-
mitele zonei sale de toleranță.
Fig. 4.252
Comparație între o toleranță la bătaie circulară radială şi o toleranță de cir-

cularitate şi de profil a unei linii cu referință
O toleranță la bătaie circulară radială este echivalentă unei toleranțe de circu-
laritate dacă este posibil să i se asocieze o referință specificată, ceea ce standardul
ISO nu autorizează, figura 4.253.

Din contră, o toleranță la
bătaie circulară radială nu este
echivalentă cu o toleranță la pro-
fil a unei linii cu referință, figura
4.254. Într-adevăr, în fiecare sec-
țiune dreaptă considerată, diame-
trul mediu al zonei de toleranță
Fig. 4.253. Comparația cu o toleranţă la circularitate este liber în cazul unei toleranțe
la bătaie, şi impus în cazul unei
toleranțe la profil a unei linii cu
referință
Toleranțele la bătaie cir-
culară axială
O toleranță la bătaie circu-
lară axială limitează, între două
Fig. 4.254. Comparația cu o toleranţă la profil cercuri aparținând unui cilindru
a unei linii
de măsurare, variațiile geome-
trice ale unei linii reale considerată circulară aparținând acestui cilindru. Valoarea
toleranței la bătaie este distanța între cele două cercuri. Axa cilindrului de măsurare
coincide cu axa referinței specificate.
Tabelul 4.69. Toleranța la bătaie circulară axială
Desen Forme reale
Fig. 4.255
Elementul tolerat:
Fiecare linie circulară, obținută în toată
secțiunea cilindrică cu axa dată de
dreapta de referință D. Fig. 4.256
Referința simplă D: Forme ideale asociate formelor reale
rată cilindrică.
Referință simulată: Cilindru tangent ex-
terior la material.
Criteriu de asociere: Cel mai mic cir-
cumscris în poziție medie.
Referință specificată: Dreapta D, element
de poziționare a referinței simulate (axă a
cilindrului simulat). Fig. 4.257
Tabelul 4.69. Toleranța la bătaie circulară axială (continuare)

Formă şi dimensiune: Suprafața cilin-
drică limitată de două cercuri distanțate la
0,1 mm.
Constrângere: Zona este coaxială la
dreapta de referință D.
Condiție: Fiecare linie tolerată, indepen-
dent de celelalte linii, nu trebuie să depă-
șească limitele zonei sale de toleranță. Fig. 4.258
Toleranța la bătaie circulară în orice direcție (oblică)

O toleranță la bătaie circulară axială în orice direcție (nu are importanță direc-
ția) limitează, între două cercuri aparținând unui con de măsurare, variațiile geome-
trice ale unei linii reale considerată circulară ce aparține unui con.
Valoarea toleranței la bătaie este distanța între două cercuri. Axa conului de
măsurare coincide cu axa de referință specificată.
Fără specificații particulare, generatoarele conului de măsurare sunt perpendi-
culare pe suprafața tolerată teoretic.
Tabelul 4.70. Toleranța la bătaie circulară în orice direcție
Desen Forme reale
Fig. 4.259 Fig. 4.260
Desen Forme reale
Fig. 4.261 Fig. 4.262

Tabelul 4.70. Toleranța la bătaie circulară în orice direcție (continuare)
Elementul tolerat: Forme ideale asociate formelor reale

Fiecare linie obținută la intersecția
unei suprafețe considerate de revo-
luție cu un con de măsurare cu axă
dreapta de referință A. Fiecare con
de măsurare are generatoarele sale
normale la o suprafață teoretică.
Fig. 4.263
Referința simplă A: Zonă de formă ideală
Referință simulată: Cilindrul tan-
gent exterior la material.
Criteriu de asociere: Cercul cel mai
mic circumscris în poziție medie.
Referință specificată: Dreapta A,
element de poziționare a referinței
simulate (axă a cilindrului simulat).
Fig. 4.264
Zona de toleranță: Formă şi dimensiune: Suprafața conică (de măsurare) limitată de
două cercuri concentrice cu dreapta de referință A, şi distanțate la 0,1 mm urmând
o direcție normală la suprafața teoretică specificată.
Constrângere: Suprafața conică a zonei este coaxială cu dreapta de referință A.
Condiție: Fiecare linie tolerată, independent de celelalte linii, nu trebuie să depă-
șească limitele zonei sale de toleranță.
Unghiul conului de măsurare poate fi impus explicit printr-o indicare a orien-

tării săgeții, sau implicit atunci când orientarea săgeții este la 90° (regulă de desen
tehnic), figura 4.265.
Fig. 4.265a. Indicarea implicită a

Fig. 4.265b. Indicarea explicită a
unghiului conului de măsurare
unghiului conului de măsurare
În figura 4.265a generatoarele fiecărui con de măsurare sunt normale la supra-
fața teoretică de revoluție, iar în figura 4.265b, semi-unghiul vârfului fiecărui con de
măsurare este de 70°.
În cazul unui unghi implicit de 90°, pentru evitarea ambiguității de interpre-

tare, este recomandat alegerea unei poziții a săgeții care să nu fie normală la suprafața
de revoluție tolerată, şi dacă acest lucru nu este posibil, este recomandată indicarea
explicită a unghiului de 90°.
În figura 4.266 sunt prezentate trei modalități de interpretare a unghiului vâr-
fului conurilor de măsurare. Din această figură rezultă riscul erorii de interpretare
asupra valorii luate de semi-unghiul vârfului fiecărui con de măsurare, care aici este
de 90°.
Dacă unghiul este efectiv impus, este preferabil să se utilizeze una din repre-
zentările prezentate.
Fig. 4.266. Riscurile erorilor de interpretare
4.9.3. Toleranța la bătaie totală
Toleranțe la bătaie totală radială

O toleranță la bătaie totală radială limitează, între doi cilindri coaxiali de dia-
metre variabile, variațiile geometrice ale unei suprafețe considerată cilindrică.
Valoarea toleranței de bătaie este distanța între cei doi cilindri (diferența de
rază). Axa cilindrului coincide cu axa de referință.
Tabelul 4.71. Toleranța la bătaie totală radială
Desen Forme reale
Fig. 4.267
Elementul tolerat:
O suprafață considerată cilindrică.
Fig. 4.268
Tabelul 4.71. Toleranța la bătaie totală radială (continuare)
Referința: Referința comună A-B: Forme ideale asociate formelor reale

Element de referință: Reunirea a două
suprafețe considerate cilindrice.
Referință simulată: Doi cilindri coaxi-
ali de același diametru, tangenți exte-
rior la material.
Criteriu de asociere: Cercurile cele
mai mici circumscrise în poziție medie.
Referință specificată: Dreaptă A-B,
element de poziționare a referinței si- Fig. 269
mulate (axa celor doi cilindri coaxiali).
Zona de toleranță: Zonă de formă ideală
Formă şi dimensiune: Volumul limitat
de doi cilindri coaxiali, având o dife-
rență de rază de 0,1 mm.
Constrângere: Suprafața conică a zo-
nei este coaxială cu dreapta de referință
A.
Condiție:
Suprafața tolerată, nu trebuie să depă-
șească limitele zonei sale de toleranță
Fig. 270
Compararea unei toleranțe la bătaie totală radială cu toleranțele la cilindri-

citate şi la profil a unei suprafețe cu referință
O toleranță la bătaie to-
tală radială este echivalentă cu
o toleranță la cilindricitate,
dacă acesteia i se asociază o re-
ferință specificată, ceea ce însă
standardele ISO nu autori-
zează, figura 4.271.
O toleranță la bătaie to-
Fig. 4.271. Compararea cu toleranța la cilindricitate tală radială nu este echivalentă
cu o toleranță la profil a unei
suprafețe cu referință. Într-
adevăr, diametrul mediu al
zonei de toleranță este li-
ber în cazul toleranței la
bătaie, și impus în cazul
toleranței la profil a unei
suprafețe, figura 4.272.
Fig. 4.272. Compararea cu toleranța la profil a unei suprafețe
Toleranțe la bătaie totală axială

O toleranță la bătaie totală axială limitează, între două plane paralele, variațiile
geometrice ale unei suprafețe reale considerată plană. Valoarea toleranței la bătaie
totală axială este distanța între cele două plane. Planele sunt perpendiculare pe axa
de referință.
Tabelul 4.72. Toleranța la bătaie totală axială
Desen Forme reale
Fig. 4.273
Elementul tolerat:
O suprafață considerată plană. Fig. 4.274
Referințe: Forme ideale asociate formelor reale
Referința simplă D:
rată plană.
terior la material.
Criteriu de asociere: Cel mai mic cerc
circumscris în poziție mediană.
Referință specificată: Dreapta D, element
de poziționare a referinței simulate (axa Fig. 4.275
cilindrului simulat).
Formă și dimensiune: Volumul limitat de
două plane paralele, distanțate la 0,1 mm.
Constrângere: Zona este perpendiculară
pe dreapta de referință specificată D.
Condiție:
Suprafața tolerată nu trebuie să depă-
șească limitele zonei de toleranță.
Fig. 4.276
Compararea unei toleranțe la bătaie totală axială cu toleranțele la perpendi-

cularitate și la profil a unei suprafețe cu referință
Cu toate că o toleranță la bătaie totală axială este echivalentă unei toleranțe la
perpendicularitate şi una la formă oarecare, cu referință aplicată la o suprafață plană,
este recomandat să se utilizeze în acest caz o toleranță la perpendicularitate, respectiv
la formă, figura 4.277.

Toleranța la bătaie to-
tală înclinată (oblică)
Toleranța la bătaie to-
tală oblică nu este standardi-
zată ISO. Această toleranță
poate fi însă regăsită pe dese-
nele de execuție ale unor
piese.
Zona de toleranță este
limitată de două suprafețe de
Fig. 4.277. Compararea toleranţelor la bătaie totală axială revoluție distanțate la 0,1
cu toleranţa la perpendicularitate şi toleranţa la profilul mm, având ca axă comună
unei suprafeţe axa de referință şi a cărei pro-
fil este cel specificat teoretic.
Tabelul 4.73. Toleranța la bătaie totală oblică
Desen Forme reale
Fig. 4.278
Fig. 4.279
Elementul tolerat:
O suprafață considerată conică.
Referința simplă C: Forme ideale asociate formelor reale
rată cilindrică.
terior la material.
Criteriu de asociere: Suprafața cea mai
mică circumscrisă în poziție medie.
Referință specificată: Dreapta, element
de poziționare a referinței simulate (axa
cilindrului simulat). Fig. 4.280
Formă şi dimensiune: Volumul limitat de două conuri coaxiale, unghiul la vârf de
80°, distanțate la 0,1 mm.
Constrângere: Zona este coaxială cu dreapta de referință C.
Tabelul 4.73. Toleranța la bătaie totală oblică (continuare)
Condiție: Zonă de formă ideală

Suprafața tolerată nu trebuie să depă-
șească limitele zonei de toleranță.
Fig. 4.281
Compararea unei toleranțe la bătaie totală oblică cu o toleranță la profil a

unei suprafețe cu referință
În cazul unei toleranțe la bătaie totală oblică este impusă numai orientarea
liniei de profil teoretic al suprafeței de revoluție, în raport cu dreapta de referință
specificată (distanță variabilă a profilului la axă prin schimbarea diametrului), astfel
încât, în cazul unei toleranțe de profil a unei suprafețe cu referință, sunt impuse ori-
entarea şi poziționarea profilului în raport cu axa. Acest caz este ilustrat în figura
4.282.
Fig. 4.282. Compararea cu o toleranţă de profil a unei suprafeţe

În cazul particular a unui con, unde profilul este o dreaptă, cele două toleranțe
la bătaie totală oblică şi de profil al unei suprafețe cu referință sunt echivalente. În
acest caz este necesar să se utilizeze toleranța de profil a unei suprafețe cu referință,
figura 4.283.
Fig. 4.283. Compararea cu o toleranţă de profil a unei suprafeţe

În alte cazuri este necesar să se lase liber parametrul de poziție a profilului
pentru a justifica utilizarea unei toleranțe geometrice care nu este descrisă prin stan-
dardele internaționale.
4.10. Tolerarea suprafețelor conice
4.10.1. Definirea şi indicarea conicității
Conicitatea reprezintă raportul dintre diferența de diametre a două secțiuni ale

unui con ideal, D şi d, şi distanța dintre secțiuni, L.
Conform figurii 4. 284, conicitatea se exprimă prin relația,
D−d
C= . (4.1)
L
Pe desenul tehnic, co-
nicitatea este reprezentată
prin simbolul grafic triun-
ghiular, orientat în același
sens ca cel al conului, şi a
cărui linie de referință este
desenată paralel cu axa co-
nului, figura 4.285. Valoa- Fig. 4.284. Conicitatea
rea conicității este înscrisă deasupra liniei de referință sub forma unei împărțiri.
Unghiul conului poate fi specificat direct, printr-o dimensiune unghiulară te-
oretică exactă (cota încadrată), figura 4.286.
Fig. 4.286. Indicarea

unghiului conului
Fig. 4.85. Indicarea pe desen a conicității
4.10.2. Tolerarea unei suprafețe conice
Suprafețele conice trebuie tolerate conform standardului ISO 3040, utilizând

o toleranță la formă a unei suprafețe oarecare. Suprafața considerată conică nu tre-
buie să depășească zona de toleranță limitată de două conuri coaxiale, de conicitatea
sau unghiul indicat pe desen, şi distanțate la valoarea toleranței t.
Sunt posibile două reprezentări:
- una, indicând conicitatea, figura 4.287;
- a doua, indicând unghiul vârfului conului, figura 4.288.
Fig. 4.288. Tolerarea unei suprafeţe

Fig. 4.287. Tolerarea unei suprafeţe conice prin unghiul vârfului
conice prin conicitate
4.10.3. Tolerarea unei suprafețe conice cu referință sau referințe

specificate
Sunt prezentate trei cazuri în care se poate afla zona de toleranță a suprafeței
conice, cu constrângere de poziționare, axială, radială sau axială şi radială.
Poziționare axială
Zona de toleranță este limitată de două conuri coaxiale distanțate cu valoarea
toleranței t. Conurile sunt repartizate simetric față de o suprafață conică teoretică, cu
conicitatea sau unghiul indicat pe desen. Poziționarea axială a conului teoretic este
definită de un punct de pe axa sa, centrul unei secțiuni circulare de diametru D impus.
Tabelul 4.74. Toleranța unui con cu poziționare axială
Desen Interpretare
Fig. 4.289 Fig. 4.290

Elementul tolerat: Suprafață considerată conică.
Referința specificată: Planul A tangent exterior la material, care minimizează dis-
tanța maximă la elementul de referință.
Zona de toleranță: Limitată de două conuri coaxiale distanțate cu t, simetrice unui
con teoretic definit printr-o conicitate se 1:5 şi printr-un punct al axei sale, centru
secțiunii circulare cu diametru D. Axa conului teoretic este perpendiculară pe planul
de referință specificat A. Centrul secțiunii circulare ØD este amplasat la distanța X
de planul A.
Condiție: Elementul tolerat nu trebuie să depășească limitele zonei de toleranță.
În figura 4.291 este in-

dicată şi interpretată toleranța
unui con cu poziționare axi-
ală zero.
Axa conului teoretic
este perpendiculară pe planul
de referință specificat A, iar
Fig. 4.291. Toleranţa unui con cu
secțiunea circulară cu diame-
poziționare axială zero tru D este perpendiculară pe
planul A.
Poziționare radială
Zona de toleranță este limitată de două conuri coaxiale distanțate cu valoarea
toleranței t şi de conicitatea sau unghiul vârfului indicat pe desen.
Poziția radială a axei comune este definită printr-o distanță relativă, implicită
sau explicită, cu o dreaptă de referință specificată.
Tabelul 4.75. Toleranța unui con cu poziționare radială
Desen Interpretare
Fig. 4.292
Fig. 4.293
Elementul tolerat:
Suprafața considerată conică.
Referința:
Suprafața considerată cilindrică.
Dreapta A, axă a celui mai mic cilindru circumscris elementului de referință, care
este o suprafață cilindrică.
Limitată de două conuri coaxiale distanțate cu t, a căror axă este confundată cu
dreapta A.
Condiție:
Elementul tolerat nu trebuie să depășească limitele zonei de toleranță.
Tabelul 4.76. Toleranța unei suprafețe conice cu

poziționare radială explicită
Desen Interpretare
Fig. 4.294
Fig. 4.295
Elementul tolerat:
Suprafață considerată conică.
Referința:
Suprafața considerată cilindrică.
Dreapta A, care este axa celui mai mare cilindru înscris în elementul sau baza de
referință cilindrică.
Limitată de două conuri coaxiale distanțate cu t, simetrice unui con teoretic cu un-
ghiul vârfului α, a căror axă este paralelă şi distanțată cu valoarea X mm de dreapta
A.
Condiție:
Elementul tolerat nu trebuie să depășească limitele zonei de toleranță.
4.10.4. Tolerarea unei suprafețe conice cu mai multe funcțiuni
Este posibil să se limiteze simultan variațiile geometrice ale unei suprafețe

conice prin mai multe toleranțe de formă oarecare.
De exemplu, în figura din tabelul 4.77, sunt concentrate două toleranțe pentru
aceeaşi suprafață conică.
O toleranță defineşte o primă zonă de toleranță, t, constrânsă ca poziționare în
raport cu un sistem de referință specificat, iar a doua defineşte zona de toleranță t1
fără referință specificată.
Cele două toleranțe trebuie să fie verificate independent una de alta, dar ele
nu sunt justificate decât dacă mărimea t a primei zone este superioară mărimii t1 a
zonei a doua.
Tabelul 4.77. Toleranța acoperitoare a mai multor funcțiuni
Desen
Fig. 4.296
Interpretare
Fig. 4.297
Prima toleranță: Simbolizare, figura 4.298.

Fig. 4.298
Elementul tolerat: Suprafața considerată co- Zona de toleranță:
nică. Limitată de două conuri coaxiale dis-
Referințe: Referința primară: tanțate cu t, simetrice unui con teore-
Element de referință: Suprafața considerată tic definit prin unghiul vârfului α şi un
cilindrică. punct de pe axa lui, centru secțiunii
Referință specificată: Dreapta A, axă a celui circulare ØD.
mai mic cilindru circumscris elementului de Axa cilindrului teoretic este confun-
referință. dată cu dreapta A, iar secțiunea circu-
Referință secundară: lară ØD este aceea a planului A.
Element de referință: Suprafața considerată Condiție:
plană. Elementul tolerat nu trebuie să depă-
Referință specificată: Planul B, perpendicu- șească limitele zonei de toleranță.
lar pe dreapta A, tangent exterior la material.
A doua toleranță: Simbolizare, figura 4.299.

Fig. 4.299
Elementul tolerat: Zona de toleranță:
Suprafață considerată conică. Limitată de două conuri coaxiale dis-
Condiție: Elementul tolerat nu trebuie să de- tanțate cu t1, simetrice unui con teore-
pășească limitele zonei de toleranță. tic definit prin unghiul vârfului α.
4.11. Tolerarea pieselor nerigide
4.11.1. Considerații generale
Dimensionarea și tolerarea pieselor nerigide sunt specificate în standardul in-

ternațional ISO 10579, ultima variantă revizuită datând din anul 2010.
Cu toate că unele piese sunt executate înafara limitelor dimensionale, ele pot
fi utilizate dacă sunt readuse la dimensiunile funcționale sub acțiunea forțelor de
constrângere compatibile cu utilizarea lor.
Pentru caracterizarea unor astfel de piese trebuie luate în considerare două
noțiuni:
- stare liberă: starea unei piese supusă numai forței gravitaționale;
- piesă nerigidă: piesa care se deformează la o valoare care, în starea liberă,
poate fi înafara toleranțelor dimensionale și/sau geometrice impuse de desen.
Deformațiile unei piese nerigide trebuie să nu depășească valoarea care să per-
mită piesei aducerea în stare asamblată în domeniul toleranțelor specificate, prin
aplicarea de forțe echivalente celor care apar în condițiile normale de asamblare.
În specificarea toleranțelor pieselor nerigide se regăsesc două situații în ceea
ce privește utilizarea simbolului auxiliar .
Utilizarea simbolului presupune specificațiile referitoare la piesa în stare li-
beră și indicarea, dacă este necesar, printr-o săgeată a direcției forței gravitaționale
și printr-o notă direcția și condițiile suportate de piesa în stare liberă.
Dacă nu se utilizează simbolul , pentru toate celelalte specificații se indică
sub forma unei note condițiile de constrângere care trebuie aplicate piesei pentru a
răspunde acestor specificații.
Aplicațiile industriale privind tolerarea pieselor nerigide apar, în general, la
asamblările fixe și mobile.
Acestea se regăsesc în industria auto la caroserii și uși, la structurile aeronau-
tice, la laminoare sau la rețelele de țevi.
Ansamblurile de acest gen cuprind atât piese din materiale rigide, cum ar fi
metalele și aliajele lor, cât și piese din materiale flexibile precum cauciucul și masele
plastice.
4.11.2. Indicarea toleranțelor geometrice
Desenele pieselor nerigide trebuie să cuprindă, după caz, următoarele specifi-

cații:
- referința « ISO 10579-NR», care se înscrie în sau în apropierea cartușului;
- condițiile în care piesa trebuie constrânsă pentru a răspunde specificațiilor
desenului, care se înscriu sub formă de notă
- toleranțele geometrice ce trebuie admise în stare liberă, utilizând simbolul
auxiliar în căsuța de toleranțe;
- condițiile în care este asigurată toleranța geometrică în stare liberă, de exem-
plu, direcția forței de gravitație, orientarea piesei, suporții etc.
4.11.3. Exemple
Exemplul 1
În figura 4.300 este prezentat un prim exemplu de înscriere a toleranțelor ge-
ometrice pentru un element flexibil, fără indicarea direcției forței de gravitație.
Condiția de constrângere: Suprafața A considerată plană este

montată pe un plan rigid cu 16 șuruburi M8, dispuse uniform
pe cercul cu Ø210 mm. Șuruburile sunt strânse cu un cuplu de
12±1 Nm.
Fig. 4.300. Înscrierea pe desen a toleranțelor geometrice

pentru o piesă nerigidă
Interpretare
Toleranța geometrică de planeitate fiind urmată de simbolul se
referă la starea liberă a piesei, conform căreia suprafața considerată plană trebuie să
fie cuprinsă între două plane paralele distanțate la 0,5 mm.
Celelalte două toleranțe se aplică în condițiile aplicării constrângerii, adică
pentru piesa montată pe planul rigid prin intermediul șuruburilor.
Pentru a respecta toleranța la planeitate , suprafața tolerată considerată
plană trebuie să fie cuprinsă între două plane paralele distanțate la 0,1 mm.
Pentru toleranța de profil , suprafața considerată de revoluție tre-
buie să fie cuprinsă între două suprafețe de anvelopă sferice cu diametrul S0,2 mm,
a căror centre parcurg suprafața de revoluție teoretic exactă, definită numeric, și a
cărei axă de simetrie este perpendiculară pe planul de referință specificat A.
Reprezentarea piesei
În starea liberă, figura 4.301, aba-
terea de planeitate nu trebuie depă-
șească 0,5 mm.
Se remarcă că direcția forței gra-
vitaționale nu este indicată pe desen,
Fig. 4.301. Reprezentarea piesei în starea considerându-se că nu are influență asu-
liberă pra formei piesei în stare liberă.
Atunci când piesa este supusă condiției de constrângere specificată prin notă,
figura 4.302, aceeași abatere la planeitate a suprafeței nu trebuie să depășească 0,1
mm.
Sub aceeași condiție de constrângere specificată, abaterea profilului de la
forma de revoluție nu trebuie să depășească 0,1 mm.
Fig. 4.302. Reprezentarea piesei după aplicarea constrângerii
Exemplul 2
În figura 4.303 este prezentat un al doilea exemplu de reprezentare pe desen a
toleranțelor geometrice pentru o piesă nerigidă, care reprezintă o portieră a unui mij-
loc de transport.
Interpretare
Sistemul de referințe specificate , definit pentru fiecare dintre cele
două stări ale piesei, se asociază prima dată piesei în stare liberă și a doua oară piesei
în stare constrânsă. Deoarece piesa reală schimbă forma în cele două stări, cele două
sisteme de referințe specificate obținute vor fi diferite. Pe de altă parte, în cele două
cazuri, cele două sisteme de referință răspund la aceeași definiție,
Referința primară este un plan ideal A, care trece prin cele trei puncte A1, A2
și A3, și care este extras din suprafața reală a piesei.
Referința secundară este un plan ideal B, perpendicular pe planul de referință
specificată A, care trece prin cele două puncte B1 și B2 extrase de pe marginea din
tablă a piesei.
Referința terțiară este un plan ideal C perpendicular pe cele două plane A și B
și care trece prin punctul C1 extras de pe marginea din tablă.
Cele două toleranțe geometrice de profil și
sunt urmate de simbolul și ca urmare trebuie asociate stării libere a piese. Aceasta
înseamnă că piesa, sub efectul greutății proprii, este sprijinită pe o suprafață plană
orizontală materializată prin cele trei zone punctuale A1, A2 și A3 ce definesc refe-
rința specificată A.
Pentru toleranța de profil suprafața reală, corespunzătoare supra-
feței de contact cu îmbinarea ușii, trebuie să fie cuprinsă între două suprafețe
anvelope ale unei sfere cu diametrul de 1,2 mm, a cărei centru parcurge valoarea
numerică a suprafeței ideale corespunzătoare.
Pentru toleranța de profil , suprafața reală corespunză-
toare feței exterioare a ușii, trebuie să fie cuprinsă între două suprafețe anvelope ale
unei sfere cu diametrul de 2,5 mm, a cărei centru parcurge valoarea numerică a su-
prafeței ideale corespunzătoare, constrânsă în poziție exactă în raport cu cele trei
plane A, B și C ale sistemului de referințe specificate.
Celelalte două toleranțe și se aplică în condițiile con-
strângerii indicate în notă.
Piesa este menținută sprijinită pe cele patru contacte A1, A2, A3 și S, în pozi-
ție ideală, cu o forță aplicată la dreapta fiecărui reazem, care este limitată la valoarea
de 40 N.
Zonele de toleranță sunt definite ca și în cazul anterior, dar cu o diminuare a
diametrelor sferelor, fiind definite anvelopele zonelor la 0,3 mm, respectiv 0,5 mm.
Forța gravitațională: Piesa se sprijină pe o suprafață plană orizontală urmă-

rind trei zone punctuale ce definesc referința specificată A.
Condiția de constrângere: Suprafața reperată plan A este menținută în con-

tact pe patru contacte punctuale rigide, punctele A1, A2, A3 ce definesc re-
ferința specificată A și punctul notat cu S, situat la 35 mm sub planul ideal
A. Eforturile de menținere în contact, aplicate la dreapta contactelor, sunt
limitate la 40 N.
Fig. 4.303. Înscrierea pe desen a toleranțelor geometrice

pentru o piesă nerigidă
7. STAREA SUPRAFEȚEI
7.1. Textura suprafeței
Adesea, suprafața unei piese apare ochiului uman ca fiind plată și netedă. Su-
prafața se poate simții netedă dacă se palpează cu degetul de-a lungul ei, dar exami-
narea acestei suprafețe cu ajutorul instrumentelor de mărire a imaginii arată că
aceasta are o structură complexă, determinată de factori precum structura cristalină
sau stratul de acoperire de protecție, la care se adaugă procedeele utilizate pentru
execuția acesteia. O astfel de structură este denumită textură, aceasta influențând
adesea performanța, calitatea și durata de viață a unei suprafețe, și implicit a unui
produs.
Este esențial în construcția de mașini, ca și în alte numeroase domenii, de a
evalua și controla caracteristicile reale ale suprafețelor diferitelor produse. Pentru a
controla textura suprafeței, aceasta trebuie în primul rând măsurată. Măsurarea în
timpul ciclului de fabricație poate influența deciziile luate privind sistemele și pro-
cedeele de uzinare, permițând controlul și optimizarea suprafețelor, ceea ce asigură
îmbunătățirea caracteristicilor produsului.
Măsurarea texturii suprafeței funcționale la finalul ciclului de fabricație per-
mite inginerilor tehnologi să-și formeze un punct de vedere pertinent asupra capabi-
lității de performanță a suprafeței și implicit a produsului.
Toate suprafețele fabricate se abat de la suprafața ideală dorită. Aceste abateri
conferă diferite caracteristici suprafeței. Durata de viață a suprafețelor de contact
conjugate, cum ar fi cele ale arborilor sau lagărelor, depind de textura suprafețelor.
Dacă un arbore este supus la o încărcare reversibilă poate apărea oboseala și astfel
reducerea duratei de viață. Defectarea apare, de obicei, la baza unei neregularități a
suprafeței, prin urmare, cu cât textura suprafeței este mai bună, cu atât rezistența la
oboseală va fi mai mare.
Durata de viață utilă a unui produs este determinată esențial de intensitatea de
uzare a suprafețelor funcționale ale componentelor sale. Viteza de uzare depinde de
mărimea ariei reale de contact a suprafețelor conjugate și de natura fizică a materia-
lelor, care determină mărimea forței de frecare prin intermediul încărcării normale și
a coeficientului de frecare.
O suprafață rugoasă cu proeminențe mari asigură o suprafață de contact mai
mică. Aceasta se uzează mult mai repede decât o suprafață mai netedă cu proemi-
nențe mici.
O suprafață perfect netedă nu asigură însă o capacitate portantă mare, deoarece
este dificil a se asigura un film portant de lubrifiant între cele două suprafețe, con-
tactul metal pe metal conducând la uzura rapidă a suprafețelor.
Se poate concluziona că existența neregularităților pe suprafața piesei pre-
zintă, în condiții de funcționare mai severe, o serie de dezavantaje:
- micșorarea suprafeței efective de contact;
- agravarea condițiilor de frecare și de funcționare ale piesei;
- reducerea rezistenței materia-

lului la eforturi alternante prin con-
centrarea de tensiuni la baza striațiu-
nilor;
- reducerea etanșeității;
- modificarea dimensiunilor.
Standardul internațional ISO
4287 prezintă termenii, definițiile și
parametrii ce caracterizează textura
unei suprafeței.
Parametrii texturii sunt definiți
în coordonate rectangulare în siste-
mul cartezian drept, figura 7.1. Axa X
Fig. 7.1. Sistemul cartezian de coordonate
drept utilizat pentru definirea parametrilor indică direcția urmei instrumentului
de palpare a suprafeței și se confundă
texturii suprafeţei cu linia medie a profilului. Axa Y este în planul
suprafeței măsurate, iar axa Z este perpendiculară pe suprafață și dirijată spre exte-
riorul materialului, spre mediul înconjurător.
7.2. Starea reală a suprafeței
Suprafața reprezintă limita care separă un obiect de un alt obiect, substanță

sau spațiu.
Suprafața nominală este o suprafață teoretică, ideală. Forma și mărimea su-
prafeței nominale sunt indicate pe desenul de execuție a piesei. Suprafața nominală
nu include rugozitatea acesteia.
Suprafața reală este suprafața care limitează corpurile și le separă de mediul
înconjurător. Altfel spus, suprafaţa reală este limita concretă (adevărată, faptică) a
unui obiect. Aceasta se abate de la suprafața nominală ca rezultat al procesului de
realizare a suprafeței. Abaterea depinde, de asemenea, de caracteristicile, compoziția
și structura materialului din care este executată suprafața.
În figura 7.2 sunt expuse trei reprezentări 3D ale unor suprafețe reale.
Fig. 7.2. Suprafețe reale, Michigan Metrology
Suprafața măsurată reprezintă o cuantificare a suprafeței reale obținută cu un

anumit mijloc de măsurare. Această distincție trebuie făcută deoarece nici o măsură-
toare nu indică suprafața reală exactă.
Geometria și dimensiunile suprafeței, precum și tolerarea geometrică a aces-
teia sunt domenii importante ale metrologiei, care compară suprafața finală ca
Starea suprafeţei 345
suprafață și complexitate. Acesta este dome-

niul instrumentelor de măsurare a lungimilor,
unghiurilor, rotunjirilor, teșiturilor, precum și
a celor de măsurare a contururilor.
Forma suprafeței se referă la profilul Fig. 7.3. Lungimea de undă a unei
suprafeței care diferă de o linie dreaptă. funcţii periodice
Dimensiunile sunt mărimile macrosco-
pice ale suprafeței, de exemplu diametrul sau lungimea. Toleranța suprafeței este o
limită admisibilă pe care o poate lua o dimensiune, un interval specificat a dimensi-
unii în care piesa funcționează corespunzător.
Starea reală a unei suprafețe este caracterizată de o serie de abateri, erori sau
imperfecțiuni față de cea nominală. Pentru definirea acestor imperfecțiuni se ape-
lează la noțiunea de lungime de undă a unei funcții periodice. Notată aproape în
exclusivitate cu λ, lungimea de undă se referă la distanța dintre punctele similare ale
unui semnal periodic repetat, figura 7.3.
Eroarea de formă cuprinde abaterile cu lungime de undă mare a unei suprafețe
față de suprafața nominală corespunzătoare. Erorile de formă rezultă din procesul de
fabricație.
Textura suprafeței este o combinație de abateri (deviații), cu lungimi de undă
destul de scurte, a unei suprafețe față de suprafața nominală. Textura suprafeței in-
clude rugozitatea, ondulația și orientarea striațiilor, adică toate abaterile care au lun-
gimea de undă mai mică decât lungimea de undă ale abaterilor de formă, figura 7.4.
Rugozitatea
include cele mai fine
neregularități ale
unei suprafețe, cele
care au cea mai mică
lungime de undă.
Rugozitatea rezultă,
în general, dintr-un
anumit procedeu de
fabricație, combinat
cu o anumită stare
de material.
Ondulația are Fig. 7.4. Starea suprafeţei
lungime de undă
mai mare și include abateri mai mari de la suprafața nominală.
Erorile de ondulație sunt intermediare ca lungime de undă între rugozitate și
abaterea de formă. Este de remarcat faptul că, de obicei, în practică nu se face dis-
tincție între ondulație și abaterea de formă și nu este întotdeauna clar cum se face.
Sunt în curs de apariție noi standarde care definesc această diferență mai riguros, așa
după cum se dezvoltă în secțiunile următoare ale acestei lucrări.
Direcția se referă la orientarea predominantă a neregularităților suprafeței. În
mod obișnuit, direcția este determinată de tehnologia de execuție a suprafeței.
Strunjirea, frezarea, găurirea, rectificarea și

alte procedee de prelucrare ce utilizează
scule așchietoare realizează, de obicei, o
suprafață cu striațiuni sub formă de proe-
minențe și goluri orientate în direcția de de-
plasare a sculei. Alte procedee de prelu-
crare realizează suprafețe fără o direcție ca-
racteristică a striațiilor, caracteristic la tur-
narea în forme de nisip, curățirea prin cio-
cănire și curățirea cu alice. Uneori aceste
suprafețe sunt considerate a avea striațiu-
nile nedirecționate, sub formă de particule
sau proeminențe.
Direcționarea sau lipsa acesteia este
importantă pentru proprietățile optice ale
suprafeței. O finisare foarte fină are un as-
pect mult mai rugos dacă direcțiile sunt
pronunțate. O suprafață mai rugoasă arată
mai uniformă dacă nu există direcționare
(are un aspect mat).
În figura 7.5 sunt prezentate câteva
tipuri de direcționare a neregularităților su-
Fig. 7.5. Tipuri de direcționare a prafețelor.
neregularităților în funcţie de procedeul Defectele suprafețelor rezultă nein-
tehnologic de execuție a suprafeței tenționat și nedorit. De obicei, termenul de
defect se referă la caracteristici individuale
și nedorite, cum ar fi zgârieturi, scobituri, bavuri etc. Conform standardului american
ANSI B46.1, o defecțiune este definită atunci când este convenită de către cumpără-
tor (achizitor) și vânzător, lăsând deschise tot felul de alte tipuri probleme privind
calitatea suprafeței. Standardul ANSI 13211.1 definește o serie de tipuri specifice de
defecte fizice, inclusiv adâncituri, crăpături, cratere și rupturi. Acest standard defi-
nește, de asemenea, o serie de probleme privind materialul și compoziția chimică a
acestuia, ce apar la suprafețe, dar care sunt înafara suprafeței finite.
7.3. Profilul suprafeței
Din punct de vedere matematic, un profil, figura 7.6, este linia de intersecție
a unei suprafețe cu un plan de secționare. Planul de secționare, în mod obișnuit, este
perpendicular pe suprafață. Profilul astfel obținut este o reprezentare 2D. Aproape
întotdeauna, profilurile sunt măsurate transversal pe o direcție perpendiculară pe su-
prafața de așezare.
Profilul nominal este linia dreaptă sau curbă obținută prin intersecția suprafe-
ței nominale cu un plan, în mod obișnuit perpendicular pe suprafața nominală. Pro-
filul nominal are o formă matematică cunoscută, cel mai adesea fiind o linie dreaptă,
un cerc sau un arc de cerc.
Fig. 7.6. Profilul obținut prin secționarea suprafeței cu un plan perpendicular
Profilul real al suprafeței rezultă din intersecția suprafeței reale (efective) cu

un plan perpendicular pe aceasta. Mai precis, profilul real este profilul rezultat din
intersecția dintre suprafața piesei de prelucrat și un plan normal pe această suprafață,
pe o direcție care maximizează valoarea rugozității suprafeței, în mod normal per-
pendiculară pe direcția striațiilor rezultate din prelucrare.
Profilul măsurat reprezintă profilul obținut prin urmărirea profilului real cu
ajutorul palpatorului unui instrument de
măsurare.
Această distincție dintre real și mă-
surat se face deoarece nici o măsurătoare
nu poate exprima profilul real exact.
Profilul unei suprafețe se obține cu
ajutorul unui mijloc de măsurare, figurile
7.7, 7.8 și 7.9, bazat pe un anumit princi-
piu sau metodă.
Fig. 7.7. Aparat de măsurare a Fig. 7.8. Aparat de măsurare a profilului,

profilului, Mitutoyo Taylor Hobson Ltd
Rezultatul metodei
de măsurare este o repre-
zentare bidimensională
(2D) a formei suprafeței în
planul de secționare creat
de instrument.
Cel mai obișnuit in-
strument de înregistrare a
profilului este cel cu un
vârf fin de diamant, care se
deplasează pe suprafață și
măsoară deplasarea pe ver-
ticală în funcție de poziție.
Imperfecțiunile de supra-
Fig. 7.9. Exemplu tipic de instrument portabil de măsurare față, cum ar fi zgârieturi, fi-
a profilului unei suprafeţe, Mitutoyo suri și adâncituri nu ar tre-
bui incluse în înregistrare.
Dacă este necesar, toleranțele acestor imperfecțiuni pot fi definite conform ISO
8785.
Profilul trasat este urma centrului vârfului palpatorului instrumentului de pal-
pare, apăsat cu o forță nominală și care traversează suprafața prin planul de intersec-
ție. Vârful instrumentului are o formă considerată ideală (piramidală, conică, sferică)
și dimensiuni nominale cunoscute.
Exprimat altfel, profilul trasat este profilul anvelopă al suprafeței reale obținut
cu ajutorul palpatorului instrumentului de măsurare. Profilul trasat constă din abateri
de formă și componente ale ondulației și rugozității.
Profilul de referință este urma vârfului instrumentului care se deplasează pe
planul de intersecție de-a lungul unei piese perfect plane și netede. Profilul de refe-
rință provine din mișcarea determinată de o cale de referință imperfectă. Dacă calea
ar fi perfect plană și netedă, profilul de referință nu ar influența profilul total.
Profilul total este forma (digitală) a profilului raportată de un instrument real,
care rezultă din combinarea profilului trasat cu profilul de referință. Se precizează că
la majoritatea sistemelor de măsurare nu este practică corijarea erorii introduse de
imperfecțiunea căii de referință și că profilul total este singura informație disponibilă
privind profilul urmărit. Profilul total înglobează datele colectate de pe suprafața
eșantionului ,,profil real” prin intermediul palpatorului sau profilometrului. Acest
profil cuprinde datele nefiltrate.
7.4. Filtrarea profilului
Filtrarea joacă un rol fundamental în analiza texturii suprafeței. În acest con-

text este vorba despre toate mijloacelor (de obicei electronice sau informatice, dar
uneori și mecanice) de selectare pentru analiză a unui domeniu din profilul total, care
se consideră a fi semnificativ pentru o situație particulară dată. Alternativ, filtrarea
poate fi gândită ca un mijloc de eliminare a informației considerată irelevantă, inclu-

zând, spre exemplu, tentativele de reducere a efectului zgomotului sau imperfecțiunii
instrumentului de măsurare. Filtrele selectează (sortează) sau respinge structura, care
este în concordanță cu scara de pe axa X, și care este în termeni de lungimi de undă
sau frecvențe spațiale (de exemplu ca cicluri sau linii pe milimetru). Un filtru care
elimină lungimile de undă scurte și le reține pe cele mai lungi se numește filtru trece-
jos deoarece el reține (sau lasă să treacă) frecvențele joase. Un filtru trece-sus reține
componentele cu lungimi de undă mai scurte eliminându-le pe cele mai lungi.
Pentru a o gamă restrânsă de lungimi de undă, combinarea unui filtru trece-
jos și a unuia trece-sus, cu regiuni înalte și joase eliminate este denumit filtru trece-
bandă. Atenuarea (eliminarea) unui filtru nu trebuie să fie prea bruscă, deoarece s-ar
putea obține rezultate foarte diferite pentru suprafețe aproape identice, în afară de o
ușoară modificare a lungimii de undă a unei caracteristici importante. Lungimea de
undă la care transmiterea (și deci și eliminarea) este de 50% este denumită lungime
de undă limită a filtrului, cut-off. Pentru marea majoritate a suprafețelor se poate
recomanda că, dacă un aspect de o anumită lățime este important, este puțin probabil
ca 1% din lățime să fie importantă. Aceasta sugerează că filtrarea trece-bandă trebuie
utilizată în toate analizele texturii suprafețelor.
Filtre de profil
Un filtru, destinat măsurării stării suprafeței, realizează o transformare elec-
tronică, mecanică, optică sau matematică, pentru atenuarea sau îndepărtarea compo-
nentelor lungimii de undă a suprafeței care sunt situate înafara domeniului de interes
pentru o măsurătoare.
Filtrul de profil este un filtru care separă profilul unei suprafețe în componente
cu lungime de undă mare și în componente cu lungime de undă mică, figura 7.10.
Fig. 7.10. Separarea texturii suprafeţei în rugozitate, ondulație și profil

La instrumentele de măsurare a rugozității, ondulației și a profilului primar
sunt utilizate trei tipuri de filtre. Toate cele trei tipuri de filtre transmit unde, dar
lungimile acestora sunt diferite. Lungimea de undă se exprimă în mm.
Filtrul de profil λs este filtrul care definește separarea între componentele ru-
gozității și componentele cu lungimi de undă mai scurte, prezente pe suprafață. Lun-
gimile de undă scurte limită (cut-off) λs standardizate, în mm, sunt: 0, 0025; 0,008;
0, 025.
Filtrul de profil λc este filtrul care definește separarea între componentele ru-
gozității și cele ale ondulației. Lungimile de undă lungi limită (cut-off) λc standardi-
zate, în mm, sunt: 0,08; 0,25; 0,80; 2,50; 8,00; 25,00.
Caracteristica filtrului care lasă să treacă ondulația și reține rugozitatea, figura
7.11, corespunde ecuației
α λco 2
a1 −π ( )
=e λ , (7.1)
𝑎0
unde: a0 este amplitudinea profilului

sinusoidal al rugozității înainte de
filtrare;
a1 - amplitudinea liniei medii
a acestui profil sinusoidal;
λco - lungimea de undă limită a
filtrului de profil (co – cut-off);
λ - lungimea de undă a profi-
lului sinusoidal.
Filtrul de profil λf este filtrul
care definește separarea între com-
Fig. 7.11. Filtru de profil λc ponentele ondulației și componen-
tele cu lungimi de undă mai lungi,
prezente pe suprafață.
Caracteristica filtrului care
lasă să treacă rugozitatea și reține on-
dulația, figura 7.12, corespunde ecu-
ației
α λco 2
a2 1−π ( )
=e λ , (7.2)
𝑎0
unde a2 este amplitudinea unui profil

sinusoidal al rugozității.
Luând în considerare relația
(7.1) se poate scrie relația
Fig. 7.12. Filtru de profil λf a2/a0 = 1 – a1/a0 . (7.3)
În concluzie, valorile standardizate ale lungimilor de undă sunt următoarele:
0,0025; 0,008; 0,025; 0,08; 0,25; 0,8; 2,5; 8; 25 mm.
Se reține faptul că, utilizând un filtru a cărui lungime de undă limită este de
0,8 mm, pe un profil cu lungimea de undă de 0,8 mm, acest filtru nu transmite decât
50% din amplitudinea profilului.
În figura 7.13 este prezentată filtrarea Gaussiană a texturii suprafeței rezultată
prin utilizarea unui palpator cu raza vârfului de 2 µm. De asemenea este evidențiată
limitarea lungimii de undă nominale datorată mărimii razei vârfului palpatorului.
Fig. 7.13. Filtrarea Gaussiană a texturii suprafeței
Profiluri modificate
Un profil modificat este un profil măsurat care este modificat prin filtrare me-
canică, electrică, optică sau digitală. Filtrarea se face, în mod obișnuit, pentru a mi-
nimiza anumite caracteristici de suprafață și a le sublinia pe altele. Un profil modi-
ficat diferă de un profil măsurat în sensul că profilul real este modificat intenționat.
Detaliile modificării sunt de obicei selectabile de către utilizatorul unui instrument
de măsurare. Un profil măsurat reprezintă o modificare neintenționată a profilului
real care rezultă din limitările instrumentului de măsurare.
Curba de intersecție a suprafeței cu planul vertical dat de vârful palpatorului
instrumentului de măsurare este întotdeauna raportată relativ la un plan de referință.
Profilul urmărit este profilul brut măsurat cu înălțimea profilului în raport cu o linie
de zero care este paralelă cu planul de referință a aparatului.
Profilul conturului este profilul nominal în sistemul de coordonate ale profi-
lului urmărit. Acesta este forma nominală a piesei în raport cu linia de referință a
instrumentului de copiere. Forma obișnuită este o linie dreaptă sau un cerc, fiind
aproximată adesea prin metoda celor mai mici pătrate.
Profilul primar - Profilul P
Este definit ca profilul total rezultat după aplicarea filtrului trece-jos pentru
lungimi de undă scurte, respectiv frecvențe înalte, cu lungimea de undă limită λs.
Acest proces elimină componentele cu lungimea de undă cele mai scurte, care sunt
considerate nerelevante pentru măsurarea rugozității. Dimensiunea vârfului palpato-
rului limitează eliminarea componentelor cu lungimi de undă foarte scurte. În
practică acest efect de filtrare mecanică este utilizat adesea în mod implicit la filtrul
λs.
Deoarece formele vârfurile palpatoarelor variază, și pentru că instrumentul de
măsurare introduce în semnalul profilului vibrații și alte zgomote care au lungimi de
undă echivalente mai scurte decât dimensiunile palpatorului, în aplicațiile practice
concrete întotdeauna se ignoră filtrarea pe profilul total.
În figurile 7.14 și 7.15 este prezentat un același profil primar, care face legă-
tura între profilul de înaltă frecvență a rugozității și cel de joasă frecvență a ondula-
ției. În figurile prezentate sunt evidențiate foarte clar forma și curbura profilului.
Fig. 7.15. Exemplu de profil primar, Bruker
Fig. 7.14. Exemplu de profil primar, Bruker

Profilul P reprezintă baza pentru procesarea digitală prin intermediul unui fil-
tru de profil, precum și pentru calculul parametrilor de profil conform ISO 4287.
Profilul este caracterizat de parametrii de amplitudine digitali verticali și orizontali,
care sunt identificați prin P. Parametrii P sunt evaluați pentru lungimile de bază,
denumite și lungimi de eșantionare.
În figura 7.16 lungimea de eșantionare este egală cu lungimea de evaluare ln,
care este lungimea totală a profilului înregistrat.
Fig. 7.16. Profil primar cu evidențierea liniei de medie, filtru λs, Mitutoyo
Adesea, profilul primar este denumit profil nefiltrat sau profil total. În acest
caz, curba de intersecție dintre suprafață și planul normal este nivelată și mărită, ră-
mânând neschimbată.
Profilul rugozității - Profilul R
Profilul rugozității este definit ca fiind profilul modificat derivat din profilul
primar prin eliminarea componentelor cu lungime de undă lungă. În acest caz se
utilizează un filtru de profil trece-sus, cu lungimea de undă limită λc. Acest proces
îndepărtează componentele cu lungime de undă mai lungă.
Banda de transmitere a profilurilor de rugozitate este definită de filtrele de
profil λs și λc.
Profilurile periodice ale rugozității, figurile 7.17, 7.18 și 7.19, recunoscute ca
abateri de ordinul 3, sunt sub forma striațiunilor sau rizurilor.
Aceste profiluri se obțin prin procedeele tehnologice de strunjire, frezare sau
rectificare plană.
Fig. 7.17. Exemplu de profil periodic al rugozității, Bruker

Fig. 7.18. Profilul rugozității cu evidențierea benzii de transmitere a profilului,

Michigan Metrology
Fig. 7.19. Profil periodic al rugozității cu evidențierea liniei de medie, filtrarea

trece-sus a profilului primar cu lungimea de undă limită λc, Mitutoyo
În figura 7.20 este prezentat un profil aperiodic al rugozității recunoscut ca o
abatere de ordinul 4.
Fig. 7.20. Profil aperiodic al rugozității

Profilul se prezintă sub formă de smulgeri, crestături sau ciupituri. Un aseme-

nea profil se obține prin șlefuire, honuire, lepuire sau electroeroziune.
Profilul rugozității este baza pentru evaluarea parametrilor acestuia. Se preci-
zează că o asemenea evaluare include automat utilizarea unui filtru de profil λf, deoa-
rece acesta derivă din profilul primar.
Pentru profilul rugozității lungimea de eșantionare este egală cu lungimea de
undă limită a filtrului, λc, ce separă rugozitatea de ondulație. Frecvența spațială este
mai mare decât lungimea de undă limită care definește profilul rugozității. Parametrii
acestui profil sunt identificați prin R și sunt evaluați pe lungimea de evaluare ln.
Profilul ondulației - Profilul W
Acest profil este recunoscut ca abatere de ordinul 2.
Profilul ondulației este profilul modificat derivat din profilul primar prin apli-
carea succesivă a filtrelor de
profil λf și λc. În acest fel se uti-
lizează un filtru trece-bandă
pentru a selecta structura supra-
feței cu lungimi de undă mai Fig. 7.21. Linia medie pentru filtrarea trece-jos a pro-
mari decât rugozitatea. Filtrul λf filului primar, filtru de profil λc, Mitutoyo
elimină componenta de undă
lungă (componenta profilului),
iar filtrul λc suprimă compo-
nenta de undă scurtă (compo- Fig. 7.22. Profilul ondulației cu linia medie după fil-
nenta rugozității). Altfel spus, trarea trece-sus, cu filtru de profil λf, Mitutoyo
profilul W rezultă prin filtrarea
trece-jos a profilului primar, cu lungimea de undă limită λc, figura 7.21, urmată de
filtrarea trece-sus cu lungimea de undă limită λf, figura 7.22.
În figura 7.23 este prezentat un profil al ondulației elaborat de Bruker.
Fig. 7.23. Exemplu de profil al ondulației, Bruker
La acest profil, lungimea de bază (de eșantionare) este egală cu lungimea de

undă limită a filtrului, λf. Frecvența spațială este mai mică decât lungimea de undă
limită ce caracterizează profilul ondulației.
Se convine ca în prima fază să se realizeze forma nominală a profilului total

prin metoda celor mai mici pătrate, înainte de aplicarea filtrului de profil λf pentru
separarea profilului ondulației. În cazul formei nominale circulare, este recomandat
includerea razei în optimizarea celor mai mici pătrate. Această procedură de separare
a profilului ondulației definește operatorul ideal al ondulației. Banda de transmitere
a profilurilor ondulației este definită de filtrele de profil λc și λf.
Profilul ondulației este baza evaluării parametrilor profilului ondulației. Para-
metrii profilului ondulației sunt identificați prin W și sunt evaluați pe lungimea de
evaluare ln, care este compusă din mai multe lungimi de bază lr. Numărul lungimilor
de bază nu este standardizat și trebuie indicat pe desen. Profilul ondulației poate fi
filtrat încă o dată, la o lungime de undă chiar mai lungă, pentru a separa ondulația de
abaterea de formă.
Lungimea de bază lp, lr, lw, în mm
Lungimea de bază este lungimea pe direcția axei X utilizată pentru identifica-
rea neregularităților ce caracterizează profilul supus spre evaluare. Specificarea lun-
gimii de bază implică că structura profilului care se situează după lungimea de bază
nu este relevantă pentru evaluarea particulară.
Lungimea de bază pentru profilul primar, lp, este egală cu lungimea de evalu-
are ln. Lungimea de bază pentru rugozitate, lr, este numeric egală cu lungimea de
undă a filtrului de profil λc, și are valorile standardizate, în mm: 0,08; 0,25; 0,80;
2,50; 8,00. Lungimea de bază pentru ondulație, lw, este numeric egală cu lungimea
de undă a filtrului de profil λf.
În figura 7.24 sunt reprezentate lungimile de bază standardizate de 2,5 mm ce
formează lungimea de evaluare a profilului rugozității.
Fig. 7.24. Lungimea de bază lr = 2,5 mm, lungimea de evaluare ln = 5×2,5 = 12,5 mm
Aproape toți parametrii trebuie evaluați pe lungimea de bază, dar pentru a
crește precizia se ia o medie a mai multor lungimi de bază.
Lungimea de evaluare ln, în mm
Lungimea de evaluare este lungimea totală măsurată pe direcția generală a
profilului, axa X, fiind utilizată pentru estimarea profilului evaluat. Este normal să
se evalueze profilurile rugozității și ondulației pe mai multe lungimi de bază succe-
sive, suma acestora fiind lungimea de evaluare. Pentru profilul primar lungimea de
evaluare este egală cu lungimea de bază.
ISO 4287 impune utilizarea a cinci lungimi de bază lr pentru rugozitate, ca

valori implicite, figura 7.24. Dacă se utilizează altă valoare, aceasta trebuie indicată
în simbolul stării suprafeței, spre exemplu Ra6 sau Pt2. Pentru ondulație nu este
specificată nici o valoare implicită standardizată.
Cu puține excepții, parametrii trebuie evaluați succesiv în fiecare lungime de
bază, iar valorile obținute sunt calculate ca medie pe toate lungimile de bază. Unii
parametrii sunt evaluați pe întreaga lungime de evaluare. Pentru a permite accelera-
rea la începutul măsurătorii și decelerarea la sfârșitul acesteia, lungimea parcursă de
instrument este mai mare decât lungimea de evaluare.
Lungimea totală de traversare sau trecere, lungimea de scanare, în mm
Lungimea totală de traversare este lungimea totală a suprafeței pe care se face
scanarea. Practic este distanța de scanare care determină lungimea totală a profilului.
Uzual, această lungime este mai mare decât lungimea de evaluare deoarece
sunt necesare deplasări scurte la începutul și sfârșitul măsurătorii pentru a exclude
fenomenele tranzitorii mecanice și electrice și pentru a permite efectele de oprire pe
filtre. În figura 7.25 sunt prezentate lungimile standardizate ce caracterizează profilul
total al unei suprafețe.
Fig. 7.25. Profilul total scanat al unei suprafețe, Bruker
Linia medie a profilului

Linia medie este o linie de referință față de care se măsoară abaterile profilului.
Această linie reprezintă nivelul zero pentru un profil total sau modificat. Se deter-
mină calculând o linie a celor mai mici pătrate, de formă nominală, pornind de la
profilul primar.
Linia medie a celor mai mici pătrate
Linia medie a celor
mai mici pătrate, figura
7.26, este o linie printr-un
profil astfel încât suma pă-
tratelor abaterilor profilului
de la linia medie să fie mi-
nimă. În practică acest lucru
se face la un profil digitizat. Fig. 7.26. Linia medie a celor mai mici pătrate
Aplicația cea mai cunoscută a liniei medii a celor mai mici pătrate este aceea
de ,,nivelare’’ a profilul urmărit. Profilul urmărit este raportat la o linie de referință
dreaptă a instrumentului de măsurare. Dacă instrumentul nu este perfect aliniat cu
piesa, această referință este înclinată în raport cu suprafața măsurată. Pentru a eli-
mina nealinierea se utilizează linia medie a celor mai mici pătrate trasată prin profilul
măsurat. Instrumentele mai sofisticate de măsurare asigură un control mai bun asupra
acestui proces de nivelare, mai ales prin furnizarea de alternative la linia medie a
celor mai mici pătrate. Acest lucru se datorează faptului că linia medie a celor mai
mici pătrate este distorsionată de defecte sau de forme atipice (neobișnuite) ale pro-
filurilor.
Linia medie a profilului rugozității
Linia medie a profilului rugozității este linia generată prin filtrare ce cores-
punde componentei profilului de undă lungă eliminată de filtru de profil λc. Este o
linie de referință pentru calculul parametrilor profilului rugozității.
Linia medie a profilului ondulației
Linia medie a profilului ondulației este linia ce corespunde transmisiei celor
mai lungi lungimi de undă ale profilului primar ce sunt excluse de filtrul de profil λf.
Este o linie de referință pentru calculul parametrilor profilului ondulației.
Linia medie a profilului primar
Este linia determinată, pornind de la profilul primar, ca o linie medie a celor
mai mici pătrate, astfel încât, în interiorul lungimii de bază, suma pătratelor abateri-
lor profilului de la linia medie să fie minimă. Linia medie a profilului primar este o
linie de referință pentru calculul parametrilor acestui profil.
7.5. Elemente geometrice ale profilului
Proeminențele profilului
Proeminența profilului reprezintă o parte a profilului evaluat, orientată către
exterior (de la material către mediul înconjurător) care unește două puncte consecu-
tive de intersecție ale profilului cu axa X. Altfel spus, o proeminență a profilului este
o regiune a profilului situată deasupra liniei medii și care intersectează linia medie
la ambele capete. În egală măsură se poate afirma că proeminența reprezintă profilul
de la trecerea liniei medii în direcția pozitivă, până când acesta traversează linia me-
die în direcția negativă.
În figura 7.27, fiecare regiune umbrită este o proeminență. Înălțimea unei pro-
eminențe este definită ca fiind punctul de înălțime maximă din regiune. O proemi-
nență locală este o regiune a unui profil situată între două minime succesive locale
ale profilului.
Golurile profilului
Golul profilului reprezintă o parte a profilului evaluat, orientată către interior
(de la mediul înconjurător către material) care unește două puncte consecutive de
intersecție a profilului cu axa X.
Altfel spus, un gol al profilului este o regiune a profilului care se află sub linia
medie și care intersectează linia medie la ambele capete. În egală măsură se poate
afirma că golul reprezintă profilul de la trecerea liniei medii în direcția negativă,

până când acesta traversează linia medie în direcția pozitivă.
Fig. 7.27. Proeminențele profilului cu evidențierea unei proeminențe locale
În figura 7.28 fiecare regiune umbrită reprezintă un gol. Adâncimea unui gol
este distanța de la punctul cel mai de jos a golului la linia medie.
Fig. 7.28. Golurile profilului cu evidențierea unui gol local
Un gol local este o regiune a unui profil între două ,,puncte înalte” succesive
ale profilului. Prin analiza celor mai mari proeminențe și goluri locale se poate ca-
racteriza foarte bine, pe baza experienței, procesul de prelucrare a suprafețelor.
Elementul profilului
Elementul profilului, figura 7.29, este format dintr-o proeminență și un gol
alăturate ale profilului. Elementul profilului se definește ca fiind o porțiune a unui
profil din punctul în care profilul traversează linia medie până la punctul următor în
care profilul traversează linia medie în aceeași direcție. Porțiunea pozitivă sau nega-
tivă a profilului evaluat de la
începutul sau sfârșitul lungimii
de bază trebuie întotdeauna
considerată ca o proeminență
sau un gol al profilului.
Atunci când se deter-
mină un număr de elemente ale
profilului pe mai multe lungimi
de bază succesive, proeminen- Fig. 7.29. Definirea elementului profilului
țele și golurile profilului
evaluat situate la începutul și sfârșitul fiecărei lungimi de bază sunt luate în conside-
rare o singură dată, la începutul fiecărei lungimi de bază.
Nivelul de discriminare a profilului
Este posibil ca un profil să aibă o variație foarte mică deasupra liniei medii și
să revină imediat sub linie. În mod normal, aceste situații nu sunt considerate ca o
proeminență sau un gol real al profilului. Pentru a evita ca sistemele automate să
contabilizeze astfel de situații, se impune luarea în considerare numai a profilurilor
situate peste o înălțime și o lățime specificată.
În absența altor specificații, nivelele implicite impun ca înălțimea unei proe-
minențe sau a golului profilului să depășească 10% din valoarea parametrilor Rz, Wz
sau Pz (pe înălțimea maximă a profilului), și ca lățimea proeminenței sau golului
profilului să depășească 1% din valoarea lungimii de bază (de eșantionare). Cele
două criterii trebuie satisfăcute simultan.
Înălțimea sau ordonata profilului, Z, în µm
Înălțimea profilului într-un anumit punct oarecare X este distanța de la profil
la linia medie. Înălțimea sau ordonata profilului este considerată pozitivă deasupra
liniei medii și negativă sub linia medie.
Înălțimea proeminenței profilului, Zp, în µm
Înălțimea Zp a proeminenței, figura 7.29, este distanța dintre linia medie de pe
axa X și cel mai înalt punct al celei mai înalte proeminențe a profilului.
Adâncimea golului profilului, Zv, în µm
Adâncimea Zv a golului, figura 7.29, este distanța dintre linia medie de pe axa
X și cel mai de jos punct al celui mai de jos gol al profilului.
Înălțimea elementului profilului, Zt, în µm
Înălțimea elementului, Zt, figura 7.29, este suma dintre înălțimea proeminenței
și adâncimea golului elementului profilului, adică
Zt = Zp + Zv, µm . (7.4)
Această relație este regăsită în literatură și sub forma Zt = Zp ‒ Zv, relație care
este corectă, având în vedere că mărimea Zv este situată sub linia medie.
Lățimea elementului profilului, Xs, în µm
Lățimea elementului, Xs, figura 7.29, este segmentul definit de punctele de
intersecție ale elementului profilului cu axa X.
Panta locală a profilului, dZ/dX
Panta locală, figura 7.30,
este panta profilului evaluat la po-
ziția Xi.
Valoarea numerică a pantei
locale, și implicit a parametrilor
PΔq, RΔq și WΔq depind de dis-
tanța ΔX dintre ordonate.
Panta locală se poate esti-
Fig. 7.30. Definirea pantei locale
mata folosind relația
𝑑𝑍 Zi+3 −9Zi+2 +45Zi+1 −45Zi+1 +9Zi+2 −Zi+3

= , rad (7.5)
𝑑𝑋 60 ∆X
unde Zi este înălțimea a i -a pantă a profilului, iar ΔX este spațierea între două puncte
alăturate ale profilului. Această relație se utilizează pentru o spațiere specificată prin
ISO 3274, în funcție de filtru utilizat.
Lungimea reală a profilului la nivelul c, Ml(c), în mm
Lungimea reală a profilului la nivelul
c, Ml(c), figura 7.31, reprezintă suma seg-
mentelor delimitate de profil pe dreapta de
nivel aflată la distanța c de linia de referință,
Ml(c) = Ml1 + Ml2 , mm . (7.6)
Proeminența locală a profilului
Proeminența locală, figura 7.32, este Fig. 7.31. Lungimea portantă
partea profilului cuprinsă între două minime
alăturate ale profilului.
Golul local al profilului
Golul local, figura 7.33, este partea profilului cuprinsă între două maxime ală-
turate ale profilului.
Fig. 7.33. Gol local al profilului

Fig. 7.32. Proeminență locală a profilului
Unitatea de profil (motif)

Unitatea de profil este partea profilului
primar cuprinsă între punctele cele mai înalte
ale două proeminențe locale, consecutive sau
nu.
O unitate de profil, figurile 7.34 și 7.36,
este caracterizată prin:
- lungime, ARi sau AWi, măsurată para-
lel cu direcția generală a profilului;
- două adâncimi, Hj și Hj+1 sau Hwj și
Hwj+1, măsurate perpendicular pe direcția ge- Fig. 7.34. Unitate de rugozitate
nerală a profilului; T = min[Hj; Hj+1]; T = Hj+1
- caracteristica T, egală cu cea mai mică
dintre cele două adâncimi.
Unitatea de rugozitate
Unitatea de rugozitate, figura 7.34, este unitatea calculată utilizând operatorul
teoretic cu valoarea A.
Prin definiție, o unitate de rugozitate are o lungime ARi mai mică sau egală cu
A. Valoarea implicită a acestui operator este 0,5 mm.
Linia anvelopă superioară a profilului primar (profilul ondulației)
Linia anvelopă superioară a
profilului primar, figura 7.35, este
formată din segmentele de dreaptă
ce leagă punctele cele mai înalte ale
proeminențelor profilului primar,
după discriminarea convențională a
Fig. 7.35. Linie anvelopă superioară unor proeminențe.
Unitatea de ondulație
Unitatea de ondulație, figura 7.36, este unitatea determinată pe linia anvelopă
superioară a profilului primar utilizând operatorul teoretic cu valoarea B. Valoarea
implicită a acestui operator convențional este B = 2,5 mm.
Fig. 7.36. Unitatea de ondulație

T = min[Hwj; Hj+1]; T = Hwj+1
7.6. Metode de măsurare a profilului
Sunt recunoscute și aplicate trei metode principale de măsurare a profilului,

care, practic determină parametrii ce definesc textura unei suprafețe: metoda liniei
medii; metoda liniei anvelopă superioară; metoda curbei de portanță.
Metoda liniei medii
Profilul primar obținut după eliminarea extremităților profilului total este fil-
trat în vederea analizei lui. Filtrarea generează o linie medie de unde provine și de-
numirea metodei de măsurare a profilului. Prezența liniei medii este reliefată în mul-
tiplele reprezentări anterioare ale diferitelor tipuri de profiluri.
Sunt recunoscute mai multe tipuri de filtre standardizate, dintre care cele mai
utilizate sunt filtrele electrice de tip RC și filtrele Gaussiene.
Filtrele de tip RC sunt regăsite la aparatele și instrumentele de măsurare mai
vechi. Ele introduc o deformare și un defazaj al semnalului. Sunt filtre cu tendința
de dispariție în detrimentul filtrelor Gauss.
Filtrele Gaussiene rezultă din tehnologiile numerice. Ele evaluează compo-
nentele de rugozitate și ondulație printr-o singură filtrare fără a introduce defazaj,
așa după cum rezultă din figura 7.37, unde se poate observa distincția dintre profilul
real și cel filtrat.
Fig. 7.37. Efectul filtrării unui profil real

Unele aparate de măsurare sunt echipate cu patine în scopul filtrării mecanice
a ondulațiilor și a anumitor vibrații. Este recomandat să se evite utilizarea acestora
deoarece dacă nu sunt utilizate corespunzător ele pot deforma un semnal.
Metoda liniei anvelopă superioară
Această metodă a fost dezvoltată în Franța în industria automobilelor. Este
recunoscută și sub denumirea de metodă a unității profilului (motif). Conform acestei
metode se aplică un algoritm de recunoaștere a formei profilului măsurat pentru eva-
luarea diferitelor abateri geometrice.
Nu se aplică nici un filtraj, iar parametrii se bazează exclusiv pe adâncimea și
pasul unităților de profil. Această metodă identifică formele de bază denumite unități
de profil (motifs) și le combină după diferite reguli.
Sistemul de măsurare al liniei medii nu este întotdeauna adaptat pentru carac-
terizarea anumitor suprafețe deoarece nu ia în considerare funcționalitatea acestora.
Pentru a realiza o abordare funcțională trebuie să se țină seama de proeminențele și
golurile active ale suprafeței orientate înspre exteriorul piesei.
Metoda curbei de portanță
Metoda constă în determinarea curbei de portanță care descrie variația propor-
ției de material a profilului rugozității în funcție de înălțimea acestuia. Această curbă
este utilizată pentru a prevedea rezistența la uzură a unei piese urmând trei criterii:
- criteriul rodajului, când proeminențele cele mai mari se uzează și dispar în
primele ore de funcționare. Absența acestui criteriu limitează perioada de rodaj a
unui motor;
- criteriul funcționalității, care indică cantitatea de material disponibilă pentru
uzare. Cu cât această cantitate este mai mare, cu atât motorul funcționează mai mult
timp;
- criteriul lubrifierii, care determină golurile disponibile și întotdeauna utile
pentru reținerea lubrifiantului. Absența sau dispariția golurilor conduce la griparea
motorului.
7.7. Parametrii texturii suprafeței
Sunt standardizate și utilizate trei grupe principale de parametrii ce definesc

textura unei suprafețe: parametrii profilului; parametrii unităților de profil (motifs);
parametrii bazați pe curba de portanță.
Parametrii profilului
În tabele 7.1, 7.2 și 7.3 sunt indicate denumirile și simbolurile parametrilor
profilului definiți prin ISO 4287 și ASME B46.1. Parametrii sunt definiți pentru pro-
filurile R, W și P. Aceste profiluri sunt definite cu filtre de tip Gauss.
Tabelul 7.1. Parametrii profilului R, parametrii rugozității, ISO 4287, ASME B46.1
Tipul parametrului Defi-
Denumirea parametrului Simbol UM
rugozității nire
Înălțimea maximă a proeminențelor rugozității Rp µm
Adâncimea maximă a golului profilului rugozității
Dimensiuni proemi-
Rv µm
Înălțimea maximă a profilului rugozității
Parametrii de amplitudine
Rz µm
nență-gol
Înălțimea medie a elementelor rugozității Rc µm

Înălțimea totală a profilului rugozității Rt µm 7.8.1
Adâncimea individuală a rugozității Rzi µm
Adâncimea medie a rugozității Rzm µm
Adâncimea maximă a rugozității Rz1max,Rmax µm
Adâncimea de bază a rugozității1) R3z µm
Abaterea medie aritmetică a profilului rugozității Ra µm
Parametrii Abaterea medie pătratică a profilului rugozității Rq µm
7.8.2
statistici Factorul de asimetrie a profilului rugozității Rsk -
Factorul de aplatizare a profilului rugozității Rku -
Parametrii de Lățimea medie a elementelor profilului rugozității RSm mm
7.8.3
spațiere Numărul de proeminențe RPc -
Parametrii hibrizi Panta medie pătratică a profilului rugozității RΔq rad 7.8.4
Parametrul de material Rmr(c), tp2) %
Curbe și parametrii Diferența pe înălțime între secțiunile profilului RTMc, Rδc µm
7.8.5
aferenți Parametrul de material relativ Rmr -
Curba de portanță, curba Abbott-Firestone -
1)
Standard Daimler Benz 31007 (1983) 2) Simbolizarea parametrului în ASME B46.1
Tabelul 7.2. Parametrii profilului W, parametrii ondulației, ISO 4287, ASME B46.1
Tipul parametrului
Denumirea parametrului Simbol UM Definire
ondulației
Înălțimea maximă a proeminențelor ondulației Wp µm
Dimensiuni
nență-gol
Adâncimea maximă a golurilor ondulației

proemi-
Wv µm
Înălțimea maximă a profilului ondulației Wz µm 7.8.1
Parametrii de
amplitudine
Înălțimea medie a elementelor ondulației Wc µm

Înălțimea totală a profilului ondulației Wt µm
Abaterea medie aritmetică a profilului ondulației Wa µm
Parametrii Abaterea medie pătratică a profilului ondulației Wq µm
7.8.2
statistici Factorul de asimetrie a profilului ondulației Wsk -
Factorul de aplatizare a profilului ondulației Wku -
Parametrii de spați- Lățimea medie a elementelor profilului ondulației WSm mm
7.8.3
ere Numărul de proeminențe WPc -
Parametrii hibrizi Panta medie pătratică a profilului ondulației WΔq rad 7.8.4
Parametrul de material Wmr(c) %
Curbe și parametrii
Diferența pe înălțime între secțiunile profilului WTMc, Wδc µm 7.8.5
aferenți
Parametrul de material relativ Wmr -
Tabelul 7.3. Parametrii profilului P, parametrii structurali,

ISO 4287, ASME B46.1
Tipul parametrului Defi-

Denumirea parametrului Simbol UM
profilului primar nire
Înălțimea maximă a proeminențelor Pp µm
Dimensiuni
nență-gol
Adâncimea maximă a golurilor

proemi-
Pv µm
Înălțimea maximă a profilului Pz µm 7.8.1
Parametrii de
amplitudine
Înălțimea medie a elementelor profilului Pc µm

Înălțimea totală a profilului Pt µm
Abaterea medie aritmetică a profilului Pa µm
Parametrii Abaterea medie pătratică a profilului Pq µm
7.8.2
statistici Factorul de asimetrie a profilului Psk -
Factorul de aplatizare a profilului Pku -
Parametrii de Lățimea medie a elementelor profilului PSm mm
7.8.3
spațiere Numărul de proeminențe PPc -
Parametrii hibrizi Panta medie pătratică a profilului PΔq rad 7.8.4
Parametrul de material Pmr(c) %
Curbe și parame-
Diferența pe înălțime între secțiunile profilului Wδc µm 7.8.5
trii aferenți
Parametrul de material relativ Pmr -
Parametrii unităților de profil (motifs)

În tabelul 7.4 sunt enumerați parametrii unităților de profil definiți prin ISO
12085. Acești parametrii sunt definiți pentru profilurile rugozității și ondulației.
Se precizează că aceste profiluri sunt definite prin alte metode de filtrare decât
cele utilizate pentru definirea parametrilor profilului și a celor bazați pe curba de
material. Parametrii unităților de profil, la fel ca și parametrii bazați pe curba de
portanță fac parte din modulul 2D Automotive.
Tabelul 7.4. Parametrii unităților de profil (motifs), ISO 12085
Tipul parametrului Denumirea parametrului Simbol UM Definire

Adâncimea medie a unităților de rugozitate R µm 7.9.2
Parametrii unității
Adâncimea maximă a neregularității profilului e Rx µm 7.9.2
rugozității profilului
Pasul mediu al unităților de rugozitate AR mm 7.9.2
Adâncimea medie a unităților ondulației W µm 7.9.2
Parametrii unității Adâncimea maximă a ondulației Wx µm 7.9.2
ondulației profilului Pasul mediu al unităților ondulației AW mm 7.9.2
Adâncimea totală a ondulației Wte µm 7.9.2
Parametrii bazați pe curba de portanță

Curbei de portanță îi sunt asociate două sisteme diferite de parametrii: para-
metrii bazați pe curba de portanță liniarizată; parametrii bazați pe curba de portanță
normalizată. În tabelul 7.5 sunt prezentate, conform ISO 13565-2, denumirile și sim-
bolurile parametrilor bazați pe curba de portanță liniarizată. Acești parametrii sunt
definiți numai pentru profilul R, utilizând două procedee diferite de filtrare.
Tabelul 7.5. Parametrii profilului rugozității bazați pe curba

de portanță liniarizată, ISO 13565-2
Sim- Defi-
Tipul parametrului Denumirea parametrului UM
bol nire
Adâncimea de bază a rugozității Rk µm 7.10
Înălțimea redusă a proeminențelor Rpk µm 7.10
Parametrii profilului rugozi- Adâncimea redusă a golurilor Rvk µm 7.10
tății conform ISO 13565-2 Parametru de material inferior Mr1 % 7.10
Filtrare conform ISO 13565- Parametru de material superior Mr2 % 7.10
1 Suprafața superioară a proeminențelor A1 µm2/mm 7.10
Suprafața inferioară a golurilor A2 µm2/mm 7.10
Volumul de retenție a uleiului V0 mm2/cm2 7.10
Adâncimea de bază a rugozității Rke µm -
Parametrii profilului rugozi- Înălțimea redusă a proeminențelor Rpke µm -
tății conform ISO 13565-2 Adâncimea redusă a golurilor Rvke µm -
Filtrare conform ISO 12085 Parametru de material inferior Mr1e % -
Parametru de material superior Mr2e % -
În tabelul 7.6 sunt prezentate, conform ISO 13565-3, denumirile și simbolurile

parametrilor bazați pe curba de portanță normalizată. Acești parametrii sunt definiți
pentru profilurile R și P. Parametrii caracterizează componentele verticale aleatorii
ale profilurilor, cum ar fi textura golurilor peste care este suprapusă o textură fină
denumită platou. Această textură este recunoscută ca o structură stratificată. Dife-
rența dintre cele două tipuri de parametrii constă în metoda de filtrare a profilului.
Tabelul 7.6. Parametrii profilului bazați pe curba

de portanță normalizată, ISO 13565-3
Sim- UM Defi-
Tipul parametrului Denumirea parametrului
bol nire
Parametrii profilu- Abaterea medie pătratică a rugozității platoului Rpq µm -
lui rugozității. Abaterea medie pătratică a rugozității golurilor Rvq µm -
Filtrare conform Coeficientul de material al zonei de trecere de la pla-
Rmq % -
ISO 13565-1 tou la goluri
Abaterea medie pătratică a profilului primar al plato-
Ppq µm -
ului
Parametrii profilu-
Abaterea medie pătratică a profilului primar al golu-
lui primar Pvq µm -
rilor
Filtrare λs
Coeficientul de material al zonei de trecere de la pro-
Pmq % -
filul primar al platoului la profilul primar al golurilor
Parametrii sunt determinați pe o curbă de portanță probabilistică la care lun-

gimea parametrului de material este exprimată ca o distribuție Gauss în unități de
abateri standard, reprezentate liniar pe axa orizontală. În această reprezentare curba
de portanță devine o linie dreaptă. Pentru suprafețe stratificate compuse din două
distribuții Gauss, curba de portanță se exprimă prin două regiuni liniare.
7.8. Parametrii profilului
Parametrii de profil, în funcție de caracteristicile profilului cuantificat sunt

împărțiți în trei categorii, respectiv parametrii de amplitudine, parametrii de spațiere
și parametrii hibrizi.
Parametrii de amplitudine cuantifică măsurările caracteristicilor abaterii su-
prafeței pe verticală, pe direcția Z. Parametrii de spațiere cuantifică măsurări ale ca-
racteristicilor abaterii suprafeței pe orizontală, pe direcția principală X. Parametrii
hibrizi sunt definiți din asocierea celor doi parametrii, pe direcțiile Z și X.
7.8.1. Parametrii amplitudinii proeminențelor și golurilor
Înălțimea maximă a proeminențelor profilului, Pp, Rp, Wp, în µm

Înălțimea maximă a proeminențelor profilului, Rp, figura 7.38, este cea mai
mare dintre înălțimile proeminențelor profilului, Zp, în limitele lungimii de bază lr.
Fig. 7.38. Înălțimea maximă a proeminenței profilului,

exemplu pentru profilul rugozității, Rp = max{Zpi} = Zp6
Parametrul reprezintă înălțimea celui mai înalt punct al profilului pornind de

la linia medie. Acest parametru se referă la un parametru de valoare extremă, și de
aceea poate fi nereprezentativ pentru suprafața evaluată, deoarece valoarea lui nu-
merică poate varia foarte mult de la un eșantion la altul. Este posibil să se medieze
valoarea pe mai multe lungimi de bază consecutive, ceea ce conduce la reducerea
variației, dar valoarea rămâne de cele mai multe ori numeric prea mare pentru a putea
fi utilă.
Acest parametru poate caracteriza situații atipice, cum ar fi existența pe supra-
față a unui vârf ascuțit sau a unei bavuri, sau prezența unor fisuri sau zgârieturi, care
ar putea indica un material deficitar sau o prelucrare necorespunzătoare. Punctele de
maxim sunt importante atunci când se iau în considerare elementele de frecare și
uzare, deoarece interacțiunea dintre suprafețe se accentuează în prezența lor.
În conformitate cu ASME B46.1, valoarea medie a parametrului Rp calculată
pe lungimea de evaluare ln este simbolizată cu Rpm.
Adâncimea maximă a golurilor profilului, Pv, Rv, Wv, în µm

Adâncimea maximă a golurilor profilului, Rv, figura 7.39, este cea mai mare
adâncime a golului profilului, Zv, în limitele lungimii de bază.
Fig. 7.39. Adâncimea maximă a golului profilului,

exemplu pentru profilul rugozității, Rv = max{Zvi} = Zv2
Adâncimea punctului cel mai de jos se măsoară de la linia medie. Este un
parametru de valoare extremă caracterizat de aceleași dezavantaje ca și înălțimea
maximă a proeminențelor. Conform standardelor mai vechi în loc de simbolul Rv se
utiliza Rm. Suma dintre Zp și Zv formează adâncimea individuală sau simplă a rugo-
zității, notată cu Rzi.
Înălțimea maximă a profilului, Pz, Rz, Wz, în µm
Înălțimea maximă a profilului, figura 7.40, reprezintă suma dintre cea mai
mare înălțime a proeminenței profilului, Zp, și cea mai mare adâncime a golului pro-
filului, Zv, în limitele unei lungimi de bază.
Fig. 7.40. Înălțimea maximă a profilului, ISO 4287

Pz = max{Ppi} + max{Pvi}; Rz = max{Rpi} + max{Rvi} = Zpmax + Zvmax sau
Rz = Zp2 + Zv2; Wz = max{Wpi} + max{Wvi}; Xs1…Xs5 - parametrii de spațiere
Se precizează că lungimea de bază pentru rugozitate, lr, este numeric egală cu

lungimea de undă a filtrului de profil λc, iar lungimea de bază pentru ondulație, lw,
este numeric egală cu lungimea de undă a filtrului de profil λf.
În figura 7.41 este cotată înălțimea maximă a rugozității rezultată din profilul
rugozității.
Fig. 7.41. Înălțimea maximă a profilului, exemplu pentru profilul rugozității,

Rz = max{Rpi} + max{Rvi} = Zpmax + Zvmax = Zp6 + Zv2
Parametrul Rz nu oferă multe informații utile de la sine și de aceea, de multe
ori este divizat în Rp, înălțimea celei mai înalte proeminențe deasupra liniei medii și
Rv, adâncimea celui mai de jos gol sub linia medie.
Acest parametru este utilizat de foarte multe ori pentru a verifica existența
proeminențelor (vârfurilor) pronunțate care pot afecta funcționalitatea contactelor
statice sau în mișcare. Parametrul are utilizări similare cu parametrul înălțimii totale
a profilului, Rt, dar acesta nu este supus variațiilor mari cauzate de caracteristici false
precum praful, bavurile sau zgârieturile.
În standardul ISO 4187-1:1984, înălțimea maximă a rugozității, simbolizată
Rmax sau Ry, era utilizată pentru identificarea înălțimii neregularităților în zece
puncte, figura 7.42.
Fig. 7.42. Modelul de calcul a rugozității Rmax în zece puncte

În unele țări, multe instrumente de măsurare utilizate pentru indicarea rugozi-

tății arată acest parametru. Ca urmare, este necesară o atenție sporită atunci când se
utilizează desene și documentații tehnice existente, deoarece diferențele dintre rezul-
tatele măsurătorilor cu diferite tipuri de aparate nu pot fi neglijate întotdeauna.
Conform definiției inițiale, ceea ce este măsurat de o anumită categorie de
aparate, adâncimea medie a rugozității în zece puncte, Ry, este diferența între media
aritmetică a ordonatelor celor de mai sus cinci proeminențe și a celor de mai jos cinci
goluri ale profilului efectiv, măsurate, în limitele lungimii de bază, de la o dreaptă
paralelă cu linia medie și care nu intersectează profilul, figura 7.42. Se calculează cu
relația
(R1 +R3 +R5 +R7 +R9 )−(R2 +R4 +R6 +R8 +R10 )
Ry = , µm . (7.7)
5
Înălțimea medie a elementelor profilului, Pc, Rc, Wc, în µm
Înălțimea medie a elementelor profilului este valoarea medie a înălțimilor ele-
mentelor profilului, Zti, figura 7.43, în limitele lungimii de evaluare.
Fig. 7.43. Înălțimea elementelor profilului, exemplu pentru profilul rugozității
Parametrul se calculează cu relația
1 1
Pc, Rc, Wc = ∑m
i=1 Zti , µm . (7.8)
m m
Parametrii Pc, Rc, Wc necesită o discriminare a înălțimii și spațierii. Dacă nu
există alte specificații, discriminarea înălțimii trebuie să fie implicit de 10% din Pz,
Rz, Wz, iar discriminarea spațierii de 1% din lungimea de bază. Cele două condiții
trebuie să fie respectate simultan.
Acest parametru este utilizat extrem de rar în practică. În altă ordine de idei,
parametrul este foarte dificil de interpretat. Parametrul este descris aici pentru exha-
ustivitate, iar până când nu va fi văzut pe un desen tehnic, ar trebui probabil ignorat.
Înălțimea totală a profilului, Pt, Rt, Wt, în µm
Înălțimea totală a profilului, Rt, figura 7.44, este distanța pe verticală dintre
cea mai înaltă proeminență a profilului și cel mai adânc gol al profilului, în limitele
lungimii de evaluare ln.
Fig. 7.44. Înălțimea totală Rt a profilului rugozității, adâncimea medie Rz a rugozități și

adâncimea maximă Rz1max a rugozității, Mitutoyo
Parametrii Pt, Rt, Wt fiind definiți pe lungimea de evaluare și nu pe o lungime
de bază, se respectă întotdeauna următoarele relații, pentru întreg profilul: Pt ≥ Pz;
Rt ≥ Rz; Wt ≥ Wz. Implicit, Pz = Pt, când se recomandă utilizarea parametrului Pt.
Parametru este utilizat în cazul în care suprafețele sunt supuse la eforturi mari,
făcând ca orice diferență considerabilă între punctele de maxim, respectiv minim, să
fie susceptibilă de a genera propagarea fisurilor.
Adâncimea individuală a rugozității, Rzi, în µm
Adâncimea individuală a rugozității, Rzi, figura 7.44, reprezintă distanța pe
verticală dintre cea mai înaltă proeminență a profilului și cel mai adânc gol al profi-
lului, considerate pe lungimea de bază lr.
Adâncimea medie a rugozității, Rzm, în µm
Adâncimea medie a rugozității, Rz, figura 7.44, reprezintă valoarea medie arit-
metică a adâncimilor individuale ale rugozității, Rzi, pentru lungimi de bază lr con-
secutive.
Dacă nu este prevăzută o cerință specială, implicit se consideră lungimea de
evaluare ln formată din cinci lungimi de bază lr consecutive.
În general, parametrul se calculează cu relația
Rzm = (Rz1 + Rz2 + …+ Rzn) / n , µm , (7.9)
unde n reprezintă numărul de lungimi de bază lr.
Adâncimea maximă a rugozității, Rz1max sau Rmax, în µm
Adâncimea maximă a rugozității, Rz1max, figura 7.44, este cea mai mare din-
tre valorile individuale Rzi considerare pe lungimea de evaluare ln. Acest parametru
se mai notează, conform ultimelor standarde, și cu Rmax.
Acest tip de rugozitate se utilizează pentru suprafețele la care abaterile indivi-
duale afectează puternic funcționalitatea acesteia, cum este cazul suprafețelor de
etanșare.
Adâncimea de bază a rugozității, R3z, în µm
Acest parametru este promovat prin standardul Daimler Benz 31007 (1983).
Adâncimea individuală a rugozității R3zi, figura 7.45, reprezintă distanța pe
verticală dintre cea de-a treia cea mai înaltă proeminență locală și cel de-al treilea
cel mai adânc gol local, considerată pe lungimea de bază lr.
Adâncimea de bază a rugozității, R3z, este valoarea medie a adâncimilor indi-
viduale ale rugozității R3zi, pentru cinci lungimi de bază lr consecutive,
R3z = (R3z1 + R3z2 + R3z3 + R3z4 + R3z5) / 5 , µm . (7.10)

În lipsa altor specificații, implicit, înălțimea proeminențelor și adâncimea go-
lurilor trebuie să depășească 10% din înălțimea maximă a profilului, iar lățimea pro-
eminenței sau golului profilului trebuie să depășească 1% din lungimea de bază lr.
Fig. 7.45. Definirea adâncimii de bază a rugozității, R3z, Mahr GmbH
7.8.2. Parametrii statistici ai amplitudinii
Abaterea medie aritmetică a profilului evaluat, Pa, Ra, Wa, în µm

Acest parametru este recunoscut și sub simbolizările AA (Arithmetic Average)
sau CLA (Centerline Average). Abaterea medie aritmetică a profilului evaluat repre-
zintă media aritmetică a valorilor absolute ale ordonatelor Zi , în limitele lungimii de
bază. Acest parametru, în 2D, se definește cu relația
1 l
Pa, Ra, Wa = ∫0 |Z(𝑥)|dx , µm , (7.11)
l
cu l = lp, lr sau lw în funcție de caz.

În 3D, parametrul se definește cu relația
1 ly lx
Sa = A ∫0 ∫0 |Z(x, y)|dx dy , µm . (7.12)
În relația (7.10) funcția Z(x) este o funcție continuă. Totuși, atunci când se fac
măsurători ale texturii suprafeței, funcția se obține cu ajutorul unui număr discret de
valori date de punctele de măsurare. În acest caz, parametrul Ra se obține cu relația
1
Ra = ∑Ni=1|Zi | , µm , (7.13)
N
unde N este numărul de puncte măsurate pe lungimea de bază, figura 7.48.
Ecuațiile pentru ceilalți parametrii ai profilului se obțin prin o notație de însu-
mare în mod similar. Valoarea numerică a parametrului Ra poate varia considerabil
fără a afecta performanța suprafeței. Prin urmare, de obicei pe desenul de execuție
se indică o bandă de toleranță a rugozității Ra sau o valoare Ra maximă.
Elementele de calcul ale parametrului Ra sunt ilustrate grafic în figura 7.46.

Zonele graficului de sub linia medie a profilului rugozității de pe lungimea de bază
lr sunt plasate deasupra liniei medii. Valoarea parametrului Ra este înălțimea medie
a profilului rezultat.
Fig. 7.46. Elementele de calcul ale abaterii medii aritmetice a profilului
În figura 7.47 este prezentată o altă reprezentare grafică a parametrului Ra.
Fig. 7.47. Valoarea Ra a rugozității medie aritmetică, Mitutoyo
Deoarece valoarea parametrului Ra evaluat pe lungimea de bază reprezintă o

rugozitate medie, efectul unei singure proeminențe sau a unui gol care sunt atipice
au o influență mică asupra valorii parametrului.
În practică, evaluarea parametrului Ra se face pe o serie de lungimi de bază
consecutive, acceptându-se valoarea medie obținută. Acest lucru asigură că parame-
trul este tipic pentru suprafața evaluată. Este important ca măsurătorile să se efectu-
eze perpendicular pe suprafața de așezare a eșantionului.
Valoarea parametrului Ra nu oferă nici o informație cu privire la forma nere-
gularităților de pe suprafață. Este posibil să se obțină valori similare ale lui Ra pentru
suprafețe având profiluri foarte diferite, motiv pentru care este util să se precizeze
procedeul de prelucrare utilizat pentru generarea suprafeței.
Parametrul Ra este cel mai utilizat dintre parametrii ce caracterizează rugozi-
tatea unei suprafețe. Acest lucru nu trebuie însă să împiedice utilizatorii să ia în
considerare și alți parametrii care ar putea oferi mai multe informații cu privire la
funcționalitatea unei suprafețe. Pe de altă parte, în literatură apar afirmații că acest
parametru reacționează greu la proeminențe și goluri datorită valorilor medii indi-
cate, motiv pentru care semnificația lui este destul de scăzută.
Abaterea medie pătratică a profilului evaluat, Pq, Rq, Wq, în µm
Parametrul este recunoscut și sub simbolizarea RMS (Root Mean Square).
Abaterea medie pătratică a profilului evaluat reprezintă media pătratică a va-
lorilor ordonatelor Z(x) în limitele unei lungimi de bază. Se definește cu relația
1 l
Pq, Rq, Wq = √ ∫0 Z2 (x)dx , µm , (7.14)
l
cu l = lp, lr sau lw în funcție de caz.

Folosind valori discrete,
1
Rq = √N ∑N𝑖=1 Z2i , µm . (7.15)
Comparat cu parametrul Ra, parametrul Rq asigură o importanță mai mare

valorilor numerice mai mari ale înălțimii proeminențelor și golurilor suprafeței.
Figura 7.48 ilustrează modalitatea de determinare a parametrilor Ra și Rq prin
discretizarea elementului profilului suprafeței pe lățimea lr a acestuia.
Parametrul Ra este mai ușor de determinat grafic dintr-o înregistrare a profi-
lului și, prin urmare, a fost
adoptat inițial înainte ca să
fie disponibile instrumen-
tele automate de măsurare a
texturii suprafeței. Atunci
când parametrii de rugozi-
tate sunt determinați instru-
mental, parametrul Rq are
avantajul că efectele de fază
ale filtrelor electrice pot fi
Fig. 7.48. Determinarea parametrilor Ra și Rq neglijate. Parametrul Ra,
care utilizează media arit-
|z1 |+|z2 |+…|zn |
Ra = , µm (7.13) metică, este influențat hotă-
n râtor de efectele de fază care
z21 +z22 +⋯+z2n nu pot fi ignorate.
Rq = √ , µm. (7.15) Parametrul Ra a înlo-
n
cuit aproape în totalitate pa-
rametrul Rq în specificațiile
de prelucrare a suprafețelor. Cu toate acestea, Rq este des utilizat în industria optică,
unde este mai direct legat de calitatea optică a unei suprafețe. Parametrul Rq este
mult mai sensibil la punctele de maxim și minim de pe suprafața măsurată, tinzând
să ofere o valoare mai mare decât Ra. Pentru calculul statistic, valorile parametrului
Rq sunt mai semnificative decât cele ale lui Ra.

Factorul de asimetrie a profilului evaluat Psk, Rsk, Wsk
Factorul de asimetrie a profilului evaluat se definește ca raportul dintre media
cuburilor valorilor ordonatelor Z(x) și cubul parametrului Pq, Rq sau Wq, după caz,
în limita unei lungimi de bază. Parametrul Rsk se definește cu relația
1 1 lr
Rsk = Rq3 [lr ∫0 z3 (x)dx] . (7.16)
Cu valori discrete, parametrul se definește cu relația

1 1 N
Rsk = ( ∑ Z3 ) . (7.17)
Rq3 N i=1 i
Parametrii Psk și Wsk se definesc în mod similar.

Factorul de asimetrie a profilului rugozității Rsk este o mărime adimensională
ce reprezintă o măsură a asimetriei curbei de distribuție a amplitudinii profilului ru-
gozității. O valoare negativă a asimetriei indică o suprafață cu capacitate portantă
bună, ceea ce demonstrează utilitatea practică deosebită a acestui parametru.
În figura 7.49 sunt prezentate asimetriile a două profile evaluate.
Parametrul derivă din curba de distribuție a amplitudinii indicând măsura si-
metriei față de linia medie a profilului. Acest parametru nu poate distinge dacă pro-
eminențele și golurile sunt distribuite uniform deasupra și sub linia medie, fiind pu-
ternic influențat de proeminențele și golurile izolate.
Parametrul Rsk arată gradul
de înclinare, în sens ascendent sau
descendent, a unei curbe de distri-
buție a amplitudinii. Forma curbei
este foarte informativă. Un profil si-
metric conduce la o curbă a distri-
buției amplitudinii simetrică în ra-
port cu linia centrală, cu Rsk = 0, iar
un profil asimetric la o curbă asime-
trică. Direcția asimetriei depinde de
Fig. 7.49. Diferența dintre asimetria
poziția volumului de material față
pozitivă și negativă
de linia medie. Dacă volumul de
material este mai mare deasupra liniei medii, asimetria este negativă, parametrul Rsk
are o valoare negativă, Rsk < 0. În această situație deasupra liniei medii nu există
proeminențe (vârfuri) pronunțat ascuțite, iar sub linia de referință există goluri pro-
nunțate. Dacă volumul de material este mai mare sub linia medie, asimetria este po-
zitivă, iar parametrul Rsk are o valoare pozitivă, Rsk > 0. Situația se caracterizează
prin existența proeminențelor ascuțite deasupra liniei medii și lipsa golurilor pronun-
țate sub linie.
În figura 7.50 sunt prezentate trei profiluri cu diferite valori ale parametrului
de asimetrie Rsk, care indică comportamentul suprafețelor la uzare.
Primul caz, cu asimetria negativă,

Rsk < 0, indică un profil plin care rezistă
bine la uzare. La acest profil proeminen-
țele cele mai pronunțate sunt retezate.
Al doilea caz, cu Rsk = 0, indică un
profil normal. În acest caz numărul de
puncte ale profilului este maxim în jurul
liniei medii, iar curba de distribuție a am-
plitudinii urmează o lege normală.
Al treilea caz, cu asimetria pozi-
Fig. 7.50. Tipuri caracteristice de profiluri tivă, Rsk > 0, indică un profil gol care are
rezistență scăzută la uzare. În acest caz,
proeminențele cele mai înalte dispar rapid după primele ore de funcționare.
Utilizarea acestui parametru poate face distincția între două profiluri care au
aceeași valoare Ra. Spre exemplu, o suprafață poroasă din material sinterizat sau din
fontă are o valoare mare a factorului de asimetrie.
O suprafață cu o portanță bună are asimetria negativă, ceea ce indică că pe
suprafață există puține proeminențe (vârfuri) ascuțite care pot fi îndepărtate rapid. În
egală măsură, pe suprafață există goluri adânci care rețin pelicula de lubrifiant.
O suprafață cu asimetrie pozitivă are o reținere mai slabă a peliculei de lubri-
fiant datorită lipsei golurilor adânci. Suprafețele cu asimetrie pozitivă, cum ar fi su-
prafețele obținute prin strunjire, au proeminențe înalte care sunt dispuse deasupra
liniei medii.
Parametrul Rsk se corelează foarte bine cu capacitatea de încărcare și porozi-
tatea unei suprafețe. El este influențat puternic de proeminențele și golurile izolate.
Factorul de aplatizare a profilului evaluat Pku, Rku, Wku
Factorul de aplatizare a profilului evaluat se definește ca raportul dintre media
valorilor la puterea a patra a ordonatelor Z(x) și valoarea la puterea a patra a parame-
trului Pq, Rq sau Wq, după caz, în limita unei lungimi de bază. Se definește cu relația
1 1 lr
Rku = Rq4 [lr ∫0 z 4 (x)dx] . (7.18)
Cu valori discrete, parametrul se definește cu relația

1 1 N
Rku = ( ∑ Z 4) . (7.19)
Rq4 N i=1 i
Parametrii Pku și Wku se definesc în mod similar.

Parametrul adimensional Rku reprezintă o măsură a aplatizării curbei de dis-
tribuție a amplitudinii profilului rugozității. Acest parametru, la fel ca și factorul de
asimetrie, este influențat în mare măsură de proeminențele și golurile izolate, ceea
ce reduce importanța practică a acestora.
În figura 7.51 sunt prezentate valorile numerice ale parametrilor statistici ai
amplitudinii, Rq, Rsk și Rku, în funcție de configurația profilului rugozității suprafe-
ței.
Fig. 7.51. Valorile parametrilor statistici ai amplitudinii în funcţie de

configurația profilului rugozității suprafeței, Michigan Metrology
Pentru un profil la care curba distribuției amplitudinii urmează o distribuție

Gauss, (a), factorul de aplatizare are valoarea Rku = 3 și un factor de asimetrie Rsk=0.
O suprafață cu proeminențe (vârfuri) ascuțite, (b), (c), (e), are o valoare mare a fac-
torului de aplatizare, iar o suprafață cu denivelări cu raze mari, (d), are o valoare
mică pentru acest parametru.
Factorul de aplatizare este un parametru util pentru a caracteriza suprafețele
conjugate din punct de vedere al uzării și lubrifierii.
Se precizează că factorul de aplatizare nu poate face diferență între o proemi-
nență și un gol. Spre deosebire de factorul de asimetrie, acest parametru nu poate
detecta singur dacă vârfurile profilului sunt repartizate uniform, dar poate arăta mă-
sura netezimii profilului.
7.8.3. Parametrii de spațiere
Lățimea medie a elementelor profilului, sau lățimea medie de spațiere,

PSm, RSm, WSm, în mm
Lățimea medie a elementelor profilului este valoarea medie a lățimilor ele-
mentelor profilului, Xsi, în limitele lungimii de bază, figurile 7.40, 7.52 și 7.53.
Fig. 7.52. Lățimea medie de spațiere RSm este valoarea medie a lățimilor Xsi
ale elementelor profilului, Mitutoyo

1
PSm, RSm, WSm = ∑m
i=1 Xsi , mm . (7.20)
m
În alți termeni,
acest parametru repre-
zintă valoarea medie a
lungimii secțiunii cores-
punzătoare liniei medii
ce conține o proeminență
și un gol ce sunt adia-
cente. Parametrul nece-
sită o discriminare pe
înălțime, care prin defi-
niție este de 10% din Pz,
Rz, Wz, precum și o dis-
criminare de spațiere,
Fig. 7.53. Lățimea elementelor profilului, ISO 4287
care implicit este de 1%
din lungimea de bază
(eșantionare). Aceste două condiții trebuie să fie îndeplinite simultan.
Numărul de proeminențe, PPc, RPc, WPc
Acest parametru reprezintă numărul de lățimi medii ale elementelor profilului
(PSm, RSm, WSm) pe o lungime de referință, L,
L
RPc = . (7.21)
RSm
Dacă nu este prevăzută o altfel de specificație, atunci se recomandă o lungime
de referință L = 10 mm și un prag de discriminare a înălțimii RSm = ± 0,5 µm.
7.8.4. Parametrii hibrizi
Panta medie pătratică a profilului evaluat, PΔq, RΔq, WΔq, în rad

Panta medie pătratică a profilului evaluat este valoarea medie pătratică a pan-
telor locale dZ/dX, în limitele lungimii de bază. Parametrul depinde atât de amplitu-
dine cât și de spațiere, motiv pentru care este un parametru hibrid.
Panta medie a profilului rugozității se calculează cu relația
1 l dz 2
RΔq = √ l ∫0 (dx) dx , rad . (7.22)
Pentru a reduce influența zgomotului, acest parametru se calculează pe lungi-

mea de evaluare ln. Panta profilului este definită de unghiul pe care îl face profilul
cu o linie paralelă cu linia medie. Valoarea medie a pantelor tuturor punctelor profi-
lului în limita lungimii de bază este cunoscută ca și pantă medie.
Un exemplu de utilizare a acestui parametru se referă la determinarea lungimii

profilului dezvoltat sau real, adică lungimea rezultată dacă toate proeminențele și
golurile ar fi reprezentate (întinse) ca o linie dreaptă. Cu cât panta medie este mai
mare, cu atât lungimea reală a profilului este mai mare.
Acest parametru este util în aplicațiile de vopsire și placare, când lungimea
suprafeței are o importanță deosebită. De asemenea, înclinarea medie poate fi legată
de duritatea, elasticitatea și ,,strivirea suprafeței”, iar în aplicațiile optice, o valoare
mică a acesteia indică că suprafața este un bun reflector optic.
7.8.5. Curbe și parametrii aferenți
Parametrul de material al profilului, Pmr(c), Rmr(c), Wmr(c), în %

Acest parametru este recunoscut în literatură sub diverse denumiri, proporția
sau coeficientul de material al profilului; raportul sau coeficientul lungimii portante,
toate aceste denumiri fiind însă definite la fel.
În standardul ASME B46.1 parametrul este simbolizat prin tp fiind denumit
coeficientul lungimii portante.
Conform figurii 7.54, parametrul de material al profilului este raportul, expri-
mat în procente, dintre suma lungimilor palierelor portante individuale, Mli(c), și
lungimea de evaluare, ln, la un nivel c de secționare a profilului. Nivelul c, în µm,
de secționare este distanța dintre linia de intersecție evaluată a profilului (linia de
nivel) și linia de referință specificată. Suma lungimilor palierelor portante individu-
ale formează lungimea portantă a profilului pe lungimea de evaluare ln.
Fig. 7.54. Definirea parametrului de material, cu exemplificare

pentru profilul rugozității
Parametrul se calculează cu relația,

Pmr(c), Rmr(c), Wmr(c) = [Ml1(c) + Ml2(c) + … +Mln(c)]100/ln , % . (7.23)
Raportul are valoarea 0 dacă linia de intersecție sau linia de nivel este trasată
prin cel mai înalt punct al celei mai înalte proeminențe, și de 100% dacă linia de
nivel cuprinde vârful golului cel mai adânc.
Parametrul Rmr(c) se utilizează pentru indicarea capacității portante a supra-
fețelor de ghidare și de etanșare, între care există o mișcare relativă.
Curba de portanță - curba Abbott-Firstone

Curba de portanță reprezintă variația parametrului de material al profilului pe
înălțimea acestuia.
Curba de portanță, figurile 7.55 și 7.56, se obține din profilul rugozității prin
intersecția acestuia cu un anumit număr de planuri echidistante față de un plan de
referință, de obicei planul de fund a asperităților.
Fig. 7.55. Curba de portanță, ISO 4287
Fig. 7.56. Curba de portanță a profilului reprezintă componenta materială Rmr(c)

în funcţie de înălțimea c de secționare, Mitutoyo
Pentru un anumit nivel, fracțiunea zonei portante este suma lungimilor palie-
relor individuale raportată la lungimea de evaluare, aceasta fiind parametrul notat
Rmr(c).
În figura 7.57 este prezentată starea suprafeței unui profil plin împreună cu
curba de portanță aferentă.
Fig. 7.57. Starea suprafeței și curba de portanță a unui profil plin

Caracteristica principală a curbei de portanță a unui profil plin este nivelul

aproximativ orizontal a porțiunii din mijloc, spre deosebire de curba de portanță a
unui profil gol, figura
7.58, unde, în zona
centrală, apare o cădere
abruptă a curbei.
Această curbă
permite evaluarea com-
portamentului la uzare
a unei suprafețe. Se
disting trei zone:
- zona de rodaj,
evidențiată la partea
superioară a curbei, Fig. 7.58. Starea suprafeței și curba de portanță
care corespunde celor a unui profil gol
mai înalte proeminențe
și care se vor uza rapid după primele ore de funcționare;
- zona de funcționare, care definește cantitatea de material disponibilă pentru
uzare;
- zona de lubrifiere, evidențiată la partea inferioară a curbei, care indică golu-
rile disponibile pentru reținerea necesarului de lubrifiant care să asigure funcționarea
corespunzătoare a suprafeței. Este zona în care se depune materialul rezultat de la
rodaj.
Curba de portanță a unei suprafețe rugoase depinde de distribuția pe înălțime
a asperităților. O suprafață este integral portantă dacă aria reală de contact este prac-
tic egală cu aria nominală. Suprafața își micșorează portanța pe măsura reducerii
ariei reale sau a ariei apa-
rente față de aria nominală.
În figura 7.59 este
reprezentată histograma
distribuției amplitudinii
profilului unei suprafețe
împreună cu curba de por-
tanță. De asemenea, sunt
vizualizate două valori ale
parametrului de material
Rmr. Linia de referință
este dată de cea mai înaltă
proeminență, astfel încât,
la 2 µm sub linia de refe-
rință parametrul de mate-
rial are valoarea Rmr(2) =
10%, iar la 6 µm, Rmr(6) = Fig. 7.59. Parametrul de material calculat
50%. pe curba de portanță Abbott-Firstone
Valorile parametrului Rmr(c) sunt uneori specificate pe desen, dar acest lucru
poate conduce la incertitudini serioase dacă curba zonei portante se referă la punctele
extreme ale profilului.
Numeroase suprafețe de contact definite prin diferite caracteristici tribologice
sunt realizate, în general, printr-o succesiune de operații tehnologice. De obicei,
prima operație stabilește forma generală a suprafeței, aceasta fiind caracterizată de o
finisare relativ grosieră. Operațiile ulterioare duc la finisarea suprafeței, pentru a asi-
gura proprietățile prevăzute prin proiectare. Această prelucrare suprimă proeminen-
țele produse de prima prelucrare, dar golurile adânci nu sunt atinse. Acest proces
conduce la un tip de textură a suprafeței care este denumită suprafață stratificată.
Deoarece asimetria profilului este negativă, este foarte dificil ca un singur parametru
de medie, cum este Ra, să poată caracteriza suficient de bine suprafața, atât din punct
de vedere al prescripțiilor de proiectare ale suprafeței, cât și cel de control a calității
acesteia.
Diferența pe înălțime între secțiunile profilului, Pδc, Rδc, Wδc sau PTMc,
R c, WTMc, în µm
TM
Acest parametru reprezintă distanța pe verticală între două nivele de secționare

ale parametrului material dat, figurile 7.57, 7.58 și 7.60.
Dacă pe suprafața
măsurată există va-
lori exagerate ale
proeminențelor și go-
lurilor, pentru o eva-
luare bună a rugozită-
ții se utilizează inter-
valul Rδc=(2…98)%.
În acest fel sunt ex-
cluse cele mai înalte
proeminențe care se
vor uza și cele mai
adânci goluri care se
vor umple.
În industria
Fig. 7.60. Vizualizarea parametrului Rδc auto, la realizarea ci-
lindrilor motoarelor
termice, înălțimea de material care se îndepărtează după rodaj poate fi evaluată cu
Rδc = (1 … 33)%, iar a golurilor utilizate pentru lubrifiere cu Rδc = (25 … 99)%.
În figura 7.60, pe curba de portanță este vizualizat parametrul diferenței pe
înălțime între secțiunile profilului, Rδc.
Conform acestei reprezentări, între valorile parametrilor de material Rmr(1,7)
=5% și Rmr(8,2) = 95% valoarea diferenței pe înălțime între secțiuni este Rδc = 6,5
µm.
Conform figurii 7.61,
Rδc = C1 – C0 , µm. (7.24)
Parametrul de material relativ Pmr, Rmr, Wmr

Parametrul de material relativ este parametrul de material determinat la nive-
lul secțiunii profilului Rδc, asociat de referința C0, unde
C1 = C0 – Rδc (sau Pδc, sau Wδc) , (7.25)
C0 = C(Pmr0, Rmr0, Wmr0). (7.26)
Parametrul Rmr se
referă la încărcare la o
înălțime specificată, fi-
gura 7.61. O modalitate
de specificare a înălțimii
este de a se deplasa peste
un anumit procentaj de re-
ferință Rmr0 pe curba de
portanță corespunzător
adâncimii Rδc, punct că-
ruia îi corespunde por-
tanța Rmr.
Rolul procentajului
de referință este de a eli-
mina vârfurile false care
tind să se desprindă în
momentul utilizării supra- Fig. 7.61. Separarea nivelului de secționare a profilului
feței. În acest fel adânci-
mea corespunde unei rugozități admisibile specifice unei uzări rezonabile.
Curba amplitudinii înălțimii profilului
Pentru un eșantion, curba amplitudinii înălțimii profilului, figura 7.62, repre-
zintă funcția densității de probabilitate a ordonatelor Z(x), pe lungimea de evaluare.
Fig. 7.62. Curba distribuției amplitudinii înălțimii profilului
Curba distribuției amplitudinii este o funcție care indică probabilitatea ca un

profil al suprafeței să aibă o anumită înălțime, la o anumită poziție. Curba are forma
unui clopot, care este caracteristică mai multor legi de distribuție. Curba densității
de probabilitate indică utilizatorului care parte a profilului se găsește la o anumită
înălțime, deasupra sau sub linia medie.
Curba amplitudinii înălțimii profilului arată lungimile totale relative pe care
graficul profilului atinge orice domeniu de înălțime selectat deasupra sau sub linia
medie. Acest lucru este ilustrat în figura 7.63.
Lungimile ori-
zontale ale profilului
incluse în banda în-
gustă δz la o înălțime z
sunt a, b, c, d și e. Ex-
primând suma acestor
lungimi ca procent din
lungimea de evaluare,
se poate obține o mă-
sură a valorii relative
a profilului la o înăl-
țime z.
Acest grafic
Fig. 7.63. Curba distribuției amplitudinii este recunoscut sub
denumirea de distri-
buția amplitudinii la înălțimea z. Reprezentând densitatea în funcție de înălțime, se
poate vedea repartiția densității amplitudinii pe ansamblul profilului.
7.8.6. Lungimi de bază standardizate
În tabelele 7.7, 7.8 și 7.9 sunt prezentate valorile standardizate ale lungimilor
de bază, lr, de evaluare, ln, precum și a celor de trecere (de scanare), lt. Aceste mă-
rimi sunt necesare pentru măsurarea parametrilor rugozității profilurilor periodice și
neperiodice, ele fiind caracteristice diferitelor tipuri de aparate sau mijloace măsu-
rare. Profilul periodic se obține prin operații tehnologice de strunjire, frezare și ra-
botare. Profilul neperiodic se obține prin rectificare, honuire, lepuire, șlefuire, elec-
troeroziune.
Tabelul 7.7. Lungimile de bază ale profilului rugozității pentru măsurarea para-
metrilor Ra, Rq, Rsk, Rku, RΔq, a curbelor de portanță și parametrilor aferenți
pentru profiluri neperiodice
Lungimea de Lungimea de Lungimea de

Ra, în µm
bază, lr, în mm evaluare, ln, în mm trecere, lt, în mm
(0,006) < Ra ≤ 0,2 0,08 0,40 0,48
0,02 < Ra ≤ 0,1 0,25 1,25 1,50
0,01 < Ra ≤ 2 0,80 4,00 4,80
2 < Ra ≤ 10 2,50 12,50 15,00
10 < Ra ≤ 80 8,00 40,00 48,00
metrilor Rz, Rv, Rp, Rc și Rt pentru profiluri neperiodice

Rz1), Rz1max2), în µm
(0,025) < Rz, Rz1max ≤ 0,1 0,08 0,40 0,48
0,1 < Rz, Rz1max ≤ 0,5 0,25 1,25 1,50
0,5 < Rz, Rz1max ≤ 10 0,80 4,00 4,80
10 < Rz, Rz1max ≤ 50 2,50 12,50 15,00
50 < Rz, Rz1max ≤ 200 8,00 40,00 48,00
1) Se utilizează Rz când se măsoară Rz, Rp, Rv, Rc și Rt.
2) Se utilizează Rz1max când se măsoară Rz1max, Rp1max, Rv1max și Rc1max.
metrilor de rugozitate R pentru profiluri periodice, și RSm pentru profiluri perio-
dice și neperiodice

RSm, în µm
0,013 < RSm ≤ 0,04 0,08 0,40 0,48
0,04 < RSm ≤ 0,13 0,25 1,25 1,50
0,13 < RSm ≤ 0,4 0,80 4,00 4,80
0,4 < RSm ≤ 1,3 2,50 12,50 15,00
1,3 < RSm ≤ 4 8,00 40,00 48,00
În tabelul 7.10. sunt prezentate informațiile necesare privind alegerea lungimii

de undă limită λc, (cut-off) în funcție de tipul profilului și parametrii de rugozitate
RSm, Rz și Ra.
Tabelul 7.10. Selectarea lungimii de undă limită λc
Profil periodic Profil neperiodic Lungimea de Lungimea de

undă limită bază/evaluare
RSm, în µm Rz, în µm Ra, în µm
λc, în mm lr/ln, în mm
0,013 < RSm ≤
Rz ≤ 0,1 Ra ≤ 0,2 0,08 0,08/0,40
0,04
0,04 < RSm ≤
0,1 < Rz ≤ 0,5 0,02 < Ra ≤ 0,1 0,25 0,25/12,50
0,13
0,13 < RSm ≤ 0,4 0,5 < Rz ≤ 10 0,01 < Ra ≤ 2 0,80 0,80/4,00
0,4 < RSm ≤ 1,3 10 < Rz ≤ 50 2 < Ra ≤ 10 2,50 2,50/12,50
1,3 < RSm ≤ 4 50 < Rz ≤ 200 10 < Ra ≤ 80 8,00 8,00/40,00
În tabelul 7.11 sunt prezentate centralizat condițiile de măsurare a parametrilor

profilurilor periodice și neperiodice, de unde rezultă corelația dintre principalii pa-
rametrii standardizați măsurați, pentru condițiile impuse de instrumentele de măsu-
rare.
Tabelul 7.11. Condiții de măsurare a profilului unei suprafețe
RSm, Ra, Rz, λc = lr, ln, lt, λs, r , Δx,

λc/λs tip
mm µm µm mm mm mm µm µm µm
>0,013…0,04 >0,006…0,02 >0,025…0,1 0,08 0,4 0,48 2,5 30 2 0,5
>0,04…0,13 >0,02…0,1 >0,1…0,5 0,25 1,25 1,5 2,5 100 2 0,5
>0,13…0,4 >0,1…2 >0,5…10 0,8 4 4,8 2,5 300 2(5) 0,5
>0,4…1,3 >2…10 >10…50 2,5 12,5 15 8 300 5 1,5
>1,3…4 >10…80 >50…100 8 40 48 25 300 10 5
În acest tabel lățimea medie de spațiere RSm caracterizează profilurile sime-

trice, iar abaterea medie pătratică Ra și înălțimea maximă a rugozităților Rz profilu-
rile asimetrice.
Față de mărimile explicitate anterior, în acest tabel apare corelarea dintre va-
lorile lungimii de undă limită (cut-off) λc, care este egală cu lungimea de bază, și
lungimea de undă scurtă λs, care definesc limitele benzii de transmitere a profilului.
Raportul λc/λs definește parametrul recunoscut sub denumirea de lățimea benzii de
transmitere a profilului, notat de cele mai multe ori cu B.
De asemenea, în tabel apare corelația dintre dimensiunea maximă a vârfului
palpatorului, rtip, și valorile parametrilor. Acest lucru este foarte important pentru
alegerea tipului de aparat.
În plus, în tabel mai apare corelația dintre treapta maximă de digitizare Δx și
parametrii măsurați. Treapta sau distanța de digitizare este o mărime standardizată,
care este setată automat pentru cele mai multe instrumente de măsurare a rugozității.
Aceasta implică în mare măsură precizia de măsurare a aparatului sau instrumentului
de măsurat.
Cu titlu de exemplu, pentru un profil periodic caracterizat de parametrul de
spațiere RSm cuprins între 0,4 și 1,3 mm, din tabelul 7.11 rezultă următoarele condiții
standardizate de măsurare: λc = lr = 2,5 mm; ln = 12,5 mm; lt = 15 mm; λs = 8 µm;
rtip = 5 µm; Δx=1,5 µm.
În mod normal, atunci când o piesă se execută pe baza desenului de execuție,
specificația texturii suprafeței cuprinde lungimea de bază pentru măsurarea profilu-
lui.
Lungimea de bază utilizată cel mai frecvent este de 0,8 mm.
Atunci când nu este indicată nici o informație pe desen cu privire la lungimea
de bază, executantul suprafeței are nevoie de o modalitate de alegere a valorii celei
mai adecvate pentru aplicația sa. Lungimea de bază trebuie selectată numai după
luarea în considerare a naturii texturii suprafeței, precum și a caracteristicilor cerute
de măsurătoare.
Conform tabelului 7.12, valoarea de 0,8 mm poate fi utilizată pentru aproape
toate procedeele tehnologice de uzinare a suprafeței. Totuși, trebuie luat în conside-
rare dacă această valoare permite evaluarea unei caracteristici particulare a texturii
suprafeței. În egală măsură trebuie luată în considerare funcția suprafeței, precum și
precizia procedeului de prelucrare.
Tabelul 7.12. Corelarea dintre lungimea de undă limită (cut-off) λc

și procedeul de prelucrare a suprafeței
Lungimea de undă limită Lungimea de undă limită

Procedeul Procedeul teh-
λc, în mm λc, în mm
tehnologic nologic
0,25 0,8 2,5 8,0 25 0,25 0,8 2,5 8,0 25
Frezare ● ● ● Honuire ● ●
Strunjire ● ● Lepuire ● ●
Rectificare ● ● ● Superfinisare ● ●
Rabotare ● ● ● Șlefuire ● ●
Găurire ● ● ● Lustruire fină ● ●
Rabotare ● ● ● Electroeroziune ● ●
Alezare ● ● Lustruire ● ●
Ambutisare, tra-
Broșare ● ● ● ●
gere, trefilare
Găurire cu
● ● Extrudare ● ●
diamant
Strunjire cu
● ● Turnare ● ●
diamant
7.9. Parametrii unităților de profil (motifs)
7.9.1. Metoda de calcul a parametrilor unităților de profil
Parametrii unităților de profil sunt definiți în standardul ISO 12085 pentru

profilurile rugozității și ondulației. Acest standard este o versiune internațională a
standardului francez realizat în anii ’80-90 de CNOMO, un consorțiu ce cuprinde
PSA Peugeot Citroën și Renault. Metoda constă într-o segmentarea grafică specială
a profilului în unități care sunt cuantificate pe înălțime și lățime.
Această metodă aplică un algoritm de recunoaștere a formei profilului și are
ca referință de calcul linia anvelopă superioară a profilului. Nu se aplică nici un fil-
traj, iar parametrii se bazează exclusiv pe adâncimea și pasul unităților de profil.
Această metodă identifică formele de bază denumite unități de profil (motifs) și le
combină după diferite reguli. Ca urmare a palpării realizate, prin metoda celor mai
mici pătrate se elimină abaterile de formă (abaterile de ordinul 1), profilul fiind mo-
dificat pentru obținerea profilului primar. Acest profil primar reprezintă baza pentru
definirea și calculul unităților de profil.
Originalitatea și avantajul acestei metode este corelarea care a fost stabilită
între valorile parametrilor și cerințele funcționale ale suprafețelor, ca urmare a unei
campanii vaste de măsurare a texturii suprafețelor ce a cuprins peste 40000 de piese.
Uzual această metodă este recunoscută ca Metoda franceză a unității sau Me-
toda motif, sau Parametrii R&W. Parametrii fac parte din programul 2D Automative.
După unele informații din literatura de specialitate, acești parametrii ar fi uti-
lizați mai puțin, dar concluziile privind relația dintre funcționalitate și specificație
rămân importante. Acești parametrii pot fi utilizați împreună cu alți parametrii, pen-
tru caracterizarea completă a texturii unei suprafețe.
7.9.2. Definirea parametrilor unităților de profil
Pasul mediu al unităților de rugozitate, AR, în µm

Pasul mediu al unităților de rugozitate este media aritmetică a lungimilor ARi
ale unităților de rugozitate, considerate în limitele lungimii de evaluare, figura 7.64.
Fig. 7.64. Parametrii unității de rugozitate a profilului

Parametrul AR se definește cu relația
1
AR = ∑ni=1 ARi , µm , (7.27)
n
unde n reprezintă numărul de unități de rugozitate, egal cu numărul de valori ARi.
Se recomandă indicarea parametrului AR în cazul acoperirilor electrolitice,
unde o valoare prea mică a parametrului AR influențează negativ aderența depunerii.
Adâncimea medie a unităților de rugozitate, R, în µm
Adâncimea medie a unităților de rugozitate este media aritmetică a adâncimi-
lor Hj ale unităților de rugozitate, în limita lungimii de evaluare, figura 7.64.
Parametrul se determină cu relația
1
R= ∑m
j =1 Hj , µm (7.28)
m
unde m este numărul de valori Hj. Din figura 7.64 rezultă m = 2n, adică numărul de
valori Hj este dublul numărului valorilor ARi. Pentru calculul parametrului se utili-
zează cea mai mică valoarea a unității rugozității.
Adâncimea maximă a neregularității a profilului, Rx în µm
Adâncimea maximă a neregularității profilului este cea mai mare adâncime,
în limita lungimii de evaluare. Conform figurii 7.64 Rx = H3.
Indicarea parametrului Rx se recomandă în următoarele cazuri:
- etanșare statică (ES). O valoare prea mare a parametrului Rx implică pierderi
deoarece deformarea garniturii nu acoperă adâncimea prea mare a striațiunilor;
- rezistența la eforturi alternante (EA). O valoare a lui Rx prea mare creează
concentratori de tensiune ce constituie puncte de inițiere a ruperii;

- etanșare dinamică fără garnitură (ED) pentru limitarea pierderilor;
- etanșare dinamică cu garnitură (ED) pentru evitarea deteriorării garniturii
dacă Rx este prea mare;
- rezistența la coroziune. O valoare prea mare a parametrului Rx influențează
negativ penetrarea straturilor corozive.
Pasul mediu al unităților ondulației, AW, în µm
Pasul mediu al unităților ondulației este media aritmetică a lungimilor AWi a
unităților ondulației, în limitele lungimii de evaluare, figura 7.65.
Fig. 7.65. Parametrii unității ondulației profilului

Parametrul AW se calculează cu relația
1
AW = ∑ni=1 AWi , µm , (7.29)
n
unde n este numărul unităților ondulației, egal cu numărul de valori AWi.
Adâncimea medie a unităților ondulației, W, în µm
Adâncimea medie a unității ondulației este media aritmetică a adâncimilor
Hwj ale unităților ondulației, considerate pe lungimea de evaluare, figura 7.65.
1
W= ∑m
j =1 H𝑊j , µm , (7.30)
m
unde m reprezintă numărul de valori HWj. Din figura 7.65 rezultă că m = 2n, adică
numărul valorilor HWj este de două ori mai mare decât numărul valorilor AWi.
Adâncimea maximă a ondulației, Wx, în µm
Adâncimea maximă a ondulației este cea mai mare adâncime Hwi, în limitele
lungimii de evaluare, figura 7.65.
Se recomandă indicarea parametrului Wx în documentațiile tehnice ale piese-
lor în următoarele cazuri:
- etanșare dinamică cu garnitură (ED) pentru evitarea deteriorării garniturii
prin oboseală datorită comprimărilor și revenirilor repetate cauzate de o valoare mare
a parametrului Wx;
- în cazul suprafețelor de montare a rulmenților pentru evitarea fenomenelor
de zgomot și rezonanță.
Adâncimea totală a ondulației, Wte, în µm
Adâncimea totală a ondulației reprezintă distanța, măsurată perpendicular pe
direcția generală a profilului primar, între punctul cel mai înalt și punctul cel mai de
jos a liniei de anvelopă superioară a profilului, figura 7.65.
7.9.3. Calculul parametrilor unităților de profil
Limitele convenționale ale lungimii

În figura 7.66 este evidențiată condiția pe care trebuie să o îndeplinească pasul
unității de profil.
Valoarea parametrului AR trebuie să fie mai
mică decât aceea a parametrului teoretic A,
0 < AR ≤ A. (7.31)
Parametrul teoretic A reprezintă limita con-
Fig. 7.66. Unitățile caracteristice vențională între rugozitate și abaterile de ordin încă
profilului rugozității mic. Valorile parametrului teoretic A sunt indicate în
tabelul 7.13.
În figura 7.67 este evidențiată condiția ce tre-
buie să fie îndeplinită de către pasul mediu al unității
ondulației AW,
A < AW ≤ B. (7.32)
Fig. 7.67. Unitățile caracteristice Parametrul teoretic B reprezintă limita con-
profilului ondulației
vențională între ondulație și abaterea de formă având
valorile indicate în tabelul 7.13.
Discriminarea adâncimii profilului
Discriminarea adâncimii profilului este aplicată pe profilul primar pentru a
elimina anumite proeminențe, care sunt fie prea mari, fie prea mici.
În cazul discriminării bazate pe adâncimea minimă nu se iau în considerare
proeminențele locale a
căror înălțime este infe-
rioară la 5% din înălți-
mea medie a ansamblu-
lui proeminențelor, fi-
gura 7.68. Aceste proe-
minențe influențează
puțin asupra comporta-
mentului funcțional al
Fig. 7.68. Discriminarea pe baza adâncimii minime a profilului piesei.
Prin aplicarea condiției discriminării bazate pe adâncimea maximă se evită ca

proeminențele sau golurile izolate (prea mari) să denatureze linia anvelopă. Pentru
aceasta, se calculează media Hj a înălțimilor unităților și abaterea medie pătratică sau
abaterea standard a acestora, σHj.
Valorile adâncimilor proeminențelor și golurilor mai mari decât cele reieșite
din relația
H = Hj + 1,65 σHj , µm (7.33)
sunt reduse la valoarea H, figura 7.69.
Acest lucru este necesar deoarece:
- proeminențele izolate denaturează aleatoriu
calculul parametrilor ondulației, și oricum acestea
vor dispărea rapid după începerea funcționării su-
prafeței; Fig. 7.69. Discriminarea pe baza
- golurile izolate însă vor fi prezente și după adâncimii maxime a profilului
uzarea suprafeței.
Golurile izolate pot influența deteriorarea garniturilor de etanșare, atunci când
acestea pot iniția concentratori de tensiune.
Acesta este motivul pentru care dimensiunile golurilor izolate sunt luate în
considerare în calculul rugozității maxime Rx.
Condiții de identificare a unităților de rugozitate și ondulație
prin combinarea unităților
Există patru condiții bazate pe geometria unităților care permit combinarea lor
între ele pentru a se ajunge la profilurile de rugozitate și ondulație dorite. Acest al-
goritm este rotit în buclă până când nu este posibilă nici o altă combinație.
(1) Condiția de anvelopă: prima condiție selectează proeminențele mai mari
decât una dintre proeminențele învecinate,
P1 < P2 sau P3 . (7.34)
(2) Condiția lățimii: lungimea unităților este limitată de parametrii A și B.
- pentru rugozitate,
ARi + ARi+1 > A ; (7.35)
- pentru ondulație,
AWi + AWi+1 > B. (7.36)
(3) Condiția de mărire: cele mai mici proeminențe sunt eliminate căutându-se
cea mai mare unitate posibilă. Condiția nu permite combinarea a două unități în una
singură, mai lungă, dacă rezultatul este o unitate cu caracteristica T mai slabă decât
caracteristica uneia dintre unitățile de origine, adică proeminențele mici încadrate
între cele mari sunt eliminate,
T > T1 și T2. (7.37)
(4) Condiția adâncimii relative: condiția permite limitarea combinării de uni-

tăți cu adâncimi sensibil egale, în particular pe suprafețe periodice. Astfel se evită
eliminarea de proeminențe de adâncimi apropiate de proeminențele adiacente.
Procedura de calcul a parametrilor unităților de profil
Pornind de la profilul primar, figurile 7.70, 7.71 și 7.72, se calculează în prima
fază trei parametrii de rugozitate.
Fig. 7.70. Profilul primar cu evidențierea combinării unităților
Pentru aceasta, se elimină proeminențele locale mici, care nu îndeplinesc con-

dițiile de discriminare, iar după combinarea unităților individuale de rugozitate, apli-
când cele patru condiții, figura 7.71, se calculează parametrul Rx.
Fig. 7.71. Combinarea unităților individuale de rugozitate

Proeminențele și golurile izolate prea mari sunt reduse la o înălțime H calcu-
lată cu relația (7.32), figura 7.72, după care se calculează parametrii R și AR.
Fig. 7.72. Profilul rezultat în urma combinării unităților ce permite

calculul parametrilor R și AR
Plecând de la linia anvelopă superioară corectată (profilul ondulației), figura
7.73, sunt combinate unitățile individuale de ondulație, utilizând cele patru condiții,
ceea ce permite calculul parametrilor ondulației W, AW, Wx și Wte, figura 7.74.
În figura 7.75 sunt vizualizate unitățile de rugozitate combinate pe lungimea
de evaluare standardizată implicită de 16 mm.
Fig. 7.73. Profilul primar corectat cu linia anvelopă superioară corectată
Fig. 7.74. Profilul ondulației corectat
Fig. 7.75. Unitățile de rugozitate combinate, lungimea de evaluare implicită, ln = 16 mm
În figura 7.76 sunt prezentate valorile parametrilor unităților de rugozitate re-

zultate în urma măsurării unui profil folosind metoda liniei anvelopă superioară.
Fig. 7.76. Unitățile de rugozitate combinate pentru un profil primar cu linia anvelopă su-
perioară, lungimea de evaluare ln = 5×lr = 5×0,50 = 2,50 mm, Digital Surf, 2D Automative
Profilul este ridicat pe lungimea de evaluare standardizată ln = 2,5 mm. În

figura 7.76 este indicat parametrul Pt = 1,39 µm, care este înălțimea totală a profilu-
lui primar, acest parametru fiind definit prin ISO 4287 ca parametru al profilului.
În figura 7.77 sunt prezentate unitățile ondulației pe lungimea de evaluare im-
plicită ln = 16 mm.
Fig. 7.77. Linia anvelopă superioară și unitățile ondulației,

lungimea de evaluare implicită, ln = 16 mm
În figura 7.78 sunt prezentate valorile numerice ale parametrilor unităților de

ondulație rezultate în urma măsurării unui profil folosind metoda liniei anvelopă su-
perioară.
Profilul este ridicat pe lungimea de evaluare standardizată ln = 2,5 mm.
Fig. 7.78. Unitățile de ondulație pentru un profil primar periodic cu linia anvelopă
superioară, lungimea de evaluare ln = 5×lr = 5×0,50 = 2,50 mm,
Digital Surf, 2D Automative
7.9.4. Condițiile de măsurare a parametrilor unităților de profil
În tabelul 7.13 sunt prezentate valorile parametrilor teoretici A și B precum și

condițiile de măsurare a parametrilor unităților de profil.
Valorile evidențiate cu caractere îngroșate reprezintă valorile implicite vala-
bile atunci când nu sunt impuse condiții suplimentare de măsurare.
Tabelul 7.13. Condițiile de măsurare a unităților de profil
Raza maximă a
Lungimea de Lungimea de
A, mm B, mm vârfului palpa-
evaluare, ln, mm undă, λs, µm
torului, µm
0,02 0,10 0,64 2,50 2±0,5
0,10 0,50 3,20 2,50 2±0,5
0,50 2,50 16,00 8,00 5±1
2,50 12,50 80,00 25,00 10±1
În tabelul 7.14 este evidențiată legătura dintre parametrii unităților profilului

rugozității și al ondulației și rolul funcțional al suprafețelor.
Tabelul 7.14. Recomandări privind utilizarea parametrilor unităților de

rugozitate și de ondulație în funcție de rolul funcțional al suprafețelor
Parametrii
Rolul funcțional al suprafeței Profilul
Suprafața rugozității ondulației primar
Sim-
Denumire R Rx AR W Wx Wte AW Pt Pδt
bol*
Alunecare cu lubrifiere ● ≤0,8R
FG ○ ●
Frecare uscată ● ○ FS ● ○
Două piese în contact
cu depla- Rostogolire ● ≤0,3R ●

FR ○ ○
sare rela- Rezistența la ștemuire ○ ○ ○
RM ○ ●
tivă Frecare fluidă ● ○ FF ○
Etanșare cu garnitură ● ○ ○ ≤0,6R ● ○
ED
dinamică fără garnitură ○ ● ≤0,6R ●
Etanșare cu garnitură ○ ● ≤R ○ ○
asam- ES
statică fără garnitură ○ ● ≤R ●
blare
Asamblare fixă cu încărcare AC ○ ●
fixă
Aderență (lipire) AD ● ○
Scule (fața de degajare) OC ○ ○ ● ●
cu încăr-
Suprafață indepen-
Rezistență la solicitări alter-

care EA ○ ● ○ ○
nante
Rezistență la coroziune RC ● ●
dentă
Acoperire (vopsire) RE ○ ○
fără în-
Acoperire electrolitică DE ● ≤2R ●
cărcare
Măsurare ME ● ≤R
Aspect AS ● ○ ○ ○
●Parametrii principali: se specifică cel puțin unul dintre ei
○Parametrii secundari: se specifică potrivit rolului funcțional al piesei
Exemplu: Simbolizarea ≤ 0,8R arată că dacă simbolul FG este indicat pe desen și că pa-
rametrul W nu are o specificație în plus, toleranța superioară pentru W este egală cu tole-
ranța parametrului R multiplicată cu 0,8.
*Simbolurile (FG, FS etc)sunt inițialele de la termenii în franceză
În tabelul 7.14 sunt stipulați și parametrii profilului primar definiți prin ISO
4287, respectiv înălțimea totală Pt și diferența pe înălțime între secțiunile profilului
Pδt.
Acest lucru arată că pentru caracterizarea completă a texturii unei suprafețe
ținând seama de rolul funcțional al acesteia este necesar să se utilizeze o combinație
între parametrii unităților de profil și cei ai profilului, corespunzător profilului pri-
mar, al rugozității și ondulației.
7.10. Parametrii bazați pe curba de portanță liniarizată
La începutul anilor ’80, cercetătorii de la Institutul de Metrologie al Universi-

tății din Hanovra au lucrat la dezvoltarea unor noi metode analitice care să permită
evaluarea funcțională a stărilor suprafeței pieselor obținute prin metalurgia pulberi-
lor (sinterizarea). Se punea problema definirii unor mărimi care să caracterizeze zona
superioară a profilului rugozității, care reprezintă de fapt zona funcțională de contact,
prin atenuarea sau chiar eliminarea influenței golurilor din zona inferioară a profilu-
lui. În realitate, la măsurare aceste goluri sunt scanate incomplet, deoarece ele sunt
influențate în principal de porozitate, fiind denaturate de vârful palpatorului. În ace-
lași timp, a fost necesar să se găsească o alternativă la procedeele convenționale de
filtrare, ale căror fenomene parazitare și de defazaj influențează negativ structura
platou a profilului măsurat al rugozității.
Pornind de la aceste considerente s-a definit un ansamblu de parametrii desti-
nați caracterizării curbei de portanță a unei suprafețe, în egală măsură fiind definită
și aplicată o metodă particulară de filtrare a profilului acesteia. Interesul față de acești
noi parametrii, comparativ cu parametrii tradiționali Ra și Rz, a fost imediat recepți-
onat de către industrie. Noii parametrii au fost utilizați rapid în industria automobi-
lelor din Germania prin standardul DIN 4764, adoptat ulterior ca seria de standarde
internaționale ISO 13565.
Parametrii bazați pe curba de portanță liniarizată sunt standardizați prin ISO
13565-2. Determinarea parametrilor este recunoscută, în programul 2D Automotive,
sub denumirea de studiu grafic al parametrilor Rk.
Acești parametrii sunt concepuți pentru analiza texturii unei suprafețe, recu-
noscută în exclusivitate ca suprafață stratificată de tip platou. Cel mai sugestiv exem-
plu, de fapt cel pentru care a fost analizat și proiectat acest sistem de măsurare a
profilului, este suprafața finisată a interiorului cilindrilor motoarelor termice.
Suprafața stratificată este obținută printr-o succesiune de operații tehnologice.
De obicei, prima operație stabilește forma generală a suprafeței, aceasta fiind carac-
terizată de o finisare relativ grosieră. Operațiile ulterioare duc la suprafinisarea su-
prafeței, care egalizează proeminențele pronunțate provenite de la prima prelucrare,
dar golurile adânci nu sunt suprimate. În acest fel se obține o suprafață de tip platou
cu portanță ridicată, cu proeminențe mici la exteriorul suprafeței de contact cu piesa
conjugată, dar la care sunt menținute golurile adânci.
Pentru acest tip de măsurare a texturii suprafeței este evaluat numai profilul
rugozității generat prin filtrarea trece-sus a profilului primar. Conform standardului
ISO 13565-1 există două variante de fil-

trare, corespunzătoare valorilor lungimi-
lor de undă limită (cut-off) λc de 0,8 și 2,5
mm. Lungimea de undă limită implicită
este λc = 0,8 mm sau 2,5 mm la care îi co-
respunde o lungime de evaluare standardi-
zată ln de cinci ori mai mare decât λc.
În figura 7.79 sunt prezentate cele
două etape de filtrare a profilului primar
asimetric de tip platou, în vederea evaluă-
rii profilului rugozității. Profilul superior
evidențiază linia medie filtrată după apli- Fig. 7.79. Etapele filtrării profilului platou
carea filtrului Gaussian standard definit
prin ISO 4287. Cea de-a doua reprezentare indică linia medie filtrată după aplicarea
celei de-a doua filtrări unde influența adâncimii golurilor este eliminată.
Toți parametrii definiți prin standardul ISO 13565-2 derivă din curba de por-
tanță, curba Abbott-Firstone, care este determinată pe lungimea de evaluare ln a pro-
filului.
Determinarea dreptei echivalente
Dreapta echivalentă se calculează plecând de la zona centrală a curbei de por-
tanță, incluzând 40% din toate punctele profilului măsurat. Această zonă centrală
este situată în zona unde secanta la curba de portanță, care interceptează un arc re-
prezentând 40% din lungimea portantă, are panta cea mai mică, figura 7.80.
Dreapta se determină trasând suc-
cesiv de-a lungul curbei de portanță se-
cantele AMr = 40%, plecând de la Mr =
0. Secanta AMr = 40% care are panta cea
mai mică, determină zona centrală a
curbei de portanță pentru determinarea
dreptei echivalente. Dacă mai multe
zone ale curbei determină aceeași încli-
narea minimă a dreptei, atunci prima
zonă întâlnită este zona reținută. Dreapta
echivalentă este dreapta rezultată din
calculul celor mai mici pătrate în direcția Fig. 7.80. Determinarea dreptei echivalente
ordonatelor profilului.
Pentru asigurarea validității curbei de portanță se convine ca mărimea claselor
ordonatelor profilului rugozității (intervalele de secționare) să aibă o valoare sufici-
ent de mică, pentru ca cel puțin zece clase să fie cuprinse în zona centrală. Pentru
suprafețele cu o rugozitate foarte mică, cum este cazul platourilor aproape perfecte,
existența intervalelor de secționare foarte mici nu este semnificativă datorită rezolu-
ției limitate a sistemului de măsurare. În acest caz, este recomandat ca numărul de
clase utilizate pentru calculul dreptei echivalente să fie menționat în rezultatele mă-
surării.
Dreapta echivalentă intersectează abscisele Mr = 0% și Mr = 100% în două

puncte, figura 7.81. Paralele la axa X trasate prin aceste puncte determină profilul
limitat al rugozității, la care sunt eliminate proeminențele și golurile pronunțate.
Distanța pe
verticală între
aceste drepte re-
prezintă adânci-
mea profilului li-
mitat Rk. Inter-
secția dreptelor
cu curba de por-
tanță definesc
Fig. 7.81. Determinarea parametrilor Rk, Mr1 și Mr2 lungimile por-
tante Mr1 și Mr2.
Suprafețele hașurate situate deasupra și sub zona curbei de portanță ce delimi-
tează adâncimea profilului Rk corespund suprafețelor ce cuprind proeminențele și
golurile ce depășesc profilul limitat al rugozității.
Parametrii Rpk și Rvk sunt egali cu înălțimea triunghiurilor dreptunghice ce au
practic aceeași suprafață cu zona proeminențelor, respectiv a golurilor, figura 7.82.
Triunghiul dreptunghic A1 corespunzător suprafeței proeminențelor are ca bază Mr1,
iar A2, cel corespunzător suprafeței golurilor, are ca bază 100-Mr2.
Fig. 7.82. Determinarea parametrilor Rpk, Rvk, A1 și A2

Parametrii prezentați anterior, specifici standardului ISO 13565, nu pot fi de-
finiți decât pentru o curbă de portanță sub formă de S, care are o singură inflexiune.
Experiența arată că astfel de suprafețe se obțin prin de rodare, rectificare sau honuire.
În figura 7.83 este reprezentată o curbă de portanță reală (măsurată) liniarizată
pentru care apar denumiri și inter-

pretări mult mai practice a para-
metrilor calculați.
Linia superioară orizontală
separă proeminențele pronunțate
de profilul de bază a rugozității.
Linia inferioară separă golurile
adânci de profilul de bază a rugo-
zității. Suprafața dintre linia de in-
tersecție superioară și curba de
portanță (curba parametrului de
Fig. 7.83. Curba de portanță a unei suprafețe
material) este suprafața A1 a proe-
minențelor. Suprafața dintre curba de portanță și linia de intersecție inferioară este
suprafața A2 a golurilor. În acest standard parametrul de material este notat Mr, în
%, fiind același cu cel simbolizat Rmr(c) în standardul ISO 4287.
Parametrul Mr1, în %, este parametrul de material superior profilului central
al rugozității. Este punctul de intersecție dintre curba de portanță și linia orizontală
de secționare a profilului ce separă proeminențele pronunțate de profilul de bază a
rugozității.
Parametrul Mr2, în %, este parametrul de material inferior al profilului central
al rugozității. Este punctul de intersecție dintre curba de portanță și linia orizontală
de secționare a profilului ce separă profilul de bază a rugozității de profilul golurilor
pronunțate.
Parametrul Rk, în µm, este recunoscut sub denumirile de adâncimea sau nive-
lul sau grosimea de bază a rugozității sau grosimea nucleului sau miezului rugozită-
ții. Acest parametru reprezintă diferența pe înălțime dintre punctele în care liniile
orizontale de secționare ale profilului intersectează curba de portanță. Parametrul
caracterizează zona de lucru a profilului.
Parametrul Rpk, în µm, este recunoscut sub denumirea de înălțimea redusă a
proeminențelor. Parametru definește prima zonă de contact. Reprezintă media înăl-
țimilor proeminențelor pronunțate situate deasupra profilului rugozității de bază. Pa-
rametrul Rpk se calculează ca înălțimea triunghiului dreptunghic, cu suprafața înăl-
țimii vârfurilor A1 și baza Mr1.
Parametrul Rvk, în µm, este recunoscut sub denumirea de adâncimea redusă a
golurilor. Parametrul reprezintă înălțimea medie a adâncimii golurilor situate sub
profilul rugozității de bază. Parametrul Rvk se calculează ca înălțimea triunghiului
dreptunghic, cu suprafața adâncimii golurilor A2 și baza 100 – Mr2. Parametrul ca-
racterizează zona de retenție a lubrifiantului.
Volumul de retenție a lubrifiantului, V0, este definit de relația
Rvk(100−Mr2)
V0 = , mm3/cm2. (7.38)
200
În figura 7.84 este prezentat profilul primar rezultat din măsurării suprafeței
interioare a cilindrilor motoarelor termice pe o lungime de evaluare ln = 2,55 mm.
Se remarcă existența structurii de tip platou cu suprafața superioară de contact

aproape perfectă și existența golurilor adânci.
Fig. 7.84. Profilul primar al suprafeţei interioare a cilindrilor motoa-

relor termice, Digital Surf, 2D Automative
Suprafața este caracteri-
zată de înălțimea totală a profi-
lului primar Pt = 1,39 µm obți-
nută în urma utilizării unui fil-
tru dublu Gaussian cu lungimea
de undă limită (cut-off) de 0,25
mm.
În figura 7.85 este pre-
zentat studiul grafic al parame-
trilor curbei de portanță liniari-
zată pentru profilul din figura
7.84.
În industria auto, supra-
fața superioară A1 constituie su-
biectul modificării acesteia prin
procesul de rodaj, care se exe-
Fig. 7.85. Studiul grafic al parametrilor Rk utilizând un cută pe standuri specializate
filtru dublu Gaussian cu λc = 0,25 mm, Digital Surf, pentru rodajul motoarelor. Prin
2D Automative rodaj sunt retezate proeminen-
țele pronunțate care au rămas
încă după procesul de rectificare interioară a cilindrilor.
Zona de nucleu, sau de miez definită de parametrul Rk asigură portanța supra-
feței după rodaj.
Suprafața inferioară A2 definită de parametrul Rvk caracterizează capacitatea
de lubrifiere a suprafețelor conjugate ale ansamblului cilindru-piston, prin posibili-
tatea de reținere a lubrifiantului. De asemenea, aceasta este zona în care se depozi-
tează materialul fin rezultat prin rodarea dintre cilindru și piston.
7.11. Evaluarea măsurării texturii suprafeței
Valorile măsurate ale rugozității, în special parametrii amplitudinii (parametrii

verticali) Rt, Rz, Rz1max și Ra au o abatere de la valoarea adevărată cuprinsă în plaja
‒20% și +40%.
Această plajă relativ mare arată că o valoare măsurată unică nu poate caracte-
riza complet parametrii admisibili ai stării suprafeței.
În această idee ISO 4288 indică două proceduri de evaluare a măsurătorilor
rugozității: regula-max și regula 16%.
Regula max
Toți parametrii cu sufixul ,,max” reprezintă valoarea medie maximă măsurată
pe cele cinci lungimi de eșantionare. Măsurarea trebuie efectuată în cel puțin trei
poziții, pe suprafața unde se pot aștepta cele mai mari valori. În nici o poziție nu
trebuie depășită limita.
Altfel spus, atunci când cerințele specifică o valoare maximă a parametrului,
niciuna dintre valorile măsurate pe întreaga suprafață nu poate depăși valoarea spe-
cificată.
Pentru a desemna valoarea maximă admisă a parametrului, trebuie adăugat
indicele ,,max” la simbolul parametrului, de exemplu Rz max.
Regula 16%
Toți parametrii fără sufixul ,,max” reprezintă valoarea medie măsurată pe cele
cinci lungimi de eșantionare: 16% dintre valorile măsurate pot depăși limita. Regula
se aplică pas cu pas:
1. Dacă prima valoare măsurată este sub 70% din limită, se consideră că mă-
surătoarea este conformă.
2. În caz contrar, se fac două măsurători suplimentare în alte puncte de pe
suprafață. Dacă toate cele trei valori măsurate sunt sub limită, acest lucru se consi-
deră conform.
3. În caz contrar, se efectuează nouă măsurători suplimentare în alte puncte de
pe suprafață. Dacă un total de mai mult de două valori măsurate sunt mai mari decât
limita, se consideră că măsurătoarea este conformă.
În cazul în care cerințele din documentația tehnică specifică o limită superi-
oară a unui parametru, suprafața este considerată acceptabilă dacă nu mai mult de
16% dintre toate valorile măsurate, pe lungimea de evaluare, depășesc valoarea spe-
cificată pe desen.
Această regulă trebuie aplicată numai atunci când măsurătorile sunt distribuite
pe o parte reprezentativă a suprafeței. În schimb, pentru cerințele care specifică o
limită inferioară a parametrului, suprafața este considerată acceptabilă dacă nu mai
mult de 16% dintre valorile măsurate, pe lungimea de evaluare, sunt mai mici decât
valoarea specificată pe desen.
7.12. Stabilirea valorilor parametrilor de rugozitate
Valorile parametrilor de rugozitate abaterea medie aritmetică a profilului, Ra,

și înălțimea maximă a profilului, Rz, sunt standardizate conform ISO 468, tabelele
7.15 și 7.16.
Aceste valori sunt în funcție de precizia texturii suprafeței, determinată de ro-
lul funcțional al suprafețelor. Cu cât precizia texturii este mai mare, cu atât valorile
numerice ale celor doi parametrii sunt mai mici.
Tabelul 7.15. Valorile parametrului de rugozitate Ra, în µm
0,008
0,010
0,012 0,125 1,25 12,5 125
0,016 0,160 1,6 16 160
0,020 0,20 2,0 20 200
0,025 0,25 2,5 25 250
0,032 0,32 3,2 32 320
0,040 0,40 4,0 40 400
0,050 0,50 5,0 50
0,063 0,63 6,3 63
0,080 0,80 8,0 80
0,100 1,00 10 100
Valorile înscrise cu caractere îngroșate reprezintă valorile preferențiale
Tabelul 7.16. Valorile parametrului de rugozitate Rz, în µm
0,125 1,25 12,5 125 1250

0,160 1,60 16 160 1600
0,20 2,0 20 200
0,025 0,25 2,5 25 250
0,032 0,32 3,2 32 320
0,040 0,40 4,0 40 400
0,050 0,50 5,0 50 500
0,063 0,63 6,3 63 630
0,080 0,80 8,0 80 800
0,100 1,00 10 100 1000
Valorile înscrise cu caractere îngroșate reprezintă valorile preferențiale
În tabelul 7.17 sunt prezentate clasele de rugozitate standardizate, precum și

valorile parametrilor de rugozitate Ra și Rz aferenți.
Pentru parametrii de rugozitate Ra și Rz se definesc:
- 12 clase de rugozitate conform ISO, simbolizate cu IT4, IT5, …, IT15;
- 14 clase de rugozitate conform SR ISO 468, simbolizate cu N0, N1, …, N13,
în ordinea descrescătoare a preciziei netezimii suprafeței, respectiv în ordinea cres-
cătoare a valorilor parametrilor de rugozitate.
În literatura de specialitate se regăsesc relații empirice care exprimă relațiile
de dependență dintre parametrii de rugozitate Rz, Ra și Rt. O primă relație este
log Rz ≈ 0,653 + 0,97 log Ra , µm , (7.39)
care este echivalentă cu
Rz ≈ 4,5 Ra0,97 , µm. (7.40)
Tabelul 7.17. Clasele de rugozitate și parametrii asociați
Simbolul clasei de rugozitate Parametrii de rugozitate Lungimea de bază

Nr. crt.
ISO SR ISO 468 Ra, µm Ra, µin Rz, µm lr, mm
1 N0 0,012 0,05
0,08
2 IT4 N1 0,025 1 0,1
3 IT5 N2 0,05 2 0,2
4 IT6 N3 0,1 4 0,4
0,25
5 IT7 N4 0,2 8 0,8
6 IT8 N5 0,4 16 1,6
7 IT9 N6 0,8 32 3,2
8 IT10 N7 1,6 63 6,3 0,8
9 IT11 N8 3,2 125 10
10 IT12 N9 6,3 250 20
2,5
11 IT13 N10 12,5 500 40
12 IT14 N11 25 1000 80
13 IT15 N12 50 2000 160 8
14 N13 100 250
În egală măsură, rugozitatea Rz, privită ca rugozitatea maximă, este regăsită

în literatură exprimată și prin relația
Rz = (3 … 6) Ra , µm. (7.41)
Având în vedere relația de definire a rugozității totale, Rt, în aplicațiile prac-
tice, valoarea acesteia se poate asimila cu aceea a rugozității Rz.
7.13. Alegerea parametrilor de rugozitate
Rugozitatea suprafeței reprezintă ansamblul neregularităților ce formează re-

lieful suprafeței reale și care sunt definite convențional în limitele unei secțiuni fără
abateri de formă. Aceste neregularități apar în urma mișcării ondulatorii a vârfului
sculei, frecării tăișului sculei pe suprafața piesei, vibrațiilor de înaltă frecvență ale
sculei sau mașinii-unelte, neuniformității procesului de așchiere. Pe de altă parte,
absența acestora face imposibilă menținerea peliculei de ulei pe suprafața de contact
la o ungere normală.
Rugozitatea joacă un rol important în tehnologia șlefuirii, deoarece de valoa-
rea ei depinde coeficientul de frecare la alunecare, dar și aspectul vizual al suprafe-
țelor prelucrate. Gradul de rugozitate al suprafețelor are o importanță deosebită în
procesele de acoperire. Dacă rugozitatea este prea mică, aceasta are ca și consecință
diminuarea aderenței învelișului la substrat. Dimpotrivă, dacă rugozitatea este prea
mare, există pericolul ca vârfurile profilului suprafeței să rămână neacoperite, ceea
ce permite apariția ruginii sau poate duce la un consum nejustificat de vopsea.
Rugozitatea se stabilește corespunzător condițiilor de întrebuințare, în funcție
de viteza de prelucrare, mărimea suprafeței de contact, mărimea și caracterul solici-
tărilor, precizia dimensiunilor și a formei geometrice. Rugozitatea suprafeţelor
pieselor are o importanță deosebită în funcționarea corectă a acestora, influențând

direct condițiile de ungere, precum și rezistențele la uzare, oboseală și coroziune.
În cazul utilizării lubrifianților pentru ungerea pieselor din asamblările mo-
bile, rugozitatea mare a suprafeţelor influenţează negativ efectul hidrodinamic şi
păstrarea peliculei de lubrefiant pe suprafeţele aflate în mișcare relativă. Mărimea şi
direcția microneregularităţilor influenţează direct rezistența la uzare a suprafeţelor
din asamblări. Vârfurile neregularităților ce vin în contact sunt supuse la presiuni
mari şi neuniforme, ceea ce determină uzarea accentuată a zonelor respective, du-
când la mărirea jocului şi la schimbarea caracterului ajustajelor.
Adâncimea mare a microneregularităţilor influenţează rezistența la oboseală
a piesei, deoarece rizurile şi striațiile cu adâncime mare pot deveni concentratori
de tensiuni şi focare de rupere prin oboseală. Rugozitatea mare a suprafeţelor care
lucrează în medii corozive, determină apariția de pungi cu agent coroziv, care prin
efectul de corodare şi presiune hidraulică provoacă fisuri şi ruperea asperităților.
Pentru caracterizarea completă a profilului nu este suficient un singur parame-
tru de profil. La alegerea şi prescrierea parametrilor de profil este necesară
respectarea următoarelor cerințe:
- semnificația parametrului în raport cu rolul funcțional al suprafeţei;
- procedeul de prelucrare folosit pentru obținerea suprafeţei;
- compatibilitatea parametrului de profil în raport cu mijloacele de măsurare.
În general, proiectantul trebuie să prescrie o valoarea mică pentru parametrii
de rugozitate la următoarele piese:
- suprafeţele active ale sculelor așchietoare;
- suprafeţele active ale mijloacelor de măsurare;
- suprafeţele de contact ale pieselor l a ajustajele cu joc sau strângeri mici;
- suprafeţe de racordare pentru evitarea focarelor de rupere la oboseală;
- suprafețe care lucrează în medii corozive (chiar dacă sunt libere);
- suprafeţe libere care necesită rugozitate mică din punct de vedere estetic.
Datorită condiţiilor tehnologice de prelucrare, rugozitatea suprafeţelor exte-
rioare poate fi cu o clasă de rugozitate mai mică decât a suprafeţelor interioare cu
care se asamblează.
La alegerea şi prescrierea rugozității unei suprafeţe este necesar să se aibă
în vedere următoarele:
- influenţa pe care o are rugozitatea asupra funcţionării produsului (precizia
dimensională, durabilitatea, rezistența la uzare etc.);
- influenţa rugozității asupra costului (costul produsului crește odată cu
prescrierea unor rugozități cu valori mai mici).
Rugozitatea unei suprafeţe se prescrie explicit atunci când limitarea ei este
necesară pentru buna funcţionare a piesei sau interesează aspectul suprafeţei,
chiar dacă tehnologia de fabricaţie aplicată asigură obținerea unei valori cores-
punzătoare pentru parametrul de rugozitate considerat. Atunci când rugozitatea nu
prezintă interes din punct de vedere funcțional, nu se prescriu explicit valori limită
pentru parametrii de profil, aceștia rezultând implicit din aplicarea tehnologiei de
fabricaţie pentru realizarea toleranţelor dimensionale.
În tabelul 7.18 sunt prezentate recomandări privind alegerea rugozității supra-

fețelor pieselor, în funcție de condițiile de funcționare și montaj a acestora.
Tabelul 7.18. Recomandări privind alegerea rugozității suprafețelor
Rugozi-
Condiții de funcționare și
tatea Ra, Exemple de aplicare
montaj a suprafețelor
µm
Uzura redusă a suprafețelor
Suprafețe de măsurare la comparatoare,
0,05 funcționale. Aparate de mă-
calibre de lucru, micrometre.
sură precise.
Joc redus între suprafețe de
Suprafețe de măsurare la șublere. Role,
ghidare precise. Suprafețe ex-
0,10 bile, căi de rulare la rulmenți. Etanșări co-
terioare precise. Suprafețe de
nice fixe. Suprafața camelor.
contact.
Suprafețe supuse la frecare, de Ghidaje la mașini unelte. Etanșări mobile
0,20 uzura cărora depinde precizia fără garnituri. Știfturi de centrare la dispo-
de lucru a mecanismelor. zitive.
Șuruburi conducătoare. Suprafața cilin-
Suprafețe de centrare. Supra-
0,40 drică a pistoanelor. Alezajele lagărelor la
fețe de contact greu solicitate.
arbori de transmisie.
Suprafețe de centrare. Supra- Etanșări fixe fără garnituri (flanșe). Aleza-
0,80 fețe nefuncționale ce urmează jele lagărelor la arbori de transmisie. Gli-
a fi acoperite galvanic. siere și ghidaje la mașini-unelte.
Suprafețe de ghidare și cen-
Alezajele lagărelor de alunecare. Ajustaje
trare la mișcări periodice. Su-
1,6 fixe obișnuite. Arbori și alezaje la reduc-
prafețe de contact slab solici-
toare. Ghidaje în coadă de rândunică.
tate.
Suprafețe de contact fără miș- Ajustaje fixe demontabile. Filete metrice,
3,2
care. Condiții de aspect rotunde, pătrate. Cuzineți, lagăre.
Suprafețe de contact nesolici-
Suprafețe cu condiții de aspect. Filetul la
tate și fără centrare. Suprafețe
6,3 toate organele de asamblare. Etanșări cu
exterioare vizibile ale organe-
garnituri nemetalice.
lor de mașini.
Suprafețe de contact groso- Bazele de etanșare la arcurile elicoidale.
12,5; 25 lane, fără mișcare. Suprafețe Suprafețele frontale ale roților dințate. Su-
libere prafețe cu condiții de aspect.
Suprafețele de așezare (tălpile) ale mașini-
Suprafețe libere. Suprafețe lor unelte. Suprafețele pieselor care se
50; 100
asamblate prin sudare așază pe beton, cărămidă, lemn etc. Fețele
rosturilor de sudare.
În tabelul 7.19 sunt prezentate alte recomandări privind prescrierea rugozității

suprafețelor pieselor în construcția de mașini.
Tabelul 7.19. Recomandări privind alegerea rugozității Ra a suprafețelor
Ra, µm Exemple de utilizare

Suprafețe grosolane, neprelucrate, curățate, folosite la piese turnate, su-
50; 100 prafețe forjate, laminate, matrițate, debitate, ambutisate, găuri fără im-
portanță
Suprafețe de contact grosolane, fără mișcare, folosite ca suprafețe de așe-
12,5; 25 zare la piesele mari și grele, suprafețe cu condiții de aspect, piese turnate
în cochilii
Suprafețe de contact nesolicitate și fără centrare, suprafețe exterioare, su-
6,3 prafețe la etanșări cu garnituri nemetalice, filetele la toate organele de
asamblare uzuale și semiprecise
Transmisii cu uzura redusă, fusuri și lagăre de transmisii normale, găuri
3,2 de centrare, suprafețe laterale pe flancurilor danturii roților melcate, co-
nice și de lanț, ale filetelor și canalelor roților pentru curele trapezoidale
Suprafețe de ghidare și de centrare la mișcări periodice, suprafețe ale ale-
1,6 zajelor găurilor de alunecare, suprafețe la arbori și alezaje la reductoare,
suprafețe de contact la carcase de fontă
Suprafețe cu uzura redusă la viteze și presiuni de contact reduse la forțe
0,8 axiale, suprafețe de centrare, de etanșare cu pâslă, suprafețe de alunecare
la pene paralele, cuzineți rectificați, piulițe la transmisii cu filet
Suprafețe cu uzura redusă la viteze și presiuni de contact mijlocii, supra-
fețe de centrare, suprafețe ce urmează să fie acoperite galvanic, suprafețe
0,4
de alunecare la pene, suprafața cilindrică a pistoanelor și fusurilor, supra-
fețe de etanșare
Suprafețe supuse la frecare și de uzura cărora depinde precizia de lucru a
0,2 mecanismului, suprafețele lagărelor la arbori cotiți și la arbori cu camă,
fusuri de manivelă
Corelațiile dintre procedeul tehnologic de prelucrare și rugozitatea suprafeței

obținute sunt prezentate în Anexa 4.
7.14. Indicarea texturii suprafeței în documentația tehnică
7.14.1. Simboluri pentru indicarea texturii suprafeței
În principal, documentația tehnică a unui produs cuprinde desene, specificații,

contracte, rapoarte, standarde de produs, standarde de ramură, caiet de sarcini, ma-
nuale ale calității etc. Simbolurile grafice și text utilizate pentru indicarea texturii
suprafeţei sunt prezentate în standardul ISO 1302:2002.
Cerințele pentru textura suprafeței sunt indicate în documentația tehnică a pro-
dusului sub mai multe variante de simboluri grafice sau de text, fiecare simbol având
o semnificație precisă. Simbolurile grafice sunt completate cu cerințe suplimentare
privind textura suprafeței, sub formă de valori numerice, simboluri grafice și text.
În tabelul 7.20 sunt prezentate simbolurile grafice fără inscripționare, precum

și cele cu indicarea texturii suprafeței, împreună cu semnificația acestora.
Tabelul 7.20. Simbolizarea texturii suprafeței

Denumire
Simbol Semnificație
simbol
Simbolul este utilizat individual dacă semnificația sa este
,,suprafața specificată” sau dacă este explicitat printr-o notă.
Simbol Dacă simbolul este utilizat cu informații suplimentare com-
grafic de plementare, atunci nu este necesară nici o decizie ulterioară
bază Fig. 7.86 legată de îndepărtarea sau nu de material pentru a obține su-
prafața specificată, adică este permis orice proces de fabri-
cație autorizat.
Simbolul indică o suprafață care se prelucrează fără a pre-
ciza alte detalii. Altfel spus, simbolul este utilizat când este
Simbol
necesară îndepărtarea de material pentru obținerea suprafe-
grafic ex-
Fig. 7.87 ței specificate.
tins
Simbolul nu se utilizează individual. Dacă se utilizează,
semnificația sa este ,, suprafața se prelucrează”.
Simbolul indică că este interzisă îndepărtarea de material
Simbol pentru obținerea suprafeței specificate.
grafic ex- Simbolul se utilizează și pe desenele de operații pentru a
tins Fig. 7.88 arăta că o suprafață trebuie să rămână în aceeași fază ca la
operația precedentă.
Simbolul indică că este permis orice procedeu de fabricație.

Fig. 7.89
Simbol
grafic com- Simbolul indică că trebuie îndepărtat material.
plet Fig. 7.90
Simbolul indică că este interzisă îndepărtarea de material.

Fig. 7.91
Simbolizarea text indică că este permis orice procedeu de
APA
fabricație (Any Process Allowed).
Text scris
Simbolizarea text indică că trebuie îndepărtat material (Ma-
(contracte, MRR
terial Removal Required).
specificații)
Simbolizarea text indică că este interzisă îndepărtarea de
NMR
material (No Material Removed).
Simbol Simbolizarea arată că cerințele de textură se aplică pe întreg
grafic com- conturul închis al vederii sau secțiunii pe care se indică sim-
plet Fig. 7.92 bolul.
Dimensiunile simbolurilor grafice și a indicațiilor adiționale

sunt specificate în figura 7.93 și tabelul 7.21.
Tabelul 7.21. Dimensiunile simbolurilor și a indicațiilor text

Dimensiuni în mm
Fig. 7.93. Di- Înălțimea numerelor şi literelor 2,5 3,5 5 7 10 14 20
mensiunile sim- Grosimea dʹ a liniei simbolului grafic
bolului grafic 0,25 0,35 0,5 0,7 1,0 1,4 2,0
Grosimea liniei numerelor și literelor
Înălțimea H1 3,5 5 7 10 14 20 28
Înălțimea H2 (minim) 1)
7,5 10,5 15 21 30 42 60
1) Dimensiunea H este dependentă de numărul de linii de indicații
2
În figura 7.94 sunt prezentate pozițiile obligatorii în simbolul

grafic complet ale diferitelor cerințe complementare privind textura
Fig. 7.94. suprafeței.
Simbolul gra- Poziția a - Prima cerință privind textura suprafeței
fic complet Se indică denumirea parametrului texturii suprafeței, valoarea
numerică limită a parametrului și banda de transmitere sau lungimea
de bază. Pentru a se evita o interpretare greșită se inserează un spațiu dublu între
denumirea parametrului și valoarea limită a acestuia. În general, într-un șir text se
indică banda de transmitere sau lungimea de bază, urmat de o linie oblică (/), urmat
de denumirea parametrului texturii suprafeței, urmat de valoarea numerică a
parametrului.
Exemplu cu indicarea benzii de transmitere: 0,0025-0,8/Rz 6,3.
Exemplu cu indicarea lungimii de bază: -0,8/Rz 6,3.
Pentru metoda unității de profil, se indică banda de transmitere, urmat de o
linie oblică (/), urmat de valoarea lungimii de evaluare, urmat de o altă linie oblică,
urmat de denumirea parametrului texturii suprafeței, urmat de valoarea numerică a
parametrului. Exemplu: 0,008-0,5/16/R 10.
Pozițiile a și b - Două sau mai multe cerințe privind textura suprafeței
Se indică la poziția a prima cerință privind textura suprafeței conform preci-
zărilor de la punctul anterior. Se indică la poziția b a doua cerință a texturii suprafeței.
Dacă se indică o a treia cerință, sau chiar mai multe, se mărește corespunzător sim-
bolul grafic în direcția verticală, pentru a face loc mai multor linii. Pozițiile a și b
trebuie deplasate în sus atunci când simbolul este mărit.
Poziția c - Procedeul fabricare
Se indică metoda de fabricare, tratamentul, acoperirile sau alte cerințe pentru
procesul de fabricare, pentru a realiza suprafața. Exemple: strunjire, vopsire, cro-
mare.
Poziția d - Orientarea și direcția striațiilor
Se indică simbolul orientării și direcției striațiilor, dacă există. Exemplu: =, X.
Poziția e - Adaosurile de prelucrare
Se indică cerințele legate de adaosurile de prelucrare, dacă există, ca valoare
numerică, în mm.
7.14.2. Indicarea parametrilor texturii suprafeței
Denumirea parametrului și valoarea numerică asociată, care trebuie indicate

în documentația tehnică, includ patru forme de informații esențiale pentru interpre-
tarea cerințelor. Acestea sunt:
- care dintre profilurile R, W și P se indică;
- care parametru sau caracteristică a profilului este indicată;
- câte lungimi de bază formează lungimea de evaluare;
- modul în care se interpretează limita specificată.
Indicarea denumirii parametrilor
La 7.7 sunt prezentate cele trei grupe principale de parametrii standardizați ai
texturii suprafeței:
- parametrii profilului standardizați prin ISO 4287 și ASME B46.1. Denumi-
rea și simbolizarea parametrilor este prezentată în tabelele 7.1, 7.2 și 7.3, iar definirea
detaliată a acestora este prezentată la 7.8.1, 7.8.2, 7.8.3, 7.8.4 și 7.8.5;
- parametrii unității de profil (motif parameters) standardizați prin ISO 12085.
Denumirea și simbolizarea parametrilor este prezentată în tabelul 7.4, iar definirea
detaliată a acestora este prezentată la 7.9.2;
- parametrii bazați pe curba de portanță standardizați prin ISO 13562-2 și ISO
13562-3. Denumirea și simbolizarea parametrilor este prezentată în tabelele 7.5 și
7.6. Parametrii specifici ISO 13563-2 sunt definiți la 7.10.
Indicarea lungimii de evaluare, ln
Pentru parametrii standardizați prezentați la 7.7 cerința este lungimea de eva-
luare implicită, dacă aceasta este definită prin standarde pertinente.
În cazul în care nu există valori implicite ale numărului lungimilor de bază lr
ce formează lungimea de evaluare ln, sau dacă prin condițiile de măsurare se impune
o altă lungime de evaluare față de cea implicită, atunci numărul de lungimi de bază
trebuie trecute după denumirea parametrului, distanțat la două spații de valoarea pa-
rametrului.
Profilul R, parametrii rugozității. Lungimea de evaluare implicită pentru pa-
rametrii rugozității este formată din cinci lungimi de bază, ln = 5 lr. Dacă se impune
o altă valoare decât ce implicită, atunci numărul de lungimi de bază se trece după
denumirea parametrului.
Exemple: Rz3 sau Ra3 sau RSm3, dacă lungimea de evaluare dorită este for-
mată din trei lungimi de bază.
Profilul W, parametrii ondulației. Până în prezent nu există o lungime de eva-
luare standardizată implicită pentru parametrii ondulației. Numărul lungimilor de
bază se indică întotdeauna după denumirea parametrului ondulației. Exemple: Wz5
sau Wa3.
Profilul P, parametrii de structură. Lungimea de bază pentru parametrii P este
echivalentă cu lungimea de evaluare, iar lungimea de evaluare este egală cu lungimea
totală a piesei măsurate.
În consecință, indicarea numărului de lungimi de bază în denumirea
parametrilor de structură nu este relevantă.

Parametrii unității de profil (motif parameters)
Lungimea de evaluare implicită a parametrilor unității de profil este 16 mm,
cu A = 0,5 mm și B = 2,5 mm. Lungimea de evaluare este legată de valorile limită
ale benzii de transmitere.
Dacă lungimea de evaluare diferă de 16 mm, atunci valoarea indicată se înscrie
între două linii oblice. Exemplu: 0,008-0,5/12/R 10, pentru o lungime de evaluare de
12 mm.
Se precizează faptul că în definirea conceptului de lungime de evaluare a pa-
rametrilor unității de profil nu există noțiunea de lungime de bază.
Profilul R. Lungimea de evaluare implicită pentru parametrii bazați pe curba
de portanță este formată din cinci lungimi de bază, ln = 5 lr. Dacă numărul de lungimi
de bază diferă de cel implicit, acesta se indică adiacent denumirii parametrului rele-
vant.
Exemplu: Rk8 sau Rpk8 sau Rvk8, dacă este dorită o lungime de evaluare
formată din opt lungimi de bază.
Profilul P. Lungimea de evaluare implicită pentru parametrul profilului P este
întreaga lungime a piesei. Lungimea de bază pentru parametrii P este echivalentă cu
lungimea de evaluare, iar lungimea de evaluare este egală cu lungimea totală a piesei
măsurate. În consecință, indicarea numărului de lungimi de bază în denumirea para-
metrilor de structură nu este relevantă.
Indicarea limitelor toleranței
Există două moduri diferite de indicare și interpretare a limitelor specificației
texturii suprafeței: regula 16% și regula max. Cele două proceduri care permit eva-
luarea limitelor toleranțelor de măsurare sunt prezentate la 7.11.
Regula 16% este definită ca regula implicită a cerințelor texturii suprafeței.
Aceasta înseamnă că regula 16% se aplică cerințelor texturii suprafeței atunci când
se aplică pentru toate cele trei grupe de parametrii indicați la 7.7. Dacă se aplică
regula max cerințelor texturii, atunci indicația max trebuie adăugată denumirii para-
metrului.
Indicarea parametrului când se aplică regula 16% (banda de tran-
smitere implicită):
- pe desen, figura 7.95; Fig. 7.95
- în text: MRR Ra 0,7; Rz1 3,3.
Indicarea parametrului când se aplică regula max (banda de
transmitere implicită):
- pe desen, figura 7.96;
Fig.7.96
- în text: MRR Ramax 0,7; Rz1max 3,3.
Atât regula 16% cât și regula max sunt aplicabile parametrilor profilului defi-
niți în ISO 4287.
Parametrii unității de profil definiți prin ISO 12085 sunt definiți utilizând nu-
mai regula 16%.
Atât regula 16% cât și regula max sunt aplicabile parametrilor curbei de
portanță definiți în ISO 13565-2 și ISO 13565-3.

Indicarea benzii de transmitere și a lungimii de bază
Atunci când nu este indicată nici o bandă de transmitere legată de denumirea
parametrilor se aplică banda de transmisie implicită.
Anumiți parametrii ai texturii suprafeței nu au definită o bandă de transmitere
implicită, respectiv un filtru de lungime de undă scurtă implicită și un filtru de lun-
gime de undă lungă implicită sau o lungime de bază implicită.
În consecință, indicația texturii suprafeței trebuie să specifice banda de tran-
smitere, adică filtrul cu lungimea de undă scurtă sau filtrul cu lungimea de undă
lungă. Acest lucru este necesar pentru a se asigura că cerința de textură este lipsită
de ambiguitate.
Banda de transmitere se indică în fața denumirii parametrului separat printr-o
linie oblică.
Banda de transmitere se indică prin înscrierea valorilor limită, în mm, ale fil-
trelor, separate printr-o liniuță ,,-“, indicându-se mai întâi filtrul cu lungime de undă
scurtă, urmat de filtrul cu lungime de undă lungă.
Indicarea benzii de transmitere în legătură cu cerința privind textura suprafe-
ței:
- în text: MRR 0,0025-0,8/Rz 3,0. Fig. 7.97
În unele cazuri poate fi relevantă indicarea numai a unuia
dintre cele două filtre din banda de transmitere. Cel de-al doilea filtru are valoare
implicită, dacă există.
Dacă este indicat un singur filtru este menținută liniuța ,,-“ pentru a arăta dacă
indicația este de filtru de undă scurtă sau de undă lungă.
Exemplu: Indicația ,,0,008-“ arată un filtru de lungime de undă scurtă.
Exemplu: Indicația ,,-0,25” presupune un filtru cu lungime de undă lungă.
Profilul R. Denumirea valorilor limită a benzii de transmitere a profilului R
sunt:
- lungimea de undă limită λs corespunzătoare filtrului cu lungime de undă
scurtă;
- lungimea de undă limită λc corespunzătoare filtrului cu lungime de undă
lungă, a cărei valoare este egală cu lungimea de bază lr.
Valorile implicite de transmitere a parametrilor de rugozitate sunt definite prin
combinația specificațiilor din ISO 4288 pentru λs și ISO 3274 pentru λc și au valorile
specificate în tabelul 7.11.
În cazul în care este indicată banda de transmitere, se poate indica doar filtrul
cu lungime lungă λc, de exemplu -0,8. Filtrul cu lungime scurtă este implicit speci-
ficat în tabelul 7.11.
Dacă este necesar controlul atât a filtrului de undă scurtă, cât și a celui de undă
lungă, ele vor fi indicate în legătură cu simbolul parametrului. Exemplu: 0,008-0,8.
Profilul W. Denumirea valorilor limită a benzii de transmitere a profilului W
sunt λc (filtru cu lungime de undă scurtă) și λf (filtru cu lungime de undă lungă) care
desemnează lungimea de bază. Nu sunt definite valori implicite ale benzii de tran-
smitere a profilului W, nici a raportului dintre λf și λc.
Banda de transmitere trebuie indicată întotdeauna prin ambele valori limită
pentru a se asigura o cerință de textură neechivocă.
Banda de transmitere pentru ondulație poate fi indicată pe baza lungimii de
undă limită implicită, λc, specifică rugozității suprafeței, pentru aceeași suprafață,
utilizând expresia λc – n × λc, unde n este un număr natural stabilit de către proiec-
tant.
Indicarea benzii de transmitere pentru ondulație pe baza
lungimii de undă limită implicită a rugozității suprafeței:
- pe desen, figura 7.98; Fig. 7.98
- în text: MRR λc-12×λc/Wz 125.
Profilul P. Denumirea valorii lungimii de undă limită a profilului P a benzii
de transmitere este λs specifică filtrului de undă scurtă, pe când denumirea filtrului
de undă lungă nu este standardizată. Nu a fost definită nici o valoare implicită pentru
lungimea de undă limită λs a filtrului de undă scurtă.
Valoarea lungimii de undă limită a filtrului de undă scurtă λs se va indica în-
totdeauna pentru a se asigura o cerință clară.
În cazul implicit, parametrii P nu au nici un filtru cu undă lungă (lungimi de
bază). Poate fi indicat pentru parametrii P un filtru cu undă lungă dacă este necesar
pentru a definii funcția suprafeței piesei prelucrate. Exemplu: -25/Pz 225.
Parametrii unității de profil
Pentru parametrii unității de profil, valorile implicite ale filtrului de undă
scurtă, λs, sunt definite în funcție de lungimea de evaluare aplicabilă.
Profilul R. Valorile limită ale benzii de transmitere pentru evaluarea parame-
trii rugozității sunt:
- λs pentru lungimea de undă scurtă, ISO 3274 și ISO 12085, tabelul 7.13;
- limita A pentru lungimea de undă lungă, ISO 12085, tabelul 7.13.
Nu este necesar să se indice lungimea de evaluare dacă valoarea sa este luată
din tabelul 7.13, pentru cuplul (λs, A). Totuși trebuie indicate cele două linii oblice.
Dacă nu este indicată nici o limită pentru lungimea de undă scurtă, valoarea
implicită este λs = 0,008 mm.
Profilul W. Valorile limită ale benzii de transmitere pentru evaluarea parame-
trilor ondulației sunt:
- limita A pentru lungimea de undă scurtă, tabelul 7.13;
- limita B pentru lungimea de undă lungă, tabelul 7.13.
Ambele limite A și B pentru lungimea de undă scurtă și lungimea de undă
lungă trebuie indicate.
Nu este necesar să se indice lungimea de evaluare dacă valoarea pentru cuplul
(A, B) este conformă cu tabelul 7.13.
Dacă nu sunt indicate limitele, valorile implicite sunt A=0,5 mm și B=2,5 mm.
Profilul R. Denumirile valorilor limită ale profilului R pentru banda de tran-
smitere este λs (filtrul de undă scurtă) și λc (filtrul de undă lungă) în conformitate cu
standardul ISO 13565-1.

Deoarece standardul ISO 13565-1 prevede utilizarea numai a două lungimi de
bază diferite (filtru de undă lungă) pentru profilul R, banda de transmisie implicită
este dată de valoarea limită λc = 0,8 mm (filtru de undă lungă) și λs = 0,0025 mm
(filtru de undă scurtă).
Această bandă de transmitere se aplică parametrilor R bazați pe curba de por-
tanță, atunci când nu este indicată banda de transmitere.
A doua bandă de transmitere standardizată stipulată în ISO 13565-1 este de la
0,008 mm la 2,5 mm, aceasta fiind o bandă de transmitere standardizată în ISO 3274.
Profilul P. Conform ISO 13565-1, denumirea valorii limită a profilului P pen-
tru banda de transmitere este λs (filtru de undă scurtă). Parametrii P nu au definiți
nici un filtru de undă lungă.
Nu s-a definit nici o valoare implicită pentru valoarea limită a filtrului de undă
scurtă, λs, la profilul P.
Dacă parametrii P sunt indicați conform ISO 13565-3 atunci se indică filtrul
cu lungime scurtă, λs, pentru a se asigura o cerință clară.
În cazul implicit, parametrii P nu au definit nici un filtru cu undă lungă (lun-
gimea de bază).
Un astfel de filtru poate fi indicat dacă este necesar pentru funcționalitatea
suprafeței piesei prelucrate.
Tipuri de toleranțe - Unilateral sau bilateral
Cerința privind textura suprafeței se indică cu o toleranță unilaterală sau bila-
terală. Limitele de toleranță se exprimă prin indicarea parametrului, a valorii acestuia
și a benzii de transmitere.
Atunci când se indică denumirea parametrului, valoarea acestuia și banda de
transmitere, acestea trebuie înțelese ca limita superioară unilaterală a parametrului
în cauză (limita regula 16% sau limita regula max).
În cazul în care denumirea parametrului, valoarea acestuia și banda de tran-
smitere indicate se interpretează ca o limită de toleranță unilaterală inferioară a pa-
rametrului în cauză (limita maximă sau 16%), atunci denumirea parametrului este
precedată de litera L. Exemplu L Ra 0,32.
O toleranță bilaterală este indicată în simbolul complet prin introducerea ce-
rinței pentru cele două limite de toleranță una deasupra celeilalte.
Limita superioară a specificației (limita 16% sau limita maximă) este prece-
dată de litera U, fiind dispusă deasupra limitei inferioare a specificației care este
precedată de litera L.
În cazul în care limitele superioară și inferioară sunt exprimate prin același
parametru cu valori diferite, U și L pot fi omise, cu condiția ca omisiunea să nu lase
nici o îndoială.
Limitele de specificație superioară și inferioară nu sunt neapărat exprimate
prin intermediul acelorași denumiri a parametrilor sau bandă de transmitere.
Exemplu de specificare bilaterală a cerinței suprafeței:
- în text: MRR U Rz 0,9; L Ra 0,3. Fig.7.99
7.14.3. Indicarea procedeului de fabricație sau a informațiilor

aferente
Valoarea parametrilor texturii unei suprafețe reale este puternic influențată de

curba (forma) profilului texturii. O denumire a parametrului, valoarea sau valorile
acestuia și banda de transmitere a profilului, indicate numai ca o cerință a texturii
suprafeței, nu conduc la o caracterizare completă și neechivocă a funcționalității su-
prafeței. În consecință este necesar ca, în aproape toate cazurile, în documentațiile
tehnice de execuție a suprafeței să se precizeze procedeul tehnologic de fabricație,
tratamentul și acoperirile efectuate, precum și orice altă condiție referitoare la fabri-
cație.
Aceste informații conduc la obținerea curbei detaliate a profilului unei supra-
feței.
Indicarea procesului de fabricație și a cerințelor pentru rugozitatea suprafeței
rezultate:
- în text: MRR strunjit Rz 3,1.
Fig. 7.100
Indicarea acoperirii și a cerinței de rugozitate:
- în text: NMR Fe/Ni15p Cr r; Rz 0,6.
7.14.4. Indicarea striației suprafeței Fig. 7.101
Forma striațiile suprafeței și direcția acestora sunt recunoscute și

sub denumirea de modelul suprafeței. Acestea rezultă din procesul de
fabricație. Ele se indică în simbolul complet al texturii prin utilizarea
simbolurilor prezentate în tabelul 7.22 și ilustrate prin exemplul din fi- Fig. 7.102
gura 7.102.
Indicarea suprafeței prin simbolurile definite nu sunt aplicabile pentru forma-
tul text.
Prin simbolizarea din figura 7.102, se indică că direcția striațiilor este perpen-
diculară pe planul de proiecție suprafeței pe care este dispus simbolul.
Direcția striațiilor care se înscrie în simbol este determinată de direcția predo-
minantă a acestora, care este determinată de procedeul tehnologic folosit.
Tabelul 7.22. Simboluri pentru indicarea direcției striațiilor suprafeței
Simbol
Interpretare Exemplu
grafic
Paralel cu planul de proiecție a supra-

= feţei pe care este înscris simbolul
Fig. 7.103
Tabelul 7.22. Simboluri pentru indicarea direcției striațiilor suprafeței

(continuare)
Simbol
Interpretare Exemplu
grafic
Perpendicular pe planul de proiecție a

┴ suprafeţei pe care este înscris simbo-
lul
Fig. 7.104
Încrucișat-înclinat faţă de planul de

X proiecție a suprafeţei pe care este în-
scris simbolul
Fig. 7.105
M Multidirecțional
Fig. 7.106
Aproximativ circular faţă de centrul

C suprafeţei pe care este înscris simbo-
lul
Fig. 7.107
Aproximativ radial faţă de centrul su-

R prafeţei pe care este înscris
Fig. 7.108
Striații speciale nedirecționate sau

P protuberante
Fig. 7.109
Dacă este necesar să se precizeze un model de suprafață care nu este definit clar de
aceste simboluri, acest lucru trebuie realizat prin adăugarea unei note adecvate în
câmpul desenului.
7.14.5. Indicarea adaosului de prelucrare
În general, adaosul de prelucrare este indicat în cazul în care sunt prezentate

mai multe faze de prelucrare a piesei pe același desen.
Adaosurile de prelucrare se regă-
sesc pe desenele pieselor turnate sau for-
jate, unde piesele în forma finală sunt re-
prezentate în piesa brută.
Definirea și aplicarea cerințelor pri-
vind toleranțele de prelucrare sunt prezen-
tate în ISO 10135.
Indicația adaosului de prelucrare
prin simbolul definit nu este aplicabilă in-
dicațiilor text.
Fig. 7.110. Indicarea cerințelor texturii su- Atunci când este indicat adaosul de
prafeței pentru piesa finală, incluzând ce-
prelucrare, este posibil ca cerința pentru
rința de minim 3 mm pentru adaosul de pre-
lucrare pentru toate suprafețele adaosul de prelucrare să fie singura cerință
care se înscrie în simbolul complet al tex-
turii. De asemenea, adaosul de prelucrare poate fi indicat și în legătură cu o cerință
normală privind textura suprafeței, figura 7.110.
7.14.6. Poziționarea și orientarea simbolurilor grafice
În conformitate cu regula generală prezentată în ISO 129, simbolul grafic

şi indicațiile care îi sunt asociate trebuie dispuse astfel încât să fie citite de jos sau
din dreapta desenului, figura 7.111a.
Fig. 7.111. Indicarea rugozității pe suprafeţele pieselor
Dacă este necesar, simbolul grafic al rugozității poate fi amplasat pe desen prin
intermediul unor linii de indicație terminate cu o săgeată, figura 7.111a şi b.
Ca regulă generală, vârful simbolului grafic sau linia ajutătoare terminată
cu săgeată trebuie orientate spre suprafaţa la care se referă şi poziționate în
exteriorul materialului piesei, cu sprijinire pe linia ce reprezintă suprafaţa sau
pe o linie ce prelungește suprafaţa, figura 7.111a şi b.
Nu se admite ca simbolurile să fie amplasate pe linii de contur acoperite sau
pe linii de cotă, excepţie făcând găurile, când spațiul este insuficient, razele de
racordare şi teșiturile.
Notarea rugozității unei suprafeţe se indică o singură dată, numai pe una din-
tre proiecții şi dacă este posibil acolo unde este cotată suprafaţa respectivă.
Rugozitatea suprafeţelor care formează ajustaje se indică pentru fiecare dintre
suprafeţe, figura 7.111.c, chiar dacă au aceeaşi rugozitate.
Când nu există riscul unei interpretări greșite, condițiile referitoare la rugozi-
tatea suprafeţei pot fi indicate împreună cu dimensiunile tolerate prescrise, figura
7.111c.
De asemenea, cerința privind rugozitatea suprafeței poate fi plasată pe partea
superioară a cadrului de toleranță în dreptul căsuței ce indică toleranța geome-
trică a suprafeței, figura 7.111d.
Dacă aceeaşi suprafaţă are rugozități diferite, ele se notează separat, limita
trasându-se cu linie continuă subțire, cotându-se lungimea la care se referă, figura
7.112a.
Notarea rugozității suprafeţelor filetate se indică pe diametrul exterior al aces-
tora, figura 7.112b.
Notarea rugozității suprafeţelor flancurilor danturii roţilor dinţate se indică
pe linia ce reprezintă suprafaţa cilindrului de divizare, figura 7.112c.
Fig. 7.112. Notarea suprafeţei cu două rugozități,

a suprafeţei filetate şi a flancurilor danturii
Suprafeţele cilindrice sau prismatice definite printr-o axă de simetrie trebuie

specificată doar o singură dată, figura 7.113.
Dacă la o suprafaţă prismatică definită de axa de simetrie, o faţă are altă
rugozitate decât a celorlalte fețe, atunci rugozitățile se vor prescrie separat pe
fiecare faţă, figura 7.113a.
Dacă este necesar să se definească rugozitatea suprafeței atât înainte, cât și
după tratamentul termic sau acoperirea metalică, aceasta trebuie explicată într-o notă
sau indicată ca în figura 7.113b.
Dacă aceeaşi rugozitate este impusă la toate suprafeţele unei piese, atunci sim-
bolul grafic complet se amplasează între paranteze deasupra indicatorului, în partea
stângă, figura 7.113c.
Dacă majoritatea suprafeţelor au aceeaşi rugozitate, atunci simbolul grafic
complet corespunzător acestei rugozități se amplasează deasupra indicatorului şi

este urmat între paranteze fie de simbolul de bază, figura 7.113c, dreapta, fie de
simbolurile celorlalte rugozități ale suprafeţei.
Simbolurile grafice ale rugozităților suprafeţelor diferite de simbolul general
trebuie înscrise pe suprafeţele corespunzătoare, figura 7.113c.
Fig. 7.113. Notarea suprafeţelor prismatice cu rugozitate diferită,

a acoperirii metalice şi a majorității suprafeţelor
7.14.7. Simboluri grafice cu indicarea texturii suprafeței

și cu informații suplimentare
În tabelul 7.23 sunt prezentate o serie de simboluri grafice complete pentru

indicarea texturii suprafeței, inclusiv cu informații suplimentare, care să caracteri-
zeze cât mai bine funcționalitatea suprafeței evaluate.
Simbolurile prezentate acoperă situațiile întâlnite în majoritatea aplicațiile
practice.
Tabelul 7.23. Simboluri pentru indicarea texturii suprafeței

completate cu informații suplimentare
Nr.
Simbol Semnificație / Explicație
crt.
Nu se permite îndepărtarea de material de pe suprafață; li-
mita de specificare superioară unilaterală; banda de transmi-
tere, implicit, λs = 0,0025 mm, λc = lr = 0,25 mm, tabelul
1
Fig. 7.114 7.11; profilul R, înălțimea maximă a rugozității Rz = 0,5 µm;
lungimea de evaluare, implicit, ln = 5 lr = 1,25 µm; regula
16%, implicit.
Se permite îndepărtarea de material; limita de specificare
unilaterală superioară; banda de transmitere, implicit, λs =
2 0,0025 mm, λc = 0,25 mm, tabelul 7.11; profilul R, înălțimea
Fig. 7.115 maximă a rugozității Rz = 0,3 µm; lungimea de evaluare, im-
plicit, ln = 5 lr= 1,25 µm; regula max.

completate cu informații suplimentare (continuare)
Nr.
crt.
Se permite îndepărtarea de material; limita de specifi-
care superioară unilaterală; banda de transmitere, λs =
3 0,008 mm, λc = lr = 0,8 mm; profilul R, abaterea medie
Fig. 7. 116 aritmetică Ra = 3,1 µm; lungimea de evaluare, implicit:
ln = 5 lr = 4 mm; regula 16%, implicit.
0,0025 mm, implicit, tabelul 7.11, lungimea de bază lr =
4
λc = 0,8 mm; profilul R, abaterea medie aritmetică Ra =
Fig. 7.117 3,1 µm; lungimea de evaluare, ln = 3lr = 2,4 mm; regula
16%, implicit.
Nu se permite îndepărtarea de material de pe suprafață;
limita de specificare bilaterală; limita superioară: banda
de transmitere, implicit: λs = 0,008 mm, λc = lr = 2,5
mm; profilul R, abaterea medie aritmetică maximă Ra =
3,1 µm; lungimea de evaluare, implicit ln = 5lr = 12,5
5
mm; regula max; limita inferioară: banda de transmi-
Fig. 7.118 tere, implicit, λs = 0,0025 mm, λc = lr = 0,8 mm; profi-
lul R, abaterea medie aritmetică Ra = 0,9 µm; lungimea
de evaluare, implicit ln =5 lr =4 mm; regula 16%, im-
plicit.
care superioară unilaterală; banda de transmitere, λc =
6 0,8 mm, λf = 25 mm; profilul W, înălțimea maximă a
Fig. 7.119 ondulației Wz =10 mm; lungimea de evaluare, ln = 3lr =
2,4 mm; regula 16%, implicit.
care unilaterală; banda de transmitere, λs = 0,008 mm,
7 fără filtru de lungime lungă; profilul P, înălțimea totală
Fig. 7.120 a profilului Pt = 25 µm; lungimea de evaluare egală cu
lungimea piesei, implicit; regula max.
8 0,0025 mm, A = 0,1 mm; lungimea de evaluare, implicit.
Fig. 7.121 ln = 3,2 mm; profilul R, adâncimea maximă a unității de
rugozitate Rx = 0,2 µm; regula 16%, implicit.
Nu se permite îndepărtarea de material; limita de speci-
ficare superioară unilaterală; banda de transmitere, im-
9 plicit, λs = 0,008 mm, A = 0,5 mm; lungimea de evalu-
Fig. 7.122 are, ln = 10 mm; profilul R, adâncimea medie a unități-
lor de rugozitate R = 10 µm, regula 16%, implicit.

completate cu informații suplimentare (continuare)
Nr.
crt.
Procedeul tehnologic de obținere a suprafeței presupune
îndepărtarea de material; limita de specificare superioară
unilaterală; banda de transmitere, implicit, A = 0,5 mm, B
10
= 2,5 mm; lungimea de evaluare, implicit, ln = 16 mm;
Fig. 7.123 profilul W, adâncimea medie a unității ondulației W = 1
mm; regula 16%, implicit.
Este permis oricare dintre procedeele de fabricație; limita
de specificare unilaterală superioară; banda de transmi-
11 tere: λs = 0,008 mm (implicit), A = 0,3 mm; lungimea de
Fig. 7.124 evaluare, ln = 6 mm; profilul R, pasul mediu al unității ru-
gozității AR = 0,09 mm; regula 16%, implicit.
Procedeul tehnologic de realizare a suprafeței presupune
îndepărtarea de material; limita de specificare superioară;
banda de transmitere, λs = 0,008 mm (standardizat), λc =
12
2,5 mm (standardizat); lungimea de evaluare, implicit: ln
Fig. 7.125 = 5 λc = 12,5 mm; profilul R; înălțimea de bază a rugozi-
tății Rk = 5 µm; regula 16%, implicit.
Se permite îndepărtarea de material; limita de specificare
superioară; banda de transmitere, λs = 0,0025 mm (stan-
dardizat), λc = 0,8 mm (standardizat); lungimea de evalu-
13
are, implicit, ln = 5 λc = 4 mm; profilul R, a doua valoa-
Fig. 126 rea a coeficientului de material Mr2 = 88%; regula 16%,
implicit.
14 Procedeul de fabricare, frezare.

Fig. 7.127
Direcționarea striațiilor, modelul suprafeței, multidirecți-

15
onal
Fig. 7.128
16 Adaos de prelucrare 3mm.

Fig. 7.129
7.14.8. Exemple de indicare a cerințelor texturii suprafeței
În tabelul 7.24 sunt prezentate opt exemple de indicare a cerințelor texturii

suprafeței, împreună cu informațiile suplimentare necesare pentru definirea stării
unei suprafețe.
Tabelul 7.24. Exemple de indicare a cerințelor texturii suprafeței
Nr.
Exemplu Cerințe
crt.
Rugozitatea suprafeței:
- specificație bilaterală;
- limita de specificare superioară, abaterea medie
aritmetică Ra = 55 µm;
- limita de specificare inferioară, abaterea medie
aritmetică Ra = 6,2 µm;
- regula 16%, implicit, ISO 4288, pentru ambele
specificații;
- banda de transmitere, λs = 0,008 mm, λc = 4
1
Fig. 7.130. Indicarea mm, pentru ambele specificații;
rugozității suprafeţei cu - lungimea de evaluare, implicit, ISO 4288, ln =
specificație bilaterală 5×4 mm = 20 mm, pentru ambele specificații;
- direcția striațiilor aproximativ circulară față de
centrul suprafeței;
- procedeul de fabricație, frezare, îndepărtare de
material.
Notă: Limitele de specificare U și L nu trebuie
specificate deoarece nu există nici un dubiu.
Rugozitatea tuturor suprafețelor cu excepția
uneia:
- o cerință, limita de specificare unilaterală su-
perioară;
- înălțimea maximă a profilului rugozității Rz =
6,1 µm;
- regula 16%, implicit, ISO 4288;
- banda de transmitere, implicit, λs = 0,0025 mm,
λc = 0,8 mm, ISO 4288, ISO 3274, tabelul 7.11;
- lungimea de evaluare, implicit, ISO 4288, ln =
5 λc = 4 mm;
2 - direcția striațiilor, nici o cerință;
- se permite îndepărtarea de material.
Fig. 7.131. Indicarea rugo- Rugozitatea suprafeței cu cerință diferită:
zității pe suprafeţele piesei - limita de specificare unilaterală superioară;
- abaterea medie aritmetică Ra = 0,7 mm;
5 λc = 4 mm;
- direcția striațiilor, nici o cerință;
- se permite îndepărtarea de material.
Tabelul 7.24. Exemple de indicare a cerințelor texturii suprafeței (continuare)
Nr.
Exemplu Cerințe
crt.
Rugozitatea suprafeței cu specificație bilaterală:
- limita de specificare superioară:
- abaterea medie aritmetică Ra = 0,7 µm;
- lungimea de evaluare, implicit, ISO 4288, ln = 5
λc = 4 mm;
Fig. 7.132. Indicarea cu - limita de specificare inferioară:
3
specificație bilaterală a - înălțimea maximă a profilului rugozității Rz =
rugozității suprafeței 6,7 µm;
rectificate - regula max;
- banda de transmitere, λs = 0,008 mm, implicit,
tabelul 7.11, lungimea de bază lr = λc = 2,5 mm;
- lungimea de evaluare ln = 5 lr = 12,5 mm;
- direcția striațiilor, aproximativ perpendicular pe
planul de proiecție a suprafeței;
- procedeul de fabricație: rectificare
- o specificație unilaterală superioară și o specifica-
ție bilaterală;
- limita de specificare unilaterală superioară:
- banda de transmitere, λs = 0,0025 mm, implicit,
lungimea de bază lr = λc = 0,8 mm;
5×λc = 4 mm;
- limita Rz de specificare bilaterală:
4
- limita de specificare superioară Rz = 18 µm;
Fig. 7.133. Indicarea ru-
gozității cu trei limite de - limita de specificare inferioară Rz = 6,5 µm;
specificație - banda de transmitere, λs = 0,008 mm, implicit,
λc = 2,5 mm, pentru ambele specificații;
- lungimea de evaluare, ln = 5 λc = 12,5 mm, pen-
tru ambele specificații;
- regula 16%, implicit, pentru ambele specificații;
- tehnologia de execuție a suprafeței: acoperire me-
talică Ni/Cr.
Notă: Simbolurile U și L trebuie indicate chiar dacă
nu există nici un dubiu.
Nr.
Exemplu Cerințe
crt.
perioară;
- înălțimea maximă a profilului rugozității Rz
= 1 µm;
- banda de transmitere, implicit, λs = 0,0025
mm, λc = 0,8 mm, ISO 4288, ISO 3274, tabe-
Fig. 7.134. Indicarea cu lul 7.11;
5
o singură limită de spe- - lungimea de evaluare, implicit, ISO 4288, ln
cificație a rugozității = 5 λc = 4 mm;
unei suprafeţe acoperită - direcția striațiilor, nici o cerință;
metalic - tehnologia de execuție a suprafeței, acope-
rire metalică Ni/Cr;
- cerința de textură se aplică pe întreg conturul
închis al vederii pe care aplică indicația;
- nu se permite îndepărtare de material după
acoperirea metalică.
Rugozitatea suprafeței teșiturii:
perioară;
- banda de transmitere, implicit: λs = 0,0025
mm, λc = 0,8 mm, ISO 4288, ISO 3274, tabe-
lul 7.11;
- lungimea de evaluare, implicit, ln = 5 λc = 4
mm;
6 - se permite înlăturarea de material;
Rugozitatea suprafețelor laterale ale canalului
Fig. 7.135. Indicarea rugozită- de pană;
ții suprafețelor teșiturii și cana- - limita de specificare unilaterală superioară;
lului de pană - abaterea medie aritmetică Ra = 6,5 µm;
mm, λc = 0,8 mm, tabelul 7.11;
- lungimea de evaluare, implicit, ln = 5×λc =
4 mm;
- se permite înlăturarea de material.

Nr.
Exemplu Cerințe
crt.
(1) Suprafața definită de raza de curbură R3;
(2) Suprafața teșiturii; (3) Suprafața cilin-
drică Ø40
- o cerință, limita de specificare unilaterală
superioară (1), (2), (3);
- abaterea medie aritmetică Ra = 1,5 µm (1);
- abaterea medie aritmetică Ra = 6,2 µm (2);
7 - înălțimea max. a rugozității Rz=50 µm (3);
- regula 16%, implicit, (1), (2), (3);
Fig. 7.136. Indicarea textu-
mm, λc = 0,8 mm, tabelul 7.11 (1); λs =
rii suprafeţelor împreună
sau separat de prelungirile 0,008 mm, λc = 2,5 mm, tabelul 7.11, (2),
liniile de dimensionare (3);
- lungimea de evaluare, implicit, ln = 5λc =
4 mm (1); ln = 5λc = 12,5 mm, (2) (3).
Execuția suprafeței Ø29 h7 presupune trei
faze succesive.
Faza 1:
- o cerință, limita de specificare unilaterală
superioară;
- înălțimea maximă a rugozității Rz=1,7 µm;
- lungimea de evaluare, implicit, ln = 5 λc =
4 mm;
Faza 2:
- acoperire metalică, cromare. Nu se impune
8
nici o cerință de textură. Se permite orice
Fig. 7.137. Indicarea texturii, a procedeu de execuție.
dimensionării și execuției supra- Faza 3:
feţei cilindrice Ø29 h7 - o cerință, limita de specificare unilaterală
superioară, pentru cota de 50 mm;
- înălțimea maximă a profilului rugozității
Rz = 6,5 µm;
- lungimea de evaluare, implicit, ln = 5λc =
4 mm, ISO 3274;
- procedeul de execuție: rectificare.
8. PROIECTAREA AJUSTAJELOR CU JOC
8.1. Condiții tehnico-funcționale ale ajustajelor cu joc
Sistemul de toleranțe și ajustaje standardizat cuprinde indicații referitoare la

preciziile de prelucrare și de ajustare, ce constituie gama de soluții conținute în cel
mai extins domeniu de aplicare. Cum acesta nu conține însă indicații de utilizare, pe
de o parte, iar pe de altă parte, proiectantul are latitudinea în alegerea pentru un anu-
mit caz a unei singure soluții din totalitatea celor existente, și că o soluție anume nu
ar fi oportună, rezultă punerea unor probleme în legătură cu factorii determinanți în
manifestarea preferențială a opțiunii pentru o anume specificație standardizată.
O primă modalitate de alegere a preciziei și a ajustajelor cu joc se bazează pe
recomandările din tratate, articole, norme, instrucțiuni sau standarde.
Când se pune problema stabilirii felului optim de ajustaj, alegerea preciziei și
a ajustajului în sine nu mai este chiar așa de simplă.
La ajustaje clasele de precizie se aleg în funcție de:
- calitatea asamblării, ce constă în proprietatea pieselor asamblate de a fi cât
mai apropiate ca mărime de valoarea nominală precizată în desenul de execuție;
- gradul de determinare funcțional al asamblării, care este cu atât mai mare cu
cât toleranța caracteristicii de asamblare este mai mică și invers.
Pentru lagărele cu alunecare, jocul diametral, J, fiind de ordinul toleranțelor
de fabricație, se realizează prin prescrierea unui ajustaj cu joc. Alegerea unui ajustaj
adecvat este o problemă aparent simplă, dar totuși mai dificilă în realitate.
Ajustajele indicate în literatura de specialitate, în ordinea creșterii jocului și a
impreciziei sunt H7/g6, H7/g7, H7/f7, H8/f8, H7/e8, H7/d8 și H8/d9 etc.
La alegerea ajustajelor se va ține seama că, datorită uzării, jocul crește în tim-
pul funcționării.
În cazul în care aceste ajustaje nu corespund, soluțiile de avut în vedere sunt:
creșterea clasei de precizie; modificarea valorilor nominale ale fusului sau cuzinetu-
lui; folosirea unor ajustaje neunitare.
Pentru a raționaliza modul de alegere a ajustajului se încearcă definirea unui
ajustaj optim (ideal) care să asigure buna comportare a lagărului pentru oricare din
jocurile corespunzătoare ajustajului ales.
Jocul optim, Jopt , se determină din considerente funcționale și se consideră ca
fiind un joc mediu, Jmed ,
Jmin + Jmax
Jopt = Jmed = , μm. (8.1)
2
Jocul mediu, Jmed , se calculează cu relația
Jmed = N Ψ , μm. (8.2)

unde: N reprezintă diametrul nominal al asamblării, în mm;
426 Toleranțe, ajustaje și starea suprafeței. Teorie și aplicații
Ψ - jocul relativ în lagăr, definit ca raportul J/N, în μm/mm, ‰, unde J este

jocul în lagăr în timpul funcționării, în µm.
Conform precizărilor din literatura de specialitate, uzual, jocul relativ este cu-
prins în intervalul (0,2 … 3)‰, existând însă și situații când se ajunge până la valoa-
rea 13‰.
În tabelul 8.1 sunt prezentate valorile recomandate pentru jocul relativ, Ψ, în
‰, în funcție de tipul materialului și diametrul cuzinetului lagărului, în condiții de
frecare uscată, limită sau mixtă.
Tabelul 8.1. Valorile recomandate ale jocului relativ Ψ, în ‰

Material Textolit sau lemn
GLACIER DX
cuzinet Aliaje Folie stratificat
GLACIER Relon Grafitoplast
Cu- elastică pv<0,18 pv>0,18 Asamblat
DU 2 2 * Execuție ATM-1
N, mm Sn-Pb R Nm/mm s Nm/mm s din seg-
monolit
v<0,4 m/s v>0,4 m/s mente
10 10-4 4 6,5 3 9,5 13
20 10-3 1,5 3,2 1,75 5,5 10
50 5-1,6 1 2,5 1 2,3 6 3-6 2-4 2,5-3
3,5-
100 0,7 1,8 0,75 1,4 5
1,2
* Datele se referă la bucșe monolit unse cu unsoare consistentă, g fiind grosimea pe-
retelui: g = 1,5 + 0,75D, mm.
Observație Jocul diametral relativ și absolut rezultă indirect și din câmpurile de tole-
ranțe recomandate pentru execuția fusului și alezajului.
Conform Dubel, jocul relativ, Ψ, necesar în calculul ajustajelor cu joc se alege

în funcție de viteza de alunecare v.
Orientativ poate fi utilizată relația
4 v
Ψ=√ , ‰, (8.3)
2,5
în care v, în m/s, reprezintă viteza periferică, la mișcarea de rotație, sau viteza liniară,
la mișcarea de translație.
Se admit abateri de ± 25% față de această valoare. Pentru alegerea jocului
relativ între limita inferioară, respectiv superioară, a intervalului, se pot utiliza infor-
mațiile prezentate în tabelul 8.2.
La creșterea temperaturii, dilatările arborelui și cuzinetului conduc la reduce-
rea jocului în lagăr, aceasta trebuind compensată prin mărirea jocului la montaj în
raport cu cel necesar în funcționare.
Pentru cuzineți cu posibilitatea de dilatare liberă și creșteri mici de tempera-
tură, Δt < 20°C, jocul în funcționare este apropiat de cel de montaj.
Pentru cuzineți cu posibilitatea dilatării libere și Δt > 20°, datorită căldurii
degajate prin frecare, se poate face aproximarea că nu se mărește diametrul alezaju-
lui, încălzirea provocând doar dilatarea arborelui.
Proiectarea ajustajelor cu joc 427
Tabelul 8.2. Criterii de alegere a valorii jocului relativ
Limita inferioară a lui Ψ Limita superioară a lui

Condiții de lucru
pentru: Ψ pentru:
Moale, modul de elastici- Dur, modul de elastici-
Materialul cuzinetului
tate mic, metal alb tate mare, bronzuri
Încărcarea Relativ mare Relativ mică
Lățimea cuzinetului B/D ≤ 0,8 B/D ≥ 0,8
Montaj (rezemare) Oscilant Rigid
Rotativă (sarcină circu- Statică (sarcină fixă
Tipul sarcinii
lară pentru cuzinet) pentru cuzinet)
Tratament/prelucrare Foarte bună Bună
Diferența de duritate materialul
≥ 100 HB ≤ 100 HB
fusului și cuzinetului
Dacă asamblarea este pe formă cilindrică, viteza se calculează cu relația

πNn m
v= , , (8.4)
60 s
unde n reprezintă turația, în rot/min, iar N diametrul nominal al asamblării, conside-
rat în m.
Cu aceste precizări, jocul optim ca joc mediu, pentru asamblarea circulară, se
calculează cu relația,
4 πNn
Jmed = 103 N √ , μm, (8.5)
2,5·60
cu N în m și n în rot/min.
Pentru ajustajele cu joc care formează lagăre cu alunecare, figura 8.1, din te-
oria hidrodinamică a ungerii, jocul optim se determină cu relația
ηn l
Jopt = 467·10-5 d √p l+d
, μm, (8.6)
unde: d reprezintă diametrul fusului, în cm;

l - lungimea fusului, în cm;
η - vâscozitatea dinamică, în daN s/m2;
n - turația fusului, în rot/min;
p - presiunea medie, care se calculează cu relația,
F daN
p= , , (8.7)
l+d cm2
în care F, în daN, este forța radială ce acționează pe fus.
Pentru ajustajele din

motoarele hidraulice liniare
(cilindri hidraulici), jocul op-
tim se stabilește din condiția de
minimizare a pierderii de pu-
tere. Se stabilește o lege a
pierderii de putere, de exemplu
de forma
B
ΔP = A J 3 + , (8.8)
J
Fig. 8.1. Jocul în lagărul cu alunecare
în care A și B sunt coeficienți.
Punând condiția de minimizare
d(ΔP) B
= 3 A J 2– = 0, (8.9)
dJ J2
se obține valoarea jocului optim,
4 B
Jopt = √ , μm . (8.10)
3A
Fig. 8.2. Costurile și toleranța Determinarea toleranței optime a jocului,
optimă a jocului ITJo, se poate face și din considerente economice.
Se stabilesc funcțiile C1 = f1(ITJ) și C2 = f2(ITJ), ce reprezintă costurile de exploatare
și de execuție în funcție de toleranța jocului. Toleranța optimă, ITJo, se va obține
pentru costul minim C, figura 8.2.
Cunoscând toleranța ITJo se obțin jocurile limită pe baza relației
ITJo = Jmax – Jmin , μm. (8.11)
O altă condiție care se introduce se referă la selecția dintre treptele de toleranțe
(trepte de precizie) ale arborelui și alezajului, care se pot pune sub forma:
xD = xd , (8.12)
unde treptele de precizie ale arborelui și alezajului sunt egale;
xD = xd +1 , (8.13)
treapta de precizie a alezajului este inferioară cu o unitate față de arbore;
xD = xd +2 , (8.14)
treapta de precizie a alezajului este inferioară cu două unități față de arbore.
O altă condiție se referă la sistemul de ajustaj care se prescrie în funcție de
condițiile economice și constructive.
Această condiție constă din:

- abaterea inferioară pentru alezaj EI = 0, pentru sistemul cu alezaj unitar;
- abaterea superioară pentru arbore es = 0, pentru sistemul cu arbore unitar.
În tabelul 8.3 este redată starea pe care o au ajustajele cu joc într-una din ipos-
tazele ciclului de viață a lor, începând cu montarea, continuând cu funcționarea și
sfârșind cu demontarea celor două piese conjugate.
Tabelul 8.3. Starea ajustajelor cu joc
Modul de comportare a pie-

Fa- sele conjugate
Exemple de utilizare
milia Mon- Funcțio- Demon-
tare nare tare
a I-a M M M lagăre; ghidaje; articulații mobile
roți dințate fixate prin pene pe arbori; păpușa
a II-
M F M mobilă pe ghidajele mașinii-unelte; cheia fixă pe
a
piuliță
a III- (1) (2) (1) exemplele din familia a II-a;
M M
a F M (2) roți dințate baladoare
a IV- asamblări sudate pe circumferință
M F F F
a
Din punct de vedere al funcționării, din tabelul 7.3 rezultă că ajustajele ur-
mează să se comporte:
A. Fix, simbolizat F, familiile II, III și IV, când caracteristica de ajustaj se
alege astfel încât asamblarea are nevoie de mobilitate numai la montare. Pentru păs-
trarea preciziei maxime se pot alege ajustajul H/h. Se pot alege chiar și ajustajele
intermediare H/js sau H/j, care sunt practic ajustaje cu joc. Pentru asamblări lipsite
de importanță, pentru a beneficia de comoditate la montare se pot lua și ajustaje mai
dinspre începutul alfabetului, H/g; H/e....
B. Mobil, simbolizat M. În această situație, sunt recunoscute două cazuri:
B.l. Se oferă drept date ale problemei parametrii tehnico-funcționali;
B.2. Se impun caracteristicile extreme admisibile ale asamblării, adică jocul
maxim admisibil, Jmax adm , și jocul minim admisibil, Jmin adm .
8.2. Proiectarea ajustajelor cu joc când se cunosc parametrii

tehnico-funcționali
În esență, această metodologie de proiectare a ajustajelor cu joc presupune

determinarea, pe baza datelor de intrare, a jocului mediu, Jmed , considerat ca joc
optim funcțional, pe care este construit întregul algoritm de stabilire a caracterului
ajustajului, respectiv a caracteristicilor constructiv-funcționale ale acestuia.
Metodologia de calcul ia în considerare un număr considerabil de restricții,
care conferă tratării un grad înalt de generalitate, fără însă a avea pretenția de a
cuprinde toate aspectele privind funcționalitate unui ajustaj cu joc.

Se menționează că problematica de amănunt a metodologiei poate fi observată
numai în exemplele de calcul prezentate la 8.4, în funcție de situațiile concrete ce
trebuie rezolvate. Acest lucru se datorează multitudinii de variante pe care inginerul
proiectant le are la dispoziție pentru adoptarea unui ajustaj, cu orientarea spre preve-
derile standardelor și spre posibilitățile tehnico-organizatorice ale unui realizator de
ajustaje.
Se remarcă faptul că prin adoptarea cu ajutorul acestei metode a unui ajustaj
cu joc standardizat, mai mult chiar preferențial, este foarte puțin probabil să se cadă
exact peste valoarea jocului mediu impus de parametrii tehnico-funcționali ai ajus-
tajului, impunerea unei singure valori fiind prea restrictivă, fiind necesar să se ia în
considerare un anumit interval. Impunerea unei valori fixe pentru jocul mediu con-
duce cu siguranță la impunerea de ajustaje nestandardizate, cu consecințe economice
negative, mai ales atunci când se pune problema realizării de produse unicate sau de
serie mică.
În vederea proiectării ajustajelor cu joc trebuie parcurse cel puțin următoarele
etape:
1. Analiza datelor tehnice de intrare;
2. Determinarea jocului optim funcțional;
3. Alegerea sistemului standardizat de ajustaje;
4. Determinarea treptelor de precizie, a abaterilor limită și a caracteristicilor
de asamblare a ajustajului;
5. Corecția ajustajului. Stabilirea caracterului ajustajului;
6. Transformarea sistemului de ajustaje;
7. Înscrierea ajustajului pe desene.
Sunt prezentate în continuare conținuturile și modalitățile de rezolvare a fie-
căreia dintre etapele menționate, cu remarca că nu se va insista asupra problematici-
lor dezbătute anterior în prezenta lucrare.
Etapa 1. Analiza datelor tehnice de intrare
În această etapă sunt explicitate toate informațiile avute la dispoziție ca date
de intrare, pentru definirea problematicii ce trebuie rezolvată, inclusiv terminologia
și notațiile utilizate. Sunt incluse aici caracteristicile materialelor utilizate pentru cu-
antificarea cantitativă a ajustajelor.
Etapa 2. Determinarea jocului optim funcțional
Pe baza specificațiilor din literatura de specialitate, inclusiv a considerentelor
prezentate în subcapitolul 8.1, se determină jocul mediu, considerat ca joc optim
funcțional.
De multe ori, pe baza experienței sau a existenței unei bănci de date, se poate
adopta un joc optim care să fie luat în considerare pentru stabilirea caracterului ajus-
tajului.
Etapa 3. Alegerea sistemului standardizat de ajustaje
Se alege unul dintre sistemele standardizate de ajustaje:
- sistemul cu alezaj unitar caracterizat de EI = 0, care este cel mai utilizat;
- sistemul arbore unitar caracterizat de es = 0.
Etapa 4. Determinarea treptelor de precizie, a abaterilor limită și a

caracteristicilor de asamblare a ajustajului
Este problematica cea mai deli-
cată și care depinde în exclusivitate de
abilitățile proiectantului.
Pentru stabilirea treptelor de pre-
cizie și a abaterilor dimensiunilor pen-
tru arbore și alezaj este necesar să se
stabilească o relație între jocul mediu
calculat, pe de o parte, treptele de pre-
cizie și abaterile fundamentale ale celor Fig. 8.3. Reprezentarea schematică a ajustajului
două piese conjugate, pe de altă parte. cu joc, în sistemul cu alezaj unitar
Pentru ajustajul cu joc în siste-
mul cu alezaj unitar, conform reprezentării din figura 8.3, jocul mediu, Jmed , se poate
exprima în funcție de toleranțele alezajului, ITD , și a arborelui, ITd ,
ITD + ITd
Jmed = Jmin + , µm. (8.15)
2
Aceeași relație se poate obține prin calcul analitic, utilizând proprietățile ca-
racteristice ajustajelor cu joc. Astfel, pornind de la relațiile
Jmin + Jmax
Jmed = , µm,
2
ITJ = Jmax – Jmin = ITD + ITd , µm,
rezultă
Jmin + Jmin + IT𝐷 + ITd ITD + ITd
Jmed = = Jmin + , µm.
2 2
Pentru sistemul cu alezaj unitar, conform figurii 8.3, jocul minim, Jmin , este
egal cu abaterea superioară a arborelui, în valoare absolută, |es|, care este o toleranță
fundamentală. Cu această remarcă jocul mediu se poate exprima cu relația
ITD + ITd
Jmed = |es| + , µm. (8.16)
2
Cu ajutorul acestei relații se stabilește cheia de utilizare a tabelelor toleranțelor
fundamentale standardizate, pentru sistemul alezaj unitar, prezentată în figura 8.4.
Conform figurii 8.4, jocul mediu calculat, Jmed , este egal cu jocul minim, Jmin ,
a cărui valoare se obține din tabelul 2.4 sub forma abaterii superioare a arborelui, în
valoare absolută, |es|, care pe verticală corespunde unei litere de simbol al felului
ajustajului, la care se adaugă semisuma câmpurilor de toleranță pentru alezaj și ar-
bore, preluată din tabelul 2.2, căreia pe verticală îi corespunde o cifră care indică
clasa de precizie a ajustajului proiectat.
literă ITD +ITd ≤ valoare numerică, µm

 
ITD + ITd
Jmed , µm = |es| = Jmin , µm + , µm
2
  
valoare calculată, etapa 2 tabelul 2.4 valoarea globală, tabelul 2.2
Fig. 8.4. Cheia de utilizare a toleranțelor fundamentale în sistemul cu alezaj unitar
Dacă este posibil, ar trebui ca |es| ≈ (ITD +ITd )/2, sau |es| > (ITD +ITd )/2, ideal
fiind ca valorile din membrul stâng și drept ai inegalității să fie cât mai apropiate.
Acestea nu sunt însă condiții absolut restrictive, de cele mai multe ori ele sunt com-
bătute de considerentele economice de
realizare a ajustajului.
În figura 8.5 este prezentată
schema unui ajustaj cu joc în sistemul
cu arbore unitar, conform căreia jocul
mediu calculat, Jmed , are aceeași rela-
ție de calcul ca și în sistemul alezaj
unitar, diferența intervenind în expri-
Fig. 8.5. Reprezentarea schematică a ajustajului marea jocului minim, Jmin , care în
cu joc, în sistemul cu arbore unitar acest caz este egal cu abaterea inferi-
oară EI a alezajului.
ITD + ITd
Jmed = EI + , µm. (8.17)
2
În figura 8.6 este prezentată cheia de utilizare a toleranțelor fundamentale ca-
racteristice sistemului cu arbore unitar.
literă ITD +ITd ≤ valoare numerică, µm

 
ITD + ITd
Jmed , µm = EI = Jmin , µm + , μm
2
  
Fig. 8.6. Cheia de utilizare a toleranțelor fundamentale în sistemul cu arbore unitar
Cu alte cuvinte, conform figurii 8.6, jocul mediu calculat, Jmed , este egal cu
jocul minim, Jmin , a cărui valoare se obține din tabelul 2.5 sub forma abaterii inferi-
oare a alezajului, EI, care pe verticală corespunde unei litere de simbol a felului ajus-
tajului, la care se adaugă semisuma câmpurilor de toleranță pentru alezaj și arbore,
preluată din tabelul 2.2, căreia pe verticală îi corespunde o cifră care indică clasa de
precizie a ajustajului proiectat.
Dacă este posibil, ar trebui ca EI ≈ (ITD + ITd )/2 sau EI > (ITD + ITd )/2, ideal
fiind ca valorile din membrul stâng și drept ai inegalității să fie cât mai apropiate.
Acestea nu sunt însă condiții absolut restrictive, de cele mai multe ori ele sunt com-
bătute de considerentele economice de realizare a ajustajului.
În vederea determinării treptelor de precizie sau de toleranțe standardizate ale
alezajului și arborelui trebuie analizate toate cele trei variante prevăzute prin relațiile
8.12, 8.13 și 8.14 care impun relațiile standardizate dintre treptele de toleranță ale
pieselor ajustajului.
Metodologia de determinarea a treptelor de toleranță este similară cu aceea
prezentată și dezvoltată în aplicațiile din subcapitolul 3.2. Se determină abaterile li-
mită pentru dimensiunile tolerate ale alezajului și arborelui, ES, EI, es și ei, precum
și caracteristicile de asamblare ale ajustajului cu joc, Jmax și Jmin , verificându-se jo-
cul mediu impus.
Se alege în final soluția care este cea mai convenabilă din punct de vedere
economic și care asigură cel mai bine mărimea jocului mediu impus.
Etapa 5. Corecția ajustajului. Stabilirea caracterului ajustajului
Corecția ajustajului se realizează la prelucrare, prin analiză termică funcțio-
nală și la rugozitate
Luând în considerare metoda de reglare a mașinilor-unelte la prelucrare a pie-
selor, P, temperatura de funcționare, T, și rugozitatea suprafețelor pieselor, R, corec-
ția de ansamblu a jocului ajustajului, CP, T, R, este dată de relația
CP, T, R = ΔJP + ΔJT + ΔJR , µm, (8.18)
unde: ΔJP reprezintă corecția datorată metodei de reglare a mașinilor-unelte la pre-

lucrarea suprafețelor arborelui și alezajului, care poate fi automată, manuală, sau
mixtă (automată și manuală), în µm;
ΔJT - corecția datorată temperaturii de funcționare a ajustajului, în µm;
ΔJR - corecția datorată rugozității suprafețelor conjugate ale arborelui și ale-
zajului, în µm.
Corecție de ansamblu, CP, T, R , se percepe jocului mediu, Jmed , obținându-se
formula generală a jocului mediu corectat, Jmed C(P, T, R) ,
Jmed C(P, T, R) = Jmed – CP, T, R = Jmed – ΔJP – ΔJT – ΔJR , µm. (8.19)
În cazul prelucrării prin reglare automată a mașinilor, simbolizată cu a,

ΔJPa = 0. (8.20)
În cazul prelucrării prin reglare manuală a mașinilor, simbolizată prin m,
ΔJPm = – ITJ /3 , µm (8.21)
În cazul prelucrării prin reglare automată, a, și manuală, m, reglare mixtă,
ΔJPam = – ITJ /6 , µm. (8.22)

În relațiile (8.21) și (8.22) ITJ reprezintă toleranța ajustajului cu joc, în µm.

Pentru cazul general al unei asamblări, valoarea variației jocului cu tempera-
tura, ΔJT, este
ΔJT = (ΔD – Δd ) 103 = [D αD (tD – t0 ) – d αd (td – t0 )]103 , µm , (8.23)
unde: D este diametrul alezajului, egal cu dimensiunea nominală N a ajustajului, în
mm;
d - diametrul arborelui, egal cu dimensiunea nominală N a ajustajului, în mm;
αD - coeficientul de dilatare termică liniară a materialului alezajului, în 1/ºC;
αd - coeficientul de dilatare termică liniară a materialului arborelui, în 1/ºC;
tD - temperatura de funcționare a alezajului, în ºC;
td - temperatura de funcționare a arborelui, în ºC;
t0 - temperatura de referință, t0 = 20ºC ca valoare implicită, sau o altă valoare
ce se indică prin specificațiile tehnice.
Valoarea variației jocului la uzura rugozității, ΔJR , este
ΔJR = 4 Rz , µm, (8.24)
în care Rz reprezintă rugozitatea maximă totală, referitoare la arbore, Rzd , și alezaj,

RzD , în µm, și care se calculează cu relația
Rz = RzD + Rzd = ITD /32 + ITd /32 = ITJ /32 , µm. (8.25)
Relația de calcul a variației jocului datorată rugozității devine
ΔJR = ITJ /8 , µm, (8.26)

Formulele generale de calcul a jocului pentru ajustajul corectat sunt:
- la prelucrarea prin reglare automată,
Jmed C(Pa, T, R) = Jmed – 0 – ΔJT – ITJ /8 , µm; (8.27)
- la prelucrarea prin reglare manuală,
Jmed C(Pm, T, R) = Jmed – (– ITJ /3) – ΔJT – ITJ /8 , µm; (8.28)
- la prelucrarea prin reglare mixtă,
Jmed C(Pam, T, R) = Jmed – (– ITJ /6) – ΔJT – ITJ /8 , µm. (8.29)
Se calculează valoarea corectată a jocului mediu, Jmed C(P, T, R) , după care se

aplică din nou cheia de utilizare a tabelelor toleranțelor fundamentale, obținându-se
ajustajul corectat.
Pentru ajustajul corectat se refac toate calculele de dimensionare și verificare.
Se definește ajustajul final adoptat care îndeplinește condițiile impuse prin
problematica de rezolvat.
De cele mai multe ori este bine, ca o formă finală de verificare, să se reprezinte
grafic amplasare câmpurilor de toleranță pentru arbore și alezaj, precum și pentru

ansamblul ajustajului.
sistem cu alezaj unitar în cel cu arbore unitar, și viceversa.
Este necesar să se regăsească aceleași caracteristici de montaj pentru cele două
sisteme, ceea ce înseamnă identitatea lor dimensională. De asemenea este bine să se
analizeze oportunitatea utilizării acestora.
Etapa 7. Înscrierea ajustajului pe desene
Pe desenul de execuție de ansamblu sau subansamblu a unui produs care cu-
prinde piese conjugate sub formă de ajustaje, pe cota ce definește dimensiunea no-
minală se înscrie dimensiunea ajustajului și clasa acestuia formată din treptele de
precizie și poziția câmpurilor de toleranță.
Pe desenele de execuție, pe cotele ce definesc alezajul și arborele se înscriu
dimensiunile tolerate ale acestora.
8.3. Proiectarea ajustajelor cu joc când se impun caracteristicile

extreme admisibile ale ajustajului
Această metodologie de proiectare este mult mai precisă și în același timp mai
utilă, în comparație cu aceea prezentată la 8.2, deoarece introduce restricții care li-
mitează cu precizie variantele posibile de ajustaje care să răspundă cerințelor proble-
mei de rezolvat.
Atunci când se impun caracteristicile extreme, pentru proiectarea ajustajelor
din grupa cu joc este necesar să se indice prin datele problemei (date de intrare)
caracteristicile extreme admisibile ale asamblării cu joc, adică jocul maxim admisi-
bil, Jmax adm , și jocul minim admisibil, Jmin adm .
În principiu, rezolvarea problematicii este similară cu aceea prezentată în sub-
capitolul 3.2, unde s-a prezentat metodologia generală de calcul a ajustajelor, com-
pletată aici cu corecția ajustajelor în funcție de prelucrarea pieselor, regimul de tem-
peratură și rugozitatea suprafețelor.
În condițiile cunoașterii jocurilor extreme, respectiv a jocului minim și maxim,
pentru proiectarea ajustajelor din grupa cu joc este necesar să se urmeze cel puțin
următoarele etape:
4. Corecția ajustajului. Stabilirea caracterului ajustajului;
Practic, pașii sunt aceeași cu cei urmăriți în subcapitolul 8.2, deosebirea inter-
venind în explicitarea și cuantificarea pasului trei.
Din acest motiv se prezintă în continuare demersurile teoretice numai pentru
această etapă, urmând ca prin aplicațiile realizate să se scoată în evidență și ceilalți

pași.
Este etapa cea mai sensibilă a proiectării ajustajului și care depinde în cea mai
mare măsură de abilitățile proiectantului.
Explicațiile amănunțite și aplicații concrete pentru această etapă, general va-
labile pentru orice tip de ajustaj, se regăsesc în capitolul 3, subcapitolul 3.2.
În esență, această etapă, pe baza considerentelor prezentate, pentru ajustajele
cu joc, constă în:
- exprimarea relațiilor de calcul pentru evidențierea caracteristicile admisibile
de montaj:
1. Jmin adm = EI – es, în µm. Pentru sistemul cu alezaj unitar, la care EI = 0,
rezultă direct valoarea pentru abaterea fundamentală standardizată es, sub forma
es ≤ Jmin adm, sau pentru sistemul cu arbore unitar, la care es = 0, EI ≥ Jmin adm ;
2. Jmax adm = ES – ei, în µm;
3. ITJ = Jmax adm – Jmin adm = ITD + ITd, în µm, cu impunerea condiției
ITD + ITd ≤ ITJ.
Privit în cazul general, deoarece valorile efective calculate ale jocurilor trebuie
să fie cuprinse în intervalul impus de valorile admisibile, [Jmin adm , Jmax adm ], cele
trei condiții se reunesc în sistemul de inecuații,
EI – es ≥ Jmin adm (1)
{ ES – ei ≤ Jmax adm (2) (8.30)
ITD + ITd ≤ Jmax adm – Jmin adm = ITJ (3)
- analiza variantelor de ajustaje, xD = xd, xD = xd +1, xD = xd +2 și alegerea
variantei optime din punct de vedere al economicității prelucrării;
- determinarea dimensiunilor tolerate ale ajustajului calculat;
- verificarea jocurilor extreme admisibile impuse. În cazul în care una dintre
condiții este depășită trebuie aplicată o corecție, în sensul încadrării în limitele im-
puse. Procedeele de corecție utilizate sunt, în ordine:
(i) creșterea preciziei, în primul rând la arbore;
(iii) creșterea preciziei la alezaj, cu stabilirea unei noi poziții a câmpului arbo-
relui și eventual mărirea câmpului de toleranță al arborelui.
- calculul dimensiunilor reale de montaj ale ajustajului proiectat.
8.4. Exemple de calcul ale ajustajelor cu joc
Aplicația 8.1
Se consideră un lagăr cu alunecare cu dimensiunea nominală Ø48 mm, care
lucrează la turația de 100 rot/min, la temperatura de regim de 30°C pentru alezaj și
50°C pentru arbore.
Piesa de tip alezaj este executată din material cu coeficientul de dilatare
termică de 10·10-6 °C-1, iar cea de tip arbore din material cu coeficientul de dilatare
mai mare, de 15·10-6 °C-1.
Rugozitatea totală a suprafețelor pieselor conjugate este de 0,5 µm, iar prelu-
crarea pieselor se realizează prin reglare automată a mașinilor-unelte.
Se cere să se proiecteze ajustajul cu joc.
Rezolvare
Rezolvarea aplicației este în concordanță cu 8.2, când se cunosc parametrii
tehnico-funcționali ai lagărului cu alunecare ce formează ajustajul cu joc.
În conformitate cu notațiile utilizate sunt identificate următoarele mărimi uti-
lizate în calculul ajustajului: N = 48 mm; n = 100 rot/min; tD = 30°C; td = 50°C; t0 =
20°C; αD = 10·10-6 °C-1; αd = 15·10-6 °C-1; RzD = Rzd = 0,5 μm; reglare automată a
mașinilor unelte.
Utilizând relațiile (8.2), (8.3) și (8.4) se calculează jocul mediu, Jmed, ca fiind
jocul optim funcțional.
Viteza periferică, v, este
πNn π 0,048∙100
v= = = 0,251 m/s.
60 60
Jocul relativ, Ψ, are valoarea
4 v 4 0,251
Ψ=√ =√ = 0,566‰.
2,5 2,5
Jocul mediu, Jmed, ca joc optim are valoarea
Jmed = N Ψ 103 = 0,048∙0,566∙103 = 27,168 μm. Se adoptă Jmed = 27 µm.
Pentru aplicația considerată se adoptă sistemul cu alezaj unitar, care este sis-
temul cel mai utilizat.
În figura 8.7 este prezentată cheia de utilizare a toleranțelor fundamentale pen-
tru jocul mediu calculat, Jmed = 27 µm, în sistemul cu alezaj unitar.
g ITD +ITd ≤ 36 µm, tabelul 8.4

 
ITD + ITd
Jmed = 27 µm = |es| = |–9| = 9 µm + = 18 µm
2
  
Fig. 8.7. Cheia de utilizare a toleranțelor fundamentale pentru jocul mediu, în sistemul cu
alezaj unitar
Din formula cheie rezultă că poziția câmpului de toleranță a arborelui este

definită de identificatorul g, astfel încât ajustajul este H/g. De asemenea, din schema
de calcul mai rezultă că suma treptelor de precizie ale alezajului și arborelui este
maxim 36, ITD + ITd ≤ 36 µm.
Prin însumarea toleranțelor fundamentale din tabelul 2.2, cunoscând că tole-
ranța ajustajului este maxim 36 µm, se obține tabelul 7.4, în care sunt prezentate
combinațiile preciziilor impuse prin relațiile (8.12), (8.13) și (8.14).
Tabelul 8.4. Combinațiile preciziilor în funcție de toleranțele fundamentale
Cazul Cazuri standard Precizia arborelui Precizia alezajului Soluția optimă

Prin compararea cazurilor I și II rezultă avantaje pentru cazul I, deoarece la

aceeași clasă de precizie pentru alezaj, prelucrarea arborelui se face la o clasă inferi-
oară ca precizie.
Comparând cazurile I și III, este mai avantajos cazul III, deoarece alezajul se
realizează la o clasă inferioară, avantajele fiind mai mari decât pierderile la execuția
arborelui la o clasă superioară. Ierarhizarea soluțiilor este prezentată în ultima co-
loană.
Soluția optimă după costul prelucrării este cazul III, cu arborele în treapta de
precizie IT5, cu ITd = 11 μm, și alezajul în treapta IT7, cu ITD = 25 μm, astfel încât
ajustajul optim este H7/g5.
Dimensiunea alezajului este Ø48H7 = Ø48+0,0250 mm.
–0,009
Dimensiunea arborelui este Ø48g5 = Ø48–0,020 mm, în care
ei = es – ITd = – 9 – 11 = – 20 µm.
Caracteristicile de montaj ale ajustajului calculat sunt:
Jmin = EI – es = 0 – (– 9) = 9 µm;
Jmax = ES – ei = + 25 – (– 20) = 45 µm;
Jmed = (Jmin + Jmax)/2 = (9 + 45)/2 = 27 µm, condiția impusă prin datele inițiale
fiind verificată.
+0,028
H7
Ø48 0
g5 Ø48–0,009
–0,020
Toleranța ajustajului este
ITJ = Jmax – Jmin = 45 – 9 = 34 µm.
Valoarea variației jocului mediu la reglarea automată a mașinilor-unelte la
prelucrarea pieselor este ΔJPa = 0;
Valoarea variației jocului mediu cu temperatura, ΔJT, este
ΔJT = [D αD (tD – t0) – d αd (td – t0)] =
= [48∙10∙10-6(30 ‒ 20) ‒ 48∙15∙10-6(50 ‒ 20)] 103 = ‒ 16,8 µm.
Valoarea variației jocului mediu cu rugozitatea, ΔJR, este
ΔJR = 4Rz = 4(RzD + Rzd) = 4(0,5+0,5) = 4 µm.
Valoarea jocului mediu corectat este

Jmed C(Pa, T, R) = Jmed – ΔJPa – ΔJT – ΔJR = 27 – 0 – (– 16,8) – 4 = 39,8 µm.
Se adoptă valoarea corectată a jocului mediu Jmed C(Pa, T, R) = 40 µm.
În figura 8.8 este prezentată cheia de utilizare a toleranțelor fundamentale,
pentru jocul mediu corectat, Jmed C(Pa, T, R) = 40 µm, pentru sistemul cu alezaj unitar.
f ITD +ITd ≤ 30 µm, tabelul 8.5

 
ITD + ITd
Jmed C(Pa, T, R) = 40 µm = |es| = 25 µm + = 15 µm
2
  
valoarea corectată tabelul 2.4 valoarea globală, tabelul 2.2
Fig. 8.8. Cheia de utilizare a toleranțelor fundamentale pentru jocul mediu corec-
tat, în sistemul cu alezaj unitar

definită de litera f, astfel încât ajustajul este H/f, iar suma treptelor de precizie ale
alezajului și arborelui este de maxim 30, ITxD + ITxd ≤ 30 µm.
ranța ajustajului este maxim 30 µm, (media 15), se obține tabelul 8.5, în care sunt
prezentate combinațiile preciziilor pentru cele trei cazuri.

Comparând cazurile I și II rezultă avantaje pentru cazul II, deoarece, pentru

aceeași treaptă de precizie la arbore, alezajul se realizează la o treaptă de precizie
inferioară. Comparând cazul II cu cazul III, evident este mai avantajos cazul II, deoa-
rece, la aceeași treaptă de precizie pentru alezaj, arborele se execută la o treaptă de
precizie inferioară.
Soluția optimă după costul prelucrării este cazul II, cu arborele în treapta de
precizie IT5, cu ITd = 11 μm, și alezajul în aceeași treaptă IT6, cu ITD = 16 μm, astfel
încât ajustajul optim este H6/f5.
Dimensiunea alezajului este Ø48H6 = Ø48+0,016 0 mm.
–0,025
Dimensiunea arborelui este Ø48f5 = Ø48–0,036 mm, în care
ei = es – ITd = – 25 – 11 = – 36 µm.
Caracteristicile de montaj ale ajustajului corectat sunt:
Jmax C = ES – ei = + 16 – (– 36) = 52 µm;
Jmin C = EI – es = 0 – (– 25) = 25 µm;
Jmed C = (Jmin C + Jmax C)/2 = (25 + 52)/2 = 38,5 μm.

Se verifică jocul mediu calculat inițial,
Jmed = Jmed C + ΔJPa + ΔJT + ΔJR = 38,5 + 0 + (‒ 16,8) + 4 = 25,7 µm, valoare
foarte apropiată de aceea impusă de 27 µm.
Se precizează că pentru ajustajele H6/f4 (cazul III) și H5/f5 (cazul I) verifica-
rea jocului mediu calculat conduce la valori de 23,7 µm, respectiv 23,2 µm, care sunt
mult mai mici decât valoarea impusă de 27 µm.
+0,016
H6 Ø48 0
Ajustajul cu joc proiectat este Ø48 = –0,025 mm, cu caracteristicile reale
f5 Ø48–0,036
de montaj:
- jocul minim real, Jmin r = 25 μm;
- jocul maxim real, Jmax r = 52 μm;
- jocul mediu real, Jmed r = 38,5 μm;
- toleranța ajustajului, ITJ = 27 μm.
Ajustajul intră în categoria celor cu jocuri mici. Este ajustajul care se înscrie
pe desenele de execuție.
În figurile 8.9 și 8.10 sunt prezentate poziționarea câmpurilor de toleranță,
respectiv amplasarea toleranței pentru ajustajul cu joc proiectat.

cu joc Ø48H6/f5
Fig. 8.9. Amplasarea câmpurilor
de toleranță pentru ajustajul Ø48H6/f5 Jmax = 52 μm; Jmin = 25 μm
ITJ = 27 μm; a-joc; b-strângere
N = 48 mm; ES = + 16 μm; EI = 0;
es = ‒ 25 µm; ei = – 36 μm; ITD = 11 μm;

+0,041
Ø48 0F6
În sistemul de ajustaje cu arbore unitar ajustajul este Ø48 = 0 mm.
h5 Ø48–0,011
Caracteristicile de montaj ale ajustajul sunt:
Jmax = ES – ei = + 41 – (– 11) = 52 µm;
Jmin = EI – es = + 25 – 0 = 25 µm;
Jmed = (Jmin + Jmax)/2 = (25 + 52 = 38,5 μm;

ITJ = Jmax – Jmin = 52 – 25 = 27 μm.
Se observă că în cele două sisteme de ajustaje se realizează aceleași caracte-
ristici de montaj, ceea ce indică identitatea din punct de vedere dimensional a aces-
tora, identitate care însă nu este adevărată din punct de vedere al execuției elemen-
telor componente ale ajustajului.
Pe desenul de ansamblu sau subansamblu, pe cota care indică ajustajul cu joc
H6
se înscrie Ø48 , sau Ø48H6/f5.
f5
Pe desenul de execuție a piesei-alezaj, pe cota ce indică dimensiunea alezaju-
lui, se înscrie Ø48+0,016
0 , sau Ø48H6(+0,016
0
+0,016
), sau Ø48 0 (H6).
Pe desenul de execuție a piesei-arbore, pe cota ce indică dimensiunea de tip
arbore, se înscrie Ø48–0,025 –0,025 –0,025
–0,036 , sau Ø48f5 (–0,036) , sau Ø48–0,036 (f5).
Aplicația 8.2
Se consideră ajustajul mobil cu dimensiunea nominală Ø100 mm, pentru care
se cunosc caracteristicile extreme de asamblare, adică jocul maxim admisibil de 158
µm și jocul minim admisibil de 50 µm.
Variația jocului mediu datorită temperaturii este de – 10 µm.
Prelucrarea alezajului și arborelui se realizează prin reglajul mixt al mașinilor
unelte.
Se cere să se proiecteze ajustajul cu joc.
Rezolvare
Rezolvarea aplicației este în concordanță cu 8.3, când se cunosc caracteristi-
cile extreme de asamblare ale ajustajului cu joc.
Sunt identificate următoarele mărimi de intrare utilizate în calculul ajustajului:
N = 100 mm; Jmax adm = 158 µm; Jmin adm = 50 µm; ΔTJ = – 10 µm; reglarea mixtă
(automată și manuală) a mașinilor unelte.
Deoarece nu se impune nici o restricție se alege sistemul cu alezaj unitar.0.
Condițiile impuse de jocurile extreme sunt:
EI – es ≥ Jmin adm = 50 µm, de unde, pentru EI = 0, se impune relația
es ≤ ‒ 50 µm. (1)
ES – ei ≤ Jmax adm = 158 µm. (2)
ITJ = Jmax ad – Jmin adm = 158 – 50 = 108 µm.
ITD + ITd ≤ ITJ, echivalent cu ITD + ITd ≤ 108 µm. (3)
Din condiția (3) ce limitează ca suma toleranțelor alezajului și arborelui să
depășească 108 μm, media fiind 54 μm, prin utilizarea tabelului 2.2, pentru intervalul
de dimensiuni de la 80 până la inclusiv 120 mm, rezultă combinațiile claselor de
precizie standardizate, care sunt prezentate în tabelul 8.6.

Din acest tabel rezultă că varianta I este cea mai avantajoasă deoarece, pentru
aceeași treaptă de precizie pentru alezaj, arborele se prelucrează la o treaptă de pre-
cizie inferioară. În ordinea economicității prelucrării ajustajului urmează cazurile II
și III.
Soluția optimă după costul prelucrării este cazul I, cu arborele în treapta de
precizie IT8, cu ITd = 54 μm, și alezajul tot în treapta IT8, cu ITD = 54 μm.
Din tabelul 2.4, care exprimă toleranțele standardizate fundamentale ale arbo-
rilor, luând în considerare condiția (1), rezultă abaterea superioară a arborelui es = –
72 µm, care corespunde identificatorului e, ce arată poziția câmpului de toleranță
pentru arbore.
Ajustajul calculat în condițiile impuse de caracteristicile extreme admisibile
+0,054
H8 Ø100 0
este Ø100 = mm.
e8 Ø100–0,072
–0,126
Jocurile de montaj ale ajustajului proiectat sunt:
- jocul maxim, Jmax = ES – ei = + 54 – (– 126) = 180 µm, valoare care este mai
mare decât jocul maxim admisibil, Jmax adm = 158 µm, condiția nu este verificată;
- jocul minim, Jmin = EI – es = 0 – (– 72) = 72 µm, valoare care este mai mare
decât jocul minim impus Jmin adm = 50 µm, această condiție fiind verificată.
Deoarece jocul maxim impus nu este verificat este necesară corectarea ajusta-
jului.
Prin aplicarea procedeului (i) de creștere a preciziei arborelui se analizează
+0,054 +0,054
H8 Ø100 0 H8 Ø100 0
cazurile II și III, Ø100 e7 = –0,072 mm și Ø100 e6 = –0,072 mm, pentru care
Ø100 –0,107 Ø100 –0,094
trebuie verificate jocurile extreme.
Pentru cazul II,
Jmax = ES – ei = +54 – (‒107) = 161 µm > Jmax adm = 158 µm, condiție care ar
putea fi acceptată, deoarece diferența dintre cele două jocuri este mică, de numai trei
µm.
Jmin = EI – es = 0 – (‒ 72) = 72 µm > Jmin adm = 50 µm, condiția este îndeplinită.
Pentru cazul III,
Jmax = ES – ei = +54 – (‒ 94) = 148 µm < Jmax ad = 158 µm, condiția fiind pe
deplin îndeplinită.
Jmin = EI – es = 0 – (‒ 72) = 72 µm > Jmin adm = 50 µm, condiția este îndeplinită.
+0,054
H8
Ø100 0
Se adoptă ajustajul Ø100 = –0,072 mm, cu caracteristicile de montaj
e6 Ø100–0,094
Jmax = 148 µm, Jmin = 72 µm, Jmed = 110 μm și toleranța ITJ = 76 μm.

În cazul prelucrării cu reglare automată, a, și manuală, m, reglare mixtă, vari-
ația jocului mediu este
ΔJPam = – ITJ /6 = – 76/6 = ‒ 12,667 µm.
Variația jocului mediu datorată temperaturii este ΔTJ = – 10 µm, impusă prin
enunțul problemei.
Variația jocului mediu datorată rugozității este
ΔJR = ITJ /8 = 76/8 = 9,5 µm.
Jmed C(Pam, T, R) = Jmed – ΔJPam – ΔJT – ΔJR = 110 – (– 12,667) – (– 10) – 9,5 =
= 123,167 µm.
Se adoptă valoarea corectată a jocului mediu, Jmed C(Pam, T, R) = 123 µm.
În figura 8.11 este prezentată cheia de utilizare a toleranțelor fundamentale
pentru jocul mediu corectat, Jmed C(Pam, T, R) = 123 µm, în sistemul cu alezaj unitar,
e ITD + ITd ≤ 102 µm, tabelul 8.7

 
ITD + ITd
Jmed C(Pam, T, R) = 123 µm = |es| = 72 µm + = 51 µm
2
  
Fig. 8.11. Cheia de utilizare a toleranțelor fundamentale pentru jocul mediu corectat, în sis-
temul cu alezaj unitar
Din formula cheie din figura 8.11 rezultă că poziția câmpului de toleranță a
arborelui este definită de identificatorul e, astfel încât ajustajul corectat este tot H/e.
de asemenea, mai rezultă că suma treptelor de precizie ale alezajului și arborelui este
de maxim 102, ITxD + Itxd ≤ 102 µm.
ranța ajustajului este maxim 102 µm, (media este 51), se obține tabelul 8.7, în care
sunt prezentate combinațiile preciziilor pentru cele trei cazuri.

Prin compararea cazurilor I și II rezultă avantaje pentru cazul II, deoarece,

pentru aceleași trepte de precizie pentru arbore, prelucrarea alezajului se face la o
clasă inferioară ca precizie.
Comparând cazurile II și III, evident este mai avantajos cazul II, deoarece
treapta de precizie pentru arbore este inferioară. Dintre cazurile I și III este mai
avantajos cazul III, deoarece ceea ce se câștigă prin realizarea alezajului la o clasă
de precizie inferioară este mai mult decât cea ce se câștigă la realizarea arborelui la
o clasă inferioară.
ajustajul optim corectat este
+0,054
H8 Ø100 0
Ø100 = –0,072 mm.
e7 Ø100–0,107
Pentru acest ajustaj, conform calculelor efectuate, Jmax = 161 µm mai mare cu
3 µm decât jocul admisibil Jmax adm = 158 µm, ceea ce din punct de vedere practic ar
putea fi acceptat.
Varianta care verifică jocul maxim este cazul III, și care devine ajustajul co-
rectat,
+0,054
H8 Ø100 0
Ø100 = –0,072 mm.
e6 Ø100–0,094
Pentru acest ajustaj caracteristicile reale de montaj sunt:
- jocul maxim real, Jmax r = ES – ei = + 54 – (– 94) = 148 µm < Jmax adm =
= 158 μm;
- jocul minim real, Jmin r = EI – es = 0 – (– 72) = 72 µm > Jmin adm = 50 μm;
- jocul mediu real, Jmed r = (Jmin r + Jmax r)/2 = (72 + 148)/2 = 110 µm;
- câmpul de toleranță sau intervalul de toleranță real,
ITJ = Jmax r – Jmin r = 148 – 72 = 76 μm.
Analizând calculele efectuate, apare că după aplicarea corecțiilor rezultă ace-
lași tip de ajustaj, Ø100H8/e6. Acest lucru înseamnă că, din punct de vedere practic,
corecțiile datorate rugozității suprafețelor conjugate, temperaturii și reglării proce-
sului de fabricație se compensează, menținând jocurile finale, respectiv toleranța
ajustajului, la aceleași caracteristici.
Acest ajustaj intră în categoria celor cu jocuri mijlocii. Este ajustajul care se
înscrie pe desenele de execuție.
În figurile 8.12 și 8.13 sunt prezentate pozițiile câmpurilor de toleranță ale
arborelui și alezajului, respectiv amplasarea intervalului de toleranță pentru ajustajul
proiectat.
+0,126
E8 Ø100+0,072
În sistemul cu arbore unitar ajustajul proiectat este Ø100 = 0 mm.
h6 Ø100–0,022
Caracteristicile reale de montaj ale ajustajului sunt:
- jocul minim real, Jmin r = EI – es = + 72 – 0 = 72 µm;
- jocul maxim real, Jmax r = ES – ei = + 126 – (– 22) = 148 µm;
- toleranța ajustajului, ITJ = Jmax r – Jmin r = 76 μm.
Se observă că în cele două sisteme se realizează aceleași caracteristici reale de
montaj, ceea ce arată faptul că cele două ajustaje sunt identice din punct de vedere
dimensional, identitate care însă nu se respectă din punct de vedere al execuției ajus-
tajului.

cu joc Ø100H8/e6
Fig. 8.12. Amplasarea câmpurilor Jmax = 148 μm; Jmin = 72 μm

de toleranță pentru ajustajul Ø100H8/e6 ITJ = 76 μm; a-joc; b-strângere
N = 100 mm; ES = + 54 μm; EI = 0;

es = ‒ 72 µm; ei = – 94 μm; ITD = 54 μm;

Pe desenul de ansamblu sau subansamblu, pe cota care indică ajustajul cu joc
H8
se înscrie Ø100 , sau Ø100H8/e6.
e6
Pe desenul de execuție al piesei-alezaj, pe cota ce indică dimensiunea aleza-
jului ce formează ajustajul cu joc, se înscrie dimensiunea tolerată Ø100+0,054
0 , sau
+0,054 +0,054
Ø100H8( 0 ), sau Ø100 0 (H8).
Pe desenul de execuție a piesei-arbore, pe cota ce indică dimensiunea arbore-
lui, se înscrie Ø100–0,072 –0,072 −0,072
–0,094 , sau Ø100e6(–0,094) , sau Ø100−0,094 (e6).
Aplicația 8.3
Un lagăr cu alunecare cu diametrul nominal Ø8 mm funcționează la turația de
10000 rot/min.
Condițiile termice de funcționare sunt de 30ºC pentru alezaj și 35ºC pentru
arbore. Temperatura la montaj este de 20°C.
Elementele componente ale lagărului sunt realizate din oțel cu coeficientul de
dilatare termică liniară de 11,5∙10-6 °C-1.
Prelucrarea se realizează prin reglare manuală a mașinilor unelte.
Se impune proiectarea ajustajului în sistemul cu arbore unitar.
Să se proiecteze ajustajul cu joc.
Rezolvare
Sunt identificate datele de intrare utilizate în calculul ajustajului: N = 8 mm;
n= 10000 rot/min; tD = 30°C; td = 35°C; t0 = 20°C; αD = αd = 11,5·10-6 °C-1; reglare
manuală a mașinilor unelte; sistemul cu arbore unitar.
Jocul optim funcțional sub forma jocului mediu, Jmed, este
4 πNn 4 π ·0,08·10000
Jmed = N ψ 103 = N 103·0,8 √ = 0,08·0,8·103 √ = 9,155 μm.
60 60
Se adoptă jocul mediu Jmed = 9 µm.
Se impune sistemul cu arbore unitar care este caracterizat de toleranța funda-
mentală es = 0.
Etapa 4 Determinarea treptelor de precizie, a abaterilor limită și a
În figura 8.14 este prezentată cheia de utilizare a tabelelor toleranțelor funda-
mentale, în sistemul cu arbore unitar, pentru jocul mediu calculat de 9 µm.
G ITD + ITd ≤ 8 µm, tabelul 8.8

 
ITD + ITd
Jmed = 9 µm = EI = 5 µm + = 4 µm
2
  
valoarea calculată, etapa 2 tabelul 2.5 valoarea globală, tabelul 2.2
Fig. 8.14. Cheia de utilizare a toleranțelor fundamentale pentru jocul mediu calculat, în sis-
temul cu arbore unitar
Ajustajul este, în sistemul arbore unitar, Ø8G/h, iar ITxD + ITxd ≤ 8 µm.
ranța ajustajului este maxim ITJ = 8 µm, se obține tabelul 8.8, în care sunt prezentate
combinațiile preciziilor pentru cele trei cazuri standardizate.

II xD = xd +1 ITd = 2,5 μm , IT3 ITD = 4 μm , IT4 × 2
III xD = xd +2 ITd = 1,5 μm , IT2 ITD = 4 μm , IT4 3
Din acest tabel rezultă, evident, că varianta I este cea favorabilă, deoarece,
pentru aceeași clasă de precizie pentru alezaj, arborele trebuie prelucrat la o treaptă
de precizie inferioară. Dintre cazurile II și III se preferă varianta II cu arborele pre-

lucrat la o clasă de precizie inferioară.
precizie IT4, cu ITd = 4 μm, și alezajul tot în treapta IT4, cu ITD = 4 μm, astfel încât
ajustajul optim este G4/h4.
0
Dimensiunea arborelui este Ø8h4 = Ø8–0,004 mm.
+0,009
Dimensiunea alezajului este Ø8G4 = Ø8+0,005 mm, în care
ES = EI + ITD = + 5 + 4 = + 9 µm.
- jocul maxim. Jmax = ES – ei = + 9 – (– 4) = 13 µm;
- jocul minim, Jmin = EI – es = +5 – 0 = 5 µm;
- jocul mediu, Jmed = (Jmin + Jmax)/2 = (5 + 13)/2 = 9 µm, egal cu jocul mediu
calculat;
- toleranța ajustajului, ITJ = Jmax – Jmin = 13 – 5 = 8 µm.
+0,009
G4 Ø8+0,005
Ajustajul cu joc, în sistemul arbore unitar, este Ø8 = 0 mm.
h4 Ø8–0,004
Valoarea variației jocului la reglarea manuală a mașinilor unelte este
ΔJPm = – ITJ /3 = – 2,667 µm.
Valoarea variației jocului cu temperatura, ΔJT, este
= [8∙11,5∙10-6(30 ‒ 20) ‒ 8∙11,5∙10-6(35 ‒ 20)] 103 = ‒ 0,46 µm.
Valoarea variației jocului la rugozitate, ΔJR, este
ΔJR = ITJ /8 = 8/8 = 1 µm.
Jmed C(Pm, T, R) = Jmed – ΔJPm – ΔJT – ΔJR = 9 – (– 2,667) – (– 0,46) – 1 = 11,127µm.
Se adoptă valoarea corectată a jocului mediu Jmed C(Pm, T, R) = 11 µm.
mentale, pentru jocul mediu corectat, în sistemul cu arbore unitar.
G ITD + ITd ≤ 12 µm, tabelul 8.9

 
ITD + ITd
Jmed C(Pm, T, R) = 11 µm = EI = 5 µm + =6 µm
2
  
Ajustajul este, în sistemul cu arbore unitar, tot Ø8G/h, dar se impune condiția
ITxD + ITxd ≤ 12 µm.
Prin însumarea toleranțelor fundamentale din tabelul 2.2, cunoscând că
intervalul de toleranță a ajustajului cu joc este maxim 12 µm, se obține tabelul 8.9,
în care sunt prezentate combinațiile preciziilor pentru cele trei cazuri, pentru ajusta-
jul cu joc recalculat.

I x D = xd ITd = 6 μm , IT5 ITD = 6 μm , IT5 × × 1
III xD = xd +2 ITd = 2,5 μm , IT3 ITD = 6 μm , IT5 3
Prin compararea cazurilor, rezultă, evident, că cel mai avantajos este cazul I,
deoarece, pentru aceeași treaptă de precizie pentru alezaj, arborele se prelucrează la
o treaptă de precizie inferioară.
Ierarhizarea soluțiilor este înscrisă în ultima coloană.
precizie IT5, cu ITd = 4 μm, și alezajul tot în treapta IT5, cu ITD = 6 μm, astfel încât
ajustajul optim este G5/h5.
0
+0,011
Dimensiunea alezajului este Ø8G5 = Ø8+0,005 mm, în care
ES = EI + ITd = + 5 + 6 = + 11 µm, valoare confirmată și prin tabelul A2-5.
Jmax C = ES – ei = + 11 – (– 6) = 17 µm;
Jmin C = EI – es = +5 – 0 = 5 µm;
Jmed C = (Jmin C + Jmax C)/2 = (5 + 17)/2 = 11 µm.
Jmed = Jmed C + ΔJPm + ΔJT + ΔJR = 11 +(‒ 2,667) + (‒ 0,46) + 1 = 8,873 µm,
valoare foarte apropiată de 9 µm, impusă de condițiile constructiv-funcționale ale
ajustajului.
Ajustajul cu joc proiectat, în sistemul cu arbore unitar, este
+0,011
G5 Ø8+0,005
Ø8 = 0 mm.
h5 Ø8–0,006
- jocul minim real, Jmin r = EI – es = + 5 – 0 = 5 µm;
- câmpul de toleranță sau intervalul de toleranță real,
ITJ = Jmax r – Jmin r = 17 – 5 = 12 μm.
Ajustajul intră în categoria celor cu jocuri foarte mici. Acest ajustaj se înscrie
pe documentația de execuție.
În figurile 8.16 și 8.17 sunt prezentate amplasarea pozițiilor câmpurilor de
toleranță pentru arbore și alezaj, în sistemul cu arbore unitar, respectiv amplasarea
toleranței pentru ajustajul cu joc proiectat.

Fig. 8.16. Amplasarea câmpurilor de tole- cu joc Ø8G5/h5
ranță pentru arbore și alezaj la ajustajul
Ø8G5/h5, în sistemul cu arbore unitar Jmax = 17 μm; Jmin = 5 μm
N = 8 mm; ES = + 11 μm; EI = + 5 μm
es = 0; ei = – 6 μm; ITD = 6 μm; ITd = 6
μm; Jmax = 17 μm; Jmin = 5 μm

+0,006
H5 Ø8 0
În sistemul cu alezaj unitar ajustajul este Ø8 = –0,005 .
g5 Ø8–0,011

- jocul minim real, Jmin r = EI – es = 0 – 5 = 5 µm;
- câmpul de toleranță real, ITJ = Jmax r – Jmin r = 17 – 5 = 12 μm.
Valorile obținute demonstrează egalitatea caracteristicilor de montaj pentru
ajustajele calculate în cele două sisteme de ajustaje standardizate, ceea ce demon-
strează identitatea lor.
Pe cota ajustajului din desenul de ansamblu sau subansamblu a ajustajului se
G5
înscrie Ø8 , sau Ø8G5/h5.
h5
0 0 0
Pe cota care indică arborele, Ø8–0,006 , sau Ø8h5(–0,006) , sau Ø8–0,006 (h6).
Pe cota care indică alezajul, Ø8+0,011 +0,011 +0,011

+0,005 , sau Ø8G5(+0,005) , sau Ø8+0,005 (G5).
Aplicația 8.4
Se consideră ajustajul fus-cuzinet definit de următoarele caracteristici tehnico-
funcționale: diametrul nominal 100 mm; turația 700 rot/min; temperatura de lucru a
cuzinetului 20ºC; temperatura de lucru a fusului 30ºC; cuzinetul se execută din bronz
iar fusul din oțel aliat; prelucrarea pieselor se realizează prin reglare mixtă a mașini-
lor unelte.
Să se proiecteze ajustajul cu joc.
Rezolvare
În conformitate cu notațiile utilizate sunt identificate următoarele mărimi de
intrare utilizate în calculul ajustajului: N = 100 mm; n = 700 rot/min; tD = 20°C; td =
30°C; t0 = 20°C; αD = 12·10-6 °C-1; αd = 11,5·10-6 °C-1; reglare mixtă a mașinilor
unelte.
4 πNn 4 π ·0,1·700
Jmed = N ψ 103 = N 103·0,8 √ = 0,1·0,8·103 √ = 110,691 μm.
60 60
Se alege sistemul cu alezaj unitar caracterizat de toleranța fundamentală EI=0.
Formula cheie de utilizare a tabelelor toleranțelor fundamentale standardizate,
pentru jocul mediu calculat Jmed = 111 µm, pentru sistemul alezaj unitar, este prezen-
tată în figura 8.18.

 
ITD + ITd
Jmed = 111 µm = |es| = | – 72| = 72 µm + = 39 µm
2
  

definită de identificatorul e, astfel încât ajustajul calculat în sistemul cu alezaj unitar
este H/e, iar ITxD + ITxd ≤ 78 µm.
ranța ajustajului este maxim 78 µm, (media este 39), se obține tabelul 8.10, în care
sunt prezentate combinațiile preciziilor pentru cele trei cazuri.

Prin compararea cazurilor I și II rezultă avantaje pentru cazul I, deoarece pre-

lucrarea arborelui se face la o clasă inferioară ca precizie. Comparând cazurile I și
III, este mai avantajos cazul III, deoarece alezajul este realizat la o treaptă inferioară,
chiar dacă arborele se realizează la o treaptă de precizie superioară, acesta reali-
zându-se mult mai ușor decât alezajul.
Ierarhizarea variantelor este prezentată în ultima coloană a tabelului.
ajustajul este H8/e6.
Dimensiunea arborelui este Ø100e6 = Ø100−0,072−0,094 mm, în care
ei = es – ITd = – 72 – 22 = – 94 µm, confirmată și de tabelul A1-3, Anexa A1.
+0,054
H8 Ø1000
Ajustajul cu joc este Ø100 = –0,072 mm.
e6 Ø100–0,094
- jocul minim, Jmin = EI – es = 0 – (– 72) = 72 µm;
- jocul mediu, Jmed = (Jmin + Jmax)/2 = (72 + 148)/2 = 110 µm, fiind foarte
apropiată de valoarea jocului mediu calculat de 110,691 µm;
Valoarea variației jocului la reglarea mixtă a mașinilor unelte este
IT 76
ΔJPam = − 6J = − 6 = – 12,667 µm.
= [100∙12∙10-6 (20 ‒ 20) ‒ 100∙11,5∙10-6 (30 ‒ 20)] 103 = ‒ 11,5 µm.
ITJ 76
ΔJR = = = 9,5 µm.
8 8
Jmed C(Pam, T, R) = Jmed – ΔJPm – ΔJT – ΔJR = 110 – (– 12,667) – (– 11,5) – 9,5 =
= 124,667µm.
Normal ar trebui să se adopte o valoare medie recalculată de 125 µm Se adoptă
valoarea corectată a jocului mediu Jmed C(Pam, T, R) = 126 µm. Alegerea acestei valori se
explică deoarece conduce spre o valoare standardizată a semisumei toleranțelor ale-
zajului și arborelui, păstrând aceeași poziție a câmpului de toleranță pentru arbore.
Pentru valoarea corectată a jocului, cheia de utilizare a tabelelor toleranțelor

fundamentale devine, figura 8.19,

 
ITD + ITd
Jmed C(Pam, T, R) = 126 µm = |es| = | – 72| = 72 µm + = 54 µm
2
  
Ajustajul este, în sistemul alezaj unitar, tot Ø100H/e, dar se impune constrân-
gerea ITxD + ITxd ≤ 108 µm.
ranța ajustajului este maxim 108 µm, (media 54), se obține tabelul 8.11, în care sunt
prezentate combinațiile preciziilor pentru cele trei cazuri, pentru ajustajul corectat.

Cazul I este cel mai avantajos deoarece, la aceeași clasă de precizie a alezaju-
lui, arborele se realizează la o treaptă inferioară. Ierarhizarea variantelor este prezen-
tată în ultima coloană. Soluția optimă după costul prelucrării este cazul I, cu arborele
în treapta de precizie IT8, cu ITd = 54 μm, și alezajul tot în treapta IT8, cu ITD = 54
μm, astfel încât ajustajul este H8/e8.
Dimensiunea tolerată a alezajului este Ø100H8 = Ø100+0,054 0 mm.
−0,072
Dimensiunea tolerată a arborelui este Ø100e8 = Ø100−0,126 mm, în care
ei = es – ITd = – 72 – 54 = – 126 µm, tabelul A1-3 din Anexa A1.
+0,054
H8 Ø100 0
Ajustajul cu joc corectat este Ø100 = –0,072 mm.
e8 Ø100–0,126
- jocul maxim corectat, Jmax C = ES – ei = + 54 – (– 126) = 180 µm;
- jocul minim corectat, Jmin C = EI – es = 0 – (– 72) = 72 µm.
- jocul mediu corectat, Jmed C = (Jmin C + Jmax C)/2 = (72 + 180)/2 = 126 µm.
- toleranța ajustajului corectat, ITJ = Jmax C – Jmin C = 180 –72 = 108 µm.
Jmed = Jmed C + ΔJPam + ΔJT + ΔJR = 126 +(‒ 12,667) + (‒ 11,5) + 9,5 = 111,333
µm, valoare foarte apropiată de cea calculată, Jmed = 110,691.

+0,054
H8 Ø100 0
Ajustajul cu joc proiectat este Ø100 = –0,072 mm cu caracteristicile
e8 Ø100–0,126
reale de montaj Jmin = 72 μm, Jmax = 180 μm și ITJ = 108 μm.
După clasificările recunoscute în literatura de specialitate este un ajustaj cu
joc mijlociu cu valori mai mici.
Conform ISO 286-1: 2010 este un ajustaj preferențial de ordinul I. Este ajus-
tajul ce se înscrie pe documentația de execuție.
În figurile 8.20 și 8.21 sunt prezentate pozițiile câmpurilor de toleranță pentru
arbore și alezaj, respectiv amplasarea toleranței pentru ajustajul cu joc proiectat.
Fig.8.20. Amplasarea câmpurilor

de toleranță pentru ajustajul Ø100H8/e8
N = 100 mm; ES = + 54 μm; EI = 0 preferențial Ø100H8/e8
es = ‒ 72 μm; ei = – 126 μm; ITD = 54 μm;

+0,126
E8 Ø100+0,072
În sistemul arbore unitar ajustajul este Ø100 = 0 mm.
h8 Ø100–0,054
Jmax = ES – ei = + 126 – (– 54) = 180 µm;
Jmin = EI – es = 72 – 0 = 72 µm;
ITJ = Jmax – Jmin = 180 – 72 = 108 μm.
Se demonstrează egalitatea caracteristicilor de montaj pentru cele două sis-
teme de ajustaje standardizate.
Pe cota ajustajului din desenul de ansamblu sau subansamblu a produsului se
H8
înscrie Ø100 e8 , sau Ø100H8/e8.
Pe desenele de execuție se înscriu dimensiunile tolerate:
–0,072
- pe cota care indică diametrul arborelui, Ø100–0,072
–0,126 , sau Ø100e8(–0,126) , sau
Ø100–0,072
–0,126 (e8);
- pe cota care indică diametrul alezajul, Ø100+0,054
0 , sau Ø100H8(+0,054
0
), sau
Ø100+0,054
0 (H8).
Aplicația 8.5
Se consideră ajustajul fus-cuzinet caracterizat de următoarele mărimi: dimen-
siunea nominală Ø85 mm; abaterea inferioară a alezajului EI = 0; abaterea superioară
a alezajului ES = + 35 µm; abaterea superioară a arborelui es = – 72 µm; abaterea
inferioară a arborelui ei = – 107 µm; variația jocului mediu datorată temperaturii ΔJT
= – 24 µm; prelucrarea pieselor se realizează prin reglarea manuală a mașinilor
unelte.
Se cere să se determine turația la care lucrează acest ajustaj. Să se corecteze
ajustajul în funcție de condițiile de funcționare.
Rezolvare
+0,035
Ø85 0
Conform datelor problemei ajustajul are forma –0,072 mm.
Ø85–0,107
Calculând mărimile caracteristice jocurilor și strângerilor unui ajustaj,
Jmax = – Smin = ES – ei = 35 – (– 107) = 142 µm,
Jmin = – Smax = EI – es = 0 – (– 72) = 72 µm,
ambele fiind pozitive, rezultă că ajustajul este cu joc, valorile jocurilor extreme fiind
Jmax = 142 µm și Jmin = 72 µm.
Conform tabelului A2-6 din Anexa A2 și a tabelului A1-3 din Anexa A1, va-
+0,035
H7 Ø85 0
lorile toleranțelor pentru alezaj și arbore corespund ajustajului Ø85 = –0,072 ,
e7 Ø85–0,107
care este un ajustaj cu joc, în sistemul cu alezaj unitar, cu ITD = ITd = IT7 = 35 µm
și toleranța ITJ = 70 µm.
Jocul mediu, Jmed, este
Jmin + Jmax 72 + 142
Jmed = = = 107 µm.
2 2
Din relația (8.5) rezultă valoarea turației la care lucrează lagărul, în funcție de
diametrul nominal, N, în m, și jocul mediu al ajustajului, Jmed, în µm,
60 Jmed 4 60 ∙ 1074 rot
n= 4 12 5= 4 12 5 = 1377 .
π 0,8 ∙ 10 D π 0,8 ∙ 10 ∙ 0,085 min
Valoarea variației jocului la reglarea manuală a mașinilor unelte, ΔJPm, este
ITJ 70
ΔJPm = – =– = – 23,33 µm.
3 3
Valoarea variației jocului cu temperatura, ΔJT = – 24 µm, impusă prin datele
problemei.
ITJ 70
ΔJR = = = 8,75 µm.
8 8

Jmed C(Pm, T, R) = Jmed – ΔJPa – ΔJT – ΔJR = 107 – (– 23,333) – (– 24) – 8,75 =
= 145,583µm.

 
ITD + ITd
Jmed C(Pm, T, R) = 146 µm = |es| = | – 72| = 72 µm + = 74 µm
2
  
Conform figurii 8.22, ajustajul este, în sistemul cu alezaj unitar, tot Ø85H/e,
dar constrângerea este definită prin relația ITxD + ITxd ≤ 128 µm.
combinațiile preciziilor pentru cele trei cazuri, pentru ajustajul recalculat.

Prin compararea cazurilor I și II rezultă avantaje pentru cazul I, deoarece ar-

borele se execută la o clasă inferioară, pentru aceeași precizie a alezajului. Compa-
rând variantele I și III, este mai avantajoasă varianta III, la care alezajul se prelu-
crează la o treaptă de precizie inferioară.
precizie IT7, cu ITd = 35 μm, și alezajul în treapta de precizie IT9, cu ITD = 87 μm,
astfel încât ajustajul este în clasa H9/e7.
Dimensiunea tolerată a alezajului este Ø85H9 = Ø85+0,0870 mm.
Dimensiunea tolerată a arborelui este Ø85e7 = Ø85–0,072
–0,107 mm,
în care ei = es – ITd = – 72 – 35 = – 107 µm, valoare confirmată prin tabelul A1-3,
din Anexa 1.
+0,087
H9 Ø85 0
Ajustajul cu joc proiectat este Ø85 = –0,072 mm.
e7 Ø85–0,107
Caracteristicile reale de montaj ale ajustajului calculat sunt:

- jocul minim real, Jmin r = EI – es = 0 – (– 72) = 72 µm;
Jmin r + Jmax r 72 + 142
- jocul mediu real, Jmed r = = = 107 µm;
2 2
- toleranța reală a ajustajului, ITJ = Jmax r – Jmin r = 194 – 72 = 122 µm.
Ajustajul Ø85H9/e7 este clasificat ca fiind un ajustaj cu joc de mărime mijlo-
cie mai mică.
Aplicația 8.6
Să se proiecteze ajustajul cu joc realizat la cota nominală Ø145 mm care să
funcționeze la turația de 92 rot/min.
Se impune sistemul cu arbore unitar. Prelucrarea pieselor se face prin reglarea
manuală a mașinilor unelte.
Rezolvare
Aplicația corespunde la 8.2 când se cunosc parametrii tehnico-funcționali ai
lagărului cu alunecare ce formează ajustajul cu joc.
Sunt identificate ca mărimi de intrare: dimensiunea nominală N = 145 mm; n
= 92 rot/min; ΔJT = 0; reglare manuală a mașinilor-unelte; sistemul de ajustaje cu
arbore unitar.
4 πNn 4 π ·0,145·92
Jmed = N ψ 103 = N 103·0,8 √ = 0,145·0,8·103 √ =
60 60
= 106,047 µm. Se adoptă jocul mediu Jmed = 106 µm.
Se impune sistemul standardizat cu arbore unitar caracterizat de toleranța fun-
damentală es = 0.
mentale, pentru jocul mediu de 106 µm, pentru ajustajul cu joc calculat în sistemul
cu arbore unitar.
F ITD + ITd ≤ 126 µm, tabelul 8.13

 
ITD + ITd
Jmed = 106 µm = EI = 43 µm + = 63 µm
2
  
Ajustajul este, în sistemul cu arbore unitar, Ø145 F/h, fiind impusă constrân-
gerea ITxD + ITxd ≤ 126 µm.
combinațiile preciziilor pentru cele trei cazuri.

Din acest tabel rezultă, evident, că varianta I este cea mai favorabilă, deoarece,
pentru aceeași clasă de precizie pentru alezaj, arborele trebuie prelucrat la o treaptă
de precizie inferioară. Soluția optimă după costul prelucrării este cazul I, cu arborele
în treapta de precizie IT8, cu ITd = 63 μm, și alezajul tot în treapta IT8, cu ITD = 63
μm, astfel încât ajustajul optim este F8/h8.
0
+0,106
Dimensiunea alezajului este Ø145F8 = Ø145+0,043 mm,
în care ES = EI + ITd = + 43 + 63 = + 106 µm.
+0,106
F8 Ø145+0,043
Ajustajul cu joc proiectat este Ø145 = 0 mm.
h8 Ø145–0,063
- jocul minim, Jmin = EI – es = +43 – 0 = 43 µm;
Jmin + Jmar 43 + 169
- jocul mediu, Jmed = = = 106 µm, egal cu jocul mediu cal-
2 2
culat;
Referitor la cheia de utilizare a tabelelor toleranțelor fundamentale, ar putea fi
luată în considerare și varianta cu EI = +85 µm și ITxD + ITxd ≤ 42, care conduce la
ajustaj de clasa Ø145 E/h, însă treptele de precizie la care trebuie prelucrate elemen-
tele componente sunt mult superioare, de ordinul 4-6, ceea ce este foarte dezavanta-
jos din punct de vedere economic.
Valoarea variației jocului la reglarea manuală a mașinilor-unelte este
ITJ 126
ΔJPm = – =– = – 42 µm.
3 3
Valoarea variației jocului cu temperatura ΔJT = 0.
Valoarea variației jocului la rugozitate este
ITJ 126
ΔJR = = = 15,75 µm.
8 8
Jmed C(Pm, T, R) = Jmed – ΔJPm – ΔJT – ΔJR = 106 – (– 42) – 0 – 15,75 = 132,25 µm.
fundamentale, în sistemul cu arbore unitar, devine, figura 8.24,
E ITD + ITd ≤ 94 µm, tabelul 8.14

 
ITD + ITd
Jmed C(Pm, T, R) = 132 µm = EI = 85 µm + = 47 µm
2
  
Fig. 8.24. Cheia de utilizare a toleranțelor fundamentale pentru jocul mediu corectat, în
sistemul cu arbore unitar
Ajustajul este, în sistemul arbore unitar, Ø145 E/h, fiind impusă constrângerea
ITxD + ITxd ≤ 94 µm.
combinațiile preciziilor pentru cele trei cazuri, pentru ajustajul recalculat.

Prin compararea cazurilor I și II rezultă avantaje pentru cazul I, deoarece pre-

lucrarea arborelui se face la o clasă inferioară ca precizie, pentru aceeași precizie
pentru alezaje.
Comparând cazurile I și III, este mai avantajos cazul III, deoarece alezajul se
realizează la o treaptă inferioară, chiar dacă arborele se realizează la o treaptă superi-
oară, deoarece arborii se prelucrează mult mai ușor și mai ieftin.
ajustajul optim este E8/h6.
0
+0,148
Dimensiunea alezajului este Ø145E8 = Ø145+0,085 mm.
+0,148
E8 Ø145+0,085
Ajustajul cu joc recalculat proiectat este Ø145 = 0 mm.
h6 Ø145–0,025
Caracteristicile de montaj reale ale ajustajului cu joc calculat sunt:
- jocul minim real, Jmin = EI – es = +85 – 0 = 85 µm;
Jmin r + Jmaxr 85 + 17
- jocul mediu real, Jmed r = = = 129 µm;
2 2
- toleranța reală a ajustajului, ITJ = Jmax r – Jmin r = 173 – 85 = 88 µm.
Jmed = Jmed C + ΔJPm + ΔJT + ΔJR = 129 +(‒ 42) +0 + 15,75 = 102,75 µm, valoare
apropiată de aceea calculată, Jmed = 106,047.
Ajustajul face parte din categoria celor cu jocuri mijlocii cu valori mai mici.
În figurile 8.25 și 8.26 sunt prezentate pozițiilor câmpurilor de toleranță pentru
alezaj și arbore, respectiv amplasarea câmpului de toleranțe pentru ajustajul proiec-
tat.
Fig. 8.25. Amplasarea câmpurilor de tole-

ranță ale arborelui și alezajului pentru Fig. 8.26. Toleranța ajustajului
ajustajul Ø145E8/h6 Ø145E8/h6
N = 145 mm; ES = + 148 μm; EI = +85 µm Jmax = 173 μm; Jmin = 85 μm

es = 0; ei = – 25 μm; ITD = 63 μm; ITd = ITJ = 88 μm; a-joc; b-strângere
25 μm; Jmax = 173 μm; Jmin = 85 μm

+0,063
H8
Ø145 0
În sistemul cu alezaj unitar ajustajul este Ø145 = mm.
e6 Ø145–0,085
–0,110
- toleranța ajustajului, , ITJ = Jmax – Jmin = 173 – 85 = 88 µm.
Se demonstrează egalitatea caracteristicilor de montaj pentru ajustajele expri-
mate în cele două sisteme de ajustaje standardizate.
E8
înscrie Ø145 , sau Ø145E8/h6.
h6
0 0
- pe cota care indică dimensiunea arborelui, Ø145–0,025 , sau Ø145h6(–0,025),
0
sau Ø145–0,025 (h6);
- pe cota care indică dimensiunea alezajului, Ø145+0,148 +0,148
+0,085 , sau Ø145E8(+0,085),
sau Ø145+0,148
+0,085 (E8).
Aplicația 8.7
H9
Se consideră ajustajul Ø130 .
f8
Să se determine turația n la care a fost proiectat lagărul prevăzut pentru această
asamblare.
Rezolvare
Este un ajustaj cu joc, cu diametrul nominal N = 130 mm, realizat în sistemul
alezaj unitar.
Conform ISO 286-2: 2010, tabelul A2-6, Anexa A2 și tabelul A1-4 din Anexa
+0,100
H9 Ø130 0
A1, dimensiunile tolerate ale ajustajului sunt Ø130 = –0,043 mm.
f8 Ø130–0,106
- jocul mediu, Jmed = = = 124,5 µm;
2 2
- toleranța ajustajului, , ITJ = Jmax – Jmin = 206 – 43 = 163 µm.
Din relația (4.5) rezultă valoarea turației la care lucrează lagărul, în funcție de
diametrul nominal, N, în m, și jocul mediu, Jmed, în µm,
60 Jmed 4 60 ∙ 124,54 rot
n= 4 12 5= 4 12 5 = 301,718 .
π 0,8 ∙ 10 D π 0,8 ∙ 10 ∙ 0,130 min
Turația la care lucrează lagărul este n = 300 rot/min.
Aplicația 8.8
Să se proiecteze ajustajul cu joc care are dimensiunea nominală Ø181 mm și
care funcționează la turația de 100 rot/min.
Să se corecteze ajustajul, știind că prelucrarea pieselor s-a făcut prin reglarea
automată a mașinilor-unelte.
Condițiile de funcționare sunt de 35ºC pentru alezaj și 20ºC pentru arbore.
Piesa-alezaj se execută din bronz iar piesa-arbore din oțel.
Rezolvare
Sunt identificate următoarele mărimi utilizate în calculul ajustajului: N = 181
mm; n = 100 rot/min; tD = 35°C; td = 20°C; t0 = 20°C; αD = 12·10-6 °C-1; αd = 11,5·10-
6
°C-1; reglare automată a mașinilor unelte.

Jocul optim funcțional dat de jocului mediu, Jmed, este
4 πNn 4 π ·0,181·100
Jmed = N ψ 103 = N 103·0,8 √ = 0,181·0,8·103 √ =
60 60
= 142,869 µm.
Se alege sistemul standardizat cu alezaj unitar caracterizat de toleranța funda-
mentală EI = 0.
mentale standardizate, pentru jocul mediu calculat, în sistemul cu alezaj unitar.

 
ITD + ITd
Jmed = 143 µm = |es| = |– 100| = 100 µm + = 43 µm
2
  
valoare calculată, etapa2 tabelul 2.4 valoarea globală, tabelul 2.2
Din figura 8.27 rezultă că poziția câmpului de toleranță pentru arbore este de-
finită de identificatorul e, astfel încât ajustajul calculat este H/e, fiind impusă restric-
ția ITxD + ITxd ≤ 86 µm.

Prin compararea cazurilor I și II rezultă avantaje pentru cazul II, deoarece pre-
lucrarea alezajului se face la o clasă inferioară de precizie, pentru aceeași treaptă de
precizie a arborelui.
Comparând cazurile II și III, este mai avantajos cazul II, deoarece la aceeași
treaptă de precizie a alezajului, arborele se execută la o treaptă inferioară. Soluția
optimă după costul prelucrării este cazul II, cu arborele în treapta de precizie IT6, cu
ITd = 29 μm, și alezajul în treapta IT7, cu ITD = 46 μm, astfel încât ajustajul este
H7/e6.
Dimensiunea alezajului este Ø181H7 = Ø181+0,0460 mm.
Dimensiunea arborelui este Ø181e6 = Ø181–0,100
–0,129 mm, în care
ei = es – ITd = – 100 – 29 = – 129 µm, valoare confirmată prin tabelul A1-3,
Anexa A1.
+0,046
H7 Ø181 0
Ajustajul cu joc este Ø181 = –0,100 mm, fiind definit de:
e6 Ø181–0,129
Jmin + Jmax 100 + 175
- jocul mediu, Jmed = = = 137,5 µm. Valoarea jocului me-
2 2
diu este relativ apropiată de valoarea jocului mediu calculat de 142,859 µm.
Există însă posibilitatea de alegere a unei alte clase de ajustaj prin adoptarea
unei alte chei de utilizare a toleranțelor.
Astfel, în figura 8.28 este prezentată cheia pentru același joc mediu, dar cu
altă valoare pentru abaterea fundamentală es.
f ITD + ITd ≤ 186 µm, tabelul 8.16

 
ITD + ITd
Jmed = 143 µm = |es| = |– 50| = 50 µm + = 93 µm
2
  
valoarea calculată, etapa2 tabelul 2.4 valoarea globală, tabelul 2.2
Fig. 8.28. Cheia nouă de utilizare a toleranțelor fundamentale pentru jocul mediu calculat,
în sistemul cu alezaj unitar
Din noua formulă cheie rezultă că poziția câmpului de toleranță a arborelui

este definită de litera f, astfel încât ajustajul devine H/f, iar ITxD + ITxd ≤ 186 µm.
combinațiile preciziilor pentru cele trei cazuri standardizate. Se precizează că pentru
cazul II se acceptă combinația ITd = 72 µm cu ITD = 115 µm, deși semisuma toleran-
țelor arborelui și alezajului depășește cu 0,5 valoarea impusă.

Din tabelul 8.16 rezultă că varianta optimă este cazul II, cu arborele în treapta
de precizie IT8, cu ITd = 72 μm, și alezajul în treapta IT9, cu ITD = 115 μm, astfel
încât ajustajul este H9/f8.
–0,050
Dimensiunea arborelui este Ø181f8 = Ø181–0,122 mm,
+0,115
H9 Ø1810
În acest caz ajustajul cu joc este Ø181 = –0,050 mm.
f8 Ø181–0,122
- jocul mediu, Jmin = (Jmin + Jmax)/2 = (50 + 237)/2 = 143,5 µm. Valoarea jocului
mediu este mult mai apropiată de valoarea jocului mediu calculat de 142,859 µm;
+0,115
H9 Ø181 0
Se alege ajustajul Ø181 = –0,050 mm în detrimentul ajustajului
f8 Ø181–0,122
+0,046
H7 Ø181 0
Ø181 = mm, deoarece asigură jocul mediu calculat. În plus, acest ajustaj
e6 Ø181–0,100
–0,129
este mult mai avantajos din punct de vedere al execuției.
Variația jocului la reglarea automată a mașinilor unelte este ΔJPa = 0.
= [181∙12∙10-6 (35 ‒ 20) ‒ 181∙11,5∙10-6 (20 ‒ 20)] 103 = 32,58 µm.
ITJ 187
ΔJR = = = 23,375 µm.
8 8
Jmed C(Pa, T, R) = Jmed – ΔJPa – ΔJT – ΔJR = 143,5 – 0 – 32,58 – 23,375 =
= 87,545 µm.
Se adoptă valoarea jocului mediu corectat Jmed C(Pa, T, R) = 88 µm.

 
ITD + ITd
Jmed C(Pa, T, R) = 88 µm = es| = |– 50| = 50 µm + = 38 µm
2
  
Ajustajul este, în sistemul cu alezaj unitar, Ø181 H/f, fiind impusă restricția,
ITxD + ITxd ≤ 76.
combinațiile preciziilor pentru cele trei cazuri, pentru ajustajul corectat.
Tabelul 8.17. Combinațiile treptelor de precizie ale arborelui și alezajului în

funcție de toleranțele fundamentale

Comparând cazurile I și II este mai avantajos cazul II, la aceeași precizie a

arborelui, alezajul se prelucrează la o treaptă de precizie inferioară.
Comparând cazurile II și III, este mai avantajos cazul II, deoarece arborele se
prelucrează la o treaptă de precizie inferioară, la aceeași treaptă de precizie a aleza-
jului.
Soluția optimă este cazul II, cu arborele în treapta de precizie IT6, cu ITd = 29
μm, și alezajul în treapta de precizie IT7, cu ITD = 46 μm, astfel încât ajustajul este
H7/f6.
Dimensiunea arborelui este Ø181f6 = Ø181–0,050 –0,079 mm,
în care ei = es – ITd = – 50 – 29 = – 79 µm, valoare care este confirmată și prin tabelul
A1-4 din Anexa A1.
+0,046
H7 Ø181 0
Ajustajul cu joc recalculat este Ø181 = –0,050 mm.
f6 Ø181–0,079
Caracteristicile de montaj reale ale ajustajului recalculat sunt:
- jocul mediu real, Jmed = = = 87,5 µm;
2 2
- toleranța reală a ajustajului, ITJ = Jmax – Jmin = 125 – 50 = 75 µm
Acest ajustaj face parte din categoria ajustajelor cu jocuri mici.
Conform ISO 286-1:2010 este un ajustaj cu joc preferențial de ordinul II.
În figurile 8.30 și 8.31 sunt prezentate schema pozițiilor câmpurilor de tole-
ranță pentru arbore și alezaj, respectiv amplasarea toleranței pentru ajustajul cu joc
proiectat.
+0,096
F7 Ø181+0,050
h6 Ø181–0,029

- jocul minim, Jmin = EI – es = 50 – 0 = 50 µm;
- jocul mediu, Jmed = = = 87,5 µm;
2 2
- intervalul de toleranță, sau câmpul de toleranță, sau toleranța ajustajului,
ITJ = Jmax – Jmin = 125 – 50 = 75 µm.
Se demonstrează identitatea caracteristicilor de montaj ale ajustajului calculat
+0,046
H7 Ø181 0
pentru cele două sisteme de ajustaje standardizate, Ø181 = –0,050 mm, cu ale-
f6 Ø181–0,079
+0,096
F7 Ø181+0,050
zaj unitar, și Ø181 = 0 mm, cu arbore unitar.
h6 Ø181–0,029

cu joc Ø181H7/f6

Fig. 8.30. Amplasarea câmpurilor de toleranță ITJ = 75 μm; a-joc; b-strângere
pentru ajustajul cu joc Ø181H7/f6
N = 181 mm; ES = + 46 μm; EI = 0;

es = ‒ 50 µm; ei = – 79 μm; ITD = 46 μm;

H7
înscrie Ø181 , sau Ø181H7/f6.
f6
Pe desenele de execuție ale arborelui și alezajului se înscriu dimensiunile to-
lerate:
- pe cota ce indică dimensiunea arborelui, Ø181–0,050 –0,050
–0,079 , sau Ø181f6(–0,079) , sau
Ø181–0,050
–0,079 (f6);
- pe cota care indică dimensiunea alezajului, Ø181+0,046
0 , sau Ø181(+0,046
0
) , sau
Ø181+0,046
0 (H7).
Aplicația 8.9
Se consideră ajustajul fus-cuzinet la un lagăr cu alunecare, cu următoarele ca-
racteristici:
- diametrul nominal Ø70 mm;
- turația 400 rot/min;
- rugozitatea totală suprafețelor fusului și cuzinetului 1 µm;
-temperatura de lucru pentru cuzinet 25ºC;
- temperatura de lucru pentru fus 50ºC;
- materialul din care este realizat cuzinetul are coeficientul de dilatare liniară
de 15∙10-6 ºC-1, iar cel al fusului de 11,5∙10-6 ºC-1;
- prelucrarea pieselor se face prin reglare manuală a mașinilor unelte.
Să se proiecteze ajustajul.
Rezolvare
Aplicația corespunde cazului 8.2, când se cunosc parametrii tehnico-funcțio-
nali ai lagărului de alunecare ce formează ajustajul cu joc.
Sunt identificate următoarele mărimi de intrare: N = 70 mm; n = 400 rot/min;
RzD = Rzd = 1 µm; tD = 25°C; td = 50°C; t0 = 20°C; αD = 15·10-6 °C-1; αd = 11,5·10-6
°C-1; reglare automată a mașinilor-unelte.
Jocul optim funcțional calculat sub forma jocului mediu, Jmed, are este
4 πNn 4 π ·0,7·400
Jmed = N ψ 103 = N 103·0,8 √ = 0,07·0,8·103 √ = = 61,621 μm.
60 60
Se alege sistemul de ajustaj cu alezaj unitar.
standardizate, pentru valoarea jocului mediu calculat, Jmed = 62 µm, în sistemul cu
alezaj unitar.
 
ITD + ITd
Jmed = 62 µm = |es| = |– 30| = 30 µm + = 32 µm
2
  
Din figura 8.32 rezultă că poziția câmpului de toleranță a arborelui este defi-
nită de identificatorul f, astfel încât ajustajul calculat este H/f. La determinarea
treptelor de precizie pentru arbore și alezaj se impune restricția sub forma inegalită-
ții, ITxD + ITxd ≤ 64 µm.
Prin însumarea toleranțelor fundamentale prezentate în tabelul 2.2, cunoscând
că toleranța ajustajului cu joc, ITJ, este maxim 64 µm, (media 32 μm) se obține tabelul
8.18, în care sunt prezentate combinațiile treptelor de precizie ale arborelui și aleza-
jului, pentru cele trei cazuri standard.
Tabelul 8.18. Combinațiile treptelor de precizie ale arborelui și alezajului în

funcție de toleranțele fundamentale

I xD = xd ITd = 30 μm , IT7 ITD = 30 μm , IT7 ×× 1
Din acest tabel rezultă că varianta I este soluția optimă, pentru care precizia
arborelui este mai mică, pentru aceeași treaptă de precizie pentru alezaj.
Arborele se realizează în treapta de precizie IT7, cu ITd = 30 μm, iar alezajul
tot în treapta de precizie IT7, cu ITD = 30 μm, astfel încât ajustajul proiectat este
H7/f7.
–0,030
Dimensiunea arborelui este Ø70f7 = Ø70–0,060 mm,
în care ei = es – ITd = – 30 – 30 = – 60 µm, valoare obținută și din tabelul A4-1, din
Anexa A1.
+0,030
H7
Ø70 0
f7 Ø70–0,030
–0,060
Jmin + Jmax 30 + 90
- jocul mediu, Jmed = = = 60 µm,
2 2
valoare foarte apropiată de valoarea jocului mediu calculat prin datele problemei, de
61,621 µm;
Valoarea variației jocului la reglarea manuală a mașinilor unelte este
ITJ 60
ΔJPm = – =– = – 20 µm.
3 3
= [70∙15∙10-6 (25 ‒ 20) ‒ 70∙11,5∙10-6 (50 ‒ 20)] 103 = ‒ 18,9 µm.
Valoarea variației jocului cu rugozitatea, ΔJR, este
ΔJR = 4Rz = 4(RzD + Rzd) = 4(1+1) = 8 µm.
Cu aceste valori, valoarea jocului mediu corectat este
Jmed C(Pm, T, R) = Jmed – ΔJPm – ΔJT – ΔJR = 60 – (– 20) – (– 18,9) – 8 = 90,9 µm.
Se adoptă jocul mediu corectat Jmed C(Pm, T, R) = 91 µm.
mentale, pentru valoarea corectată a jocului, în sistemul cu alezaj unitar.

 
ITD + ITd
Jmed C(Pm, T, R) = 91 µm = |es| = |– 60| = 60 µm + = 31 µm
2
  
Din figura 8.33 rezultă că ajustajul corectat, în sistemul cu alezaj unitar, este
Ø70H/e, cu impunerea treptelor de precizie pentru arbore și alezaj, sub forma inega-
lității ITxD + ITxd ≤ 62 µm.
Prin însumarea valorilor treptelor de toleranțe fundamentale din tabelul 2.2,
pentru dimensiunea nominală de 70 mm, cunoscând că toleranța ajustajului este de
maxim 62 µm, media fiind 32 μm, se obțin aceleași caracteristici ca în tabelul 8.17,
care indică că prin corecție treptele de precizie pentru alezaj și arbore rămân aceleași,
adică ITD = ITd = IT7 = 30 μm.
Conform figurii 8.33, pentru noul ajustaj câmpul de toleranță pentru arbore
este definit de identificatorul e, Ø70e7 = Ø70–0,060
–0,090 mm, conform tabelului A1-3 din
Anexa A1.
Astfel, ajustajul corectat, care reprezintă și ajustajul real, este
+0,030
H7 Ø70 0
Ø70 = –0,060 mm.
e7 Ø70–0,090
Caracteristicile reale de montaj ale ajustajului corectat sunt:
- toleranța reală a ajustajului, ITJ = Jmax r – Jmin r = 120 – 60 = 60 µm;
- jocul mediu real, Jmed r = = = 90 µm.
2 2
Jmed = Jmed C + ΔJPm + ΔJT + ΔJR = 90 + (‒ 20) + (‒ 18,9) + 8 = 59,1 µm, valoare
suficient de apropiată de aceea calculată, Jmed = 61,621 µm
+0,030
H7
Ø70 0
Ajustajul Ø70 = mm intră în categoria ajustajelor cu jocuri mijlo-
e7 Ø70–0,060
–0,090
cii, cu valori mai mici.
În figurile 8.34 și 8.35 sunt prezentate amplasarea câmpurilor de toleranță,
pentru arbore și alezaj, respectiv pentru ajustajul proiectat.

cu joc Ø70H7/e7
Fig. 8.34. Amplasarea câmpurilor de Jmax = 120 μm; Jmin = 60 μm

toleranță pentru arbore și alezaj ITJ = 60 μm; a-joc; b-strângere
la ajustajul cu joc Ø70H7/e7
N = 70 mm; ES = + 30 μm; EI = 0;
es = ‒ 60 µm; ei = – 90 μm; ITD = 30 μm;

+0,090
E7 Ø70+0,060
În sistemul arbore cu unitar ajustajul cu joc este Ø70 = 0 mm.
h7 Ø70–0,030
Caracteristicile de montaj ale ajustajului cu joc, ]n sistemul cu arbore unitar
sunt:
- jocul minim, Jmin = EI – es = 60 – 0 = 60 µm;
- jocul mediu, Jmed = = = 90 μm;
2 2
- intervalul de toleranță sau toleranța ajustajului,
ITJ = Jmax – Jmin = 120 – 60 = 60 μm.
Se demonstrează egalitatea caracteristicilor de montaj pentru ajustajul expri-
mat în cele două sisteme de ajustaje standardizate.
H7
înscrie Ø70 , sau Ø70H7/e7.
e7
- pe cota care indică dimensiunea arborelui, Ø70–0,060 –0,060
–0,090 , sau Ø70e7(–0,090), sau
Ø70–0,060
–0,090 (e7);
- pe cota care indică dimensiunea alezajului, Ø70+0,030
0 , sau Ø70(+0,030
0
), sau
Ø70+0,030
0 (H7).
Aplicația 8.10
Se consideră ajustajul cu diametrul nominal Ø250 mm, în sistemul cu arbore
unitar, în clasa de precizie 7, pentru care se impune un joc minim de 50 µm.
Variația jocului ajustajului datorită temperaturii este ΔTJ = ‒ 7 µm, iar prelu-
crarea pieselor se face prin reglarea mixtă (automat și manual) a mașinilor unelte.
Rezolvare
Aplicația corespunde cazului 8.3, când se impun caracteristicile extreme de
asamblare a ajustajului.
Sunt identificate următoarele mărimi de intrare: N = 250 mm; sistem arbore
unitar; ITD = ITd = IT7; Jmin adm = 50 µm; ΔJT = ‒ 7 µm; reglare automată a mașinilor-
unelte.
Se impune un ajustaj în sistemul cu arbore unitar caracterizat de toleranța fun-
damentală es = 0.
Din relația jocului minim admisibil,
Jmin adm = EI – es ≤ 50 µm, de unde pentru es = 0, rezultă EI ≤ 50 µm.
Din tabelul 2.5, care exprimă toleranțele fundamentale la alezaje, rezultă, pen-
tru dimensiunea nominală 250 mm, abaterea fundamentală EI = + 50 µm, căreia îi
corespunde identificatorul F.
În aceste condiții, cu clasele de precizie impuse prin datele problemei, ITD =
ITd = IT7 = 46 µm, ajustajul cu joc, în sistemul cu arbore unitar, este
+0,096
F7 Ø250+0,050
Ø250 = 0 mm.
h7 Ø250–0,046
- jocul minim, Jmin = EI – es = + 50 – 0 = 50 µm, egal cu jocul minim impus
prin datele problemei;
- jocul maxim, Jmax = ES – ei = 96 – (‒ 46) = 142 µm;
În cazul prelucrării prin reglare automată, a, și manuală, m, reglare mixtă, va-
riația jocului mediu este
ΔJPam = – ITJ /6 = – 92/6 = ‒ 15,333 µm.
Variația jocului mediu datorată temperaturii este ΔTJ = – 7 µm, impusă prin
enunțul problemei.
Variația jocului mediu datorată rugozității este
ΔJR = ITJ /8 = 92/8 = 11,5 µm.
Jmed C(Pam, T, R) = Jmed – ΔJPam – ΔJT – ΔJR = 96 – (– 15,333) – (– 7) – 11,5 =
= 106,833 µm.
Se adoptă valoarea corectată a jocului mediu Jmed C(Pam, T, R) = 107 µm.
În sistemul cu arbore unitar pentru jocul corectat, Jmed C(Pam, T, R) = 107 µm, se
alcătuiește formula cheie, figura 8.36,
F ITD + ITd ≤ 114 µm, tabelul 8.19

 
ITD + ITd
Jmed C(Pam, T, R) = 107 µm = EI = 50 µm + = 57 µm
2
  
Fig.8.36. Cheia de utilizare a toleranțelor fundamentale pentru jocul mediu corectat, în sis-
Din formula cheie rezultă că poziția câmpului de toleranță a alezajului este

definită de litera F, astfel încât ajustajul corectat este tot F/h, iar suma treptelor de
precizie ale alezajului și arborelui este de maxim 114 µm, ITD + ITd ≤ 114 µm.

III xD = xd +2 ITd = 29 μm , IT6 ITD = 72 μm , IT8 ×× 1
Prin compararea cazurilor I și II rezultă avantaje pentru cazul I, deoarece, pen-

tru aceeași precizie a alezajului, prelucrarea arborelui se face la o clasă inferioară.
Comparând cazurile I și III, este mai avantajos cazul III, deoarece pierderile realizate
la execuția arborelui într-o clasă superioară sunt mai mici decât câștigul obținut la
execuția alezajului la o treaptă inferioară, știind că arborii se execută mult mai ieftin
decât alezajele. Soluția optimă după costul prelucrării este cazul III, cu arborele în
treapta de precizie IT6, cu ITd = 29 μm, și alezajul în treapta IT8, cu ITD = 72 μm,
astfel încât ajustajul optim corectat este F8/h6.
Dimensiunea alezajului este Ø250F8 = Ø250+0,122 +0,050 mm.
0
Ajustajul cu joc proiectat, în sistemul cu arbore unitar, este
+0,122
F8 Ø250+0,050
Ø250 = 0 mm.
h6 Ø250–0,029
- jocul minim, Jmin = EI – es = + 50 – 0 = 50 µm = Jmin adm;
- toleranța ajustajului, ITJ = Jmax – Jmin = 151 – 50 = 101 μm.

În figurile 8.37 și 8.38 sunt prezentate amplasarea câmpurilor de toleranță pen-
tru arbore și alezaj, respectiv amplasarea toleranței pentru ajustajul proiectat.

cu joc, în sistemul cu arbore
unitar Ø250F8/h6
Fig. 8.37. Amplasarea câmpurilor de toleranță
pentru ajustajul cu joc Ø250F8/h6
N = 250 mm; ES = + 122 μm; EI = + 50 µm;
es = 0; ei = – 29 μm; ITD = 72 μm;

+0,072
H8 Ø250 0
În sistemul cu alezaj unitar ajustajul proiectat este Ø250 = –0,050 mm.
f6 Ø250–0,079
Caracteristicile de montaj ale ajustajului sunt: Jmax = ES – ei = + 72 – (– 79) =
151 µm; Jmin = EI – es = 0 – (‒ 50) = 50 µm; ITJ = Jmax – Jmin = 151 – 50 = 101 μm.
Se observă că în cele două sisteme de ajustaje se realizează aceleași jocuri
extreme, ceea ce indică identitatea din punct de vedere dimensional a acestora, iden-
titate care însă nu se respectă din punct de vedere al execuției ajustajului.
F8
înscrie Ø250 , sau Ø250F8/h6.
h6
0 0
- pe cota care indică dimensiunea arborelui, Ø250–0,029 , sau Ø250h6(–0,029),
0
sau Ø250–0,029 (h6);
- pe cota care indică dimensiunea alezajului, Ø250+0,122 +0,122
+0,050 , sau Ø250F8(+0,050),
sau Ø250+0,122
+0,050 (F8).
9. PROIECTAREA AJUSTAJELOR CU STRÂNGERE
9.1. Considerații privind definirea și utilizarea ajustajelor
cu strângere
Ajustajele cu strângere realizează un raport subunitar al dimensiunilor de con-

tact. La aceste ajustaje, înainte de montare, diametrul arborelui, d, este mai mare
decât diametrul alezajului, D. Diferența dintre aceste diametre este mărimea S nu-
mită strângere. La montaj, diametrul arborelui se micșorează, iar al alezajului se mă-
rește, încât după montaj, suprafețele arborelui și alezajului fiind în contact, au același
diametru. Strângerea efectivă a ajustajului este cuprinsă între două valori limită,
strângerea minimă, Smin și strângerea maximă, Smax.
În general, ajustajul cu strângere constituie o asamblare fixă, capabilă să preia
un moment de torsiune, o forță, sau ambele, fără elemente auxiliare, cum ar fi pene,
știfturi, inele, bucșe, caneluri etc. Acestea sunt recunoscute ca ajustaje cu strângere
cu fixare prin ajustare.
Sunt însă și cazuri, în care sunt indicate strângeri cu valori mici, iar condițiile
funcționale reclamă un grad de fixare superior celui asigurat prin ajustare. În aceste
situații se folosesc diverse organe de mașini ca elemente auxiliare pentru fixare.
Acestea sunt recunoscute ca ajustaje cu strângere cu fixare prin ajustare cu supli-
mentarea gradului de fixare.
Utilizarea ajustajelor cu strângere conduce la realizarea asamblărilor presate,
care sunt asamblări prin strângere proprie, realizate prin introducere forțată, axială,
de obicei la temperatura mediului ambiant, a unei piese în cealaltă. Strângerea reci-
procă a pieselor asamblate se datorează deformațiilor elastice rezultate ca urmare a
diferențelor de dimensiuni.
Piesa cuprinsă, arborele, și piesa cuprinzătoare, butucul, formează un ajustaj
presat, asamblarea executându-se pe baza toleranțelor prevăzute în standarde.
Proiectarea ajustajului necesar pentru asigurarea preluării sarcinii exterioare,
pentru anumite materiale, condiții de exploatare și dimensiuni ale pieselor asamblate
reprezintă, de fapt, dimensionarea unei asamblări presate.
Verificarea asamblării presate reprezintă, în sine, determinarea capacității por-
tante a asamblării, respectiv a sarcinii capabile, cunoscând preliminar dimensiunile,
ajustajul și condițiile de exploatare. Dacă condițiile impuse nu sunt verificate este
necesară reconsiderarea ajustajului.
Strângerile relative cresc brusc în domeniul diametrelor mici, ceea ce impune
o atenție deosebită la calculul ajustajelor cu strângere de diametru mic.
La o asamblare cu strângere este mai corect ca strângerea necesară să se aleagă
utilizând calculul probabilistic.
Întrebuințarea, pentru piesele cuprinzătoare (butucul), a unor materiale mult
mai plastice sau mai puțin rezistente comparativ cu materialele arborilor permite mă-
rirea rezistenței la oboseală a asamblărilor presate.
Ca o regulă general valabilă, nu se recomandă întrebuințarea de ajustaje cu
474 Toleranțe, ajustaje şi starea suprafeței. Teorie şi aplicații
strângere mare. În special, nu sunt admise strângeri mari în cazul claselor mici de
precizie. În caz de necesitate, se recomandă ca strângerile mari să se realizeze prin
utilizarea asamblărilor fretate. Acestea sunt asamblări presate realizate prin încălzi-
rea piesei cuprinzătoare sau răcirea piesei cuprinse, existând posibilitatea utilizării
simultane a ambelor metode.
Strângerile mari se recomandă în cazul ajustajelor presate în carcase cu pereți
subțiri, la carcasele executate din aliaje ușoare, la carcasele care se deformează în
procesul de încălzire și în cazul rotoarelor cu turație mare.
O deosebită atenție trebuie acordată alegerii ajustajelor în cazul bucșelor cu
pereți subțiri, de exemplu a bucșelor lagărelor cu alunecare, deoarece în exploatare
se observă, de multe ori, slăbirea ajustajelor.
Ajustaje cu strângere se realizează prin combinarea pozițiilor, pentru sistemul
cu alezaj unitar, H cu (p, r, …, zc), și h cu (P, R, …, ZC), pentru sistemul cu arbore
unitar. Nu trebuie omise nici strângerile realizate la ajustajele intermediare sau de
trecere care pornesc de la pozițiile j, k …, respectiv J, K,….
În tabelul 9.1 sunt prezentate recomandări generale privind alegerea ajustaje-
lor cu strângere.
Tabelul 9.1 Ajustaje recomandate pentru asamblările presate
Ajustajul Strângerea
recomandat realizată
Montarea cu pene a roților dințate cilindrice și conice
Montarea coroanelor roților melcate
H6/j5 Foarte mică
Montarea capacelor în corpuri
H7/j6 și puțin pro-
Asamblarea bucșei conice în lagărul păpușii fixe a unor
H8/j6 babilă
strunguri
Centrarea semicuplajelor
Montarea roților dințate mici cu funcționarea liniștită
H6/k5
Probabil Asamblarea bolțului de piston la piston
H7/k6
mică Montarea pieselor cu excentric
H8/k7
Montarea bucșelor cu gheare la arbori
Montarea unor bucșe cu pereți subțiri fără pene
H6/n5 Montarea unor roți dințate pe arbori (la mașini de forjat)
Probabil
H7/n6 Montarea bucșelor în cilindri pompelor de mare presiune
mare
H8/n7 Montarea bucșei sertarului de distribuție la ciocanele cu
abur sau cu aer comprimat
H6/p5 Montarea roților pe arbori, în prezența penelor
Mică
H7/p6 Montarea cuzineților în lagăre
Bucșe presate în lagăre
H6/r5 Asamblarea capetelor de bielă
H7/r6 Mijlocie Fixarea rotoarelor pe arbori
H7/r7 Fixarea unor roți dințate pe arbori, la mașini de găurit
pneumatice
Proiectarea ajustajelor cu strângere 475
Tabelul 9.1 Ajustaje recomandate pentru asamblările presate (continuare)
Ajustajul Strângerea
recomandat realizată
Montarea manetonului în manivela ar-
H6/s5
borelui cotit
H7/s6 Mare
Montarea cămășii pe cilindri motoare-
H8/s7
lor cu ardere internă
Montarea scaunului supapei în chiu-
lasa motorului
H6/t5 Foarte
Montarea semicuplajelor pe arbori.
H7/t6 mare
Montarea definitivă a roților dințate
mari pe arbori
Montarea bandajelor de oțel pe roțile
de locomotivă
H6/u5
Extrem Montarea roților de locomotivă pe
H7/u6
de mare osie
H8/u7
Asamblarea bolțurilor de manivelă cu
discul acesteia
H6/v5; H6/x5; H7/v6;
Cu caracter
H7/x6; H7/y6; H7/z6; ‒
special
H8/x7; H8/y7; H8/z7
Ajustajele din chenar sunt preferențiale
9.2. Condiții tehnico-funcționale ale ajustajelor cu strângere
Prin calculul asamblărilor cilindrice presate, și implicit a ajustajului cu strân-

gere, trebuie să se asigure că:
- prin cea mai mică forță strângere, Smin , între suprafața exterioară a arborelui
și suprafața interioară a alezajului (butucul cilindric), presiunea minimă pe suprafața
de contact, pmin , dă naștere unei forțe de frecare care învinge încărcările exterioare;
- strângerea maximă, Smax , produce o presiune maximă, pmax , care nu conduce
la depășirea rezistențelor sau deformațiilor admisibile ale pieselor asamblate.
Una dintre modalitățile de proiectare a ajustajelor cu strângere presupune cu-
noașterea strângerii minime necesare, Smin , în funcție de care, prin metode specifice,
se determină parametrii ajustajului.
Presiunea de contact minimă, pmin , dintre suprafețele în contact, de care de-
pinde strângerea minimă, se calculează cu următoarele relații:
- în cazul preluării unei forțe axiale, Fa, figura 9.1,
Fa 𝑐
pmin = , MPa, (9.1)
μπdl
care poate fi exprimată și sub forma

μπdlp
Fa ≤ , N, (9.2)
c
relație care este utilă pentru verificarea capacității de
preluare a forței axiale de către ajustajul cu strângere
proiectat;
Fig. 9.1. Asamblare presată
- în cazul preluării unui moment de torsiune, Mt ,
solicitată axial figura 9.2,
2 Mt 𝑐
pmin = , MPa, (9.3)
μπd2𝑙
sau
μπd2lp
Mt ≤ , N mm; (9.4)
2c
Fig. 9.2. Asamblare presată soli-
citată la torsiune - în cazul preluării simultan a unei forțe axiale
și a unui moment de torsiune, figura 9.3,
2 Mt 2
c √( ) + Fa2
d
pmin = , MPa , (9.5)
μπdl
sau
2 μπdlp
Fig. 9.3. Asamblare presată
√(2 Mt ) +Fa2 ≤ , N. (9.6)
d c
solicitată axial și la torsiune
În relațiile (9.1), …, (9.6) și figurile 9.1, 9.2 și
9.3, semnificația mărimilor este următoarea:
pmin este presiunea minimă de contact dintre suprafețe, în MPa;
Fa - forța axială preluată de asamblarea presată, în N;
Mt - momentul de torsiune preluat de asamblarea presată, în N mm;
c - coeficientul de siguranță împotriva alunecării, c = 1,1 … 1,3, pentru mate-
riale tenace, și c = 2 … 3, pentru materiale fragile;
d - diametrul nominal al asamblării, care este diametrul suprafeței de contact,
în mm;
l - lungimea suprafeței de contact, mm;
d1 - diametrul interior al arborelui tubular, în mm;
d2 - diametrul exterior al butucului, în mm;
p - presiunea de contact efectivă, în MPa;
µ - coeficientul de frecare dintre suprafețele în contact, ale cărui valori, după
diferite referințe bibliografice, sunt prezentate în Anexa A3.
Strângerea minimă necesară, Smin , se determină din condiția transmiterii mo-
mentului de torsiune Mt , sau a forței Fa , sau a ambelor Mt și Fa , în ipoteza că su-
prafețele de contact nu au abateri de la forma geometrică.
Strângerea minimă necesară, Smin , se calculează cu relația,
Kd KD
Smin = pmin (
Ed
+
ED
) d 103 , µm (9.7)
unde Ed , ED reprezintă modulul de elasticitate longitudinal (modulul lui Young) al

materialului arborelui, respectiv alezajului, în MPa. Valorile lui E, pentru materialele
utilizate în construcția pieselor ce formează ajustajele, sunt prezentate în Anexa A3;
Kd este coeficientul adimensional ce caracterizează geometria arborelui,
d 2 + d12
Kd = – νd ; (9.8)
d 2 – d12
KD este coeficientul adimensional ce caracterizează geometria alezajului,
d22 + d 2
KD = + νD . (9.9)
d22 – d 2
În relațiile (9.8) și (9.9), νd și νD reprezintă coeficientul de contracție tran-

sversală (coeficientul lui Poisson) al materialului arborelui, respectiv alezajului. În
Anexa A3, sunt prezentate valorile coeficientului de contracție transversală pentru
diferite materialele utilizate în construcția asamblărilor presate.
Strângerea minimă corectată necesară, Smin cor , se calculează cu relația,
Smin cor = Smin + SR + ST + SE , µm. (9.10)
În această relație SR reprezintă valoarea corecției strângerii, care ia în consi-

derare faptul că neregularitățile existente pe suprafețele pieselor înainte de montare
se distrug în timpul presării. Această mărime se calculează în funcție de rugozitatea
suprafețelor,
SR = 1,2(Rzd + RzD ) , µm, (9.11)
în care Rzd și RzD sunt înălțimile maxime ale asperităților suprafețelor în contact,
pentru arbore, respectiv alezaj, în µm. În literatura de specialitate înălțimea maximă
a asperităților Rz este notată și cu Rmax, această notație fiind regăsită în majoritatea
aplicațiilor industriale.
Parametrii de rugozitate utilizați în aplicațiile practice sunt tratați la 7.12 și au
valori prezentate în Anexa A4;
Mărimea ST reprezintă valoarea corecției strângerii pentru compensarea efec-
tului dilatațiilor termice diferite, ce apar în timpul funcționării, la piesele asamblate.
Această mărime se calculează cu relația cunoscută,
ST = [αd (td – t0 ) – αD (tD – t0 )] N 103 , µm, (9.12)

în care N, în mm, reprezintă dimensiunea nominală a ajustajului.
Valorile coeficientului de dilatare termică liniară, α, pentru diferite materiale
utilizate în construcția asamblărilor presate sunt prezentate în Anexa A3.
Mărimea SE reprezintă valoarea corecției care ia în considerare deformațiile

elastice radiale ale pieselor asamblate, sub acțiunea sarcinilor exterioare. În general,
SE = 0.
În funcție de strângerea minimă, Smin , sau strângerea minimă corectată nece-
sară, Smin cor, și dimensiunea nominală N, se alege tipul ajustajului cu strângere și
implicit toleranțele de execuție ale pieselor asamblate.
Pentru determinarea tipului de alezaj, în funcție de strângerea minimă, se uti-
lizează o formulă ,,cheie” specifică.
Stabilirea tipului final de ajustaj cu strângere se face după verificarea acestuia,
astfel încât să fie îndeplinite condițiile de preluare a forțelor și/sau momentelor im-
puse.
Cunoscând dimensiunile tolerate ale ajustajului se calculează strângerea ma-
ximă reală, Smax r, strângerea minimă reală, Smin r , și strângerea medie reală, Smed r.
Pentru ca ajustajul să corespundă este necesar ca
Smin r > Smin cor , µm, (9.13)
sau se poate admite
Smed r > Smin cor , µm, (9.14)
deoarece la majoritatea asamblărilor se calculează strângerea medie.
Se precizează că dimensiunile care se utilizează în calculele de verificare se
obțin cu relațiile cunoscute prezentate în capitolele 1 și 3, cu dimensiunile extreme
ale arborelui și alezajului, în mm, și abaterile în µm:
Smax r = (dmax – Dmin ) 103 = es – EI , µm;
Smin r = (dmin – Dmax ) 103 = ei – ES , µm,

Smin r + Smax r
Smed r = , µm.
2
Condiția de neapariție a deformațiilor plastice se exprimă prin relația
Smax r < Smin c , µm, (9.15)

în care Smin c , în µm, reprezintă strângerea minimă critică, care reprezintă valoarea
minimă dintre strângerile critice (la care apar deformații plastice) pentru piesele
asamblate, Scd pentru arbore și ScD pentru alezaj,
Smin c = min{Scd , ScD } , µm. (9.16)

Valorile critice se calculează cu relațiile:
pmax d
Scd = Smin r +1,2 (Rzd +RzD ) , µm; (9.17)
pmin r
pmax D
ScD = Smin r +1,2 (Rzd +RzD ) , µm. (9.18)
pmin r
În relațiile (9.17) și (9.18), pmax d și pmax D , în MPa, reprezintă presiunile ma-

xime admisibile la care apare curgerea plastică, pentru arbore, respectiv alezaj, care
se calculează cu relațiile:
d 2 – d12
pmax d = Rp 0,2 d , MPa; (9.19)
2d2
d2 2 – d 2
pmax D = Rp 0,2 D , MPa. (9.20)
2 d22
În aceste relații Rp 0,2 d și Rp 0,2 D reprezintă rezistența admisibilă la curgere a mate-

rialului arborelui, respectiv alezajului, în MPa.
Deformațiile radiale ale pieselor asamblate, Δ, în µm, se calculează cu urmă-
toarele relații:
- pentru diametrul d1 ,
2 pmin r d 2 d1 103
Δd1 = , µm; (9.21)
(d 2 – d12 ) Ed
- pentru diametrul d2 ,
2 pmin r d 2 d2 103
Δd2 = , µm. (9.22)
(d22 – d 2 ) ED
În funcționarea ansamblului din care face parte ajustajul cu strângere, aceste

deformații radiale nu trebuie să provoace defecțiuni prin anularea strângerilor func-
ționale.
Forța necesară pentru presare, Fp , în N, se calculează cu relația,
Fp = μ′ π d l p'med , N . (9.23)
În această relație µʹ reprezintă coeficientul de frecare la presare (montare), cu

valori caracteristice prezentate în Anexa A3, iar p'med este presiunea medie de contact
la presare, în MPa, care se calculează cu relația,
Smed r
p'med = K K
, MPa , (9.24)
d ( d + D ) 103
Ed ED
în care Smed r, în µm, reprezintă strângerea medie a ajustajului ales.

Efortul unitar maxim de compresiune de la interiorul arborelui, σd max , în MPa,
se calculează și se verifică cu relația,
2 pmed d 2
σd max = ≤ Rp 0,2 d , MPa . (9.25)
d 2 – d12
În această relație pmed este presiunea medie de contact realizată cu ajustajul

ales, în MPa, care se calculează cu relația
Smed r – Sr
pmed = K K
, MPa , (9.26)
d ( d + D ) 103
Ed ED
unde parametrul Sr se calculează cu relația (9.11).

Efortul unitar maxim de tracțiune de la interiorul butucului, σD max , se calcu-
lează și se verifică cu relația
pmed (d22 + d 2 )
σD max = ≤ Rp 0,2 D , MPa. (9.27)
d22 – d 2
Asamblările puternic solicitate pot funcționa și cu deformații plastice, cu con-

diția ca să nu fie necesară demontarea acestora. Verificarea ajustajului utilizând cal-
culul probabilistic constă în calcularea strângerii probabile, Sp , în µm, și compararea
acesteia cu strângerea minimă reală, Smin r .
Capacitatea portantă a asamblării presate va fi asigurată dacă este îndeplinită
condiția
Smin r > Smin p , m , (9.28)
unde Smin p este strângerea minimă probabilă.

Se poate admite și condiția
Smed r > Smin p , µm, (9.29)
unde Smed r este strângerea medie reală.

În funcție de această condiție se stabilește definitiv ajustajul standardizat al
asamblării.
Considerând legea de distribuție normală, se calculează strângerile probabile
minimă și maximă, Smin p și Smax p, utilizând relațiile:
Smin p = Smed r – u Sm , µm; (9.30)
Smax p = Smed r + u Sm , µm. (9.31)
În aceste relații, mărimea Sm , în µm, reprezintă media pătratică a strângerii

tabelare, pentru o anumită probabilitate estimată, care se calculează cu relația
Sm = √Sd2 + SD2 , µm , (9.32)

în care strângerile Sd și SD sunt:
(dmax – dmin )103 es – ei ITd

Sd = = = , µm; (9.33)
6 6 6
(Dmax – Dmin )103 ES – EI ITD

SD = = = , µm. (9.34)
6 6 6
Media pătratică a strângerii tabelare, Sm , devine
1
Sm = √ITd2 + ITD2 , µm, (9.35)
6
Mărimea u reprezintă cuantila distribuției normale, corespunzătoare unei anu-
mite probabilități de defectare estimată, pr, care sunt regăsite în tabelul 9.2.
Tabelul 9.2 Valorile cuantilei distribuției normale, u, în funcție de probabili-

tatea de defectare estimată, pr
pr 0,500 0,900 0,950 0,970 0,990 0,995 0,997 0,999

u 0 1,28 1,64 1,88 2,33 2,58 2,75 3,10
În cazul montajului la cald, când se încălzește alezajul iar arborele rămâne la

temperatura mediului ambiant, temperatura de încălzire a alezajului, tDm , se calcu-
lează cu relația, demonstrată la 3.3.4,
Jtm + S
tDm = t0 + , °C. (9.36)
(N – S) αD
În această relație:
N , în mm, reprezintă dimensiunea nominală a ajustajului, în mm;
Jtm - jocul realizat între alezaj și arbore, ca urmare a încălzirii alezajului, în
mm. Este un parametru funcțional impus de proiectant, care rezultă din considerente
practice;
S - strângerea realizată de ajustaj, în mm. Strângerea S poate lua valorile limită,
Smin sau Smax , astfel încât rezultă un interval de temperaturi, sau o valoare medie,
Smed, care este cea recomandată pentru calculele practice.
În cazul montajului la cald, când se răcește arborele iar alezajul rămâne la
temperatura mediului ambiant, temperatura de răcire a arborelui, tdm, se calculează
cu relația
Jtm + S
tdm = t0 – , °C , (9.37)
(N + S) αd
în care N , în mm, este dimensiunea nominală a ajustajului, rezultând și de această

dată un interval de temperaturi în funcție de mărimea strângerii, care poate lua o
valoare minimă sau maximă.
9.3. Proiectarea ajustajelor cu strângere cunoscând parametrii

constructivi-funcționali
În acest caz, în vederea proiectării ajustajului cu strângere trebuie parcurse cel

puțin următoarele etape:
2. Determinarea strângerii minime și a strângerii minime corectate;
3. Alegerea sistemului de ajustaje standardizat;
5. Verificarea ajustajului, definitivarea tipului de ajustaj, determinarea carac-
teristicilor funcționale și de montaj;
Sunt prezentate conținuturile și modalitățile de rezolvare a fiecăreia dintre eta-
pele menționate, cu remarca că nu se va insista asupra problematicilor dezbătute an-
terior în prezenta lucrare. Succesiunea etapelor și conținutul integral a acestora apar
în detaliu în aplicațiile de la 9.5.
În această etapă sunt analizate și explicitate toate informațiile avute la dispo-
ziție ca date de intrare, pentru definirea problematicii ce trebuie rezolvată, inclusiv
terminologia și notațiile utilizate. Sunt precizate forma și dimensiunile constructiv-
funcționale ale ajustajului. De asemenea, sunt incluse aici mărcile de material utili-
zate și caracteristicile acestora, precum și condițiile de funcționare și montaj a ajus-
tajului.
Etapa 2. Determinarea strângerii minime și a strângerii minime corectate
Pe baza specificațiilor din literatura de specialitate, inclusiv a considerentelor
prezentate la 9.2, se determină strângerea minimă, Smin , relația (9.7) și strângerea
minimă corectată, Smin cor , relația (9.10).
Etapa 3. Alegerea sistemului de ajustaje standardizat
Se alege unul dintre sistemele standardizate de ajustaje: sistemul cu alezaj uni-
tar caracterizat de EI = 0; sistemul cu arbore unitar caracterizat de es = 0.
Etapa 4. Determinarea treptelor de precizie, a abaterilor limită și a caracteris-
ticilor de asamblare a ajustajului
Este problematica cea mai delicată și care depinde în exclusivitate de abilită-
țile proiectantului.
Metodologia aplicată poate conduce la mai multe posibilități dintre care pro-
iectantul trebuie să aleagă varianta de ajustaj cu strângere care să corespundă cel mai
bine condițiilor impuse, având în vedere mai ales considerentele de ordin economic
privind execuția.
Varianta I. Stabilirea caracterului ajustajului pe baza strângerii minime
necesare corectate, Smin cor
Pentru stabilirea treptelor de precizie și a abaterilor dimensiunilor pentru ar-
bore și alezaj este necesar să se stabilească o relație între strângerea minimă
calculată, pe de o parte, treptele de precizie și abaterile fundamentale ale celor două

piese conjugate, pe de altă parte.
Pentru ajustajul cu strângere în sistemul cu alezaj unitar, (EI = 0) conform
reprezentării simplificate din figura
9.4, strângerea minimă, Smin , se poate
exprima în funcție de toleranțele funda-
mentale,
Smin = ei – ITD , µm. (9.38)

Cu ajutorul acestei relații se sta-
bilește cheia de utilizare a tabelelor to-
leranțelor fundamentale standardizate, Fig. 9.4. Reprezentarea simplificată a unui
pentru sistemul cu alezaj unitar, pentru ajustaj cu strângere în sistemul cu alezaj unitar
strângerea Smin cor calculată, și care este
reprezentată în figura 9.5.
identificator de poziție, (ITD)S ≤ ITD, µm

literă cifră
↑ ↑
Smin cor , µm = ei, µm ‒ ITD, µm
↓ ↓ ↓
valoare calculată,
tabelul 2.4 tabelul 2.2
etapa 2
Fig. 9.5. Cheia de utilizare a toleranțelor fundamentale, în sistemul cu alezaj unitar
Conform figurii 9.5, strângerea minimă necesară, Smin cor, este egală cu abate-
rea inferioară a arborelui, ei, care este o abatere fundamentală și a cărei valoare se
obține din tabelul 2.4, care pe verticală corespunde unei litere de simbol a poziției
câmpului de toleranță a arborelui, din care se scade valoarea intervalului de toleranță
pentru alezaj, preluată din tabelul 2.2, căreia pe verticală îi corespunde o cifră, care
indică treapta de precizie standardizată, (ITD)S, a alezajului.
În figura 9.6 este prezentată reprezentarea simplificată a unui ajustaj cu strân-
gere în sistemul cu arbore unitar, (es = 0) conform căreia valoarea strângerii minime,
Smin , se obține din relația
Smin = |ES| – ITd , µm. (9.39)

Cu ajutorul acestei relații se sta-
bilește cheia de utilizare a tabelelor to-
leranțelor fundamentale standardizate,
în funcție de strângerea minimă corec-
tată, pentru sistemul cu arbore unitar.
Relația de asociere a mărimilor este Fig. 9.6. Reprezentarea simplificată a unui
prezentată în figura 9.7. ajustaj cu strângere în sistemul cu arbore unitar
identificator de poziție, (ITd)S ≤ ITd , µm

literă cifră
↑ ↑
Smin cor , µm = |ES|, µm ‒ ITd , µm
↓ ↓ ↓
valoare calculată,
tabelul 2.5 tabelul 2.2
etapa 2
Fig. 9.7. Cheia de utilizare a toleranțelor fundamentale, în sistemul cu arbore unitar
Conform figurii 9.7, strângerea minimă necesară, Smin cor, în sistemul cu ar-
bore unitar, este egală cu abaterea superioară a alezajului, în valoare absolută, |ES|,
care este o abatere fundamentală și a cărei valoare se obține din tabelul 2.5, care pe
verticală corespunde unei litere ce indică poziția toleranței alezajului, din care se
scade valoarea intervalului de toleranță pentru arbore, preluată din tabelul 2.2, căreia
pe verticală îi corespunde o cifră care indică treapta de precizie standardizată (ITd)S,
a arborelui.
Utilizând relațiile cheie din figurile 9.5 și 9.7, la care se adaugă relațiile cu-
noscute,
IT𝐷 ≤ ei – Smin, pentru alezaj unitar, și
ITd ≤ ES – Smin, pentru arbore unitar,
se determină caracterul ajustajului cu strângere, respectiv treptele de precizie, abate-
rile limită și caracteristicile de asamblare ale ajustajului.
Aplicarea metodologiei conduce la mai multe soluții, urmând ca acestea să fie
analizate de proiectant, pornind de la condițiile funcționale care trebuie îndeplinite,
luând în considerare aspectele economice ale execuției. Analiza este specifică fiecă-
rei dimensiuni a ajustajului, fiind prezentată punctual în aplicațiile de la 9.5.
Varianta II. Stabilirea caracterului ajustajului pornind de la strângerea
minimă, Smin
Cunoscând strângerea minimă, Smin , calculată la etapa 2, și utilizând formulele
cheie din figurile 9.5 și 9.7 se determină ajustajul sau ajustajele cu strângere care
respectă condiția impusă pentru strângerea minimă. Pentru aceste ajustaje se calcu-
lează caracteristicile de montaj, reținându-se strângerile medii, cărora li se aplică
corecțiile. Luând în considerare metoda de reglare a mașinilor-unelte la prelucrarea
pieselor, P, temperatura de funcționare, T, și rugozitatea suprafețelor pieselor, R,
corecția de ansamblu a strângerii ajustajului, CP, T, R, este dată de relația
CP, T, R = ΔSP + ΔST + ΔSR , µm, (9.40)
unde: ΔSP reprezintă corecția datorată metodei de reglare a mașinilor-unelte la pre-

lucrare, care poate fi automată, manuală sau mixtă (automată și manuală), în µm;
ΔST - corecția datorată temperaturii de funcționare a ajustajului, în µm;
ΔSR - corecția datorată rugozității suprafețelor, în µm.
Această corecție de ansamblu se percepe strângerii medii, Smed , obținându-se
formula generală a strângerii medii corectate, Smed C(P, T, R),
Smed C(P, T, R) = Smed – CP, T, R = Smed – ΔSP – ΔST – ΔSR , µm. (9.41)
În cazul reglării automate a mașinilor-unelte, simbolizată cu a,
ΔSPa = 0. (9.42)
În cazul reglării manuale a mașinilor, simbolizată prin m,
ΔSPm = ITS /3 , µm (9.43)

În cazul reglării automate, a, și manuale, m, reglare mixtă,
ΔSPam = ITS /6 , µm . (9.44)
În aceste relații ITS reprezintă toleranța ajustajului cu strângere, în µm.

Valoarea variației strângerii cu temperatura, ΔST , este
ΔST = (Δd – ΔD ) 103 = [d αd (td – t0 ) – D αD (tD – t0 )]103 , µm, (9.45)

unde: D este diametrul alezajului, egal cu dimensiunea nominală N a ajustajului, în
mm;
d - diametrul arborelui, egal cu dimensiunea nominală N a ajustajului, în mm;
αD - coeficientul de dilatare termică liniară a materialului alezajului, în ºC-1;
αd - coeficientul de dilatare termică liniară a materialului arborelui, în ºC-1;
tD - temperatura de funcționare a alezajului, în ºC;
td - temperatura de funcționare a arborelui, în ºC;
t0 - temperatura de montaj (referință), t0 = 20ºC.
Valoarea variației strângerii la uzura rugozității, ΔSR, este
ΔSR = – 2 Rz , µm , (9.46)
în care Rz reprezintă rugozitatea maximă totală, referitoare la arbore, Rzd , și alezaj,
RzD , în µm, și care se calculează cu relația
Rz = RzD + Rzd = ITD /32 + ITd /32 = ITS /32 , µm. (9.47)
Relația de calcul a variației strângerii datorată rugozității devine
ΔSR = – ITS /16 , µm, (9.48)

Formulele generale de calcul a strângerii pentru ajustajul corectat sunt:
- la reglarea automată a mașinilor-unelte,
Smed C(Pa, T, R) = Smed – 0 – ΔST – (– ITS /16) , µm; (9.49)
- la reglarea manuală a mașinilor-unelte,
Smed C(Pm, T, R) = Smed – ITS /3 – ΔST – (– ITS /16) , µm; (9.50)
- la reglarea mixtă,
Smed C(Pam, T, R) = Smed – ITS /6 – ΔST – (– ITS /8) , µm. (9.51)
Relațiile de corecție prezentate sunt valabile pentru montajul la rece. La mon-

tajul la cald ΔSR = 0.
La ajustajele cu strângere se pune problema acută atunci când datorită facto-
rilor de influență crește strângerea funcțională. Astfel, prin corecție poate rezulta o
scădere a strângerii funcționale, care poate să diminueze strângerea efectivă sub
strângerea minimă (impusă sau determinată prin calcul), fapt care periclitează gradul
minimal de fixare.
În unele cazuri nu este exclusă chiar o creștere mai mare a strângerii funcțio-
nale, astfel încât după corecție este posibil ca Smin = 0 sau chiar Smin < 0, o strângere
negativă, adică un joc. Cum ajustajul rezultă paradoxal rebut chiar prin proiectare,
trebuie acordată o mare atenție la corectare, sau adoptarea de soluții care să evite
creșterea strângerii funcționale, soluție care este desigur cea mai indicată.
Se calculează valoarea corectată a strângerii medii, Smed C(P, T, R), după care se
aplică cheia de utilizare a tabelelor toleranțelor fundamentale obținându-se ajustajul
corectat, pentru care se refac toate calculele de dimensionare și verificare.
Pentru ajustajul cu strângere în sistemul cu alezaj unitar, conform reprezentării
din figura 9.4, strângerea medie, Smed , se poate exprima în funcție de toleranțele fun-
damentale,
ITD – ITd
Smed = ei – , µm. (9.52)
2
fundamentale standardizate, pentru sistemul cu alezaj unitar, pentru strângerea me-
die corectată, Smed C(P, T, R), și care este reprezentată în figura 9.8.
identificator de poziție, (ITD)S – (ITd)S ≤ 2A, µm

literă cifre
↑ ↑
ITD – ITd
Smed C(P, T, R) , µm = ei, µm ‒ = A, µm
2
↓ ↓ ↓
Fig. 9.8. Cheia de utilizare a toleranțelor fundamentale, în sistemul cu alezaj unitar
Conform figurii 9.8, strângerea medie corectată necesară, Smed C(P, T, R), este
egală cu abaterea inferioară a arborelui, ei, care este o abatere fundamentală și a cărei
valoare se obține din tabelul 2.4, care pe verticală corespunde unei litere de simbol
al poziției câmpului de toleranță a arborelui, din care se scade valoarea semidiferen-
ței dintre intervalul de toleranță pentru alezaj și intervalul de toleranță pentru arbore,
preluată din tabelul 2.2, căreia pe verticală îi corespunde o cifră, care indică clasa de
precizie a ajustajului.
Conform figurii 9.6, în care este prezentată schema simplificată a unui ajustaj
cu strângere în sistemul arbore unitar, strângerea medie, Smed , se obține din relația
ITd – ITD
Smed = |EI| – , µm. (9.53)
2
fundamentale standardizate, pentru sistemul cu arbore unitar, prezentată în figura
9.9.
identificator de poziție, (ITD)S – (ITd)S ≤ 2A, µm
literă cifre
↑ ↑
ITd – ITD
Smed C(P, T, R) , µm = |ES| ‒ = – A, µm
2
↓ ↓ ↓
valoare calculată etapa 2 tabelul 2.5 valoarea globală, tabelul 2.2
Fig. 9.9. Cheia de utilizare a toleranțelor fundamentale, în sistemul cu arbore unitar
Conform figurii 9.9, strângerea medie corectată necesară, Smed C(P, T, R), în sis-
temul arbore unitar, este egală cu abaterea superioară a alezajului, în valoare absolută
|ES|, care este o abatere fundamentală și a cărei valoare se obține din tabelul 2.5, care
pe verticală corespunde unei litere ce indică poziția câmpului de toleranță a alezaju-
lui, din care se scade valoarea semidiferenței dintre intervalul de toleranță pentru
arbore și intervalul de toleranță pentru alezaj, preluată din tabelul 2.2, căreia pe ver-
ticală îi corespunde o cifră care indică clasa de precizie a ajustajului.
Etapa 5. Verificarea ajustajului, definitivarea tipului de ajustaj, determinarea
caracteristicilor funcționale și de montaj
În această etapă se face o verificare a ajustajului sau ajustajelor proiectate, pe
baza căreia se stabilește ajustajul final care corespunde cel mai bine condițiilor im-
puse prin tema de proiectare.
Este necesar să se realizeze:
- verificarea strângerii minime realizate de ajustaj;
- verificarea condiției de apariție a deformațiilor plastice;
- determinarea deformațiile radiale ale pieselor asamblate;
- determinare forței necesare pentru presare la rece;
- verificarea efortului unitar maxim de compresiune de la interiorul arborelui
și a efortului unitar maxim de tracțiune de la interiorul butucului;
- verificarea ajustajului utilizând calculul probabilistic;
În concordanță cu verificările efectuate se stabilește forma finală a ajustajului.
De cele mai multe ori este bine, ca o formă finală de verificare, să se reprezinte grafic
amplasare câmpurilor de toleranță pentru arbore, alezaj și ansamblul ajustajului.
Pentru ajustajele montate la cald se calculează temperaturile de încălzire a
ajustajului sau de răcire a arborelui și se compară cu cele admisibile.

sistem cu alezaj unitar în cel cu arbore unitar, și viceversa. Este necesar să se regă-
sească identitatea dimensională a celor două sisteme de ajustaje și să se analizeze
Pe desenul de execuție de ansamblu sau subansamblu a unui produs care cu-
prinde piese conjugate sub formă de ajustaje, pe cota ce definește dimensiunea no-
minală se înscrie dimensiunea ajustajului și clasa acestuia formată din treptele de
precizie și poziția câmpurilor de toleranță. Pe desenele de execuție, pe cotele ce de-
finesc alezajul și arborele se înscriu dimensiunile tolerate ale acestora.
9.4. Proiectarea ajustajelor cu strângere când se impun

caracteristicile extreme admisibile ale ajustajului
În acest caz, pentru proiectarea ajustajelor din grupa cu strângere este necesar
să se indice prin datele problemei (date de intrare) caracteristicile extreme admisibile
ale asamblării, adică strângerea minimă admisibilă, Smin adm , și strângerea maximă
admisibilă, Smax adm .
În principiu, rezolvarea problematicii este similară cu aceea prezentată în sub-
capitolul 3.2, unde s-a prezentat metodologia generală de calcul a ajustajelor, com-
pletată aici cu corecția ajustajelor în funcție de prelucrarea pieselor, regimul de tem-
peratură și rugozitatea suprafețelor.
În condițiile cunoașterii strângerilor extreme, pentru proiectarea ajustajelor
din grupa cu strângere este necesar să se urmeze cel puțin următoarele etape:
4. Corecția ajustajului. Stabilirea caracterului ajustajului corectat;
5. Verificarea ajustajului
Practic, pașii sunt aceeași cu cei urmăriți în subcapitolul 8.3, deosebirea inter-
venind în explicitarea și cuantificarea pasului trei. Din acest motiv se prezintă în
continuare demersurile teoretice numai pentru această etapă, urmând ca prin aplica-
țiile realizate să se scoată în evidență și celelalte etape.
Este etapa cea mai sensibilă a proiectării ajustajului și care depinde în cea mai
mare măsură de abilitățile proiectantului.
Explicațiile amănunțite și aplicații concrete pentru această etapă, general va-
labile pentru orice tip de ajustaj, se regăsesc în capitolul 3, subcapitolul 3.2.
În esență această etapă, pe baza considerentelor prezentate, pentru ajustajele

cu strângere, constă în:
- exprimarea relațiilor de calcul pentru evidențierea caracteristicile admisibile
de montaj:
1. strângerea minimă admisibilă, Smin adm = ei – ES, în µm;
2. strângerea maximă admisibilă, Smax adm = es – EI, în µm. Pentru sistemul cu
alezaj unitar, la care EI = 0, rezultă direct abaterea standardizată es, sub forma es ≤
Smax adm , sau pentru sistemul cu arbore unitar, la care es = 0, EI ≥ Smax adm ;
3. toleranța ajustajului, ITS = Smax adm – Smin adm = ITD + ITd, în µm, cu impu-
nerea condiției ITD + ITd ≤ ITS .
Deoarece valorile efective calculate ale strângerilor trebuie să fie cuprinse în
intervalul impus de valorile admisibile, [Smin adm , Smax adm ], cele trei condiții se reu-
nesc în sistemul de inecuații,
ei – es ≥ Smin adm (1)
{ es – EI ≤ Smax adm (2) (9.54)
ITD + ITd ≤ Smax adm – Smin adm = ITS (3)
- analiza variantelor de ajustaje, xD = xd, xD = xd +1, xD = xd +2și alegerea va-
riantei optime din punct de vedere al economicității prelucrării;
- determinarea dimensiunilor tolerate ale ajustajului calculat;
- verificarea strângerilor extreme admisibile impuse. În cazul în care una din-
tre condiții nu este îndeplinită trebuie aplicată o corecție, în sensul încadrării în limi-
tele impuse. Procedeele de corecție utilizate sunt, în ordine:
(i) creșterea preciziei, în primul rând la arbore;
(iii) creșterea preciziei la alezaj, cu stabilirea unei noi poziții a câmpului arbo-
relui și eventual mărirea câmpului de toleranță al arborelui.
- calculul dimensiunilor de montaj ale ajustajului proiectat.
9.5. Exemple de calcul ale ajustajelor cu strângere
Aplicația 9.1
Coroana din bronz a unei roți dințate melcate se montează presat pe obada
roții din oțel. Roata melcată transmite un moment de torsiune Mt = 4000 daN cm.
Dimensiunile asamblării sunt: diametrul nominal 250 mm; diametrul interior al obe-
zii 210 mm; diametrul de divizare a roții melcate 280 mm; lățimea obezii și a coroanei
dințate 60 mm.
Temperatura de funcționare a ajustajului este de 25°C.
Să se proiecteze ajustajul cu strângere.
Rezolvare
Asamblarea, figura 9.10, reprezintă un ajustaj cilindric cu strângere realizat
prin presare la rece, cu diametrul nominal N = d = 250 mm, care trebuie să asigure
un moment de torsiune Mt = 4∙105 N mm. Temperatura de montaj este t0 = 20°C.
Piesa de tip arbore, obada 1, este executată din

oțel laminat OL 50 și este caracterizată de: d = 250 mm;
d1 = 210 mm; l = 60 mm; td = 25°C; Ed = 2,1∙105 MPa;
υd = 0,26; αd = 11,5∙10-6 °C-1; rugozitatea maximă Rzd =
25,2 µm; Rp 0,2 d = 260 MPa.
Piesa de tip alezaj, coroana melcată 2, este execu-
tat din bronz marca CuSn12Ni și este caracterizată de: d
= 250 mm; d2 = 280 mm; l = 60 mm; tD = 25°C; ED =
1,1∙105 MPa; υD = 0,34 ; αD = 17,4∙10-6 °C-1; rugozitatea
maximă RzD = 25,2 µm; Rp 0,2 D = 180 MPa.
Fig. 9.10. Asamblare presată Valorile caracteristicilor de material și rugozitate
coroană melcată-obadă sunt obținute din Anexa A2 și Anexa A3.
Coeficientul de siguranță la transmiterea momen-
tului de torsiune c = 1,2.
Coeficientul de frecare la montare, pentru oțel pe bronz, cu suprafețe unse bine
este µ = 0,06.
Etapa 2. Determinarea strângerii minime și a strângerii minime corectate
Presiunea minimă de contact, Pmin,
2 Mt 𝑐 2·4·105 ·1,2
pmin = = = 1,358 MPa.
μπd2𝑙 0,06 π 2502 ·60
Coeficienții caracteristici pieselor ajustajului, Kd, KD,
d 2 + d12 2502 + 2102
Kd = – νd = ‒ 0,26 = 5,533;
d 2 – d12 2502 – 2102
d22 + d 2 2802 + 2502
KD = + νD = + 0,34 = 9,202,
d22 – d 2 2802 – 2502
Strângerea minimă, Smin,
Kd KD 5,533 9,202
Smin = pmin ( + ) d 103 = 1,358 ( 5 + ) = 37,345 µm.
Ed ED 2,1·10 1,1·105
Corecția la rugozitate, SR,
SR = 1,2(Rzd + RzD) = 1,2 (25,2 + 25,2) = 60,48 µm.
Corecția la temperatură, ST,
ST = [αd (td – t0) – αD (tD – t0)] d∙103 =
[11,5∙10-6(25 – 20) – 17,4∙10-6(25 – 20)] 250∙103 = ‒ 7,375 µm.
Strângerea minimă corectată, Smin cor,
Smin cor = Smin + SR + ST + SE = 37,345 + 60,48 + (‒ 7,375) + 0 = 90,45 µm.
Se adoptă Smin cor = 90 µm.
Se adoptă sistemul alezaj unitar caracterizat de EI = 0.
mentale standardizate, pentru sistemul cu alezaj unitar, pentru strângerea Smin corcal-
culată.
s (ITD)S ≤ 50 µm, (ITD)S = 46 µm = IT7

↑ ↑
Smin cor = 90 µm = ei = + 140 µm ‒ ITD = 50 µm
↓ ↓ ↓
valoare calculată tabelul 2.4 tabelul 2.2
Fig. 9.11. Cheia de utilizare a toleranțelor fundamentale, pentru strângerea minimă corec-
tată, Smin cor, în sistemul cu alezaj unitar
finită de litera s, iar treapta de precizie pentru alezaj este 7.
Sunt luate în considerare două ajustaje cu strângere:
+0,046
Ø250 0
H7
1. Ø250 = mm, cu caracteristicile de montaj:
s7 Ø250+0,186
+0,140
- strângerea minimă, Smin = ei – ES = + 140 – (+ 46) = 94 µm;
- strângerea maximă, Smax = es – EI = + 186 – 0 = 186 µm;
- strângerea medie, Smed = (Smin + Smax)/2 = (94+186)/2 = 140 µm;
- toleranța, ITS = Smax – Smin = 186 – 94 = 92 µm.
+0,046
Ø250 0
H7
2. Ø250 = mm cu caracteristicile de montaj:
s6 Ø250+0,169
+0,140
- strângerea medie, Smed = (Smin + Smax)/2 = (94+169)/2 = 131,5 µm
Ambele ajustaje sunt cu strângere mare, realizează aceeași strângere minimă,
dar strângerile maxime sunt diferite, mai mică pentru cel de-al doilea ajustaj.
Literatura de specialitate indică cel de-al doilea ajustaj ca fiind din șirul pre-
ferențial I, figura 3.26, tabelul 9.1.
+0,046
Ø250 0 H7
Se adoptă ajustajul cu strângere mare Ø250 = mm, cu caracte-
s6 Ø250+0,169
+0,140
risticile reale de montaj: Smin r = 94 µm; Smax r = 169 µm; Smed r = 131,5 µm. Intervalele
de toleranță ale ajustajului sunt: ITd = 29 µm; ITD = 46 µm; ITS = 75 µm.
Verificarea strângerii minime
Smin r = 94 µm > Smin cor = 90 µm. Condiția este îndeplinită.
Verificarea condiției de apariție a deformațiilor plastice
Presiunile maxime admisibile la care apare curgerea plastică:
d 2 – d12 250 2 – 2102
pmax d = Rp 0,2 d = 260 = 38,272 MPa;
2d2 2·250 2
d2 2 – d 2 280 2 – 2502
pmax D = Rp 0,2 D = 180 = 18,252 MPa.
2 d22 2·280 2
Strângerile critice pentru arbore și alezaj:

pmax d 38,272
Scd = Smin r +1,2 (Rzd +RzD ) = 94 + 1,2(25,2+25,2) =
pmin r 3,418
= 1113,291 µm,
pmax D 18,252
ScD = Smin r +1,2 (Rzd +RzD ) = 94 3,418 + 1,2(25,2+25,2) =
pmin r
= 562,437 µm.
În aceste relații, presiunea minimă reală este
Smin r 94
pmin r = K K = 5, 533 9,202 = 3,418 MPa
d D 3 3
d (E + E ) 10 250 ( 5+ 5 ) 10
d D 2,1·10 1,1·10
Strângerea minimă critică, Smin c,
Smin c = min{Scd, ScD} = min{1113,291; 562,437 } = 562,437 µm.
Smax r = 169 µm < Sc min = 562,437 µm.
Condiția de neapariție a deformațiilor plastice este îndeplinită.
Determinarea deformațiile radiale ale pieselor asamblate:
2 pmin r d 2 d1 103 2·3,418·2502 ·210·103
Δd1 = = = 23,220 µm
(d 2 – d12 ) Ed (2502 – 2102 ) 2,1·105
2 pmin r d 2 d2 103 2·3,418·2502 ·280·103
Δd2 = = = 68,399 µm.
(d22 2
– d ) ED (2802 – 2502 ) 1,1·105
Deformațiile radiale ale celor două piese au valoare redusă, astfel încât nu
conduc la anularea jocurilor funcționale.
Determinare forței necesare pentru presare la rece
Presiunea medie de contact la presare,
Smed r 131,5
p'med = K KD
= 5,533 9,202
= 4,781 MPa.
d ( d + ) 103 250 ( + ) 103
Ed ED 2,1·105 1,1·105
Forța necesară pentru presare,
Fp = μ′ π d l p'med = 0,05 π 250∙60∙4,781 = 11264 N.
Verificarea efortului unitar maxim de compresiune de la interiorul arborelui
și a efortului unitar maxim de tracțiune de la interiorul butucului
Presiunea medie de contact,
Smed r – Sr 131,5 – 60,48
pmed = K KD
= 5,533 9,202
= 2,582 MPa
d ( d + ) 103 250 ( + ) 103
Ed ED 2,1·105 1,1·105
Efortul unitar maxim de compresiune de la interiorul arborelui,
2 pmed d 2 2·2,582· 250 2
σd max = = = 17,541 MPa ≤ Rp 0,2 d = 260 MPa.
d 2 – d12 250 2 – 2102
Efortul unitar maxim de tracțiune de la interiorul butucului
pmed (d22 + d 2 ) 2,582 (2802 + 2502 )
σD max = = = 19,503 MPa ≤ Rp 0,2 D =
d22 – d 2 280 2 – 2502
= 180 MPa.
Verificarea ajustajului utilizând calculul probabilistic

Media pătratică a strângerii tabelare,
1 1
Sm = √ITd2 + ITD2 = √292 + 462 = 9,063 µm.
6 6
Pentru probabilitatea de defectare de 0,1%, strângerea probabilă minimă este,
Smin p = Smed r – u Sm = 131,5 – 3,1∙9,063 =103,405 µm > Smin r = 94 µm. Condiția
de asigurare a portanței nu este asigurată. Însă, diferența față de strângerea probabilă
minimă este foarte mică, astfel încât condiția se poate considera îndeplinită.
Fiind respectate toate condițiile impuse prin algoritmul de verificate se adoptă
forma finală a ajustajului.
Ajustajul proiectat este un ajustaj cu strângere mare din șirul preferențial I,
+0,046
Ø250 0
H7
Ø250 = mm, cu caracteristicile reale de montaj:
s6 Ø250+0,169
+0,140
- strângerea minimă reală, Smin r = 94 µm;
- strângerea maximă reală, Smax r = 169 µm;
-strângerea medie reală, Smed r = 131,5 µm;
- toleranța arborelui, ITd = 29 µm;
- toleranța alezajului, ITD = 46 µm;
- toleranța ajustajului, ITS = 75 µm.
În figurile 9.12 și 9.13 sunt prezentate pozițiile intervalelor de toleranță pentru
arbore și alezaj, respectiv amplasarea intervalului de toleranță pentru ajustaj.
Fig. 9.12. Amplasarea câmpurilor de toleranță

pentru ajustajul cu strângere Ø250H7/s6
cu strângere Ø250H7/s6
N = 250 mm; ES = + 46 μm; EI = 0;
Smax = 169 μm; Smin = 94 μm
es = + 169 µm; ei = + 140 μm; ITD = 46 μm;
ITS = 75 μm; a-joc; b-strângere
ITd = 29 μm; Smax = 169 μm; Smin = 94 μm

–0,123
S7 Ø250–0,169
h6 Ø250–0,029
Ajustajul are caracteristicile de montaj:

- strângerea maximă, Smax = es – EI = 0 – (– 169) = 169 µm;
- strângerea minimă, Smin = ei – ES = ‒ 29 – (‒ 123) = 94 µm;
- strângerea medie, Smed = (Smax + Smin)/2 = (169 + 94)/2 = 131,5 μm;

Se demonstrează egalitatea caracteristicilor de montaj pentru cele două sis-
teme de ajustaje standardizate.
Etapa 7. Înscrierea ajustajului cu strângere pe desene
Pe desenul de ansamblu, pe cota de asamblare a ajustajului cu strângere se
H7
înscrie Ø250 sau Ø250H7/s6.
s6
Pe desenele de execuție ale arborelui și alezajului se înscriu:
- pe cota ce indică dimensiunea tolerată a arborelui, ce corespunde cu exteri-
orul bucșei, Ø250+0,169 +0,169 +0,169
+0,140 , sau Ø250+0,140 (s6), sau Ø250s6(+0,140).
- pe cota ce indică alezajul, ce corespunde cu interiorul coroanei dințate,
Ø250 0 , sau Ø250+0,046
+0,046
0 (H7), sau Ø250(+0,046
0
)
Aplicația 9.2
Să se proiecteze ajustajul din grupa cu strângere, pentru montarea unei roți
dințate pe un arbore tubular, care să preia o forță axială de 250 daN.
Dimensiunile asamblării, figura 9.14, sunt: d = 12 mm; d1 = 5 mm; d2 = 30 mm;
l = 15 mm. Arborele și roata dințată sunt executate din oțel OL 50. Temperatura de
lucru a arborelui este 20°C, iar a roții dințate 35°C. Reglarea mașinilor-unelte se face
manual. Montajul se execută la cald.
Rezolvare
Asamblarea din figura 9.14 reprezintă un
ajustaj cilindric cu strângere realizat prin presare la
cald, cu diametrul nominal N = d = 12 mm, care
trebuie să asigure o forță axială Fa = 2500 N.
Temperatura de referință este t0 = 20°C.
Piesa de tip arbore, arborele tubular, este
executată din oțel laminat OL 50 și este caracteri-
zată de mărimile: d = 12 mm; d1 = 5 mm; l = 15 mm;
td = 20°C; Ed = 2,1∙105 MPa; υd = 0,26; αd =
11,5∙10-6 °C-1; σ02 d = 260 MPa.
Fig. 9.14. Asamblarea presată Piesa de tip alezaj, roata dințată, este execu-
a roții dințate pe arborele tubular tat tot din oțel carbon obișnuit OL 50 și este carac-
terizată de: d = 12 mm; d2 = 30 mm; l = 15 mm; tD = 35°C; ED = 2,1∙105 MPa; υD=
0,26; αD = 11,5∙10-6 °C-1; σ02 D = 260 MPa.
Coeficientul de siguranță la transmiterea forței este c = 1,2.
Coeficientul de frecare dintre suprafețele arborelui și roții dințate, pentru oțel
pe oțel, este µ= 0,15.
Etapa 2. Determinarea strângerii minime

Fa 𝑐 2500·1,2
pmin = = = 35,368 MPa.
μπdl 0,15 π 12·15
Coeficienții caracteristici pieselor asamblării, Kd, KD,
d 2 + d12 122 + 52
Kd = 2 – νd = ‒ 0,26 = 1,160;
d 2 – d1 122 – 52
d22 + d 2 302 + 122
KD = + νD = + 0,26 = 1,641.
d22 – d 2 302 – 122
Kd KD 1,160 1,641
Smin = pmin ( + ) d 103 = 35,368 ( 5 + ) = 5,661 µm.
Ed ED 2,1·10 2,1·105
Se adoptă strângerea minimă Smin = 6 µm.
Se adoptă sistemul cu alezaj unitar caracterizat de EI = 0.
mentale standardizate, pentru sistemul alezaj unitar, pentru strângerea Smin calculată
pentru diametrul nominal de 12 mm,
n (ITD)S ≤ 6 µm, (ITD) = 5 µm = IT4

↑ ↑
Smin = 6 µm = ei = + 12 µm ‒ ITD = 6 µm
↓ ↓ ↓
Fig. 9.15. Cheia de utilizare a toleranțelor fundamentale, pentru strângerea minimă, Smin, în
sistemul cu alezaj unitar
Din figura 9.15 rezultă că poziția intervalului de toleranță a arborelui este de-
finită de litera n, iar treapta de precizie a alezajului este 4. Astfel, în sistemul alezaj
unitar se rețin ajustajele:
+0,005
Ø12 0
H4
1) Ø12 = mm, cu caracteristicile de montaj:
n4 Ø12+0,017
+0,012
- strângerea minimă, Smin = ei – ES = + 12 – (+ 5) = 7 µm, mai mare decât
strângerea minimă impusă de 6 µm;
- strângerea medie, Smed = (Smin + Smax)/2 = (7 + 17)/2 = 12 µm;
+0,005
H4 Ø12 0
2) Ø12 = +0,015 mm, cu caracteristicile de montaj:
n3 Ø12+0,012

Ambele ajustaje sunt luate în calcul în vederea aplicării corecțiilor.
Valoarea variației jocului cu temperatura, ΔST, pentru cele două ajustaje este
ΔST = [d αd (td – t0) ‒ D αD (tD – t0) ] 103 =
= [12∙11,5∙10-6 (20 – 20) ‒ 12∙11,5∙10-6(35 – 20)] 103 = ‒ 2,070 µm.
Pentru ajustajul 1), la reglarea manuală a mașinilor-unelte, și la montajul la
cald, strângerea medie corectată este,
Smed C(Pm, T, R) = Smed – ITS /3 – ΔST = 12 – 10/3 – (– 2,070) = 10,737 µm.
Pentru ajustajul 2), la reglarea manuală a mașinilor-unelte, și la montajul la
cald, strângerea medie corectată este,
Smed C(Pm, T, R) = Smed – ITS /3 – ΔST = 11 – 8/3 – (– 2,070) = 10,403 µm.
Diferența dintre cele două strângeri medii corectate este foarte mică, astfel
încât se poate adopta o valoare medie corectată Smed C = 11 µm, în funcție de care se
alege ajustajul final.
mentale standardizate, pentru sistemul cu alezaj unitar, pentru strângerea medie co-
rectată, Smed C, pentru dimensiunea nominală 12 mm,
(ITD)S – (ITd)S ≤ 2A = 14 µm,

p
(ITD)S = IT4 = 5 µm
↑ ↑
ITD – ITd
Smed C(Pm, T, R) = 11 µm = ei = + 18 µm ‒ = A = 7 µm
2
↓ ↓ ↓
valoare corectată tabelul 2.4 tabelul 2.2
Fig. 9.16. Cheia de utilizare a toleranțelor fundamentale, pentru strângerea medie corec-
tată, Smed C, în sistemul cu alezaj unitar
finită litera p, iar precizia alezajului este tot 4. Astfel, în sistemul cu alezaj unitar se
rețin ajustajele:
+0,005
H4 Ø12 0
p4 Ø12+0,018
- strângerea minimă, Smin = ei – ES = + 18 – (+ 5) = 13 µm > Smin = 6 µm,
condiția de strângere minimă fiind îndeplinită;
- toleranța arborelui, ITd = es – ei = + 23 – (+ 18) = 5 µm;
- toleranța alezajului, ITD = ES – EI = + 5 – 0 = 5 µm;
- toleranța ajustajului, ITS = Smax – Smin = 17 – 7 = 10 µm

+0,005
H4 Ø12 0
4) Ø12 = +0,021 mm, cu caracteristicile de montaj: Smin = 13 µm > Smin =
p3 Ø12+0,018
6 µm; Smax r = 21 µm; Smed = 17 µm; ITd = 3 µm; ITD = 5 µm; ITS = 8 μm.
Ambele ajustaje, 3) și 4), sunt luate în considerare în vederea verificării la
solicitarea mecanică impusă.
Ajustajele 3), 4): Strângerea minimă reală este Smin r = 13 µm > Smin = 5,661
µm. Condiția este îndeplinită.
Presiunea minimă de contact reală rezultă din relația (5.7),
Smin r 13
pmin r = K K = 1,160 1,641 = 81,221 MPa.
d D 3 3
d (E + E ) 10 12 ( 5+ 5 ) 10
d D 2,1·10 2,1·10
Presiunile maxime admisibile la care apare curgerea plastică, pentru arbore și
alezaj,
d 2 – d12 12 2 – 52
pmax d = Rp 0,2 d = 260 = 107,431 MPa;
2d2 2·12 2
d2 2 – d 2 30 2 – 122
pmax D = Rp 0,2 D = 260 = 109,200 MPa.
2 d22 2·30 2
Strângerile critice pentru arbore și alezaj,
pmax d 107,431
Scd = Smin r +1,2 (Rzd +RzD ) = 13 + 1,2(6,4+6,4) = 32,555 µm,
pmin r 81,221
pmax D 109,2
ScD = Smin r +1,2 (Rzd +RzD ) = 13 + 1,2(6,4+6,4) = 32,838 µm.
pmin r 81,221
În calculul strângerilor critice rugozitatea Ra =1,6 µm a suprafețelor conjugate
se obține din Anexa A4, treapta de precizie IT4 presupunând suprafețe fine. Pentru
Ra = 1,6 µm corespunde Rz = 6,4 µm.
Strângerea critică minimă
Ajustajul 3): Smax r = 23 µm < Sc min = 32,555 µm. Nu apar deformații plastice.
Ajustajul 4): Smax r = 21 µm < Sc min = 32,555 µm. Nu apar deformații plastice.
și a efortului unitar maxim de tracțiune de la interiorul butucului
- ajustajul 3)
Presiunea medie reală de contact,
Smed r – Sr 18 – 15,36
pmed = K KD
= 1,16 1,641
= 16,494 MPa.
d ( d + ) 103 12 ( + ) 103
Ed ED 2,1·105 2,1·105
În această relație,
SR = 1,2(Rzd + RzD) = 1,2(6,4 + 6,4) = 15,36 µm.

2 pmed d 2 2·16,494 · 12 2
σd max = = = 39,918 MPa ≤ Rp 0,2 d = 260 MPa.
d 2 – d12 12 2 – 52
pmed (d22 + d 2 ) 16,494 (302 + 122 )
σD max = = = 22,774 MPa ≤ Rp 0,2 D =
d22 – d 2 30 2 – 122
=180 MPa.
- ajustajul 4)
Presiunea medie de contact,
Smed r – Sr 17 – 15,36
pmed = K KD
= 1,16 1,641
= 10,246 MPa.
d ( d + ) 103 12 ( + ) 103
Ed ED 2,1·105 2,1·105
2 pmed d 2 2·10,246 · 12 2
σd max = = = 24,797 MPa ≤ Rp 0,2 d = 260 MPa.
d 2
– d12 12 2 – 52
pmed (d22 + d 2 ) 10,246 (30
2
+ 122 )
σD max = = = 14,149 MPa ≤ Rp 0,2 D =
d22 – d 2 30 – 122
2
= 260 MPa.
- ajustajul 3)
1 1
Sm = √ITd2 + ITD2 = √52 + 52 = 1,179 μm.
6 6
Sp min = Sr med – u Sm = 18 – 3,1∙1,179 =14,345 µm > Sr min = 13 µm. Condiția de
asigurare a portanței nu este asigurată. Însă, diferența față de strângerea probabilă
minimă este mică, astfel încât condiția se poate considera îndeplinită.
- ajustajul 4)
1 1
Sm = √ITd2 + ITD2 = √32 + 52 = 0,972 µm.
6 6
Smin p = Smed r – u Sm = 17 – 3,1∙0,972 =13,987 µm > Smin r = 13 µm. Condiția de
asigurare a portanței nu este asigurată. Însă, diferența față de strângerea probabilă
Fiind îndeplinite toate condițiile de verificare se apreciază că ambele variante
de ajustaje corespund condițiilor de transmitere a forței axiale de 1500 N.
Asamblarea cu ajustajul 3) are avantajul că arborele se execută la o treaptă de
precizie inferioară. Ajustajul 4) are avantajul că realizează o strângere maximă mai
mică.
Alegerea ajustajului final este de datoria proiectantului și tehnologului care
trebuie să ia în considerare dotarea unității, dar mai ales caracterul producției.
+0,005
H4 Ø12 0
Se acceptă ideea alegerii ajustajului cu strângere mare Ø12 = +0,023 mm,
p4 Ø12+0,018
care are caracteristicile reale de montaj:
- strângerea medie reală, Smed r = 18 µm;
- intervalul de toleranță pentru arbore, ITd = = 5 µm;
- intervalul de toleranță pentru alezaj, ITD = 5 µm;
- intervalul de toleranță pentru ajustaj, ITS = 10 µm.
Intervalul de temperatură în care trebuie încălzit alezajul, în vederea realizării
strângerii, pentru un joc impus la montaj de 10 µm, este (tDm min ; tDm max ), în care
limitele intervalului sunt:
Jtm + Smin 0,010 + 0,013
tDm min = t0 + = 20 + = 186, 847 °C;
(d0 – Smin ) αD (12 – 0,013) 11,5∙10−6
Jtm + Smax 0,010 + 0,023

tDm max = t0 + = 20 + = 239,590 °C.
(d0 – Smax) αD (12 – 0,023) 11,5∙10−6
Intervalul de temperatură de încălzire a alezajului este (187; 240) cu o medie

de 213,5 °C.
În figurile 9.17 și 9.18 sunt prezentate amplasările intervalelor de toleranță
pentru arbore și alezaj, respectiv amplasarea intervalului de toleranță pentru ajustajul
cu strângere proiectat.

cu strângere Ø12H4/p4
Fig. 9.17. Amplasarea câmpurilor de toleranță Smax = 23 μm; Smin = 13 μm
pentru ajustajul cu strângere Ø12H4/p4 ITS = 10 μm; a-joc; b-strângere
N = 12 mm; ES = + 5 μm; EI = 0;
es = + 23 µm; ei = + 18 μm; ITD = 5 μm;

–0,018
P4 Ø12–0,023
În sistemul cu arbore unitar ajustajul proiectat este Ø12 = 0 mm.
h4 Ø12–0,005
Caracteristicile de montaj ale ajustajului, în sistemul cu arbore unitar, sunt:
- strângerea medie, Smed = (Smax + Smin)/2 = (23 + 13)/2 = 18 μm;
- toleranța, ITS = Smax – Smin = 23 – 13 = 10 µm
Se remarcă egalitatea caracteristicilor de montaj pentru cele două sisteme de
ajustaje standardizate.
Pe cota de montaj a ajustajului din desenul de ansamblu sau subansamblu a
H4
produsului se înscrie Ø12 , sau Ø12H4/p4.
p4
Pe cota ce indică diametrul suprafeței cilindrice a arborelui ce formează ajus-
tajul, se înscrie Ø12+0,023 +0,023 +0,023
+0,018 , sau Ø12+0,018(p4), sau Ø12p4(+0,018).
Pe cota ce indică diametrul suprafeței cilindrice a alezajului ce formează ajus-
tajul, se înscrie Ø12+0,005
0 , sau Ø12+0,005
0 (H4), sau Ø12H4(+0,005
0
).
Aplicația 9.3
Se consideră ajustajul cu strângere format dintr-o bucșă din alamă marca
CuZn40PbT montată termic pe un arbore plin din oțel laminat OL60.
Diametrul nominal al asamblării este 150 mm, diametrul exterior al bucșei este
200 mm, iar lățimea acesteia 50 mm.
Forța axială necesar a fi dezvoltată de ajustajul cu strângere este de 950 daN.
Ambele piese lucrează la temperatura mediului ambiant.
Rezolvare
Asamblarea reprezintă un ajustaj cilindric cu strângere realizat prin presare la
cald, cu diametrul nominal N = d = 150 mm, care trebuie să asigure o forță axială Fa
= 9500 N.
Piesa de tip arbore, arbore plin, este executată din oțel laminat OL 60 și este
caracterizată de dimensiunile liniare d = 150 mm, d1 = 0, l = 50 mm, și de caracteris-
ticile mecanice Ed = 2,1∙105 MPa, υd = 0,26, αd = 11,5∙10-6 °C-1și Rp0,2 = 320-330
MPa.
Piesa de tip alezaj, bucșa, este executată din alamă marca CuZn40PbT și este
caracterizată de dimensiunile liniare d = 150 mm, d2 = 200 mm și l = 50 mm și de
caracteristicile mecanice ED = 1∙105 MPa, υD = 0,37, αD = 18∙10-6 °C-1și Rm = 200
MPa.
Coeficientul de siguranță la transmiterea forței se consideră c = 1,2.
Coeficientul de frecare dintre suprafețele arborelui și bucșei, pentru oțel pe
alamă, este µ = 0,08.
Variația termică a strângerii în funcționare ΔST = 0. Montarea se face la cald.

Caracteristicile mecanice ale materialelor arborelui și alezajului, precum și
caracteristicile de rugozitate se obțin din Anexa A2 și Anexa A3.
Etapa 2. Determinarea strângerii minime
Presiunea minimă de contact, pmin ,
Fa 𝑐 9500·1,2
pmin = = = 6,048 MPa.
μπdl 0,08 π 150·50
Coeficienții caracteristici pieselor asamblării, Kd, KD,
d 2 + d12 1502 +0
Kd = 2 – νd = ‒ 0,26 = 0,74;
d 2 – d1 1502 – 0
d22 + d 2 2002 + 1502
KD = + νD = + 0,37 = 3,941.
d22 – d 2 2002 – 1502
Kd KD 0,74 3,941
Smin = pmin ( + ) d 103 = 6,048 ( 5 + ) 150·103 = 38,950 µm.
Ed ED 2,1·10 1·105
Se adoptă strângerea minimă Smin = 39 µm.
mentale standardizate, pentru sistemul cu alezaj unitar, pentru strângerea Smin calcu-
lată și pentru diametrul nominal de 150 mm,
r (ITD)S ≤ 26, (ITD)S = 25 µm = IT6

↑ ↑
Smin = 39 µm = ei = + 65 µm ‒ ITD = 26 µm
↓ ↓ ↓
Fig. 9.19. Cheia de utilizare a toleranțelor fundamentale, pentru strângerea minimă, Smin, în
sistemul cu alezaj unitar
finită de litera r, iar treapta de precizie a alezajului este 6.
Astfel, în sistemul cu alezaj unitar se rețin ajustajele:
+0,025
H6 Ø150 0
r6 Ø150+0,065
strângerea minimă de 39 µm;
- strângerea medie, Smed = (Smax + Smin)/2 = (90 + 40)/2 = 65 μm;
- intervalul de toleranță, ITS = Smax – Smin = 90 – 40 = 50 µm.
+0,025
H6 Ø150 0
r5 Ø150+0,065
Smin + Smax 40 + 83
- strângerea medie, Smed = = = 61,5 µm;
2 2
Etapa 5. Verificarea ajustajului, definitivarea tipului de ajustaj,
determinarea caracteristicilor funcționale și de montaj
Pentru montajul la cald, la reglarea automată a mașinilor unelte și pentru func-
ționarea la temperatura mediului ambiant, strângerea minimă are aceeași valoare,
astfel încât vor fi verificate ajustajele 1) și 2).
Diferența dimensională dintre cele două ajustaje este mică astfel încât se veri-
+0,025
H6 Ø150 0
fica numai ajustajul 1), Ø150 = +0,090 mm, care are caracteristicile de montaj:
r6 Ø150+0,065
Smin = 40 µm; Smax = 90 µm, Smed = 65 µm; ITd = 25 µm; ITD = 25 µm; ITS = 50 µm.
Strângerea minimă reală, Smin r = 40 µm > Smin = 39 µm. Condiția este îndepli-
nită.
Presiunea minimă reală, pmin r,
Smin r 40
pmin r = K K = 0,74 3,941 = 6,211 MPa.
d ( d + D ) 103 150 ( 5 + 5 ) 103
E dE D 2,1·10 1·10
Presiunile maxime admisibile la care apare curgerea plastică, pentru arbore și
alezaj,
d 2 – d12 150 2 – 0
pmax d = Rp 0,2 d = 320 = 160 MPa;
2d2 2·1502
d2 2 – d 2 220 2 – 1502
pmax D = Rp 0,2 D = 0,6·260 = 46,667 MPa.
2 d22 2·200 2
Strângerile critice pentru arbore și alezaj,
pmax d 160
Scd = Smin r +1,2 (Rzd +RzD ) = 40 + 1,2(16+16) = 1068,830 µm,
pmin r 6,211
pmax D 46,667
pmin r 6,211
În calculul strângerilor critice se utilizează, pentru suprafețele arborelui și ale-
zajului, rugozitatea Ra = 3,2 μm căreia îi corespunde o rugozitate maximă Rz = 16
μm.
Strângerea critică minimă
Smax r = 90 µm << Smin c, astfel încât deformațiile sunt elastice.

și a efortului unitar maxim de tracțiune de la interiorul bucșei
Presiunea medie reală de contact,
Smed r – Sr 65 – 38,4
pmed = K KD
= 0,74 3,941
= 4,130 MPa.
d ( d + ) 103 150 ( + ) 103
Ed ED 2,1·105 1·105
În această relație
SR = 1,2(Rzd + RzD) = 1,2(16 + 16) = 38,4.
Determinarea deformațiile radiale ale bucșei,
2 pmin r d 2 d2 103 2·6,211·1502 ·200·103
Δd2 = = = 31,942 µm.
(d22 – d 2 ) ED (2002 – 1502 ) 1·105
2 pmed d 2 2·4,13 · 150 2
σd max = = = 8,26788 MPa ≤ Rp 0,2 d = 320 MPa.
d 2 – d12 150 2 – 0
Efortul unitar maxim de tracțiune de la interiorul bucșei,
pmed (d22 + d 2 ) 4,13 (2002 + 1502 )
σD max = = = 14,76 MPa ≤ Rp 0,2 D =
d22 – d 2 200 2 – 1502
= 120 MPa.
1 1
Sm = √ITd2 + ITD2 = √252 + 252 = 5,89 µm.
6 6
Smin p = Smed r – u Sm = 65 – 3,1∙5,89 =46,741 µm > Smin r = 40 µm.
Condiția de asigurare a portanței nu este asigurată, dar diferența dintre strân-
geri este mică, astfel încât verificarea poate fi acceptată.
Fiind îndeplinite toate condițiile de verificare se apreciază că ambele variante
de ajustaje corespund condițiilor de transmitere a forței axiale de 9500 N.
Asamblarea cu ajustajul 1) are avantajul că arborele se execută la o treaptă de
precizie inferioară.
Ajustajul 2) are avantajul că realizează o strângere maximă mai mică. În plus,
ajustajul 2) este un ajustaj preferențial.
+0,025
H6 Ø150 0
Se adoptă ajustajul cu strângere Ø150 = +0,083 mm, care are următoa-
r5 Ø150+0,065
rele caracteristici de montaj:
- strângerea minimă, Smin = 40 µm;
- strângerea maximă, Smax = 83 µm;
- strângerea medie, Smed = 61,5 µm;
- câmpul de toleranță a alezajului, ITD = 25 µm;
- câmpul de toleranță a arborelui, ITd = 18 µm;
- intervalul de toleranță pentru ajustaj, ITS = 43 µm.
Este un ajustaj cu strângere medie care face parte din șirul preferențial.
Jtm + Smin 0,030 + 0,040
tDm min = t0 + = 20 + = 45,933 °C;
(d0 – Smin ) αD (150 – 0,040) 18∙10−6
Jtm + Smax 0,030 + 0,083

tDm max = t0 + = 20 + = 61,875 °C.
(d0 – Smax) αD (150 – 0,083) 18∙10−6
Intervalul de temperatură de încălzire a alezajului este (46; 62) °C cu o medie

de aproximativ 54 °C.
În figurile 9.20 și 9.21 sunt prezentate schema pozițiilor intervalelor de tole-
ranță pentru arbore și alezaj, respectiv amplasarea intervalului de toleranță pentru
ajustajul cu strângere proiectat.

de toleranță pentru arbore și alezaj Fig. 9.21. Toleranța ajustajului
la ajustajul cu strângere Ø150H6/r5 cu strângere Ø150H6/r5
N = 150 mm; ES = + 25 μm; EI = 0; Smax = 83 μm; Smin = 40 μm

es = + 83 µm; ei = + 65 μm; ITD = 25 μm; ITS = 43 μm; a-joc; b-strângere

–0,058
R6 Ø150–0,083
h5 Ø150–0,018
Caracteristicile principale de montaj ale ajustajului sunt:
Jocurile extreme realizate cu acest ajustaj sunt:
Smin + Smax 40 + 83
- strângerea medie, Smed = = = 61,5 µm;
2 2
- toleranța ajustajului, ITS = Smax – Smin = 83 – 40 = 43 μm.
Se remarcă identitatea caracteristicilor de montaj pentru ajustajul cu strângere
exprimat prin cele două sisteme de ajustaje standardizate.

H6
înscrie Ø150 , sau Ø150H6/r5.
r5
Pe desenele de execuție ale pieselor ce compun ajustajul se înscriu dimensiu-
nile tolerate:
- pe cota ce indică dimensiunea arborelui, Ø150+0,083 +0,083
+0,065 , sau Ø150+0,065 (r5), sau
Ø150r5(+0,083
+0,065
).
- pe cota ce indică dimensiunea alezajului, Ø150+0,025

0 , sau Ø150+0,025
0 (H6),
sau Ø150H6(+0,025
0
).
Aplicația 9.4
Se consideră ajustajul cu strângere cu diametrul nominal de 70 mm realizat
prin presare la rece format între un arbore plin și o bucșă cilindrică cu diametrul
exterior de 180 mm și lățimea de 40 mm.
Ambele piese sunt executate din oțel marca OL50.
Pentru asigurarea fixării axiale a pieselor este necesar să se asigure o strângere
minimă de 30 μm.
Variația termică a strângerii este de – 16 μm, iar rugozitatea maximă a celor
două suprafețe ce formează ajustajul cu strângere este RzD = Rzd = 21 μm.
Rezolvare
Asamblarea reprezintă un ajustaj cilindric cu strângere cu diametrul nominal
N = d = 70 mm realizat prin presare la rece.
Piesa de tip arbore, care este sub forma unui arbore plin, este executată din
oțel laminat OL50 și este definită prin caracteristicile geometrice d = 70 mm, d1 = 0,
l = 40 mm, Rzd = 21 μm, și caracteristicile mecanice Ed = 2,1∙105 MPa, υd = 0,26 și
Rp 02 d = 260 MPa.
Piesa de tip alezaj, bucșa, este executată tot din oțel OL50 și este definită prin
caracteristicile geometrice, d = 70 mm, d2 = 180 mm, l = 40 mm, RzD = 21 μm, și
caracteristicile mecanice, ED = 2,1∙105 MPa, υD = 0,26, Rp02 D = 260 MPa.
oțel, este µ = 0,20.
Strângerea minimă ce trebuie realizată este Smin = 30 μm.
Variația termică a strângerii este ST = – 16 μm.
Etapa 2. Determinarea strângerii minime corectate
Corecția la rugozitate a strângerii, SR,
SR = 1,2(Rzd + RzD) = 1,2 (21 + 21) = 50,4 µm.
Corecția la temperatură, impusă prin datele de intrare, ST = – 16 μm.
Smin cor = Smin + SR + ST + SE = 30 + 50,4 + (–16) + 0 = 64,4 µm.
Se adoptă strângerea minimă corectată, Smin cor = 64 µm.

Ne fiind impusă nici o restricție, se adoptă sistemul cu alezaj unitar, caracte-
rizat de EI = 0.
mentale standardizate, pentru sistemul cu alezaj unitar, pentru strângerea minimă,
Smin cor, calculată la etapa 2.
(ITD)S ≤ 38 µm,
u
(ITD)S = 30 μm = IT7
↑ ↑
Smin cor = 64 µm = ei = + 102 µm – ITD = 38 µm
↓ ↓ ↓
finită de litera u, iar treapta de precizie pentru alezaj este 7.
+0,030
H7Ø70 0
1) Ø70 = mm.
u7 Ø70+0,132
+0,102
strângerea minimă corectată de 64 µm;
Smin + Smax 72 + 132
- strângerea medie, Smed = = = 102 μm;
2 2
+0,030
H7Ø70 0
2) Ø70 = mm.
u6 Ø70+0,121
+0,102
strângerea minimă corectată de 64 µm;
- strângerea medie, Smed = = = 96,5 μm;
2 2
Ambele ajustaje sunt cu strângere extrem de mare, realizează aceeași strângere
minimă mai mare decât cea minimă impusă, dar strângerile maxime sunt diferite,
mai mică pentru cel de-al doilea ajustaj.
Literatura de specialitate indică cel de-al doilea ajustaj ca fiind un ajustaj pre-
ferențial de ordinul I, conform ANSI B4.2, tabelul 2.55, și de ordinul II, conform
ISO 286-1:2010, figura 2.85.
+0,030
Ø70 0 H7
Se adoptă ajustajul cu strângere extrem de mare Ø70 = mm.
u6 Ø70+0,121
+0,102
Caracteristicile reale de montaj ale ajustajului sunt:
- strângere medie reală, Smed r = 96,5 µm;
Sr min = 72 µm > Smin cor = 64 µm. Condiția este îndeplinită.
Presiunile maxime la care apare curgerea plastică, pentru cele două compo-
nente ale ajustajului sunt:
d 2 – d12 70 2 – 0
pmax d = Rp 0,2 d = 260 = 130 MPa;
2d2 2·702
d2 2 – d 2 180 2 – 702
pmax D = Rp 0,2 D = 260 = 110,340 MPa.
2 d22 2·180 2
Presiunea minimă de contact reală,
Smin r 72
pmin r = K K = 0,74 1,616 = 91,681 MPa ,
d (Ed + ED ) 103 70 ( 5 + 5 ) 10 3
d D 2,1·10 2,1·10
în care
d 2 + d12 702 +0
Kd = – νd = ‒ 0,26 = 0,74;
d 2 – d12 702 – 0
d22 + d 2 1802 + 702
KD = + νD = + 0,26 = 1,616
d22 – d 2 1802 – 702
pmax d 130
Scd = Smin r +1,2 (Rzd +RzD ) = 72 + 1,2(21+21) = 152,493 µm,
pmin r 91,681
pmax D 110,34
ScD = Smin r +1,2 (Rzd +RzD ) = 72 + 1,2(21+21) = 137,054 µm.
pmin r 91,681
Strângerea minimă critică, Smin c,
Smin c = min{Scd, ScD} = min{152,493; 137,054} = 137,054 µm.
Smax r = 121 µm < Smin c = 137,054 µm. Condiția de neapariție a deformațiilor
plastice este îndeplinită.
Deformația radială a bucșei este
2 pmin r d 2 d2 103 2·91,681·702 ·180·103

Δd2 = = = 28,004 µm.
(d22 – d 2 ) ED (1802 – 702 ) 2,1·105
Deformația radială a bucșei nu anulează strângerile funcționale.
Smed r 96,5
p'med = K K = 0,74 1,616 = 103,271 MPa.
d D 3 3
d ( + ) 10
E E
70 ( 5 + 5 ) 10
d D 2,1·10 2,1·10
Fp = μ′ π d l p'med = 0,05 π 70∙60∙103,271 = 68131,437 N.
Verificarea efortului unitar maxim de compresiune din arbore și a efortului
unitar maxim de tracțiune de la interiorul alezajului
Presiunea medie de contact reală,
Smed r – Sr 96,5 – 50,4
pmed = K K
= 0,74 1,616
= 58,701 MPa.
d ( d + D ) 103 70 ( + ) 103
Ed ED 2,1·105 2,1·105
2 pmed d 2 2·58,701 · 70 2
σd max = = = 117,402 MPa ≤ Rp 0,2 d = 260 MPa.
d 2 – d12 70 2 – 0
Efortul unitar maxim de tracțiune de la interiorul bucșei,
pmed (d22 + d 2 ) 58,701 (1802 + 702 )
σD max = = = 79,620 MPa ≤ Rp 0,2 D =
d22 – d 2 180 2 – 702
= 180 MPa.
1 1
Sm = √ITd2 + ITD2 = √192 + 302 = 5,918 µm.
6 6
Smin p = Smed r – u Sm = 96,5 – 3,1∙5,918 = 78,154 µm > Smin r = 72 µm. Condiția
de asigurare a portanței nu este asigurată. Însă, diferența față de strângerea probabilă
Fiind respectate toate condițiile impuse prin algoritmul de verificate se adoptă
forma finală a ajustajului.
Se adoptă ajustajul cu strângere extrem de mare, care este un ajustaj recoman-
+0,030
H7 Ø70 0
dat, Ø70 = +0,121 mm. Caracteristicile reale de montaj ale ajustajului sunt:
u6 Ø70+0,102
- strângere medie reală, Smed r = 96,5 µm;
În figurile 9.23 și 9.24 sunt prezentate pozițiile intervalelor de toleranță pentru

arbore și alezaj, respectiv amplasarea intervalului de toleranță pentru ajustajul cu
strângere proiectat.

cu strângere preferențial Ø70H7/u6
Fig. 9.23. Amplasarea câmpurilor Smax = 121 μm; Smin = 72 μm

de toleranță pentru arbore și alezaj ITS = 49 μm; a-joc; b-strângere
la ajustajul cu strângere mare Ø70H7/u6
N = 70 mm; ES = + 30 μm; EI = 0;
es = + 121 µm; ei = + 102 μm; ITD = 30 μm;

–0,091
U7 Ø150–0,121
În sistemul arbore unitar ajustajul este Ø70 = 0 mm, cu caracteris-
h6 Ø150–0,019
ticile principale de montaj:
- strângerea minimă, Smin = ei – ES = ‒ 19 – (‒ 91) = 72 µm.
Se remarcă egalitatea caracteristicilor de montaj pentru cele două sisteme de ajustaje
standardizate.
Pe cota ajustajului din desenul de ansamblu sau subansamblu al produsului se
H7
înscrie Ø70 , sau Ø70H7/u6.
u6
Pe cota ce indică diametrul suprafeței arborelui se înscrie, Ø70+0,121
+0,102 , sau
Ø70+0,121 +0,121
+0,102 (u6), sau Ø70u6(+0,102)
Pe cota ce indică diametrul suprafeței alezajului se înscrie, Ø70+0,030
0 , sau
+0,030 +0,030
Ø70 0 (H7), sau Ø70H7( 0 ).
Aplicația 9.5
Pentru un ajustaj cilindric cu strângere executat din oțel, cu dimensiunea no-
minală de 100 mm, din analiza datelor tehnico-funcționale a rezultat că este necesară
o strângere minimă admisibilă de 35 µm.
Ambele componente ale ajustajului lucrează la temperatura mediului ambiant.
Prelucrarea pieselor s-a făcut prin reglare manuală a mașinilor-unelte. Montajul se
realizează prin presare la cald.
Să se proiecteze ajustajul în sistemul cu arbore unitar.
Rezolvare
Analiza datelor de intrare
Din datele problemei rezultă: dimensiunea nominală a ajustajului, d = 100 mm;
strângerea minimă admisibilă , Smin adm = 35 µm; corecția datorată temperaturii, ΔST
= 0; corecția datorată rugozității, ΔSR = 0; reglare manuală a mașinilor unelte.
Determinarea ajustajului în funcție de strângerea minimă Smin
mentale standardizate, pentru sistemul cu arbore unitar, pentru strângerea Smin im-
pusă.
(ITd)S ≤ 23 μm,
S
(ITd)S = IT6 = 22 μm
↑ ↑
|ES| = |‒ 71+13| = 58 µm
Smin = 35 µm = ‒ ITd = 23 µm
ES corespunde la IT7
↓ ↓ ↓
valoare admisibilă impusă tabelul 2.5 tabelul 2.2
Fig. 9.25. Cheia de utilizare a toleranțelor fundamentale pentru strângerea minimă impusă,
Smin, în sistemul cu arbore unitar
Din figura 9.25 rezultă că poziția câmpului de toleranță pentru alezaj este de-
finită de litera S caracteristic treptei de precizie 7, iar treapta de precizie pentru ar-
bore este 6. Rezultă ajustajul cu strângere în sistemul cu arbore unitar, S7/h6.
–0,058
S7 Ø100–0,093
Ajustajul cu strângere este Ø100 = 0 mm, cu caracteristicile:
h6 Ø100–0,022
- strângerea minimă, Smin = ei – ES = – 22 – (– 58) = 36 µm > Smin adm = 35 μm;
- strângerea maximă, Smax = es – EI = 0 ‒ (– 93) = 93 μm;
Smin + Smax 36 + 93
2 2
- intervalul de toleranță pentru arbore, ITd = es – ei = 0 – (– 22) = 22 μm;
- intervalul de toleranță pentru alezaj, ITD = ES – EI = – 58 – (– 93) = 35 μm;
- intervalul de toleranță pentru ajustaj, ITS = ITd + ITD = 22 + 35 = 57 μm.
Ajustajul S7/h6 este un ajustaj recomandat, fiind inclus în categoria celor pre-
ferențiale de ordinul I.
Corecția ajustajului
În cazul reglării manuale a mașinilor-unelte,
ΔSPm = ITS /3 = 57/3 = 19 µm.

Strângerea medie corectată,
Smed C(Pm, T, R) = Smed – ΔSPm – ΔST – ΔSR = 64,5 – 19 – 0 – 0 = 45,5 µm.
Se adoptă Smed C(Pm, T, R) = 46 μm.
mentale standardizate, pentru strângerea medie corectată, Smed C(Pm, T, R), în sistemul
cu arbore unitar.
(ITD)S – (ITd)S ≤2A = 24 µm
S (ITd)S = IT6 = 22 µm,
(ITD)S = IT7 = 35 μm
↑ ↑
15
|ES| = |‒ 71 + 13|= 58 µm
Smed C(Pm, T, R) = 46 µm = ‒ ITd – ITD
ES corespunde la IT6 = – A = 12 µm
2
↓ ↓ ↓
valoare recalculată tabelul 2.5 valoarea globală, tabelul 2.2
Fig. 9.26. Cheia de utilizare a toleranțelor fundamentale în sistemul cu arbore unitar, pentru
strângerea medie corectată, Smed C(Pm, T, R)
Din figura 9.26 rezultă că ajustajul rezultat după corecție este același.
–0,058
S7 Ø100–0,093
Se adoptă alezajul preferențial Ø100 = 0 mm, cu caracteristicile:
h6 Ø100–0,022
Smin = 36 µm; Smax = 93 µm; Smed = 64,5 µm; ITd = 22 µm; ITD = 35 µm; ITS = 57 µm.
Jtm + Smin 0,030 + 0,036
tDm min = t0 + = 20 + = 77,412 °C;
(d0 – Smin ) αD (100 – 0,036) 11,5∙10−6
Jtm + Smax 0,030 + 0,093

tDm max = t0 + = 20 + = 127,056 °C.
(d0 – Smax) αD (100 – 0,093) 11,5∙10−6
Intervalul de temperatură de încălzire a alezajului este (75; 127) °C cu o medie

de aproximativ 100 °C.
În figurile 9.27 și 9.28 sunt prezentate amplasarea intervalelor de toleranță
pentru arbore și alezaj, respectiv amplasarea intervalului de toleranță pentru ajustaj.
Transformarea sistemului de ajustaje
+0,035
H7 Ø100 0
În sistemul cu alezaj unitar ajustajul este Ø100 = +0,093 mm.
s6 Ø100+0,071
- toleranța ajustajului, ITT = Smax – Smin = 93 – 36 = 57 μm.
Se remarcă egalitatea caracteristicilor de montaj pentru ajustajul exprimat în

cele două sisteme de ajustaje standardizate.

de toleranță pentru ajustajul Ø100S7/h6
N = 100 mm; ES = ‒ 58 μm; EI = ‒ 93 µm; cu strângere Ø100S7/h6
es = 0; ei = ‒ 22 μm; ITD = 35 μm;
Smax = 93 μm; Smin = 36 μm
ITS = 57 μm; a-joc; b-strângere
Aplicația 9.6
Se consideră un ajustaj cu strângere cu diametrul nominal de 110 mm care
trebuie să realizeze o strângere minimă admisibilă de 52 µm.
Piesa alezaj sub formă de bucșă este executată din fontă cu grafit nodular an-
tifricțiune, iar arborele plin din oțel aliat marca 40Cr10 tratat termic.
Diametrul exterior al bucșei este de 160 mm, iar lățimea de 30 mm.
Temperatura de lucru pentru alezaj este de 45°C, iar pentru arbore 20°C.
Rugozitatea suprafețelor conjugate este Ra = 3,2 µm.
Montajul se execută prin presare la rece.
Rezolvare
Asamblarea reprezintă un ajustaj cilindric cu strângere cu diametrul nominal
N = d = 110 mm realizat prin presare la rece.
Piesa de tip arbore, arbore plin, este executată din oțel aliat 40Cr10 și este
caracterizată de: d = 110 mm; d1 = 0; αd = 11,5∙10-6 °C-1; td = 20°C; Rad = 3,2 μm; Ed
= 2,1∙105 MPa; υd = 0,26; Rp0,2 = 800 MPa.
Piesa de tip alezaj, bucșa, este executată din fontă cu grafit nodular și este
caracterizată de: d = 110 mm; d2 = 160 mm; l = 30 mm; αD = 10∙10-6 °C-1; tD = 45°C;
RaD = 3,2 μm; ED = 1,65∙105 MPa; υD = 0,25; Rp0,2 = 360 (fontă cu grafit nodular cu
structura ferito-perlitică).
fontă, pentru suprafețe bine unse, este µ = 0,06.
Temperatura de referință t0 = 20°C.
Strângerea minimă ce trebuie realizată este Smin adm = 52 μm.

Corecția la rugozitate a strângerii, SR,
SR = 1,2(Rzd + RzD) = 1,2 (12,8 + 12,8) = 30,72 µm.
Pentru calculul înălțimii maxime a rugozității, se consideră
Rz = 4 Ra = 4∙3,2 = 12,8 μm.
Corecția la temperatură,
ST = [αd (td – t0) – αD (tD – t0)] N∙103 =
= [11,5∙10-6(20 – 20) ‒ 10∙10-6(45 ‒ 20)]110∙103 = ‒ 27,5 µm.
Pentru SE = 0, strângerea minimă corectată, Smin cor, este
Smin cor = Smin adm + SR + ST + SE = 52 + 30,72 + (–27,5) + 0 = 55,22 µm.
mentale standardizate, pentru sistemul cu alezaj unitar, pentru strângerea Smin cor cal-
culată.
(ITD)S ≤ 49 µm,
t
↑ ↑
↓ ↓ ↓
finită de litera t, pentru toate treptele de precizie, iar treapta de precizie pentru alezaj
este 7.
+0,035
Ø110 0
H7
1) Ø110 = mm, cu caracteristicile principale de montaj:
t7 Ø110+0,139
+0,104
- strângerea minimă, Smin = ei – ES = +104 – (+35) = 69 µm > Smin adm = 52 μm;
+0,035
Ø110 0
H7
t6 Ø110+0,126
+0,104
- strângerea minimă, Smin = ei – ES = +104 – (+35) = 69 µm > Smin adm = 52 μm;
- strângerea medie, Smed = (Smin + Smax)/2 = (69 + 126)/2 = 97,5 µm;
Ambele ajustaje sunt cu strângere foarte mare, realizează aceeași strângere
minimă mai mare decât cea minimă impusă, dar strângerile maxime sunt diferite,
mai mică pentru cel de-al doilea ajustaj.
Literatura de specialitate indică cel de-al doilea ajustaj ca fiind preferențial.

+0,035
H7 Ø110 0
Se adoptă ajustajul cu strângere foarte mare Ø110 = +0,126 mm, cu ca-
t6 Ø110+0,104
racteristicile reale de montaj: Smin r = 69 µm; Smax r = 126 µm; Smed r = 97,5 µm. Inter-
valele de toleranță ale ajustajului sunt: ITd = 22 µm; ITD = 35 µm; ITS = 57 µm.
mentale standardizate, pentru sistemul cu alezaj unitar, pentru aceeași strângere Smin
cor calculată de 55 µm, dar cu adoptarea unei alte toleranțe fundamentale ei pentru
arbore, respectiv a unui alt identificator al poziției câmpului de toleranță a arborelui,
(ITD)S ≤ 24 µm,
s
↑ ↑
↓ ↓ ↓
valoare calculată, etapa 2 tabelul 2.4 tabelul 2.2
finită de litera s, pentru toate treptele de precizie, iar treapta de precizie pentru alezaj
este 6. Sunt luate în considerare două ajustaje cu strângere:
+0,022
Ø110 0
H6
s6 Ø110+0,101
+0,079
- strângerea minimă, Smin = ei – ES = + 79 – (+ 22) = 57 µm > Smin adm = 52 μm;
+0,022
Ø110 0
H6
s5 Ø110+0,094
+0,079
- strângerea minimă, Smin = ei – ES = + 79 – (+ 22) = 57 µm > Smin adm = 52 μm;
- strângerea medie, Smed = (Smin + Smax)/2 = (57 + 94)/2 = 75,5 µm;
Ambele ajustaje sunt cu strângere mare, realizează aceeași strângere minimă
mai mare decât cea minimă impusă, dar strângerile maxime sunt diferite, mai mică
pentru cel de-al doilea ajustaj.
Literatura de specialitate, inclusiv standardul ISO 261-1: 2010, indică ultima
variantă ca fiind preferențială.
H6 +0,022
Ø110 0
Se adoptă ajustajul cu strângere mare Ø110 = +0,094 mm, cu
s5 Ø110+0,079
caracteristicile reale de montaj: Smin r = 57 µm; Smax r = 94 µm; Smed r = 75,5 µm.
Intervalele de toleranță ale ajustajului sunt: ITd = 15 µm; ITD = 22 µm; ITS = 37 µm.
Ambele ajustaje adoptate respectă condiția de bază privind strângerea minimă.
Alegerea unuia dintre ajustaje depinde în primul rând de condițiile economice de
realizare a ajustajului.
Ca un prim indiciu, ajustajul H6/s5 este mai costisitor în execuție, deoarece
clasa de precizie este mai ridicată, mărimea câmpului de toleranță fiind mai mică.
Ca și aplicabilități, ajustajul H7/t6 se recomandă pentru montarea definitivă
pe arbori a roților dințate, a discurilor sau roților cu dimensiuni relativ mari, iar ajus-
tajul H6/s5 la montarea bucșelor rotoarelor pe arbori, la mașinile electrice.
+0,035
H7 Ø110 0
Verificarea ajustajului Ø110 = +0,126 mm, cu caracteristicile reale de
t6 Ø110+0,104
montaj: Smin r = 69 µm; Smax r = 126 µm; Smed r = 97,5 µm. Intervalele de toleranță ale
ajustajului sunt: ITd = 22 µm; ITD = 35 µm; ITS = 57 µm.
Smin r = 69 µm > Smin cor = 55 µm > Smin adm = 52 μm. Condiția este îndeplinită.
Presiunile maxime admisibile la care apare curgerea plastică,
d 2 – d12 110 2 – 0
pmax d = Rp 0,2 d = 800 = 400 MPa;
2d2 2·1102
d2 2 – d 2 160 2 – 1102
pmax D = Rp 0,2 D = 360 = 94,922 MPa.
2 d22 2·160 2
Smin r 69
pmin r = K K = 0,74 3,043 = 26,177 MPa ,
d ( d + D ) 103 110 ( 5 + 5 ) 10 3
E E
d D 2,1·10 1,65·10
în care
d 2 + d12 1102 +0
Kd = – νd = ‒ 0,26 = 0,74;
d 2 – d12 1102 – 0
d22 + d 2 1602 + 1102
KD = + νD = + 0,25 = 3,043.
d22 – d 2 1002 – 1102
pmax d 400
Scd = Smin r +1,2 (Rzd +RzD ) = 69 + 1,2(12,8+12,8) =
pmin r 26,177
= 1085,081 µm;
pmax D 94,922
ScD = Smin r +1,2 (Rzd +RzD ) = 69 + 1,2(12,8+12,8) =
pmin r 26,177
= 137,054 µm.
Strângerea minimă critică,

Smed r 97,5
p'med = K K = 0,74 3,043 = 40,351 MPa.
d D 3 3
d ( + ) 10
E E
110 ( 5 + 5 ) 10
d D 2,1·10 1,65·10
Fp = μ′ π d l p'med = 0,05 π 110∙30∙40,351 = 20916 N.
+0,022
H6 Ø110 0
Verificarea ajustajului Ø110 = +0,094 mm, cu caracteristicile reale:
s5 Ø110+0,079
- strângerea medie reală, Smed r = 75,5 µm;
- toleranța reală arborelui , ITd = 15 μm;
- toleranța reală a alezajului, ITD = 22 μm;
- toleranța, ITS = 37 μm.
Smin r 57
pmin r = K K = 0,74 3,043
= 23,590 MPa.
3
d (Ed + ED ) 10 110 ( 5+ 5 ) 10
3
d D 2,1·10 1,65·10
pmax d 400
Scd = Smin r +1,2 (Rzd +RzD ) = 57 + 1,2(12,8+12,8) =
pmin r 23,59
= 997,231 µm;
pmax D 94,922
ScD = Smin r +1,2 (Rzd +RzD ) = 57 + 1,2(12,8+12,8) =
pmin r 23,59
= 260,078 µm.
Smed r 75,5
p'med = K K = 0,74 3,043 = 31,246 MPa.
d ( d + D ) 103 110 ( 3
E E 5 + 5 ) 10
d D 2,1·10 1,65·10
Fp = µ π d l pʹmed = 0,05 π 110∙30∙31,246 = 16197 N.
Aplicația 9.7
Se consideră ajustajul cu strângere cu diametrul nominal de 60 mm format
între un arbore tubular din oțel și o bucșă din PTFE.
Ajustajul se realizează prin presare la rece.
Arborele are diametrul găurii interioare de 30 mm, iar bucșa un diametru
exterior de 100 mm și o lățime de 50 mm.

Forța axială pe care trebuie să o suporte ajustajul este 500 daN.
Temperatura de lucru a ajustajului este de 30°C.
Rezolvare
Asamblarea reprezintă un ajustaj cilindric cu strângere realizat prin presare la
rece, cu diametrul nominal N = d = 60 mm, care trebuie să asigure o forță axială de
500 N.
Temperatura de montaj este t0 = 20°C.
Coeficientul de siguranță la transmiterea forței axiale se consideră c = 1,1.
Arborele tubular este executat din oțel laminat OL 50 și este caracterizat de
mărimile: d = 60 mm; d1 = 30 mm; Ed = 2,1∙105 MPa; υd = 0,26; αd = 11,5∙10-6 C-1; td
= 30°C; rugozitatea Ra = 6,3 µm; Rp 0,2 d = 260 MPa.
Piesa de tip alezaj, bucșa, este executată din PTFE și este caracterizată de: d
= 60 mm; d2 = 100 mm; l = 25 mm; ED = 4500 MPa; υD = 0,45; αD = 100∙10-6 C-1;
rugozitatea Ra = 6,3 µm; Rp 0,2 D = 23 MPa.
Coeficientul de frecare la montare, pentru oțel pe PTFE, µ = 0,06 conform
precizărilor din Anexa A3.
Fa 𝑐 500·1,1
pmin = = = 1,945 MPa.
μπdl 0,06 π 60·25
Coeficienții caracteristici pieselor ajustajului, Kd, KD,
d 2 + d12 602 + 302
Kd = 2 – νd = ‒ 0,26 = 1,407;
d 2 – d1 602 – 302
d22 + d 2 1002 + 602
KD = + νD = + 0,45 = 2,575.
d22 – d 2 1002 – 602
Kd KD 1,407 2,575
Smin = pmin (
Ed
+
ED
) d 103 = 1,945 ( 5 +
4500
) 60·103 = 67,560 µm.
2,1·10
Corecția la rugozitate, SR,
RzD = Rzd = 3 Ra = 3·6,3 = 18,9 μm.
SR = 1,2(Rzd + RzD) = 1,2∙2∙3 Ra =1,2∙2∙3∙6,3 = 45,360 µm.
Corecția la temperatură, ST,
ST = [αd (td – t0) – αD (tD – t0) –] d∙103 =
[11,5∙10-6(30 – 20) – 100∙10-6(30 – 20)] 60∙103 = – 53,100 µm.
Smin cor = Smin + SR + ST + SE = 67,560 + 45,360 + (– 53,100) + 0 = 59,820 µm.
Se alege sistemul cu alezaj unitar caracterizat de EI = 0.
mentale standardizate, pentru sistemul cu alezaj unitar, pentru strângerea minimă
corectată, Smin cor, calculată.
u (ITD)S ≤ 27 µm, (ITD)S = 19 μm = IT6

↑ ↑
↓ ↓ ↓
finită de litera u, iar treapta de precizie pentru alezaj este 6.
+0,019
Ø60 0
H6
1. Ø60 = mm, cu caracteristicile principale de montaj:
u6 Ø60+0,106
+0,087
strângerea minimă necesară de 60 μm;
- strângerea medie, Smed = (Smin + Smax)/2 = (68 + 106)/2 = 87 μm;
- toleranța, ITD = Smax – Smin = 106 – 68 = 38 μm.
+0,019
H6 Ø60 0
2. Ø60 = +0,100 mm, cu caracteristicile de montaj:
u5 Ø60+0,087
- toleranța, ITD = Smax – Smin = 100 – 68 = 32 μm.
Ambele ajustaje sunt cu strângere extrem de mare, realizează aceeași strângere
minimă, dar strângerile maxime sunt diferite, mai mică pentru cel de-al doilea ajus-
taj.
ferențial (figura 3.26, tabelul 9.1).
+0,019
H6 Ø60 0
u6 Ø60+0,087
montaj: Smin r = 68 µm; Smax r = 106 µm; Smed r = 87 µm.
d 2 – d12 60 2 – 302
pmax d = Rp 0,2 d = 260 = 97,5 MPa;
2d2 2·602
d2 2 – d 2 100 2 – 602
pmax D = Rp 0,2 D = 23 = 7,36 MPa.
2 d22 2·100 2
Presiunea minimă reală de contact,

Smin r 68
pmin r = K K = 1,407 2,575 = 1,958 MPa.
d D 3 3
d (E + E ) 10 60 ( 5 + 4500 ) 10
d D 2,1·10
pmax d 97,5
Scd = Smin r +1,2 (Rzd +RzD ) = 68 + 1,2(18,9+18,9) =
pmin r 1,958
= 3431,468 µm;
pmax D 7,36
pmin r 1,958
Smed r 87
p'med = K K = 1,407 2,575 = 2,505 MPa
d ( d + D ) 103 60 ( 3
E E
d D 5 + 4500 ) 10
2,1·10
Fp = µ π d l p'med = 0,06 π 60∙25∙2,505 = 708,272 N.
+0,019
H6 Ø60 0
Ajustajul Ø60 = +0,100 mm, care are caracteristicile principale de mon-
u5 Ø60+0,087
taj, Smin r = 68 µm, Smax r = 100 µm și Smed r = 84 µm, corespunde pin punct de vedere
al verificărilor. În egală măsură sunt verificate condițiile de strângere minimă și de
neapariție a deformațiilor plastice, deoarece strângerea minimă reală este aceeași, iar
strângerea maximă reală este mai mică.
mentale standardizate, pentru sistemul cu alezaj unitar, pentru strângerea minimă
corectată, Smin cor, calculată, dar pentru o altă combinație dintre mărimea abaterii in-
ferioare a arborelui și mărimea intervalului de toleranță a alezajului.
v (ITD)S ≤ 42 µm, (ITD)S = 30 μm = IT6

↑ ↑
↓ ↓ ↓
finită de litera v, pentru toate treptele de precizie, iar treapta de precizie pentru alezaj
este 7.

+0,030
H7 Ø60 0
3. Ø60 = +0,132 mm, cu caracteristicile de montaj:
v7 Ø60+0,102
- strângerea medie, Smed = = = 102 μm;
2 2
+0,030
Ø60 0
H7
4. Ø60 = mm, cu caracteristicile de montaj:
v6 Ø60+0,121
+0,102
2 2
Ambele ajustaje sunt cu strângere cu caracter special, realizează aceeași strân-
gere minimă, dar strângerile maxime sunt diferite, mai mică pentru cel de-al doilea
ajustaj.
ferențial, figura 3.26 care este conformă cu ISO 261-1: 2010 și tabelul 9.1.
+0,030
H7 Ø60 0
v6 Ø60+0,102
montaj: Smin r = 72 µm; Smax r = 121 µm; Smed r = 96,5 µm.
Presiunea minimă de contact,
Smin r 72
pmin r = K K = 1,407 2,575 = 2,073 MPa.
d D 3 3
d (E + E ) 10 60 ( 5 + 4500 ) 10
d D 2,1·10
pmax d 97,5
Scd = Smin r +1,2 (Rzd +RzD ) = 68 + 1,2(18,9+18,9) =
pmin r 2,073
= 3243,62 µm;
pmax D 7,36
ScD = Smin r +1,2 (Rzd +RzD ) = 68 + 1,2(18,9+18,9) =
pmin r 2,073
= 286,788 µm.

H7
Evident, și ajustajul Ø60 îndeplinește condițiile privind strângerea minimă
v7
și neapariția deformațiilor plastice.
Concluzia finală a acestei aplicații este că toate cele patru ajustaje cu strângere
îndeplinesc condițiile tehnice impuse.
Alegerea uneia sau alteia dintre variante este în funcție numai de aspectele
economice de realizare a ajustajului, legat de caracterul producției (unicat, serie,
masă etc.) și dotarea agentului economic.
Aplicația 9.8
Se consideră ajustajul cu strângere realizat prin presare la rece, figura 9.33, cu
diametrul nominal de 100 mm căruia i se impune caracteristicile extreme de asam-
blare admisibile (la montaj) Smin adm = 20 μm și Smax adm = 80 μm.
Piesa de tip arbore este realizată din oțel
marca OL50, cu dimensiunea d1 = 50 mm, iar cea de
tip alezaj din bronz marca CuSn12Ni, având dimen-
siunea d2 = 150 mm.
Suprafețele conjugate ce realizează ajustajul
sunt prelucrate la rugozitatea medie aritmetică Ra =
6,3 μm.
Temperatura de lucru a ajustajului este tempe-
ratura de referință t0 = 20°C.
Prelucrarea pieselor se realizează prin regla-
rea automată a mașinilor unelte.
Fig. 9.33. Dimensiuni construc- Rezolvare
tive ale ajustajului cu strângere
Etapa 1. Analiza datelor de intrare
Asamblarea, figura 9.33, reprezintă un ajustaj
cilindric cu strângere realizat prin presare la rece, cu diametrul nominal N = d = 100
mm, cu caracteristicile extreme de asamblare admisibile Smin ad = 20 μm și Smax ad =
80 μm. Temperatura de montaj este t0 = 20°C.
Piesa de tip arbore este executată din oțel laminat OL50 și este caracterizată
de dimensiunile geometrice d = 100 mm, d1 = 50 mm, Rad = 6,3 µm, caracteristicile
mecanice, Ed = 2,1∙105 MPa, υd = 0,26, αd = 11,5∙10-6 °C-1, Rp 0,2 d = 260 MPa, și
temperatura de lucru td = 20°C.
Piesa de tip alezaj, este executată din bronz marca CuSn12Ni și este caracte-
rizată de dimensiunile geometrice d = 100 mm, d2 = 150 mm, RaD = 6,3 µm, caracte-
risticile mecanice ED = 1,1∙105 MPa, υD = 0,34, αD = 17,4∙10-6 °C-1, Rp 0,2 D = 180
MPa, și temperatura de lucru tD = 20°C.
Coeficientul de frecare la montare, pentru oțel pe bronz, cu suprafețe unse bine
este µ = 0,06.
Deoarece nu sunt specificate precizări suplimentare, se adoptă sistemul cu
alezaj unitar caracterizat de abaterea inferioară a alezajului EI = 0.

Scrierea și analiza relațiilor de definire a ajustajului cu strângere:
- condiția (1): ei – ES = ei – ITD ≥ Smin adm = 20 µm;
- condiția (2): es – EI ≤ Smax adm, de unde pentru EI = 0, rezultă es ≤ 80 µm.
- condiția (3): ITD + ITd ≤ ITS = Smax adm – Smin adm = 60 µm.
Din condiția (3), care limitează ca suma toleranțelor alezajului și arborelui să
nu depășească 60 μm, (media fiind 30 μm), prin utilizarea tabelului 2.2, pentru inter-
valul de dimensiuni de la 80 până la inclusiv 120 mm, rezultă combinațiile preciziilor
standardizate pentru arbore și alezaj, prezentate în tabelul 9.3.
Tabelul 9.3. Combinațiile preciziilor arborelui și alezajului în funcție de trep-

tele de toleranță standardizate

II xD = xd +1 ITd = 22 μm , IT6 ITD = 35 μm , IT7 ×× 1
Prin compararea cazurilor I și II rezultă avantaje pentru cazul II, deoarece pen-
tru aceeași clasă de precizie pentru arbore, alezajul se prelucrează la o clasă inferi-
oară.
Comparând cazurile II și III, se reține tot cazul II, în cazul III, la aceeași pre-
cizie pentru alezaj, arborele se realizează cu o treaptă de precizie inferioară.
Dintre variantele I și III este mai avantajoasă varianta III, cu alezajul prelucrat
la o treaptă inferioară. Ierarhizarea soluțiilor este înscrisă în ultima coloană.
precizie IT6, cu ITd = 22 μm, și alezajul în treapta IT7, cu ITD = 35 μm.
Alezajului are dimensiunea Ø100H7 = Ø100+0,035 0 .
Abaterea fundamentală pentru arbore este ei.
Din condiția (1) rezultă
ei = ≥ Smin ad + ITD = 20 + 35 = 55 µm.
Din tabelul 2.4, pentru intervalul de dimensiuni de la 80 până la inclusiv 100
mm, corespunde ei = +71 µm pentru identificatorul s.
Dimensiunea arborelui este Ø100s6 = Ø100+0,093 +0,071 mm, în care
es = ei + ITd =+71 + 22 = 93 µm > 80 µm.(nu este respectată condiția (2)).
+0,035
H7 Ø100 0
Ajustajul cu strângere calculat este Ø100 = +0,093 mm.
s6 Ø100+0,071
- strângerea minimă, Smin = ei – ES = + 71 – (+ 35) = 36 μm > Smin adm = 20 μm,
condiția impusă este verificată;
- strângerea maximă, Smax = es – EI = + 93 – 0 = 93 μm > Smax adm = 80 μm,

condiția impusă nu este verificată.
Deoarece nu este verificată condiția impusă pentru strângerea maximă, este
necesar să se aplice o corecție. Se aplică procedeul (i) de corecție prin mărirea pre-
ciziei arborelui, ceea ce corespunde variantei II din tabelul 9.3.
+0,035
H7 Ø100 0
Ajustajul cu strângere devine Ø100 = +0,086 mm.
s5 Ø100+0,071
Caracteristicile principale de montaj ale ajustajului sunt;
- strângerea minimă, Smin = ei – ES = + 71 – (+ 35) = 36 μm > Smin adm = 20 μm,
condiția impusă este verificată
- strângerea maximă, Smax = es – EI = + 86 – 0 = 86 μm > Smax adm = 80 μm,
condiția impusă nu este verificată.
+0,022
H6 Ø100 0
Se verifică ușor că și varianta I din tabelul 9.3, Ø100 = mm asi-
s6 Ø100+0,093
+0,071
gură o strângere mai mare decât ceea admisibilă.
Se aplică procedeul (ii) de corecție care presupune deplasarea câmpului arbo-
relui, adică alegerea altui caracter de ajustaj.
Deoarece este necesar să se realizeze o strângere maximă mai mică se alege
un arbore definit de identificatorul r care impune o abatere inferioară pentru arbore,
ei, mai mică.
+0,022
H6 Ø100 0
Ajustajul ales este Ø100 = mm, cu dimensiunile extreme:
r5 Ø100+0,066
+0,051
- strângerea minimă, Smin = ei – ES = +51 – (+22) = 29 μm > Smin adm = 20 μm,
condiția este respectată;
- strângerea maximă, Smax = es – EI = +66 – 0 = 66 μm < Smax ad = 80 μm,
condiția este respectată.
Ajustajul cu strângere proiectat, care respectă condițiile impuse, este un ajus-
+0,022
H6 Ø100 0
taj preferențial, Ø100 = mm, care are caracteristicile reale:
r5 Ø100+0,066
+0,051
- strângerea minimă reală, Smin r = ei – ES = +51 – (+22) = 29 μm;
- strângerea maximă reală, Smax r = es – EI = +66 – 0 = 66 μm;
- strângerea medie reală, Smed r = (Smin r + Smax r)/2 = (29 + 66)/2 = 47,5 μm;
- toleranța arborelui, ITd = es – ei = + 66 – (+ 51) = 15 μm;
- toleranța ajustajului, ITD = ES – EI = + 22 – 0 = 22 μm;
- toleranța ajustajului, ITS = ITd + ITD = 15 + 22 = 37 μm.
Etapa 4. Corecția ajustajului. Stabilirea caracterului ajustajului corectat
La reglarea automată a mașinilor-unelte, strângerea medie corectată este
Smed C(Pa, T, R) = Smed – ΔSPa – ΔST – (– ITS /16) = 47,5 – 0 – 0 – (– 37)/16 =
= 49,812 μm.
Se adoptă Smed C(Pa, T, R) = 50 μm.
mentale standardizate, pentru sistemul cu alezaj unitar, pentru Smed C(Pa, T, R),
(ITD)S – (ITd)S ≥ 2 µm,

r
(ITD)S =IT6; (ITd)S =IT5
↑ ↑
ITD – ITd
Smed C(P,T,R) = 50 µm = ei = + 51 µm ‒ = 1 µm
2
↓ ↓ ↓
valoare corectată tabelul 2.4 valoarea globală, tabelul 2.2
tată, Smed C(P,T,R), în sistemul cu alezaj unitar
Din figura 9.34 rezultă că după corecție ajustajul rămâne același

+0,022
H6 Ø100 0
Ø100 = mm, caracterizat de Smin r = 29 μm, Smax r = 66 μm, Smed r
r5 Ø100+0,066
+0,051
= 47,5 μm, ITD = 22 μm, ITd = 15 μm și ITS = 37 μm
Smin r = 29 µm > Smin ad = 20 µm. Condiția este îndeplinită.
d 2 – d12 100 2 – 502
pmax d = Rp 0,2 d = 260 = 97,5 MPa;
2d2 2·1002
d2 2 – d 2 150 2 – 1002
pmax D = Rp 0,2 D = 180 = 50 MPa.
2 d22 2·150 2
Presiunea minimă reală de contact,
Smin r 29
pmin r = K K = 1,407 2,940 = 8,676 MPa.
d (Ed + ED ) 103 100 ( 5 + 5 ) 10 3
d D 2,1·10 1,1·10
în care:
d 2 + d12 1002 + 502
Kd = 2 – νd = ‒ 0,26 = 1,407;
d 2 – d1 1002 – 502
d22 + d 2 1502 + 1002
KD = + νD = + 0,34 = 2,940.
d22 – d 2 1502 – 1002
pmax d 97,5
Scd = Smin r +1,2 (Rzd +RzD ) = 29 + 1,2(4·6,3+4·6,3) =
pmin r 8,676
= 386,380 µm;
pmax D 50
ScD = Smin r +1,2 (Rzd +RzD ) = 29 + 1,2(4·6,3+4·6,3) =
pmin r 8,676
= 227,608 µm.

–0,044
R6 Ø100–0,066
În sistemul arbore unitar ajustajul este Ø100 = 0 mm.
h5 Ø100–0,015
Jocurile extreme realizate cu acest ajustaj sunt:
Smax = es – EI = 0 – (– 66) = 66 µm; Smin = ei – ES = – 15 – (– 44) = 29 µm,
ceea ce demonstrează egalitatea caracteristicilor de montaj pentru cele două sisteme.
H6
Pe cota de asamblare a ajustajului se înscrie Ø100 , sau Ø100H6/r5.
r5
Pe desenele de execuție se înscriu: pe cota ce indică dimensiunea tolerată a
arborelui, Ø100+0,066 +0,066 +0,066
+0,051 , sau Ø100+0,051 (r5), sau Ø100r5(+0,051); pe cota ce indică ale-
zajul, Ø100+0,022
0 , sau Ø100+0,022
0 (H6), sau Ø100H6(+0,022
0
).
Aplicația 9.9
Se consideră un ajustaj cu strângere cu diametrul nominal de 150 mm format
la montarea unei roți dințate pe un arbore în prezența penelor. Se cunoaște că pentru
ca ajustajul proiectat să funcționeze corespunzător trebuie ca strângerea să fie cu-
prinsă între o strângere minimă admisibilă Smin adm = 30 μm și o strângere maximă
admisibilă Smax adm = 95 μm.
Se cere să se proiecteze ajustajul cu strângere în sistemul cu arbore unitar și
să se transforme ajustajul în sistemul cu alezaj unitar.
Rezolvare
Sistemul cu arbore unitar este caracterizat de ei = 0
Scrierea și analiza relațiilor de definire a ajustajului cu strângere:
- condiția (1): ei – ES = 0 – ES ≥ Smin adm = 30 µm, sau ES ≤ – 30 μm;
- condiția (2): es – EI ≤ Smax adm, sau es – EI ≤ 95 µm;
- condiția (3): ITD + ITd ≤ Smax adm – Smin adm = 65 µm.
Din condiția (3), care limitează ca suma toleranțelor alezajului și arborelui să
nu depășească 65 μm, (media fiind 32,5 μm), prin utilizarea tabelului 2.2, pentru in-
tervalul de dimensiuni de la 120 până la inclusiv 180 mm, rezultă combinațiile pre-
ciziilor standardizate, care sunt prezentate în tabelul 9.4.
Tabelul 9.4. Combinațiile preciziilor în funcție de treptele standardizate

Prin compararea cazurilor I și II rezultă avantaje pentru cazul II, deoarece pen-
tru aceeași clasă de precizie pentru arbore, alezajul se prelucrează la o clasă
inferioară. Comparând cazurile II și III, se reține tot cazul II, în cazul III, la aceeași
precizie pentru alezaj, arborele se realizează cu o treaptă de precizie inferioară.
Dintre variantele I și III este mai avantajoasă varianta III, cu alezajul prelucrat
la o treaptă inferioară. Ierarhizarea soluțiilor este înscrisă în ultima coloană.
precizie IT6, cu ITd = 25 μm, și alezajul în treapta IT7, cu ITD = 40 μm.
Arborele unitar are dimensiunea Ø150h6 = Ø1500–0,025 .
Abaterea fundamentală a alezajului este ES. Utilizând condiția (1), ES ≤ – 30
μm, din tabelul 2.5, pentru intervalul de dimensiuni de la 140 până la inclusiv 160
mm, pentru clase de precizie ≤ IT7, corespunde ES = – 65 + Δ(IT7) = – 65 + 15 = –
50 µm, pentru identificatorul R.
Dimensiunea alezajului este Ø150R7 = Ø150–0,050 –0,090 .
Ajustajul cu strângere proiectat, în sistemul cu arbore unitar, este
–0,050
R7 Ø150–0,090
Ø150 = 0 mm, cu caracteristicile principale de montaj:
h6 Ø100–0,025
- strângerea minimă, Smin = ei – ES = ‒ 25 – (‒ 50) = 25 μm < Smin adm = 30 µm,
condiția nu este verificată.
- strângerea maximă, Smax = es – EI = 0 – (‒ 90) = 90 μm < Smax adm = 95 μm,
condiția este verificată.
Ajustajul proiectat nu îndeplinește condiția de strângere minimă, astfel încât
este necesar să se aplice o corecție.
Aplicând corecția (i), ce presupune un arbore într-o clasă de precizie superi-
–0,058
R6 Ø150–0,083
oară, ajustajul verificat este Ø150 = 0 mm, cu caracteristicile reale de
h5 Ø100–0,018
montaj:
Smin = ei – ES = ‒ 18 – (‒ 58) = 40 μm > Smin ad = 30 µm, condiția este verificată.
Smax = es – EI = 0 – (‒ 83) = 83 μm < Smax ad = 95 μm, condiția este verificată.
Ajustajul proiectat care respectă condițiile de strângere extreme impuse este,
–0,058
R6 Ø150–0,083
Ø150 = 0 mm, cu caracteristicile reale de montaj:
h5 Ø100–0,018
- strângerea minimă, Smin r = 40 µm;
- strângerea maximă, Smax r = 83 µm;
- strângerea medie, Smed r = 61,5 µm;
- intervalul de toleranță al arborelui, ITd = 18 µm;
- intervalul de toleranță al alezajului, ITD = 25 µm;
- intervalul de toleranță al ajustajului, ITS = 43 µm.
+0,022
H6 Ø100 0
În sistemul cu alezaj unitar ajustajul este Ø100 = mm, cu carac-
r5 Ø100+0,066
+0,051
teristicile Smax = es – EI = +83 – 0 = 83 µm și Smin = ei – ES = + 65 – (+ 25) = 40 µm.
Se demonstrează egalitatea caracteristicilor de montaj pentru cele două sisteme de
ajustaje standardizate.
10. PROIECTAREA AJUSTAJELOR
INTERMEDIARE
10.1. Condiții tehnice privind funcționalitatea ajustajelor
intermediare
Ajustajul intermediar sau ajustajul de trecere sau ajustajul incert realizează un

raport al dimensiunilor de contact D/d ce tinde către unu, prin aceasta realizându-se,
deopotrivă, condițiile de apariție atât a jocului, cât şi a strângerii, într-un anumit pro-
centaj.
Deoarece jocurile şi strângerile sunt relativ mici, excentricitatea axelor geo-
metrice ale celor două piese perechi este mică, pentru asamblări circulare obținându-
se asamblări concentrice. Din acest motiv ajustajele intermediare se aleg pentru asi-
gurarea unei precizii de asamblare mare, la care excentricitatea axelor, notată cu e,
denumită și neconcentricitate, tinde spre zero. Acest lucru implică însă o precizie
avansată de prelucrare. În general, aceste ajustaje se folosesc fixe, la care asigurarea
împotriva deplasării relative se realizează cu organe de maşini de fixare (pene, știf-
turi, șuruburi, caneluri etc.).
Motivarea fixării pieselor conjugate se explică deoarece se obțin și jocuri și
strângeri, iar cele cu joc nu pot fi fixe, iar cele cu strângere nu asigură fixarea din
cauza strângerii prea mici. Ajustajele intermediare permit într-o oarecare măsură și
o montare sau demontare fără dificultăți.
Se precizează că în construcția de mașini, conform ultimelor standarde ISO,
se utilizează în exclusivitate ajustaje intermediare realizate în clasele de precizie 5,
6 și 7.
Pentru ajustajele intermediare, între jocuri, J, strângeri, S, și excentricități, e,
există următoarele relații:
J = 2 e ; Jmax = 2 emax ; Jmin = 2 emin , µm; (10.1)
S = – 2 e ; Smax = – 2 emin ; Smin = – 2 emax , µm. (10.2)

Pentru ajustajele intermediare, cele provenite din ajustaje cu joc, toleranța sau
intervalul de toleranță, se calculează cu relația
ITTJ = Jmax – Jmin = Jmax + Smin = 2 emax + (– 2 emin ) = 2 ITe , μm , (10.3)

iar pentru cele provenite din ajustaje cu strângere,
ITTS = Smax – Smin = Smax + Jmax = – 2 emin + 2 emax = 2 ITe , μm . (10.4)
În aceste relații ITe = emax – emin reprezintă intervalul de toleranță sau tole-
ranța excentricității.
În tabelul 10.1 sunt prezentate familiile de ajustaje intermediare regăsite în
aplicațiile industriale, inclusiv relațiile de calcul pentru excentricitatea maximă, emax.
528 Toleranţe, ajustaje și starea suprafeței. Teorie şi aplicații
Tabelul 10.1. Relațiile de calcul specifice ajustajelor intermediare

Excentricitatea e, μm. Indicele de imprecizie de montaj
Satisfăcătoare Precizia de
Familia de
ajustaje
Caracteris-
montaj
tici de asam- Precizia de prelucrare
blare J, S, ei Mare Mijlocie Satisfăcătoare
Jmax>>Smax (1…500) mm (1…500) mm (1…500) mm
(modest)
Jocuri 3 3 3
1 emax = 2,5 √D emax = 3,6 √D emax = 5,9 √D
J > 90%
ei < 0 (10.5) (10.6) (10.7)
(1…120) mm (1…80) mm (1…80) mm

3 3 3
emax = 2,5 √D emax = 3 √D emax = 5 √D
(10.8) (10.9) (10.10)
(120…315) mm (80…315) mm (80…180) mm
Satisfăcătoare
Jmax>Smax √D √D
3 √D 3 3
2
Jocuri emax = 2,5 √D + emax = 3 √D + emax = 5 √D +
J > 80% 2 2,5 2,5
ei < 0 (10.11) (10.12) (10.13)
(315…500) mm (315…500) mm (180…500) mm
3 √D 3 √D 3 √D
emax = 2,5 √D + emax = 3 √D + emax = 5 √D +
2,5 1,5 1,5
(10.14) (10.15) (10.16)
Jmax = Smax
Jocuri ≈50% (1…500) mm (1…500) mm (1…500) mm
Mare
Strângeri 3 3 3
3 emax = 1,4 √D emax = 2 √D emax = 3,75 √D
≈50%
ei=0 sau (10.17) (10.18) (10.19)
ei=0+ε
Foarte mare
Smax > Jmax (1…500) mm (1…500) mm (1…500) mm

Strângeri 3 3 3
4 emax = 0,22 √D emax = 0,97 √D emax = 2,4 √D
S>80%
ei > 0 (10.20) (10.21) (10.22)
Preferința I-II
Foarte mare
Smax>>Jmax emax < 0; J < 0 (1…500) mm

emax < 0; J < 0
Strângere (10.24) 3
5 (10.23) emax = 1,3 √D
S→100% ajustaj cu strân-
ei > 0
ajustaj cu strângere (10.25)
gere
Criteriul de selecție Preferința a II-a Preferința a I-a Preferința a III-a
În relațiile (10.5) ... (10.25) din tabelul 10.1, D reprezintă dimensiunea nomi-
nală a intervalului de dimensiuni în care este cuprinsă dimensiunea nominală a ajus-
tajului intermediar. Mărimea D se calculează ca medie geometrică a limitelor inter-
valului considerat.
Ajustajele din familiile 1 și 2 sunt utilizate la asamblările supuse unor operații
Proiectarea ajustajelor intermediare 529
dese de montaj și demontaj (volante, roți dințate de schimb etc.).

Ajustajele intermediare din familia 3 sunt utilizate la asamblările la care mon-
tarea și demontarea se execută în cadrul reparațiilor curente.
Ajustajele intermediare din familia 4 se utilizează la asamblări supuse la sar-
cini statice și dinamice mari, iar demontarea este prevăzută eventual pentru reparații
capitale.
Ajustajele din familia 5 se prevăd la asamblările fixate prin pană, când acestea
urmează a fi suprafixate și printr-o ușoară strângere.
La proiectarea ajustajelor intermediare, cunoscându-se diametrul nominal al
asamblării, se disting următoarele situații de calcul:
1. Se cunosc condițiile referitoare la precizia de asamblare și la frecvența mon-
tajului și demontajului;
2. Se impune caracteristica maximă majoritară:
- jocul maxim Jmax , când Jmax > Smax ;
- strângerea maximă Smax , când Smax > Jmax;
- jocul maxim Jmax sau strângerea maximă Smax , când Jmax ≈ Smax.
3. Se impune caracteristica maximă majoritară Jmax sau Smax și toleranța ajus-
tajului intermediar ITT sau abaterea medie pătratică σ;
4. Se impune procentul caracteristicii maxime majoritare, %Jmax sau %Smax și
toleranța ajustajului ITT sau abaterea medie pătratică σ.
10.2. Proiectarea ajustajelor intermediare pe baza condițiilor

constructiv-funcționale
În vederea proiectării ajustajului intermediar este necesar să se urmeze cel pu-

țin etapele prezentate în continuare.
Etapa 1. Determinarea caracteristicii extreme de montaj a ajustajului
Se identifică condițiile privind asamblarea ajustajului, frecvența montării și
demontării lor, condițiile de încărcare, precizia de montaj, precizia de execuție, în
funcție de care se face încadrarea în una din familiile de ajustaje prezentate în tabelul
10.1. Încadrarea în una dintre familiile de ajustaje intermediare depinde de experi-
ența și abilitatea proiectantului.
Pentru familia de ajustaje adoptată, prin utilizarea relațiilor de calcul din tabe-
lul 10.1, se determină excentricitatea maximă, emax , în µm, cu luarea în considerare
a criteriilor preferențiale de selecție.
Utilizând relația (10.1), în funcție de excentricitatea maximă emax se calcu-
lează caracteristica extremă a ajustajului intermediar sau de trecere, respectiv jocul
maxim admis Jmax adm .
În funcție de condițiile de montaj și de funcționare ale ajustajului care trebuie
proiectat se adoptă unul dintre sistemele standardizate de ajustaje, sistemul cu alezaj
unitar sau cel cu arbore unitar.
ticilor de asamblare ale ajustajului

Principiile generale de proiectare ale ajustajelor conduc la un număr mare de
soluții, care trebuie însă restrânse prin aplicarea de restricții. Restricțiile țin seama
de experiența obținută în proiectarea și exploatarea ajustajelor intermediare, de spe-
cificitatea acestora și nu în ultimul rând de criteriile economice de fabricație.
Criteriile de stabilire a compatibilității soluțiilor de ajustaje intermediare tre-
buie să ia în considerare:
- abaterile și toleranțele fundamentale standardizate, tabelul 2.2 pentru treptele
de precizie fundamentale, tabelul 2.4 pentru abaterile fundamentale ale arborilor și
tabelul 2.5 pentru abaterile fundamentale ale alezajelor;
- utilizarea în exclusivitate a treptelor de precizie IT5, IT6 și IT7, atât pentru
arbori cât și pentru alezaje în realizarea ajustajelor intermediare;
- treapta de precizie a alezajului este egală sau cel mult mai mare cu o treaptă
decât treapta de precizie a arborelui, xD = xd sau xD = xd + 1;
- existența egalității sau a celei mai mici diferențe între valoarea calculată an-
terior și cea rezultată prin utilizarea treptelor de precizie, conform relațiilor impuse
prin formula cheie;
- considerentele economice privind execuția pieselor ce formează ajustajul,
știind că, la aceeași clasă de precizie, arborii se execută la prețuri mai mici decât
alezajele.
Pentru stabilirea treptelor de preci-
zie și a abaterilor fundamentale ale dimen-
siunilor pentru arbore și alezaj este nece-
sar să se stabilească o relație între jocul
maxim, pe de o parte, treptele sau clasele
Fig. 10.1. Reprezentarea schematică a ajus- de precizie și abaterile fundamentale ale
tajului intermediar, în sistemul cu alezaj celor două piese conjugate, pe de altă
unitar parte. Pentru ajustajul intermediar, în sis-
temul cu alezaj unitar, conform reprezen-
tării din figura 10.1, jocul maxim, Jmax , se poate exprima în funcție de toleranța ale-
zajului, ITD, și abaterea fundamentală a arborelui, ei, conform relației
Jmax = ES – ei = – ei + ITD , µm. (10.26)
Pentru stabilirea toleranțelor standardizate ei și treptei de precizie ITD este ne-
cesar să fie îndeplinită condiția
Jmax + ei ≥ ITD , µm, (10.27)

rezultată din condiția ca jocul maxim real, Jmax r , să nu depășească jocul maxim ad-
mis, Jmax adm .
Cu ajutorul acestor două relații se stabilește cheia de utilizare a tabelelor tole-
ranțelor fundamentale standardizate, pentru sistemul cu alezaj unitar, pentru jocul
maxim Jmax adm determinat la etapa 1 și care este reprezentată în figura 10.2.
identificator de poziție, (ITD)S ≤ ITD , μm ,

literă cifră
↑ ↑
Jmax adm, µm = – ei, µm + ITD, µm
↓ ↓ ↓
valoarea calculată tabelul 2.4 tabelul 2.2
Fig. 10.2. Cheia de utilizare a toleranțelor fundamentale în sistemul cu alezaj unitar, pentru
jocul maxim admisibil Jmax adm și abaterea fundamentală ei
Conform figurii 10.2, jocul maxim admis, Jmax adm , este egal cu abaterea infe-
rioară a arborelui, ei, cu semn schimbat, care este o abatere fundamentală și a cărei
valoare se obține din tabelul 2.4, care pe verticală corespunde unei litere de simbol
a poziției câmpului de toleranță a arborelui, la care se adaugă valoarea intervalului
de toleranță pentru alezaj, ITD, preluată din tabelul 2.2, căreia pe verticală îi cores-
punde o cifră, care indică treapta de precizie standardizată a alezajului, (ITD)S.
Pentru ajustajul intermediar, în sistemul cu arbore unitar, conform reprezen-
tării din figura 10.3, jocul maxim, Jmax , se poate exprima în funcție de abaterea fun-
damentală a alezajului, ES, și toleranța arborelui, ITd , , conform relației
Jmax = ES – ei = ES + ITd , µm. (10.28)
Pentru stabilirea toleranțelor standardizate ES și ITd este necesar să fie înde-

plinită relația
Jmax – ES ≥ ITd , µm, (10.29)

rezultată din condiția ca jocul maxim
real, Jmax r, să nu depășească jocul ma-
xim admis, Jmax adm .
Cu ajutorul acestor două relații se
stabilește cheia de utilizare a tabelelor
toleranțelor fundamentale standardizate, Fig. 10.3. Reprezentarea schematică a ajusta-
pentru sistemul cu alezaj unitar, pentru jului intermediar, în sistemul cu arbore unitar
jocul maxim Jmax determinat la etapa 1 și
care este reprezentată în figura 10.4.
identificator de poziție, (ITd)S ≥ ITd , μm ,

literă cifră
↑ ↑
Jmax adm, µm = ES, µm + ITd, µm
↓ ↓ ↓
Fig. 10.4. Cheia de utilizare a toleranțelor fundamentale în sistemul cu arbore unitar, pen-
tru jocul maxim admisibil Jmax adm și abaterea fundamentală ES
Conform figurii 10.4, jocul maxim admis, Jmax adm, este egal cu abaterea su-
perioară a alezajului, ES, care este o abatere fundamentală, a cărei valoare se obține
din tabelul 2.5, care pe verticală corespunde unei litere de simbol a poziției câmpului
de toleranță a alezajului, la care se adaugă valoarea intervalului de toleranță pentru
arbore, preluată din tabelul 2.2, căreia pe verticală îi corespunde o cifră, care indică
treapta de precizie standardizată a arborelui, (ITd)S.
Se analizează variantele posibile de ajustaje luând în considerare criteriile de
diferențiere a acestora, inclusiv criteriul economic care are, de cele mai multe ori, o
importanță decisivă în alegerea caracterului ajustajului.
Se recomandă, pentru verificarea corectitudinii demersului de calcul, să se re-
prezinte amplasarea câmpurilor de toleranță pentru alezaj și arbore, precum și pentru
ajustajul calculat.
sistemul cu alezaj unitar în cel cu arbore unitar, și viceversa. Este necesar să se re-
găsească identitatea dimensională a celor două sisteme de ajustaje și să se analizeze
Pe desenul de ansamblu sau subansamblu a unui produs care cuprinde piese
conjugate sub formă de ajustaje, pe cota ce definește dimensiunea nominală se în-
scrie dimensiunea ajustajului și clasa acestuia formată din treptele de precizie și po-
ziția câmpurilor de toleranță. Pe desenele de execuție, pe cotele ce definesc alezajul
și arborele se înscriu dimensiunile tolerate ale acestora.
Aplicația 10.1
Să se proiecteze ajustajul intermediar realizat între o roată dințată montată cu
pană pe arborele unei cutii de viteze. Dimensiunea nominală a ajustajului este Ø70
mm.
Se cere realizarea ușoară a montajului utilizând forțe mici pentru montare. De
asemenea, se impune asigurarea unei precizii mari la prelucrarea suprafețelor ajus-
tajului.
Rezolvare
Varianta 1
Pentru condițiile impuse în enunțul problemei, din tabelul 10.1 se alege fami-
lia a 2-a, caracterizată prin Jmax > Smax, J > 80%, ei < 0, care asigură jocul necesar
montării ușoare utilizând forțe mici. Se adoptă preferința a II-a, cu precizia de pre-
lucrare mare. Proiectarea ajustajului trebuie să conducă la un ajustaj intermediar pro-
venit dintr-un ajustaj cu joc, pentru care ES > es.
Pentru intervalul (50 ... 80) mm, cuprins între 1...80 mm, din relația (10.8) din
tabelul 10.1 rezultă excentricitatea maximă, emax,
3 3
emax = 2,5 √D = 2,5 √√50∙80 = 9,961 μm.
În această relație D este dimensiunea nominală a intervalului de dimensiuni
(50...80) în care este cuprinsă dimensiunea nominală de 70 mm a ajustajului,
calculată ca media geometrică a limitelor intervalului.

Jocul maxim admisibil din ajustaj, conform relației (10.1) este
Jmax adm = 2emax = 2·9,961 = 19,921 µm.
Se adoptă jocul maxim admisibil Jmax adm = 20 µm.
Se adoptă sistemul cu alezaj unitar caracterizat de abaterea inferioară a aleza-
jului EI = 0
standardizate, pentru sistemul cu alezaj unitar, jocul maxim admis Jmax adm = 20 µm
și abaterea fundamentală ei < 0.
j (ITD)S ≤ 13 µm; (ITD)S = 13 μm = IT5

↑ ↑
Jmax adm = 20 µm = – (ei = –7) = 7 µm + ITD = 13 µm
↓ ↓ ↓
jocul maxim admisibil Jmax adm = 20 µm și abaterea fundamentală ei < 0
+0,013
H5 Ø70 0
Din figura 10.5 rezultă ajustajul Ø70 = +0,006 mm, cu caracteristicile de
j5 Ø70–0,007
montaj:
- jocul maxim real, Jmax r = ES – ei = + 13 – (– 7) = 20 µm = Jmax adm;
- strângerea maximă reală, Smax r = es – EI = + 6 – 0 = 6 µm;
- toleranța ajustajului, ITT = Jmax r + Smax r = 20 + 6 = 26 μm;
- proporția jocului, J = 77%, proporția strângerii, S = 23%.
Este un ajustaj precis, care face parte din categoria ajustajelor intermediare cu
joc probabil foarte mic.
+0,013
H5 Ø70 0
Se poate lua în calcul și ajustajul Ø70 = +0,0065 mm, cu:
js5 Ø70−0,0065
- jocul maxim real, Jmax r = ES – ei = +13 – (– 6,5) = 19,5 µm < Jmax adm = 20 μm;
- strângerea maximă reală: Smax r = es – EI = + 6,5 – 0 = 6,5 µm;
- toleranța ajustajului, ITT = Jmax r + Smax r = 19,5 + 6,5 = 26 μm;
Acceptarea ajustajului se justifică și prin utilizarea identificatorului js care este
o poziție preferențială.
+0,013
H5 Ø700
Se adoptă ajustajul Ø70 = +0,006 mm, cu caracteristicile de montaj Jmax=
j5 Ø70–0,007
20 µm, Smax = 6 µm și toleranța ITT = 26 µm.
Este un ajustaj intermediar provenit dintr-un ajustaj cu joc cu ES = 13 μm > es
= 6 μm.
În figurile 10.6 și 10.7 sunt prezentate amplasările câmpurilor de toleranță

pentru arbore, alezaj și ajustajul Ø70H5/j5.
Fig. 10.7. Toleranța ajustajului inter-

Fig. 10.6. Amplasarea câmpurilor de toleranță mediar Ø70H5/j5
pentru ajustajul intermediar Ø70H5/j5
Jmax = 20 μm; Smax = 6 μm; ITT = 26 μm;
N = 70 mm; ES = +13 μm; EI = 0; es = + 6 μm; a-joc; b-strângere
ei = – 7 μm; ITD = 13 μm; ITd = 13 μm; Jmax =
20 μm; Smax = 6 μm.

J5
În sistemul cu arbore unitar ajustajul este Ø70
h5
Acest ajustaj nu este standardizat, definirea acestuia necesitând abateri și to-
leranțe nestandardizate.
Pe desenul de ansamblu sau subansamblu, pe cota ce definește dimensiunea
H5
de asamblare se înscrie Ø70 sau Ø70H5/j5.
j5
Pe desenul de execuție a arborelui, pe cota ce definește dimensiunea nominală
–0,007 , sau Ø70j5(–0,007 ), sau
Ø70+0,006
–0,007 (j5).
Pe desenul de execuție a roții dințate, pe cota alezajului ce definește dimensi-
unea suprafeței de asamblare cu arborele se înscrie Ø70+0,0130 , sau Ø70H5 (+0,013
0
),
sau Ø70+0,013
0 (H5).
Analiza diferitelor variante de realizare a ajustajelor intermediare,
N = 70 mm, în funcție de încadrarea acestora în familiile recunoscute
Varianta 2. Familia 1 de ajustaje, Jmax >> Smax, jocuri, J > 90%, ei <0; precizia
de prelucrare mijlocie; precizia de montaj satisfăcătoare; preferința a I-a
3 3
emax = 3,6√D = 3,6 √√50∙80 = 14,343 μm, tabelul 10.1, relația (10.6).
Jmax adm = 2 emax = 28,686 μm, relația (10.1).
Se adoptă Jmax adm = 29 μm.

↑ ↑
Jmax adm = 29 µm = – (ei = – 7) = 7 µm + ITD = 22 µm
↓ ↓ ↓
jocul maxim admisibil Jmax adm = 29 µm și ei < 0
Din figura 10.8 rezultă două ajustaje ce trebuie luate în considerare, H6/j6 și
H6/j5. Ambele sunt ajustaje intermediare cu joc probabil foarte mic.
+0,019
H6
Ø70 0
Ajustajul Ø70 = mm are caracteristicile de montaj:
j6 Ø70+0,012
–0,007
- jocul maxim real, Jmax r = ES – ei = + 19 – (– 7) = 26 µm < 29 µm = Jmax adm;
- toleranța ajustajului, ITT = Jmax r + Smax r = 26 +12 = 38 μm;
- proporția jocului, J = 68%.
+0,019
H6
Ø70 0
j5 Ø70+0,006
–0,007
Ambele ajustaje intermediare asigură un joc maxim real de 26 µm mai mic
decât jocul maxim impus de maxim 29 µm.
Din punct de vedere al execuției cele două ajustaje au același grad de dificul-
tate.
Se adoptă ajustajul Ø70H6/j5 pentru considerentele că este inclus în seria ajus-
tajelor intermediare preferențiale, în plus asigură o proporție a jocului mai apropiată
de 90%.
Trebuie luat în considerare și ajustajul intermediar Ø70H6/js5 care este un
ajustaj preferențial de ordinul II indicat de ISO 286-1:2010, figura 2.85.
+0,019
H6 Ø70 0
Ajustajul Ø70 = +0,0065 mm are caracteristicile de montaj:
js5 Ø70–0,0065
- jocul maxim real, Jmax r = ES – ei = + 19 – (– 6,5) = 25,5 µm < 29 µm = Jmax adm;
- strângerea maximă reală, Smax r = es – EI = + 6,5 – 0 = 6,5 µm;
- toleranța ajustajului, ITT = Jmax r + Smax r = 25,5 +6,5 = 32 μm;
Varianta 3. Familia 1 de ajustaje, Jmax >> Smax, jocuri, J > 90%, ei <0; precizia
de prelucrare satisfăcătoare; precizia de montaj satisfăcătoare; preferința a III-a
3 3
(ITD)S ≤ 35 µm;
j
↑ ↑
↓ ↓ ↓
jocul maxim admisibil Jmax adm = 47 µm și abaterea fundamentală ei < 0
Din figura 10.9 rezultă un singur ajustaj care îndeplinește condițiile de com-
patibilitate, Ø70H7/j7.
+0,030
H7
Ø70 0
j7 Ø70+0,018
–0,012
Trebuie luate în considerare și ajustajele Ø70H7/js7 și Ø70H7/js6, acesta din
urmă fiind un ajustaj intermediar din șirul preferențial I, conform ISO 282-1:2010,
figura 2.85.
+0,030
H7 Ø700
js6 Ø70–0,0095
- jocul maxim real, Jmax r = ES – ei = + 30 – (– 9,5) = 39,5 µm < 47 µm = Jmax adm;
- proporția jocului, J = 80%, mult mai apropiată de valoarea de 90%.
Este un ajustaj preferențial de ordinul I caracteristic montării roților dințate
prin intermediul penelor.
Varianta 4. Familia 2 de ajustaje, Jmax > Smax, jocuri, J > 80%, ei <0; precizia
de prelucrare mijlocie; precizia de montaj satisfăcătoare; preferința a I-a
3 3
emax = 3√D = 3 √√50∙80 = 11,953 μm, tabelul 10.1, relația (10.17).
(ITD)S ≤ 17 µm;
j
↑ ↑
Jmax adm = 24 µm = – ( ei = – 7) = 7 µm + ITD = 17 µm
↓ ↓ ↓
Fig. 10.10. Cheia de utilizare a toleranțelor fundamentale în sistemul cu alezaj unitar, pen-
tru jocul maxim admisibil Jmax adm = 24 µm și ei < 0
Cheia de utilizare a toleranțelor fundamentale din figura 10.10 conduce la ace-

leași rezultate ca la Varianta 1.
+0,013 +0,013
Ø70 0
H5 H5 Ø70 0
Rezultă ajustajele intermediare Ø70 = mm și Ø70 =
j5 Ø70+0,006
–0,007 js5 Ø70+0,0065
–0,0065
mm ce asigură un joc maxim real de 20 μm, respectiv 19,5 μm.
Varianta 5. Familia 2 de ajustaje, Jmax > Smax, jocuri, J > 80%, ei <0; precizia
de prelucrare satisfăcătoare; precizia de montaj satisfăcătoare; preferința a III-a
3 3
Jmax adm = 2 emax = 39,842 μm, relația (10.1), Jmax adm = 40 μm.

↑ ↑
↓ ↓ ↓
tru jocul maxim admisibil Jmax adm = 40 µm și abaterea fundamentală ei < 0
+0,030
H7 Ø70 0
Din figura 10.13 rezultă ajustajul intermediar Ø70 = +0,012 mm, cu ca-
j6 Ø70–0,007
racteristicile de montaj:
- proporția jocului, J = 75,5%.
Este ajustajul cu joc probabil foarte mic, recunoscut ca fiind ajustaj preferen-
țial de ordinul I, utilizat pentru fixarea roților dințate cilindrice și conice cu pene.
Trebuie luat în considerare și ajustajul Ø70H7/js6, acesta din urmă fiind un
ajustaj intermediar din șirul preferențial I, conform ISO 282-1:2010, figura 2.85.
+0,030
H7 Ø70 0
js6 Ø70–0,0095
- jocul maxim real, Jmax r = ES – ei = + 30 – (– 9,5)=39,5 µm < 47 µm = Jmax adm;
Este un ajustaj preferențial de ordinul I caracteristic montării roților dințate
prin intermediul penelor.
Varianta 6. Familia 3 de ajustaje, Jmax = Smax, jocuri J ≈ 50%, strângeri S ≈
50%, ei = 0 sau ei = 0+ ε; precizia de prelucrare mare; precizia de montaj mare;
preferința a II-a
3 3
Jmax adm = 2 emax = 11,156 μm, relația 10.1. Se adoptă Jmax adm = 11 μm.
(ITD)S ≤ 13 µm;
k
↑ ↑
Jmax adm = 11 µm = – (ei = +2) = – 2 µm + ITD = 13 µm
↓ ↓ ↓
tru jocul maxim admisibil Jmax adm = 11 µm și ε = 2 μm
Se precizează că adoptarea valorii ei =0, tabelul 2.4, conduce la trepte de pre-

cizii ale arborelui ≤ IT3 sau > IT7, ceea ce nu este compatibil cu ajustajele interme-
diare.
+0,013
H5 Ø70 0
Rezultă ajustajul intermediar Ø70 = +0,015 mm, cu caracteristicile:
k5 Ø70+0,002
- jocul maxim real, Jmax r = ES – ei = + 13 – (+ 2) = 11 µm = Jmax adm;
- proporția jocului și a strângerii, J = 42,3%, S = 57,7%.
50%, ei = 0 sau ei = 0+ ε; precizia de prelucrare mijlocie; precizia de montaj mare;
preferința a I-a
3 3
Jmax adm = 2 emax = 15,937 μm, relația 10.1.
(ITD)S ≤ 18 µm;
k
↑ ↑
↓ ↓ ↓
+0,013
H5
Ø70 0
Rezultă ajustajul intermediar Ø70 = mm, cu caracteristicile:
k5 Ø70+0,015
+0,002
- jocul maxim real, Jmax r = ES – ei = + 13 – (+ 2) = 11 µm < 16 μm = Jmax adm;
- proporția jocului și a strângerii, J = 42,3%, S = 57,7%.
m (ITD)S ≤ 27 µm; (ITD)S = 19 μm = IT6

↑ ↑
↓ ↓ ↓
Din figura 10.17 rezultă ajustajele:

+0,019
H6 Ø70 0
1. Ø70 = mm, cu caracteristicile de montaj, Jmax = 8 μm < Jmax adm,
m6 Ø70+0,030
+0,011
Smax = 30 μm, J = 21%, S = 79%;
+0,019
H6 Ø70 0
2. Ø70 = mm, cu caracteristicile de montaj, Jmax = 8 μm < Jmax adm,
m5 Ø70+0,024
+0,011
Smax = 24 μm, J = 25%, S = 75%.
+0,013
H5 Ø70 0
Se adoptă ajustajul Ø70 = +0,015 mm, pentru care apare o diferență mai
k5 Ø70+0,002
mică între proporția dintre jocuri și strângeri, în plus pentru ajustajele H/m valoarea
pentru ε este relativ mare.
50%, ei = 0 sau ei = 0+ ε; precizia de prelucrare satisfăcătoare; precizia de montaj
mare; preferința a III-a
3 3
(ITD)S ≤ 32 µm;
k
↑ ↑
↓ ↓ ↓
tru jocul maxim admis Jmax adm = 30 µm și ε = 2 μm
Din figura 10.15 rezultă că pot fi acceptate ajustajele Ø70H7/k7 și Ø70H7/k6.:

+0,030
H7 Ø70 0
k7 Ø70+0,002
- jocul maxim real, Jmax r = ES – ei = + 30 – (+ 2) = 28 µm < 30 µm = Jmax adm;
- proporția jocului, J = 47%, proporția strângerii, S = 53%;
+0,030
H7 Ø70 0
Ajustajul Ø70 = +0,021 mm este, conform ISO 286-1:2010, figura 2.85,
k6 Ø70+0,002
un ajustaj preferențial de ordinul I.
- jocul maxim real, Jmax r = ES – ei = + 30 – (+ 2) = 28 µm < 30 µm = Jmax adm;
Varianta 9. Familia 4 de ajustaje, Smax > Jmax, strângeri, S > 80%, ei > 0; pre-
cizia de prelucrare mare; precizia de montaj foarte mare; preferința a II-a
3 3
(ITD)S ≤ 13 µm;
m
↑ ↑
↓ ↓ ↓
tru jocul maxim admisibil Jmax adm = 2 µm și ei > 0 μm
+0,013
H5
Ø70 0
Rezultă ajustajul intermediar Ø70 = mm, cu caracteristicile:
m5 Ø70+0,024
+0,011
- proporția jocului și a strângerii, J = 8%, S = 92%.
Varianta 10. Familia de ajustaje 4, Smax > Jmax, strângeri, S > 80%, ei > 0;
precizie de prelucrare mijlocie; precizie de montaj foarte mare; preferința a I-a
3 3
(ITD)S ≤ 19 µm;
m
↑ ↑
↓ ↓ ↓
Din figura 10.17 rezultă că pot luate în calcul două ajustaje Ø70H6/m6 și
Ø70H6/m5.
+0,019
H6Ø70 0
Ajustajul Ø70 = mm este definit de caracteristicile de montaj:
m6 Ø70+0,030
+0,011
- proporția jocului, J = 21%, proporția strângerii, S = 79%;
+0,019
H6Ø70 0
Ajustajul Ø70 = mm este un ajustaj intermediar cu strângere pro-
m5 Ø70+0,024
+0,011
babilă mare. Conform ISO 261-1:2010, figura 2.85, acest ajustaj face parte din cate-
goria ajustajelor preferențiale de ordinul II.
Varianta 11. Familia 4 de ajustaje intermediare, Smax > Jmax, strângeri, S > 80%,
ei > 0; precizia de prelucrare satisfăcătoare; precizia de montaj foarte mare; prefe-
rința a III-a
3 3
m (ITD)S ≤ 30 µm; (ITD)S = 30 μm = IT7

↑ ↑
↓ ↓ ↓
Analizând figura 10.18 rezultă ajustajele Ø70H7/m7 și Ø70H7/m6.

+0,030
H7 Ø70 0
Ajustajul Ø70 = +0,041 mm este definit de caracteristicile de montaj:
m7 Ø70+0,011
- proporția jocului, J = 31,67%, proporția strângerii, S = 68,33%;
+0,030
H7 Ø70 0
Ajustajul Ø70 = +0,030 mm este un ajustaj intermediar cu strângere pro-
m6 Ø70+0,011
babilă mai mare.
Conform ISO 261-1:2010, figura 2.85, face parte din categoria ajustajelor pre-
ferențiale, șirul preferențial II. Ajustajul are caracteristicile de montaj:
Varianta 12. Familia de ajustaje 5, Smax >> Jmax, strângeri, S→100%, ei > 0,
precizia de prelucrare satisfăcătoare, preferința a III-a
3 3
n (ITD)S ≤ 30 µm; (ITD)S = 30 μm = IT7

↑ ↑
↓ ↓ ↓
Analizând figura 10.19 rezultă ajustajele Ø70H7/m7 și Ø70H7/m6.

+0,030
H7 Ø70 0
Ajustajul Ø70 = +0,050 mm este definit de caracteristicile de montaj:
n7 Ø70+0,020
- proporția jocului, J = 16,67%, proporția strângerii, S = 83,33%;
+0,030
H7 Ø70 0
Ajustajul Ø70 = +0,039 mm este un ajustaj intermediar cu joc posibil
n6 Ø70+0,020
extrem de redus.
Conform ISO 261-1:2010, figura 2.85, face parte din categoria ajustajelor pre-
ferențiale, șirul preferențial I.
- proporția jocului, J = 20,5%, proporția strângerii, S = 79,5%.
Aplicația 10.2
Să se proiecteze ajustajul intermediar cu dimensiunea nominală de Ø125 mm
care să asigure o precizie mare la montaj.
Se precizează că suprafețele care realizează ajustajul sunt prelucrate cu mare
precizie.
Rezolvare
Pentru condițiile impuse în enunțul problemei, din tabelul 10.1 se alege fami-
lia a 3-a, caracterizată prin Jmax = Smax, jocuri ≈50%, strângeri ≈50%, ei = 0 sau ei =
0+ε.
Se adoptă preferința a I-a, cu precizia de prelucrare mare.
Pentru intervalul (120...180) mm, cuprins între 1...500 mm, din relația (10.17)
rezultă excentricitatea maximă,
3 3
emax = 1,4√D = 1,4 √√120∙180 = 7,388 μm.
(120...180) în care este cuprinsă dimensiunea nominală de 125 mm a ajustajului, cal-
culată ca media geometrică a limitelor intervalului.
Jmax adm = 2emax = 2·7,388 = 14,776 µm.
Se adoptă jocul maxim admis Jmax adm = 15 µm.
Se adoptă sistemul cu alezaj unitar caracterizat de abaterea inferioară a aleza-
jului EI = 0.
standardizate, pentru sistemul cu alezaj unitar și jocul maxim Jmax = 15 µm. Ajustajul
se analizează pentru intervalul de precizie IT4-IT7 (tabelul 2.4) specific ajustajelor
intermediare.
(ITD)S ≤ 18 µm;
k
↑ ↑
Jmax adm = 15 µm = – (ei = + 3) = –3 µm + ITD = 18 µm
↓ ↓ ↓
tru jocul maxim Jmax adm = 15 µm și ε = 3 μm
+0,018
H5 125 0
Din figura 10.20 rezultă ajustajul intermediar Ø125 = mm, cu ca-
k5 125+0.021
+0,003
racteristicile de montaj:
- jocul maxim: Jmax = ES – ei = + 18 – (+ 3) = 15 µm = Jmax adm;
- strângerea maximă: Smax = es – EI = + 21 – 0 = 21 µm;
- toleranța ajustajului: ITT = Jmax + Smax = 36 µm;
- proporția jocurilor J = 41,67%; proporția strângerilor, S = 58,33%.
Pentru acest ajustaj ε = 3 μm, o valoare suficient de apropiată de zero, rezultă
Jmax ≠ Smax, însă diferența de 6 μm este acceptabilă pentru asigurarea preciziei ajus-
tajului. Ajustajul analizat face parte din șirul preferențial de ordinul I.
+0,018
H5 125 0
Pentru ajustajul Ø125 = mm, la aceeași valoare a lui ε, rezultă
k4 125+0.015
+0,003
caracteristicile de montaj:
- jocul maxim: Jmax = ES – ei = + 18 – (+ 3) = 15 µm = Jmax adm;
- strângerea maximă: Smax = es – EI = + 15 – 0 = 15 µm;
- toleranța ajustajului: ITT = Jmax + Smax = 30 µm.
Este un ajustaj mai precis pentru care se realizează egalitatea dintre jocul ma-
xim și strângerea maximă, cu respectarea jocului maxim admisibil, Jmax adm, dar care
este mai costisitor din punct de vedere al execuției.
Se alege ajustajul Ø125H5/k5 fiind un ajustaj recomandat, în plus clasa de
precizie 4 nu este recomandată pentru realizarea ajustajelor intermediare.
În figurile 10.21 și 10.22 sunt prezen-
tate amplasările câmpurilor de toleranță pen-
tru arbore, alezaj și ajustajul Ø125H5/k5.
Fig. 10.21. Amplasarea câmpurilor de tole-

ranță pentru ajustajul Ø125H5/k5
Fig. 10.22. Toleranța ajustajului interme-
N = 125 mm; ES = +18 μm; EI = 0; es = + 21 diar Ø125H5/k5
μm; ei = + 3 μm; ITD = 18 μm; ITd = 18 μm;
Jmax = 15 μm; Smax = 21 μm; ITT = 36 μm;
Jmax = 15 μm; Smax = 21 μm.
a-joc; b-strângere

+0,003
K5 Ø125–0,015
În sistemul cu arbore unitar ajustajul este Ø125 = 0 mm, cu carac-
h5 Ø125–0,018
teristicile de montaj:
- jocul maxim: Jmax = ES – ei = + 3 – (– 18) = 21 µm;
- strângerea maximă: Smax = es – EI = 0 – (– 15) = 15 µm.
- toleranța ajustajului: ITT = Jmax + Smax = 21 + 15 = 36 µm.
Se remarcă identitatea caracteristicilor de montaj pentru cele două sisteme de
ajustaje.
H5
de asamblare se înscrie Ø125 , sau Ø125H5/k5.
k5
Pe desenul de execuție a arborelui, pe cota ce definește dimensiunea nominală

–0,003 , sau Ø125k5(–0,003 ), sau
Ø125+0,021
–0,003 (k5).
Pe desenul de execuție a roții dințate, pe cota alezajului ce definește dimensi-
unea suprafeței de asamblare cu arborele se înscrie Ø125+0,018
0 , sau Ø125H5(+0,018
0
),
sau Ø125+0,018
0 (H5).
Aplicația 10.3
Să se proiecteze ajustajul intermediar cu dimensiunea nominală Ø100 mm,
care să asigure o precizie de montaj foarte mare și o precizie de prelucrare a pieselor
normală.
Condițiile de montaj impun ca ajustajul să se realizeze în sistemul cu arbore
unitar.
Rezolvare
Pentru condițiile impuse, din tabelul 10.1 se alege familia a 4-a, caracterizată
prin Smax > Jmax, strângeri S > 80%, ei > 0.
Se adoptă preferința a I-a, cu precizia de prelucrare mijlocie.
Pentru intervalul (80...120) mm, cuprins între 1...500 mm, din relația (10.21)
rezultă excentricitatea maximă, emax,
3 3
emax = 0,97√D = 0,97 √√80∙120 = 4,472 μm
(80...120) în care este cuprinsă dimensiunea nominală de 100 mm a ajustajului, cal-
culată ca media geometrică a limitelor intervalului.
Jmax adm = 2emax = 2·4,472 = 8,944 µm.
Se adoptă jocul maxim admisibil Jmax adm = 9 µm.
Prin condițiile problemei se impune sistemul cu arbore unitar caracterizat de
abaterea superioară a arborelui es = 0.
standardizate, pentru sistemul cu alezaj unitar și jocul maxim admis Jmax adm = 9 µm.
(ITd)S ≥ ITd
M
(ITd)S = 15 μm = IT5
↑ ↑
Jmax adm = 9 µm = ES = – 13 + Δ = –13 + 7 (IT6) = – 6 µm + ITd = 15 µm
↓ ↓ ↓
tru jocul maxim admis Jmax adm și abaterea fundamentală ES
–0,006
M6 Ø100–0,028
Din figura 10.23 rezultă ajustajul intermediar Ø100 = 0 mm, cu
h5 Ø100–0,015
- jocul maxim: Jmax = ES – ei = – 6 – (–15) = 9 µm = Jmax adm;
- strângerea maximă: Smax = es – EI = 0 – (– 28) = 28 µm;
- toleranța ajustajului: ITT = Jmax + Smax = 9 + 28 = 37 µm;
- proporția jocurilor J = 24%; proporția strângerilor, S = 76%.
Este un ajustaj intermediar cu strângere probabilă mică. Conform ISO 268-
1:2010, figura 2.86, este un ajustaj preferențial de ordinul II.
În figurile 10.24 și 10.25 sunt prezentate amplasările câmpurilor de toleranță
pentru arbore, alezaj și ajustajul intermediar în sistemul cu arbore unitar Ø100M6/h5.
Fig. 10.24. Amplasarea câmpurilor de

toleranță ale arborelui și alezajului Fig. 10.25. Toleranța ajustajului inter-
pentru ajustajul Ø100 M6/h5 mediar Ø100 M6/h5
N = 100 mm; ES = – 6 μm; EI = – 28 μm; es = 0; Jmax = 9 μm; Smax = 28 μm; ITT = 37 μm;
ei = – 15 μm; ITD = 22 μm; ITd = 15 μm; Jmax = 9 a-joc; b-strângere
μm; Smax = 28 μm.
+0,022
H6 Ø100 0
În sistemul cu alezaj unitar ajustajul este Ø100 = mm, cu carac-
m5 Ø100+0,028
+0,013
teristicile de montaj:
- jocul maxim: Jmax = ES – ei = + 22 – (+ 13) = 9 µm;
- strângerea maximă: Smax = es – EI = + 28 – 0 = 28 µm.
Se remarcă identitatea caracteristicilor de montaj pentru ajustajele exprimate
în cele două sisteme.
M6
de asamblare se înscrie Ø100 sau Ø100 M6/h5.
h5
Pe desenul de execuție a alezajului, pe cota ce definește dimensiunea nominală
a suprafeței de asamblare a ajustajului se înscrie Ø100–0,006 –0,006

–0,028 , sau Ø100M6(–0,028), sau
Ø100–0,006
–0,028 (M6).
Pe cota arborelui ce definește dimensiunea suprafeței de asamblare cu alezajul
0 0 0
se înscrie Ø100–0,015 , sau Ø100h5(–0,015), sau Ø100–0,015 (h5).
10.3. Proiectarea ajustajelor intermediare în funcție de

caracteristica maximă majoritară
În vederea proiectării ajustajului intermediar este necesar să se urmeze cel pu-

țin etapele prezentate în continuare.
Etapa 1. Determinarea caracteristicii maxime majoritare
Pentru un ajustaj intermediar, dacă jocul maxim, Jmax , este mai mare decât
strângerea maximă Smax , Jmax > Smax, atunci se alege ca și caracteristică maximă ma-
joritară jocul maxim Jmax . În acest caz, ajustajul intermediar provine dintr-un ajustaj
cu joc, pentru care ES > es.
Dacă Smax > Jmax, atunci strângerea maximă Smax devine caracteristică ma-
ximă majoritară. Ajustajul proiectat trebuie să provină dintr-un ajustaj cu strângere
pentru care ES < es.
Dacă Jmax ≈ Smax, atunci se poate alege fie jocul, fie strângerea ca și caracte-
ristică majoritară.
În funcție de condițiile de montaj și funcționare a ajustajului, se adoptă unul
dintre sistemele standardizate de ajustaje, sistemul cu alezaj unitar sau cel cu arbore
unitar.
Stabilirea compatibilității soluțiilor de ajustaje intermediare trebuie să ia în
considerare:
- abaterile și toleranțele fundamentale standardizate, tabelul 2.2 pentru treptele
de precizie fundamentale, tabelul 2.4 pentru abaterile fundamentale ale arborilor și
tabelul 2.5 pentru abaterile fundamentale ale alezajelor;
- utilizarea în exclusivitate a treptelor de precizie IT5, IT6 și IT7, atât pentru
arbori cât și pentru alezaje;
- treapta de precizie a alezajului este egală sau cel mult mai mare cu o treaptă
decât treapta de precizie a arborelui, xD = xd sau xD = xd +1;
- existența egalității sau a celei mai mici diferențe între valoarea calculată an-
terior și cea rezultată prin utilizarea treptelor de precizie pentru arbore și alezaj, con-
form relațiilor impuse prin formula cheie;
- considerentele economice privind execuția suprafețelor ce formează ajusta-
jul, știind că, la aceeași clasă de precizie, arborii se execută la prețuri mai mici decât
alezajele.
Pentru stabilirea treptelor de precizie și a abaterilor dimensiunilor pentru ar-

bore și alezaj este necesar să se stabilească o relație între jocul maxim sau strângerea
maximă ca și caracteristică majoritară, pe de o parte, treptele de precizie și abaterile
fundamentale ale celor două suprafețe conjugate, pe de altă parte.
Pentru un ajustaj intermediar, în sistemul cu alezaj unitar, cu EI = 0, conform
reprezentării din figura 10.1, jocul maxim, care are o valoare impusă, Jmax , se poate
exprima în funcție de abaterea fundamentală a arborelui, ei, și toleranța alezajului,
ITD, conform relației
Jmax = ES – ei = – ei +ITD , µm. (10.30)

Pentru stabilirea toleranțelor standardizate ei și ITD este necesar să fie îndepli-
nită condiția
Jmax + ei ≥ ITD , µm, (10.31)
rezultată din condiția ca jocul maxim real să nu depășească jocul maxim impus, Jmax.
ranțelor fundamentale standardizate, pentru sistemul cu alezaj unitar, pentru jocul
maxim Jmax , impus și care este reprezentată în figura 10.26.
identificator de poziție, (ITD)S ≤ ITD, µm

literă cifră
↑ ↑
Jmax, µm = – ei, µm + ITD, µm
↓ ↓ ↓
tru jocul maxim Jmax și valoarea fundamentală standardizată a abaterii ei
Conform figurii 10.26, jocul maxim este egal cu abaterea inferioară ei, cu
semn schimbat, care este o abatere fundamentală și a cărei valoare se obține din ta-
belul 2.4, care pe verticală corespunde unei litere de simbol a poziției câmpului de
toleranță a arborelui, la care se adaugă valoarea intervalului de toleranță pentru ale-
zaj, preluată din tabelul 2.2, căreia pe verticală îi corespunde o cifră, care indică
treapta de precizie standardizată a alezajului, (ITD)S.
Pentru ajustajul intermediar, în sistemul cu alezaj unitar, conform reprezentă-
rii din figura 10.1, strângerea maximă, Smax , se poate exprima în funcție de abaterea
fundamentală a arborelui, ei, și toleranța arborelui, ITd , conform relației
Smax = es – EI = ei + ITd , µm. (10.32)
Pentru stabilirea toleranțelor standardizate ei și ITd este necesar să fie îndepli-

nită condiția
Smax – ei ≥ ITd , µm, (10.33)

rezultată din condiția ca strângerea maximă reală să nu depășească strângerea ma-

ximă, Smax .
ranțelor fundamentale standardizate, pentru sistemul cu alezaj unitar, pentru strân-
gerea maximă impusă, Smax , și care este reprezentată în figura 10.27.
identificator de poziție, (ITd)S ≥ ITd, µm ,

literă cifră
↑ ↑
Smax, µm = ei, µm + ITd, µm
↓ ↓ ↓
tru strângerea maximă, Smax, și abaterea fundamentală ei
Conform figurii 10.27, strângerea maximă este egală cu abaterea inferioară ei,
care este o abatere fundamentală și a cărei valoare se obține din tabelul 2.4, care pe
verticală corespunde unei litere de simbol a poziției câmpului de toleranță a arbore-
lui, la care se adaugă valoarea intervalului de toleranță pentru arbore, preluată din
tabelul 2.2, căreia pe verticală îi corespunde o cifră, care indică clasa de precizie
standardizată a arborelui (ITd)S.
tării din figura 10.3, jocul maxim, Jmax , se poate exprima în funcție de abaterea fun-
damentală a alezajului, ES, și toleranța arborelui, ITd , conform relației
Jmax = ES – ei = es + ITd , µm. ……… (10.34)

Pentru stabilirea toleranțelor standardizate ES și ITd este necesar să fie înde-
plinită condiția
Jmax – ES ≥ ITd , µm, (10.35)
rezultată din condiția ca jocul maxim real să nu depășească jocul maxim, Jmax .
ranțelor fundamentale standardizate, pentru sistemul cu arbore unitar, pentru jocul
maxim impus, Jmax , și care este reprezentată în figura 10.28.
identificator de poziție, (ITd)S ≤ ITd, µm ,

literă cifră
↑ ↑
Jmax, µm = ES, µm + ITd, µm
↓ ↓ ↓
tru jocul maxim Jmax, și abaterea fundamentală ES
Conform figurii 10.28, jocul maxim este egal cu abaterea superioară ES, care
este o abatere fundamentală, a cărei valoare se obține din tabelul 2.5, care pe verticală
corespunde unei litere de simbol a poziției câmpului de toleranță a arborelui, la care
se adaugă valoarea intervalului de toleranță pentru arbore, preluată din tabelul 2.2,
căreia pe verticală îi corespunde o cifră, care indică treapta de precizie standardizată
a arborelui, (ITd)S.
tării din figura 10.3, strângerea maximă, Smax , se poate exprima în funcție de abaterea
fundamentală a alezajului, ES, și toleranța alezajului, ITD, conform relației
Smax = es – EI = – ES + ITD , µm. (10.36)

Pentru stabilirea toleranțelor standardizate ES și ITD este necesar să fie înde-
plinită inegalitatea
Smax + ES ≥ ITD , µm, (10.37)

rezultată din condiția ca strângerea maximă reală să nu depășească strângerea ma-
ximă, Smax .
ranțelor fundamentale standardizate, pentru sistemul cu arbore unitar, pentru strân-
gerea maximă Smax determinată la etapa 1 și care este reprezentată în figura 10.29.
identificator de poziție, (ITD)S ≤ ITD, μm

literă cifră
↑ ↑
Smax, µm = – ES, µm + ITD, µm
↓ ↓ ↓
tru strângerea maximă, Smax , și abaterea fundamentală ES
Conform figurii 10.29, strângerea maximă admisă este egală cu abaterea su-
perioară ES, cu semn schimbat, care este o abatere fundamentală și a cărei valoare
se obține din tabelul 2.5, care pe verticală corespunde unei litere de simbol a poziției
câmpului de toleranță a alezajului, la care se adaugă valoarea intervalului de toleranță
pentru arbore, preluată din tabelul 2.2, căreia pe verticală îi corespunde o cifră, care
indică treapta de precizie a ajustajului.
Se analizează variantele posibile de ajustaje luând în considerare criteriile de
diferențiere a acestora, inclusiv criteriul economic care are, de cele mai multe ori, o
importanță decisivă în alegerea caracterului ajustajului.
Se recomandă, pentru verificarea corectitudinii demersului de calcul, să se re-
prezinte amplasarea câmpurilor de toleranță pentru alezaj, arbore și ajustaj.
sistem cu alezaj unitar în cel cu arbore unitar, și viceversa. Este necesar să se regă-
sească identitatea dimensională a celor două sisteme de ajustaje.
Pe desenul de ansamblu sau subansamblu a unui produs, care cuprinde piese
conjugate sub formă de ajustaje, pe cota ce definește dimensiunea nominală se în-
scrie dimensiunea ajustajului și clasa acestuia formată din treptele de precizie și po-
ziția câmpurilor de toleranță. Pe desenele de execuție, pe cotele suprafețelor ce defi-
nesc alezajul și arborele se înscriu dimensiunile tolerate ale acestora.
Aplicația 10.4
Să se proiecteze ajustajul intermediar cu diametrul nominal Ø145 mm pentru
care se impune caracteristica majoritară jocul maxim de 60 μm. Condițiile de montaj
ale ajustajului impun proiectarea ajustajului în sistemul cu arbore unitar.
Rezolvare
Etapa 1. Determinarea caracteristicii maxime majoritare
Prin datele de intrare minimale necesare pentru proiectarea ajustajului inter-
mediar se impune diametrul nominal N =145 mm și jocul maxim Jmax = 60 μm.
Proiectarea trebuie să conducă la un ajustaj intermediar provenit dintr-un ajus-
taj cu joc cu ES > es.
Condițiile de rezolvare a problemei impun sistemul cu arbore unitar, specific,
spre exemplu, montării inelului exterior al unui rulment în carcasa unui lagăr.
Utilizând cheia de determinare a toleranțelor fundamentale din figura 10.25
rezultă
JS7 (ITd)S ≤ 40 μm; (ITd)S = 40 µm = IT7
↑ ↑
Jmax = 60 µm = ES = + 20 µm + ITd = 40 µm
↓ ↓ ↓
valoarea impusă tabelul 2.5 tabelul 2.2
tru jocul maxim admisibil Jmax, și abaterea fundamentală a alezajului ES
+0,020
JS7 Ø145–0,020
Din figura 10.29 rezultă ajustajul, varianta I, Ø145 = 0 mm, cu
h7 Ø145–0,040
- jocul maxim real: Jmax r = ES – ei = + 20 – (– 40) = 60 µm;
- strângerea maximă reală: Smax = es – EI = 0 – (– 20) = 20 µm.
Trebuie luat în considerare și ajustajul preferențial de ordinul I, varianta II,
+0,020
JS7 Ø145–0,020
Ø145 = 0 mm, cu Jmax r = 45 μm, Smax r = 20 μm și ITT = 65 μm.
h6 Ø145–0,025
De asemenea, este important de analizat și ajustajele intermediare, varianta

III, Ø145JS6/h6 și varianta IV, Ø145JS6/h5.
+0,0125
JS6 Ø145–0,0125
Ajustajul Ø145 = 0 mm are caracteristicile de montaj Jmax r = 37,5
h6 Ø145–0,025
μm, Smax r = 12,5 μm și ITT = 50 μm.
+0,0125
JS6 Ø145–0,0125
Ajustajul Ø145 = mm este un ajustaj intermediar preferențial
h5 Ø1450–0,018
de ordinul II, conform ISO 286-1:2010, figura 2.86. Ajustajul este caracterizat de
Jmax r = 30,5 μm, Smax r= 12,5 μm și ITT = 43 μm.
Toate cele patru variante de ajustaje intermediare din clasa JS/h îndeplinesc
condiția impusă prin jocul maxim de 60, însă precizia acestora scade pornind de la
varianta I înspre IV. Ajustajul Ø148JS7/h7 asigură jocul maxim de 60 μm, egal cu
cel impus prin condițiile problemei, însă este ajustajul cel mai imprecis. Rezultă că,
pentru alegerea tipului de ajustaj este necesar să se ia în considerare și alte condiții,
cum ar fi cele de montaj, de utilizare sau cele economice privind tehnologia de exe-
cuție, inclusiv specificațiile de preferențiale indicate de standarde.
În figura 10.30 este prezentă cheia de utilizare a toleranțelor fundamentale
pentru identificatorul K pentru abaterea fundamentală ES a alezajului.
(ITd)S ≤ 48 μm;
K7
(ITd)S = 40 µm = IT7
↑ ↑
Jmax = 60 µm = ES = – 3 + Δ = – 3 + 15 (IT7) = 12 µm + ITd = 48 µm
↓ ↓ ↓
valoare impusă tabelul 2.5 tabelul 2.2
tru jocul maxim admisibil Jmax, și abaterea fundamentală a alezajului ES
+0,012
K7 Ø145–0,028
Din figura 10.30 rezultă ajustajul intermediar Ø145 = 0 mm, cu:
h7 Ø145–0,040
- jocul maxim real: Jmax r = ES – ei = + 12 – (– 40) = 52 µm, valoare care este
foarte apropiată de jocul maxim admis, Jmax = 60 μm;
- strângerea maximă reală: Smax r = es – EI = 0 – (– 28) = 28 µm;
De asemenea, trebuie luat în considerare ajustajul preferențial de ordinul I,
+0,012
K7 Ø145–0,028
Ø145 = mm, un ajustaj mai precis, care, conform ISO 261-1:2010,
h6 Ø1450–0,025
tabelul cu caracteristicile de montaj:
- jocul maxim real: Jmax r = ES – ei = + 12 – (– 25) = 37 µm < 60 μm = Jmax;
- strângerea maximă reală: Smax r = es – EI = 0 – (– 28) = 28 µm;
- toleranța ajustajului: ITT = Jmax r + Smax r = 52 + 28 = 65 µm.
Cele două ajustaje definite de identificatorul K asigură un joc mai mic decât
cel impus de 60 μm.
Acestea sunt ajustaje mai precise decât cele definite de identificatorul JS.
Luând criteriu economic de fabricație ca și criteriu de bază rezultă că ajustajul
+0,020
JS7 Ø145–0,020
Ø145 = 0 mm este cel mai ieftin dintre cele ce asigură un joc maxim de
h7 Ø145–0,040
60 μm. Caracteristicile de montaj ale ajustajului sunt Jmax = 60 μm, Smax = 20 μm și
ITT = 80 μm.
În figurile 10.31 și 10.32 sunt prezentate caracteristicile dimensionale ale ajus-
tajului proiectat Ø145JS7/h7.

intermediar Ø145JS7/h7
Fig. 10.31. Amplasarea câmpurilor de to- Jmax = 60 μm; Smax = 20 μm; ITT =
leranță pentru arbore și alezaj la 80 μm; a-joc; b-strângere.
ajustajul intermediar Ø145JS7/h7
N = 145 mm; ES = + 20 μm; EI = – 20 μm;

es = 0; ei = – 40 μm; ITD = 40 μm; ITd =
40 μm; Jmax = 60 μm; Smax = 20 μm.

+0,040
H7 Ø145 0
În sistemul cu alezaj unitar ajustajul este Ø145 = +0,020 mm, cu:
js7 Ø145–0,020
- jocul maxim, Jmax = ES – ei = +40 – (– 20) = 60 μm;
- strângerea maximă, Smax = es – EI = + 20 – 0 = 20 μm;
- toleranța ajustajului, ITT = Jmax + Smax = 60 + 20 =80 μm.
Caracteristicile de montaj sunt identice cu cele ale ajustajului în sistem cu ar-
bore unitar Ø145JS7/h7, ceea ce demonstrează similitudinea ajustajelor.
JS7
nominală a ajustajului se înscrie Ø145 sau Ø145JS7/h7.
h7
Pe desenul de execuție a piesei-alezaj, pe cota nominală a suprafeței ajustaju-

lui se înscrie Ø145+0,020 +0,020 +0,020
−0,020 , sau Ø145JS7(−0,020), sau Ø145−0,020 (JS7).
Pe cota arborelui ce definește dimensiunea suprafeței de asamblare cu alezajul
se înscrie Ø1450−0,040 , sau Ø145h7(−0,040
0 0
), sau Ø145−0,040 (h7).
Aplicația 10.5
Să se proiecteze ajustajul intermediar cu dimensiunea nominală Ø105 mm la
care caracteristica majoritară este strângerea. Strângerea maximă impusă este Smax =
44 μm.
Rezolvare
Ajustajul proiectat este un ajustaj intermediar care provine dintr-un ajustaj cu
strângere, la care strângerea este caracteristica majoritară, Smax > Jmax. Prin datele de
intrare se impun diametrul nominal N =105 mm și strângerea maximă Smax = 44 μm.
În lipsa unei specificații speciale, se adoptă sistemul standardizat de ajustaje
cu alezaj unitar pentru care EI = 0. Utilizând figura 10.27 care exprimă legătura din-
tre strângerea maximă și toleranțele fundamentale, rezultă
k (ITd)S ≤ 41 μm; (ITd)S = 35 µm = IT7

↑ ↑
Smax = 44 µm = ei = + 3 µm (IT4-IT7) + ITd = 41 µm
↓ ↓ ↓
valoarea impusă tabelul 2.4 tabelul 2.2
Din figura 10.33 se impune clasa k7 pentru arbore, astfel încât rezultă ajustajul
+0,035
H7 Ø105 0
Ø105 = +0,038 mm, cu caracteristicile de montaj:
k7 Ø105+0,003
- jocul maxim real, Jmax r = ES – ei = +35 – (+ 3) = 32 μm;
- strângerea maximă reală, Smax r = es – EI = + 38 – 0 = 38 μm < Smax = 44 μm;
- toleranța ajustajului, ITT = Jmax r + Smax r = 32 + 38 = 70 μm.
+0,035
H7 Ø105 0
Este necesar să se ia în considerare ajustajul Ø105 = +0,025 mm, care
k6 Ø105+0,003
este un ajustaj preferențial de ordinul I, atât după ISO 286-1:2010, cât și după stan-
dardul american ANSI B4.2. Ajustajul are caracteristicile de montaj Jmax = 32 μm și
Smax = 25 μm, astfel încât nu este respectată condiția de plecare, Smax > Jmax. Este un
ajustaj intermediar cu strângere probabilă mică.
Standardul american recomandă utilizarea ajustajului pentru fixarea suprafe-
țelor conjugate ce necesită o fixare precisă. Ajustajul realizează un compromis între
joc și strângere.
pentru identificatorul m.
m (ITd)S ≤ 31 μm; (ITd)S = 22 µm = IT6

↑ ↑
Smax = 44 µm = ei = + 13 µm + ITd = 31 µm
↓ ↓ ↓
+0,035
H7 Ø1050
Pornind de la clasa de toleranță m6 rezultă ajustajul Ø105 = +0,035 mm,
m6 Ø105+0,013
care, conform ISO 286-1:2010 este un ajustaj preferențial de ordinul II, cu:
- jocul maxim real, Jmax r = ES – ei = +35 – (+ 13) = 22 μm;
- strângerea maximă reală, Smax r = es – EI = + 35 – 0 = 35 μm < Smax = 44 μm;
- toleranța ajustajului, ITT = Jmax r + Smax r = 22 + 35 = 57 μm.
Pornind de la condiția Smax r < Smax, trebuie luate în considerare ajustajele:
+0,022
H6 Ø105 0
- ajustajul Ø105 = +0,035 mm cu caracteristicile de montaj Jmax r =9 μm,
m6 Ø105+0,013
Smax r = 35 μm < Smax = 44 μm și ITT = 44 = 44 μm;
+0,022
H6 Ø1050
- ajustajul preferențial de ordinul I, Ø105 = +0,028 mm cu Jmax r =9 μm,
m5 Ø105+0,013
Smax r = 28 μm < Smax = 44 μm și ITT = 37 μm.
Se menționează că ajustajele realizate cu identificatorul n pentru arbore con-
duc la ajustaje cu strângere.
Aplicația 10.6
Să se proiecteze ajustajul intermediar cu diametrul nominal de 15 mm care să
asigure egalitatea (aproximativă) între caracteristicile extreme ale ajustajului. Se im-
pune jocul maxim de 11 μm.
Rezolvare
Diametrul nominal al ajustajului intermediar este N = 15 mm. Se impune res-
pectarea condiției Jmax ≈ Smax cu mărimea ε caracteristică abaterii fundamentale ei ce
tinde spre zero. Se impune, de asemenea, jocul maxim, Jmax = 11 μm. Pentru sistemul
cu alezaj unitar, din figura 10.26, pentru jocul maxim impus, rezultă
j (ITD)S ≤ 8; (ITD)S = 8 μm = IT5

↑ ↑
Jmax = 11 µm = – (ei = – 3) = 3 µm (IT5, IT6) + ITD = 8 µm
↓ ↓ ↓
tru jocul maxim Jmax și valoarea fundamentală standardizată a abaterii ei
+0,008
H5 Ø15 0
Rezultă ajustajul intermediar Ø15 = +0,005 mm, cu:
j5 Ø15–0,003
Jmax r = ES – ei = +8 – (– 3) = 11 μm = Jmax; Smax r = es – EI = + 5 – 0 = 5 μm;
ITT = Jmax r + Smax r = 11 + 5 = 16 μm.
Aplicația 10.7
Să se proiecteze ajustajul intermediar cu diametrul nominal de 15 mm la care
strângerea este caracteristica majoritară. Se impune strângerea maximă de 16 μm.
Se impune sistemul de ajustaje cu arbore unitar.
Rezolvare
Ajustajul proiectat este un ajustaj intermediar care provine dintr-un ajustaj cu
strângere, la care strângerea este caracteristica majoritară, Smax > Jmax.
Prin datele de intrare se impun diametrul nominal N =15 mm și strângerea
maximă Smax = 16 μm. În sistemul cu arbore unitar, din figura 10.29, pentru strânge-
rea maximă impusă, rezultă
(ITD)S ≤ 12;
M
↑ ↑
– [ES = – 7 + Δ = – 7 + 3 (IT5, IT6)]=
Smax = 16 µm = + ITD = 12 µm
= 4 µm
↓ ↓ ↓
tru strângerea maximă, Smax , abaterea fundamentală ES și diametrul nominal 15 mm
Din figura 10.36 rezultă ajustajele în sistem cu arbore unitar Ø15M6/h5 și

–0,004
M6 Ø15–0,015
Ø15M6/h6. Ajustajul intermediar Ø15 = 0 mm are caracteristicile de mon-
h5 Ø15–0,008
taj Jmax r = 4 μm, Smax r = 15 μm < Smax = 16 μm și ITT = 19 μm.
Conform ISO 286-1:2010 este un ajustaj preferențial de ordinul II. Provine
dintr-un ajustaj cu strângere, fiind inclus în categoria ajustajelor intermediare cu
strângere probabilă mai mare. Cea mai recunoscută utilizarea a ajustajului M6/h5
este asamblarea bolțului de piston fixat în piston.
–0,004
M6 Ø15–0,015
Ajustajul intermediar Ø15 = 0 mm are caracteristicile de montaj
h6 Ø15–0,011
Jmax r = 7 μm, Smax r = 15 μm < Smax = 16 μm și ITT = 22 μm, și se încadrează în
condițiile impuse.
–0,004
M5 Ø15–0,015
Figura 10.36 sugerează și ajustajul Ø15 = 0 mm, cu caracteristicile
h5 Ø15–0,008
de montaj Jmax r = 4 μm, Smax r = 12 μm < Smax = 16 μm și ITT = 16 μm, care, de
asemenea, se încadrează în condițiile generale impuse.
BIBLIOGRAFIE
1. Apostol, C., Rugozitatea suprafețelor, Calitate & Control, 2013.
2. Bagiu, L., Toleranțe, statistică și metrologie în construcția de mașini, Editura
Helicon, Timișoara, 1997.
3. Bagiu, L., Toleranțe și măsurări tehnice, Curs, Vol. I și II, Litografia IP ,,Traian
Vuia”, Timișoara, 1975.
4. Bagiu, L., Țigănoiu, A., David, I., Toleranțe și măsurări tehnice. Îndrumător
de lucrări de laborator, Litografia IP ,,Traian Vuia”, Timișoara, 1978.
5. Bagiu, L., Toleranţe şi ajustaje, Editura Helicon, Timișoara, 1994.
6. Ballinger, T., ISO vs. ASME: The Basics of Surface Profile Filtering, Bruker-
Nano, Inc., April 24th, 2012.
7. Barbu, G., Diaconescu, F., Tehnologia turnării. Îndrumar de proiectare, Iași,
2006.
8. Blateyron, F., Profile Parameters, 2006-2018 Digital Surf, France.
9. Bolunduț, I.L., Dumitrescu, I., Mașini-unelte și prelucrări prin așchiere, Edi-
tura Tehnica-Info, Chișinău, 1999.
10. Bolunduț, I.L., Materiale metalice, Editura AGIR, București, 2004.
11. Bolunduț, I.L., Materiale și tehnologii neconvenționale, Editura Tehnica-Info,
Chișinău, 2012.
12. Bolunduț, I.L., Știința și ingineria materialelor, Editura Junimea, Iași, 2010.
13. Bolunduț, I.L., Știința și ingineria materialelor, Editura Tehnica-Info,
Chișinău, 2010.
14. Bolunduț, I.L., Tehnologia materialelor plastice și compozite, Editura
Junimea, Iași, 2010.
15. Bolunduț, I.L., Tehnologia materialelor și mașini unelte, Litografia Institu-
tului de Mine Petroșani, 1985.
16. Bourdet, P., Schneider, F., Spécification géometrique des produits. Cotation
et tolérancement ISO, Dunod, Paris, 2007.
17. Buzdugan, Gh., Rezistența materialelor, Editura Tehnică, București, 1979.
18. Chișiu, A., Matieșan, D., Mădărășan, T., Pop, D., Organe de mașini, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976.
19. Cohen, K.D, Introduction to ASME B46.1-2009, Surface Texture, Surface
Roughness, Waviness, and Lay, Michigan Metrology, LLC, 3/17/2011.
20. David, I., Bagiu, L., Toleranțe și măsurări tehnice, Curs, Vol. II, Litografia
Universității Tehnice din Timișoara, 1992.
21. Dodoc, P., Metode și mijloace de măsurare moderne în mecanica fină și con-
strucții de mașini, Editura Tehnică, București, 1980.
22. Dragu, D., Bădescu, Gh., Sturzu, A., Militaru, C., Popescu, I., Toleranţe şi
măsurători tehnice, Editura Didactică şi Pedagogică, București, 1982.
23. Drăghici, I., Moldovean, Gh., Achiriloaie, I., Chișu, E., Petrescu, N., Ci-
obotă, M., Lazăr, D., Cernahoschi, M., Diaconescu, D.V., Îndrumar de pro-
iectare în construcţia de maşini. Vol. II, Editura Tehnică, Bucureşti, 1982.
24. Drăghici, I., Pascovici, M., Jula, A., Rădulescu, C., Bejan, C., Chișu, E.,
Ciobanu, M., Moldovean, Gh., Petrescu, N., Ciobotă, M., Cernahoschi, M.,
Sichitiu, D., Îndrumar de proiectare în construcţia de maşini, Volumul I, Edi-
tura Tehnică, Bucureşti, 1981.
25. Dreucean, A., Paulescu, G., Ghiță, M., Mărcușanu, A., Slavici, T., Maşini
unelte şi control dimensional, Partea a II-a, Lucrări de laborator, Institutul
Politehnic ,,Traian Vuia”, Timișoara, 1991.
26. Dumitrescu, I., Tratamente termice. Teorie și aplicații, Editura Universitas,
Petroșani, 2015.
27. Dumitrescu, I., Proiectarea sculelor așchietoare. Îndrumar de laborator,
Editura Universitas, Petroșani, 2016.
28. Dumitrescu, I., Bolunduț, I.L., Mașini-unelte și prelucrări prin așchiere.
Îndrumar de laborator, Litografia Universității din Petroșani, 1999.
29. Dumitrescu, I., Cozma, B.Z., Tehnologia construcțiilor de mașini, Editura
Universitas, Petroșani, 2017.
30. Dumitrescu, I., Jula, D., Tehnologia construcțiilor de maşini. Îndrumar de
laborator, Editura Universitas, Petroșani, 2010.
31. Dumitrescu, I., Jula, D., Tehnologia construcțiilor de maşini. Îndrumar de
proiectare, Editura Universitas, Petroșani, 2010.
32. Fodor, D., Pater, S., Toleranțe și control dimensional, Editura Universității
din Oradea, 1999.
33. Gafițanu, M., Crețu, S., Pavelescu, D., Racocea, C., Rădulescu, G., Coca,
D., Rădăuceanu, D., Tuleașcă, C., Vornicu, I., Organe de maşini, Volumul
II, Editura Tehnică, Bucureşti 1983.
34. Gafițanu, M., Mocanu, D., Pavelescu, D., Crețu, S., Pascovici, M., Racocea,
C., Rădăuceanu, D., Tuleașcă, C., Coca, D., Vornicu, I., Organe de maşini,
Volumul I, Editura Tehnică, Bucureşti 1981.
35. Gafițanu, M., Năstase, D., Crețu, S., Coman, Gh., Racocea, C., Nestor, T.,
Olaru, D., Rulmenți. Proiectare şi tehnologie. Volumul II, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1985.
36. Georgescu, C., Toleranţe şi control dimensional, Universitatea ,,Dunărea de
Jos”, Galați, 2009.
37. Georgescu, G.S., Îndrumător pentru ateliere mecanice, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1978.
38. Jorden, W., Form-und Lagetolerrantzen, München Wien: Hanser, 1998.
39. Jula, D., Metrologie, Editura Focus, Petroșani, 2008.
40. Jula, D., Tomuș, O.B., Metrologie legală și aplicată, Editura Universitas,
Petroșani, 2014.
41. Jung, S., Oberflächenbeurteiung - Rauheitsmessung, Universität Stuttgart.
42. Király, A., Geometrie descriptivă și desen tehnic, Editura Mega, Cluj-Napoca,
2016.
43. Kverneland, O.K., Metric Standards for Worldwide Manufacturing, 2012
Edition Electronic, 8th Edition, Library of Congress Cataloging-in-Publication
Data.
Bibliografie 559
44. Koronka, F., Jula, D., Praporgescu, G., Tribologie cu exemple de calcul,
Litografia Universității din Petroșani, 1997.
45. Kovacs, I., Jula, D., Nan, M.S., Calitate și standardizare, Editura Focus,
Petroșani, 2004.
46. Krüger, R., Koenders, L., Surface Roughness Standards and Uncertainty,
Physikalisch - Technische Bundesanstalt, Braunschweig, Germany.
47. Leach, R., The Measurement of Surface Texture using Stylus Instruments,
Measurement Good Practice Guide No. 37, february 2014.
48. Matei, Gh., Vida-Simiti, I., Toleranţe şi control dimensional, Litografia Uni-
versității Tehnice din Cluj-Napoca, 1993.
49. Mocanu, D.R., Rezistența materialelor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1980.
50. Muhs, D., Wittel, H., Jannasch, D., Voßiek, J., Roloff/Matek. Organe de
Maşini. Normare. Calcul. Design, Volumul I, Ediția 17, Editura MATRIX
ROM, București, 2008.
51. Muhs, D., Wittel, H., Jannasch, D., Voßiek, J., Roloff/Matek. Organe de
Maşini. Normare. Calcul. Design, Volumul II plus Tabele și Anexe, Ediția 17,
Editura MATRIX ROM, București, 2008.
52. Nițescu, N., Toleranțe și control dimensional. Îndrumător pentru lucrări de
laborator, Litografia Universității din Petroșani, 1997.
53. Nițescu N., Stoian, AM., Unele aspecte privind proiectarea ajustajelor inter-
mediare, Lucrările științifice ale Simpozionului Multidisciplinar Internațional
,,UNIVERSITARIA SIMPRO 2005”, Tehnologie, Mecanisme și Organe de
Mașini, Editura Universitas, Petroșani, 2005.
54. Nițescu N., Stoian, AM., Nițescu, A., Some Aspects in Regard to the Design-
ing of Fits, Annals of the University of Petroșani, Mechanical Engineering,
Vol. 7 (XXXIV), Universitas Publishing House, Petroșani, 2005.
55. Nițescu N., Stoian, AM., Unele aspecte privind proiectarea ajustajelor cu joc,
Lucrările științifice ale Simpozionului Multidisciplinar Internațional
,,UNIVERSITARIA SIMPRO 2006”, Tehnologie, Mecanisme și Organe de
Mașini, Mecanică și rezistență, Editura Universitas, Petroșani, 2006.
56. Nițescu N., Stoian, AM., Some Aspects in Regard of Interference Fits, Annals
of the University of Petroșani, Mechanical Engineering, Vol. 9 (XXXIX), Part
II, Universitas Publishing House, Petroșani, 2007.
57. Nițescu N., Stoian, AM., Unele aspecte privind alegerea preciziei, grupei și
felului de ajustaj în construcția de mașini, Simpozionul ,,Durabilitatea și fiabil-
itatea sistemelor mecanice”, Universitatea ,,Constantin Brâncuși” Târgu-Jiu,
iunie 2008.
58. Nițescu, N., Poantă, A., The Computer Assisted Design of the Transition Fit,
Simpozionul științific internațional multidisciplinar ,,Universitaria Simpro
2008”, Technology, Mechanisms and Machines, Mechanics and Resistence,
Editura Universitas, Petroșani, 2008.
59. Nițescu N., Toleranţe şi ajustaje, măsurări, verificări şi control dimensional,
Îndrumător de laborator, Editura Universitas, Petroșani, 2010.
60. Pater, R., Toleranţe şi control dimensional, Editura Universității din Oradea,
2002.
61. Petropoulos, G., Pandazaras, C., Davim, P., Surface Texture Characteriza-
tion and Evaluation Related to Machining, University of Thessaly, Greece,
University of Aveiro, Portugal.
62. Poantă, A., Nițescu, N., Proiectarea asistată a ajustajelor cu joc, Simpozionul
științific cu participare internațională, Ediția I, Durabilitatea și fiabilitatea sis-
temelor mecanice, Universitatea Constantin Brâncuși, Târgu-Jiu, 2008.
63. Poantă, A., Nițescu, N., The computer Assisted Design of the Interference Fit;
Lucrările științifice ale Simpozionului Multidisciplinar ,,Universitaria Simpro
2008”, System control, Applied Informatics and Computer Engineering, Edi-
tura Universitas, Petroșani, 2008.
64. Posea, N., Anghel, Al., Manea, C., Hotea, Gh., Rezistența materialelor.
Probleme, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986.
65. Poantă, A., Nițescu, N., The Computer Assisted Design of the Clearance,
Intereference and Transition Fits, 17th International Conference on Control
Systems and Computer Science, Volumul 1, Editura Politehnica Press, 2009.
66. Potorac, A., Prodan, D., Toleranţe şi control dimensional, Universitatea
,,Ştefan cel Mare” Suceava.
67. Rabinovici, I., Anghel, A., ș.a., Toleranțe și ajustaje, Volumul II, Editura
Didactică și Pedagogică, București, 1989.
68. Rădulescu, Gh., Miloiu, Gh., Gheorghiu, N., Muntean, C., Vişa, F., Iones-
cu, N., Popovici, V., Dobre, G., Raşeev, M., Îndrumar de proiectare în con-
strucţia de maşini. Volumul III, Editura Tehnică, Bucureşti, 1986.
69. Săveanu, L., ș.a., Culegere de probleme de toleranţe, ajustaje și calibre,
Editura Tehnică, București, 1985.
70. Silva, K.A., Standard Specifications for Casting Tolerances - Linear Dimen-
sions, RapidProtoCasting, Vancouver, WA USA 98685.
71. Szyminski, S., Toleranzen und Passungen: Grunlagen und Anwendungen,
Braunschweit/Wiesbaden: Vieweg, 1993.
72. Urdea, Gh. B., Tehnologii neconvenționale, Editura Universitas, Petroșani,
2012.
73. Urdea, Gh. B., Tehnologii neconvenționale, Lucrări de laborator, Editura Uni-
versitas, Petroșani, 2012.
74. Vișan, A., Ionescu, N., Toleranţe, U Politehnica Bucureşti.
75. Voicescu, I., Crivac, Gh., Toleranţe şi măsurători tehnice. Probleme, Univer-
sitatea din Pitești, 2010.
76. Weber, F., Toleranțe și control dimensional, Lucrări de laborator, Editura Mir-
to, Timișoara, 2008.
77. Zamfir, V., Nițescu, N., Mecanisme și organe de mașini - Îndrumar de lucrări
de laborator, Litografia IM Petroșani, Petroșani, 1984.
78. Zamfir, V., Nițescu, N., Organe de maşini. Îndrumar de proiectare. Partea Ia
şi Ib, Litografia I.M. Petroșani, Petroșani, 1989.
Bibliografie 561
79. Zamfir, V., Nițescu, N., Toleranţe şi control dimensional, Volumul I, Tole-
ranţe, Litografia Universității Tehnice din Petroșani, Petroșani, 1993.
80. * * * , 2D Functional Analysis Dedicated to the Automotive Industry, Digital
Surf Head Office and R&D Center, Digital Surf SARL, Besançon, France.
81. * * * , ANSI/ASME B4.1-1967 (R 1999), Preferred Limits and Fits for Cy-
lindrical Parts.
82. * * * , ASME B46.1-2002, Surface Texture - Surface Roughness, Waviness
and Lay
83. * * * , BS EN ISO 286-1:2010, Geometrical Product Specification (GPS) -
ISO code system for tolerances on linear sizes - Part 1: Basis of tolerances, de-
viations and fits.
84. * * * , BS EN ISO 286-2:2010, Geometrical Product Specification (GPS) -
ISO code system for tolerances on linear sizes - Part 2: Tables of standard tol-
erance classes and limit deviations for holes and shafts (ISO 286-2:2010).
85. * * * , BS EN 22768-1:1993, General tolerances - Part 1: Tolerances for
linear and angular dimensions without individual tolerance indication.
86. * * * , BS EN 22768-2:1993, General tolerances - Part 2. Geometrical toler-
ances for features without individual tolerance indication.
87. , * * * , Casting tolerances, Geometrical Casting Tolerance Grades (GCTG)
for raw castings according to ISO 8062-3: 2007, Alteams Group.
88. * * * , Casting tolerances, Linear Dimensional Casting Tolerance Grades
(DCTG) for long-series or mass production for raw castings according to ISO
8062-3:2007, Alteams Group.
89. * * * , Cut-off and the Measurement of Surface Roughness, Taylor Hobson
Centre of Excellence.
90. * * * , Dessins techniques. Indication des états de surface. Norme ISO 1302,
INSA, Lyon.
91. * * * , Dimensional Capabilities of Steel Casting, Steel Casting Handbook,
Supplement 3, 2003, Steel Founders’ Society of America, SFSA 2003.
92. * * * , DIN Deutsches Institut fü Normung (Hrsg.): Technishe Oberfläche,
Berlin: Beuth,1981.
93. * * * , DIN Deutsches Institut fü Normung (Hrsg.): Technishes Zeichen,
Berlin: Beuth,1998.
94. * * * , DIN 4760, Form deviations, Concepts, Classification system.
95. * * * , DIN EN 10243-1:2000, Steel die forgings - Tolerances on dimensions
Part 1: Drop and vertical press forgings
96. * * * , DIN EN 10243-2:2000, Steel die forgings - Tolerances on dimensions
Part 2: Upset forgings made on horizontal forging machines.
97. * * * , DIN EN ISO 4287:1998-04, Geometrische Produktspezifikationen
(GPS) - Oberflächenbeschaffenheit: Tastschnittverfahren - Nenneigenschaften
von Tastschnittgeräten (ISO 3274:1996); Deutsche Fassung EN ISO 3274:1997.
98. * * * , DIN EN ISO 4287:2010-07, Geometrische Produktspezifikation (GPS)
- Oberflächenbeschaffenheit: Tastschnittverfahren- Benennungen, Definitionen
und Kenngrößen der Oberflächenbeschaffenheit.
99. * * * , Dubbel. Manualul inginerului mecanic. Fundamente, Editura Tehnică,

Bucureşti 1998.
100. * * * , EN ISO 286-2:2010, Geometrical product specifications (GPS) - ISO
code system for tolerances on linear sizes - Part 2: Tables of standard toler-
ance classes and limit deviations for holes and shafts (ISO 2862:2010)
101. * * * , EN ISO 13920:1996, Welding-General tolerances for welded con-
structions. Dimensions for lengths, angles, shape and position.
102. * * * , General dimensional and geometrical tolerances and machining al-
lowance for casting designed since 1998, according to DIN ISO 8062-3,
Technical information No.7, CLAAS GUSS GmbH, Bielefeld.
103. * * * , Hütte. Manualul inginerului, Editura Tehnică, București, 1995, Tra-
ducere din limba germană după ediția a 29-a.
104. * * * , Investment castings. Dimensional tolerances, surface condition, ma-
chining allowance, BDG Reference Sheet, VDG-Merkblatt, P 690, 2010.
105. * * * , IS 4897:1994, Deviations on Untoleranced Dimensions and Mass of
Steel Castings, Indian Standard, Third Revision.
106. * * * , ISO 128-24:1999, Technical drawings - General principles of presen-
tation - Part 24: Lines on mechanical engineering drawings.
107. * * * , ISO 129:1985, Technical drawings - Indication of dimensions and
tolerances - Part 1: General principles.
108. * * * , Iron and Steel Rough Casting Tolerance Standard, ISO 8062:1994,
SFA 2000, BS 6615:1996, Dandong Foundry in China.
109. * * * , ISO 286-1:2010, Geometrical Product Specification (GPS) - ISO code
system for tolerances on linear sizes - Part 1: Basis of tolerances, deviations
and fits.
110. * * * , ISO 286-2:2010, Geometrical Product Specification (GPS) - ISO code
system for tolerances on linear sizes - Part 2: Tables of standard tolerance and
limit deviation for hole and shafts.
111. * * * , ISO 468:1982, Surface roughness-parameters, their values and gen-
eral rules for specifying requirements.
112. * * * , ISO 1101:2017, Geometrical Product Specification (GPS) - Geomet-
rical tolerancing - Tolerances of form, orientation, location and run-out.
113. * * * , ISO 1302:2002, Geometrical Product Specification (GPS) - Indication
of surface texture in technical product documentation, Four edition, 2002.
114. * * * , ISO 1660:1987, Technical drawings - Dimensioning and tolerancing
of profiles.
115. * * * , ISO 1938-1:2012, Geometrical Product Specification (GPS) - Dimen-
sional measuring equipment - Part 1: Plain limit gauges of linear size.
116. * * * , ISO 2692:2006, Geometrical Product Specification (GPS) - Geomet-
rical tolerancing - Maximum material requirement (MMR), least material re-
quirement (LRM) and reciprocity requirement (RPR).
117. * * * , ISO 2768-1:1989, General tolerances - Part 1: Tolerances for linear
and angular dimensions without individual tolerance indication.
Bibliografie 563
118. * * * , ISO 2768-2:1989, General tolerances - Part 2: Geometrical toleranc-

es for features without individual tolerance indications.
119. * * * , ISO 3040:2016, Geometrical Product Specification (GPS) - Dimen-
sioning and Tolerancing - Cones.
120. * * * , ISO 3274:1996, Geometrical Product Specification (GPS) - Surface
texture: Profile method-Nominal characteristic of contact (stylus) instruments.
121. * * * , ISO 3534-1:2006, Statistics - Vocabulary and symbols - Part 1: Gen-
eral statistical terms and terms used in probability.
122. * * * , ISO 3534-2:2006, Statistics - Vocabulary and symbols - Part 2: Ap-
plied statistics.
texture: Profile method - Terms, definitions and surface texture parameters.
124. * * * , ISO 4288:1996, Geometrical Product Specification (GPS)-Surface
texture: Profile method-Rules and procedures for the assessment of surface
texture.
125. * * * , ISO 5458:1998, Geometrical Product Specification (GPS) -
Geometrical tolerancing - Positional tolerancing.
126. * * * , ISO 5459: 2011, Geometrical Product Specification (GPS) -
Geometrical tolerancing - Datums and datum systems.
127. * * * , ISO 8015:1985, Technical drawings - Fundamental tolerancing prin-
ciple.
128. * * * , ISO 8015:2011, Geometrical Product Specification (GPS) - Funda-
mentals - Concepts, principles and rules.
129. * * * , ISO 8062:1994, Castings - System of dimensional tolerances and ma-
chining allowances.
130. * * * , ISO 8062-1:2007, Geometrical Product Specification (GPS) - Dimen-
sional and geometrical tolerances for moulded parts, Part 1: Vocabulary.
131. * * * , ISO 8062-3:2007, Geometrical Product Specification (GPS)- Dimen-
sional and geometrical tolerances for moulded parts - Part 3: General dimen-
sional and geometrical tolerances and machining allowances for castings.
132. * * * , ISO 9013:2002, Thermal cutting - Classification of thermal cuts -
Geometrical product specification and quality tolerances.
133. * * * , ISO 10135:2007, Geometrical Product Specification (GPS) - Drawing
indications for moulded parts in technical documentation (TPD).
134. * * * , ISO 10579:2010, Geometrical Product Specification (GPS) - Dimen-
sioning and tolerancing - Non-rigid parts.
texture: Profile method - Metrological characteristics of phase correct filters.
texture: Profile method - Motif parameters.
137. * * * , ISO 12180-1:2011, Geometrical Product Specification (GPS) - Cylin-
dricity - Part 1: Vocabulary and parameters of cylindrical form.
138. * * * , ISO 12180-2:2011, Geometrical Product Specification (GPS) - Cylin-
dricity - Part 2: Specification operators.
139. * * * , ISO 12181-1:2011, Geometrical Product Specification (GPS) -

Roundness - Part 1: Vocabulary and parameters of roundness.
Roundness - Part 2: Specification operators.
Straightness - Part 1: Vocabulary and parameters of straightness.
Straightness - Part 2: Specification operators.
143. * * * , ISO 12781-1:2011, Geometrical Product Specification (GPS) - Flat-
ness - Part 1: Vocabulary and parameters of flatness.
144. * * * , ISO 12781-2:2011, Geometrical Product Specification (GPS) - Flat-
ness - Part 2: Specification operators.
145. * * * , ISO 13565-1:1997, Geometrical Product Specification (GPS) - Sur-
face texture: Surface having stratified functional properties - Part 1: Filtering
and general measurement conditions.
face texture: Surface having stratified functional properties - Part 2: Height
characterization using the linear material ratio curve.
147. * * * , ISO 13565-2:1997, Caractérisation des hauteurs par la courbe de
taux de longueur portante (courbe d’Abbott).
face texture: Surface having stratified functional properties - Part 3: Height
characterization using the probability curve.
149. * * * , ISO 13920:1996, Welding-General tolerances for welded construc-
tions. Dimensions for lengths, angles, shape and position.
150. * * * , ISO 14405-1:2010, Geometrical Product Specification (GPS) - Di-
mensional tolerancing - Part 1: Linear sizes.
151. * * * , ISO 14405-2:2011, Geometrical Product Specification (GPS) - Di-
mensional tolerancing - Part 2: Dimensions other than linear sizes.
152. * * * , ISO 14660-1:1999, Geometrical Product Specification (GPS) - Geo-
metrical features - Part 1:General terms and definitions.
153. * * * , ISO 14660-2:1999, Geometrical Product Specification (GPS) - Geo-
metrical features - Part 2:Extracted median line of a cylinder and a cone, ex-
tracted median surface, local size of an extracted feature.
Filtration - Part 21: Linear profile filters: Gaussian filters.
155. * * * , ISO 25178-2:2012, Geometrical Product Specification (GPS) – Sur-
face texture: Areal - Part 2: Terms, definitions and surface texture parameters.
156. * * * , ISO/TC 8062-2, ISO/TC 213 N 160, ISO/TC 213/WG 9, Geomet-
rical Product Specification (GPS) - Dimensional and geometrical tolerances
for moulded parts - Part 2: Dimensional and geometrical tolerances and ma-
chining allowances for castings.
Bibliografie 565
157. * * * , ISO/DIS 8062-4.2:2015, Geometrical product specifications (GPS) -

Dimensional and geometrical tolerances for moulded parts, Part 4: General
tolerances for castings using profile tolerancing in a general datum system.
158. * * * , ISO/PRT TS 8062-2:2013, Geometrical Product Specification (GPS)
- Dimensional and geometrical tolerances for moulded parts - Part 2: Rules.
159. * * * , MahrSurf PS1, Betriebsanleitung, Mahr GmbH Göttingen.
160. * * * , Perthometer. Surface Texture Parameters. New Standards DIN EN
ISO/ASME, Mahr GmbH Götingen, Germany, Edition 1/09/99.
161. * * * , Quick Guide to Surface Roughness Measurementt, Refrence guide for
laboratory and workshop, Bulletin No. 2229, Mitutoyo.
162. * * * , Rauheitsmessysteme von Jenoptik Oberflächenngrößen in der Praxis,
Jenoptik.
163. * * * , Roughness measuring systems from Jenoptik - Surface texture parame-
ters in practice, DAkkS -Die Deutsche Akkreditierunggsstelle GmbH.
164. * * * , SR EN 20286-1:1997, Sistem ISO de toleranţe şi ajustaje - Partea 1:
Baze de toleranţe, abateri şi ajustaje.
165. * * * , SR EN 20286-2:1997, Sistem ISO de toleranţe şi ajustaje - Partea 2:
Tabele ale treptelor de toleranţe şi abateri limită pentru alezaje şi arbori.
166. * * * , SR EN 22768-1:1995, Toleranţe generale-Partea 1: Toleranţe pentru
dimensiuni liniare şi unghiulare fără indicarea toleranţelor individuale.
167. * * * , SR EN 22768-2:1995, Toleranţe generale - Partea 2: Toleranţe ge-
ometrice pentru elemente fără indicarea toleranţelor individuale.
168. * * * , STAS 8100/1-88, Sistemul ISO de toleranţe şi ajustaje pentru dimen-
siuni liniare. Terminologie şi simboluri.
siuni liniare. Toleranţe fundamentale şi abateri fundamentale pentru dimen-
siuni până la 3150 mm.
siuni liniare. Clase de toleranţe de uz general pentru dimensiuni până la 3150
mm.
siuni liniare. Selecție de clase de toleranțe de uz general pentru dimensiuni
până la 3150 mm.
172. * * * , Surface Roughness Measurement, Practical tips for laboratory and
workshop, Bulletin No. 1984, Mitutoyo.
173. * * * , Surface Texture (Surface Roughness, Waviness, and Lay), ASME
B46.1-2002, An American National Standard, The American Society of Me-
chanical Engineers, 2006.
174. * * * , Tolerances dimensionnelles, extrait de la norme ISO 8062-3 - octobre
2007, Fonderie Barbas et Plailly.
ANEXA A1. SISTEMUL ISO DE TOLERANŢE
PENTRU ARBORI
Tabelul A1-1. Toleranțe ISO pentru arbori: a9, …, a14; b8, …, b14
Dimensiunea a14 a13 a12 a11 a10 a9 b14 b13 b12 b11 b10 b9 b8
nominală, mm,
>,≤ μm
–270 –270 –270 –270 –270 –270 –140 –140 –140 –140 –140 –140 –140
până la 3
–520 –410 –370 –330 –310 –295 –390 –280 –240 –200 –180 –165 –154
peste 3 –270 –270 –270 –270 –270 –270 –140 –140 –140 –140 –140 –140 –140
până la 6 –570 –450 –390 –345 –318 –300 –440 –320 –260 –215 –188 –170 –158
peste 6 –280 –280 –280 –280 –280 –280 –150 –150 –150 –150 –150 –150 –150
până la 10 –640 –500 –430 –370 –338 –316 –510 –370 –300 –240 –208 –186 –172
peste 10 –290 –290 –290 –290 –290 –290 –150 –150 –150 –150 –150 –150 –150
până la 18 –720 –560 –470 –400 –360 –333 –580 –420 –330 –260 –220 –193 –177
peste 18 –300 –300 –300 –300 –300 –300 –160 –160 –160 –160 –160 –160 –160
până la 30 –820 –630 –510 –430 –384 –352 –680 –490 –370 –290 –244 –212 –193
peste 30 –310 –310 –310 –310 –310 –310 –170 –170 –170 –170 –170 –170 –170
până la 40 –930 –700 –560 –470 –410 –372 –790 –560 –420 –330 –270 –232 –209
peste 40 –320 –320 –320 –320 –320 –320 –180 –180 –180 –180 –180 –180 –180
până la 50 –940 –710 –570 –480 –420 –382 –800 –570 –430 –340 –280 –242 –219
peste 50 –340 –340 –340 –340 –340 –340 –190 –190 –190 –190 –190 –190 –190
până la 65 –1080 –800 –640 –530 –460 –414 –930 –650 –490 –380 –310 –264 –236
peste 65 –360 –360 –360 –360 –360 –360 –200 –200 –200 –200 –200 –200 –200
până la 80 –1100 –820 –660 –550 –480 –434 –940 –660 –500 –390 –320 –274 –246
peste 80 –380 –380 –380 –380 –380 –380 –220 –220 –220 –220 –220 –220 –220
până la 100 –1250 –920 –730 –600 –520 –467 –1090 –760 –570 –440 –360 –307 –274
peste 100 –410 –410 –410 –410 –410 –410 –240 –240 –240 –240 –240 –240 –240
până la 120 –1280 –950 –760 –630 –550 –497 –1110 –780 –590 –460 –380 –327 –294
peste 120 –460 –460 –460 –460 –460 –460 –260 –260 –260 –260 –260 –260 –260
până la 140 –1460 –1090 –860 –710 –620 –560 –1260 –890 –660 –510 –420 –360 –323
peste 140 –520 –520 –520 –520 –520 –520 –280 –280 –280 –280 –280 –280 –280
până la 160 –1520 –1150 –920 –770 –680 –620 –1280 –910 –680 –530 –440 –380 –343
peste 160 –580 –580 –580 –580 –580 –580 –310 –310 –310 –310 –310 –310 –310
până la 180 –1580 –1210 –980 –830 –740 –680 –1310 –940 –710 –560 –470 –410 –373
peste 180 –660 –660 –660 –660 –660 –660 –340 –340 –340 –340 –340 –340 –340
până la 200 –1810 –1380 –1120 –950 –845 –775 –1490 –1060 –800 –630 –525 –455 –412
peste 200 –740 –740 –740 –740 –740 –740 –380 –380 –380 –380 –380 –380 –380
până la 225 –1890 –1460 –1200 –1030 –925 –855 –1530 –1100 –840 –670 –565 –495 –452
peste 225 –820 –820 –820 –820 –820 –820 –420 –420 –420 –420 –420 –420 –420
până la 250 –1970 –1540 –1280 –1110 –1005 –935 –1570 –1140 –880 –710 –605 –535 –492
peste 250 –920 –920 –920 –920 –920 –920 –480 –480 –480 –480 –480 –480 –480
până la 280 –2220 –1730 –1440 –1240 –1130 –1050 –1780 –1290 –1000 –800 –690 –610 –561
peste 280 –1050 –1050 –1050 –1050 –1050 –1050 –540 –540 –540 –540 –540 –540 –540
până la 315 –2350 –1860 –1570 –1370 –1260 –1180 –1840 –1350 –1060 –860 –750 –670 –621
peste 315 –1200 –1200 –1200 –1200 –1200 –1200 –600 –600 –600 –600 –600 –600 –600
până la 355 –2600 –2090 –1770 –1560 –1430 –1340 –2000 –1490 –1170 –960 –830 –740 –689
peste 355 –1350 –1350 –1350 –1350 –1350 –1350 –680 –680 –680 –680 –680 –680 –680
până la 400 –2750 –2240 –1920 –1710 –1580 –1490 –2080 –1570 –1250 –1040 –910 –820 –769
peste 400 –1500 –1500 –1500 –1500 –1500 –1500 –760 –760 –760 –760 –760 –760 –760
până la 450 –3050 –2740 –2130 –1900 –1750 –1665 –2310 –1730 –1390 –1160 –1010 –915 –857
peste 450 –1650 –1650 –1650 –1650 –1650 –1650 –840 –840 –840 –840 –840 –840 –840
până la 500 –3200 –2620 –2280 –2050 –1900 –1805 –2390 –1810 –1470 –1240 –1090 –995 –937
Sistemul ISO de toleranţe pentru arbori 567
Tabelul A1-2. Toleranțe ISO pentru arbori: c8, …, c13; cd7, …, cd12
Dimensiunea no- c13 c12 c11 c10 c9 c8 cd12 cd11 cd10 cd9 cd8 cd7
minală, mm, > , ≤
μm
–60 –60 –60 –60 –60 –60 –34 –34 –34 –34 –34 –34
până la 3
–200 –160 –120 –100 –85 –74 –134 –94 –74 –59 –48 –44
peste 3 –70 –70 –70 –70 –70 –70 –45 –45 –45 –45 –45 –45
până la 6 –250 –190 –145 –118 –100 –88 –165 –120 –93 –75 –63 –57
peste 6 –80 –80 –80 –80 –80 –80 –56 –56 –56 –56 –56 –56
până la 10 –300 –230 –170 –138 –116 –102 –206 –146 –114 –92 –78 –71
peste 10 –95 –95 –95 –95 –95 –95
până la 18 –365 –275 –205 –165 –138 –122
peste 18 –110 –110 –110 –110 –110 –110
până la 30 –440 –320 –240 –194 –162 –143
peste 30 –120 –120 –120 –120 –120 –120
până la 40 –510 –370 –280 –220 –182 –159
peste 40 –130 –130 –130 –130 –130 –130
până la 50 –520 –380 –290 –230 –192 –169
peste 50 –140 –140 –140 –140 –140 –140
până la 65 –600 –440 –330 –260 –214 –186
peste 65 –150 –150 –150 –150 –150 –150
până la 80 –610 –450 –340 –270 –224 –196
peste 80 –170 –170 –170 –170 –170 –170
până la 100 –710 –520 –390 –310 –257 –224
peste 100 –180 –180 –180 –180 –180 –180
până la 120 –720 –530 –400 –320 –267 –234
peste 120 –200 –200 –200 –200 –200 –200
până la 140 –830 –600 –450 –360 –300 –263
peste 140 –210 –210 –210 –210 –210 –210 Valorile numerice ale
până la 160 –840 –610 –460 –370 –310 –273 câmpurilor de toleranţă
peste 160 –230 –230 –230 –230 –230 –230 pentru această zonă nu
până la 180 –860 –630 –480 –390 –330 –293 sunt definite
peste 180 –240 –240 –240 –240 –240 –240
până la 200 –960 –700 –530 –425 –355 –312
peste 200 –260 –260 –260 –260 –260 –260
până la 225 –980 –720 –550 –445 –375 –332
peste 225 –280 –280 –280 –280 –280 –280
până la 250 –1000 –740 –570 –465 –395 –352
peste 250 –300 –300 –300 –300 –300 –300
până la 280 –1110 –820 –620 –510 –430 –381
peste 280 –330 –330 –330 –330 –330 –330
până la 315 –1140 –850 –650 –540 –460 –411
peste 315 –360 –360 –360 –360 –360 –360
până la 355 –1250 –930 –720 –590 –500 –449
peste 355 –400 –400 –400 –400 –400 –400
până la 400 –1290 –970 –760 –630 –540 –498
peste 400 –440 –440 –440 –440 –440 –440
până la 450 –1410 –1070 –840 –690 –595 –537
peste 450 –480 –480 –480 –480 –480 –480
până la 500 –1450 –1110 –880 –730 –635 –577
568 Toleranţe, ajustaje şi starea suprafeţei. Teorie şi aplicaţii
Tabelul A1-3. Toleranţe ISO pentru arbori: d5, …, d12; e5, …, e11
Dimensiunea d12 d11 d10 d9 d8 d7 d6 d5 e11 e10 e9 e8 e7 e6 e5
nominală, mm,
>,≤ μm
–20 –20 –20 –20 –20 –20 –20 –20 –14 –14 –14 –14 –14 –14 –14
până la 3 –120 –80 –60 –45 –34 –30 –26 –24 –74 –54 –39 –28 –24 –20 –18
peste 3 –30 –30 –30 –30 –30 –30 –30 –30 –20 –20 –20 –20 –20 –20 –20
până la 6 –150 –105 –78 –60 –48 –42 –38 –35 –95 –68 –50 –38 –32 –28 –25
peste 6 –40 –40 –40 –40 –40 –40 –40 –40 –25 –25 –25 –25 –25 –25 –25
până la 10 –190 –130 –98 –76 –62 –55 –49 –46 –115 –83 –61 –47 –40 –34 –31
peste 10 –50 –50 –50 –50 –50 –50 –50 –50 –32 –32 –32 –32 –32 –32 –32
până la 18 –230 –160 –120 –93 –77 –68 –61 –58 –142 –102 –75 –59 –50 –43 –40
peste 18 –65 –65 –65 –65 –65 –65 –65 –65 –40 –40 –40 –40 –40 –40 –40
până la 30 –275 –195 –149 –117 –98 –86 –78 –74 –170 –124 –92 –73 –61 –53 –49
peste 30 –80 –80 –80 –80 –80 –80 –80 –80 –50 –50 –50 –50 –50 –50 –60
până la 50 –330 –240 –180 –142 –119 –105 –96 –91 –210 –150 –112 –89 –75 –66 –61
peste 50 –100 –100 –100 –100 –100 –100 –100 –100 –60 –60 –60 –60 –60 –60 –60
până la 80 –400 –290 –220 –174 –146 –130 –119 –113 –250 –180 –134 –106 –90 –79 –73
peste 80 –120 –120 –120 –120 –120 –120 –120 –120 –72 –72 –72 –72 –72 –72 –72
până la 120 –470 –340 –260 –207 –174 –155 –142 –135 –292 –212 –159 –126 –107 –94 –87
peste 120 –145 –145 –145 –145 –145 –145 –145 –145 –85 –85 –85 –85 –85 –85 –85
până la 180 –545 –395 –305 –245 –208 –185 –170 –163 –335 –245 –185 –148 –125 –110 –103
peste 180 –170 –170 –170 –170 –170 –170 –170 –170 –100 –100 –100 –100 –100 –100 –100
până la 250 –630 –460 –355 –285 –242 –216 –199 –190 –390 –285 –215 –172 –146 –129 –120
peste 250 –190 –190 –190 –190 –190 –190 –190 –190 –110 –110 –110 –110 –110 –110 –110
până la 315 –710 –510 –400 –320 –271 –242 –222 –213 –430 –320 –240 –191 –162 –142 –133
peste 315 –210 –210 –210 –210 –210 –210 –210 –210 –125 –125 –125 –125 –125 –125 –125
până la 400 –780 –570 –440 –350 –299 –267 –246 –235 –485 –355 –265 –214 –182 –161 –150
peste 400 –230 –230 –230 –230 –230 –230 –230 –230 –135 –135 –135 –135 –135 –135 –135
până la 500 –860 –630 –480 –385 –327 –293 –270 –257 –535 –385 –290 –232 –198 –175 –162
peste 500 –260 –260 –260 –260 –260 –260 –260 –260 –145 –145 –145 –145 –145 –145 –145
până la 630 –960 –700 –540 –435 –370 –330 –304 –292 –585 –425 –320 –255 –215 –189 –177
peste 630 –290 –290 –290 –290 –290 –290 –290 –290 –160 –160 –160 –160 –160 –160 –160
până la 800 –1090 –790 –610 –490 –475 –370 –340 –326 –660 –480 –360 –285 –240 –210 –196
peste 800 –320 –320 –320 –320 –320 –320 –320 –320 –170 –170 –170 –170 –170 –170 –170
până la 1000 –1220 –880 –680 –550 –460 –410 –376 –360 –730 –530 –500 –310 –260 –226 –210
peste 1000 –350 –350 –350 –350 –350 –350 –350 –350 –195 –195 –195 –195 –195 –195 –195
până la 1250 –1400 –1010 –770 –610 –515 –455 –416 –397 –855 –615 –455 –360 –300 –261 –242
peste 1250 –390 –390 –390 –390 –390 –390 –390 –390 –220 –220 –220 –220 –220 –220 –220
până la 1600 –1640 –1170 –890 –700 –585 –515 –468 –445 –1000 –720 –530 –415 –345 –298 –275
peste 1600 –430 –430 –430 –430 –430 –430 –430 –430 –240 –240 –240 –240 –240 –240 –240
până la 2000 –1930 –1350 –1030 –800 –660 –580 –522 –495 –1160 –840 –610 –470 –390 –332 –305
peste 2000 –480 –480 –480 –480 –480 –480 –480 –480 –260 –260 –260 –260 –260 –260 –260
până la 2500 –2230 –1580 –1180 –920 –760 –655 –590 –558 –1360 –960 –700 –540 –435 –370 –338
peste 2500 –520 –520 –520 –520 –520 –520 –520 –520 –290 –290 –290 –290 –290 –290 –290
până la 3150 –2620 –1870 –1380 –1060 –850 –730 –655 –616 –1640 –1150 –830 –620 –500 –425 –386
Tabelul A1-4. Toleranțe ISO pentru arbori: ef5, …, ef9; f4, …, f10; fg5, …, fg9
Dimensiunea
ef9 ef8 ef7 ef6 ef5 f10 f9 f8 f7 f6 f5 f4 fg9 fg8 fg7 fg6 fg5
nominală,
mm, >, ≤ μm
–10 –10 –10 –10 –10 –6 –6 –6 –6 –6 –6 –6 –4 –4 –4 –4 –4
până la 3
–35 –24 –20 –16 –14 –46 –31 –20 –16 –12 –10 –9 –29 –18 –14 –10 –8
peste 3 –14 –14 –14 –14 –14 –10 –10 –10 –10 –10 –10 –10 –6 –6 –6 –6 –6
până la 6 –44 –32 –26 –22 –19 –58 –40 –28 –22 –18 –15 –14 –36 –24 –18 –14 –11
peste 6 –18 –18 –18 –18 –18 –13 –13 –13 –13 –13 –13 –13 –8 –8 –8 –8 –8
până la 10 –54 –40 –33 –27 –24 –71 –49 –35 –28 –22 –19 –17 –44 –31 –23 –17 –14
peste 10 –16 –16 –16 –16 –16 –16 –16
până la 18 –86 –59 –43 –34 –27 –24 –21
peste 18 –20 –20 –20 –20 –20 –20 –20
până la 30 –104 –72 –53 –41 –33 –29 –26
peste 30 –25 –25 –25 –25 –25 –25 –25
până la 50 –125 –87 –64 –50 –41 –36 –32
peste 50 –30 –30 –30 –30 –30 –30 –30
până la 80 –150 –104 –76 –60 –49 –43 –38
peste 80 –36 –36 –36 –36 –36 –36 –36
până la 120 –176 –123 –90 –71 –58 –51 –46
peste 120 –43 –43 –43 –43 –43 –43 –43
până la 180 –203 –143 –106 –83 –68 –61 –55
peste 180 –50 –50 –50 –50 –50 –50 –50
până la 250 –235 –165 –122 –96 –79 –70 –64
peste 250 –56 –56 –56 –56 –56 –56 –56
până la 315 –266 –186 –137 –108 –88 –79 –72
Valorile numerice Valorile numerice
peste 315 –62 –62 –62 –62 –62 –62 –62
ale câmpurilor de ale câmpurilor de
până la 400 –292 –202 –151 –119 –98 –87 –80
toleranţă pentru toleranţă pentru
peste 400 –68 –68 –68 –68 –68 –68 –68
această zonă această zonă
până la 500 –318 –223 –165 –131 –108 –95 –88
nu sunt definite nu sunt definite
peste 500 –76 –76 –76 –76 –76 –76 –76
până la 630 –356 –251 –186 –146 –120 –108 –98
peste 630 –80 –80 –80 –80 –80 –80 –80
până la 800 –400 –280 –205 –160 –130 –116 –105
peste 800 –86 –86 –86 –86 –86 –86 –86
până la 1000 –446 –316 –226 –176 –142 –126 –114
peste 1000 –96 –96 –96 –96 –96 –96 –96
până la 1250 –516 –356 –261 –201 –162 –143 –129
peste 1250 –110 –110 –110 –110 –110 –110 –110
până la 1600 –610 –420 –305 –235 –188 –165 –149
peste 1600 –120 –120 –120 –120 –120 –120 –120
până la 2000 –720 –490 –350 –270 –212 –185 –166
peste 2000 –130 –130 –130 –130 –130 –130 –130
până la 2500 –830 –570 –410 –305 –240 –208 –185
peste 2500 –145 –145 –145 –145 –145 –145 –145
până la 3150 –1005 –685 –475 –355 –280 –241 –213
Clasele de toleranță înscrise în chenar cu caractere aldine sunt clase din șirul prefe-
rențial de ordinul I, conform ISO 286-1:2010.
Clasele de toleranță înscrise în chenar cu caractere normale sunt clase din șirul prefe-
rențial de ordinul II, conform ISO 286-1:2010.
Tabelul A1-5. Toleranțe ISO pentru arbori: g4, …, g9; j5, …, j7
Dimensiunea nominală, mm, g9 g8 g7 g6 g5 g4 j7 j6 j5

>,≤ μm
–2 –2 –2 –2 –2 –2 +6 +4 +2
până la 3
–27 –16 –12 –8 –6 –5 –4 –2 –2
–4 –4 –4 –4 –4 –4 +8 +6 +3
peste 3 până la 6, inclusiv
–34 –22 –16 –12 –9 –8 –4 –2 –2
–5 –5 –5 –5 –5 –5 +10 +7 +4
peste 6 până la 10
–41 –27 –20 –14 –11 –9 –5 –2 –2
–6 –6 –6 –6 –6 –6 +12 +8 +5
–49 –33 –24 –17 –14 –11 –6 –3 –3
–7 –7 –7 –7 –7 –7 +13 +9 +5
–59 –40 –28 –20 –16 –13 –8 –4 –4
–9 –9 –9 –9 –9 –9 +15 +11 +6
–71 –48 –34 –25 –20 –16 –10 –5 –5
–10 –10 –10 –10 –10 –10 +18 +12 +6
–84 –56 –40 –29 –23 –18 –12 –7 –7
–12 –12 –12 –12 –12 –12 +20 +13 +6
–99 –66 –47 –34 –27 –22 –15 –9 –9
–14 –14 –14 –14 –14 –14 +22 +14 +7
–114 –77 –54 –39 –32 –26 –18 –11 –11
–15 –15 –15 –15 –15 –15 +25 +16 +7
–130 –87 –61 –44 –35 –29 –21 –13 –13
–17 –17 –17 –17 –17 –17 +26 +16 +7
–147 –98 –69 –49 –40 –33 –26 –16 –16
–18 –18 –18 –18 –18 –18 +29 +18 +7
–158 –107 –75 –54 –43 –36 –28 –18 –18
–20 –20 –20 –20 –20 –20 +31 +20 +7
–175 –117 –83 –60 –47 –40 –32 –20 –20
–22 –22 –22 –22 –22 –22
–197 –132 –92 –66 –54 –44
–24 –24 –24 –24 –24 –24
–224 –149 –104 –74 –60 –49
–26 –26 –26 –26 –26 –26
–256 –166 –116 –82 –66 –54
–28 –28 –28 –28 –28 –28
–288 –193 –133 –94 –75 –61
–30 –30 –30 –30 –30 –30
–340 –225 –155 –108 –85 –69
–32 –32 –32 –32 –32 –32
–402 –262 –182 –124 –97 –78
–34 –34 –34 –34 –34 –34
–474 –314 –209 –144 –112 –89
–38 –38 –38 –38 –38 –38
–578 –368 –248 –163 –134 –106
Tabelul A1-6. Toleranțe ISO pentru arbori: h1, …, h16
Dimensiunea h16 h15 h14 h13 h12 h11 h10 h9 h8 h7 h6 h5 h4 h3 h2 h1

nominală, mm,
>,≤ mm μm
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
până la 3 –0,60 –0,40 –0,25 –0,14 –0,10 –60 –40 –25 –14 –10 –6 –4 –3 –2 –1,2 –0,8
peste 3 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
până la 6 –0,75 –0,48 –0,30 –0,18 –0,12 –75 –48 –30 –18 –12 –8 –5 –4 –2,5 –1,5 –1
peste 6 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
până la 10 –0,90 –0,58 –0,36 –0,22 –0,15 –90 –58 –36 –22 –15 –9 –6 –4 –2,5 –1,5 –1
peste 10 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
până la 18 –1,10 –0,70 –0,43 –0,27 –0,18 –110 –70 –43 –27 –18 –11 –8 –5 –3 –2 –1,2
peste 18 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
până la 30 –1,30 –0,84 –0,52 –0,33 –0,21 –130 –84 –52 –33 –21 –13 –9 –6 –4 –2,5 –1,5
peste 30 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
până la 50 –1,60 –1,00 –0,62 –0,39 –0,25 –160 –100 –62 –39 –25 –16 –11 –7 –4 –2,5 –1,5
peste 50 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
până la 80 –1,90 –1,20 –0,74 –0,46 –0,30 –190 –120 –74 –46 –30 –19 –13 –8 –5 –3 –2
peste 80 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
până la 120 –2,20 –1,40 –0,87 –0,54 –0,35 –220 –140 –87 –54 –35 –22 –15 –10 –6 –4 –2,5
peste 120 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
până la 180 –2,50 –1,60 –1,00 –0,63 –0,40 –250 –160 –100 –63 –40 –25 –18 –12 –8 –5 –3,5
peste 180 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
până la 250 –2,90 –1,85 –1,15 –0,72 –0,46 –290 –185 –115 –72 –46 –29 –20 –14 –10 –7 –4,5
peste 250 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
până la 315 –3,20 –2,10 –1,30 –0,81 –0,52 –320 –210 –130 –81 –52 –32 –23 –16 –12 –8 –6
peste 315 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
până la 400 –3,60 –2,30 –1,40 –0,89 –0,57 –360 –230 –140 –89 –57 –36 –25 –18 –13 –9 –7
peste 400 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
până la 500 –4,00 –2,50 –1,55 –0,97 –0,63 –400 –250 –155 –97 –63 –40 –27 –20 –15 –10 –8
peste 500 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
până la 630 –4,40 –2,80 –1,75 –1,10 –0,70 –440 –280 –175 –110 –70 –44 –32 –22 –16 –11 –9
peste 630 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
până la 800 –5,00 –3,20 –2,00 –1,25 –0,80 –500 –320 –200 –125 –80 –60 –36 –25 –18 –13 –10
peste 800 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
până la 1000 –5,60 –3,60 –2,30 –1,40 –0,90 –560 –360 –230 –140 –90 –56 –40 –28 –21 –15 –11
peste 1000 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
până la 1250 –6,60 –4,20 –2,60 –1,65 –1,05 –660 –420 –260 –165 –105 –66 –47 –33 –24 –18 –13
peste 1250 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
până la 1600 –7,80 –5,00 –3,10 –1,95 –1,25 –780 –500 –310 –195 –125 –78 –55 –39 –29 –21 –15
peste 1600 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
până la 2000 –9,20 –6,00 –3,70 –2,30 –1,50 –920 –600 –370 –230 –150 –92 –65 –46 –35 –25 –18
peste 2000 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
până la 2500 –11,0 –7,00 –4,40 –2,80 –1,75 –1100 –700 –440 –280 –175 –110 –78 –55 –41 –30 –22
peste 2500 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
până la 3150 –13,5 –8,60 –5,40 –3,30 –2,10 –1350 –860 –540 –330 –210 –135 –96 –68 –50 –36 –26
Tabelul A1-7. Toleranțe ISO pentru arbori: js1, …, js16
Dimensiunea js16 js15 js14 js13 js12 js11 js10 js9 js8 js7 js6 js5 js4 js3 js2 js1
nominală,
mm, > , ≤ μm
+300 +200 +125 +70 +50 +30 +20 +12,5 +7 +5 +3 +2 +1,5 +1 +0,6 +0,4
până la 3
–300 –200 –125 –70 –50 –30 –20 –12,5 –7 –5 –3 –2 –1,5 –1 –0,6 –0,4
peste 3 +375 +240 +150 +90 +60 +37,5 +24 +15 +9 +6 +4 +2,5 +2 +1,25 +0,75 +0,5
până la 6 –375 –240 –150 –90 –60 –37,5 –24 –15 –9 –6 –4 –2,5 –2 –1,25 –0,75 –0,5
peste 6 +450 +290 +180 +110 +75 +45 +29 +18 +11 +7,5 +4,5 +3 +2 +1,25 +0,75 +0,5
până la 10 –450 –290 –180 –110 –75 –45 –29 –18 –11 –7,5 –4,5 –3 –2 –1,25 –0,75 –0,5
peste 10 +550 +350 +215 +135 +90 +55 +35 +21,5 +13,5 +9 +5,5 +4 +2,5 +1,5 +1 +0,6
până la 18 –550 –350 –215 –135 –90 –55 –35 –21,5 –13,5 –9 –5,5 –4 –2,5 –1,5 –1 +0,6
peste 18 +650 +420 +260 +165 +105 +65 +42 +26 +16,5 +10,5 +6,5 +4,5 +3 +2 +1,25 +0,75
până la 30 –650 –420 –260 –165 –105 –65 –42 –26 –16,5 –10,5 –6,5 –4,5 –3 –2 –1,25 –0,75
peste 30 +800 +500 +310 +195 +125 +80 +50 +31 +19,5 +12,5 +8 +5,5 +3,5 +2 +1,25 +0,75
până la 50 –800 –500 –310 –195 –125 –80 –50 –31 –19,5 –12,5 –8 –5,5 –3,5 –2 –1,25 –0,75
peste 50 +950 +600 +370 +230 +150 +95 +60 +37 +23 +15 +9,5 +6,5 +4 +2,5 +1,5 +1
până la 80 –950 –600 –370 –230 –150 –95 –60 –37 –23 –15 –9,5 –6,5 –4 –2,5 –1,5 –1
peste 80 +1100 +700 +435 +270 +175 +110 +70 +43,5 +27 +17,5 +11 +7,5 +5 +3 +2 +1,25
până la 120 –1100 –700 –435 –270 –175 –110 –70 –43,5 –27 –17,5 –11 –7,5 –5 –3 –2 –1,25
peste 120 +1250 +800 +500 +315 +200 +125 +80 +50 +31,5 +20 +12,5 +9 +6 +4 +2,5 +1,75
până la 180 –1250 –800 –500 –315 –200 –125 –80 –50 –31,5 –20 –12,5 –9 –6 –4 –2,5 –1,75
peste 180 +1450 +925 +575 +360 +230 +145 +92,5 +57,5 +36 +23 +14,5 +10 +7 +5 +3,5 +2,25
până la 250 –1450 –925 –575 –360 –230 –145 –92,5 –57,5 –36 –23 –14,5 –10 –7 –5 –3,5 –2,25
peste 250 +1600 +1050 +650 +405 +260 +160 +105 +65 +40,5 +26 +16 +11,5 +8 +6 +4 +3
până la 315 –1600 –1050 –650 –405 –260 –160 –105 –65 –40,5 –26 –16 –11,5 –8 –6 –4 –3
peste 315 +1800 +1150 +700 +445 +285 +180 +115 +70 +44,5 +28,5 +18 +12,5 +9 +6,5 +4,5 +3,5
până la 400 –1800 –1150 –700 –445 –285 –180 –115 –70 –44,5 –28,5 –18 –12,5 –9 –6,5 –4,5 –3,5
peste 400 +2000 +1250 +775 +485 +315 +200 +125 +77,5 +48,5 +31,5 +20 +13,5 +10 +7,5 +5 +4
până la 500 –2000 –1250 –775 –485 –315 –200 –125 –77,5 –48,5 –31,5 –20 –13,5 –10 –7,5 –5 –4
peste 500 +2200 +1400 +875 +550 +350 +220 +140 +87,5 +55 +35 +22 +16 +11 +8 +5,5 +4,5
până la 630 –2200 –1400 –875 –550 –350 –220 –140 –87,5 –55 –35 –22 –16 –11 –8 –5,5 –4,5
peste 630 +2500 +1600 +1000 +625 +400 +250 +160 +100 +62,5 +40 +25 +18 +12,5 +9 +6,5 +5
până la 800 –2500 –1600 –1000 –625 –400 –250 –160 –100 –62,5 –40 –25 –18 –12,5 –9 –6,5 –5
peste 800 +2800 +1800 +1150 +700 +450 +280 +180 +115 +70 +45 +28 +20 +14 +10,5 +7,5 +5,5
până la 1000 –2800 –1800 –1150 –700 –450 –280 –180 –115 –70 –45 –28 –20 –14 –10,5 –7,5 –5,5
peste 1000 +3300 +2100 +1300 +825 +525 +330 +210 +130 +82,5 +52,5 +33 +23,5 +16,5 +12 +9 +6,5
până la 1250 –3300 –2100 –1300 –825 –525 –330 –210 –130 –82,5 –52,5 –33 –23,5 –16,5 –12 –9 –6,5
peste 1250 +3900 +2500 +1550 +975 +625 +390 +250 +155 +97,5 +62,5 +39 +27,5 +19,5 +14,5 +10,5 +7,5
până la 1600 –3900 –2500 –1550 –975 –625 –390 –250 –155 –97,5 –62,5 –39 –27,5 –19,5 –14,5 –10,5 –7,5
peste 1600 +4600 +3000 +1850 +1150 +750 +460 +300 +185 +115 +75 +46 +32,5 +23 +17,5 +12,5 +9
până la 2000 –4600 –3000 –1850 –1150 –750 –460 –300 –185 –115 –75 –46 –32,5 –23 –17,5 –12,5 –9
peste 2000 +5500 +3500 +2200 +1400 +875 +550 +350 +220 +140 +87,5 +55 +39 +22,5 +20,5 +15 +11
până la 2500 –5500 –3500 –2200 –1400 –875 –550 –350 –220 –140 –87,5 –55 –39 –22,5 –20,5 –15 –11
peste 2500 +6750 +4300 +2700 +1650 +1050 +675 +430 +270 +115 +105 +67,5 +48 +34 +25 +18 +13
până la 3150 –6750 –4300 –2700 –1650 –1050 –675 –430 –270 –115 –105 –67,5 –48 –34 –25 –18 –13
Tabelul A1-8. Toleranțe ISO pentru arbori: k4, …, k9; m4, …, m9
Dimensiunea nomi- k9 k8 k7 k6 k5 k4 m9 m8 m7 m6 m5 m4
nală, mm,
>,≤ μm
+25 +14 +10 +6 +4 +3 +27 +16 +12 +8 +6 +5
până la 3
0 0 0 0 0 0 +2 +2 +2 +2 +2 +2
peste 3 +30 +18 +13 +9 +6 +5 +34 +22 +16 +12 +9 +8
până la 6 0 0 +1 +1 +1 +1 +4 +4 +4 +4 +4 +4
peste 6 +36 +22 +16 +10 +7 +5 +42 +28 +21 +15 +12 +10
până la 10 0 0 +1 +1 +1 +1 +6 +6 +6 +6 +6 +6
peste 10 +43 +27 +19 +12 +9 +6 +50 +34 +25 +18 +15 +12
până la 18 0 0 +1 +1 +1 +1 +7 +7 +7 +7 +7 +7
peste 18 +52 +33 +23 +15 +11 +8 +60 +41 +29 +21 +17 +14
până la 30 0 0 +2 +2 +2 +2 +8 +8 +8 +8 +8 +8
peste 30 +62 +39 +27 +18 +13 +9 +71 +48 +34 +25 +20 +16
până la 50 0 0 +2 +2 +2 +2 +9 +9 +9 +9 +9 +9
peste 50 +74 +46 +32 +21 +15 +10 +85 +57 +41 +30 +24 +19
până la 80 0 0 +2 +2 +2 +2 +11 +11 +11 +11 +11 +11
peste 80 +87 +54 +38 +25 +18 +13 +100 +67 +48 +35 +28 +23
până la 120 0 0 +3 +3 +3 +3 +13 +13 +13 +13 +13 +13
peste 120 +100 +63 +43 +28 +21 +15 +115 +78 +55 +40 +33 +27
până la 180 0 0 +3 +3 +3 +3 +15 +15 +15 +15 +15 +15
peste 180 +115 +72 +50 +33 +24 +18 +132 +89 +63 +46 +37 +31
până la 250 0 0 +4 +4 +4 +4 +17 +17 +17 +17 +17 +17
peste 250 +130 +81 +56 +36 +27 +20 +150 +101 +72 +52 +43 +36
până la 315 0 0 +4 +4 +4 +4 +20 +20 +20 +20 +20 +20
peste 315 +140 +89 +61 +40 +29 +22 +161 +110 +78 +57 +46 +39
până la 400 0 0 +4 +4 +4 +4 +21 +21 +21 +21 +21 +21
peste 400 +155 +97 +68 +45 +32 +25 +178 +120 +86 +63 +50 +43
până la 500 0 0 +5 +5 +5 +5 +23 +23 +23 +23 +23 +23
peste 500 +175 +110 +70 +44 +32 +22 +201 +136 +96 +70 +58 +48
până la 630 0 0 0 0 0 0 +26 +26 +26 +26 +26 +26
peste 630 +200 +125 +80 +50 +36 +25 +250 +155 +110 +80 +66 +55
până la 800 0 0 0 0 0 0 +30 +30 +30 +30 +30 +30
peste 800 +230 +140 +90 +56 +40 +28 +264 +174 +124 +90 +74 +62
până la 1000 0 0 0 0 0 0 +34 +34 +34 +34 +34 +34
peste 1000 +260 +165 +105 +66 +47 +33 +300 +205 +145 +100 +87 +64
până la 1250 0 0 0 0 0 0 +40 +40 +40 +40 +40 +40
peste 1250 +310 +195 +125 +78 +55 +39 +358 +243 +173 +126 +103 +87
până la 1600 0 0 0 0 0 0 +48 +48 +48 +48 +48 +48
peste 1600 +370 +230 +150 +92 +65 +46 +428 +288 +208 +150 +123 +104
până la 2000 0 0 0 0 0 0 +58 +58 +58 +58 +58 +58
peste 2000 +440 +280 +175 +110 +78 +55 +508 +348 +243 +178 +146 +123
până la 2500 0 0 0 0 0 0 +68 +68 +68 +68 +68 +68
peste 2500 +540 +330 +210 +135 +96 +68 +616 +406 +286 +211 +172 +144
până la 3150 0 0 0 0 0 0 +76 +76 +76 +76 +76 +76
Tabelul A1-9. Toleranțe ISO pentru arbori: n4, …, n9; p4, …, p9
Dimensiunea nomi- n9 n8 n7 n6 n5 n4 p9 p8 p7 p6 p5 p4
nală, mm, > , ≤ μm
+29 +18 +14 +10 +8 +7 +31 +20 +16 +12 +10 +9
până la 3
+4 +4 +4 +4 +4 +4 +6 +6 +6 +6 +6 +6
peste 3 +38 +26 +20 +16 +13 +12 +42 +30 +24 +20 +17 +16
până la 6 +8 +8 +8 +8 +8 +8 +12 +12 +12 +12 +12 +12
peste 6 +46 +32 +25 +19 +16 +14 +51 +37 +30 +24 +21 +19
până la 10 +10 +10 +10 +10 +10 +10 +15 +15 +15 +15 +15 +15
peste 10 +55 +39 +30 +23 +20 +17 +61 +45 +36 +29 +26 +23
până la 18 +12 +12 +12 +12 +12 +12 +18 +18 +18 +18 +18 +18
peste 18 +67 +48 +36 +28 +24 +21 +74 +55 +43 +35 +31 +28
până la 30 +15 +15 +15 +15 +15 +15 +22 +22 +22 +22 +22 +22
peste 30 +79 +56 +42 +33 +28 +24 +88 +65 +51 +42 +37 +33
până la 50 +17 +17 +17 +17 +17 +17 +26 +26 +26 +26 +26 +26
peste 50 +94 +66 +50 +39 +33 +28 +106 +78 +62 +51 +45 +40
până la 80 +20 +20 +20 +20 +20 +20 +32 +32 +32 +32 +32 +32
peste 80 +110 +77 +58 +45 +38 +33 +124 +91 +72 +59 +52 +47
până la 120 +23 +23 +23 +23 +23 +23 +37 +37 +37 +37 +37 +37
peste 120 +127 +90 +67 +52 +45 +39 +143 +106 +83 +68 +61 +55
până la 180 +27 +27 +27 +27 +27 +27 +43 +43 +43 +43 +43 +43
peste 180 +146 +103 +77 +60 +51 +45 +165 +122 +96 +79 +70 +64
până la 250 +31 +31 +31 +31 +31 +31 +50 +50 +50 +50 +50 +50
peste 250 +164 +115 +86 +66 +57 +50 +186 +137 +108 +88 +79 +72
până la 315 +34 +34 +34 +34 +34 +34 +56 +56 +56 +56 +56 +56
peste 315 +177 +126 +94 +73 +62 +55 +202 +151 +119 +98 +87 +80
până la 400 +37 +37 +37 +37 +37 +37 +62 +62 +62 +62 +62 +62
peste 400 +195 +137 +103 +80 +67 +60 +223 +165 +131 +108 +95 +88
până la 500 +40 +40 +40 +40 +40 +40 +68 +68 +68 +68 +68 +68
peste 500 +219 +154 +114 +88 +76 +66 +253 +188 +148 +122 +110 +100
până la 630 +44 +44 +44 +44 +44 +44 +78 +78 +78 +78 +78 +78
peste 630 +250 +175 +130 +100 +86 +75 +288 +213 +168 +138 +124 +113
până la 800 +50 +50 +50 +50 +50 +50 +88 +88 +88 +88 +88 +88
peste 800 +286 +196 +146 +116 +96 +84 +330 +240 +190 +156 +140 +128
până la 1000 +56 +56 +56 +56 +56 +56 +100 +100 +100 +100 +100 +100
peste 1000 +326 +231 +171 +132 +113 +99 +380 +285 +225 +186 +167 +153
până la 1250 +66 +66 +66 +66 +66 +66 +120 +120 +120 +120 +120 +120
peste 1250 +388 +273 +203 +156 +133 +117 +450 +335 +265 +218 +195 +179
până la 1600 +78 +78 +78 +78 +78 +78 +140 +140 +140 +140 +140 +140
peste 1600 +462 +322 +242 +184 +157 +138 +540 +400 +320 +262 +205 +216
până la 2000 +92 +92 +92 +92 +92 +92 +170 +170 +170 +170 +170 +170
peste 2000 +550 +39 +185 +220 +188 +165 +635 +475 +370 +305 +273 +250
până la 2500 +110 +110 +110 +110 +110 +110 +195 +195 +195 +195 +195 +195
peste 2500 +675 +765 +345 +270 +231 +203 +780 +570 +450 +375 +336 +308
până la 3150 +135 +135 +135 +135 +135 +135 +240 +240 +240 +240 +240 +240
Tabelul A1-10. Toleranțe ISO pentru arbori: r4, …, r9; s4, …, s9

Dimensiunea no-
r9 r8 r7 r6 r5 r4 s9 s8 s7 s6 s5 s4
minală, mm,
>,≤ μm
+35 +24 +20 +16 +14 +13 +39 +28 +24 +20 +18 +17
până la 3
+10 +10 +10 +10 +10 +10 +14 +14 +14 +14 +14 +14
peste 3 +45 +33 +27 +23 +20 +19 +49 +37 +31 +27 +24 +23
până la 6 +15 +15 +15 +15 +15 +15 +19 +19 +19 +19 +19 +19
peste 6 +55 +41 +34 +28 +25 +23 +59 +45 +38 +32 +29 +27
până la 10 +19 +19 +19 +19 +19 +19 +23 +23 +23 +23 +23 +23
peste 10 +66 +50 +41 +34 +31 +28 +71 +55 +46 +39 +36 +33
până la 18 +23 +23 +23 +23 +23 +23 +28 +28 +28 +28 +28 +28
peste 18 +80 +61 +49 +41 +37 +34 +87 +68 +56 +48 +44 +41
până la 30 +28 +28 +28 +28 +28 +28 +35 +35 +35 +35 +35 +35
peste 30 +96 +73 +59 +50 +45 +41 +105 +82 +68 +59 +54 +50
până la 50 +34 +34 +34 +34 +34 +34 +43 +43 +43 +43 +43 +43
peste 50 +115 +87 +71 +60 +54 +49 +127 +99 +83 +72 +66 +61
până la 65 +41 +41 +41 +41 +41 +41 +53 +53 +53 +53 +53 +53
peste 65 +117 +89 +73 +62 +56 +51 +133 +105 +89 +78 +72 +67
până la 80 +43 +43 +43 +43 +43 +43 +59 +59 +59 +59 +59 +59
peste 80 +138 +105 +86 +73 +66 +61 +158 +125 +106 +93 +86 +81
până la 100 +51 +51 +51 +51 +51 +51 +71 +71 +71 +71 +71 +71
peste 100 +141 +108 +89 +76 +69 +64 +166 +133 +114 +101 +94 +89
până la 120 +54 +54 +54 +54 +54 +54 +79 +79 +79 +79 +79 +79
peste 120 +163 +126 +103 +88 +81 +75 +192 +155 +132 +117 +110 +104
până la 140 +63 +63 +63 +63 +63 +63 +92 +92 +92 +92 +92 +92
peste 140 +165 +128 +105 +90 +83 +77 +200 +163 +140 +125 +118 +112
până la 160 +65 +65 +65 +65 +65 +65 +100 +100 +100 +100 +100 +100
peste 160 +168 +131 +108 +93 +86 +80 +208 +171 +148 +133 +126 +120
până la 180 +68 +68 +68 +68 +68 +68 +108 +108 +108 +108 +108 +108
peste 180 +192 +149 +123 +106 +97 +91 +237 +194 +168 +151 +142 +136
până la 200 +77 +77 +77 +77 +77 +77 +122 +122 +122 +122 +122 +122
peste 200 +195 +152 +126 +109 +100 +94 +245 +202 +176 +159 +150 +144
până la 225 +80 +80 +80 +80 +80 +80 +130 +130 +130 +130 +130 +130
peste 225 +199 +156 +130 +113 +104 +98 +255 +212 +186 +169 +160 +154
până la 250 +84 +84 +84 +84 +84 +84 +140 +140 +140 +140 +140 +140
peste 250 +224 +175 +146 +126 +117 +110 +288 +239 +210 +190 +181 +174
până la 280 +94 +94 +94 +94 +94 +94 +158 +158 +158 +158 +158 +158
peste 280 +228 +179 +150 +130 +121 +114 +300 +251 +222 +202 +193 +186
până la 315 +98 +98 +98 +98 +98 +98 +170 +170 +170 +170 +170 +170
peste 315 +248 +197 +165 +144 +133 +126 +330 +279 +247 +226 +215 +208
până la 355 +108 +108 +108 +108 +108 +108 +190 +190 +190 +190 +190 +190
peste 355 +254 +203 +171 +150 +139 +132 +348 +297 +265 +244 +233 +226
până la 400 +114 +114 +114 +114 +114 +114 +208 +208 +208 +208 +208 +208
Tabelul A1-10. Toleranțe ISO pentru arbori: r4, …, r9; s4, …, s9 (continuare)
Dimensiunea
r9 r8 r7 r6 r5 r4 s9 s8 s7 s6 s5 s4
nominală,
mm, > , ≤ μm
peste 400 +281 +223 +189 +166 +153 +145 +387 +329 +295 +272 +259 +252
până la 450 +126 +126 +126 +126 +126 +126 +232 +232 +232 +232 +232 +232
peste 450 +287 +229 +195 +172 +159 +152 +407 +349 +315 +292 +279 +272
până la 500 +132 +132 +132 +132 +132 +132 +252 +252 +252 +252 +252 +252
peste 500 +325 +260 +220 +194 +182 +172 +455 +390 +350 +324 +312 +302
până la 560 +150 +150 +150 +150 +150 +150 +280 +280 +280 +280 +280 +280
peste 560 +330 +265 +225 +199 +187 +177 +485 +420 +380 +354 +342 +332
până la 630 +155 +155 +155 +155 +155 +155 +310 +310 +310 +310 +310 +310
peste 630 +375 +300 +255 +225 +211 +200 +540 +465 +420 +390 +376 +365
până la 710 +175 +175 +175 +175 +175 +175 +340 +340 +340 +340 +340 +340
peste 710 +385 +310 +265 +235 +221 210 +580 +505 +460 +430 +416 +405
până la 800 +185 +185 +185 +185 +185 +185 +380 +380 +380 +380 +380 +380
peste 800 +440 +350 +300 +266 +250 +238 +660 +570 +520 +486 +470 +458
până la 900 +210 +210 +210 +210 +210 +210 +430 +430 +430 +430 +430 +430
peste 900 +450 +360 +310 +276 +260 +248 +700 +610 +560 +526 +510 +498
până la 1000 +220 +220 +220 +220 +220 +220 +470 +470 +470 +470 +470 +470
peste 1000 +510 +415 +355 +316 +297 +283 +780 +685 +625 +586 +567 +663
până la 1120 +250 +250 +250 +250 +250 +250 +520 +520 +520 +520 +520 +520
peste 1120 +520 +425 +365 +326 +307 +230 +840 +745 +685 +646 +627 +613
până la 1250 +260 +260 +260 +260 +260 +260 +580 +580 +580 +580 +580 +580
peste 1250 +610 +495 +425 +378 +355 +339 +950 +835 +765 +718 +695 +679
până la 1400 +300 +300 +300 +300 +300 +300 +640 +640 +640 +640 +640 +640
peste 1400 +640 +525 +455 +408 +385 +369 +1030 +915 +845 +798 +775 +759
până la 1600 +330 +330 +330 +330 +330 +330 +720 +720 +720 +720 +720 +720
peste 1600 +740 +600 +520 +462 +435 +416 +1190 +1050 +970 +912 +885 +866
până la 1800 +370 +370 +370 +370 +370 +370 +820 +820 +820 +820 +820 +820
peste 1800 +770 +630 +550 +492 +465 +446 +1290 +1150 +1070 +1012 +985 +966
până la 2000 +400 +400 +400 +400 +400 +400 +920 +920 +920 +920 +920 +920
peste 2000 +880 +720 +615 +550 +518 +495 +1440 +1280 +1175 +1110 +1078 +1055
până la 2240 +440 +440 +440 +440 +440 +440 +1000 +1000 +1000 +1000 +1000 +1000
peste 2240 +900 +740 +635 +570 +538 +515 +1540 +1380 +1275 +1210 +1178 +1155
până la 2500 +460 +460 +460 +460 +460 +460 +1100 +1100 +1100 +1100 +1100 +1100
peste 2500 +1090 +880 +760 +685 +646 +618 +1790 +1580 +1460 +1385 +1346 +1318
până la 2800 +550 +550 +550 +550 +550 +550 +1250 +1250 +1250 +1250 +1250 +1250
peste 2800 +1120 +910 +790 +705 +676 +648 +1940 +1730 +1610 +1535 +1496 +1468
până la 3150 +580 +580 +580 +580 +580 +580 +1400 +1400 +1400 +1400 +1400 +1400
Tabelul A1-11. Toleranțe ISO pentru arbori: t4, …, t9; u4, …, u9
Dimensiunea nomi- t9 t8 t7 t6 t5 t4 u9 u8 u7 u6 u5 u4
nală, mm, > , ≤
μm
+43 +32 +28 +24 +22 +21
până la 3
+18 +18 +18 +18 +18 +18
peste 3 +53 +41 +35 +31 +28 +27
până la 6 +23 +23 +23 +23 +23 +23
Valorile numerice ale câmpurilor de
peste 6 +64 +50 +43 +37 +34 +32
toleranţă pentru această zonă nu sunt
până la 10 +28 +28 +28 +28 +28 +28
definite
peste 10 +76 +60 +51 +44 +41 +38
până la 18 +33 +33 +33 +33 +33 +33
peste 18 +93 +74 +62 +54 +50 +47
până la 24 +41 +41 +41 +41 +41 +41
peste 24 +93 +74 +62 +54 +50 +47 +100 +81 +69 +61 +57 +54
până la 30 +41 +41 +41 +41 +41 +41 +48 +48 +48 +48 +48 +48
peste 30 +110 +87 +73 +64 +59 +55 +122 +99 +85 +76 +71 +67
până la 40 +48 +48 +48 +48 +48 +48 +60 +60 +60 +60 +60 +60
peste 40 +116 +93 +79 +70 +65 +61 +132 +109 +95 +86 +81 +77
până la 50 +54 +54 +54 +54 +54 +54 +70 +70 +70 +70 +70 +70
peste 50 +140 +112 +96 +85 +79 +74 +161 +133 +117 +106 +100 +95
până la 65 +66 +66 +66 +66 +66 +66 +87 +87 +87 +87 +87 +87
peste 65 +149 +121 +105 +94 +88 +83 +176 +148 +132 +121 +115 +110
până la 80 +75 +75 +75 +75 +75 +75 +102 +102 +102 +102 +102 +102
peste 80 +178 +145 +126 +113 +106 +101 +211 +178 +159 +146 +139 +134
până la 100 +91 +91 +91 +91 +91 +91 +124 +124 +124 +124 +124 +124
peste 100 +191 +158 +139 +126 +119 +114 +231 +198 +179 +166 +159 +154
până la 120 +104 +104 +104 +104 +104 +104 +144 +144 +144 +144 +144 +144
peste 120 +222 +185 +162 +147 +140 +134 +270 +233 +210 +195 +188 +182
până la 140 +122 +122 +122 +122 +122 +122 +170 +170 +170 +170 +170 +170
peste 140 +234 +197 +174 +159 +152 +146 +290 +253 +230 +215 +208 +202
până la 160 +134 +134 +134 +134 +134 +134 +190 +190 +190 +190 +190 +190
peste 160 +246 +209 +186 +171 +164 +158 +310 +273 +250 +235 +228 +222
până la 180 +146 +146 +146 +146 +146 +146 +210 +210 +210 +210 +210 +210
peste 180 +281 +238 +212 +195 +186 +180 +351 +308 +282 +265 +256 +250
până la 200 +166 +166 +166 +166 +166 +166 +236 +236 +236 +236 +236 +236
peste 200 +295 +252 +226 +209 +200 +194 +373 +330 +304 +287 +278 +272
până la 225 +180 +180 +180 +180 +180 +180 +258 +258 +258 +258 +258 +258
peste 225 +311 +268 +242 +225 +216 +210 +399 +356 +330 +313 +304 +298
până la 250 +196 +196 +196 +196 +196 +196 +284 +284 +284 +284 +284 +284
peste 250 +348 +299 +270 +250 +241 +234 +445 +396 +367 +347 +338 +331
până la 280 +218 +218 +218 +218 +218 +218 +315 +315 +315 +315 +315 +315
peste 280 +370 +321 +292 +272 +263 +256 +480 +431 +4052 +382 +373 +366
până la 315 +240 +240 +240 +240 +240 +240 +350 +350 +350 +350 +350 +350
peste 315 +408 +357 +325 +304 +293 +286 +530 +479 +447 +426 +415 +408
până la 355 +268 +268 +268 +268 +268 +268 +390 +390 +390 +390 +390 +390
peste 355 +434 +383 +351 +330 +319 +312 +575 +524 +492 +471 +460 +453
până la 400 +294 +294 +294 +294 +294 +294 +435 +435 +435 +435 +435 +435
Tabelul A1-11. Toleranțe ISO pentru arbori: t9, …, t4; u9, …, u4 (continuare)
Dimensiunea
t9 t8 t7 t6 t5 t4 u9 u8 u7 u6 u5 u4
nominală,
mm, > , ≤ μm
peste 400 +485 +427 +393 +370 +357 +350 +645 +587 +553 +530 +517 +510
până la 450 +330 +330 +330 +330 +330 +330 +490 +490 +490 +490 +490 +490
peste 450 +515 +457 +423 +400 +387 +380 +695 +637 +603 +580 +567 +560
până la 500 +360 +360 +360 +360 +360 +360 +540 +540 +540 +540 +540 +540
peste 500 +575 +510 +470 +444 +432 +422 +775 +710 +670 +644 +632 +622
până la 560 +400 +400 +400 +400 +400 +400 +600 +600 +600 +600 +600 +600
peste 560 +625 +560 +520 +494 +482 +472 +835 +770 +730 +704 +692 +682
până la 630 +450 +450 +450 +450 +450 +450 +660 +660 +660 +660 +660 +660
peste 630 +700 +625 +580 +550 +536 +525 +940 +865 +820 +790 +776 +765
până la 710 +500 +500 +500 +500 +500 +500 +740 +740 +740 +740 +740 +740
peste 710 +760 +685 +640 +610 +596 +585 +1040 +965 +920 +890 +876 +865
până la 800 +560 +560 +560 +560 +560 +560 +840 +840 +840 +840 +840 +840
peste 800 +850 +760 +710 +676 +660 +648 +1170 +1080 +1030 +996 +980 +968
până la 900 +620 +620 +620 +620 +620 +620 +940 +940 +940 +940 +940 +940
peste 900 +890 +800 +750 +716 +700 +688 +1280 +1190 +1140 +1106 +1090 +1078
până la 1000 +660 +660 +660 +660 +660 +660 +1050 +1050 +1050 +1050 +1050 +1050
peste 1000 +1040 +945 +885 +846 +827 +813 +1410 +1315 +1255 +1216 +1197 +1183
până la 1120 +780 +780 +780 +780 +780 +780 +1150 +1150 +1150 +1150 +1150 +1150
peste 1120 +1100 +1005 +945 +906 +887 +873 +1560 +1465 +1405 +1366 +1347 +1333
până la 1250 +840 +840 +840 +840 +840 +840 +1300 +1300 +1300 +1300 +1300 +1300
peste 1250 +1270 +1155 +1085 +1038 +1015 +999 +1760 +1645 +1575 +1528 +1505 +1489
până la 1400 +960 +960 +960 +960 +960 +960 +1450 +1450 +1450 +1450 +1450 +1450
peste 1400 +1360 +1245 +1175 +1128 +1105 +1089 +1910 +1795 +1725 +1678 +1655 +1639
până la 1600 +1050 +1050 +1050 +1050 +1050 +1050 +1600 +1600 +1600 +1600 +1600 +1600
peste 1600 +1570 +1430 +1350 +1292 +1265 +1246 +2220 +2080 +2000 +1942 +1915 +1896
până la 1800 +1200 +1200 +1200 +1200 +1200 +1200 +1850 +1850 +1850 +1850 +1850 +1850
peste 1800 +1720 +1580 +1400 +1442 +1415 +1396 +2370 +2230 +2150 +2092 +2065 +2046
până la 2000 +1350 +1350 +1350 +1350 +1350 +1350 +2000 +2000 +2000 +2000 +2000 +2000
peste 2000 +1940 +1780 +1675 +1610 +1578 +1555 +2740 +2580 +2475 +2410 +2078 +2355
până la 2240 +1500 +1500 +1500 +1500 +1500 +1500 +2300 +2300 +2300 +2300 +2300 +2300
peste 2240 +2090 +1930 +1825 +1760 +1728 +1705 +2940 +2780 +2675 +2610 +2578 +2555
până la 2500 +1650 +1650 +1650 +1650 +1650 +1650 +2500 +2500 +2500 +2500 +2500 +2500
peste 2500 +2240 +2230 +2110 +2035 +1996 +1968 +3440 +3230 +3110 +3035 +29996 +2968
până la 2800 +1900 +1900 +1900 +1900 +1900 +1900 +2900 +2900 +2900 +2900 +2900 +2900
peste 2800 +2640 +2440 +2310 +2235 +2196 +2168 +3740 +3530 +3410 +3335 +3296 +3268
până la 3150 +2100 +2100 +2100 +2100 +2100 +2100 +3200 +3200 +3200 +3200 +3200 +3200
Tabelul A1-12. Toleranțe ISO pentru arbori: v4, …, v9; x4, …, x9

Dimensiunea v9 v8 v7 v6 v5 v4 x9 x8 x7 x6 x5 x4
nominală, mm,
>,≤ μm
+45 +34 +30 +26 +24 +23
până la 3
+20 +20 +20 +20 +20 +20
peste 3 +58 +46 +40 +36 +33 +32
Valorile numerice ale câmpurilor de to-
până la 6 +28 +28 +28 +28 +28 +28
leranţă pentru această zonă
peste 6 +70 +56 +49 +43 +40 +38
nu sunt definite
până la 10 +34 +34 +34 +34 +34 +34
peste 10 +83 +67 +58 +51 +48 +45
până la 14 +40 +40 +40 +40 +40 +40
peste 14 +82 +66 +57 +50 +47 +44 +88 +72 +63 +56 +53 +50
până la 18 +39 +39 +39 +39 +39 +39 +45 +45 +45 +45 +45 +45
peste 18 +99 +80 +68 +60 +56 +53 +106 +87 +75 +67 +63 +60
până la 24 +47 +47 +47 +47 +47 +47 +54 +54 +54 +54 +54 +54
peste 24 +107 +88 +76 +68 +64 +61 +116 +97 +85 +77 +73 +70
până la 30 +55 +55 +55 +55 +55 +55 +64 +64 +64 +64 +64 +64
peste 30 +130 +107 +93 +84 +79 +75 +142 +119 +105 +96 +91 +87
până la 40 +68 +68 +68 +68 +68 +68 +80 +80 +80 +80 +80 +80
peste 40 +143 +120 +106 +97 +92 +88 +159 +136 +122 +113 +108 +104
până la 50 +81 +81 +81 +81 +81 +81 +97 +97 +97 +97 +97 +97
peste 50 +176 +148 +132 +121 +115 +110 +196 +168 +152 +141 +135 +130
până la 65 +102 +102 +102 +102 +102 +102 +122 +122 +122 +122 +122 +122
peste 65 +194 +166 +150 +139 +133 +128 +220 +192 +176 +165 +159 +154
până la 80 +120 +120 +120 +120 +120 +120 +146 +146 +146 +146 +146 +146
peste 80 +233 +200 +181 +168 +161 +156 +265 +232 +213 +200 +193 +188
până la 100 +146 +146 +146 +146 +146 +146 +178 +178 +178 +178 +178 +178
peste 100 +259 +226 +207 +194 +187 +182 +297 +264 +245 +232 +225 +220
până la 120 +172 +172 +172 +172 +172 +172 +210 +210 +210 +210 +210 +210
peste 120 +302 +265 +242 +227 +220 +214 +348 +311 +288 +273 +266 +260
până la 140 +202 +202 +202 +202 +202 +202 +248 +248 +248 +248 +248 +248
peste 140 +328 +291 +268 +253 +246 +240 +380 +343 +320 +305 +298 +292
până la 160 +228 +228 +228 +228 +228 +228 +280 +280 +280 +280 +280 +280
peste 160 +352 +315 +292 +277 +270 +264 +410 +373 +350 +335 +328 +322
până la 180 +252 +252 +252 +252 +252 +252 +310 +310 +310 +310 +310 +310
peste 180 +399 +356 +330 +313 +304 +298 +465 +422 +396 +379 +370 +364
până la 200 +284 +284 +284 +284 +284 +284 +350 +350 +350 +350 +350 +350
peste 200 +425 +382 +356 +339 +330 +324 +500 +457 +431 +414 +405 +399
până la 225 +310 +310 +310 +310 +310 +310 +385 +385 +385 +385 +385 +385
peste 225 +445 +412 +386 +369 +360 +354 +540 +497 +471 +454 +445 +439
până la 250 +340 +340 +340 +340 +340 +340 +425 +425 +425 +425 +425 +425
peste 250 +515 +466 +437 +417 +408 +401 +605 +556 +527 +507 +498 +491
până la 280 +385 +385 +385 +385 +385 +385 +475 +475 +475 +475 +475 +475
peste 280 +555 +506 +477 +457 +448 +441 +655 +606 +577 +557 +548 +541
până la 315 +425 +425 +425 +425 +425 +425 +525 +525 +525 +525 +525 +525
peste 315 +615 +564 +532 +511 +500 +493 +730 +679 +647 +626 +615 +608
până la 355 +475 +475 +475 +475 +475 +475 +590 +590 +590 +590 +590 +590
peste 355 +670 +619 +587 +566 +555 +548 +800 +749 +717 +696 +685 +678
până la 400 +530 +530 +530 +530 +530 +530 +660 +660 +660 +660 +660 +660
peste 400 +750 +692 +658 +635 +622 +615 +895 +837 +803 +780 +767 +760
până la 450 +595 +595 +595 +595 +595 +595 +740 +740 +740 +740 +740 +740
peste 450 +815 +757 +723 +700 +687 +680 +975 +917 +883 +860 +847 +840
până la 500 +660 +660 +660 +660 +660 +660 +820 +820 +820 +820 +820 +820
Tabelul A1-13. Toleranțe ISO pentru arbori: y4, …, y9; z4, …, z9

Dimensiunea no- y9 y8 y7 y6 y5 y4 z9 z8 z7 z6 z5 z4
minală, mm,
>,≤ μm
+51 +40 +36 +32 +30 +29
până la 3
+26 +26 +26 +26 +26 +26
peste 3 +65 +53 +47 +43 +40 +39
până la 6 +35 +35 +35 +35 +35 +35
peste 6 +78 +64 +57 +51 +48 +46
toleranţă pentru această zonă nu sunt
până la 10 +42 +42 +42 +42 +42 +42
definite
peste 10 +93 +77 +68 +61 +58 +55
până la 14 +50 +50 +50 +50 +50 +50
peste 14 +103 +87 +78 +71 +68 +65
până la 18 +60 +60 +60 +60 +60 +60
peste 18 +115 +96 +84 +76 +72 +69 +125 +106 +94 +86 +82 +79
până la 24 +63 +63 +63 +63 +63 +63 +73 +73 +73 +73 +73 +73
peste 24 +127 +108 +96 +88 +84 +81 +140 +121 +109 +101 +97 +94
până la 30 +75 +75 +75 +75 +75 +75 +88 +88 +88 +88 +88 +88
peste 30 +156 +133 +119 +110 +105 +101 +174 +151 +137 +128 +123 +119
până la 40 +94 +94 +94 +94 +94 +94 +112 +112 +112 +112 +112 +112
peste 40 +176 +153 +139 +130 +125 +121 +198 +175 +161 +152 +147 +143
până la 50 +114 +114 +114 +114 +114 +114 +136 +136 +136 +136 +136 +136
peste 50 +218 +190 +174 +163 +157 +152 +246 +218 +202 +191 +185 +180
până la 65 +144 +144 +144 +144 +144 +144 +172 +172 +172 +172 +172 +172
peste 65 +248 +220 +204 +193 +187 +182 +284 +256 +240 +229 +223 +218
până la 80 +174 +174 +174 +174 +174 +174 +210 +210 +210 +210 +210 +210
peste 80 +301 +268 +249 +236 +229 +224 +345 +312 +293 +280 +273 +268
până la 100 +214 +214 +214 +214 +214 +214 +258 +258 +258 +258 +258 +258
peste 100 +341 +308 +289 +276 +269 +264 +397 +364 +345 +332 +325 +320
până la 120 +254 +254 +254 +254 +254 +254 +310 +310 +310 +310 +310 +310
peste 120 +400 +363 +340 +325 +318 +312 +465 +428 +405 +390 +383 +377
până la 140 +300 +300 +300 +300 +300 +300 +365 +365 +365 +365 +365 +365
peste 140 +440 +403 +380 +365 +358 +352 +515 +478 +455 +440 +433 +427
până la 160 +340 +340 +340 +340 +340 +340 +415 +415 +415 +415 +415 +415
peste 160 +480 +443 +420 +405 +398 +392 +565 +528 +505 +490 +483 +477
până la 180 +380 +380 +380 +380 +380 +380 +465 +465 +465 +465 +465 +465
peste 180 +540 +497 +471 +454 +445 +439 +635 +592 +566 +549 +540 +534
până la 200 +425 +425 +425 +425 +425 +425 +520 +520 +520 +520 +520 +520
peste 200 +585 +542 +516 +499 +490 +484 +690 +647 +621 +604 +595 +589
până la 225 +470 +470 +470 +470 +470 +470 +575 +575 +575 +575 +575 +575
peste 225 +635 +592 +566 +549 +540 +534 +755 +712 +686 +669 +660 +654
până la 250 +520 +520 +520 +520 +520 +520 +640 +640 +640 +640 +640 +640
peste 250 +710 +661 +632 +612 +603 +596 +840 +791 +762 +742 +733 +726
până la 280 +580 +580 +580 +580 +580 +580 +710 +710 +710 +710 +710 +710
peste 280 +780 +731 +702 +682 +673 +666 +920 +871 +842 +822 +813 +806
până la 315 +650 +650 +650 +650 +650 +650 +790 +790 +790 +790 +790 +790
peste 315 +870 +819 +787 +766 +755 +748 +1040 +989 +957 +936 +925 +918
până la 355 +730 +730 +730 +730 +730 +730 +900 +900 +900 +900 +900 +900
peste 355 +960 +909 +877 +856 +845 +838 +1140 +1089 +1057 +1036 +1025 +1018
până la 400 +820 +820 +820 +820 +820 +820 +1000 +1000 +1000 +1000 +1000 +1000
peste 400 +1075 +1017 +983 +960 +947 +940 +1255 +1197 +1163 +1140 +1127 +1120
până la 450 +920 +920 +920 +920 +920 +920 +1100 +1100 +1100 +1100 +1100 +1100
peste 450 +1155 +1097 +1063 +1040 +1027 +1020 +1405 +1347 +1313 +1290 +1277 +1270
până la 500 +1000 +1000 +1000 +1000 +1000 +1000 +1250 +1250 +1250 +1250 +1250 +1250
Tabelul A1-14. Toleranțe ISO pentru arbori:

za5, …, za8; zb5, …, zb8; zc5, …, zc8
Dimensiunea no- za8 za7 za6 za5 zb8 zb7 zb6 zb5 zc8 zc7 zc6 zc5
minală, mm, > , ≤ μm
+46 +42 +38 +36 +54 +50 +46 +44 +74 +70 +66 +64
până la 3
+32 +32 +32 +32 +40 +40 +40 +40 +60 +60 +60 +60
peste 3 +60 +54 +50 +47 +68 +62 +58 +55 +98 +92 +88 +85
până la 6 +42 +42 +42 +42 +50 +50 +50 +50 +80 +80 +80 +80
peste 6 +74 +67 +59 +58 +89 +82 +76 +73 +119 +112 +106 +103
până la 10 +52 +52 +52 +52 +67 +67 +67 +67 +97 +97 +97 +97
peste 10 +91 +82 +75 +72 +117 +108 +101 +98 +157 +148 +141 +138
până la 14 +64 +64 +64 +64 +90 +90 +90 +90 +130 +130 +130 +130
peste 14 +104 +95 +88 +85 +135 +126 +119 +116 +177 +168 +161 +158
până la 18 +77 +77 +77 +77 +108 +108 +108 +108 +150 +150 +150 +150
peste 18 +131 +119 +111 +107 +169 +157 +149 +145 +221 +209 +201 +197
până la 24 +98 +98 +98 +98 +136 +136 +136 +136 +188 +188 +188 +188
peste 24 +151 +139 +131 +127 +193 +181 +173 +169 +251 +239 +231 +227
până la 30 +118 +118 +118 +118 +160 +160 +160 +160 +218 +218 +218 +218
peste 30 +187 +173 +164 +159 +239 +225 +216 +211 +313 +299 +290 +285
până la 40 +148 +148 +148 +148 +200 +200 +200 +200 +274 +274 +274 +274
peste 40 +219 +205 +196 +191 +281 +267 +258 +253 +364 +350 +341 +336
până la 50 +180 +180 +180 +180 +242 +242 +242 +242 +325 +325 +325 +325
peste 50 +272 +250 +245 +239 +346 +330 +319 +313 +451 +435 +424 +418
până la 65 +226 +226 +226 +226 +300 +300 +300 +300 +405 +405 +405 +405
peste 65 +320 +304 +293 +287 +426 +410 +399 +393 +526 +510 +499 +493
până la 80 +274 +274 +274 +274 +380 +380 +380 +380 +480 +480 +480 +480
peste 80 +389 +370 +357 +350 +499 +480 +467 +460 +639 +620 +607 +600
până la 100 +335 +335 +335 +335 +445 +445 +445 +445 +585 +585 +585 +585
peste 100 +454 +435 +422 +415 +579 +560 +547 +540 +744 +725 +712 +705
până la 120 +400 +400 +400 +400 +525 +525 +525 +525 +690 +690 +690 +690
peste 120 +533 +510 +495 +488 +683 +660 +645 +638 +863 +840 +825 +818
până la 140 +470 +470 +470 +470 +620 +620 +620 +620 +800 +800 +800 +800
peste 140 +598 +575 +560 +553 +763 +740 +725 +718 +963 +940 +925 +918
până la 160 +535 +535 +535 +535 +700 +700 +700 +700 +900 +900 +900 +900
peste 160 +663 +640 +625 +618 +843 +820 +805 +798 +1063 +1040 +1025 +1018
până la 180 +600 +600 +600 +600 +780 +780 +780 +780 +1000 +1000 +1000 +1000
peste 180 +742 +716 +699 +690 +952 +926 +909 +900 +1222 +1196 +1179 +1170
până la 200 +670 +670 +670 +670 +880 +880 +880 +880 +1150 +1150 +1150 +1150
peste 200 +812 +786 +769 +760 +1032 +1006 +989 +980 +1322 +1296 +1279 +1270
până la 225 +740 +740 +740 +740 +960 +960 +960 +960 +1250 +1250 +1250 +1250
peste 225 +892 +866 +849 +840 +1122 +1096 +1079 +1070 +1422 +1396 +1379 +1370
până la 250 +820 +820 +820 +820 +1050 +1050 +1050 +1050 +1350 +1350 +1350 +1350
peste 250 +1001 +972 +952 +943 +1301 +1252 +1232 +1223 +1631 +1602 +1582 +1573
până la 280 +920 +920 +920 +920 +1200 +1200 +1200 +1200 +1550 +1550 +1550 +1550
peste 280 +1081 +1052 +1032 +1023 +1381 +1352 +1332 +1323 +1781 +1752 +1732 +1723
până la 315 +1000 +1000 +1000 +1000 +1300 +1300 +1300 +1300 +1700 +1700 +1700 +1700
peste 315 +1239 +1207 +1286 +1175 +1589 +1557 +1536 +1525 +1989 +1957 +1936 +1925
până la 355 +1150 +1150 +1150 +1150 +1500 +1500 +1500 +1500 +1900 +1900 +1900 +1900
peste 355 +1389 +1357 +1336 +1325 +1739 +1707 +1686 +1676 +2189 +2157 +2136 +2125
până la 400 +1300 +1300 +1300 +1300 +1650 +1650 +1650 +1650 +2100 +2100 +2100 +2100
peste 400 +1547 +1513 +1490 +1477 +1947 +1913 +1890 +1877 +2497 +2463 +2440 +2427
până la 450 +1450 +1450 +1450 +1450 +1850 +1850 +1850 +1850 +2400 +2400 +2400 +2400
peste 450 +1697 +1663 +1640 +1627 +2197 +2163 +2140 +2127 +2697 +2663 +2640 +2627
până la 500 +1600 +1600 +1600 +1600 +2100 +2100 +2100 +2100 +2600 +2600 +2600 +2600
ANEXA A2. SISTEMUL ISO DE TOLERANŢE
PENTRU ALEZAJE
Tabelul A2-1. Toleranțe ISO pentru alezaje: A9, …, A14; B8, …, B14
Dimensiunea A14 A13 A12 A11 A10 A9 B14 B13 B12 B11 B10 B9 B8
nominală, mm,
>,≤ μm
+520 +410 +370 +330 +310 +295 +390 +280 +240 +200 +180 +165 +154
până la 3
+270 +270 +270 +270 +270 +270 +140 +140 +140 +140 +140 +140 +140
peste 3 +570 +450 +390 +345 +318 +300 +440 +320 +260 +215 +188 +170 +158
până la 6 +270 +270 +270 +270 +270 +270 +140 +140 +140 +140 +140 +140 +140
peste 6 +640 +500 +430 +370 +338 +316 +510 +370 +300 +240 +208 +186 +172
până la 10 +280 +280 +280 +280 +280 +280 +150 +150 +150 +150 +150 +150 +150
peste 10 +720 +560 +470 +400 +360 +333 +580 +420 +330 +260 +220 +193 +177
până la 18 +290 +290 +290 +290 +290 +290 +150 +150 +150 +150 +150 +150 +150
peste 18 +820 +630 +510 +430 +384 +352 +680 +490 +370 +290 +244 +212 +193
până la 30 +300 +300 +300 +300 +300 +300 +160 +160 +160 +160 +160 +160 +160
peste 30 +930 +700 +560 +470 +410 +372 +790 +560 +420 +330 +270 +232 +209
până la 40 +310 +310 +310 +310 +310 +310 +170 +170 +170 +170 +170 +170 +170
peste 40 +940 +710 +570 +480 +420 +382 +800 +570 +430 +340 +280 +242 +219
până la 50 +320 +320 +320 +320 +320 +320 +180 +180 +180 +180 +180 +180 +180
peste 50 +1080 +800 +640 +530 +460 +414 +930 +650 +490 +380 +310 +264 +236
până la 65 +340 +340 +340 +340 +340 +340 +190 +190 +190 +190 +190 +190 +190
peste 65 +1100 +820 +660 +550 +480 +434 +940 +660 +500 +390 +320 +274 +246
până la 80 +360 +360 +360 +360 +360 +360 +200 +200 +200 +200 +200 +200 +200
peste 80 +1250 +920 +730 +600 +520 +467 +1090 +760 +570 +440 +360 +307 +274
până la 100 +380 +380 +380 +380 +380 +380 +220 +220 +220 +220 +220 +220 +220
peste 100 +1280 +950 +760 +630 +550 +497 +1110 +780 +590 +460 +380 +327 +294
până la 120 +410 +410 +410 +410 +410 +410 +240 +240 +240 +240 +240 +240 +240
peste 120 +1460 +1090 +860 +710 +620 +560 +1260 +890 +660 +510 +420 +360 +323
până la 140 +460 +460 +460 +460 +460 +460 +260 +260 +260 +260 +260 +260 +260
peste 140 +1520 +1150 +920 +770 +680 +620 +1280 +910 +680 +530 +440 +380 +343
până la 160 +520 +520 +520 +520 +520 +520 +280 +280 +280 +280 +280 +280 +280
peste 160 +1580 +1210 +980 +830 +740 +680 +1310 +940 +710 +560 +470 +410 +373
până la 180 +580 +580 +580 +580 +580 +580 +310 +310 +310 +310 +310 +310 +310
peste 180 +1810 +1380 +1120 +950 +845 +775 +1490 +1060 +800 +630 +525 +455 +412
până la 200 +660 +660 +660 +660 +660 +660 +340 +340 +340 +340 +340 +340 +340
peste 200 +1890 +1460 +1200 +1030 +925 +855 +1530 +1100 +840 +670 +565 +495 +452
până la 225 +740 +740 +740 +740 +740 +740 +380 +380 +380 +380 +380 +380 +380
peste 225 +1970 +1540 +1280 +1110 +1005 +935 +1570 +1140 +880 +710 +605 +535 +492
până la 250 +820 +820 +820 +820 +820 +820 +420 +420 +420 +420 +420 +420 +420
peste 250 +2220 +1730 +1440 +1240 +1130 +1050 +1780 +1290 +1000 +800 +690 +610 +561
până la 280 +920 +920 +920 +920 +920 +920 +480 +480 +480 +480 +480 +480 +480
peste 280 +2350 +1860 +1570 +1370 +1260 +1180 +1840 +1350 +1060 +860 +750 +670 +621
până la 315 +1050 +1050 +1050 +1050 +1050 +1050 +540 +540 +540 +540 +540 +540 +540
peste 315 +2600 +2090 +1770 +1560 +1430 +1340 +2000 +1490 +1170 +960 +830 +740 +689
până la 355 +1200 +1200 +1200 +1200 +1200 +1200 +600 +600 +600 +600 +600 +600 +600
peste 355 +2750 +2240 +1920 +1710 +1580 +1490 +2080 +1570 +1250 +1040 +910 +820 +769
până la 400 +1350 +1350 +1350 +1350 +1350 +1350 +680 +680 +680 +680 +680 +680 +680
peste 400 +3050 +2740 +2130 +1900 +1750 +1665 +2310 +1730 +1390 +1160 +1010 +915 +857
până la 450 +1500 +1500 +1500 +1500 +1500 +1500 +760 +760 +760 +760 +760 +760 +760
peste 450 +3200 +2620 +2280 +2050 +1900 +1805 +2390 +1810 +1470 +1240 +1090 +995 +937
până la 500 +1650 +1650 +1650 +1650 +1650 +1650 +840 +840 +840 +840 +840 +840 +840
Sistemul ISO de toleranţe pentru alezaje 583
Tabelul A2-2. Toleranțe ISO pentru alezaje: C8, …, C11; CD7, …, CD12
Dimensiunea C13 C12 C11 C10 C9 C8 CD12 CD11 CD10 CD9 CD8 CD7
nominală, mm,
>,≤ μm
+200 +160 +120 +100 +85 +74 +134 +94 +74 +59 +48 +44
până la 3
+60 +60 +60 +60 +60 +60 +34 +34 +34 +34 +34 +34
peste 3 +250 +190 +145 +118 +100 +88 +165 +120 +93 +75 +63 +57
până la 6 +70 +70 +70 +70 +70 +70 +45 +45 +45 +45 +45 +45
peste 6 +300 +230 +170 +138 +116 +102 +206 +146 +114 +92 +78 +71
până la 10 +80 +80 +80 +80 +80 +80 +56 +56 +56 +56 +56 +56
peste 10 +365 +275 +205 +165 +138 +122
până la 18 +95 +95 +95 +95 +95 +95
peste 18 +440 +320 +240 +194 +162 +143
până la 30 +110 +110 +110 +110 +110 +110
peste 30 +510 +370 +280 +220 +182 +159
până la 40 +120 +120 +120 +120 +120 +120
peste 40 +520 +380 +290 +230 +192 +169
până la 50 +130 +130 +130 +130 +130 +130
peste 50 +600 +440 +330 +260 +214 +186
până la 65 +140 +140 +140 +140 +140 +140
peste 65 +610 +450 +340 +270 +224 +196
până la 80 +150 +150 +150 +150 +150 +150
peste 80 +710 +520 +390 +310 +257 +224
până la 100 +170 +170 +170 +170 +170 +170
peste 100 +180 +180 +180 +180 +180 +180
până la 120 +720 +530 +400 +320 +267 +234
peste 120 +200 +200 +200 +200 +200 +200
până la 140 +830 +600 +450 +360 +300 +263
peste 140 +840 +610 +460 +370 +310 +273 Valorile numerice ale câmpurilor
până la 160 +210 +210 +210 +210 +210 +210 de toleranţă pentru această zonă
peste 160 +860 +630 +480 +390 +330 +293 nu sunt definite
până la 180 +230 +230 +230 +230 +230 +230
peste 180 +960 +700 +530 +425 +355 +312
până la 200 +240 +240 +240 +240 +240 +240
peste 200 +980 +720 +550 +445 +375 +332
până la 225 +260 +260 +260 +260 +260 +260
peste 225 +1000 +740 +570 +465 +395 +352
până la 250 +280 +280 +280 +280 +280 +280
peste 250 +1110 +820 +620 +510 +430 +381
până la 280 +300 +300 +300 +300 +300 +300
peste 280 +1140 +850 +650 +540 +460 +411
până la 315 +330 +330 +330 +330 +330 +330
peste 315 +1250 +930 +720 +590 +500 +449
până la 355 +360 +360 +360 +360 +360 +360
peste 355 +1290 +970 +760 +630 +540 +498
până la 400 +400 +400 +400 +400 +400 +400
peste 400 +1410 +1070 +840 +690 +595 +537
până la 450 +440 +440 +440 +440 +440 +440
peste 450 +1450 +1110 +880 +730 +635 +577
până la 500 +480 +480 +480 +480 +480 +480
Tabelul A2-3. Toleranțe ISO pentru alezaje: D6, …, D12; E5, …, E10
Dimensiunea
D12 D11 D10 D9 D8 D7 D6 E12 E11 E10 E9 E8 E7 E6 E5
nominală,
mm, > , ≤ μm
+120 +80 +60 +45 +34 +30 +26 +114 +74 +54 +39 +28 +24 +20 +18
până la 3
+20 +20 +20 +20 +20 +20 +20 +14 +14 +14 +14 +14 +14 +14 +14
peste 3 +150 +105 +78 +60 +48 +42 +38 +140 +95 +68 +50 +38 +32 +28 +25
până la 6 +30 +30 +30 +30 +30 +30 +30 +20 +20 +20 +20 +20 +20 +20 +20
peste 6 +190 +130 +98 +76 +62 +55 +49 +175 +115 +83 +61 +47 +40 +34 +31
până la 10 +40 +40 +40 +40 +40 +40 +40 +25 +25 +25 +25 +25 +25 +25 +25
peste 10 +230 +160 +120 +93 +77 +68 +61 +212 +142 +102 +75 +59 +50 +43 +40
până la 18 +50 +50 +50 +50 +50 +50 +50 +32 +32 +32 +32 +32 +32 +32 +32
peste 18 +275 +195 +149 +117 +98 +86 +78 +250 +170 +124 +92 +73 +61 +53 +49
până la 30 +65 +65 +65 +65 +65 +65 +65 +40 +40 +40 +40 +40 +40 +40 +40
peste 30 +330 +240 +180 +142 +119 +105 +96 +300 +210 +150 +112 +89 +75 +66 +61
până la 50 +80 +80 +80 +80 +80 +80 +80 +50 +50 +50 +50 +50 +50 +50 +60
peste 50 +400 +290 +220 +174 +146 +130 +119 +360 +250 +180 +134 +106 +90 +79 +73
până la 80 +100 +100 +100 +100 +100 +100 +100 +60 +60 +60 +60 +60 +60 +60 +60
peste 80 +470 +340 +260 +207 +174 +155 +142 +422 +292 +212 +159 +126 +107 +94 +87
până la 120 +120 +120 +120 +120 +120 +120 +120 +72 +72 +72 +72 +72 +72 +72 +72
peste 120 +545 +395 +305 +245 +208 +185 +170 +485 +335 +245 +185 +148 +125 +110 +103
până la 180 +145 +145 +145 +145 +145 +145 +145 +85 +85 +85 +85 +85 +85 +85 +85
peste 180 +630 +460 +355 +285 +242 +216 +199 +560 +390 +285 +215 +172 +146 +129 +120
până la 250 +170 +170 +170 +170 +170 +170 +170 +100 +100 +100 +100 +100 +100 +100 +100
peste 250 +710 +510 +400 +320 +271 +242 +222 +630 +430 +320 +240 +191 +162 +142 +133
până la 315 +190 +190 +190 +190 +190 +190 +190 +110 +110 +110 +110 +110 +110 +110 +110
peste 315 +780 +570 +440 +350 +299 +267 +246 +695 +485 +355 +265 +214 +182 +161 +150
până la 400 +210 +210 +210 +210 +210 +210 +210 +125 +125 +125 +125 +125 +125 +125 +125
peste 400 +860 +630 +480 +385 +327 +293 +270 +765 +535 +385 +290 +232 +198 +175 +162
până la 500 +230 +230 +230 +230 +230 +230 +230 +135 +135 +135 +135 +135 +135 +135 +135
peste 500 +960 +700 +540 +435 +370 +330 +304 +845 +585 +425 +320 +255 +215 +189 +177
până la 630 +260 +260 +260 +260 +260 +260 +260 +145 +145 +145 +145 +145 +145 +145 +145
peste 630 +1090 +790 +610 +490 +475 +370 +340 +960 +660 +480 +360 +285 +240 +210 +196
până la 800 +290 +290 +290 +290 +290 +290 +290 +160 +160 +160 +160 +160 +160 +160 +160
peste 800 +1220 +880 +680 +550 +460 +410 +376 +1070 +730 +530 +500 +310 +260 +226 +210
până la 1000 +320 +320 +320 +320 +320 +320 +320 +170 +170 +170 +170 +170 +170 +170 +170
peste 1000 +1400 +1010 +770 +610 +515 +455 +416 +1245 +855 +615 +455 +360 +300 +261 +242
până la 1250 +350 +350 +350 +350 +350 +350 +350 +195 +195 +195 +195 +195 +195 +195 +195
peste 1250 +1640 +1170 +890 +700 +585 +515 +468 +1470 +1000 +720 +530 +415 +345 +298 +275
până la 1600 +390 +390 +390 +390 +390 +390 +390 +220 +220 +220 +220 +220 +220 +220 +220
peste 1600 +1930 +1350 +1030 +800 +660 +580 +522 +1740 +1160 +840 +610 +470 +390 +332 +305
până la 2000 +430 +430 +430 +430 +430 +430 +430 +240 +240 +240 +240 +240 +240 +240 +240
peste 2000 +2230 +1580 +1180 +920 +760 +655 +590 +2010 +1360 +960 +700 +540 +435 +370 +338
până la 2500 +480 +480 +480 +480 +480 +480 +480 +260 +260 +260 +260 +260 +260 +260 +260
peste 2500 +2620 +1870 +1380 +1060 +850 +730 +655 +2390 +1640 +1150 +830 +620 +500 +425 +386
până la 3150 +520 +520 +520 +520 +520 +520 +520 +290 +290 +290 +290 +290 +290 +290 +290
Tabelul A2-4. Toleranțe ISO pentru alezaje:

EF6, …, EF9; F5, …, F11; FG5, …, FG9
Dimensiunea EF9 EF8 EF7 EF6 F11 F10 F9 F8 F7 F6 F5 FG9 FG8 FG7 FG6 FG5
nominală, mm,
>,≤ μm
+35 +24 +20 +16 +66 +46 +31 +20 +16 +12 +10 +29 +18 +14 +10 +8
până la 3
+10 +10 +10 +10 +6 +6 +6 +6 +6 +6 +6 +4 +4 +4 +4 +4
peste 3 +44 +32 +26 +22 +85 +58 +40 +28 +22 +18 +15 +36 +24 +18 +14 +11
până la 6 +14 +14 +14 +14 +10 +10 +10 +10 +10 +10 +10 +6 +6 +6 +6 +6
peste 6 +54 +40 +33 +27 +103 +71 +49 +35 +28 +22 +19 +44 +31 +23 +17 +14
până la 10 +18 +18 +18 +18 +13 +13 +13 +13 +13 +13 +13 +8 +8 +8 +8 +8
peste 10 +126 +86 +59 +43 +34 +27 +24
până la 18 +16 +16 +16 +16 +16 +16 +16
peste 18 +150 +104 +72 +53 +41 +33 +29
până la 30 +20 +20 +20 +20 +20 +20 +20
peste 30 +185 +125 +87 +64 +50 +41 +36
până la 50 +25 +25 +25 +25 +25 +25 +25
peste 50 +220 +150 +104 +76 +60 +49 +43
până la 80 +30 +30 +30 +30 +30 +30 +30
peste 80 +256 +176 +123 +90 +71 +58 +51
până la 120 +36 +36 +36 +36 +36 +36 +36
peste 120 +293 +203 +143 +106 +83 +68 +61
până la 180 +43 +43 +43 +43 +43 +43 +43
peste 180 +340 +235 +165 +122 +96 +79 +70
până la 250 +50 +50 +50 +50 +50 +50 +50
peste 250 +376 +266 +186 +137 +108 +88 +79
până la 315 +56 +56 +56 +56 +56 +56 +56
Valorile numerice
peste 315 +422 +292 +202 +151 +119 +98 +87 Valorile numerice ale
ale câmpurilor de
până la 400 +62 +62 +62 +62 +62 +62 +62 câmpurilor de toleranţă
toleranţă pentru
peste 400 +468 +318 +223 +165 +131 +108 +95 pentru această zonă nu
până la 500 această zonă nu +68 +68 +68 +68 +68 +68 +68 sunt definite
peste 500 sunt definite +516 +356 +251 +186 +146 +120 +108
până la 630 +76 +76 +76 +76 +76 +76 +76
peste 630 +580 +400 +280 +205 +160 +130 +116
până la 800 +80 +80 +80 +80 +80 +80 +80
peste 800 +646 +446 +316 +226 +176 +142 +126
până la 1000 +86 +86 +86 +86 +86 +86 +86
peste 1000 +756 +516 +356 +261 +201 +162 +143
până la 1250 +96 +96 +96 +96 +96 +96 +96
peste 1250 +890 +610 +420 +305 +235 +188 +165
până la 1600 +110 +110 +110 +110 +110 +110 +110
peste 1600 +1040 +720 +490 +350 +270 +212 +185
până la 2000 +120 +120 +120 +120 +120 +120 +120
peste 2000 +1230 +830 +570 +410 +305 +240 +208
până la 2500 +130 +130 +130 +130 +130 +130 +130
peste 2500 +1495 +1005 +685 +475 +355 +280 +241
până la 3150 +145 +145 +145 +145 +145 +145 +145
Tabelul A2-5. Toleranțe ISO pentru alezaje: G5, …, G10; J6, …, J8
Dimensiunea nominală, mm, G10 G9 G8 G7 G6 G5 J8 J7 J6

>,≤
μm
+42 +27 +16 +12 +8 +6 +6 +4 +2
până la 3
+2 +2 +2 +2 +2 +2 –8 –6 –4
+52 +34 +22 +16 +12 +9 +10 +6 +5
+4 +4 +4 +4 +4 +4 –8 –6 –3
+63 +41 +27 +20 +14 +11 +12 +8 +5
+5 +5 +5 +5 +5 +5 –10 –7 –4
+76 +49 +33 +24 +17 +14 +15 +10 +6
+6 +6 +6 +6 +6 +6 –12 –8 –5
+91 +59 +40 +28 +20 +16 +20 +12 +8
+7 +7 +7 +7 +7 +7 –13 –9 –5
+109 +71 +48 +34 +25 +20 +24 +14 +10
+9 +9 +9 +9 +9 +9 –15 –11 –6
+130 +84 +56 +40 +29 +23 +28 +18 +13
+10 +10 +10 +10 +10 +10 –18 –12 –6
+152 +99 +66 +47 +34 +27 +34 +22 +16
+12 +12 +12 +12 +12 +12 –20 –13 –6
+117 +114 +77 +54 +39 +32 +41 +26 +18
+14 +14 +14 +14 +14 +14 –22 –14 –7
+200 +130 +87 +61 +44 +35 +45 +30 +22
+15 +15 +15 +15 +15 +15 –25 –16 –7
+227 +147 +98 +69 +49 +40 +55 +36 +25
+17 +17 +17 +17 +17 +17 –26 –16 –7
+248 +158 +107 +75 +54 +43 +60 +39 +29
+18 +18 +18 +18 +18 +18 –29 –18 –7
+270 +175 +117 +83 +60 +47 +66 +43 +33
+20 +20 +20 +20 +20 +20 –31 –20 –7
+302 +197 +132 +92 +66 +54
+22 +22 +22 +22 +22 +22
+344 +224 +149 +104 +74 +60
+24 +24 +24 +24 +24 +24
+386 +256 +166 +116 +82 +66
+26 +26 +26 +26 +26 +26
+448 +288 +193 +133 +94 +75
+28 +28 +28 +28 +28 +28
+530 +340 +225 +155 +108 +85
+30 +30 +30 +30 +30 +30
+632 +402 +262 +182 +124 +97
+32 +32 +32 +32 +32 +32
+738 +474 +314 +209 +144 +112
+34 +34 +34 +34 +34 +34
+898 +578 +368 +248 +163 +134
+38 +38 +38 +38 +38 +38
Tabelul A2-6. Toleranțe ISO pentru alezaje: H1, …, H16

Dimensiunea H16 H15 H14 H13 H12 H11 H10 H9 H8 H7 H6 H5 H4 H3 H2 H1
nominală,
mm, > , ≤ mm μm
+0,60 +0,40 +0,25 +0,14 +0,10 +60 +40 +25 +14 +10 +6 +4 +3 +2 +1,2 +0,8
până la 3
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
peste 3 +0,75 +0,48 +0,30 +0,18 +0,12 +75 +48 +30 +18 +12 +8 +5 +4 +2,5 +1,5 +1
până la 6 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
peste 6 +0,90 +0,58 +0,36 +0,22 +0,15 +90 +58 +36 +22 +15 +9 +6 +4 +2,5 +1,5 +1
până la 10 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
peste 10 +1,10 +0,70 +0,43 +0,27 +0,18 +110 +70 +43 +27 +18 +11 +8 +5 +3 +2 +1,2
până la 18 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
peste 18 +1,30 +0,84 +0,52 +0,33 +0,21 +130 +84 +52 +33 +21 +13 +9 +6 +4 +2,5 +1,5
până la 30 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
peste 30 +1,60 +1,00 +0,62 +0,39 +0,25 +160 +100 +62 +39 +25 +16 +11 +7 +4 +2,5 +1,5
până la 50 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
peste 50 +1,90 +1,20 +0,74 +0,46 +0,30 +190 +120 +74 +46 +30 +19 +13 +8 +5 +3 +2
până la 80 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
peste 80 +2,20 +1,40 +0,87 +0,54 +0,35 +220 +140 +87 +54 +35 +22 +15 +10 +6 +4 +2,5
până la 120 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
peste 120 +2,50 +1,60 +1,00 +0,63 +0,40 +250 +160 +100 +63 +40 +25 +18 +12 +8 +5 +3,5
până la 180 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
peste 180 +2,90 +1,85 +1,15 +0,72 +0,46 +290 +185 +115 +72 +46 +29 +20 +14 +10 +7 +4,5
până la 250 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
peste 250 +3,20 +2,10 +1,30 +0,81 +0,52 +320 +210 +130 +81 +52 +32 +23 +16 +12 +8 +6
până la 315 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
peste 315 +3,60 +2,30 +1,40 +0,89 +0,57 +360 +230 +140 +89 +57 +36 +25 +18 +13 +9 +7
până la 400 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
peste 400 +4,00 +2,50 +1,55 +0,97 +0,63 +400 +250 +155 +97 +63 +40 +27 +20 +15 +10 +8
până la 500 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
peste 500 +4,40 +2,80 +1,75 +1,10 +0,70 +440 +280 +175 +110 +70 +44 +32 +22 +16 +11 +9
până la 630 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
peste 630 +5,00 +3,20 +2,00 +1,25 +0,80 +500 +320 +200 +125 +80 +60 +36 +25 +18 +13 +10
până la 800 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
peste 800 +5,60 +3,60 +2,30 +1,40 +0,90 +560 +360 +230 +140 +90 +56 +40 +28 +21 +15 +11
până la 1000 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
peste 1000 +6,60 +4,20 +2,60 +1,65 +1,05 +660 +420 +260 +165 +105 +66 +47 +33 +24 +18 +13
până la 1250 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
peste 1250 +7,80 +5,00 +3,10 +1,95 +1,25 +780 +500 +310 +195 +125 +78 +55 +39 +29 +21 +15
până la 1600 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
peste 1600 +9,20 +6,00 +3,70 +2,30 +1,50 +920 +600 +370 +230 +150 +92 +65 +46 +35 +25 +18
până la 2000 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
peste 2000 +11,0 +7,00 +4,40 +2,80 +1,75 +1100 +700 +440 +280 +175 +110 +78 +55 +41 +30 +22
până la 2500 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
peste 2500 +13,5 +8,60 +5,40 +3,30 +2,10 +1350 +860 +540 +330 +210 +135 +96 +68 +50 +36 +26
până la 3150 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Tabelul A2-7. Toleranțe ISO pentru alezaje: JS1, …, JS16
Dimensiunea
JS16 JS15 JS14 JS13 JS12 JS11 JS10 JS9 JS8 JS7 JS6 JS5 JS4 JS3 JS2 JS1
nominală,
mm, > , ≤ μm
+300 +200 +125 +70 +50 +30 +20 +12,5 +7 +5 +3 +2 +1,5 +1 +0,6 +0,4
până la 3
–300 –200 –125 –70 –50 –30 –20 –12,5 –7 –5 –3 –2 –1,5 –1 –0,6 –0,4
peste 3 +375 +240 +150 +90 +60 +37,5 +24 +15 +9 +6 +4 +2,5 +2 +1,25 +0,75 +0,5
până la 6 –375 –240 –150 –90 –60 –37,5 –24 –15 –9 –6 –4 –2,5 –2 –1,25 –0,75 –0,5
peste 6 +450 +290 +180 +110 +75 +45 +29 +18 +11 +7,5 +4,5 +3 +2 +1,25 +0,75 +0,5
până la 10 –450 –290 –180 –110 –75 –45 –29 –18 –11 –7,5 –4,5 –3 –2 –1,25 –0,75 –0,5
peste 10 +550 +350 +215 +135 +90 +55 +35 +21,5 +13,5 +9 +5,5 +4 +2,5 +1,5 +1 +0,6
până la 18 –550 –350 –215 –135 –90 –55 –35 –21,5 –13,5 –9 –5,5 –4 –2,5 –1,5 –1 +0,6
peste 18 +650 +420 +260 +165 +105 +65 +42 +26 +16,5 +10,5 +6,5 +4,5 +3 +2 +1,25 +0,75
până la 30 –650 –420 –260 –165 –105 –65 –42 –26 –16,5 –10,5 –6,5 –4,5 –3 –2 –1,25 –0,75
peste 30 +800 +500 +310 +195 +125 +80 +50 +31 +19,5 +12,5 +8 +5,5 +3,5 +2 +1,25 +0,75
până la 50 –800 –500 –310 –195 –125 –80 –50 –31 –19,5 –12,5 –8 –5,5 –3,5 –2 –1,25 –0,75
peste 50 +950 +600 +370 +230 +150 +95 +60 +37 +23 +15 +9,5 +6,5 +4 +2,5 +1,5 +1
până la 80 –950 –600 –370 –230 –150 –95 –60 –37 –23 –15 –9,5 –6,5 –4 –2,5 –1,5 –1
peste 80 +1100 +700 +435 +270 +175 +110 +70 +43,5 +27 +17,5 +11 +7,5 +5 +3 +2 +1,25
până la 120 –1100 –700 –435 –270 –175 –110 –70 –43,5 –27 –17,5 –11 –7,5 –5 –3 –2 –1,25
peste 120 +1250 +800 +500 +315 +200 +125 +80 +50 +31,5 +20 +12,5 +9 +6 +4 +2,5 +1,75
până la 180 –1250 –800 –500 –315 –200 –125 –80 –50 –31,5 –20 –12,5 –9 –6 –4 –2,5 –1,75
peste 180 +1450 +925 +575 +360 +230 +145 +92,5 +57,5 +36 +23 +14,5 +10 +7 +5 +3,5 +2,25
până la 250 –1450 –925 –575 –360 –230 –145 –92,5 –57,5 –36 –23 –14,5 –10 –7 –5 –3,5 –2,25
peste 250 +1600 +1050 +650 +405 +260 +160 +105 +65 +40,5 +26 +16 +11,5 +8 +6 +4 +3
până la 315 –1600 –1050 –650 –405 –260 –160 –105 –65 –40,5 –26 –16 –11,5 –8 –6 –4 –3
peste 315 +1800 +1150 +700 +445 +285 +180 +115 +70 +44,5 +28,5 +18 +12,5 +9 +6,5 +4,5 +3,5
până la 400 –1800 –1150 –700 –445 –285 –180 –115 –70 –44,5 –28,5 –18 –12,5 –9 –6,5 –4,5 –3,5
peste 400 +2000 +1250 +775 +485 +315 +200 +125 +77,5 +48,5 +31,5 +20 +13,5 +10 +7,5 +5 +4
până la 500 –2000 –1250 –775 –485 –315 –200 –125 –77,5 –48,5 –31,5 –20 –13,5 –10 –7,5 –5 –4
peste 500 +2200 +1400 +875 +550 +350 +220 +140 +87,5 +55 +35 +22 +16 +11 +8 +5,5 +4,5
până la 630 –2200 –1400 –875 –550 –350 –220 –140 –87,5 –55 –35 –22 –16 –11 –8 –5,5 –4,5
peste 630 +2500 +1600 +1000 +625 +400 +250 +160 +100 +62,5 +40 +25 +18 +12,5 +9 +6,5 +5
până la 800 –2500 –1600 –1000 –625 –400 –250 –160 –100 –62,5 –40 –25 –18 –12,5 –9 –6,5 –5
peste 800 +2800 +1800 +1150 +700 +450 +280 +180 +115 +70 +45 +28 +20 +14 +10,5 +7,5 +5,5
până la 1000 –2800 –1800 –1150 –700 –450 –280 –180 –115 –70 –45 –28 –20 –14 –10,5 –7,5 –5,5
peste 1000 +3300 +2100 +1300 +825 +525 +330 +210 +130 +82,5 +52,5 +33 +23,5 +16,5 +12 +9 +6,5
până la 1250 –3300 –2100 –1300 –825 –525 –330 –210 –130 –82,5 –52,5 –33 –23,5 –16,5 –12 –9 –6,5
peste 1250 +3900 +2500 +1550 +975 +625 +390 +250 +155 +97,5 +62,5 +39 +27,5 +19,5 +14,5 +10,5 +7,5
până la 1600 –3900 –2500 –1550 –975 –625 –390 –250 –155 –97,5 –62,5 –39 –27,5 –19,5 –14,5 –10,5 –7,5
peste 1600 +4600 +3000 +1850 +1150 +750 +460 +300 +185 +115 +75 +46 +32,5 +23 +17,5 +12,5 +9
până la 2000 –4600 –3000 –1850 –1150 –750 –460 –300 –185 –115 –75 –46 –32,5 –23 –17,5 –12,5 –9
peste 2000 +5500 +3500 +2200 +1400 +875 +550 +350 +220 +140 +87,5 +55 +39 +22,5 +20,5 +15 +11
până la 2500 –5500 –3500 –2200 –1400 –875 –550 –350 –220 –140 –87,5 –55 –39 –22,5 –20,5 –15 –11
peste 2500 +6750 +4300 +2700 +1650 +1050 +675 +430 +270 +115 +105 +67,5 +48 +34 +25 +18 +13
până la 3150 –6750 –4300 –2700 –1650 –1050 –675 –430 –270 –115 –105 –67,5 –48 –34 –25 –18 –13
Clasa de toleranță înscrisă în chenar cu caractere aldine este o clasă din șirul preferen-
țial de ordinul I, conform ISO 286-1:2010.
Tabelul A2-8. Toleranțe ISO pentru alezaje; K5, …, K10; M5, …, M10
Dimensiunea K10 K9 K8 K7 K6 K5 M10 M9 M8 M7 M6 M5
nominală, mm,
>,≤ μm
0 0 0 0 0 0 –2 –2 –2 –2 –2 –2
până la 3
–40 –25 –14 –10 –6 –4 –42 –27 –16 –12 –8 –6
peste 3 +5 +3 +2 0 –4 –4 +2 0 –1 –3
până la 6 –13 –9 –6 –5 –52 –34 –16 –12 –9 –8
peste 6 +6 +5 +2 +1 –6 –6 +1 0 –3 –4
până la 10 –16 –10 –7 –5 –64 –42 –21 –15 –12 –10
peste 10 +8 +6 +2 +2 –7 –7 +2 0 –4 –4
până la 18 –19 –12 –9 –6 –77 –50 –25 –18 –15 –12
peste 18 +10 +6 +2 +1 –8 –8 +4 0 –4 –5
până la 30 –23 –15 –11 –8 –92 –60 –29 –21 –17 –14
peste 30 +12 +7 +3 +2 –9 –9 +5 0 –4 –5
până la 50 –27 –18 –13 –9 –109 –71 –34 –25 –20 –16
peste 50 +14 +9 +4 +3 –11 –11 +5 0 –5 –6
până la 80 –32 –21 –15 –10 –131 –85 –41 –30 –24 –19
peste 80 +16 +10 +4 +2 –13 –13 +6 0 –6 –8
până la 120 –38 –25 –18 –13 –153 –100 –48 –35 –28 –23
toleranță pentru această zonă nu sunt definite
peste 120 +20 +12 +4 +3 –15 –15 +8 0 –8 –9

până la 180 –43 –28 –21 –15 –175 –115 –55 –40 –33 –27
peste 180 +22 +13 +5 +2 –17 –17 +9 0 –8 –11
până la 250 –50 –33 –24 –18 –202 –132 –63 –46 –37 –31
peste 250 +25 +16 +5 +3 –20 –20 +9 0 –9 –13
până la 315 –56 –36 –27 –20 –230 –150 –72 –52 –41 –36
peste 315 +28 +17 +7 +3 –21 –21 +11 0 –10 –14
până la 400 –61 –40 –29 –22 –251 –161 –78 –57 –46 –39
peste 400 +29 +18 +8 +2 –23 –23 +11 0 –10 –16
până la 500 –68 –45 –32 –25 –273 –178 –86 –63 –50 –43
peste 500 0 0 0 0 –26 –26 –26 –26 –26 –26
până la 630 –110 –70 –44 –32 –306 –201 –136 –96 –70 –58
peste 630 0 0 0 0 –30 –30 –30 –30 –30 –30
până la 800 –125 –80 –50 –36 –350 –250 –155 –110 –80 –66
peste 800 0 0 0 0 –34 –34 –34 –34 –34 –34
până la 1000 –140 –90 –56 –40 –394 –264 –174 –124 –90 –74
peste 1000 0 0 0 0 –40 –40 –40 –40 –40 –40
până la 1250 –165 –105 –66 –47 –460 –300 –205 –145 –100 –87
peste 1250 0 0 0 0 –48 –48 –48 –48 –48 –48
până la 1600 –195 –125 –78 –55 –548 –358 –243 –173 –126 –103
peste 1600 0 0 0 0 –58 –58 –58 –58 –58 –58
până la 2000 –230 –150 –92 –65 –658 –428 –288 –208 –150 –123
peste 2000 0 0 0 0 –68 –68 –68 –68 –68 –68
până la 2500 –280 –175 –110 –78 –768 –508 –348 –243 –178 –146
peste 2500 0 0 0 0 –76 –76 –76 –76 –76 –76
până la 3150 –330 –210 –135 –96 –936 –616 –406 –286 –211 –172
Tabelul A2-9. Toleranțe ISO pentru alezaje: N5, …, N11, P5, …, P10
Dimensiunea N11 N10 N9 N8 N7 N6 N5 P10 P9 P8 P7 P6 P5
nominală, mm,
>,≤ μm
–4 –4 –4 –4 –4 –4 –4 –6 –6 –6 –6 –6 –6
până la 3
–64 –44 –29 –18 –14 –10 –8 –40 –31 –20 –16 –12 –10
peste 3 0 0 0 –2 –4 –5 –7 –12 –12 –12 –8 –9 –11
până la 6 –75 –48 –30 –20 –16 –13 –12 –60 –42 –30 –20 –17 –16
peste 6 0 0 0 –3 –4 –7 –8 –15 –15 –15 –9 –12 –13
până la 10 –90 –58 –36 –25 –19 –16 –14 –73 –51 –37 –24 –21 –19
peste 10 0 0 0 –3 –5 –9 –9 –18 –18 –18 –11 –15 –15
până la 18 –110 –70 –43 –30 –23 –20 –17 –88 –61 –45 –29 –26 –23
peste 18 0 0 0 –3 –7 –11 –12 –22 –22 –22 –14 –18 –19
până la 30 –130 –84 –52 –36 –28 –24 –21 –106 –74 –55 –35 –31 –28
peste 30 0 0 0 –3 –8 –12 –13 –26 –26 –26 –17 –21 –22
până la 50 –160 –100 –62 –42 –33 –28 –24 –126 –88 –65 –42 –37 –33
peste 50 0 0 0 –4 –9 –14 –15 –32 –32 –32 –21 –26 –27
până la 80 –190 –120 –74 –50 –39 –33 –28 –152 –106 –78 –51 –45 –40
peste 80 0 0 0 –4 –10 –16 –18 –37 –37 –37 –24 –30 –32
până la 120 –220 –140 –87 –58 –45 –38 –33 –177 –124 –91 –59 –52 –47
peste 120 0 0 0 –4 –12 –20 –21 –43 –43 –43 –28 –36 –37
până la 180 –250 –160 –100 –67 –52 –45 –39 –203 –143 –106 –68 –61 –55
peste 180 0 0 0 –5 –14 –22 –25 –50 –50 –50 –33 –41 –44
până la 250 –290 –185 –115 –77 –60 –51 –45 –235 –165 –122 –79 –70 –64
peste 250 0 0 0 –5 –14 –25 –27 –56 –56 –56 –36 –47 –49
până la 315 –320 –210 –130 –86 –66 –57 –50 –266 –186 –137 –88 –79 –72
peste 315 0 0 0 –5 –16 –26 –30 –62 –62 –62 –41 –51 –55
până la 400 –360 –230 –140 –94 –73 –62 –55 –292 –202 –151 –98 –87 –80
peste 400 0 0 0 –6 –17 –27 –33 –68 –68 –68 –45 –55 –61
până la 500 –400 –250 –155 –103 –80 –67 –60 –318 –223 –165 –108 –95 –88
peste 500 –44 –44 –44 –44 –44 –44 –44 –78 –78 –78 –78 –78 –78
până la 630 –484 –324 –219 –154 –114 –88 –76 –358 –253 –188 –148 –122 –110
peste 630 –50 –50 –50 –50 –50 –50 –50 –88 –88 –88 –88 –88 –88
până la 800 –550 –370 –250 –175 –130 –100 –86 –408 –288 –213 –168 –138 –124
peste 800 –56 –56 –56 –56 –56 –56 –56 –100 –100 –100 –100 –100 –100
până la 1000 –616 –416 –286 –196 –146 –116 –96 –460 –330 –240 –190 –156 –140
peste 1000 –66 –66 –66 –66 –66 –66 –66 –120 –120 –120 –120 –120 –120
până la 1250 –726 –486 –326 –231 –171 –132 –113 –540 –380 –285 –225 –186 –167
peste 1250 –78 –78 –78 –78 –78 –78 –78 –140 –140 –140 –140 –140 –140
până la 1600 –858 –578 –388 –273 –203 –156 –133 –640 –450 –335 –265 –218 –195
peste 1600 –92 –92 –92 –92 –92 –92 –92 –170 –170 –170 –170 –170 –170
până la 2000 –1012 –922 –462 –322 –242 –184 –157 –770 –540 –400 –320 –262 –205
peste 2000 –110 –110 –110 –110 –110 –110 –110 –195 –195 –195 –195 –195 –195
până la 2500 –1210 –810 –550 –39 –185 –220 –188 –895 –635 –475 –370 –305 –273
peste 2500 –135 –135 –135 –135 –135 –135 –135 –240 –240 –240 –240 –240 –240
până la 3150 –1485 –995 –675 –765 –345 –270 –231 –1100 –780 –570 –450 –375 –336
Tabelul A2-10. Toleranțe ISO pentru alezaje: R5, …, R10; S5, …, S10
Dimensiunea nominală, R10 R9 R8 R7 R6 R5 S10 S9 S8 S7 S6 S5

mm, >, ≤
μm
–10 –10 –10 –10 –10 –10 –14 –14 –14 –14 –14 –14
până la 3
–50 –35 –24 –20 –16 –14 –54 –39 –28 –24 –20 –18
peste 3 –15 –15 –15 –11 –12 –14 –19 –19 –19 –15 –16 –18
până la 6 –63 –45 –33 –23 –20 –19 –67 –49 –37 –27 –24 –23
peste 6 –19 –19 –19 –13 –16 –17 –23 –23 –23 –17 –20 –21
până la 10 –77 –55 –41 –28 –25 –23 –81 –59 –45 –32 –29 –27
peste 10 –23 –23 –23 –16 –20 –20 –28 –28 –28 –21 –25 –25
până la 18 –93 –66 –50 –34 –31 –28 –98 –71 –55 –39 –36 –33
peste 18 –28 –28 –28 –20 –24 –25 –35 –35 –35 –27 –31 –32
până la 30 –112 –80 –61 –41 –37 –34 –119 –87 –68 –48 –44 –41
peste 30 –34 –34 –34 –25 –29 –30 –43 –43 –43 –34 –38 –39
până la 50 –134 –96 –73 –50 –45 –41 –143 –105 –82 –59 –54 –50
peste 50 –41 –41 –41 –30 –35 –36 –53 –53 –53 –53 –53 –53
până la 65 –161 –115 –87 –60 –54 –49 –173 –127 –99 –72 –66 –61
peste 65 –43 –43 –43 –32 –37 –38 –59 –59 –59 –48 –53 –54
până la 80 –163 –117 –89 –62 –56 –51 –179 –133 –105 –78 –72 –67
peste 80 –51 –51 –51 –38 –44 –46 –71 –71 –71 –58 –64 –66
până la 100 –191 –138 –105 –73 –66 –61 –211 –158 –125 –93 –86 –81
peste 100 –54 –54 –54 –41 –47 –49 –79 –79 –79 –66 –72 –74
până la 120 –194 –141 –108 –76 –69 –64 –219 –166 –133 –101 –94 –89
peste 120 –63 –63 –63 –48 –56 –57 –92 –92 –92 –77 –85 –86
până la 140 –223 –163 –126 –88 –81 –75 –252 –192 –155 –117 –110 –104
peste 140 –65 –65 –65 –50 –58 –59 –100 –100 –100 –85 –93 –94
până la 160 –225 –165 –128 –90 –83 –77 –260 –200 –163 –125 –118 –112
peste 160 –68 –68 –68 –53 –61 –62 –108 –108 –108 –93 –101 –102
până la 180 –228 –168 –131 –93 –86 –80 –268 –208 –171 –133 –126 –120
peste 180 –77 –77 –77 –60 –68 –71 –122 –122 –122 –105 –113 –116
până la 200 –262 –192 –149 –106 –97 –91 –307 –237 –194 –151 –142 –136
peste 200 –80 –80 –80 –63 –71 –74 –130 –130 –130 –113 –121 –124
până la 225 –265 –195 –152 –109 –100 –94 –315 –245 –202 –159 –150 –144
peste 225 –84 –84 –84 –67 –75 –78 –140 –140 –140 –123 –131 –134
până la 250 –269 –199 –156 –113 –104 –98 –325 –255 –212 –169 –160 –154
peste 250 –94 –94 –94 –74 –85 –87 –158 –158 –158 –138 –149 –151
până la 280 –304 –224 –175 –126 –117 –110 –368 –288 –239 –190 –181 –174
peste 280 –98 –98 –98 –78 –89 –91 –170 –170 –170 –150 –161 –163
până la 315 –308 –228 –179 –130 –121 –114 –380 –300 –251 –202 –193 –186
peste 315 –108 –108 –108 –87 –97 –101 –190 –190 –190 –169 –179 –183
până la 355 –338 –248 –197 –144 –133 –126 –420 –330 –279 –226 –215 –208
peste 355 –114 –114 –114 –93 –103 –107 –208 –208 –208 –187 –197 –201
până la 400 –344 –254 –203 –150 –139 –132 –434 –348 –297 –244 –233 –226
peste 400 –126 –126 –126 –103 –113 –119 –232 –232 –232 –209 –219 –225
până la 450 –376 –281 –223 –166 –153 –145 –482 –387 –329 –272 –259 –252
Tabelul A2-10. Toleranțe ISO pentru alezaje: R5, …, R10; S5, …, S10
(continuare)
Dimensiunea nomi- R10 R9 R8 R7 R6 R5 S10 S9 S8 S7 S6 S5

nală, mm, >, ≤ μm
peste 450 –132 –132 –132 –109 –119 –125 –252 –252 –252 –229 –239 –245
până la 500 –382 –287 –229 –172 –159 –152 –502 –407 –349 –292 –279 –272
peste 500 –150 –150 –150 –150 –150 –150 –280 –280 –280 –280 –280 –280
până la 560 –430 –325 –260 –220 –194 –182 –560 –455 –390 –350 –324 –312
peste 560 –155 –155 –155 –155 –155 –155 –310 –310 –310 –310 –310 –310
până la 630 –435 –330 –265 –225 –199 –187 –590 –485 –420 –380 –354 –342
peste 630 –175 –175 –175 –175 –175 –175 –340 –340 –340 –340 –340 –340
până la 710 –495 –375 –300 –255 –225 –211 –660 –540 –465 –420 –390 –376
peste 710 –185 –185 –185 –185 –185 –185 –380 –380 –380 –380 –380 –380
până la 800 –505 –385 –310 –265 –235 –221 –700 –580 –505 –460 –430 –416
peste 800 –210 –210 –210 –210 –210 –210 –430 –430 –430 –430 –430 –430
până la 900 –570 –440 –350 –300 –266 –250 –790 –660 –570 –520 –486 –470
peste 900 –220 –220 –220 –220 –220 –220 –470 –470 –470 –470 –470 –470
până la 1000 –580 –450 –360 –310 –276 –260 –830 –700 –610 –560 –526 –510
peste 1000 –250 –250 –250 –250 –250 –250 –520 –520 –520 –520 –520 –520
până la 1120 –670 –510 –415 –355 –316 –297 –940 –780 –685 –625 –586 –567
peste 1120 –260 –260 –260 –260 –260 –260 –580 –580 –580 –580 –580 –580
până la 1250 –680 –520 –425 –365 –326 –307 –1000 –840 –745 –685 –646 –627
peste 1250 –300 –300 –300 –300 –300 –300 –640 –640 –640 –640 –640 –640
până la 1400 –800 –610 –495 –425 –378 –355 –1140 –950 –835 –765 –718 –695
peste 1400 –330 –330 –330 –330 –330 –330 –720 –720 –720 –720 –720 –720
până la 1600 –830 –640 –525 –455 –408 –385 –1220 –1030 –915 –845 –798 –775
peste 1600 –370 –370 –370 –370 –370 –370 –820 –820 –820 –820 –820 –820
până la 1800 –970 –740 –600 –520 –462 –435 –1420 –1190 –1050 –970 –912 –885
peste 1800 –400 –400 –400 –400 –400 –400 –920 –920 –920 –920 –920 –920
până la 2000 –1000 –770 –630 –550 –492 –465 –1520 –1290 –1150 –1070 –1012 –985
peste 2000 –440 –440 –440 –440 –440 –440 –1000 –1000 –1000 –1000 –1000 –1000
până la 2240 –1140 –880 –720 –615 –550 –518 –1700 –1440 –1280 –1175 –1110 –1078
peste 2240 –460 –460 –460 –460 –460 –460 –1100 –1100 –1100 –1100 –1100 –1100
până la 2500 –1160 –900 –740 –635 –570 –538 –1800 –1540 –1380 –1275 –1210 –1178
peste 2500 –550 –550 –550 –550 –550 –550 –1250 –1250 –1250 –1250 –1250 –1250
până la 2800 –1410 –1090 –880 –760 –685 –646 –2110 –1790 –1580 –1460 –1385 –1346
peste 2800 –580 –580 –580 –580 –580 –580 –1400 –1400 –1400 –1400 –1400 –1400
până la 3150 –1440 –1120 –910 –790 –705 –676 –2260 –1940 –1730 –1610 –1535 –1496
Tabelul A2-11. Toleranțe ISO pentru alezaje: T5, …, T10; U5, …, U10
Dimensiunea T10 T9 T8 T7 T6 T5 U10 U9 U8 U7 U6 U5

nominală, mm,
>,≤ μm
–18 –18 –18 –18 –18 –18
până la 3
–58 –43 –32 –28 –24 –22
peste 3 –23 –23 –23 –19 –20 –22
până la 6 –71 –53 –41 –31 –28 –27
peste 6 –28 –28 –28 –22 –25 –26
toleranță pentru această zonă nu sunt
până la 10 –86 –64 –50 –37 –34 –32
definite
peste 10 –33 –33 –33 –26 –30 –30
până la 18 –103 –76 –60 –44 –41 –38
peste 18 –41 –41 –41 –41 –41 –41
până la 24 –125 –93 –74 –54 –50 –47
peste 24 –41 –41 –41 –33 –37 –38 –48 –48 –48 –40 –44 –45
până la 30 –125 –93 –74 –54 –50 –47 –132 –100 –81 –61 –57 –54
peste 30 –48 –48 –48 –39 –43 –44 –60 –60 –60 –51 –55 –56
până la 40 –148 –110 –87 –64 –59 –55 –160 –122 –99 –76 –71 –67
peste 40 –54 –54 –54 –45 –9 –50 –70 –70 –70 –61 –65 –66
până la 50 –154 –116 –93 –70 –65 –61 –170 –132 –109 –86 –81 –77
peste 50 –66 –66 –66 –55 –60 –61 –87 –87 –87 –76 –81 –82
până la 65 –186 –140 –112 –85 –79 –74 –207 –161 –133 –106 –100 –95
peste 65 –75 –75 –75 –64 –69 –70 –102 –102 –102 –91 –96 –97
până la 80 –195 –149 –121 –94 –88 –83 –222 –176 –148 –121 –115 –110
peste 80 –91 –91 –91 –78 –84 –86 –124 –124 –124 –111 –117 –119
până la 100 –231 –178 –145 –113 –106 –101 –264 –211 –178 –146 –139 –134
peste 100 –104 –104 –104 –91 –97 –99 –144 –144 –144 –131 –137 –139
până la 120 –244 –191 –158 –126 –119 –114 –284 –231 –198 –166 –159 –154
peste 120 –122 –122 –122 –107 –115 –116 –170 –170 –170 –155 –163 –164
până la 140 –282 –222 –185 –147 –140 –134 –330 –270 –233 –195 –188 –182
peste 140 –134 –134 –134 –119 –127 –128 –190 –190 –190 –175 –183 –184
până la 160 –294 –234 –197 –159 –152 –146 –350 –290 –253 –215 –208 –202
peste 160 –146 –146 –146 –131 –139 –140 –210 –210 –210 –195 –203 –204
până la 180 –306 –246 –209 –171 –164 –158 –370 –310 –273 –235 –228 –222
peste 180 –166 –166 –166 –149 –157 –160 –236 –236 –236 –219 –227 –230
până la 200 –351 –281 –238 –195 –186 –180 –421 –351 –308 –265 –256 –250
peste 200 –180 –180 –180 –163 –171 –174 –258 –258 –258 –241 –249 –252
până la 225 –365 –295 –252 –209 –200 –194 –443 –373 –330 –287 –278 –272
peste 225 –196 –196 –196 –179 –187 –190 –284 –284 –284 –267 –275 –278
până la 250 –381 –311 –268 –225 –216 –210 –469 –399 –356 –313 –304 –298
peste 250 –218 –218 –218 –198 –209 –211 –315 –315 –315 –295 –306 –308
până la 280 –428 –348 –299 –250 –241 –234 –525 –445 –396 –347 –338 –331
peste 280 –240 –240 –240 –220 –231 –233 –350 –350 –350 –330 –341 –343
până la 315 –450 –370 –321 –272 –263 –256 –560 –480 –431 –382 –373 –366
peste 315 –268 –268 –268 –247 –257 –261 –390 –390 –390 –369 –379 –383
până la 355 –498 –408 –357 –304 –293 –286 –620 –530 –479 –426 –415 –408
peste 355 –294 –294 –294 –273 –283 –287 –435 –435 –435 –414 –424 –428
până la 400 –524 –434 –383 –330 –319 –312 –665 –575 –524 –471 –460 –453
peste 400 –330 –330 –330 –307 –317 –323 –490 –490 –490 –467 –477 –483
până la 450 –580 –485 –427 –370 –357 –350 –740 –645 –587 –530 –517 –510
Tabelul A2-11. Toleranțe ISO pentru alezaje: T5, …, T10; U5, …, U10
(continuare)
Dimensiunea
T10 T9 T8 T7 T6 T5 U10 U9 U8 U7 U6 U5
nominală, mm,
>,≤ μm
peste 450 –360 –360 –360 –337 –347 –353 –540 –540 –540 –517 –527 –533
până la 500 –610 –515 –457 –400 –387 –380 –790 –695 –637 –580 –567 –560
peste 500 –400 –400 –400 –400 –400 –400 –600 –600 –600 –600 –600 –600
până la 560 –680 –575 –510 –470 –444 –432 –880 –775 –710 –670 –644 –632
peste 560 –450 –450 –450 –450 –450 –450 –660 –660 –660 –660 –660 –660
până la 630 –730 –625 –560 –520 –494 –482 –940 –835 –770 –730 –704 –692
peste 630 –500 –500 –500 –500 –500 –500 –740 –740 –740 –740 –740 –740
până la 710 –820 –700 –625 –580 –550 –536 –1060 –940 –865 –820 –790 –776
peste 710 –560 –560 –560 –560 –560 –560 –840 –840 –840 –840 –840 –840
până la 800 –880 –760 –685 –640 –610 –596 –1160 –1040 –965 –920 –890 –876
peste 800 –620 –620 –620 –620 –620 –620 –940 –940 –940 –940 –940 –940
până la 900 –980 –850 –760 –710 –676 –660 –1300 –1170 –1080 –1030 –996 –980
peste 900 –660 –660 –660 –660 –660 –660 –1050 –1050 –1050 –1050 –1050 –1050
până la 1000 –1020 –890 –800 –750 –716 –700 –1410 –1280 –1190 –1140 –1106 –1090
peste 1000 –780 –780 –780 –780 –780 –780 –1150 –1150 –1150 –1150 –1150 –1150
până la 1120 –1200 –1040 –945 –885 –846 –827 –1570 –1410 –1315 –1255 –1216 –1197
peste 1120 –840 –840 –840 –840 –840 –840 –1300 –1300 –1300 –1300 –1300 –1300
până la 1250 –1260 –1100 –1005 –945 –906 –887 –1720 –1560 –1465 –1405 –1366 –1347
peste 1250 –960 –960 –960 –960 –960 –960 –1450 –1450 –1450 –1450 –1450 –1450
până la 1400 –1460 –1270 –1155 –1085 –1038 –1015 –1950 –1760 –1645 –1575 –1528 –1505
peste 1400 –1050 –1050 –1050 –1050 –1050 –1050 –1600 –1600 –1600 –1600 –1600 –1600
până la 1600 –1550 –1360 –1245 –1175 –1128 –1105 –2100 –1910 –1795 –1725 –1678 –1655
peste 1600 –1200 –1200 –1200 –1200 –1200 –1200 –1850 –1850 –1850 –1850 –1850 –1850
până la 1800 –1800 –1570 –1430 –1350 –1292 –1265 –2450 –2220 –2080 –2000 –1942 –1915
peste 1800 –1350 –1350 –1350 –1350 –1350 –1350 –2000 –2000 –2000 –2000 –2000 –2000
până la 2000 –1950 –1720 –1580 –1400 –1442 –1415 –2600 –2370 –2230 –2150 –2092 –2065
peste 2000 –1500 –1500 –1500 –1500 –1500 –1500 –2300 –2300 –2300 –2300 –2300 –2300
până la 2240 –2200 –1940 –1780 –1675 –1610 –1578 –3000 –2740 –2580 –2475 –2410 –2078
peste 2240 –1650 –1650 –1650 –1650 –1650 –1650 –2500 –2500 –2500 –2500 –2500 –2500
până la 2500 –2350 –2090 –1930 –1825 –1760 –1728 –3200 –2940 –2780 –2675 –2610 –2578
peste 2500 –1900 –1900 –1900 –1900 –1900 –1900 –2900 –2900 –2900 –2900 –2900 –2900
până la 2800 –2760 –2240 –2230 –2110 –2035 –1996 –3760 –3440 –3230 –3110 –3035 –29996
peste 2800 –2100 –2100 –2100 –2100 –2100 –2100 –3200 –3200 –3200 –3200 –3200 –3200
până la 3150 –2960 –2640 –2440 –2310 –2235 –2196 –4060 –3740 –3530 –3410 –3335 –3296
Tabelul A2-12. Toleranțe ISO pentru alezaje: V5, …, V10; X5, …, X10
Dimensiunea nomi- V10 V9 V8 V7 V6 V5 X10 X9 X8 X7 X6 X5

nală, mm, > , ≤ μm
–20 –20 –20 –20 –20 –20
până la 3
–60 –45 –34 –30 –26 –24
peste 3 Valorile numerice ale –28 –28 –28 –24 –25 –27
până la 6 câmpurilor de toleranță –76 –58 –46 –36 –33 –32
peste 6 pentru această zonă –34 –34 –34 –28 –31 –32
până la 10 nu sunt definite –92 –70 –56 –43 –40 –38
peste 10 –40 –40 –40 –33 –37 –37
până la 14 –110 –83 –67 –51 –48 –45
peste 14 –39 –39 –39 –32 –36 –36 –45 –45 –45 –38 –42 –42
până la 18 –109 –82 –66 –50 –47 –44 –115 –88 –72 –56 –53 –50
peste 18 –47 –47 –47 –39 –43 –44 –54 –54 –54 –46 –50 –51
până la 24 –131 –99 –80 –60 –56 –53 –138 –106 –87 –67 –63 –60
peste 24 –55 –55 –55 –47 –51 –52 –64 –64 –64 –56 –60 –61
până la 30 –139 –107 –88 –68 –64 –61 –148 –116 –97 –77 –73 –70
peste 30 –68 –68 –68 –59 –63 –64 –80 –80 –80 –71 –75 –76
până la 40 –168 –130 –107 –84 –79 –75 –180 –142 –119 –96 –91 –87
peste 40 –81 –81 –81 –72 –76 –77 –97 –97 –97 –88 –92 –93
până la 50 –181 –143 –120 –97 –92 –88 –197 –159 –136 –113 –108 –104
peste 50 –102 –102 –102 –91 –96 –97 –122 –122 –122 –111 –116 –117
până la 65 –222 –176 –148 –121 –115 –110 –242 –196 –168 –141 –135 –130
peste 65 –120 –120 –120 –109 –114 –115 –146 –146 –146 –135 –140 –141
până la 80 –240 –194 –166 –139 –133 –128 –266 –220 –192 –165 –159 –154
peste 80 –146 –146 –146 –133 –139 –141 –178 –178 –178 –165 –171 –173
până la 100 –286 –233 –200 –168 –161 –156 –318 –265 –232 –200 –193 –188
peste 100 –172 –172 –172 –172 –172 –172 –210 –210 –210 –197 –203 –205
până la 120 –312 –259 –226 –194 –187 –182 –350 –297 –264 –232 –225 –220
peste 120 –202 –202 –202 –187 –195 –196 –248 –248 –248 –233 –241 –242
până la 140 –362 –302 –265 –227 –220 –214 –408 –348 –311 –273 –266 –260
peste 140 –228 –228 –228 –213 –221 –222 –280 –280 –280 –265 –273 –274
până la 160 –388 –328 –291 –253 –246 –240 –440 –380 –343 –305 –298 –292
peste 160 –252 –252 –252 –237 –245 –246 –310 –310 –310 –295 –303 –304
până la 180 –412 –352 –315 –277 –270 –264 –470 –410 –373 –335 –328 –322
peste 180 –284 –284 –284 –267 –275 –278 –350 –350 –350 –333 –341 –344
până la 200 –469 –399 –356 –313 –304 –298 –535 –465 –422 –379 –370 –364
peste 200 –310 –310 –310 –293 –301 –304 –385 –385 –385 –368 –376 –379
până la 225 –495 –425 –382 –339 –330 –324 –570 –500 –457 –414 –405 –399
peste 225 –340 –340 –340 –323 –331 –334 –425 –425 –425 –408 –416 –419
până la 250 –525 –445 –412 –369 –360 –354 –610 –540 –497 –454 –445 –439
peste 250 –385 –385 –385 –365 –376 –378 –475 –475 –475 –455 –466 –468
până la 280 –595 –515 –466 –417 –408 –401 –685 –605 –556 –507 –498 –491
peste 280 –425 –425 –425 –405 –416 –418 –525 –525 –525 –505 –516 –518
până la 315 –635 –555 –506 –457 –448 –441 –735 –655 –606 –557 –548 –541
peste 315 –475 –475 –475 –454 –464 –468 –590 –590 –590 –569 –579 –583
până la 355 –705 –615 –564 –511 –500 –493 –820 –730 –679 –626 –615 –608
peste 355 –530 –530 –530 –509 –519 –523 –660 –660 –660 –639 –649 –653
până la 400 –760 –670 –619 –566 –555 –548 –890 –800 –749 –696 –685 –678
peste 400 –595 –595 –595 –572 –582 –586 –740 –740 –740 –717 –727 –733
până la 450 –845 –750 –692 –635 –622 –615 –990 –895 –837 –780 –767 –760
peste 450 –660 –660 –660 –637 –647 –653 –820 –820 –820 –797 –807 –813
până la 500 –910 –815 –757 –700 –687 –680 –1070 –975 –917 –860 –847 –840
Tabelul A2-13. Toleranțe ISO pentru alezaje: Y5, …, Y10; Z5…Z5

Dimensiunea Y10 Y9 Y8 Y7 Y6 Y5 Z10 Z9 Z8 Z7 Z6 Z5
nominală, mm,
>,≤ μm
–26 –26 –26 –26 –26 –26
până la 3
–66 –51 –40 –36 –32 –30
peste 3 –35 –35 –35 –31 –32 –34
până la 6 –83 –65 –53 –43 –40 –39
Valorile numerice ale
peste 6 –42 –42 –42 –36 –39 –40
câmpurilor de toleranță
până la 10 –100 –78 –64 –51 –48 –46
pentru această zonă nu sunt definite
peste 10 –50 –50 –50 –43 –47 –47
până la 14 –120 –93 –77 –61 –58 –55
peste 14 –60 –60 –60 –53 –57 –57
până la 18 –130 –103 –87 –71 –68 –65
peste 18 –63 –63 –63
–55 –59 –60 –73 –73 –73 –65 –69 –70
până la 24 –147 –115 –96
–76 –72 –69 –157 –125 –106 –86 –82 –79
peste 24 –75 –75 –75
–67 –71 –72 –88 –88 –88 –80 –84 –85
până la 30 –159 –127 –108
–88 –84 –81 –172 –140 –121 –101 –97 –94
peste 30 –94 –94 –94
–85 –89 –90 –112 –112 –112 –112 –112 –112
până la 40 –194 –156 –133
–110 –105 –101 –212 –174 –151 –128 –123 –119
peste 40 –114 –114 –114
–105 –109 –110 –136 –136 –136 –127 –131 –132
până la 50 –214 –176 –153
–130 –125 –121 –236 –198 –175 –152 –147 –143
peste 50 –144 –144 –144
–133 –138 –139 –172 –172 –172 –161 –166 –167
până la 65 –264 –218 –190
–163 –157 –152 –292 –246 –218 –191 –185 –180
peste 65 –174 –174 –174
–163 –168 –169 –210 –210 –210 –199 –204 –205
până la 80 –294 –248 –220
–193 –187 –182 –330 –284 –256 –229 –223 –218
peste 80 –214 –214 –214
–201 –207 –209 –258 –258 –258 –245 –251 –253
până la 100 –354 –301 –268
–236 –229 –224 –398 –345 –312 –280 –273 –268
peste 100 –254 –254 –254
–241 –247 –249 –310 –310 –310 –297 –303 –305
până la 120 –394 –341 –308
–276 –269 –264 –450 –397 –364 –332 –325 –320
peste 120 –300 –300 –300
–285 –293 –294 –365 –365 –365 –350 –358 –359
până la 140 –460 –400 –363
–325 –318 –312 –525 –465 –428 –390 –383 –377
peste 140 –340 –340 –340
–325 –333 –334 –415 –415 –415 –400 –408 –409
până la 160 –500 –440 –403
–365 –358 –352 –575 –515 –478 –440 –433 –427
peste 160 –380 –380 –380
–365 –373 –374 –465 –465 –465 –450 –458 –459
până la 180 –540 –480 –443
–405 –398 –392 –625 –565 –528 –490 –483 –477
peste 180 –425 –425 –425
–408 –416 –419 –520 –520 –520 –503 –511 –514
până la 200 –610 –540 –497
–454 –445 –439 –705 –635 –592 –549 –540 –534
peste 200 –470 –470 –470
–453 –461 –464 –575 –575 –575 –558 –566 –569
până la 225 –655 –585 –542
–499 –490 –484 –760 –690 –647 –604 –595 –589
peste 225 –520 –520 –520
–503 –511 –514 –640 –640 –640 –623 –631 –634
până la 250 –705 –635 –592
–549 –540 –534 –825 –755 –712 –669 –660 –654
peste 250 –580 –580 –580
–560 –571 –573 –710 –710 –710 –690 –701 –703
până la 280 –790 –710 –661
–612 –603 –596 –920 –840 –791 –742 –733 –726
peste 280 –650 –650 –650
–630 –641 –643 –790 –790 –790 –770 –781 –783
până la 315 –860 –780 –731
–682 –673 –666 –1000 –920 –871 –822 –813 –806
peste 315 –730 –730 –730
–709 –719 –723 –900 –900 –900 –879 –889 –893
până la 355 –960 –870 –819
–766 –755 –748 –1130 –1040 –989 –936 –925 –918
peste 355 –820 –820 –820
–799 –809 –813 –1000 –1000 –1000 –979 –989 –993
până la 400 –1050 –960 –909
–856 –845 –838 –1230 –1140 –1089 –1036 –1025 –1018
peste 400 –920 –920 –920
–897 –907 –913 –1100 –1100 –1100 –1077 –1087 –1093
până la 450 –1170 –1075 –1017 –960 –947 –940 –1350 –1255 –1197 –1140 –1127 –1120
peste 450 –1000 –1000 –1000 –977 –987 –993 –1250 –1250 –1250 –1227 –1237 –1243
până la 500 –1250 –1155 –1097 –1040 –1027 –1020 –1500 –1405 –1347 –1290 –1277 –1270
Tabelul A2-14. Toleranțe ISO pentru alezaje: ZA5, …, ZA8; ZB5, …, ZB8; ZC5, …, ZC8
Dimensiunea ZA8 ZA7 ZA6 ZA5 ZB8 ZB7 ZB6 ZB5 ZC8 ZC7 ZC6 ZC5
nominală,
mm, > , ≤ μm
–32 –32 –32 –32 –40 –40 –40 –40 –60 –60 –60 –60
până la 3
–46 –42 –38 –36 –54 –50 –46 –44 –74 –70 –66 –64
peste 3 –42 –38 –39 –41 –50 –46 –47 –49 –80 –76 –77 –79
până la 6 –60 –50 –47 –46 –68 –58 –55 –54 –98 –88 –85 –84
peste 6 –52 –46 –49 –50 –67 –61 –64 –65 –97 –91 –94 –95
până la 10 –74 –61 –58 –56 –89 –76 –73 –71 –119 –106 –103 –101
peste 10 –64 –57 –61 –61 –90 –83 –87 –87 –130 –123 –127 –127
până la 14 –91 –75 –72 –68 –117 –101 –98 –95 –157 –141 –138 –135
peste 14 –77 –70 –74 –74 –108 –101 –105 –105 –150 –143 –147 –147
până la 18 –104 –88 –85 –82 –135 –119 –116 –113 –177 –161 –158 –155
peste 18 –98 –90 –94 –95 –136 –128 –132 –133 –188 –180 –184 –185
până la 24 –131 –111 –107 –101 –169 –149 –145 –142 –221 –201 –197 –194
peste 24 –118 –110 –114 –115 –160 –152 –156 –157 –218 –210 –214 –215
până la 30 –151 –131 –127 –124 –193 –173 –169 –166 –251 –231 –227 –224
peste 30 –148 –139 –143 –144 –200 –191 –195 –196 –274 –265 –269 –270
până la 40 –187 –164 –159 –155 –239 –216 –211 –207 –313 –290 –285 –281
peste 40 –180 –171 –175 –176 –242 –233 –237 –238 –325 –316 –320 –321
până la 50 –219 –196 –191 –187 –281 –258 –253 –249 –364 –341 –336 –332
peste 50 –226 –215 –220 –221 –300 –289 –294 –295 –405 –394 –399 –400
până la 65 –272 –245 –239 –234 –346 –319 –313 –308 –451 –424 –418 –413
peste 65 –274 –263 –268 –269 –380 –369 –374 –375 –480 –469 –474 –475
până la 80 –320 –293 –287 –282 –426 –399 –393 –388 –526 –499 –493 –488
peste 80 –335 –322 –328 –330 –445 –432 –438 –440 –585 –572 –578 –580
până la 100 –389 –357 –350 –345 –499 –467 –460 –455 –639 –607 –600 –595
peste 100 –400 –387 –393 –395 –525 –512 –518 –520 –690 –677 –683 –685
până la 120 –454 –422 –415 –410 –579 –547 –540 –535 –744 –712 –705 –700
peste 120 –470 –455 –463 –464 –620 –605 –613 –614 –800 –785 –793 –794
până la 140 –533 –495 –488 –482 –683 –645 –638 –632 –863 –825 –818 –812
peste 140 –535 –520 –528 –529 –700 –685 –693 –694 –900 –885 –893 –894
până la 160 –598 –560 –553 –547 –763 –725 –718 –712 –963 –925 –918 –912
peste 160 –600 –585 –593 –594 –780 –765 –773 –774 –1000 –985 –993 –994
până la 180 –663 –625 –618 –612 –843 –805 –798 –792 –1063 –1025 –1018 –1012
peste 180 –670 –653 –661 –664 –880 –863 –871 –874 –1150 –1133 –1141 –1144
până la 200 –742 –699 –690 –684 –952 –909 –900 –894 –1222 –1179 –1170 –1164
peste 200 –740 –723 –731 –734 –960 –943 –951 –954 –1250 –1233 –1241 –1244
până la 225 –812 –769 –760 –754 –1032 –989 –980 –974 –1322 –1279 –1270 –1264
peste 225 –820 –803 –811 –814 –1050 –1033 –1041 –1044 –1350 –1333 –1341 –1344
până la 250 –892 –849 –840 –834 –1122 –1079 –1070 –1064 –1422 –1379 –1370 –1364
peste 250 –920 –900 –911 –913 –1200 –1180 –1191 –1193 –1550 –1530 –1541 –1543
până la 280 –1001 –952 –943 –936 –1301 –1232 –1223 –1216 –1631 –1582 –1573 –1566
peste 280 –1000 –980 –991 –993 –1300 –1280 –1291 –1293 –1700 –1680 –1691 –1693
până la 315 –1081 –1032 –1023 –1016 –1381 –1332 –1323 –1316 –1781 –1732 –1723 –1716
peste 315 –1150 –1129 –1139 –1143 –1500 –1479 –1489 –1493 –1900 –1879 –1889 –1893
până la 355 –1239 –1286 –1175 –1168 –1589 –1536 –1525 –1518 –1989 –1936 –1925 –1918
peste 355 –1300 –1279 –1289 –1293 –1650 –1629 –1639 –1643 –2100 –2079 –2089 –2093
până la 400 –1389 –1336 –1325 –1318 –1739 –1686 –1676 –1668 –2189 –2136 –2125 –2118
peste 400 –1450 –1427 –1437 –1443 –1850 –1827 –1837 –1843 –2400 –2377 –2387 –2393
până la 450 –1547 –1490 –1477 –1470 –1947 –1890 –1877 –1870 –2497 –2440 –2427 –2420
peste 450 –1600 –1577 –1587 –1593 –2100 –2077 –2087 –2093 –2600 –2577 –2587 –2593
până la 500 –1697 –1640 –1627 –1620 –2197 –2140 –2127 –2120 –2697 –2640 –2627 –2620
ANEXA A5. DICȚIONAR TEHNIC ROMÂN - ENGLEZ -
FRANCEZ
A
abatere deviation écart (m), déviation (f)
abatere a dimensiunii deviation of size écart (m) de dimension
abatere admisă/admisibilă permissible deviation écart (m) admissible
abatere de formă form deviation écart (m) de forme
abatere de la aliniere untruth of alignment écart (m)/déviation (f) de
l’alignement
abatere de la circularitate out-of-roundness écart (m)/déviation (f) de la
circularité
abatere de la coaxialitate disalignment; misalignment écart (m)/déviation (f) de la
coaxialité
abatere de la forma error of shape écart (m)/déviation (f) de la
geometrică forme géométrique
abatere de la liniaritate deviation from linear écart (m)/déviation (f) de la
linéarité
abatere de la paralelism parallel misalignment écart (m)/déviation (f) de la
parallélisme
abatere de la planitate out of flatness écart (m)/déviation (f) de la
planéité
abatere de la rectiliniaritate error of straightness; out of écart (m)/déviation (f) de la
straight line rectitude
abatere dimensională dimensional deviation écart (m) dimensionnelle
abatere efectivă actual deviation écart (m) effectif
abatere fundamentală fundamental deviation écart (m) fondamentale
abatere fundamentală pentru fundamental deviation for écart (m) fondamentale pour
alezaj hole alésage
abatere fundamentală pentru fundamental deviation for écart (m) fondamentale pour
arbore shaft arbre
abatere inferioară lower deviation; minus limit; écart (m) inférieur
minimum variation
abatere limită limit deviation; ultimate écart (m) limite
deviation
abatere limită inferioară lower limit deviation écart (m) limite inférieur
abatere limită inferioară lower limit deviation for holeécart (m) limite inférieur pour
pentru alezaj alésage
abatere limită superioară upper limit deviation écart (m) limite supérieur
abatere limită superioară upper limit deviation for écart (m) limite supérieur pour
pentru arbore shaft arbre
abatere maximă maximum deviation écart (m) maximal/maximum
abatere măsurată measured deviation écart (m) mesurée
abatere medie mean deviation écart (m) moyen
abatere medie aritmetică arithmetical mean deviation écart (m) moyen arithmétique
abatere medie aritmetică a arithmetical mean deviation écart (m) moyen arithmétique
profilului evaluat, Pa, Ra, Wa of the assessed profile, Pa, du profil évalué, Pa, Ra, Wa
Ra, Wa
abatere medie aritmetică a arithmetical mean deviation écart (m) moyen arithmétique
rugozității, Ra of roughness, Ra de rugosité, Ra
Dicționar tehnic român-englez-francez 609
abatere medie pătratică; root mean square deviation; écart (m) moyen
abatere standard; abatere root deviation; standard quadratique; écart-type (m)
normală deviation
abatere medie pătratică a root mean square deviation of écart (m) moyen quadratique
profilului evaluat, Pq, Rq, Wq the assessed profile, Pq, Rq, du profil évalué, Pq, Rq, Wq
Wq
abatere medie pătratică a root mean square deviation of écart (m) moyen quadratique
rugozității, Rq roughness, Rq de rugosité, Rq
abatere negativă minus tolerance écart (m) négatif
abatere nominală nominal deviation écart (m) nominal
abatere pozitivă plus tolerance écart (m) positif
abatere superioară upper deviation; plus limit; écart (m) supérieur
maximum variation
abatere tolerabilă/permisă tolerance écart (m) tolérable
acoperire cu metal/metalică metallic coating revêtement (m) métallique
adaos de prelucrare machining allowance surépaisseur (f) d’usinage
adaos de prelucrare necesar, required machining allowance, surépaisseur (f) d’usinage
RMA RMA nécessaire, RMA
adâncime de bază a rugozității, base roughness depth, R3z profondeur (f) de base de
R3z rugosité, R3z
adâncime de bază a rugozității, core roughness depth, Rk profondeur (f) du profil
Rk écrêté, Rk
adâncime a golului profilului, profile valley depth, Zv profondeur (f) de creux du
Zv profil, Zv
adâncime individuală a single roughness depth, Rzi profondeur (f) individuelle
rugozității, Rzi de rugosité, Rzi
adâncime maximă a golului maximum profile valley depth, profondeur (f) maximale de
profilului, Pv, Rv, Wv Pv, Rv, Wv creux du profil, Pv, Rv, Wv
adâncime maximă a golului maximum roughness valley profondeur (f) maximale de
rugozității, Rv depth, Rv creux de rugosité, Rv
adâncime maximă a maximum depth of profile profondeur (f) maximale
neregularității profilului, Rx irregularity, Rx d'une irrégularité de profil,
Rx
adâncime maximă a maximum depth of waviness, profondeur (f) maximale
ondulației, Wx Wx d'ondulation
adâncime maximă a maximum roughness depth, profondeur (f) maximale de
rugozității, Rz1max sau Rmax Rz1max or Rmax rugosité, Rz1max ou Rmax
adâncime medie a rugozității,mean roughness depth, Rzm profondeur (f) moyenne de
Rzm rugosité, Rzm
adâncime medie a unităților de mean depth of roughness profondeur (f) moyenne des
rugozitate, R motifs, R motifs de rugosité, R
adâncime medie a unităților mean depth of waviness profondeur (f) moyenne des
ondulației, W motifs, W motifs d’ondulation, W
adâncime redusă a golurilor, reduced valley depth, Rvk profondeur (f) des creux
Rvk éliminés, Rvk
adâncime totală a ondulației, total depth of waviness, Wte profondeur (f) totale
Wte d’ondulation, Wte
adâncire countersinking contreperçage (m)
ajustaj fit ajustement (m)
ajustaj cu joc clearance fit ajustement (m) avec jeu
ajustaj cu strângere interference fit ajustement (m) avec

serrage/serré
ajustaj intermediar/de transition fit ajustement (m) incertain
trecere/incert
ajustaj preferențial preferential fit ajustement (m)
préférentiel
alamă brass laiton (m)
alezare reaming alésage (m)
alezat reamed alésé, ~e
alezaj hole alésage (m)
alezaj unitar hole-basis fit alésage (m) normal
alezor reamer alésoir (m)
aliaj alloy alliage (m)
aliaj antifricțiune antifriction alloy alliage (m) antifriction
aliaj de aluminiu aluminum alloy alliage (m) d’aluminium
aliaj de cupru copper alloy alliage (m) en cuivre
aliaj de magneziu magnesium alloy alliage (m) de
magnésium
aliaj de titan titanium alloy alliage (m) de titane
aliaj de zinc zinc alloy alliage (m) de zinc
aliaj din metale ușoare light metal alloy alliage (m) léger
aliaj pe bază de cobalt cobalt based alloy alliage (m) à base de
cobalt
aliaj pe bază de nichel nickel based alloy alliage (m) à base de
nickel
ambutisat drawn embouti, ~e
ambutisare drawing emboutissage (m)
arbore shaft arbre (m)
arbore cotit crankshaft vilebrequin (m)
arbore cu came camshaft arbre (m) à cames
arbore unitar shaft-basis fit arbre (m) normal
asamblare assembly; assemblage; assembling assemblage (m);
montage (m)
asamblare cilindrică cylindrical assembly; cylindrical fit assemblage (m)
cylindrique
asamblare conică conical assembly; conical fit assemblage (m) conique
asamblare prin frecare connection with force transmission by assemblage (m) par
friction; friction assembly friction
asamblare sudată welding assembly assemblage (m) soudé
asimetric asymmetrical asymétrique
asimetrie asymmetry asymétrie (f)
așchiere cutting coupe (f)
B
bandă de transmitere a transmission band of the profil bande (f) de transmission
profilului du profil
bandă de transmitere default transmission band bande (f) de transmission
implicită par défaut
bază de referință datum surface ligne (f) de base
bătaie frontală side run-out battement (m) frontal
bătaie radială radial run-out battement (m) radial

bătaie radială totală total run-out battement (m) radial total
bronz bronze bronze (m)
bronz cu aluminiu aluminum bronze bronze (m) d’aluminium
bronz cu staniu tin bronze bronze (m) à l’étain
broșare broaching brochage (m)
broșă broach broche (f)
burghiu drill foret (m)
burghiu elicoidal twist drill foret (m) hélicoïdal
C
cadru de toleranță geometrică geometrical tolerance frame cadre (m) de tolérance
géométrique
calandrare calendering calandrage (m)
caracteristică a dimensiunii feature of size caractéristique (f)
dimensionnelle
caracteristică exterioară a external features of size caractéristique (f) externe
dimensiunii dimensionnelle
caracteristică interioară a internal feature of size caractéristique (f) intérieure
dimensiunii dimensionnelle
caracteristică mediană median feature caractéristique (f) médiane
caracteristică tolerată tolerated feature caractéristique (f) tolérée
carbon carbon carbone (m)
carbură metalică carbide carbure (m) métallique
cauciuc rubber caoutchouc (m)
călire hardening trempe (f)
cementare; carburare cementation; carburizing cémentation (f)
circularitate roundness circularité (f)
câmp de toleranță tolerance zone champ (m) de tolérance
cerință pentru textura requirement for la surface exigence (f) d’état de surface
suprafeței texture
cianizare cyaniding cyanuration (f)
ciocan de matrițat drop hammer marteau-pilon (m)
clasă de precizie accuracy class classe (f) de précision
clasă de toleranță (ex. H8, f7, tolerance class (e.g. H8, f7, etc.)classe (f) de tolérance (ex.
etc.) H8, f7, etc)
coaxialitate coaxiality coaxialité (f)
cobalt, Co cobalt, Co cobalt (m)
coeficient de dilatare termică coefficient of thermal coefficient (m) de dilatation
expansion thermique
Comitetul European de European Committee for Comité Européen de
Standardizare, CEN Standardization, CEN Normalisation, CEN
concavitate concavity concavité (f)
concentricitate concentricity concentricité
conicitate taper; coning conicité (f)
con în trepte step pulley; cone pulley cône (m) poulie
construcție sudată welded construction construction (f) soudée
contur invizibil hidden outline contour (m) invisible
contur vizibil visible outline contour (m) visible
convexitate convexity convexité (f)
cotă condițională conditioned dimension figure cote (f) conditionnelle

cotă de desen dimension figure cote (f); cote (f) de dessin
cotă de fabricație manufacturing dimension cote (f) de fabrication
figure
cotă funcțională functional dimension figure cote (f) fonctionnelle
cotă independentă independent dimension cote (f) indépendante
figure
cotă reală (de desen) real dimension figure cote (f) réelle
crom, Cr chrome, Cr; chromium, Cr chrome (m), Cr
cromare chrome/chromium plating chromage (m)
cupru, Cu copper, Cu cuivre (m), Cu
curba de distribuție a profile height amplitude courbe (f) de distribution
amplitudinii distribution curve d’amplitude
curbă de portanță material ratio curve; bearing courbe (f) du taux de
ratio curve longueur portante
curba Abbott-Firestone Abbott-Firestone curve courbe (f) Abbott-Firestone
curbă de portanță liniarizată linearized material ratio courbe (f) du taux de
curve longueur portante linéarisée
cutie de viteze gear box boîte (f) de vitesses
cuțit de mortezat slotting tool outil (m) à mortaiser
cuțit de rabotat planer tool outil (m) raboteur
cuțit de strung turning tool outil (m) de tour
cuzinet bearing box, bearing backing coussinet (m)
D
desena (a) draw dessiner
desen, plan drawing dessin (m)
desen de ansamblu assembly drawing dessin (m) d’ensemble
desen de execuție/de lucru shop/work drawing dessin (m) d’exécution
desen de montaj/de asamblare mounting/assembling dessin (m) de montage/
drawing d’assemblage
desen tehnic technical drawing dessin (m) technique
detaliu detail section détail
diamant diamond diamant (m)
diametru diameter diamètre (m)
diametru nominal nominal diameter diamètre (m) nominal
diferența pe înălțime între profile section height différence (f) de hauteur de
secțiunile profilului, Pδc, Rδc, difference, Pδc, Rδc, Wδc coupe du profil, Pδc, Rδc,
Wδc Wδc
diferența pe înălțime între roughness profile section différence (f) de hauteur de
secțiunile rugozității, Rδc height difference, Rδc coupe de rugosité, Rδc
dimensiune; mărime size; dimension; measure taille (f), dimension (f)
dimensiune admisă allowable size taille (f) admissible
dimensiune brută common size taille (f) brute
dimensiune de asamblare/de coupling dimension; taille (f)/dimension (f)
montaj/pereche dimension of mating part d’assemblage/de montage
dimensiune constructivă structural dimension dimension (f) constructive
dimensiune/mărime efectivă actual/effective size taille (f)efficace/réelle
dimensiune exterioară overall size taille (f) globale/ extérieur
dimensiune generală/de gabarit overall size taille (f) générale
dimensiune informative/approximate size taille (f) informatif/

informativă/aproximativă approximative
dimensiune interioară intermediate space dimension (f) intérieur
dimensiune liberă dimension of non mating part dimension (f) libre
dimensiune limită limit of size; extreme taille (f)/dimension (f)
dimension limite
dimensiune liniară linear dimension dimension (f) linéaire
dimensiune maximă/limită maximum limit of size; high taille (f) maximal/limite
limit
dimensiune măsurată measured dimension/size taille (f)/dimension (f)
mesurée
dimensiune minimă/limită minimum limit of size; low taille (f) minimal/limite
limit minimum measure
dimensiune/mărime nominală nominal size taille (f)/dimension (f)
nominale
dimensiune nominală nominal size taille (f)/dimension (f)
nominale
(cu) dimensiune nominală up to size avec dimension (f)
nominale
dimensiune nominală a nominal size of the size range, taille (f)/dimension (f)
intervalului de dimensiuni, D, d D, d nominale d’intervalle de
dimensions, D, d
dimensiune nominală preferential nominal size taille (f)/dimension (f)
preferențială nominale préférentielle
dimensiune reală actual size, real size taille (f)/dimension (f)
réelle
dimensiune specială odd size taille (f)/dimension (f)
spécial
dimensiune standardizată standard size taille (f) normalisée
dimensiune teoretică/ideală theoretical size dimension (f) théorique/
idéale
dimensiune teoretic exactă theoretically exact dimension dimension (f) théorique
exacte
dimensiune tolerată allowable size taille (f) tolérée
dimensiune unghiulară angular dimension, angular dimension (f)/taille (f)
size angulaire
dimensiune variabilă variable size taille (f) variable
direcție a striațiilor suprafeței surface lay direction (f) des stries de
surface
disc abraziv de rectificat grinding wheel meule (f)
discriminare a înălțimii height discrimination discrimination (f) de
hauteur
discriminare a spațierii spacing discrimination discrimination (f)
d’espacement
dispersie a dimensiunilor size scatter dispersion (f) de
dimensions
distribuție normală, distribuție normal distribution, Gaussian distribution (f) normale,
Gauss distribution distribution (f) de Gauss
dreapta echivalentă equivalent straight line droite (f) équivalente
duritate hardness dureté (f)
E
electroeroziune electro-erosion électroérosion (f)
element al profilului profile element élément (m) du profil
element de referință datum element élément (m) de référence
element tolerat tolerated element élément (m) tolérancé
eroare de măsurare measuring fault/inaccuracy; erreur (f) de mesure
metering error; mismeasurement
eroare de prelucrare processing/manufacturing error erreur (f) d’usinage
eroziune chimică chemical erosion érosion (f) chimique
eroziune cu plasmă plasma erosion érosion (f) à plasma
eroziune electrochimică electrochemical erosion érosion (f) électrochimique
etalon de rugozitate roughness comparison specimen étalon (m) de rugosité
excentricitate eccentricity excentricité (f)
exigență de anvelopă envelope requirement exigence (f) d’enveloppe
exigență de maxim de maximum material condition MMC exigence (f) du maximum de
material matière
exigență de minim de minimum material requirement exigence de minimum de
material matière
expandare expanding expansion (f)
extrudare extrusion extrusion (f)
F
factor de aplatizare a kurtosis of assessed profile, Pku, facteur (m) d’aplatissement
profilului evaluat, Pku, Rku, Wku du profil évalué, Pku, Rku,
Rku, Wku Wku
factor de aplatizare a kurtosis of roughness, Rku facteur (m) d’aplatissement
rugozității, Rku de rugosité, Rku
factor de asimetrie a skewness of assessed profile, Psk, facteur (m) d’asymétrie du
profilului evaluat, Psk, Rsk, Wsk profil évalué, Psk, Rsk, Wsk
Rsk, Wsk
factor de asimetrie a skewness of roughness, Rsk facteur (m) d’asymétrie de
rugozității, Rsk rugosité, Rsk
fier iron fer (m)
filet thread filet (m)
filetare threading filetage (m)
filtrare a profilului profile filtering filtrage (m) de profil
filtru de profil profile filter filtre (m) de profil
filtru de profil λc λc profile filter filtre (m) de profil λc
filtru de profil λf λf profile filter filtre (m) de profil λf
filtru de profil λs λs profile filter filtre (m) de profil λs
filtru trece-bandă band-pass filter filtre (m) passe-bande
filtrare trece-bandă band-pass filtering filtrage (m) passe-bande
filtrare trece-jos low-pass filtering filtrage (m) passe-bas
filtrare trece-sus high-pass filtering filtrage (m) passe-haut
filtru trece-jos low-pass filter filtre (m) passe-bas
filtru trece-sus high-pass filtering filtru (m) passe-haut
fontă cast iron; pig-iron fonte (f)
fontă albă white cast iron fonte (f) blanche
fontă antifricțiune antifriction cast iron fonte (f) antifriction
fontă austenitică austenitic cast iron fonte (f) austénitique

fontă brută pig-iron fonte (f) de première fusion
fontă cenușie grey cast iron fonte (f) grise
fontă cu grafit lamelar lamellar graphite cast iron fonte (f) à graphite
lamellaire
fontă cu grafit nodular spheroidal graphite cast fonte (f) à graphite
iron globulaire
fontă maleabilă malleable cast iron fonte (f) malléable
forjare forging forgeage (m)
forjare prin matrițare forging die forgeage (m) par matriçage
forjat forged forgé, ~e
formă (turnare) mold; pattern moule (m); modèle (f)
forță de așchiere cutting force effort (m) de coupe
frezare milling fraisage (m)
frezat milled fraisé, ~
freză milling cutter; cutter fraise (f)
freză cilindrică cylindrical cutter fraise (f) cylindrique
freză disc side and face cutter fraise (f) à disque
freză modul gear cutter fraise (f) module
fus journal, pin, shaft essieu (m)
G
găurire boring; drilling perçage (m)
găurire cu diamant diamond boring perçage (m) avec diamant
găurit bored percé, ~e
gol local al profilului local valley of profile creux (m) local du profil
gol alul profilului profile valley creux (m) du profil
grad Celsius, °C Celsius degree, °C degré (m) Celsius, °C
grad de toleranță, a; coeficient de degree of tolerance degré (m) de tolérance
precizie, a; număr de unități de
toleranță, a
grad Fahrenheit, °F Fahrenheit degree, °F degré (m) Fahrenheit, °C
grad Kelvin, °K Kelvin degree, °K degré (m) Kelvin, °K
grosime thickness épaisseur (f)
grosime a peretelui piesei turnate wall thickness of casting épaisseur (f) du mur de la
pièce moulée
H
hașurare cross-hatching hachure (f)
histogramă bar chart histogramme (m)
histogramă de distribuție distribution bar chart histogramme de distribution
honuire honing honing (m)
honuit honed honé, ~e
I
interschimbabilitate exchangeability, interchangeabilité (m)
interchangeability
interschimbabilitate limitată selective assembly interchangeabilité (m)
limitée
interschimbabilitate totală total assembly interchangeabilité (m) totale
intersectarea axelor intersection of axes intersection (f) d’axes

interval de dimensiuni range of nominal sizes intervalle (m) de nominales tailles
nominale
interval de dispersie range of scatter intervalle (m) de dispersion
interval de toleranță tolerance interval, intervalle (m) de tolérance; qualité
tolerance range (f)
interval de toleranță pentru span of the fit, tolerance intervalle (m) de tolérance pour
ajustaj interval of fit l’ajustement; qualité (f) pour
l’ajustement
interval de toleranță pentru tolerance interval of hole intervalle (m) de tolérance pour
alezaj l’alésage; qualité (f) pour l’alésage
interval de toleranță pentru tolerance interval of shaft intervalle (m) de tolérance pour
arbore l’arbre; qualité (f) pour arbre
Î
înălțime a elementului profile element height, Zt hauteur (f) de l’élément de profil,
profilului, Zt Zt
înălțime maximă a maximum profil peak hauteur (f) maximale de saillie du
proeminenței profilului, Pp, height, Pp, Rp, Wp profil, Pp, Rp, Wp
Rp, Wp
înălțime maximă a maximum roughness hauteur (f) maximale de saillie de
proeminenței rugozității, Rp peak height, Rp rugosité, Rp
înălțime maximă a profilului, maximum height of hauteur (f) maximale du profil, Pz,
Pz, Rz, Wz profile, Pz, Rz, Wz Rz, Wz
înălțime maximă a rugozității, maximum height of hauteur (f) maximale de rugosité,
Rz roughness, Rz Rz
înălțime medie a elementelor mean height of profile hauteur (f) moyenne des éléments
profilului, Pc, Rc, Wc elements, Pc, Rc, Wc du profil, Pc, Rc, Wc
înălțime medie a elementelor mean height of roughness hauteur (f) moyenne des éléments
rugozității, Rc elements, Rc de rugosité, Rc
înălțime a proeminenței height of peak profile, Zp hauteur (f) de saillie du profil, Zp
profilului, Zp
înălțime redusă a reduced peak height, Rpk hauteur (f) des pics éliminés, Rpk
proeminențelor, Rpk
înălțime sau ordonată a height or ordinate value hauteur (f) ou ordonnée (f), du
profilului, Z(x) of profile, Z(x) profil, Z(x)
înălțime totală a profilului, Pt, total height of profile, Pt, hauteur (f) totale du profil, Pt, Rt,
Rt, Wt Rt, Wt Wt
înălțime totală a rugozității, total height of roughness, hauteur (f) total de rugosité, Rt
Rt Rt
J
joc clearance jeu (m)
joc admisibil admissible clearance jeu (m) admissible
joc al lagărului bearing clearance jeu (m) du palier
joc axial axial clearance/play jeu (m) axial
joc de uzură wear clearance jeu (m) d’usure
joc funcțional functional clearance jeu (m) fonctionnel
joc longitudinal axial play jeu (m) longitudinal
joc mare great/high/large clearance jeu (m) grand
joc maxim maximum clearance jeu (m) maximum

joc mecanic mechanical clearance jeu (m) mécanique
joc mediu mean clearance jeu (m) moyen
joc mic small clearance jeu (m) petit
joc minim minimum clearance jeu (m) minimal
joc pentru dilatație termică; expansion gap jeu (m) à température, jeu de
joc termic chaleur
joc optim optimal clearance meilleur jeu (m)
joc radial radial clearance/play jeu (m) radial
joc relativ unit clearance jeu (m) relatif
L
lagăr cu alunecare plain bearing palier (m) lisse
lagăr cu rostogolire rolling bearing palier (m) à roulement
laminare rolling laminage (f)
lanț de cote chain of dimension figure chaîne (f) de cotes
lanț de dimensiuni dimension chain chaîne (f) de dimension
lanț de dimensiuni unidirectional dimension chaîne (f) de dimension
unidirecțional chain unidirectionnelle
lărgire hole enlargement agrandissement (m) de l’alésage
lățime a elementului width of the profile element, largeur (f) de l’élément de
profilului, Xs Xs profil, Xs
lățime medie a elementelor mean width of the profile largeur (f) moyenne des
profilului, PSm, RSm, WSm elements, PSm, RSm, WSm éléments du profil, PSm, RSm,
WSm
lățime medie a elementelor mean width of the roughness largeur (f) moyenne des
rugozității, RSm elements, RSm éléments de rugosité, RSm
lepuire lapping lapping (m); rodage (m); rodage
(m) de finissage
limită a dimensiunii limit of size limite (f) de taille
limite ale toleranței tolerance limits limites(f) de tolérance
limită inferioară a lower limit of size limite (f) inférieur de la taille
dimensiunii
limită superioară a upper limit of size limite (f) supérieur de la taille
dimensiunii
linie anvelopă superioară a upper envelope line of the ligne enveloppe supérieure du
profilului primar (profilul primary profile (waviness profil primaire (profil
ondulației) profile) d’ondulation)
liniaritate straightness linéarité (f)
linie line ligne (f)
linie continuă continuous line ligne (f) continue
linie de cotă dimension line ligne (f) de cote
linie de referință datum line ligne (f) de référence
linie groasă thick line ligne (f) épaisse
linie întreruptă short dashes ligne (f) brisée
linie mediană median line ligne (f) médiane
linie medie a celor mai mici least squares mean line ligne (f) moyenne des plus petits
pătrate carrés
linie medie a profilului mean line for the roughness ligne (f) moyenne du profil de
rugozității profile rugosité
linie medie a profilului mean line for the waviness profile ligne (f) moyenne du
ondulației profil d’ondulation
linie medie a profilului mean line for the primary profile ligne (f) moyenne du
primar profil primaire
linie punct-linie dot-dash line ligne (f) point-ligne
linie subțire thin line ligne (f) mince
linie zero zero line ligne (f) zéro
lungime de bază, lr, lw, sampling length, lr, lw, lp longueur (f) de base, lr,
lp lw, lp
lungime de evaluare, ln evaluation length, ln longueur (f) d’évaluation,
ln
lungime de evaluare default evaluation length longueur (f) d’évaluation
implicită par défaut
lungime de referință a reference length of the profile longueur (f) de référence
profilului de profil
lungime de trecere, lt traversing length, lt longueur (f) de passage, lt
lungime de undă wavelength longueur (f) d’onde
lungime de undă limită cut-off wavelength λc longueur (f) d’onde de
λc coupure λc
lungime de undă lungă longwave longueur (f) d’onde
longue
lungime de undă scurtă shortwave longueur (f) d’onde courte
lungime portantă a bearing length of profile at level longueur (f) portante du
profilului la un nivel profil à un niveau
M
mașină de honuit honing machine machine (f) à pierrer
mașină de lepuit lapping machine machine (f) à roder
mașină de rectificat grinding machine rectifieuse (f); machine (f)
à rectifier
mașină de rectificat centerless grinding machine rectifieuse (f) centerless
fără vârfuri
mașină de rectificat internal grinding machine machine (f) à rectifier les
interior alésages
mașină de rectificat surface grinding machine machine (f) à rectifier les
plan surfaces planes
mașină de rectificat cylindrical grinding machine rectifieuse (f) cylindrique
rotund
mașină orizontală de horizontal forging machine machine (f) horizontale à
forjare forger
mașină-unealtă machine tool machine outil (f)
material abraziv grinding material produit (m) abrasif
matrițare stamp; stamping; die forging; forging estampage (m)
drop; pressing; press forming; punching
matrițat stamped; drop-forged estampé, ~e
matriță die; stamping die; forging die matrice (f)
mărime a toleranței tolerance magnitude amplitude (f) de tolérance
melc worm vis (f) sans fin
metoda curbei de bearing ratio curve method méthode (f) de la courbe
portanță de portance
metoda liniei anvelopă upper envelope line method méthode (f) de la ligne
superioară enveloppe supérieur
metoda liniei medii average line method méthode (f) de la ligne
moyenne
metoda profilului profile method méthode (f) du profil
metoda unităților de profil motifs method méthode (f) des motifs
metru, m meter, m mètre (m), m
miez core noyau (m)
micrometru, µm micrometer, µm micromètre (m), µm
milimetru, mm millimeter, mm millimètre (m), mm
modul de elasticitate coefficient of longitudinal module (m) d’élasticité
longitudinal, modulul lui elasticity, Young’s modulus longitudinal/de Young
Young
modul de elasticitate rigidity/shear modulus module (m) d’élasticité
transversal transversale
montaj assemblage, mounting, fitting montage (m)
mortezare slotting mortaisage (m)
N
nanometru, nm nanometer, nm nanomètre (m), nm
nichel, Ni nickel, Ni nickel (m)
nichelare nickel coat; nickel plating / nickelage (m)
cladding
nitrurare nitriding; nitrogen hardening nitruration (f)
nivel de secționare a profilului level of the profile section niveau (m) de section de
profil
O
ondulație waviness ondulation (f)
ordonată Z(x) ordinate value, Z(x) ordonnée (f), Z(x)
Organizația Internațională de International Organization for Organisation Internationale
Standardizare, ISO Standardization, ISO de Normalisation, ISO
orientare a neregularităților lay of irregularities orientation (f) des
irrégularités
oțel steel acier (m)
oțel aliat alloy steel acier (m) allié
oțel aliat de scule alloy tool steel acier (m) allié à outils
oțel anticoroziv corrosion resisting steel acier (m) résistant à la
corrosion
oțel carbon carbon steel acier (m) au charbon
oțel carbon de calitate quality carbon steel acier (m) au charbon de
qualité
oțel carbon de scule carbon tool steel acier (m) carbone à outils
oțel carbon obișnuit plain steel acier (m) au charbon de
construction
oțel de cementare carburizing steel acier (m) de cémentation
oțel de scule tool steel acier (m) à outils
oțel inoxidabil stainless steel acier (m) inoxydable
oțel pentru arcuri spring steel acier (m) à ressorts
oțel pentru automate free-cutting steel acier (m) de décolletage
oțel pentru pile file steel acier (m) pour limes

oțel pentru rulmenți bearings steel acier (m) à roulements
oțel pentru țevi tubes steel acier (m) à tubes
oțel rapid high-speed steel acier (m) rapide
oțel refractar heat-resisting steel acier (m) réfractaire
oțel rezistent la uzură wear resisting steel acier (m) résistent à l’usure
oțel turnat cast steel acier (m) moulé
ovalitate ovality ovalité (f); ovalisation (f)
P
palpator; cap de palpare tracing head palpeur (m)
pană mobilă sliding key clavette (f) de baladage
pantă locală a profilului, local slope of the profile, pente (f) locale du profil,
dZ/dX dZ/dX dZ/dX
pantă medie pătratică a root mean square slope of the pente (f) quadratique moyenne
profilului evaluat, PΔq, RΔq, assessed profile, PΔq, RΔq, du profil évalué, PΔq, RΔq,
WΔq WΔq WΔq
paralelă parallel parallèle (m)
paralelism parallelism parallélisme (F)
parametru parameter paramètre (m)
parametru amplitudinii amplitude parameter paramètre (m) d’amplitude
parametru de material al material ratio of the profile, taux (m) de longueur portante
profilului, Pmr(c), Rmr(c), Pmr(c), Rmr(c), Wmr(c) du profil, Pmr(c), Rmr(c),
Wmr(c) Wmr(c)
parametru de material al material ratio of roughness, taux (m) de longueur portante
rugozității, Rmr(c), Rmr(c), de rugosité, Rmr(c)
parametru de material inferior, lower material ratio, Mr2 taux (m) de longueur portante
Mr2 inférieure, Mr2
parametru de material relativ, relative material ratio, Pmr, taux (m) de longueur portante
Pmr, Rmr, Wmr Rmr, Wmr relatif, Pmr, Rmr, Wmr
parametrul de material upper material ratio, Mr1 taux (m) de longueur portante
superior, Mr1 supérieure, Mr1
parametru geometric geometric parameter paramètre (m) géométrique
parametru geometric al geometrical parameter of paramètre (m) géométrique du
profilului profile profil
parametru hibrid hybrid parameter paramètre (m) hybride
parametru profilului suprafeței surface profile parameter paramètre (m) du profil
parametru spațierii profilului spacing parameter of the paramètre (m) d’espacement
profile du profil
parametru statistic al profilului statistical profile parameter paramètre (m) statistique du
profil
parametru texturii suprafeței surface texture parameter paramètre (m) d’état de
surface
pas mediu al neregularităților mean spacing of the profile espace (f) moyenne des
profilului irregularities irrégularités de profil
pas mediu al unităților mean spacing of waviness pas (m) moyen des motifs
ondulației, AW motifs, AW d’ondulation, AW
pas mediu al unităților de mean spacing of roughnesspas (m) moyen des motifs de
rugozitate, AR motifs, AR rugosité, AR
pas al neregularităților locale spacing of the profile distance (f) entre les
ale profilului irregularities in crests irrégularités locales de profil
plan plane plan (m)
plan de proiecție plane of projection; projection plan (m) de projection
plane
plan median median plane plan (m) médiane
perpendiculară normal/vertical line perpendiculaire (f)
perpendicularitate perpendicular alignment; perpendicularité; orthogonalité
perpendicularity
piesă part pièce
piesă conjugată mating member pièce (f) d’assemblage
piesă cuprinsă internal member pièce (f) contenue
piesă cuprinzătoare external/outer member pièce (f) contenante
piesă forjată forging; die forging pièce (f) forgée/de forge
piesă forjată prin matrițare forging die pièce (f) forgée par matriçage
piesă interschimbabilă replacement/replace part pièce (f) interchangeable
piesă standardizată standard part pièce (f) standard
piesă ștanțată stamping pièce (f) estampée
piesă turnată moulded part; casting pièce (f) moulée/de
fonderie/coulée; moulage (m)
piesă turnată brută raw casting; raw moulded part pièce (f) brute de démoulage
piesă turnată din fontă iron casting moulage (m) en fonte; pièce (f)
moulée en fonte
piesă turnată din oțel steel casting moulage (m) en acier; pièce (f)
moulée en acier
piesă turnată finală final moulded part pièce (f) brute de fonderie
piesa turnată finită final machined moulded part pièce (f) moulée finie d’usinage
piesă turnată prin injecție injection moulded part pièce (f) moulée par injection
plan de referință/bază datum plane plan (m) de référence
plan de secționare cutting plane plan (m) de coupe
plan frontal de proiecție frontal plane of projection plan (m) frontal de projection
planitate flatness planéité (f)
plan înclinat inclined plane plan (m) incliné
plan lateral de proiecție profile plane of projection plan (m) latéral de projection
plan orizontal de proiecție horizontal plane of projection plan (m) horizontal de
projection
plan paralel parallel plan plan (m) parallèle
plan perpendicular perpendicular plan plan (m) perpendiculaire
plumb lead plomb (m)
poziție a intervalului de position of the tolerance position (f) de l’intervalle de
toleranță interval tolérance
poziție nominală true position position (f) nominale
precizie accuracy; precision précision (f)
precizie de măsurare accuracy in measurement précision (f) de mesure
precizie de prelucrare accuracy/precision of précision (f) de l’usinage
machining
precizie dimensională dimensional accuracy précision (f) dimensionnelle
precizie pozițională a accuracy of surface position précision (f) positionnelle des
suprafețelor surfaces
prelucrare cu laser laser machining usinage (m) par laser
prelucrare cu ultrasunete ultrasonic machining usinage (m) par ultrason

presare pressing pressage (m)
presă verticală vertical press presse (f) verticale
procedeu de fabricație manufacturing process procédé (m) de fabrication
producție de masă gross production production (f) en grande quantité
producție de serie mare long-series production production (f) en grande série
producție de serie mică short-series production production (f) en petite série
producție individuală single-production production (f) individuelle
proeminență locală a local peak of profile saillie (m) locale du profil
profilului
proeminența profilului profile peak saillie (m) du profil
profil profile profil (m)
profil al ondulației, profil waviness profile, W-profile profil (m) d’ondulation, profil W
W
profil al rugozității, profil R roughness profile, R-profile profil (m) de rugosité, profil R
profil al suprafeței surface profile profil (m) de surface
profil evaluat assessed profile profil (m) évalué
profil gol empty profile profil (m) creux
profil măsurat measured profile profil (m) mesuré
profil modificat modified profile profil (m) modifié
profil neperiodic al non-periodic roughness profil (m) non périodique de la
rugozității profile rugosité
profilograf profilograph profilographe (m)
profilometru; rugozimetru profilometer profilomètre (m) ; rugosimètre (m)
profil periodic al rugozității periodic roughness profile profil (m) périodique de rugosité
profil plin full profile profil (m) plein
profil primar, profil P primary profile, P-profile profil (m) primaire, profil P
profil real actual profile profil (m) réelle
profil total total profile profil (m) total
proiecție projection projection (f)
proiecție axonometrică axonometric projection projection (f) axonométrique
proiecție ortogonală orthogonal isometric projection (f) orthogonale
izometrică projection isométrique
pulbere abrazivă grinding powder poudre (f) abrasive
punct de referință datum point point (m) de référence
punct median median point point (m) médiane
R
rabotare planing; shaping rabotage (m)
rabotat planed; shaped raboté,~e
raboteză planing machine/planer raboteuse (f); machine (f) à raboter
rectificare grinding rectification (f)
rectificare cilindrică cylindrical grinding rectification (f) cylindrique
(rotundă)
rectificare plană surface grinding rectification (f) de surface plane
rectificat grinded rectifié, ~e
referință datum référence (f)
referință primară primary datum référence (f) primaire
referință secundară secondary datum référence (f) secondaire
referință specificată specified datum référence (f) spécifiée
referință specificată common specified datum référence (f) spécifiée commune

comună
referință terțiară tertiary datum référence (f) tertiaire
reprezentare representation représentation (f)
rezistență de rupere la breaking strenght résistence (f) de rupture à la
tracțiune traction
rezistență la compresiune compresion strenght résistence (f) à la compression
rezistență la coroziune corrosion resistence résistence (f) à la corrosion
rezistență la forfecare shear strength résistence (f) au cisaillement
rezistență la încovoiere bending strength résistence (f) à la flexion
rezistență la oboseală fatigue strenght résistence (f) à la fatigue
rezistență la rupere ultimate strenght résistence (f) de rupture
rezistență la șoc impact strenght résistence (f) au choc
rezistență la uzură resistence to wear résistence (f) à l’usure
rigiditate rigidity; stiffness rigidité
roată dințată gear pinion/wheel roue (f) d’engrenage
rugozitate roughness rugosité (f)
rugozitate a suprafeței surface roughness; surface rugosité (f) de surface
finish
S
săgeată arrowhead flèche (f)
scară scale échelle (f)
schiță sketch esquisse (f)
sculă așchietoare cutting tool outil (m) de coupe
secțiune section section (f); coupe (f)
secțiune în trepte sectional view in an offset section (f) en échelon
cutting plane
secțiune întreruptă broken section section (f) interrompue
secțiune longitudinală longitudinal section section (f) longitudinale
secțiune transversală cross section section (f) transversale
secțiune verticală vertical section section (f) vertical
simbol grafic complet complete graphical symbol symbol (m) graphique complet
simbol grafic de bază basic graphical symbol symbol (m) graphique de base
simbol grafic extins expanded graphical symbol symbol (m) graphique prolongé
simetric symmetric symétriquement
simetrie symmetry symétrie (f)
sistem de ajustaje fits system système (m) d’ajustements
sistem de referințe datums system système (m) de références
sistem alezaj unitar hole-basis fit system système (m) alésage normal
sistem arbore unitar shaft-basis fit system système (m) arbre normal
sistem de coordonate rectangular coordinate system (m) de coordonnées
rectangular system orthogonal
sistem ISO de ajustaje ISO fit system system (m) ISO d’ajustements
sistem unitar de toleranțe unified system of fits and system (m)unitaire de tolérances et
și ajustaje tolerances d’ajustement
Specificația Geometrică a Geometrical Product Spécification (f) Géométrique des
Produselor Specification GSP Produits
standard standard norme (f)
standardizare standardization normalisation (f)
staniu tin étain (m)

stare a suprafeței surface texture état (f) de surface
stare virtuală virtual state état (f) virtuel
strângere interference serrage (m)
strângere maximă maximum interference serrage (m) maximal
strângere minimă minimum interference serrage (m) minimal
strângere medie mean interference serrage (m) moyen
strângere măsurată specified interference serrage (m) spécifié
strângere radială diameter radial interference serrage (m) radial
strângere relativă unit interference serrage (m) relatif
striație striation strie (f)
structură sudată welded structure structure (f) soudée
strung lathe tour (m)
strung automat automatic lathe tour (m) automatique
strung carusel vertical lathe tour (m) à plateau
horizontal/vertical
strung frontal facing lathe tour (m) en l’air/à plateau
strung normal universal lathe tour (m) universel
strung revolver turret lathe tour (m) revolver
strunjire turning tournage (m); chariotage
(m)
strunjire cu diamant diamond turning tournage (m) avec diamant
strunjit turned tourné, ~e
sudare welding soudage (m)
sudat welded soudé, ~e
superfinisare superfinish; superfinishing superfinish (m);
superfinition (f)
suprafață surface, area surface (f)
suprafață adiacentă adjoining surface surface (f) adjacente
suprafață cilindrică cylindrical surface surface (f) cylindrique
suprafață conică conical surface surface (f) conique
suprafață conjugată/de mating surface surface (f) conjuguée/de
contact contact
suprafață curbă curved surface surface (f) courbe
suprafață de așchiere area of cut, surface of section surface (f) de coupe
suprafață de contact area of contact, contact surface surface (f) de contact
suprafață de frecare friction/rubbing/sliding/ surface (f) de friction/de
wear/wearing/surface frottement
suprafață de measuring surface/area surface (f) de mesurage/de
măsurare/măsurată mesure
suprafață de referință/de reference surface/areas; datum level; surface (f) de référence
bază datum surface
suprafață de uzură wear/wearing/surface surface (f) d’usure
suprafață geometrică geometric surface surface (f) géométrique
suprafața inferioară a lower surface of valley, A2 surface (f) inférieur des
golurilor, A2 creux, A2
suprafață lustruită (ca minute surface surface (f) fini comme une
oglinda) glace
suprafață mată dead finish surface (f) mate
suprafață măsurată measured surface surface (f) mesurée
suprafață mediană median surface surface (f) médiane

suprafață minimă minimal surface, minimum area surface (f) minimale
suprafață neprelucrată rough surface surface (f) brute
suprafață obținută prin honed finish surface (f) obtenue par honing
honuire
suprafață netedă prime/rubbed/smooth surface surface (f) lisse
suprafață nominală nominal surface/area surface (f) nominal
suprafață ondulată pulled/wavy surface surface (f) ondulée
suprafață plană flat/level surface, ground plane surface (f) plane
suprafață portantă bearing/carrying area, surface (f) portante
bearing/lifting surface
suprafață prelucrată processed surface surface (f) usinée
suprafață reală real surface surface (f) réelle
suprafață rectificată grinding surface surface (f) rectifiée
suprafață răzuită scraped surface surface (f) raclée
suprafață rugoasă/aspră/cu rough surface surface (f) rugueuse
asperități
suprafață sferică spherical surface surface (f) sphérique
suprafață suprafinisată superfinish surface surface (f) superfinie
suprafață șlefuită ground slide, rubbed surface, surface (f) polie
smoothness
suprafață superioară a upper surface of peaks, A1 surface (f) supérieur des
proeminențelor, A1 saillies, A1
suprafață teșită skew surface surface (f) chanfreinée
Ș
șeping shaping machine/shaper étau-limeur (m)
șeveruire shaving shaving (m)
șlefuire grinding meulage (m)
șlefuit ground meulé, ~e
ștanțare stamp; stamping estampage (m)
ștanțat stamped estampé, ~e
T
tarod tap taraud (m)
tăiere cutting découpage (m)
tăiere cu flacără oxyacetylene cutting découpage (m) au
oxiacetilenică chalumeau/autogène
tăiere cu laser laser cutting découpage (m) au laser
tăiere cu plasmă plasma cutting découpage (m) au plasma
tăiere înclinată bevel cut découpage (m) en pente
tăiere termică thermal cutting coupage (m) thermique
tăiere verticală vertical cut découpage (m) verticale
tehnologie neconvețională unconventional technology technologie (f) non
conventionnelle
textura texture texture (f)
textura suprafeței surface texture texture (f) de surface, état (m)
de surface
toleranță tolerance tolérance (f)
toleranță a dimensiunii liniare tolerance of linear dimension tolérance (f) de dimension

linéaire
toleranță a dimensiunii tolerance of angular tolérance (f) de dimension
unghiulare dimension angulaire
toleranță admisă permissible variation, tolérance (f) admise
admitted tolerance
toleranță a ajustajului span of fit tolèrance (f) de l’ajustement
toleranță dimensională liniară linear dimensional tolerance tolérance (f) dimensionnelle
linéaire
toleranță dimensională angular dimensional tolérance (f) dimensionnelle
unghiulară tolerance angulaire
toleranță dinamică dynamic tolerance tolérance (f) dynamique
toleranță fundamentală fundamental tolerance tolérance (f) fondamentale
toleranță generală general tolerance tolérance (f) générale
toleranță generală la bătaie general tolerance on circular tolérance (f) générale de
circulară run-out battement circulaire
toleranță generală la general tolerance on tolérance (f) générale de
cilindricitate cylindricity cylindricité
circularitate circularity circularité
coaxialitate coaxiality coaxialité
paralelism parallelism parallélisme
perpendicularitate perpendicularity perpendicularité
toleranță generală la planitate general tolerance on flatness tolérance (f) générale de
planéité
rectilinitate straightness rectitude
toleranță generală la simetrie general tolerance on tolérance (f) générale de
symmetry symétrie
toleranță geometrică geometrical tolerance tolérance (f) géométrique
toleranță geometrică generală general geometrical tolérance (f) géométrique
tolerance générale
toleranță internațională IT International Tolerance IT tolérance (f) internationale IT
toleranță la bătaie run-out tolerance tolérance (f) de battement (m)
toleranță la bătaie circulară circular run-out tolerance tolérance (f) de battement
circulaire
toleranță la bătaie totală total run-out tolerance tolérance (f) de battement total
toleranță la cilindricitate cylindricity tolerance tolérance (f) de cylindricité
toleranță la circularitate circularity tolerance tolérance (f) de circularité
toleranță la coaxialitate coaxiality tolerance tolérance (f) de coaxialité
toleranță la concentricitate concentricity tolerance tolérance (f) de concentricité
toleranță la formă form tolerance; shape tolérance (f) de forme
tolerance
toleranță la formă la profilul profile of any line form tolérance (f) de forme du profil
unei linii tolerance d’une ligne
toleranță la formă la profilul profile of any surface form tolérance (f) de forme du profil
unei suprafețe tolerance d’une surface
toleranță la înclinare inclination tolerance tolérance (f) d’inclinaison

toleranță la localizare position tolerance tolérance (f) de localisation
toleranță la orientare orientation tolerance tolérance (f) d’orientation
toleranță la orientare la profile any line orientation tolérance (f) d’orientation du
profilul unei linii tolerance profil d’une ligne
toleranță la orientare la profile of any surface orientation tolérance (f) d’orientation du
profilul unei suprafețe tolerance profil d’une surface
toleranță la paralelism parallelism tolerance tolérance (f) de parallélisme
toleranță la perpendicularity tolerance tolérance (f) de
perpendicularitate perpendicularité
toleranță la planitate flatness tolerance tolérance (f) de planéité
toleranță la poziție location tolerance tolérance (f) de position
toleranță la poziție la profile any line location tolerance tolérance (f) de position du
profilul unei linii profil d’une ligne
toleranță la poziție la profile any surface location tolérance (f) de position du
profilul unei suprafețe tolerance profil d’une surface
toleranță la rectilinitate straightness tolerance tolérance (f) de rectitude
toleranță la simetrie symmetry tolerance tolérance (f) de symétrie
toleranță dimensională dimensional tolerance tolérance (f) dimensionnel
toleranță individuală individual tolerance tolérance (f) individuelles
toleranță ISO pentru alezaj ISO tolerance for hole tolérance (f) ISO pour alésage
toleranță ISO pentru arbori ISO tolerance for shaft tolérance (f) ISO pour arbres
toleranță generală general tolerance tolérance (f) générale
toleranță generală pentru general tolerance for welded tolérance (f) générale
construcții sudate constructions relatives aux constructions
soudées
toleranță geometrică geometric tolerance tolérance (f) géométrique
toleranță liniară linear tolerance tolérance (f) linéaire
toleranță standard standard tolerance tolérance (f) standard
toleranță unghiulară angular tolerance tolérance (f) angulaire
toleranță pentru alezaj tolerance for hole tolérance (f)/qualité (f) pour
alésage
toleranță pentru arbore tolerance for shaft tolérance (f)/qualité (f) pour
arbre
toleranță pentru piesă tolerance for moulded part tolérance (f) de pièce moulée
turnată
toleranță preferențială preferential tolerance tolérance (f) préférentielle
toleranță proiectată projected tolerance tolérance (f) projetée
tratament termic heat treatment traitement (m) thermique
treaptă de toleranță tolerance grade degré (m) de tolérance
treaptă de toleranță fundamental tolerance grade degré (m) de tolérance
fundamentală fondamentale
treaptă de toleranță international tolerance grade; degré (m) de tolérance
standardizată (ex. IT7) standardized tolerance grade (e.g. normalisée (ex. IT7)
IT7)
turnare casting moulage (m)
turnare centrifugă centrifugal casting moulage (m) par rotation
turnare continuă continuous casting moulage (m) continue
turnare cu forme fuzibile investment moulding moulage (m) avec des formes
fusibles
turnare de precizie precision casting moulage (m) de précision

turnare în forme coji shell moulding moulage (m) en carapace/en coque
turnare în forme de nisip sand mould casting moulage (m) en sable
turnare în forme metalice metallic permanent moulage (m) dans de formes
permanente (cochilă) mould métalliques permanentes
turnare în vid vacuum casting moulage (m) sous vide
turnare manuală hand casting moulage (m) à la main
turnare mecanizată machine moulding moulage (m) à la machine
turnare sub presiune pressure casting moulage (m) par injection
turnat moulded moulé, ~e
U
unitate de ondulație waviness motif motif (m) d’ondulation
unitate de profil profile motif motif (m) du profil
unitate de rugozitate roughness motif motif (m) de rugosité
unitate de toleranță, i; factor de tolerance unit, i unité (f) de tolérance, i
toleranță, i
unghi de înclinare (conicitate) draft angle (taper) angle (m) d’inclinaison (conicité)
(turnare)
unificare unification unification (f)
V
valoare medie aritmetică a average value of size valeur (f) moyenne arithmétique de
dimensiunii la taille
valoare numerică a cotei numerical value of size valeur (f) numérique de la taille
vedere view vue (f)
vedere în secțiune sectional view; section section (f); coupure (f)
vedere generală general view vue (f) générale
volumul de retenție a lubricant retention volume (m) de lubrifiant retenu, V0
lubrifiantului, V0 volume, V0
Z
zinc, Zn zinc, Zn zinc (m), Zn
zincare zinc coating/plating zingage (m)
zonă comună common zone zone (f) commun
zonă de toleranță tolerance zone zone (f) de tolérance

Tolerante, Ajustaje Și Starea Suprafeței - Teorie Și Aplicatii

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tolerante, Ajustaje Și Starea Suprafeței - Teorie Și Aplicatii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Conf. Dr. Ing.

Lucian Blaga (1895-1961)

TOLERANȚE, AJUSTAJE ȘI STAREA SUPRAFEȚEI

Toate drepturile rezervate autorilor.

All rights reserved. Printed în Romania. No parts of this

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

Tiparul executat la: Universitatea din Petroşani - Atelier Tipografie

În esență, în această categorie de informații se definesc, la general, toleranțele

Conf. univ. dr. ing. Dumitrescu Iosif

2. SISTEMUL ISO DE TOLERANŢE ŞI AJUSTAJE …….…….……. 61

2.9. Toleranțele dimensiunilor unghiulare individuale ……………….….….. 89

3. CALCULUL TOLERANȚELOR ȘI AJUSTAJELOR ……….……. 151

3.2. Metoda generală de determinare a toleranţelor ajustajelor.

4. TOLERANŢE GEOMETRICE ............................................................... 207

4.10.2. Tolerarea unei suprafeţe conice ……………...………….......….…. 290

6.2.3. Lanțuri de cote de fabricație și cote simulate. Metoda intervalelor

7. STAREA SUPRAFEȚEI ……………………..…………….……………. 343

8. PROIECTAREA AJUSTAJELOR CU JOC ........................................ 425

9. PROIECTAREA AJUSTAJELOR CU STRÂNGERE ......................473

10. PROIECTAREA AJUSTAJELOR INTERMEDIARE ................... 527

BIBLIOGRAFIE ……………………….………………………………….… 557

Interpretarea unei tolerări se finalizează prin expresia unei condiții de confor-

Un standard internațional este un standard adoptat de către o organizație in-

realizată prin procesul de fabricație;

Interschimbabilitatea, apărută odată cu dezvoltarea producției de serie mare și

limitată se aplică, în general, numai acolo unde condițiile de producție o permit, și

1.2. Erori de prelucrare

Cauzele apariției erorilor de prelucrare

La asamblarea a două piese care se întrepătrund, suprafețele care vin în contact

suprafețele laterale ale acestora fiind suprafețe cuprinzătoare.

Dimensiunea se definește ca fiind numărul care reprezintă, în unitatea de mă-

- pentru dimensiunile de tip alezaj,

1.5. Dimensiuni nominale preferențiale

Tabelul 1.1. Dimensiuni liniare preferențiale

Dimensiune preferențială, în mm Dimensiune preferențială, în inch

Tabelul 1.1. Dimensiuni liniare preferențiale (continuare)

Dimensiune preferențială, în mm Dimensiune preferențială, în inch

Tabelul 1.2. Valorile preferențiale ale unghiurilor de uz general și special

1.6. Dimensiune efectivă

În cazul unui cilindru, figura

1.7. Toleranțe dimensionale liniare

O toleranță liniară limitează numai dimensiunile efective (măsurate între două

Fig. 1.8. Toleranța dimensională a unui cilindru

De exemplu, o bară din oțel cu diametrul tolerat Ø30g6, executată pe o mașină de

Fig. 1.10. Toleranța dimensională între două plane paralele

1. O toleranță liniară se reprezintă pe desenul tehnic printr-o cotă

Ca și în cazul cilindrului, fiecare pereche de puncte de măsurare, independent

1.8. Toleranțe dimensionale unghiulare

O toleranță unghiulară, figura 1.12, limitează numai orientarea generală între

1.9. Definirea abaterilor dimensiunilor

Abaterea reprezintă diferenţa dintre dimensiunile efectivă, limită şi nominală.

Abaterile limită inferioară şi superioară sunt definite prin relaţiile:

EI = Dmin – ND , mm; (1.8)

ES = Dmax – ND , mm. (1.9)

1.10. Definirea toleranțelor dimensiunilor

Toleranța, sau câmpul de toleranță, sau intervalul de toleranță, notată cu IT,

ITd = dmax – dmin = (es + Nd ) – (ei + Nd ) = es – ei , mm; (1.12)

Dmin = ND + EI = 70,000 + (‒ 0,120) = 69,880 mm;

Fig. 1.15. Reprezentarea dimensiunilor, Fig. 1.16. Reprezentarea dimensiunilor,

Intervalul de toleranţă este cuprins între limitele superioară şi inferioară a di-

Intervalul de toleranță nu trebuie să includă în mod obligatoriu dimensiunea

1.11. Caracteristici ale asamblărilor cu joc și cu strângere

Din precizările făcute anterior, se poate concluziona că asamblarea este o îm-

Fig. 1.22. Asamblare cu strângere