Sisteme de televiziune cu circuit inchis

Televiziune cu circuit închis (CCTV - din engleză (closed-circuit television)), de

asemenea, cunoscut sub numele de supraveghere video, este utilizarea de camere
video pentru a transmite un semnal la un anumit loc, pe un set limitat de monitoare.
Aceasta diferă de la televiziune în care semnalul nu este transmis în mod deschis,
deși se poate angaja punct la punct (P2P), punct la multipunct (P2MP), sau ochiuri
cu fir sau legături fără fir. Deși aproape toate camerele video se încadrează în
această definiție, termenul este cel mai adesea aplicat la cele utilizate
pentru supraveghere în zonele în care ar putea avea nevoie de monitorizare, cum ar
fi baruri, bănci, cazinouri, școli, hoteluri, aeroporturi, spitale, restaurante, instalații
militare, magazine și alte zone unde este necesară securitatea. Video-telefonia
rareori este numită "CCTV", dar utilizarea de video în învățământul la distanță, în
cazul în care este un instrument important, este de multe ori numită așa.

1.Istorie
Primul sistem CCTV a fost instalat de către Siemens AG la Standul de Încercare VII
în Peenemünde, Germania Nazistă, în 1942, pentru a observa lansarea de rachete
V-2. De remarcat că inginerul german Walter Bruch a fost responsabil pentru partea
de proiectare tehnologică și de instalare a sistemului.

2.Tehnologia
Cele mai vechi sisteme de supraveghere video au implicat monitorizarea constantă
pentru că nu exista nici o modalitate de a înregistra și stoca informația. Dezvoltarea
mass-media cu role a permis înregistrarea de pe camerele de supraveghere. Aceste
sisteme au necesitat schimbarea manuală a benzilor magnetice, care a fost un
proces consumator de timp, costisitor și nesigur, operatorul trebuind să înșurubeze
manual banda de pe rolă, prin înregistrator pe un tambur gol de preluare. Din cauza
acestor neajunsuri, supravegherea video nu a fost larg răspândită. Tehnologia VCR
a devenit disponibilă în anii 1970, facilitând înregistra și ștergerea informațiilor, iar
utilizarea supravegherii video a devenit mai frecventă.
În anii 1990, a fost dezvoltată multiplexarea digitală, care permite înregistrarea mai
multor camere de luat vederi simultan, precum și înregistrarea la intervale de timp și
la detectarea mișcării. Aceasta a crescut economiile de timp și bani, care a condus
spoi la o creștere în utilizarea de CCTV.
Tehnologia CCTV a fost îmbunătățită recent printr-o trecere spre produse și sisteme
bazate pe Internet, precum și alte dezvoltări tehnologice.