???

 Editor: Alexandru Creangă

Persoane de contact: Alina Dobrin (0751.08.05.15/0769.2216.81)

Ioana Radu (0769.22.16.83)
Valentin Radu (0746.15.45.96)
Bogdan Dobrin (0746.15.45.97)
Marian Mârzăcioiu (0744.42.95.12)
FIZICĂ Pentru Bucureşti: Victor Anton
Victor Anton (0755.10.72.91/0769.22.16.82)
Cătălin Cristescu (0769.22.16.80)
Sediul central: 0348.43.94.17

Sinteze pentru examenul e-mail: comenzi.nomina@gmail.com

CP 70, OP 5 Piteşti, Ghişeul 1
de bacalaureat www.edituranomina.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

DUŞCEAC, RADU
Psihologie : sinteze pentru examenul de bacalaureat /
Radu Duşceac. - Piteşti : Nomina, 2010
ISBN 978-606-535-110-3

159.9(075.35)
371.279.8:373.5

Copyright © Editura Nomina, 2010

Editura NOMINA Toate drepturile aparŃin Editurii Nomina.

2
 2. NotaŃie. Unitate de măsură:
∆r  = r  − r 0 [∆r ] S.I. = m (metrul)
       

MECANICĂ 
NoŃiuni introductive III. Viteza medie
1. DefiniŃie. Vectorul viteză medie este egal cu
I. Vector de poziŃie raportul dintre vectorul deplasare al unui punct ma-
terial şi intervalul de timp corespunzător.
1. DefiniŃie. Vectorul cu originea în originea siste-
mului de referinŃă iar săgeata în punctul material. 2. NotaŃie. Unitate de măsură:
∆r 
[vm ] S.I. = m   metru  
 

2. NotaŃie: r  vm =
   

∆t   s   secunda 

 
P IV. Viteza (momentană, instantanee)
instantanee)
r 
1. DefiniŃie. Viteza reprezintă viteza unui punct
material la un moment dat.
∆r 
 

2. NotaŃie: = cu condiŃia ∆t → 0 sau

 

r  v
∆r 
 
∆t 
 
 

r 0 d r 
= (derivata vectorului deplasare)
 

v
 
dt 
r 

t  3. Obs.: Vectorul viteză este tangent în punct la

traiectorie.
II. Vector deplasare  V. AccelerŃie medie
1. DefiniŃie. Vectorul deplasare reprezintă variaŃia 1. DefiniŃie. AcceleraŃia medie reprezintă raportul
vectorului de poziŃie în timp. dintre variaŃia vectorului viteză şi intervalul de timp
corespunzător.
3 4
 2. NotaŃie. Unitate de măsură:
∆r  = r  − r 0 [∆r ] S.I. = m (metrul)
       

MECANICĂ 
NoŃiuni introductive III. Viteza medie
1. DefiniŃie. Vectorul viteză medie este egal cu
I. Vector de poziŃie raportul dintre vectorul deplasare al unui punct ma-
terial şi intervalul de timp corespunzător.
1. DefiniŃie. Vectorul cu originea în originea siste-
mului de referinŃă iar săgeata în punctul material. 2. NotaŃie. Unitate de măsură:
∆r 
[vm ] S.I. = m   metru  
 

2. NotaŃie: r  vm =
   

∆t   s   secunda 

 
P IV. Viteza (momentană, instantanee)
instantanee)
r 
1. DefiniŃie. Viteza reprezintă viteza unui punct
material la un moment dat.
∆r 
 

2. NotaŃie: = cu condiŃia ∆t → 0 sau

 

r  v
∆r 
 
∆t 
 
 

r 0 d r 
= (derivata vectorului deplasare)
 

v
 
dt 
r 

t  3. Obs.: Vectorul viteză este tangent în punct la

traiectorie.
II. Vector deplasare  V. AccelerŃie medie
1. DefiniŃie. Vectorul deplasare reprezintă variaŃia 1. DefiniŃie. AcceleraŃia medie reprezintă raportul
vectorului de poziŃie în timp. dintre variaŃia vectorului viteză şi intervalul de timp
corespunzător.
3 4
2. NotaŃie. Unitate de măsură: 2. Obs. Punctul material este un model utilizat în
∆v
 

cadrul mecanicii.
am = [a ] S.I. = m2 = ms –2
 

∆t   s
I. Mişcare rectilinie uniformă
 VI. AcceleraŃie (momentană,
(momentană, instantanee)
instantanee) 1. DefiniŃie. Mişcarea rectilinie uniformă a unui
1. DefiniŃie. AcceleraŃia unui punct material la un  punct material este mişcarea a cărei triectorie este o
moment dat. dreaptă iar vectorul viteză este constant.

2. Obs. Deoarece legile de mişcare se scriu funcŃie

∆v
 

2. NotaŃie: a = cu condiŃia ∆t → 0 sau

 

de un observator, pentru simplitate vom considera

∆t  observatorul ca fiind originea axei XX’. Sensul po-
zitiv fiind dat de orientarea vectorului viteză spre
 

d v
=
 

a
dt  dreapta faŃă de originea sistemului de axe, conside-
rat observator.
3. Obs.: Vectorul viteză poate varia ca mărime
(modul) sau ca direcŃie şi sens, deci putem avea 3. Lege de mişcare:
două componente ale acceleraŃiei, tangenŃială şi a) traiectorie dreaptă
normală (centripetă). AcceleraŃia tangenŃială apare  b) vm = v = ct . a = 0
     

datorită variaŃiei modulului vectorului viteză iar cea 0  X (t )

normală datorită variaŃiei directiei şi sensului.
 

a = atg  + an
   

a=
2
atg  + an 2 .  X ′  x(t 0)  X 
∆ x
v= ∆ x = v∆t  X(t) = x(t0) + v(t – t 0)
Mişcarea punctului material ∆t 

1. DefiniŃie. Punctul material este un punct geome- 4. Caz particular: Alegem ca origine a mişcării
tric în care este concentrată toata masa corpului.  punctul O şi pentru timp acelaşi punct ( x(t 0) = 0,
t 0 = 0); X(t) = vt

5 6
 5. Reprezentări grafice: 2. Obs. Dacă a > 0 mişcarea se numeşte accelerată.
Grafice: Pentru mişcarea rectilinie uniformă avem Daca a < 0, mişcarea se numeşte încetinită
doua tipuri de grafice: (decelerată).
a) v = ct. b)  X = x0 + v(t – t 0) în ambele cazuri re-
 prezentările sunt drepte ( X
 X = x0 + vt ) 3. Legi cinematice
cinematice pentru mişcarea rectilinie
Obs. Tangenta unghiului făcut de graficul  X (t ) cu unifom variată:
axa t reprezintă viteza tg α = v. Traiectorie – dreaptă, v = v(t ), ), am = a = ct.
Aria haşurată reprezintă spaŃiul parcurs de punctul ∆v
material în intervalul de timp t 2 – t 1.1. a. Legea vitezei: a = , v = v0 + a(t – t 0),
∆t 
v caz particular  t 0 = 0, v = v0 + at 
∆ x V  + V 0
V = ct. b. Legea de mişcare: a = ct. V m = =
∆t  2
2
a( t − t 0 )
 X = x 0 + v0(t – t o) + ,
t 1 t 2 t  2
at 2
 X = v0t +
caz particular  X
 x = x0 + vt  2
c. EcuaŃia Galileo-Galilei:
 x0
a∆t 2
v = v0 + a∆t ,  X = v0∆t  + , eliminănd ∆t  obŃi-
2
nem v2 = v02 + 2a∆ x 
t 
4. Grafice: Vom reprezenta pentru cazul particular 
II. Mişcare rectilinie uniform variată  x0 = 0, t 0 = 0, V = v 0 + at în coordonate (v, t ) va fi o
1. DefiniŃie. Mişcarea rectilinie uniform variată este at 2
dreaptă,  X = v0t  + în coordonate ( x
 x, t ) va fi
mişcarea unui punct material a cărui traiectorie este 2
o dreaptă iar acceleraŃia este constantă in timp.  parabolă.

7 8
 v III. Pricipii şi legi în mecanica clasică
V = v0 + at 
1. Principiul I (legea inerŃiei)
DefiniŃie. InerŃia este propietatea corpurilor de a
v0
 păstra starea de repaus relativ sau mişcare rectilinie
uniformă atâta timp cât asupra lor nu apar interacŃi-
t  uni.
EnunŃ: Toate corpurile sunt în repaus relativ
sau mişcare rectilinie uniformă atâta timp cât
asupra lor nu apar interacŃiuni.
= v0t + at 2/2
2. Masa: Masa unui corp este o măsură a inerŃiei
t  corpului (masă inerŃială).
 NotaŃie: M , m [m]S.I.= kg (kilogram)
5. Obs. Tangenta graficului vitezei este valoarea
acceleraŃiei (tg α = a). 3. Densitate: Densitatea unui corp este o mărime
Aria haşurată in coordonate (v, t ) reprezintă spaŃiul fizică egală cu raportul dintre masa corpului si vo-
 parcurs de punctul material în interval de timp. lumul lui.
Graficul legii de mişcare ( x, t ) este pentru cazul m kg 
a > 0 (mişcare accelerată) .  NotaŃie: ρ, ρ = , [ρ]S . I . = 3
= kgm −3
V  m
Recapitulare mişcări:
• M.R.U. v = ct.  X = X 0 + v(t – t 0), X = vt  4. Obs. Masa este o mărime ce face parte din mă-
• M.R.U.V. a = ct. X = x0 + v0(t – t 0) + a(t – t 0)2/2, rimile fundamentale.
2 2
v = v0 + a(t – t 0), v = v0 + 2a( x – x0)
2 2 2
 X = v0t + at  /2; v = v0 + at ; v = v0 + 2ax 5. Principiul II (principiul fundamental, defini-
Obs. Dacă mişcarea este pe verticală în câmp gravi- rea forŃei)
taŃional, vom avea ecuaŃiile mişcării rectilinii uni-
form variate cu: DefiniŃie. InteracŃiunea reprezintă acŃiunea unui
• a = g pentru cădere pe verticală corp asupra altui corp sau grup de corpuri.
• a = –  g pentru arucare pe verticală
9 10
 6. EnunŃ: ForŃa este o mărime vectorială, egală 11. Tipuri de forŃe:
cu produsul dintre masa corpului şi acceleraŃia a) ForŃa de greutate (Greutate) este forŃa cu care
imprimată corpului.  

Pământul atrage corpurile: G = m g  .

 

 Notatie:  F  = ma
 
 

ForŃa de greutate este orientată spre centrul Pămân-

7. Unit. de masură: [ F ]S.I. = kg · m · s –2 = N (Newton)
DefiniŃie. 1 Newton este forŃa care acŃionând
asupra unui corp cu masa de un kilogram îi im-
primă o acceleraŃie de un metru pe secundă la
pătrat în sensul şi pe direcŃia forŃei.
8. Obs.: a) DefiniŃia forŃei se aplică indiferent de
tipul interacŃiunii.
m∆v m(v − vo ) mv − mvo
       
tului, dar datorită dimensiunilor acestuia se consi-
deră ca un vector perpendicular pe orizontală.
b) ForŃa de contact şi forŃa de frecare. La contac-
tul dintre două corpuri apar, conform principiului
III, o pereche de forŃe egale şi de sens contrar.
DefiniŃie. ForŃa tangenŃială cu care planul acŃionea-
ză la suprafaŃa de contact cu un corp este  forŃa de
contact .

 

 b)  F  = = = ,  p = mv
   
DefiniŃie. ForŃa tangenŃială cu care corpul acŃionea-
∆t  ∆t  ∆t  ză la suprafaŃa de contact cu orizontala şi de sens
∆ p
 

m contrar tendinŃei de mişcare a corpului este  forŃa de

; [ p ]S . I . = kg  = kgms −1 = Ns
 

(impuls),  F  =  frecare.

∆t   s
9. Principiul III (acŃiunii şi reacŃiunii)
EnunŃ: Dacă un corp acŃionează asupra altui
corp cu o forŃă numită acŃiune, aceasta reacŃio-
nează cu o forŃă egală şi de sens opus numită
reacŃiune.
   
În funcŃie de tipul de mişcare forŃele de frecare pot
fi de alunecare sau de rostogolire.
ForŃa de frecare de alunecare este cea folosită în
continuare şi o vom numi doar forŃă de frecare.
1. Lege: ForŃa de frecare de alunecare între do-
uă corpuri nu depinde de mărimea ariei suprafe-
Ńei de contact.
2. Lege: ForŃa de frecare de alunecare este pro-

 F 12  F 21
  porŃională cu forŃa de apăsare normală exercita-
= − F 21
 

 F 12 tă pe suprafaŃa de contact.  F = µ F n

10. Obs. AtenŃie: cele două forŃe acŃionează asupra 3. Obs.: Între forŃa de frecare şi forŃa de apăsare
a două corpuri diferite. normală nu este o relaŃie vectorială.
11 12
 µ – coeficient de frecare cinematică (mişcare), este
mărime adimensională şi depinde de natura materia-
lelor în contact, de gradul de prelucrare a acestora.
AtenŃie: F = µ N nu este corectă ca lege.
 N  (normala) este forŃa pereche a  F n, deci cele două
forŃe sunt egale ca mărime nu şi ca sens.
c) Legea lui Hooke, forŃa elastică
1. NotaŃii: Legea lui Hooke şi forŃa elastică se refe-
ră doar la corpurile elastice ce se pot deforma pe o
d) ForŃa de tensiune (Tensiune)
1. DefiniŃie: ForŃa de tensiune este forŃa ce apare
 în legăturile dintre două corpuri.
2. Obs. Legăturile pot fi prin fire inextensibile, tije
rigide sau sisteme elastice.
Legăturile transmit forŃa de acŃiune a unui corp
asupra celuilalt corp.
e) ForŃa de inerŃie apare asupra corpurilor aflate în
sisteme accelerate ( a ).
 

singură direcŃie. ForŃa de inerŃie este egală cu produsul masa corpu-

l 0 – lungime iniŃială, l – lungime finală, ∆l = l – l 0 –  lui acceleraŃia sistemului şi de sens contrar.
alungire, S  – aria secŃiunii,  F  – forŃa deformatoare, ForŃa de inerŃie se consideră faŃă de un sistem iner-
 E  – modul de elasticitate Young (constantă ce de- Ńial (în general Pământul).
 F 
 pinde de natura materialului), = σ – efort unitar, Tipuri de forŃe, reprezentări grafice
S 
∆l 
 

 

 N 
= ε – alungire relativă.
 

 N  v
 

 F 
l 0
2. Lege: Alungirea relativă este proporŃională cu
efortul unitar.  

G = m g 
 
 

∆l  1  F  ∆l   ES   F n

= , σ =  E ε,  F  = ES  , = k (constan-
l 0  E  S  l 0 l 0  

 N 
ta elastica), F = k ∆l 
3. Obs. ForŃa ce apare în legea lui Hooke este forŃa
ce provoacă deformarea şi este exterioară. Gt = mg sin α
   

Gt  Gn
Conform principiului III al lui Newton, în interiorul Gn = mg cos α
corpului apare o forŃa de reacŃiune, care este forŃa    F  f  = µ F n, F n = N 
elastică: F e = – k∆
  l  G

13 14
  

T 
 

T   F 
 

(α = π),  L = –  F ∆ x. ForŃele ce se opun mişcării fac

lucrul mecanic negativ.
 

 F 
 
a
a
 F i = ma
 
 

∆ x
 

 F 
IV. Teoreme de variaŃie şi legi de conservare
în mecanică  b
1. Lucrul mecanic
DefiniŃie: Lucrul mecanic este o mărime fizică ∆ x
 

 F 
scalară egală cu produsul scalar dintre forŃa ce
acŃionează asupra unui corp şi vectorul deplasa-  

re a acestuia.  F 
NotaŃie:  L = F ∆r  ,  L = F  ∆r  cos α (α unghiul din-
   

c
 

tre direcŃia forŃei şi direcŃia deplasării).

m2 ∆ x
Unit. de măsură: [ L]S . I . = Nm = kg  2
=  j (joule)
 s
Cazuri particulare: Alegând axa OX ca direcŃie de 2. Interpretarea geometrică: Conform definiŃiei
deplasare vom nota ∆r = ∆ x. lucrului mecanic, reprezentarea grafică în coordo-
a) forŃa coliniară cu deplasarea şi de acelaşi sens nate ( F , x), este aria reprezentării funcŃiei  F ( x), între
(α = 0) L = F ∆ x.  punctele în care are loc deplasarea.
π Lucrul mecanic poate fi exprimat de funcŃia
 b) forŃa perpendiculară pe deplasare (α = ),  L= 0.  x
2  L = ∫ x 2 F  cos α d x
1
ForŃele ce nu produc deplasare nu fac lucrul meca- Cazuri particulare:
nic. a) ForŃa constantă: F ( x) = ct.
c) forŃa coliniară cu deplasarea dar de sens contrar 
15 16
  F   L  F ∆r cos α ∆r 
NotaŃie:  P = ,  P = , vm = ⇒
∆t  ∆t  ∆t 
 F 1 ⇒ P = Fvm cos α
Unitate de măsură:
2
[ P ]S . I . =  j =  Nm = kgm3 = W (Watt) ,
1 2
= L = F ( x2 –  x1)  s s s
 b) ForŃa deformatoare (legea lui Hooke): F = kx.
[ P ] = C.P. (calputere) , 1 CP = 736 W
 F  Obs. Pentru lucrul mecanic în funcŃie de putere se
mai utilizează următoarele unităŃi de măsură:
[ P ] = ws = j, [ P ] = Kwh (kilowattoră),
1 kwh = 3600000 j

4. Randament: Randamentul, ca mărime, apare ca

1 2  x raport între lucrul mecanic util şi cel consumat în
realitate unde intervine şi frecarea.
 Lu  P u
k ( x22 − x12 ) NotaŃie: η = = ,  Lu – lucrul mecanic util,
=L= Aria trapezului  Lc  P c
2
c) ForŃa elastică: F= –kx  P u – putere utilă,  Lc – lucrul mecanic consumat,
Lucrul mecanic în cazul forŃei elastice este la fel cu  P c – putere mecanică consumată
cel din cazul forŃei deformatoare cu modificarea
2 2 5. Caz particular: Randamentul planului înclinat:
k ( x2 − x1 )
semnului L = − ,  Lu – lucrul mecanic util este cel necesar pentru a
2 ridica un corp de masa m la o înălŃime h, uniform;
3. Putere mecanică  Lc – lucrul mecanic consumat este cel necesar pen-
DefiniŃie. Puterea mecanică este o mărime fizică tru a deplasa corpul uniform pe un plan înclinat de
scalară, egală cu raportul dintre lucrul mecanic unghi α, cu coeficientul de frecare µ şi lungime l .
efectuat de o forŃă şi intervalul de timp corespunză-
tor.
17 18
 mv 2
 

 F c
 
NotaŃie: Ec, Wc,  E c =
 N  2
kgm2
 

Gt   
Unitate de măsură: [ E c ]S . I . = =  j
 
Gn  s 2
 F  f 
 

8. Teorema de variaŃie a energiei cinetice

G
VariaŃia energiei cinetice a unui punct material
 F c = Gt  + F  f , Gt = mg sin α, F  f  = µ N ,
 între două momente de timp este egală cu lucrul
mecanic al forŃei ce o produce: ∆ E c = L.
 N = Gn = mg cos α, F c = mg (sin α + µ cos α) Exemplu: considerăm un corp care are la momen-
 F u = G tul t 0, viteza V 0 şi asupra lui acŃionează o forŃa coli-
 F u h mgh sin α niară cu deplasarea  F , astfel încât la momentul t are
η= = = viteza V .
 F c l  mg (sin α + µ cos α)l  sin α + µ cos α
V 0, t 0 V , t 
 

 F 
6. Energia mecanică: reprezintă capacitatea unui
corp de a efectua lucrul mecanic. În funcŃie de sta-
rea corpului putem avea energie cinetică (de mişca-
re) şi energie potenŃială (energie de poziŃie în
∆ x
câmpuri de forŃe): E m = E c + E  p. 2 2
Obs. Energia este o mărime de stare caracterizând  L = F ∆ x, L = ma∆ x, V  = V 0 + 2a∆ x
starea corpului la un moment dat. mV 2 mV 0
2
− = L , E c –  E c0 = L
2 2
7. Energie cinetică: este energia unui sistem având
la un moment dat viteza v .
 

9. Energie potenŃială: Energia potenŃială a unui

DefiniŃie: Energia cinetică a unui corp la un
moment dat este o mărime fizică scalară, egală
cu semiprodusul dintre masa corpului şi pătra-
tul vitezei corpului la momentul respectiv faŃă de
un sistem de referinŃă.
19
corp este energia datorată interacŃiunii cu alt corp
ales de obicei, în mecanică, sistem de referinŃă.
Energia potenŃială va depinde de poziŃia corpului
faŃă de celălalt corp, ce creează câmpul de forŃe
(gravitaŃional, elastic).
20
  E  p0 = mgh0 – energie potenŃială la nivel h0
10. Teorema de variaŃie a energiei potenŃiale Dacă considerăm energia nivelului de referinŃă nu-
EnunŃ: VariaŃia energiei potenŃiale a unui corp lă, energia potenŃială de tip gravitaŃional va fi:
la două momente de timp este egală cu lucrul  E  p = mgh
mecanic efectuat în câmpul de forŃe creat de alt  b) Energia potenŃială de tip elastic:
corp şi de semn opus: ∆ E  p = –L, E  pf  – E  pi = –L.  kx 2 − kx02   2 2
 L = −   , ∆ E  p = –L, ∆ E  p = kx − kx0 .
  2 2
11. Cazuri particulare: În mecanică cele mai în-   2  
tâlnite cazuri sunt: energia potenŃială de tip gravita- Dacă  x0 = 0, energia potenŃială de tip elastic va fi:
Ńional şi energia potenŃială de tip elastic. kx 2
a) Energia potenŃială de tip gravitaŃional: Conside-  E  p = .
răm un corp de masă m aflat în câmpul gravitaŃional 2
 x
al pământului, la un nivel h0, pe care îl ridicăm uni-
form la un nivel h. Calculăm lucrul mecanic al for-
 x0  F ( x0)  F ( x)
Ńei de greutate care conduce la acumularea de
energie potenŃială de către corp.

  11. Legea conservării energiei. Dacă sistemul de

G forŃe este conservativ (lucrul mecanic nu depinde
de forma drumului), atunci avem:
h ∆ E c = L, ∆ E  p= –L, ∆( E c + E  p) = 0 → E c+E  p = const.
Lege:
a. Într-un câmp de forŃe conservativ, energia
h0 mecanică se conservă, rămâne constantă.
Obs. Energia cinetică poate trece în energie po-
tenŃială şi invers:  E c + E  p= E cmax = E  pmax= const.
b. Dacă câmpul de forŃe este neconservativ (ex.
 L = –mg (h – h0) = –(mgh – mgh0) acŃionează forŃe de frecare) vom avea: ∆ Em = Ln
∆ E  p = –L, E  pf  – E  p0 = mgh – mgh0 (lucrul mecanic al forŃelor neconservative)
 E  pf  = mgh – energie potenŃială la nivel h,  E mf  – E mi = Ln
21 22
12. Impulsul unui sistem de puncte materiale . t 2

Considerăm un sistem mecanic format dintr-un Obs. Dacă forŃa este o funcŃie de timp ∆ p = ∫ Fdt  ,
număr de puncte materiale n de mase: m1, m2, …, t 1

mn şi care în interiorul sistemului au vitezele v1, v2, ce reprezintă aria delimitată de graficul funcŃiei şi
…, vn. intervalul de timp corespunzător.
Impulsul total va fi:  P = m1v1 + m2 v2 + … + mn vn ;
 
     

n
14. Legea conservării impulsului:
 P =
 

∑ mk vk  ; [ P ] S.I.= Ns = kgm/s

 

EnunŃ: Într-un sistem izolat de puncte materiale,

k =1 impulsul sistemului se conservă (rămâne con-
13. Teorema de variaŃie a impulsului unui sistem stant):  F ext  = 0, ∆ P = 0, P  f  = P i = const.
       

de puncte materiale
Considerăm sistemul format din două puncte mate- 15. Ciocniri. Ciocnirea este fenomenul de interacŃiu-
riale ce interacŃionează unul cu celălalt prin forŃele ne dintre două sau mai multe corpuri care are loc
   

 F 12 , respectiv  F 21 numite forŃe interne. Asupra intr-un timp finit. Ciocnirile pot fi plastice şi elastice.
sistemului acŃionează o forŃă totală exterioară  F ext  .
 

Ciocnirea plastică: În cadrul unui fenomen de ci-

ocnire plastică nu se conservă energia mecanică ci
Conform principiului II vom avea: doar impulsul. În cazul ciocnirii plastice, în marea
∆ p1 = ( F 1 + F 21 )∆t  , ∆ p2 = ( F 2 + F 12 )∆t  .
       

majoritate a cazurilor, corpurile rămân cuplate.

   

Adunăm cele două relaŃii: Înainte de ciocnire După ciocnire

∆( p1 +  p2 ) = ( F 1 + F 2 + F 12 + F 21 )∆t 
       
   

1 V 1 V 
2
 F 1 + F 2 = F ext  , conform principiului III:  F 12 = − F 21
         

V 2

Generalizând, vom avea : ∆ P = F ext ∆t ,  F ext ∆t  = H  1 + M 2

       

(impulsul forŃei),  P  f  − P i = H  .

     

 M 1v1 + M 2v2 = ( M 1 + M 2)V 

2 2
EnunŃ: VariaŃia impulsul unui sistem de puncte  M 1v1  M 2v2 ( M 1 + M 2 )V 2
materiale este egal cu impulsul forŃei exteriore  E ci = E cf  + Q, + = +Q ,
2 2 2
ce acŃionează asupra sistemului. Q = căldura ce apare prin lucrul mecanic de defor-
mare plastică.
23 24
Ciocnire elastică perfect centrată şi unidirecŃio- TERMODINAMICĂ 
nală: În cadrul unei ciocniri elastice se conservă:
energia mecanică şi impulsul mecanic al sistemului
în care are loc ciocnirea. I. NoŃiuni introductive
Înainte de ciocnire I.1(a) Formule de calcul la nivel molecular
 M 1 Considerăm un gaz având masa m şi care ocupă un
 M 2 volum V , conŃine  N  atomi (molecule) având masa
V 1
V 2 unui mol µ.
m  N 
• Număr de mol: ν = = , N  A = nr. Avogadro;
După ciocnire µ  N  A
m µ
• Densitate: ρ = = ;
 M 1 V  V µ 0
U 1  M 2
U 2 µ m
• Masa unei molecule: m0 = = ;
 N  A  N 

 M 1v1 + M 2v2 = M 1u1 + M 2u2

V  µ
• Volumul unei molecule: vo = = sau ge-
2 2 2 2  N  ρ N  A
 M 1v1  M 2v2  M 1u1  M 2u2
+ = + 4πr 3
2 2 2 2 ometric: v0 = , r = raza moleculei;
rezolvând sistemul obŃinem: 3
2( M 1v1 + M 2v2 ) 2( M 1v1 + M 2v2 ) • Considerând că fiecare moleculă ocupă un volum
u1 = − v1 , u2 = − v2 sub forma unui cub de latură egală cu diametrul
 M 1 + M 2  M 1 + M 2
Caz particular: dacă  M 1 <<  M 2 (ciocnire cu perete- µ
moleculei, vom putea scrie : v0 = d 3 = ;
 M 1 ρ N  A
le), atunci << 1 → 0 şi vom avea • Densitate de molecule (concentraŃie de molecule)
 M 2
 N 
u1 = 2v2 – v1, u2 = v2. n= .
V 
25 26
I.2(a) Formula fundamentală a teoriei cine- I.2(d) EcuaŃia termică de stare a gazului
tico-moleculare ideal
Presiunea unui gaz ideal este egală cu două treimi  PV = NkT , PV = ν RT 
din energia cinetică medie a tuturor moleculelor din
unitate de volum. I.2(e) EcuaŃia calorică de stare a gazului
2  N  m0u 2 ideal
 P = ,
3 V  2 U  – energia internă a gazului ideal, formată doar 
n din energia cinetică a tuturor moleculelor gazului
∑ N k vk  i i
u
2
= viteza pătratică medie: u 2
=  K  . U = N εc; U =  NkT  = ν RT 
∑ N k  2 2
k =1

I.3 Legile gazului ideal

I.2(b) Energia cinetică medie a unei molecule (transformările simple ale gazului ideal)
m0u 2 i DefiniŃie. Trecerea unui sistem termodinamic
εc = ; ε c = kT  ; k  = 1,38 · 10 –23 j/K (con- dintr-o stare în alta se numeşte transformare de
2 2
stare.
stanta lui BolŃzman), (T )S.I.= K (grad Kelvin) Obs. În cadrul unei transformări nu intră şi nu iese
i – număr grade de libertate (posibilităŃi de mişcare
liberă a unei molecule) gaz din incinta considerată (m = ct., ν = ct.)
i = 3 pentru moleculă monoatomică,
i = 5 pentru moleculă biatomică,
I.3(a) Transformarea izotermă
i = 6 pt. moleculă triatomică.
(Legea Boyle-Mariotte)
DefiniŃie. Transformarea în timpul căreia tem-
peratura rămâne constantă.
I.2(c) Viteza termică
3kT 
3 RT  Lege: Într-o transformare izotermă produsul
V t  = u 2 ; V t  = =; R = kN  A (constanta presiune volum rămâne constant în timpul
m0 µ
transformării.
universală a gazului ideal); R = 8,31 ⋅ 103 j/kmol⋅K   P ⋅ V = ct.; P 0 ⋅ V 0 = P 1 ⋅ V 1 = ν RT 
27 28
 P   P  T = ct.
V  V 0 V  ∆V 
T = ct. P = ct. = ct . = ; = αt  ; V = V 0(1+ αt )
T  T 0 T  V 0
α – coeficient de dilatare izobară şi are aceeaşi va-
loare pentru toate gazele ideale:
α =1/T0 =1 / 273,15 K  –1
 P   P 
 P = ct.  P = ct.
V  T 

V  T = ct.

V  T 

V  V 
V/T = ct. V = V 0(1 + αt )
T 
I.3(b) Transformare izobară
(Legea Gay-Lussac)
DefiniŃie. Transformarea în timpul căreia presi-
unea rămâne constantă.

Lege: Într-o transformare izobară, raportul din- T   –273,15 t °C

tre volum şi temperatura în grade absolute (Kel-
vin) rămâne constant.
I.3(c) Transformare izocoră (legea Charles)
Lege Gay-Lussac: Într-o transformare izobară DefiniŃie. Într-o transformare izocoră, volumul
variaŃia relativă a volumului este direct propor- rămâne constant.
Ńională cu temperatura în grade Celsius.
29 30
Lege: Într-o transformare izocoră, raportul din- I.3(d) Transformare generală
tre presiune şi temperatură absolută (Kelvin) Lege. Într-o transformare generală, raportul
rămâne constant. dintre produsul presiune volum şi temperatură
 în grade absolute (Kelvin), rămâne constant.
Lege Charles: Într-o transformare izocoră, vari-  PV/T = ct.; P 0V 0/T 0 = PV /T 
aŃia relativă a presiunii este direct proporŃională
cu temperatura în grade Celsius. I.3(e) Formula densităŃii unui gaz ideal în funcŃie
 P   P   P  ∆ P  de condiŃii normale
V = ct.; = ct. ; 0 = ; = αt  ; P = P 0(1+βt ); 5 2
 P 0 = 1,01325 ⋅ 10  N/m , T 0 = 273,15 K,
T  T 0 T   P 0 3
V µ0 = 22,42 m /kmol – reprezintă condiŃii normale
β = α – coeficient de variaŃie a presiunii, are aceeaşi
valoare pentru toate gazele ideale. m  P µ  P µ  P  T 0
 PV  =  RT  , ρ = ρ0 = 0 , ρ = ρ0
µ  RT   RT   P 0 T 
 P   P 
V = ct.  P/T = ct. ρ ρ  P = ct.
ρ = m/V 

V  T 
V  T 
V   P 
V = ct.  P = P 0(1 + βt ) ρ
T = ct.

 –273,15  P 
T  t °C
31 32
 II. Principiul I al termodinamicii
II.1.(a) Energie internă
DefiniŃie. Energia internă a unui gaz este egală
cu suma energiilor cinetice a tuturor moleculelor
şi suma energiilor potenŃiale de interacŃiune a
moleculelor.
 N   N  Obs. 1: Q > 0 când căldura este primită de sistem
U  = ∑ E ck  + ∑ E  pk  de la exterior;
k =1  K =1
OBS. În cazul gazului ideal, componenta energiei
 potenŃiale este egală cu 0.
II.1.(b) Lucrul mecanic în cadrul gazului ideal
În acest caz lucrul mecanic este un caz particular al
definiŃiei generale a lucrului mecanic:
 L = F ∆ x cos α; F = PS ; α = 0; L = P ∆V ;
V  te căldură din exterior sau dacă energia internă
forma generală va fi: L = ∫ PdV  ; ( L)S.I. = j (joule) =
V 0
2 2
kgm /s  
 
II.1.(c) Căldura
 
Căldura este o forma de transfer de energie, definită
în cadrul unui proces termodinamic ca variaŃia
energiei între starea iniŃială şi finală plus lucrul  
mecanic efectuat între cele două stări.
Q I,F  = ∆U  I,F  + L I,F ; (Q)S.I. = j (joule)  
II.1.(d) EnunŃ Principiul I al termodinamicii
În orice transformare termodinamică variaŃia
energiei interne depinde doar de stările iniŃiale şi
finale ale sistemului, fiind independentă de stări-
le intermediare prin care trece sistemul termo-
dinamic.
∆U = Q – L
Q < 0 când căldura este cedată de către sis-
tem exteriorului;
 L > 0 când sistemul cedează lucrul mecanic
exteriorului;
 L < 0 când se efectuează lucrul mecanic
asupra sistemului de către exterior.
Obs. 2: Un sistem termodinamic poate efectua lu-
crul mecanic asupra mediului exterior dacă primeş-
scade.
Obs. 3: În procesele adiabatice (Q = 0), sistemul
poate efectua lucrul mecanic asupra mediului numai
pe seama micşorării energiei interne.
Obs. 4: Dacă transformarea este ciclică, un sistem
poate efectua lucrul mecanic numai dacă primeşte
căldură din exterior.
ConsecinŃă: Nu este posibilă realizarea unui
perpetuum mobile de speŃa I, adică a unei maşini
termice care să efectueze lucrul mecanic într-un
proces ciclic fără să primească căldură din exterior.

33 34
II.2. CoeficienŃi calorici II.2(e) RelaŃia Robert-Mayer stabileşte o legătură
CoeficienŃii calorici sunt mărimi fizice ce leagă dintre coeficienŃii calorici şi constanta universală a
cantitativ căldura primită sau cedată de un corp şi gazului ideal.
variaŃia temperaturii acestuia. C  p = C v + R
II.2.(a) Capacitatea calorică ( C ) este o mărime II.3(a) AplicaŃie a principiului I la transforma-
fizică egală cu raportul dintre căldura necesară rea izotermă:
pentru a varia temperatura unui corp şi acea T = ct.; PV = ct.; P 1V 1 = P 2V 2
variaŃie de temperatură. ∆U = i ν RT /2 – i ν RT /2 = 0, Q = L, L = ν RT lnV 2/V 1 =
2  –2  –1
C = Q / ∆T ; (C )S.I. = j/K = kgm s K  ; Q = C ∆T  = ν RT ln P 1/ P 2 = 2,3ν RT lgV 2/V 1 = Q
II.2.(b) Căldura specifică ( cs) este o mărime fizi-  P   P 
că egală cu căldura necesară unui kilogram de
substanŃă pentru a-şi varia temperatura cu un
grad.
2  –2  –1
c s = Q/m∆T ; (c s)S.I. = j/kgK = m s K  ; Q = mc s∆T  Q
II.2(c) Căldură molară ( cµ) este o mărime fizică Q
egală cu cantitatea de căldură necesară unui
kmol de substanŃă pentru a-şi varia temperatura V  V 
cu un grad. II.3(b) AplicaŃie a principiului I la transforma-
2  –2
cµ= Q/ν∆T ; (cµ)S.I.= j/kmolK = kgm s kmol K  ;
 –1  –1 rea izocoră:
Q = νcµ∆T ; cµ = µc s  P 
1  P 2
V = ct.; P/T = ct; = ;
Obs. În cazul gazelor vom avea călduri specifice şi T 1 T 2
molare caracteristice pentru transformarea izocoră ∆U = Qv + Lv, Qv = mcv∆T = νC v∆T , Lv = 0, ∆U = Qv
şi izobară: Qv=mcv∆T; Qv=νCv∆T; Q p=mc p∆T;  P 
Q p=νC p∆T.  P 
II.2(d) CoeficienŃii calorici pentru gaze au ca
 particularitate posibilitatea de a-şi varia temperatura Q
în două moduri posibile: izobar şi izocor. Q
Formele generale vor fi: C v = iR /2; C  p = ( i + 2) R/2;
i = număr grade de libertate.
V  V 
35 36
II.3(c) AplicaŃie a principiului I la transforma-  P 
rea izobară:
V 1 V 2
 P = ct.; V/T = ct.; = ; ∆U = Q p – L p, Q=0
T 1 T 2
Q p = mc p∆T = νC  p∆T , L p = P ∆V = ν R∆T 
V 
 P 
 P Q
II.3(e) Transformarea politropică este transfor-
Q marea în timpul căreia toŃi parametrii se modifi-
că şi este specifică transformărilor reale.
Lege: Într-o transformare politropică  PV n = ct.,
n –1
TV  = ct. (n exponentul politropic)
C  p − C n
V  V  n= ; C n = căldura molară politropă
C v − C n
II.3(d) Transformare adiabatică – Transformare
 în care sistemul nu schimbă căldură cu mediul  P V  − P  1V 1
 L = 2 2 , Q = mcn(T 2 –  T 1) = νC n(T 2 –  T 1),
exterior (Q = 0) 1− n
Lege: Într-o transformare adiabatică  PV γ = ct. n−γ
C n = C V  ; ∆U = Q – L = νC v(T 2 – T 1)
(legea Poisson), TV γ–1 = ct. n −1
C  p Cazuri particulare:
γ= – exponent adiabatic,
C v n = 0, C n = C  p → P = ct (transformare izobară)
n = 1, C n→ ∞ → T = ct. (transformare izotermă)
i+2 γ
 pentru gaz ideal: γ = n = γ, C n = 0 → PV  = ct. (transformare adiabatică)
i n → ∞, C n = C v → V = ct. (transformare izocoră)
∆U = Q – L , Q = 0, ∆U = –L, ∆U = νC v(T 2 – T 1);
i  p V  − P V  II.4. Măsurări calorimetrice
 pentru gaz ideal: ∆U = ν (T 2 – T 1); L = 2 2 1 1
2 1− γ Calorimetria se ocupă cu măsurarea cantităŃii de
căldură şi a căldurilor specifice. Calorimetria are la
 bază două principii:
37 38
 P1  – Fie un sistem  A având temperatura T a şi un III. Principiul II al termodinamicii
sistem B având temperatura T  B, cu condiŃia T  A > T  B;
 prin punerea în comun a celor două sisteme se va III.1. Principiul II al termodinamicii precizează
obŃine un sistem A + B = C , având temperatura T C,  condiŃiile în care se desfăşoară procesele termodi-
cu condiŃia T  B < T C  < T  A. namice şi sensul lor de evoluŃie. Obiectul principiu-
P2 – Fie un sistem  A având temperatura T  A şi un lui II al termodinamicii îl formează imposibilitatea
sistem  B având temperatura T  B cu condiŃia T  B < T  A; transformării căldurii integral în lucru mecanic.
 prin punerea în comun a celor două sisteme obŃi- a) Formularea lui Thomson (lord Kelvin)
nem sistemul C  cu condiŃia ca căldura cedată de Într-o transformare ciclică monotermă, sistemul
sistemul  A să fie egală cu căldura primită de siste- nu poate ceda lucru mecanic în exterior; dacă
mul B. transformarea este şi reversibilă, atunci sistemul
EcuaŃia calorimetrică: Qced = Qabs. primeşte lucru mecanic din exterior.
Obs. Cele două principii pot fi generalizate pentru b) Formularea lui R. Clausius
 N sisteme Căldura nu poate trece de la sine de la un corp
Qced = m Ac A(T  A – T C);
  Qabs = m Bc B(T C  – T 
 B);
rece la un corp mai cald, fără consum de lucru
m c T  + m B c BT  B mecanic.
T C  =  A  A  A c) Formularea lui S. Carnot
m Ac A + m B c B
Randamentul unui motor termic ce funcŃionează
T 
după un ciclu Carnot (două izoterme şi două
adiabatice) nu depinde de substanŃa de lucru ci
doar de temperatura sursei calde si de tempera-
T  A Qced tura sursei reci.
Obs. 1: Oricare dintre formulările prezentate sunt
echivalente.
Obs. 2: Principiul II exprimă imposibilitatea con-
T C  struirii unui perpetuum de speŃa a II-a, adică nu este
 posibilă construirea unei maşini termice care să
T  B Qabs funcŃioneze cu o singură sursă de căldură.
t (timp)

39 40
 III.2. Maşini termice. Randamentul unei maşini  P  η = 1 – Q2/Q1;
termice 1(T 1) Q1 = ν RT 1 lnV 2/V 1
Conform principiului II o maşină termică are două Q1 Q2 = –ν RT 2 lnV 4/V 3=
surse de căldură (termostat - sistem termodinamic a 2(T 1) = ν RT 2lnV 3/V 4
γ–1 γ–1
cărui temperatură nu variază în urma contactului T 1V 2 = T 2V 3
γ–1 γ–1
termic cu un alt sistem) şi un dispozitiv de trans- T 1V 1 = T 2V 4
formare a energiei în lucru mecanic. Dispozitivul 4(T 2) V 2/V 1 = V 3/V 4
3(T 2)
 preia căldura de la sursa caldă, o transformă în lu- Q2 T 2
cru mecanic şi transferă o cantitate de căldură sursei ηc = 1 −
V  T 1
reci.
Sursă caldă III.3.(b) Motor cu ardere internă, aprindere prin
T 1 scânteie Otto – Partea principală o constituie cilin-
drul prevăzut cu două supape (admisie, evacuare) şi
Q1
 pistonul. SubstanŃa de lucru este amestecul aer-
Q1 = Qced, Q2 = |Qabs|
 benzină. Din punct de vedere termodinamic avem
 L Q1 − Q2 Q2 un ciclu format din două transformări adiabatice, o
 L = Q1 – Q2 η= = =1−
Q1 Q1 Q1 izobară si o izocoră.
Motorul funcŃionează în patru timpi.
Q2
 timpul 1 (admisie) – supapa de admisie deschi-
să, în cilindru pătrunde substanŃa de lucru;
Sursă rece  timpul 2 (compresie) – supapele închise, pisto-
T 2 nul comprimă adiabatic amestecul;
 timpul 3 (ardere, destindere) – prima parte este
III. 3(a) Randamentul unui motor ce funcŃionea- o transformare izocoră, partea a două este o destin-
ză după un ciclu Carnot – Motorul având la bază dere adiabatică şi este partea în care sistemul face
un ciclu Carnot este un motor ideal, deci randamen- lucrul mecanic;
tul va fi maxim, faŃă de orice alt motor termic.  timpul 4 (evacuare) – se deschide supapa de
Ciclul Carnot este format din două transformări evacuare şi amestecul este evacuat.
izoterme şi două transformări adiabatice.
41 42
 Q1 3(T 3)
 P  Q1 3(T 3) 2(T 2)
 P 
4(T 4)

2(T 2) Q2 4(T 4)

1(T 1) Q2

1(T 1)
V 2 V 1
η = 1 – Q2/Q1; Q1 = νC v(T 3 – T 2), Q2 = –νC v(T 1 – T 4) V 2 V 3 V 1 V 
1 γ = C  p/C v, ε = V 1/V 2, λ = V 3/V 2
ε = V 1/V 2, γ = C  p/C v ; η = 1 − γ −1 .
ε Q2
η = 1− , Q1 = νC  p(T 3 – T 1), Q2 = – νC v(T 1 – T 4)
Q1
III.3.(c) Motor cu ardere internă Diesel – Moto-
rul diesel foloseşte ca substanŃa de lucru un amestec λγ − 1
η = 1− .
de aer motorină. Aprinderea se obŃine datorită tem- γε γ −1 (λ − 1)
 peraturii mari obŃinute prin compresia adiabatică a
aerului.
 timpul 1(admisie) – supapa de admisie deschisă,
în cilindru pătrunde aer;
 timpul 2 (compresie) – supapele închise, aerul
este comprimat adiabatic;
 timpul 3 (aprindere şi detentă) – injectorul picu-
ră motorina care se aprinde (transformare izobară),
destindere adiabatică, partea în care se efectuează
lucru mecanic;
 timpul 4 (evacuare) – gazele se răcesc izocor, se
deschide supapa de evacuare.
43 44
 ELECTRICITATE
I. Curentul electric
I.1. NoŃiuni introductive
a) Cantitate de electricitate ( Q, q) – Mărime fizi-
că ce caracterizează gradul de încărcare electrică a
unui corp. [Q] S.I. = C (Coulomb) = As
Q =  Ne, Numărul de electroni în plus sau în minus
faŃă de starea neutră e = 1,6 · 10 –19 C sarcina elec-
trică elementară.
Corpurile pot fi încărcate pozitiv sau negativ.
b) ForŃa lui Coulomb
Lege: ForŃa de interacŃiune dintre două corpuri
punctiforme încărcate electric este direct pro-
porŃională cu cantităŃile de electricitate şi invers
proporŃională cu pătratul distanŃei dintre ele.
c) Câmp electric – Orice corp încărcat electric cre-
ează în jurul său un câmp electric caracterizat de
Q1Q2
două mărimi fizice:  F  = ; ε = ε 0ε r  ,
4πεr 2
ε – permitivitate electrică a mediului, ε 0 – permi-
tivitatea vidului, ε r  – permitivitate relativă a medi-
1 QQ
ului; = 9 · 109, F = 9 · 109 1 22
4πε 0 ε r r  Este mărimea fizică ce caracterizează transportul de
 intensitatea câmpului electric (mărime vectori-
45
 
ală  E  ), E =
Q
;
4πεr 2
[ E ] S.I. = N/C = V/m = kgms –3A –1
  potenŃial electric (mărime scalară V );
Q
V = ; [V ] S.I. = V (volt) = j/C = kgm2s –3A –1
4πεr 
 tensiune electrică (U = V 2 –  V 1) – diferenŃa de
 potenŃial între două puncte ale câmpului electric
 lucrul mecanic efectuat între două puncte pentru
a deplasa un corp încărcat electric cu q: L = qU.
I.2. Curent electric
DefiniŃie: Curentul electric este mişcarea ordo-
nată a purtătorilor de sarcină electrică.
Obs. CondiŃia necesară şi suficientă pentru ca între
două puncte să circule un curent electric este ca
între cele două puncte să existe o diferenŃă de po-
tenŃial (tensiune electrică).
Caz particular: Studiul curentului electric conside-
rat în acest material se face considerând că curentul
electric circulă prin conductoare solide. În acest
caz, purtătorii de sarcină sunt electronii şi curentul
se mai numeşte curent electronic.
I.3. Intensitatea curentului electric
sarcini electrice sub influenŃa unui câmp electric.
46
 DefiniŃie. Intensitatea curentului electric este Un circuit electric este format din surse, conductoa-
mărimea fizică egală cu raportul dintre cantita- re de legătură şi consumatori.
tea de electricitate transportată printr-o secŃiune a) Sursele asigură prin transformarea unei forme
de conductor şi intervalul de timp corespunză- de energie neelectrică mecanică, chimică, solară
tor. etc., în energie electrică, transportul electronilor în
∆q C  exteriorul sursei cât şi în interior.
 NotaŃie:  I , i; I  = , [ I ] S.I. = = A (Amper) Tensiunea sursei se numeşte tensiune electromo-
∆t   s
unitate de măsură fundamentală a S.I. toare (t.e.m.) şi se notează cu  E .
Dacă  I  = ct., curentul electric se numeşte staŃionar  Aplicăm legea conservării energiei:
(continuu). W  surs. = W ext. + W int., qE = qU + qu , E=U + u legea
Dacă I = I (t ), curentul electric este variabil. circuitului electric
Simboluri grafice pentru surse de curent staŃionar 
I.3.a. Curent electric staŃionar +  –   –  +
Considerăm un conductor metalic având densitatea
 N   b) Conductoarele de legătură sunt traseele prin
de electroni liberi n = , aria secŃiunii S  şi de lun- care se face legătura dintre surse şi consumatori;
V 
gime l . c) Consumatorii sunt dispozitive ce transformă
l 
energia electrică în altă formă de energie.
v= , viteza medie a purtătorilor de sarcină, elec-
∆t 
troni; ∆q =  Ne, ∆q = nVe, V = Sl , ∆q = nelS , l  = II. Legea lui Ohm
= v∆t , I = nevS , j =
 I 
densitate de curent j = nev; II.1. RezistenŃa electrică
S  Mărime fizică ce caracterizează modul de a se opu-
 –2
[ j ] S.I. = Am ne un corp la trecerea curentului electric.
 R
 NotaŃie: R, r 
I.4. Circuit electric 2
Un circuit electric este închis dacă liniile de câmp [ R ] S.I.= V  =  j
=
 Nm
2
=
kgm
2 3
= Ω (Ohm)
electric sunt închise şi în acest caz sunt parcurse de  A CA  A  s  A  s
curent electric.
47 48
 Obs.1 RezistenŃa electrică a unui conductor expe-
rimental se poate determina în funcŃie de dimensiu-
nile lui geometrice şi de natura materialului.
ρl   A
 R = , l  – lungimea conductorului, S  – secŃiunea
S 
conductorului, ρ – rezistivitate electrică constantă
1
electrică de material [ρ] S.I.= Ωm, σ = conducti-
ρ
vitate electrică
VariaŃia rezistivităŃii cu temperatura: ρ = ρ0(1 + αt ),
unde ρ este rezistivitatea la temperatura t , ρ0 este
rezistivitatea pentru temperatura t 0 = 0°C, α este
coeficientul termic al rezistivităŃii.
II.2. Legea lui Ohm pentru o porŃiune de
circuit
Intensitatea curentului electric printr-o porŃiune
de circuit este egală cu raportul dintre tensiunea
electrică aplicată porŃiunii si rezistenŃa electrică
a ei.
U 
 I =
 R electrice).
II.3. Legea lui Ohm pentru întreg circuitul
Intensitatea curentului electric prin circuit este
egală cu raportul dintre tensiunea electromotoa-
re a sursei şi suma dintre rezistenŃa circuitului
exterior şi a celui interior al sursei.
49
 E 
 I =
 R + r 
r   R V 
Obs. 1. Aparatul care măsoară intensitatea curen-
tului electric se numeşte ampermetru şi se montea-
 ză în circuit în serie.
2. Aparatul care măsoară tensiunea electrică
se numeşte voltmetru şi se montează în  paralel 
între două puncte ale circuitului.
III. Legile lui Kirchhoff 
III.1. Legea I
Este un caz particular de conservare a cantităŃii de
electricitate ce ajunge la un nod de reŃea electrică
(punctul de întâlnire a cel puŃin trei conductoare
Lege I Kirchhoff: Suma algebrică a intensităŃii
curentului electric ce ajung la un nod de reŃea
este egală cu 0.
Obs. Intensitatea curentului ce intră este considera-
tă pozitivă (+) iar intensitatea curentului ce iese din
nod negativă (–).
50
  N 
∑ I k  = 0  R1  R2  R3  R s
 K =1

I E I
III.2. Legea a II-a E
Este un caz particular de conservare a energiei elec- Aplicăm pentru primul montaj legea a II-a:
trice într-un nod de reŃea (o linie poligonală închisă  E= IR1 + IR2 + IR3, pentru al doilea montaj: E = IR s
ce cuprinde surse şi consumatori electrici). Rezultă: R s = R1 + R2 + R3.
Lege II Kirchhoff: Suma algebrică a tensiunilor  N 

electromotoare dintr-un ochi de reŃea este egală Generalizând: R s = ∑ Rk 

k =1
cu suma algebrică a produselor intensitate a cu-
rentului electric şi rezistenŃa electrică din acel a) Gruparea în paralel a rezistorilor se realizează
ochi de reŃea electrică.  prin cuplarea rezistorilor la aceeaşi diferenŃă de
 N   M 
 potenŃial (tensiune):
∑ E k  = ∑ I  j R j  b)
 K =1  j =1

Obs. Pentru a utiliza legea a II-a se efectuează ur- I1 R 1

mătorii paşi:
P1 – se alege un sens de parcurgere a ochiului de R  p
reŃea;
P2 – se consideră pozitive (+) tensiunea electromo-
toare a cărui sens de parcurgere a curentului cores- Ik  R k 
 punde cu sensul ales la pasul 1; I E
P3 – se consideră produsul  IR pozitiv (+) dacă sen-
sul curentului corespunde cu sensul ales la pasul 1.
E  N 
1  N 
1
III.3. AplicaŃii ale legilor lui Kirchhoff 
 I  = ∑ I k  ;  R p
=∑
k =1 k =1 Rk 

a) Gruparea (legarea) în serie (cascadă) se realizea-

ză prin legarea alternativă a rezistorilor (+ –, + –); c) Gruparea surselor în serie – Considerăm  N  surse
caracterizate de  E 1, r 1,  E 2r 2, …,  E  N , r  N , grupate în
51 52
serie şi care pot fi înlocuite cu o sursă având:  b) energia consumată de o sursă cu E , r : W = Eit.
 N   N 
 E  s = ∑ E k  , r s = ∑ r k  III.5. Puterea electrică
 K =1 k =1
d) Gruparea surselor în paralel – Considerăm  N  a) puterea consumată printr-un consumator de rezis-
surse caracterizate de  E 1, r 1,  E 2, r 2, …,  E  N , r  N , gru- W  U 2
 pate în paralel (debitează aceeaşi valoare a tensiunii tenŃă R: P = , P = UI , P = I 2 R, P =
t   R
în circuit exterior) şi care pot fi înlocuite cu o sursă
având: [ P ] S.I. = W (Watt)
 N 
 E k 
 b) puterea electrică debitată de o sursa cu E , r 
∑ 1  N 
1
 P = EI,
k =1 r  Obs. Puterea maximă debitată de o sursă în exterior 
E p = k 
; =∑
 N 
1 r  p k =1 r  se obŃine în momentul în care rezistenŃa exterioară a
∑ r  k 
circuitului este egală cu rezistenŃa internă a sursei:
k =1 k 

 E 2
 R = r , P max = .
III.4. Energia curentului electric 4r 
a) energia consumată pe un rezistor de rezistenŃă R
2 U 2 III.6. Electroliza
W = UIt , W = I  Rt , W  = t  ; [W ] S.I. = j (joul);
 R Este fenomenul de circulaŃie a curentului electric
[W ] = Kwh; 1 = Kwh = 3600000 j prin electroliŃi având ca purtători de sarcină
electroni şi ioni.
Obs. Energia consumată într-o rezistenŃă conduce la Electroliza are la bază disocierea electrolitică, de-
transformarea energiei electrice în energie termică.  punând la electrozi (anod +, catod –) o cantitate de
substanŃă.
Lege Joule-Lenz: Cantitatea de energie termică Lege I  –  Masa de substanŃă depusă la electrozi
(caldură), este direct proporŃională cu pătratul este direct proporŃională cu cantitatea de electri-
intensităŃii curentului electric ce circulă prin- citate ce circulă prin circuit .
tr-un rezistor, cu valoarea rezistenŃei şi interva-  M = KQ, Q = It ,  M = KIt ,  K  – echivalent electro-
lul de timp corespunzător.
chimic [ K ] = kg/C (kilogram/coulomb)

53 54
 Lege II  –  Echivalentul electrochimic este direct IV.2. AdiŃionala voltmetrului
proporŃional cu echivalentul chimic ( A/n) Reprezintă rezistenŃa montată în serie cu voltmetrul
 A – masa atomică a elementului depus la electrozi,  pentru a mări scara de măsură.
n – valenŃa elementului Considerăm un voltmetru cu rezistenŃa  Rv care poa-
 A te măsura tensiunea maximă U v şi pentru a măsura
 K = , F = 96400 C/echiv-gram
 Fn o tensiune U = nU v se montează în serie o rezisten-
1  A Ńa Ra.
Unind cele două legi, vom obŃine: M =  It.
 F  n
V, Rv  Ra
IV.1. Şuntul ampermetrului
Reprezintă rezistenŃa pusă în paralel cu rezistenŃa U v U a
ampermetrului pentru a mării scara de măsură.
Considerând R A rezistenŃa aparatului ce poate măsu-
ra un curent maxim de  I  A şi pentru a i se mări scala
de măsură pentru un curent I = nI  A. U 

 R A , A U = U v + U a, U = nU v, Ra = (n –1) Rv

I IA

Is

R s
 R A
 I = I  A + I  s,  I  s R s – I  A R A = 0, I= nI  A; R s =
n −1
55 56
 OPTICA   DefiniŃie: Fasciculul divergent este fasciculul for-
mat din raze ce pleacă dintr-un punct (b).
 DefiniŃie: Fasciculul convergent este fasciculul
Optica este un capitol al fizicii ce studiază natura,
 propagarea şi interacŃiunea luminii cu substanŃa. format din raze ce converg spre acelaşi punct (c).
 DefiniŃie: Fasciculul paralel este fasciculul format
În funcŃie de modelul utilizat, optica se clasifică în
trei capitole: din raze de lumină paralele (d).
a) optică geometrică  – în care se studiază propa-
garea luminii şi formarea imaginilor optice, fără a
Ńine cont de natura luminii;
 b) optica ondulatorie  – în care se studiază feno-
mene ca difracŃia, interferenŃa, polarizarea, luând în a b
considerare natura ondulatorie a luminii (unda elec-
tromagnetică);
c) optica fotonică – în care se studiază efectul fo-
toelectric, efectul Compton, luând în considerare
natura corpusculară a luminii (foton).
c d
Optica geometrică  Legea propagării luminii: Într-un mediu transpa-
rent optic, omogen, lumina se propagă în linie
I.1.(a) NoŃiuni introductive dreaptă.
Optica geometrică are la bază noŃiunea de rază de  Principiul independenŃei fasciculelor de lumină:
lumină. Fasciculele izolate de lumină ce interacŃionează,
 DefiniŃie: Raza de lumină este definită ca direcŃia acŃionează independent unul de altul.
de propagare a luminii.  Principiul lui Fermat: O rază de lumină trecând de
 DefiniŃie: Fasciculul de lumină se defineşte ca un la un punct la altul va urma acel drum pentru care
grup de raze de lumină. timpul necesar este minim.
 DefiniŃie: Fasciculul omocentric este fasciculul
format din raze de lumină concurente într-un punct
(a).
57 58
I.2.(a) Reflexia luminii
 DefiniŃie:  Reflexia luminii  reprezintă fenomenul de
întoarcere parŃială a razei de lumină în mediul din
care a venit atunci când aceasta întâlneşte o supra-
faŃă de separare cu un alt mediu.
 DefiniŃie: Raza ce vine spre suprafaŃa de separare
dintre două medii optice transparente poartă numele
de raza incidentă (I).
 DefiniŃie: Raza ce se întoarce în mediul iniŃial poar-
tă numele de raza reflectată (R).
 DefiniŃie: Perpendiculara pe suprafaŃa de separare
dintre două medii optic transparente poartă numele
de normală (N).
 DefiniŃie: Unghiul dintre raza incidentă şi normala
în punctul de incidenŃă, poartă numele de unghi de
incidenŃă (i).
 DefiniŃie: Unghiul dintre raza reflectată şi normala
în punctul de incidenŃă se numeşte unghi de refle-
 xie (r).
 Lege I: Raza incidentă, normala şi raza reflectată în
 punctul de incidenŃă se găsesc în acelaşi plan.
 Lege II: Dacă suprafaŃa de reflexie este perfect
 plană, atunci unghiul de incidenŃă şi unghiul de
reflexie sunt egale.
Obs. 1: Dacă reflexia se face pe o suprafaŃă perfect
 plană, se numeşte reflexie regulată.
Obs. 2: Dacă reflexia se face pe o suprafaŃă cu as-
 perităŃi, ea are loc în toate direcŃiile şi se numeşte
reflexie difuză.
59
 I   N 
 R
i r 
iˆ = r 
ˆ
I.3.(a) RefracŃia luminii
La întâlnirea unei suprafeŃe de separare dintre două
medii optic transparente o parte din raza de luminii
incidente se reflectă iar o parte va trece în al doilea
mediu.
 DefiniŃie: Fenomenul de trecere a luminii printr-o
suprafaŃă de separare dintre două medii optic trans-
 parente şi schimbarea direcŃiei de propagare se nu-
meşte refracŃie.
 DefiniŃie: Raza de lumină ce trece prin suprafaŃa de
separare şi îşi schimbă direcŃia de propagare se nu-
meşte rază refractată.
 DefiniŃie: Unghiul dintre raza refractată şi normala
la suprafaŃă se numeşte unghi de refracŃie.
 Lege 1: Raza incidentă, raza normală la suprafaŃă şi
raza refractată se găsesc în acelaşi plan.
60
 Lege 2: Raportul dintre sinusul unghiului de inci- fracŃie al mediului din care vine lumina ( n2 < n1),
denŃă şi sinusul unghiului de refracŃie este constant rezultă că există un unghi de incidenŃă limită pentru
 pentru două medii date. care poate avea loc refracŃia: i = l , deci r  = 90°.
Obs. Viteza luminii în vid este considerată constan- Acest fenomen se numeşte reflexie totală .
tă: c = 3 ⋅ 108 m/s şi are aproximativ aceeaşi valoare CondiŃii pentru reflexie totală: n2 < n1, r  = 90° şi
în aer. 1
Obs. Dacă lumina trece printr-un mediu, viteza lu- i ≥ l ; n2 = 1 (aer) sin l  =
n
c
minii va fi: v = ; n = indicele de refracŃie al medi-
n
ului şi depinde de frecvenŃa radiaŃiei.
Obs. Dacă primul mediu este aer, atunci cu n se
notează indicele relativ de refracŃie faŃă de aer sau
 pentru un mediu oarecare, indicele relativ faŃă de
acel mediu (naer  = 1).
n2>n1 n2<n1

 I 
I.3(c) Lama cu feŃe plan paralele
 I  i
Este un mediu optic transparent delimitat de două
i
 plane paralele.
 DefiniŃie: Prin raza emergentă se înŃelege raza de
 R  R
lumină ce părăseşte un sistem optic ( R).
Proprietatea unei raze de lumină emergente printr-o
sin i n2 lamă optică este că aceasta rămâne paralelă cu raza
= = n = ct. incidentă, dacă mediile exterioare sunt aceleaşi:
sin r  n1
sin i n2 sin r  n1
= ; = .
I.3.(b) Reflexie totală sin r  n1 sin i n2
Dacă indicele de refracŃie al mediului În care se
refractă lumina este mai mic decât indicele de re-
61 62
 n1  DeviaŃia minimă se obŃine cu condiŃia ca unghiurile
i i = i', deci r = r '.
n1  A + δm
 A
sin
δ m = 2i − A , r  = , n= 2
r  2 sin
 A
n2
2
CondiŃia de emergenŃă reprezintă condiŃia ca o rază
n1 de lumină ce intră într-o prismă să iasă la limită,
deci: iˆ′ = 90°, iar  r ′ ≤ l , dar  A = r + r ′→ r  ≥  A – l ;
aplicăm funcŃia sinus şi vom obŃine: sin r ≥ sin( A – l ),
I.3.(d) Prisma optică sin i
Este un mediu optic transparent delimitat de două dar sin i = n sin r  → ≥ sin( A − l ) impunem
n
 plane care fac intre ele un unghi diedru. condiŃia ca raza incidentă să aibă unghiul maxim de
 Elementele prismei:
1 1
a) muchia prismei – dreapta de intersecŃie a celor  incidenŃă im = 90°, ≥ sin( A − l ) , sin l  = →
două plane; n n
 b) secŃiune principală – orice plan perpendicular pe sin l  ≥ sin( A – l ) →  A
≤ 2l  condiŃia de emergenŃă
muchia prismei;  pentru o prismă la care se cunoaşte materialul din
c) unghiul prismei (unghi refringent) – unghiul din- care este confecŃionată (n).
tre feŃe A
I.3.(e) AplicaŃii ale fenomenului de reflexie
totală
1) Prisma cu reflexie totală este folosită la construi-
I rea de binocluri şi a unor tipuri de aparate de foto-
C R 
B grafiat. Se utilizează prisme din sticlă ( n = 42°) a
sin i = n sin r , sin i' = n sin r ' . căror secŃiune este un triunghi dreptunghic isoscel.
Unghiul dintre raza de incidenŃă pe faŃa AB a pris-
mei si cea refringentă (AC) se numeşte unghi de
deviaŃie (δ): δ = i + i' – (r + r '), iar  A =r + r '.
63 64
 I.4. Formarea de imagini în dispozitivele
45°  I 
optice – GeneralităŃi
 I  Optica geometrică este la baza obŃinerii de imagini
în cadrul aparatelor optice. Orice punct al unui obi-
 R
ect luminos emite un fascicul divergent care, tre-
45° când printr-un dispozitiv optic, devine convergent
realizând un punct obiect. Această condiŃie de a
 R
obŃine un punct imagine şi numai unul pentru fieca-
2) Fibrele optice se utilizează în medicină (endos- re punct obiect poartă numele de stimagtism.
cop), telefonie şi televiziune prin cablu. O fibră Pentru a îndeplini această condiŃie, fasciculul de
optică este formată din: lumină incident trebuie să aibă o deschidere mică
 manta, alcătuită din oxid de siliciu cu indicele faŃă de axul dispozitivului optic.
de refracŃie (n2 = 1,5);  DefiniŃie. Fasciculele de lumină înguste şi foarte
 inimă – o zonă centrală cu indicele de refracŃie  puŃin înclinate faŃă de axul optic se numesc paraxi-
n1 = 1,52; ale (AproximaŃie Gauss).
 cămaşa, ce îmbracă cele două zone, confecŃio- Obs. Dacă punctul imagine se obŃine la intersecŃia
nată din material plastic. directă a razelor de lumină, se numeşte  punct ima-
inimă  gine real .
cămaşă manta
Obs. Dacă punctul imagine se obŃine la intersecŃia
 prelungirii razelor de lumină ce trece prin dioptru se
numeşte punct imagine virtual .
I.4(a) Dioptrul sferic
 DefiniŃie: SuprafaŃa care separă două medii cu in-
dici de refracŃie diferiŃi se numeşte dioptru.
n2 Dacă suprafaŃa de separare este sferică dioptrul se
numeşte sferic.
Elementele dioptrului sferic:
• vârful dioptrului – polul calotei sferice;
n1 • centrul de curbură – centrul sferei din care face
65 66
 parte dioptrul; ConvenŃii de semn:
• axa optică principală – dreapta ce uneşte vârful  segmentele măsurate de la vârful dioptrului spre
cu centrul de curbură; dreaptă sunt considerate pozitive, iar cele măsurate
• axa optică secundară – dreapta ce trece prin spre stânga sunt considerate negative;
centrul de curbură şi orice punct de pe dioptru.  segmentele măsurate deasupra axei principale
RelaŃii fundamentale ale dioptrului sferic: sunt considerate pozitive, iar dacă sunt măsurate
sub axă, sunt considerate negative.
a) n1 n2  NotaŃii:
•  P – punct obiect luminos;
Axa optică principală O V  •  P ′ – punct imagine (cele două puncte se numesc
Axa optică secundară  puncte conjugate);
•  PI – raza incidentă;
•  P  ′I – raza refractată prin dioptru;
• OI = OV = R – raza sferei din care face parte
 b) dioptru.
n1 < n2
 I  Conform aproximaŃiei Gauss avem:
n1 i n2
r   PI ≈ PV , P  ′I  ≈ P ′V .
Aplicăm teorema sinusurilor în triunghiurile ∆ PIO
 P   R α O  P ′
V  şi ∆ P  ′IO:
 –x1 ′
 x2  PI   PO  P  I   P ′O
= ⇒ = ⇒
sin α sin( π − i ) sin(π − α) sin r 
 PO sin i ′
 P  I  sin α
c) ⇒ = ⇒ = ;
 PI  sin α  P ′O sin r 
 A
 PO  P  I  ′ sin i n2
⋅ = = .
 y1  PI   P ′O sin r  n1
 P ′
 P  V   y2 Înlocuim în ultima relaŃie notaŃiile:  PI = –x1,  P  ′I =
= x2,  PO = –x1 +  R,  P ′O = x2 –  R şi efectuând cal-
culele obŃinem:
67 68
 − n1 n2 n2 − n1  plană.
+ = prima relaŃie fundamentală a RelaŃiile dioptrului plan se obŃin punând condiŃia:
 x1  x2  R
 R → ∞ în formulele dioptrului sferic.
dioptrului sferic.
n1 n2
 R → ∞ ⇒ f 1 = f 2 → ∞ şi = ,β=1
Focarele dioptrului sferic  x1  x2
 DefiniŃie. Focarul obiect  este punctul din care plea-
că razele de lumină care, trecând prin dioptrul sfe- I.4(c) Oglinzi
ric, devin paralele cu axul optic principal.
 DefiniŃie. Oglinzile sunt porŃiuni de suprafeŃe per-
 DefiniŃie. Focarul imagine reprezintă punctul în
care se strâng razele de lumină după trecerea prin fect reflectoare pentru lumină.
dioptrul sferic a unui fascicul paralel cu axul optic Clasificare:
 principal. a) oglinzi plane – suprafaŃa de reflexie este o porŃi-
Obs. Focarele secundare sunt punctele cu aceleaşi
une din plan.
 proprietăŃi, dar faŃă de axele optice secundare.  b) oglinzi sferice – suprafaŃa de reflexie este o calo-
tă sferică, deci pot fi de două feluri:
−n1 R n  R
 concave dacă suprafaŃa de reflexie este cea in-
 x2 → ∞ ⇒ − f 1 = ;  x1 → ∞ ⇒  f 2 = 2 ;
n2 − n1 n2 − n1 terioară a calotei ( R < 0);
 f 1  f 2  convexe dacă suprafaŃa de reflexie este cea ex-
+ =1 . terioară ( R > 0) (raza de lumină se consideră că vine
 x1  x2
din dreapta).
 DefiniŃie. Mărirea lineară transversală este rapor-
tul dintre mărimea imaginii şi mărimea obiectului.
 y − y − x sin r   x n
β = 2 (c) β = 2 = 2 ; β = 2 1 repre-
 y1  y1 − x1 sin i  x1n2
zintă a doua relaŃie a dioptrului sferic.
a) Oglinda plană – formula caracteristică oglinzii
I.4(b) Dioptrul plan  plane se obŃine din formula dioptrului plan cu con-
 DefiniŃie.
Dioptrul plan este un ansamblu format diŃia n2= – n1
din două medii diferite, separate printr-o suprafaŃă  x1= –  x2, β = 1. Pentru a forma imagini în oglinzi
69 70
 plane vom utiliza legile de reflexie.
Obs. Imaginile obŃinute cu ajutorul oglinzilor plane
sunt virtuale, simetrice faŃă de oglinda şi de aceeaşi
mărime.
O F 

3) R/2 > x1 > 0 imagine virtuală, dreaptă

 b) oglinzi sferice convexe

 F  O

 b) Oglinda sferică – formulele caracteristice pentru

oglinzi sferice se obŃin din formula dioptrului sferic
cu următoarea condiŃie: n2 = – n1, ce reprezintă con-
diŃia oglinzii: Imaginile, în cazul oglinzilor convexe, sunt virtuale
1 1 2  R 1 1 1  x şi drepte.
+ = ,  f 1 =  f 2 =  f  = , + = , β = − 2
 x1  x2  R 2  x1  x2  f   x1 Obs. Reamintim că imaginea unui punct se obŃine
Imagini în oglinzi sferice: cu ajutorul a două raze de lumină a căror traiectorie
a) oglinzi sferice concave este cunoscută. Exemplele sunt construite utilizând
ca raze una paralelă cu axa optică principală, care
după reflexie trece prin focar ( F , prelungirea), iar a
O  F O F 
doua este o axă optică secundară care, după refle-
xie, se întoarce pe aceeaşi direcŃie ( O).

I.5. Lentile (sisteme de dioptri)

1) x1 > R imagine reală, 2) R > x1 > R/2 imagine
răsturnată reală, răsturnată  DefiniŃie.  Lentila optică
este un mediu transparent
optic, separat de mediul exterior prin doi dioptri.
Studiul se va face pentru a păstra aproximaŃia
71 72
 Gauss, considerând lentila subŃire. CondiŃia este ca −n1 n2 n2 − n1 −n2 n1′ n1′ − n2
grosimea lentilei d , să fie mică faŃă de razele de + = , + =
 x1 a  R1 a  x2  R2
curbură a dioptrilor. Astfel, cele două vârfuri se vor 
aproxima cu un punct O. Acest punct poartă numele Adunăm cele două relaŃii si vom obŃine:
de centru optic al lentilei . −n1 n1′ n2 − n1 − n2 + n1′
+ = +
 DefiniŃie. Dreapta ce trece prin centrele de curbură  x1  x2  R1  R2
a celor doi dioptri ce formează lentila şi centrul caz particular n1 = n′1 şi
optic se numeşte axa optică principală.   1 1  
n −1 1
 DefiniŃie. Toate dreptele ce trec prin centrul optic. n= 2 → + = (n − 1) − 
 poartă numele de axe optice secundare. n1  x1  x2   R1  R2  
Proprietate. Toate razele de lumină ce trec prin cen- I.5.(b) Focarele lentilelor :
trul optic (axe optice) trec nedeviate. condiŃii x1 → ∞ şi x2 = f 2; x2 → ∞ şi x1=f 1
I.5(a) Formula lentilelor  −1 1
a  f 1 = ;  f 2 =
       
n1 (n − 1) 1 − 1  (n − 1) 1 − 1 
n2 n′1   R1  R2     R1  R2  
 P  C 2 V 1 V 2 C 1  P 2  P 1
Vom nota: f = f 2 = –  f 1
O Obs. 1. Dacă un fascicul de raze paralele cu axa
optică principală ce trece prin lentilă se strânge
într-un punct (focar) real, lentila este convergentă
 –  x1  x2 (pozitivă).
Obs. 2. Dacă un fascicul paralel cu axa optică princi-
Considerăm o lentilă delimitată de doi dioptri cu  pală ce devine divergent după trecerea prin lentilă,
centrele C 1, C 2, vârfurile V 1, V 2 şi razele  R1,  R2. iar prelungirea razelor se strâng într-un punct virtual
Punctul obiect  P  se află pe axa optică principală în (focar), lentila se numeşte divergentă (negativă).
mediul cu n1 şi creează în primul dioptru cu n2 Obs. 3. Convergenta (C ) reprezintă inversul distan-
 punctul imagine P 1, care devine obiect pentru cel de Ńei focare.
al doilea dioptru aflat în mediul cu n′1 şi formează 1   1 1  
imaginea finală P 2. C  = = (n − 1) −  ; [C ]S . I  = δ (dioptrie)
 f    R1  R2  
73 74
  y2  x2  b) biconcav;
I.5.(c) Mărire liniară (β) β = = c) plan concav, simbol.
 y1  x1
I.5.(e) Imagini în lentile subŃiri 
I.5(d) Tipuri de lentile subŃiri  1) Imagini în lentile convergente:
1) Lentila cu marginile subŃiri faŃă de centrul ei se Obs. Modul de formare grafică a imaginilor într-o
numeşte lentilă convergentă şi poate fi de trei fe- lentilă convergentă se realizează utilizând, pentru
luri: fiecare punct obiect, două raze ce creează un punct
a) menisc convergent (convex, concav); imagine. Practic, se utilizează o rază paralelă cu
 b) biconvex; axul optic principal care, după trecerea prin lentilă,
c) plan convex, simbol. va trece prin focar şi o rază ce trece prin centrul
optic al lentilei şi care va trece nedeviată prin lenti-
lă.
a) − x1 ≥ 2 f 
imagine reală, răsturnată şi mai mică decât obiectul
 F 

1(a) 1(b) 1(c)  F 

 b) 2 f  ≥ − x1 ≥  f 

imagine reală, răsturnată
şi mai mare decât obiectul

 F 
2(a) 2(b) 2(c)  F 
2) Lentila cu marginile groase faŃă de centrul ei se
numeşte lentilă divergentă şi poate fi de trei feluri:
a) menisc divergent (concav, convex);
75 76
c) − x1 ≤  f  I.6. AsociaŃii de lentile subŃiri
imagine virtuală, dreaptă şi mai mică ca obiectul Considerăm două lentile care au axul optic comun
între care există o distanŃă d = x2 + (-x’1).
Pentru a construi imaginea unui obiect rectiliniu
metoda este de a construi imaginea prin prima lenti-
lă care devine obiect pentru a doua.
 F   F 
d 

2) Imagini în lentile divergente

a) − x1 ≥ 2 f   –  X 1
imagine virtuală,dreaptă şi mai mică ca obiectul
2  –  X ′1 ′2
1 −1 1 1 −1 1
 F   F  = + ; = + ; d  =  x2 + ( − x ,1 )
 f 1  x1  x2  f 2  x ,1 ,
 x 2

Cazuri particulare:
a) d  = 0 sistemul este format din două lentile subŃiri
 b) − x1 ≤  f  lipite (acolate) şi în acest caz sistemul se comportă ca
imagine virtuală, dreaptă 1 1 1
o lentilă cu distanŃa focală egală cu = + .
şi mai mică ca obiectul  F   f 1  f 2
 b) d = f 1 + f 2 sistemul se numeşte telescopic (afocal)
 F F 
în care o rază de lumină paralelă cu axul optic prin-
cipal va părăsi sistemul de asemenea paralel cu axul
optic.

77 78
 Optică ondulatorie Amplitudinea rezultantă va fi:
π(r 2 − r 1 )
În cadrul opticii ondulatorii se utilizează modelul  A = 2 E 0cos , iar 
undei electromagnetice, iar fenomenul caracteristic λ
π(r 2 − r 1 )
este interferenŃa. 2 2
 I ~ A = 4 E 0 cos
2
λ
II.1 InterferenŃă ∆r = r 2 – r 1 – diferenŃă de drum
 DefiniŃie.  InterferenŃa
∆r  = n(r 2 –  r 1) – diferenŃă de drum optic, când lu-
este fenomenul de suprapu-
mina trece printr-un mediu optic cu indicele de re-
nere într-un punct din spaŃiu a două sau mai multe
fracŃie n.
unde coerente.
CondiŃia de maxim:
Prin unde coerente se înŃeleg undele care au aceeaşi
frecvenŃă, iar diferenŃa de fază este constantă în ∆r = k λ, k = 0, 1, 2, 3…
CondiŃia de minim:
timp.
În cazul undelor electromagnetice, componenta λ
∆r = (2k + 1) , k = 0, 1, 2, 3, 4…
electrică a câmpului creează intensitate luminoasă 2
(I). Intensitatea luminoasă este direct proporŃională
cu pătratul amplitudinii intensităŃii câmpului elec- II.2 Dispozitiv de interferenŃă Young
tric: I = E 20. Dispozitivul de interferenŃă Young este format
Considerăm două surse de lumină punctiforme care dintr-o sursă de lumină, ce se divide în două printr-
emit unde de aceeaşi frecvenŃă, iar într-un punct se un paravan cu două perforaŃii, ce devin surse se-
suprapun. cundare. Rezultatul interferenŃei se obŃine pe un
ecran. Analiza rezultatului se poate obŃine în orice
r 1 r 2 zonă din spaŃiu şi dispozitivul Young formează
franje nelocalizate.
 NotaŃii: distanŃa dintre două surse S 1S 2 = 2l , distanŃa
S1 S2 dintre surse secundare şi ecranul de observare  L.
2πr 1 2πr 2
E1 = E01sin (ωt + ); E 2 = E 02sin(ωt + ),
λ λ
 E 01= E 02 = E 0; E = E 1 + E 2.
79 80
  L lentile convergente.
DiferenŃa de drum dintre cele două raze ce interferă
λ
S 1 este: δ = 2dn cos r + dacă δ = k λ avem maxim,
2
S  λ
δ = ( 2k + 1) avem minim.
2
S 2
i
 locul geometric al punctelor de intensitate ma-
ximă poartă numele de franje luminoase:
n d  r 
 L
 x Mk  = k λ
;
2l 
 locul geometric al punctelor de intensitate mi-
nimă poartă numele de franje întunecate:
 L
 xmk  = (2k + 1) ;
2l  II.4. Dispozitiv de interferenŃă
 interfraja este distanŃa dintre două maxime sau cu pană optică
 L
două minime consecutive i = λ .  Pana optică este un mediu optic transparent delimi-
2l  tat de două suprafeŃe între care există un unghi α <<
5°. Dacă considerăm două raze la incidenŃă normală
II.3. Dispozitiv de interferenŃă cu lamă care formează două maxime consecutive avem
cu feŃe plan paralele λ
interfranja i = .
Lama cu feŃe plan paralele este un mediu optic 2nα
transparent cu indicele de refracŃie n delimitat de
două plane paralele. InterferenŃa se realizează prin
suprapunerea a două raze de lumină, obŃinute prin
reflexie, pe cele două plane în planul focal al unei
81 82
 observat legile efectului fotoelectric extern.
Lege I: Intensitatea curentului fotoelectric de satu-
raŃie este proporŃională cu fluxul radiaŃiilor elec-
d k+  1
d k 
tromagnetice incidente, când frecvenŃa este
constantă.
α Lege II: Energia cinetică a fotoelectronilor emişi
i creşte liniar cu frecvenŃa radiaŃiilor electromagneti-
În cazul incidentei normale i = r = 0 ce si nu depinde de fluxul acestora.
λ Lege III: Efectul fotoelectric extern se poate pro-
Max. ordin k : 2nd k  + = k λ
2 duce numai dacă frecvenŃa radiaŃiei incidente este
λ λ mai mare sau cel puŃin egală cu o valoare minimă,
Max. ordin k + 1: 2nd k+  1 + = (2k + 1) specifică fiecărei substanŃe.
2 2
Lege IV: Efectul fotoelectric extern se produce
d  − d  λ λ
tg α = k +1 k  = ⇒α= .  practic instantaneu.
i 2ni 2ni Obs. Legile efectului fotoelectric extern nu pot fi
explicate cu ajutorul modelului undei electromag-
Optica fotonică netice.
În cadrul opticii fotonice se utilizează conceptul de III.2 Cuante de energie. Fotoni
foton ca model. Fenomenele caracteristice opticii
fotonice sunt efectul fotoelectric, efectul Compton. Max Planck, în încercarea de a explica legile „cor-
 pului negru”, emite ipoteza că energia unui oscila-
III.1. Efect fotoelectric extern tor nu poate avea orice valoare, ci numai anumite
valori discrete E 1, E 2, …, E i, …
 DefiniŃie. Emisia de electroni sub efectul radiaŃiei Energia unui oscilator poate să crească în cadrul
electromagnetice poartă numele de efect fotoelec- absorbŃiei sau să scadă în cazul emisiei între două
tric. valori  E k  şi  E i numai cu cantitatea ε = hν =  E k  – E i
 DefiniŃie. Electronii emişi în urma efectului foto- denumită cuanta de energie, unde ν este frecvenŃa
electric poartă numele de  fotoelectroni .
Efectul fotoelectric extern a fost observat de H. oscilatorului, iar  h = 6,626 ⋅10 −34 js constanta lui
Hertz la sfârşitul secolului 19. Experimental s-au Planck.
83 84
Particula care posedă energia unei cuante se numeş- de fotoelectroni ce formează curentul electric de
te foton. saturaŃie.
Conform teoriei relativităŃii, un foton are următoa- Lege II: EcuaŃia lui Einstein este o funcŃie de gra-
rele caracteristici : dul I, deci energia cinetică variază liniar cu frecven-
• energia E = mc2 = hν Ńa radiaŃiei incidente.
hν h Lege III: Din ecuaŃia lui Einstein se observă că
• impulsul p = mc = = există o energie minimă a fotonului incident egală
c λ
Masa de repaus este nulă ca şi sarcina electrică. cu lucrul mecanic de extracŃie pentru a obŃine efect
fotoelectric.
Lege IV: InteracŃiunea dintre un foton şi un elec-
III.3. Explicarea legilor efectului fotoelectric tron producându-se într-un interval de timp neglija-
extern  bil, efectul fotoelectric se produce aproape instan-
Albert Einstein, considerând lumina formată taneu.
dintr-un număr de fotoni, explică efectul fotoelec-
tric ca o interacŃiune dintr-un foton şi un electron.
În urma interacŃiunii, electronul absoarbe energia
fotonului şi se poate aplica legea conservării ener-
giei.
mv 2
hν = L + ecuaŃia lui Einstein
2
hν energia absorbită de electron de la foton
mv 2
= eU  st  energia cinetică a fotoelectronului,
2
Ust – tensiunea de stopare
 L = hν0 lucrul mecanic de extracŃie necesar extrac-
Ńiei electronului şi este caracteristic fiecărei sub-
stanŃe, ν0 frecvenŃa de prag sau prag roşu.
Lege I: Creşterea fluxului de radiaŃie incidentă are
loc când creşte numărul de fotoni, deci şi numărul
85 86