Algoritm de comentare a stării de spirit a eului liric.

1. Comentarea unei stări de spirit:

a)Folmularea explicită a strării de spirit detectate (contemplative,
nostalgică, melancolică sau resemnare, contemplare, nostalgie, melancolie,
regret, împăcare, conformare, revoltă, agitație, tristețe, jubiliație,
dezamăgire, resemnare,etc)
^ Modalități de exprimare a sentimentelor fundamentale:
- Prin destăinuire direct (numind direct sentimental, fără echivoc): ,, Sunt
trist…” ; ,, Sunt mândru…”
- Prin intermediul imaginilor artistice: comparație, antiteză, gradație,
hiperbolă, metaforă, alegorie, simbol, etc.
- În mod direct: din subtext, prin intermediul lexemelor.
Formule de utilizare pentru evidențierea stării de spirit,
sentimentelor dominante:
- Sentimentele sugerează/accentuează/evidențiază/conturază/
evidențiază/conturează/creează impresia/se remarcă/
impresioneză/emoționează.
- Prezentarea sentimentelor de… este mai mult un pretext pentru a înfățișa
trăiri generale-umane…
- Intensitatea sentimentelor exprimate de eul liric este evidențiată prin…
- Cuvintele… generează sentimente de…
- Eul liric își exprimă cu multă pregnantă metaforică și expresivă trăirile…
- Eul liric se implică afectiv în strofa a doua…
- Sentimentele exprimate sunt nu doar diverse și complexe ci și profunde,
dovadă fiind folosirea interogației retorice.
- Eului liric- vocea prin intermediul căreia autorul își exprimă stări sufletești,
idei.

Comentarea unei figure de stil

a) Identificarea și numirea corectă a figurii de stil: repetiție, inversiune,
mataforă, epitet, personificare, comparație, antiteză, simbol, hiperbolă.
b) Constituirea;
c) Relevarea semnificației contextuale a acestei figure prin referințe la altă
imagine relevantă din text.
Formule de utilizat:
- Expresivitatea limbajului este susținută în continuarea poeziei de figure de
stil…
- În continuarea atmosferei, scriitorul folosește o gamă variată de figure de
stil…
- Implicarea afectivă este sugerată prin orezența (figurilor de stil) sugerând…
- Expresia… sugerează/valorifică/intensifică/marchează
- Epitetele dau relief imaginelor poetice…
- Comparația menționată ar putea trimite la idea…
 Model de analiză:
- Prin (cu ajutorul, prin intermediul, etc) epitetul (comparația, personificarea,
hiperbola, repetiția,enumerația etc) ,,Z” (se citează secvența din text care
conține figura de stil identificată/selectată pentru interpretarea), poetul
(scriitorul,autorul, acestei opera lirice, creatorul, artistul etc) exprimă
(sugerează, subliniază, creează impresia, accentuează, amplifică, comunică
sentimentarea sufletească, imaginea, senzația, etc)
- Metafora personificare,,izvori de cânturi dulci” constituită printr-un
transfer de sens, scoate in relief o imagine auditivă, și sugerează idea că
șoapta izvorului este asemenea unor vorbe dulci, îmbietoare și tainice de
iubire. Aceasta metaforă, este alcătuită din termini specific eminesciene,
motivul romantic ,,izvor” și epitetul ,, cânturi dulci”. În concluzie cu
personificarea… developează tema comuniunii om-natură.

Comentarea unui motiv și simbol literar:

a) Relevarea semnificației motivului literar în textul dat, specificul lui;
b) Repere pe mijloacele prin care se accentuează acest motiv/simbol (figure
de stil, simboluri, etc);
c) Referințe exacte la un alt text in care este present același motiv/simbol
(titlul, numele autorului), interpretarea motivului/simbolului din textul
ales, citarea din acest text.

Ars poetica (..arta poetica") este un text,
de multe ori o poezie. in care autorul isi exprima conceptia despre arta.
  Poezia "Testament" deschide volumul de debut
al lui Tudor Arghezi - "Cuvinte potrivite" (1927). Optiunea autorului pentru 
plasarea acestei creatii in fruntea celui dintai volum al sau, denota caracterul 
ei programatic, vizibil in fiecare secventa a textului.

Valoarea stilistică a semnelor de punctuație

PUNCTUL marchează pauza ce se face în vorbire între propoziții sau fraze
independente ca sens.
SEMNUL ÎNTREBĂRII este folosit în scriere, pentru a marca intonația
propozițiilor sau frazelor interogative; poate fi folosit simultan cu semnul
exclamării, în cazul propozițiilor interogative retorice, prin care se transmite o
informație, un mesaj, în asociere cu atitudini ale vorbitorului, precum îndoiala,
nedumerirea, indignarea etc..
SEMNUL EXCLAMĂRII marchează grafic intonația propozițiilor și a frazelor
exclamative sau imperative; se folosește după interjecții și vocative care exprimă
stări afective și sunt considerate cuvinte independente; exprimă implicarea afectivă
a vorbitorului sub forma emoției, uimirii, bucuriei, surprizei, furiei etc. .

Mesajul global: exemplu…

,,Trecut-au anii” de M. Eminescu in raport cu afirmația ,,Cu toții avem câte
o mașină a timpului. Pe unii ne duce înapoi în timp, această mașină fiind
numită amintire. Pe alții ne îndreaptă spre viitor, această mașină a timpului
purtând numele de visare”. (Jeremy Irons)
Poezia trecut-au anii reunește motivele fugit irreparabile tempus, soarta
schimbătoare paradisului pierdut al copilăriei, spaima îmbătrânirii, a singurătății și
a morții. În viziunea fabuloasă a copilăriei fiind pierdută dincolo de pragul
timpului mișcător. Timpul real nimicește, destramă. Emoția eului liric, provocată
de sentimental efermității noastre, deci de condiția tragică a omului, este tristețea
apăsătoare, copleșitoare, cu efecte malefice, parazilante chiar și asupra muzei, a
spiritului său lăuntric: ,,Cu mîna mea în van pe liră lunec”.Conform lui Jeremy
Irons, timpul este impecabil, ireversibil. Amintirile sun tunica mărturie a vieții
consummate deja, a curgerii ei spre veșnicul întuneric. Salvarea de sentimental
timpului sunt visele. Ele îi insuflă omului puterea de a învinge sentimental
destrămării. Poezia ,,Trecut-au anii” și afirmația lui Jeremy Irons exprimă același
masaj. În opera eminesciană, opoziția dintre trecutul scăldat în umină, sugerat de
metafora ,,zarea tinereții” și prezentul trist, sfâșietor (,,azi nu mă-ncântă”)
amplifică sentimental perisabilității iminente a omului. Tot cee ace a oferit farmec
vieții de copil (,,povești și doine, ghicitori, eresuri”) a fost înghițit de timpul
necruțător. Amintirile și visele, despre care vorbește autorulafirmației, reprezintă
cele două fețe ale timpului (trcut și viitor) și implicit destinul implacabil al omului.