Portretul lui Hanibal-Titus Livius

Hanibal (247a. Chr.-183a.Chr.) a fost om de stat şi general

cartaginez, considerat unul dintre cele mai mari genii militare ale
istoriei. Hanibal a luptat mulţi ani împotriva Romei în cel de-al
doilea război punic..
Prin caracterizarea directă făcută de naratorul obiectiv reiese o
calitate importantă, a lui Hanibal - cutezanŢA, deoarece este ,,cel
mai cutezător dintre toţi’’. De asemenea, el se caracterizază prin
chibzuinţă, înţelepciune în arta războiului ,,dovedea cea mai mare
chibzuinţa…’’. Hannibal reuşeşte să-şi supună armata şi prin
trăsăturile feţei ,, văpaie şi forţă în privire’’m privire aidoma cu cea
a ale tatălui său.
O altă însuşire a lui Hanibal e faptul că era un om echilibrat
,,cumpătat la mâncare şi băutură mulţumindu-se numai cu atât cât
îi cereau nevoile trupeşti’’ cumpătarea fiind conturată prin
caracterizarea directă.
Din caracterizarea indirectă reies alte calităţi ale lui Hanibal precum
rezistenţa fizică :,,Suporta la fel de bine frigul cât şi arşiţa...’’, nu
era ,,robul plăcerilor’’. Apoi este accentuată ideea de rezistenţă
fizică ,,Hanibal nu ţinea cont de zi sau de noapte’’ dovedindu-se un
personaj capabil să treacă peste orice obstacol.
Veşmintele simple nu îl deosebeau ,,prin nimic de cei egali cu el..’’,
ci doar armele şi calul îl vor evidenţia în ochii ostaşilor. Hanibal este
nu numai un bun strateg , dar şi un foarte bun ostaş: ,,era de
departe cel mai bun dintre călăreţi şi pedestraşi’’. Impresionantă
este şi vitejia, curajul, dar şi mânuirea armelor, deoarece la bătălie
pornea cel dintâi şi se retrăgea cel din urmă’’. Hanibal dovedeşte
această iscusinţă în luptă prin faptul că a slujit timp de trei ani sub
comanda lui Hasdrubal.
În ciuda acestor calităţi deosebite, Hanibal are vicii la fel de mari
,,era fără seamăn de crud, de o viclenie mai mult decât punică.’’ Nu
era credincios, era păgân nu credea în nimic ,, pentru el nu exista
nici adevăr, nici vreun lucru sfânt, n-avea teamă de zei’’.
Hanibal este victima caracterului său năvalnic, dar şi a cuvintelor
spuse de tatăl său , Hamilcar, care, înainte de a muri, şi-a obligat
fiii să jure că vor lupta toată viaţa împotriva Romei. Aşa s-a şi
întâmplat. Hanibal i-a înfrânt pe romani în trei bătălii celebre
purtate la Trebbia (218a.Chr.), cea de la lacul Trasimene (217a.
Chr.) şi bătălia de la Cannae(216a. Chr.).
Gestul final al lui Hanibal de a se sinucide pentru a nu fi capturat de
romani denotă ura lui profundă faţă de poporul roman.
Dintre mijloacele artistice de un deosebit efect literar sunt:
naraţiunea, caracterizată prin dinamism şi diversitate, dar şi
descrierea plină de culoare.
Întâlnim figure de stil epitetele ,,cumpătat’’, ,,chibzuit’’, care
reliefează un personaj puternic, epitetul ,,crud’’ ce creează mai
multă expresivitate artistică descrierii, dezvăluind astfel unul dintre
defectele lui Hanibal . Este prezentă în text şi o enumeraţie ,,pentru
el nu exista nici vreu adevăr, nici vreun lucru sfânt, n-avea teamă
de zei, nu respecta niciun jurământ, nu ţinea seama de nici o
credinţă’’ care are rolul de a accentua viciile, defectele lui Hanibal.
Aşadar Hanibal este un personaj care are atât calităţi ,,alese’’
evidenţiate prin folosirea modului superlativ- ,,cel mai bun dinte
toţi’’- cât şi defecte, pentru acest tip de caracter cuvântul “pace” nu
există, el fiind un războinic de temut pentru Roma.