UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREŞTI

FACULTATEA I.M.S.T.
MASTER I.M.P.S.C.

Tehnologia examinării cu pulberi

magnetice

Indrumator proiect: Student:

Conf. Dr. Ing.Popovici Victor Preda Alin-Valentin

2012-2013
 Cuprins

1. Pregătirea produselor supuse examinării

2. Precurăţirea suprafeţei piesei supuse examinării
3. Magnetizarea piesei supusă examinării
4. Clasificarea metodelor de magnetizare
5. Alegerea mediului de detecţie şi aplicarea pulberi magnetice
6. Aplicarea şi utilizarea pulberilor magnetice
7. Interpretarea indicaţiilor
8. Discontinuităţi existente în materialele sensibile la controlul magnetic
9. Măsurarea iluminării şi iradierii
10. Înregistrări
11. Prescripţiile tehnice ISCIR cu privire la criteriile de acceptare a indicaţiilor apărute în
urma examinărilor cu particule magnetice
12. Demagnetizarea
13. Principiul demagnetizării
14. Metode de demagnetizare
15. Post-curăţirea
16. Concluzii privind examinarea cu pulberi magnetice
17. Sensibilitatea controlului cu pulberi magnetice
18. Avantajele şi limitările metodei de examinare cu pulberi magnetice
19. Echipamente de control manual
20. Echipamente de inspecţie fixe, semiautomate şi automate
21. Dispozitive şi accesorii
 1. Pregătirea produselor supuse examinării

In general rezultate satisfacatoare se pot obtine si pentru cazul când suprafata de

examinare este asa cum rezulta din turnare, forjare, laminare sau sudare. In cazul in care
neregularitatile suprafetei pot masca indicatiile provenite de la discontinuitati neacceptabile, se
impune prelucrarea suprafetei prin polizare, aschiere, sablare etc. Suprafata de examinare,
impreuna cu o zona adiacenta cu o latime de minim 25 mm, trebuie curatata de impuritati, cum
ar fi zgura, nisip, rugina, grasimi, ulei etc., impuritati ce ar putea sa impiedice examinarea
corecta cu PM.
Pentru punerea in evidenta a discontinuitatilor fine, suprafata trebuie prelucrata la o
rugozitate de cel mult 6.3 μm. Curatirea suprafetei poate fi efectuata cu ajutorul solutiilor de
decapare, degresare cu vapori, sablare, alicare etc.Pentru degresarea suprafetelor supuse
examinarii se vor utiliza solventi organici.In caz ca benificiarul echipamentelor impune limitarea
continutului de halogeni si sulf in substantele utilizate la examinare, restrictia se aplica si
solventilor organici utilizati ca degresanti.
Se pot utiliza pentru curatire urmatorii solventi:
a)     acetona;

Fig. 1. Acetona

b)    white spirt;

Fig. 2. White spirt

c)    degresant folosit pentru lichide penetrante.

Fig. 3. degresant folosit pentru lichide penetrante

 Dupa degresare este obligatorie operatia de uscare. Timpul de uscare este de minim 5
min. Uscarea se poate efectua fie prin evaporare naturala, fie cu aer comprimat
filtrat.Examinarea cu pulberi magnetice se poate efectua si pe suprafete pe care exista straturi de
vopsea sau acoperiri de protectie aderente cu conditia ca grosimea acestora sa nu depaseasca
50μm.

2. Precurăţirea suprafeţei piesei supuse examinării

Dupa examinarea nedistructiva se impune curatirea suprafetelor examinate folosind

diverse tehnici, ca de exemplu:
a)   cu un jet de aer comprimat
b)   cu ajutorul unor perii confectionate din par de animale; in caz ca nu exista restrictii de
halogeni si sulf se pot folosi si perii cu fire din plastic.
c)      prin spalare cu substante care sa se incadreze cu continutul de halogeni si sulf in
limitele prevazute de proiectant sau beneficiar.
Dupa ce produsele au fost curatate vor fi examinate vizual astfel incât sa nu prezinte urme de
pulberi.
Zonele care se vor examina se curăţă mecanic îndepărtându-se murdăria, şpanul, rugina,
arsura, produsele de coroziune. Substanţele grase se îndepărtează prin degresare, mai ales arunci
când se vor utiliza suspensii magnetice pe baz apă.
􀂃 Curăţirea se aplică zonei de examinat şi unei zone adiacente pe o distanţă de minimum
25 mm.
􀂃 Prelucrarea mecanică este admisă cu condiţia ca ea sa nu genereze o rugozitate a
suprafeţei, Ra >12,5 μm

3. Magnetizarea piesei supusă examinării

Controlul cu pulberi magnetice se foloseşte pentru evidenţierea fisurilor de pe toate

suprafeţele pieselor de controlat.
Orice piesa feroasă străbătută de un camp magnetic, generează un cîmp magnetic
longitudinal. Dacă secţiunea purtătoare de linii de cîmp se schimbă rapid, o parte a liniilor de
cîmp ies din fier în aer. Acest fenomen se numeşte cîmp de dispersie. Cîmpurile de dispersie sunt
generate întotdeauna în punctele materialelor feromagnetice, unde liniile de cîmp sunt brusc
comprimate Un astfel de caz este reprezentat de o fisură de pe suprafaţa unei piese de otel.

Fig. 4. Exemplu de fisura de suprafata

 Magnetizarea cu jug (simbol conform DIN 54130: JE, JD) nu se deosebeşte fizic de
magnetizarea cu bobină; cu acestă metodă se obţine acelaşi efect, ea oferind însă anumite
avantaje la manipulare. Miezul de fier transmite în afara bobinei cîmpul magnetic folosit pentru
control, format în interiorul bobinei. Forma de bază a jugului magnetic este de potcoavă, în cazul
jugului închis, circuitul magnetic închizîndu-se prin piesa de controlat. Bobina jugului poate fi
amplasată pe traversă sau divizată în două, pe cele două braţe ale jugului.

Fig. 5. Jug magnetic

4. Clasificarea metodelor de magnetizare

Metoda cu flux de curent prin piesă

Pentru această metodă, curentul care produce câmpul magnetic circulă prin piesade
controlat sau printr-o parte a acesteia. Curentul poate fi introdus în piesă de la o sursă exterioară
(metoda cu curentelectric prin piesă) sau produs prin metoda inductivă (metoda cu montaj
inductiv). În cazul metodei cu curent electric prin piesă, curentul este introdus în piesa
prin punctele de contact. În funcţie de forma şi dimensiunile piesei, ca şi de puterea sursei de
curent, piesa poate fi străbătută de curent în întregime sau pe porţiuni.

Câmpul magnetic format esteîntotdeauna perpendicular pe direcţia curentului electric. Se

deosebesc două cazuri:a - piesa de controlat are dimensiuni transversale reduse faţă de direcţia
curentuluiastfel încât întreaga secţiune transversală a piesei este străbătută aproape uniformde
către curent.
Aceasta este situaţia barelor şi ţaglelor, a pieselor forjate şi turnate alungite. În cazul
acestei geometrii, în conductorul electric şi în jurul lui ia naştere un câmpmagnetic circular care
provoacă indicaţii ale fisurilor orientate longitudinal.
Tehnica jugului.

Tehnica jugului se aplica numai pentru detectarea discontinuitatilor de la suprafata sau in

imediata apropiere a suprafetei de examinare. Se pot utiliza juguri electromagnetice cu curent
alternativ sau cu curent continuu, sau magneti permanenti.

Fig.6. Jug magnetic cu poli flexibil

Tehnica magnetizarii circulare cu conductor central.

Se foloseste un conductor central (sub forma de tija, bara, cablu) pentru a examina
suprafetele interioare ale pieselor de forma inelara sau cilindrica. Pentru cilindrii cu diametre
mari, conductorul se va pozitiona aproape de suprafata sa. In acest caz conductorul nefiind
centrat, circumferinta cilindrului va fi examinata pe portiuni; indicatorul de câmp magnetic va
permite determinarea zonei de examinare. Daca este necesar un curent de 600 A pentru
examinare, in cazul utilizarii unui conductor, pentru doi conductori avem nevoie de 300 A, iar
pentru 5 (cinci) conductori avem nevoie de 120 A pe conductor.

Tehnica magnetizarii cu electrozi.

Se utilizeaza electrozi de contact portabili care se preseaza pe suprafata in zona

examinata. Trecerea curentului va fi permisa numai dupa ce electrozii vor fi pozitionati corect;
acest lucru se face cu ajutorul unui comutator care are si rolul de a evita producerea arcului
electric. Distanta dintre electrozi nu va depasi 200 mm. In cazul in care unele zone nu permit o
astfel de distanta sau in cazul in care avem o sensibilitate mai mare, putem micsora distanta
dintre electrozi pâna la 80 mm. Zonele de contact ale electrozilor trebuie sa fie curate si acoperite
cu plumb, otel sau aluminiu pentru a evita depuneri de cupru pe piesa examinata in cazul in care
tensiunea in circuitul deschis este mai mare de 25 V. Se foloseste curent continuu sau redresat,
cu valori cuprinse intre 100 A si 125 A pentru fiecare inch de distanta dintre electrozi, pentru
sectiuni ale grosimii de ¾ inch (20mm) sau mai mari. Pentru sectiuni ale grosimii mai mici de ¾
inch, curentul va avea valori cuprinse intre 90 -110 A pentru fiecare inch de distanta dintre
electrozi (1 inch=25,4mm).
Tehnica magnetizarii longitudinale.

Magnetizarea se realizeaza fie cu ajutorul unei bobine, cu diametru, lungimea si numarul

de spire fixate, fie cu ajutorul unui cablu infasurat in jurul piesei sau a unei sectiuni din piesa.
Bobina fixa sau realizata cu ajutorul unui cablu infasurat in jurul piesei produce un câmp
magnetic longitudinal paralel cu axa bobinei. Piesele lungi vor fi examinate pe sectiuni, ce nu
vor depasi lungimea de L= 460mm. Diametrul exterior al piesei il notam cu D.
Valoarea curentului necesar magnetizarii pieselor, pentru aceasta tehnica, se calculeaza astfel:
 Piese cu raportul L/D egal sau mai mare ca 4 (patru).
 Piese cu raportul L/D cuprins intre 2 si 4. Curentul de magnetizare va avea valoarea
amperi spira egala cu: (± 10%)
 Piese cu raportul L/D mai mic ca 2. Se va folosi o alta tehnica de magnetizare.

Tehnica magnetizarii circulare prin contact direct.

Magnetizarea se realizeaza prin trecerea curentului prin piesa de examinat. Se obtine un

câmp magnetic circular, perpendicular pe directia curentului. Curentul de magnetizare poate fi
cuntinuu sau redresat (semialternativ sau complet)
Valoarea curentului va fi determinata dupa urmatoarele criterii:
- Piese cu diametrul exterior pâna la 125 mm. Curentul va avea valoarea cuprinsa intre
700 si 900 A/inch de diametru (27,5 A/mm si 35,5 A/mm).
- Piese cu diametrul exterior cuprins intre 125 mm si 250 mm. Curentul va avea valoarea
500 si 700 A/inch; diametru (20 A/mm si 27,5 A/mm).
- Piese cu diametrul exterior cuprins intre 250 mm si 380 mm. Curentul va avea valoarea
cuprinsa intre 300 si 500 A/inch; diametru (12 A/mm si 20 A/mm).
- Piese cu diametrul exterior mai mare de 380 mm. Curentul va avea valoarea cuprinsa
intre 100 si 300 A/inch; diametru (4 A/mm si 12 A/mm).
- Piese cu marimi diferite de forma cilindrica; se va lua in considerare diagonala celei mai
mari sectiuni intr-un plan perpendicular pe directia curentului. In functie de marimea diagonalei
se va alege valoarea curentului data de criteriile  mai sus mentionate.

Tehnica de magnetizare multidirectionala.

Magnetizarea se realizeaza prin impulsuri de mare amperaj, pe trei circuite, folosite

alternativ in succesiune rapida. Se obtine o magnetizare completa pe directiile celor trei circuite,
si anume câmpuri magnetice circulare, cât si longitudinale, in orice combinatie, daca se folosesc
tehnicile de magnetizare longitudinala si/sau tehnica de magnetizare circulara. Se va folosi
curent trifazat, complet redresat. Curentul de magnetizare, pentru fiecare circuit, se va stabili
conform. Cu ajutorul indicatorului de câmp magnetic se va verifica daca se obtin câmpuri pe cel
putin doua directii perpendiculare. In caz ca sunt zone unde nu se obtin intensitati adecvate ale
câmpului magnetic sa se foloseasca tehnici suplimentare pentru doua directii perpendiculare.

Magnetizarea cu curent alternativ.

a)     Se poate realiza magnetizarea pieselor si cu ajutorul curentului alternativ.

b)     O astfel de magnetizare permite detectarea discontinuitatilor de suprafata.
 5. Alegerea mediului de detecţie şi aplicarea pulberi magnetice

Pulbere magnetică fluorescentă – pulbere magnetică ale cărei granule sunt acoperite cu o
peliculă fluorescentă. Contrastul faţă de fond se obţine prin diferenţa de strălucire la iluminarea
cu radiaţii ultraviolete (UV).

Fig. 7. Pulbere magnetică fluorescent

Pulbere magnetică colorată – pulbere magnetică ale cărei granule sunt colorate prin
depunere de pelicule sau prin atacare chimică. Contrastul faţă de fond se obţine prin diferenţa de
culoare.
Suspensie magnetică – suspensie de pulbere magnetică într-un mediu de dispersie (aer,
apă, petrol, ulei). Sinonim: lichid magnetic, dacă mediul lichid.
In funcţie de modul de utilizare a pulberii magnetice, metodele de control pot fi:
- metode uscate, când pulberea este folosită în suspensie cu aer;
- metode umede, când pulberea este folosită sub formă de lichid magnetic.

Fig. 8. Suspensie magnetică

 6. Aplicarea şi utilizarea pulberilor magnetice

Pulberile sunt de doua feluri:

 pulberi colorate;
 pulberi fluorescente.

Tehnicile de examinare uscata-pulberi colorate.

a)     Utilizarea pulberilor colorate impune existenta unui contrast pronuntat de culoare
intre pulbere si suprafata materialului examinat.
b)     Culorile cele mai folosite pentru pulberile magnetice sunt:
 negru
 rosu
 gri deschis
 galben
c)      Pulberile magnetice trebuie sa aiba o permeabilitate magnetica mare, astfel incât sa
fie magnetizate cu usurinta si o remanenta mica pentru a nu produce aglomerari de pulberi din
cauza atractiei dintre ele.
d)     Pulberea se aplica pe suprafata de examinare prin prafuire usoara, având grija ca
depunerea sa fie uniforma.
e)     Excesul de pulbere se indeparteaza inainte de interpretarea indicatiilor, cu ajutorul
unui jet de aer, nu prea puternic, astfel incât sa nu distruga eventualele indicatii.
f)        Temperatura piesei pe care se plica PM uscata nu va depasi valoarea de 57 0C; daca
instructiunile furnizorului de PM recomanda un anumit interval de temperatura in timpul
examinarii, operatorul le va respecta pe acestea.
g)     Examinarea se face in spectrul vizibil (lumina alba), cu conditia ca pe suprafata de
examinat sa fie 350 lx (pentru produsele speciale, de exemplu: nucleare, se respecta valoarea din
documentatie).
h)      Temperatura piesei pe care se aplica PM umeda nu va depasi valoarea de 570C.

Tehnica de examinare uscata – pulberi fluorescente

a) Se vor respecta afirmatiile de la pct. 6.3.3.c pâna la pct. 6.3.3.f inclusiv, de la pulberi
colorate si in cazul folosirii pulberilor fluorescente. Acestea au o stralucire galben verzui.
b) Examinarea se face in spectrul ultraviolet (lumina neagra).
c) Masurarea intensitatii luminii ultraviolete de pe suprafata de examinat se face cu
instrumentul centrat pe lungimea de unda de 3650 Å la o distanta de 380 mm fata de suprafata de
examinat.
d) Prima masuratoare se face fara filtru, a doua cu filtru de absorbtie asezat peste
elementul sensibil al instrumentului. Diferenta dintre cele doua citiri trebuie sa fie minim 800
μmW/cm2. Valorile masurate vor fi monitorizate.
 e) Examinarea propriu-zisa, precum si masuratorile de la pct. 6.3.4.c la pct. 6.3.4.d
inclusiv, se vor face intr-un spatiu intunecos al carui fond luminos nu va depasi 1000 lux/metru
patrat.
f) Intensitatea luminii ultraviolete de pe suprafata de examinare trebuie masurata cel putin
la 4 (patru) ore, ori de câte ori se schimba locul de lucru sau in cazul când se considera necesar.

Tehnica de examinare umeda

a)     Si aceasta tehnica, ca si tehnica uscata, foloseste atât pulberi colorate cât si pulberi
fluorescente.
b)     Mediul de suspensie poate fi apa sau kerosenul (petrol lampant).
c)      Afirmatiile de la “Tehnica de examinare uscata-pulberi colorate” sunt valabile si in
cazul “Tehnici de examinare umeda cu pulberi colorate”; la fel si in cazul pulberilor
fluorescente. Face exceptie pct.6.3.3.f. pentru pulberi colorate si in plus 6.3.3.g. pentru pulberi
fluorescente.
d)     Aplicarea pulberilor magnetice umede pe suprafetele de examinare ale piesei se
poate face fie prin stropire, fie prin sprayere.
e)     Pulberile magnetice colorate sau fluorescente, folosite la tehnica umeda sunt livrate
de fabricanti sub forma de pulbere, pasta concentrata sau spray.
f)        Amestecul pulberii magnetice cu mediul de suspensie, la concentratia recomandata
va fi monitorizata de laboratorul de examinari nedistructive.
g)     In cazul utilizarii buteliilor cu aerosoli pentru produse la care se impun anumite
limitari privind halogenii si sulful, se va avea grija ca furnizorul de butelii sa prezinte un
certificat privind continutul de halogeni si sulf.
h)      Se impune ca lichidele de suspensie sa aiba o tensiune superficiala mica si sa nu
faca spuma; se pot utiliza agenti antispumanti.
i)        Concentratia suspensiei se verifica o data pe zi, respectând urmatoarele etape:
 se agita câteva minute intreaga masa a suspensiei;
 se toarna intr-un tub centrifugal gradat, in forma de pana, 100ml de suspensie;
 se centrifugheaza tubul mentinând nivelul amestecului la diviziunea 100ml;
 se aseaza tubul pe un stativ bine fixat, fara vibratii, mentinându-l 30 minute, timp in
care pulberea se va depune pe fundul tubului;
 dupa scurgerea celor 30 minute se va citi si nota nivelul pulberii depuse.
j)        Se recomanda pentru pulberea colorata ca nivelul depunerii sa fie cuprins intre 1,2-
2,4 ml; pentru pulberea fluorescenta sa fie 0,4-0,8 ml.

7. Interpretarea indicaţiilor

Prezenţa unei aglomerări de pulbere într-o zonă a piesei (indicaţie) indică posibilitatea
existenţei unei discontinuităţi.
􀂃 Interpretarea indicaţiilor se va face după configuraţia lor, amplasarea pe piesă,
tehnologia folosită la obţinerea piesei şi condiţiile în care a fost exploatată (dacă e cazul).
􀂃 Discontinuităţile plane (fisuri, suprapuneri, stratificări, nepătrunderi etc) dau indicaţii
cu aspect de linii continue, întrerupte sau punctate.
􀂃 Discontinuităţile spaţiale (incluziuni, sufluri etc) dau indicaţii circulare sau ovale.
 􀂃 Modificările de secţiune, suprafeţele de separaţie între materiale cu proprietăţi
magnetice diferite, magnetizările prea intense, precum şi cantităţile prea mari de pulbere pot
provoca indicaţii nerelevante.
􀂃 Indicaţiile neconcludente, datorate în mod obişnuit modului de lucru necorespunzător
şi pregătirii incorecte a suprafeţei, impun repetarea controlului.
􀂃 Luarea deciziei A/R presupune referirea la prevederile unui standard sau ale unei
norme.
De exemplu, dacă se aplică prevederile presctipţiilor ISCIR - CR 6 – se procedează astfel:
⇒ Se impart indicaţiile în:
- liniare, la care lungimea este mai mare decât triplul lăţimii maxime;
- rotunjite – circulare sau eliptice – la care lungimea este mai mică decât triplul lăţimii
maxime.
⇒ Nu sunt admise:
- discontinuităţile ale căror indicaţii sunt liniare;
- discontinuităţile ale căror indicaţii sunt rotunjite,dacă dimensiunea maximă a indicaţiei
este mai mare de 4 mm.
⇒ Se admit cel mult trei discontinutăţi cu indicaţii rotunjite cu dimensiunea maximă de 4 mm,
situate în linie, cu condiţia ca distanţa dintre marginile indicaţiilor să fie de cel puţin 1,5 mm

8. Discontinuităţi existente în materialele sensibile la controlul magnetic

Discontinuităţile plane (fisuri, suprapuneri, stratificări, nepătrunderi etc) dau indicaţii cu

aspect de linii continue, întrerupte sau punctate.
Discontinuităţile spaţiale (incluziuni, sufluri etc) dau indicaţii circulare sau ovale.

9. Măsurarea iluminării şi iradierii

Pentru iluminarea suprafetelor de examinare se poate folosi:

 bec cu incandescenta de 100W asezat la o distanta de 0,2m;
 tub fluorescent de 80W asezat la o distanta de 1m;
 la examinarea cu pulberi fluorescente se va utiliza o lampa de lumina fluorescenta (ce
functioneaza in domeniul 3300-3900 Å) care sa asigure pe suprafata de examinat o
intensitate de 800 μW/cm2.
Laboratorul de examinari nedistructive trebuie sa fie dotat cu o trusa cu anexe, cum ar fi
indicatorul de câmp magnetic (comform ASME, sectiunea V), etaloane cu fisuri si cu gauri,
pulverizator, instrument de masura a câmpului remanent, avertizor de tensiune, agitator pentru
solutii, cilindru gradat pentru determinarea concentratiilor solutiilor, lampa ultravioleta,
instrument de masura in UV etc.
Echipamentele de protectie pentru operatori, ochelari de protectie, cizme de cauciuc,
manusi de cauciuc. Se vor lua masuri de protectie in conformitate cu NTSM pentru utilizarea
instalatiilor sub tensiune.
 10. Înregistrări

Rezultatele examinarii nedistructive cu PM vor fi mentionate in buletinele de examinare

cu PM care constituie inregistrari ale sistemului calitatii.
Tehnica de examinare utilizata uzual este tehnica cu puberi fluorescente umede si jug
magnetic de curent continuu tip PARKER INSTRUMENTS U.S.A. alimentat de la acumulatori
portabili de 12V sau cu alimentare de le retea 200V, cu deschiderea polilor reglabila functie de
complexitatea suprafetei. Calibrarea echipamentelor se va face in conformitate cu art.7, pct.T
780, sect.V, codul ASME.Prescripţiile tehnice ISCIR cu privire la criteriile de acceptare a
indicaţiilor apărute în urma examinărilor cu particule magnetice

11. Prescripţiile tehnice ISCIR cu privire la criteriile de acceptare a

indicaţiilor apărute în urma examinărilor cu particule magnetice

Criteriile de acceptare/respingere, dupa SR EN 1291-2002 (PT CR8-2003) sunt:

Nr.crt Nivel de acceptare

Tipul indicatiilor
. 1 2 3
Indicatii liniare
1 L<1,5mm L<3mm L<6mm
L=lungimea indicatiilor
Indicatii neliniare
2 D=axa cu dimensiunea D<2mm D<3mm D<4mm
maxima

Criteriile de acceptare/respingere, dupa codul ASME, sectiunea III, ale materialelor

si reparatiilor prin sudura (NB-2545), inclusiv pentru turnate, sunt urmatoarele:

a)     Orice indicatie cu dimensiunea majora mai mare de 1,6 mm se considera relevanta.
b)     Urmatoarele indicatii relevante se considera neacceptabile:
 orice indicatie liniara cu dimensiunea majora mai mare decât cele prezentate in tabelul 1.

Lungimea indicatiei mm Grosimea materialului examinat t mm

> 1,6 t < 16
> 3,2 16 < t < 51
= 4,8 51 < t
Tabel 1
Indicatiile liniare care sunt interpretate ca fisuri nu se accepta.
 orice indicatie rotunjita cu dimensiunea majora mai mare decât cele prezentate in tabelul
2.
DIMENSIUNEA MAJORA A GROSIMEA MATERIALULUI
INDICATIEI [mm] (t) EXAMINAT [mm]
> 3,2 t < 16
> 4,8 t > 16
Tabel 2
c)      Patru sau mai multe indicatii in linie, separate printr-un spatiu de 1,6 mm sau mai putin,
masurat margine la margine.
d)     Zece sau mai multe indicatii incadrate intr-o zona de 3870 mm2 cu dimensiunea majora a
zonei de maxim 152 mm, amplasate in zona cea mai nefavorabila pentru evaluarea indicatiilor.
Criteriile de acceptare/respingere (conform SA-614) ale organelor de asamblare (suruburi,
bolturi, prezoane, piulite) cu dimensiunea nominala peste 51 mm.
a)     Nu se admit discontinuitati liniare neaxiale.
b)     Discontinuitatile axiale mai mici de 25 mm sunt acceptate.

Criterii de acceptare/respingere in conformitate cu codul ASME, sectiunea VIII,

pentru turnate.

a)     Indicatiile de suprafata se vor compara cu indicatiile din ASTM E125-1971 “Fotografii
standard de referinta pentru indicatiile puse in evidenta cu PM pe turnate feroase”.
Nu vor fi acceptate cele ce depasesc limitele din tabelul 3.

Tip Grad
1. Discontinuitati liniare (fisuri sau
orice indicatie
crapaturi termice)
2. Retasuri 2
3. Incluziuni 3
4. Picaturi datorate lipsei de topire sau
1
depuneri reci
5. Porozitate 1
Tabel 3

Criterii de acceptare/respingere pentru sanfrene si suduri.

a)     La sanfrenele pentru suduri ale materialelor de peste 51 mm se accepta discontinuitati de tip
laminare cu o lungime de pâna la 25 mm. Extinderea lor in material va fi determinata cu ajutorul
metodei cu ultrasunete.
b)     Daca lungimea depaseste 25 mm, aceasta se va repara prin sudura pe adâncimea indicatiei
dar nu mai mult de 10 mm (NB-5130).
c)      Sunt neacceptate urmatoarele indicatii:
 fisurile si orice indicatie liniara;
 indicatiile rotunjite cu dimensiunea majora mai mare de 4,8 mm;
 patru sau mai multe indicatii rotunjite, in linie separate printr-un spatiu de 1,6 mm sau
mai putin, masurat de la margine la margine;
 zece sau mai multe indicatii rotunjite incadrate intr-o zona de 3870 mm 2, cu dimensiunea
majora a zonei de maxim 152 mm, amplasate in zona cae mai nefavorabila pentru
evaluarea indicatiilor.
Criterii de acceptare/respingere conform SR EN 5817/2006
 12. Demagnetizarea

Demagnetizarea pieselor examinate se efectueaza numai in cazul in care este impusa de

proiect sau de beneficiarul pieselor.
Poate fi efectuată în diverse moduri:
• Încălzirea materialului peste temperatura Curie
• Demagnetizare cu ajutorul câmpului magnetic, cicluri de demagnetizare până la
orientarea aleatoare a domeniilor magnetice.

Câmpul magnetic remanent poate afecta:

• Prelucrabilitatea materialului pentru că şpanul/pilitura se vor ataşa pe suprafaţa
materialului.
• Poate interfera cu componentele electronice de măsură
• Probleme în procesul de sudură.
Demagnetizarea poate fi efectuată în diverse moduri:
• Încălzirea materialului peste temperatura Curie
• Demagnetizare cu ajutorul câmpului magnetic, cicluri de demagnetizare până la
orientarea aleatoare a domeniilor magnetice.

13. Principiul demagnetizării

Piesa se introduce intr-o bobina prin care circula un curent alternativ de intensitate mare;
piesa se scoate incet din interiorul bobinei.
b)     Se reduce curentul alternativ de magnetizare in pasi mici, pâna la valoarea zero.
Sunt necesari aproximativ 25 de pasi de demagnetizare.
c)      Se trece prin piesa un curent continuu de magnetizare, reducând marimea acestuia
in pasi consecutivi si totodata schimbând sensul curentului pentru fiecare pas.
d)     Magnetizarea remanenta a piesei nu trebuie sa depaseasca valoarea de 2 Öe.

14. Metode de demagnetizare

Demagnetizarea se poate realiza cu ajutorul urmatoarelor metode:

a. trecerea piesei printr-o bobină de curent alternativ şi îndepărtarea ei axială, lent, până
la circa 1,5 m.
b. introducerea piesei într-o bobină de curent alternativ şi reducerea treptată a curentului
la valoarea zero.
c. trecerea prin piesă a unui curent alternativ a cărui intensitate se reduce treptat la zero.
d. amplasarea pe suprafaţă a unui jug magnetic alimentat cu curent alternativ şi
îndepărtarea sa – fără a întrerupe curentul – perpendicular pe suprafaţă, până la o distanţă de
circa 0,45 m.
 15. Post-curăţirea

Urmele de suspensie magnetică se îndepărtează prin ştergere cu ajutorul unei pânze

curate. Se poate folosi şi un tampon textil îmbibat într-un solvent adecvat pentru îndepărtarea
lichidului purtător.

16. Concluzii privind examinarea cu pulberi magnetice

• Sensibilitatea de detectare a defectelor plane prin metoda cu pulberi magnetice este de ordinul
0.1…0.5 mm, fiind influenţata si de natura pulberii;
• Sensibilitatea maxima se obţine in cazul fisurilor si nepatrunderilor foarte înguste, unde se
asigura chiar contactul suprafeţelor(latime zero); la latimi de peste 4mm câmpul de dispersie
dispare;
• Adâncimea maxima detectabila a defectelor este de 4-8mm;
• In general nu se poare face o legătura intre curentul de magnetizare si mobilitatea pulberii;
• Cea mai mobila este pulberea fluorescenta si suspensia γ-Fe2O3, cu forme aciculare;
• Cea mai lenta este pulberea de magnetita;
• Capacitatea maxima de detectare in profunzime(penetrabilitatea) este limita la nivele ale
intensitatii curentului de magnetizare de cca.1000-2000A; unele pulberi sunt improscate la
curenţi de magnetizare de peste 1700A.
• Performantele maxime, in domeniul decelabilitatii discontinuitatilor se situează in cazul unui
control condus cu un câmp de magnetizare optim, folosind pulberi magnetice de granulaţie fina,
fluorescente, si mijloace optice de examinare adecvate, la nivelul unor discontinuitati cu o
deschidere ( latime) de pana la 0.001mm, pana la adâncimea de 0.010mm.

17. Sensibilitatea controlului cu pulberi magnetice

Metoda de control cu pulberi magnetice este folosită pentru identificarea fisurilor de

suprafaţă sau din imediata apropiere a suprafeţei.
Fisurile, în special cele de la suprafaţa pieselor supuse permanent solicitărilor, reprezintă
zonele cele mai periculoase. Nu doar consideraţiile teoretice, ci şi rezultatele cercetărilor,
avariilor arată că mai ales fisurile de suprafaţa duc la distrugerea pieselor, deoarece chiar în acele
zone sunt prezente de obicei, cele mai mari solicitări. Părerea, răspândită în trecut nu numai
printer controlori, că orice fisură cât de mică ar duce cu timpul în mod cert la o ruptură nu se mai
justifică, ca urmare a cunoştinţelor despre mecanica ruperii. Cu toate acestea, detectarea fisurilor
se află pe primul loc în cadrul operaţiilor de control nedistructiv.

18. Avantajele şi limitările metodei de examinare cu pulberi magnetice

Avantaje:
- sensibilitate atat la defecte de suprafata cat si la cele din vecinatatea acesteia
- este aplicabila si pe suprafete cu straturi de acoperire, nefiind necesara curatirea
produselor supuse controlului
 - prezinta o accesibilitate buna, fiind utilizata mult in industria petrochimica,
automobilistica si aeronautica
- aparatura necesara controlului este portabila, iar indicatiile se dau la fata locului

Dezavantaje:
- posibilitatea aplicarii doar pe materiale feromagnetice si pentru a evidentia defectele de
suprafata si din imediata apropiere a acesteia
- geometria si dimensiunile obiectului pot impune limite in utilizarea unor tehnici de
examinare
- orientarea campului magnetic fata de directia discontinuitatilor este un factor critic
- demagnetizarea, in cazul in care este necesara, poate fi dificila, fiind cerute valori de
magnetism rezidu foarte scazute

19. Echipamente de examinare manuală

Aparatele mobile pentru controlul cu pulbere magnetică sunt de tip magnet in forma de jug şi
aparate cu surse de curent transportabile.

19.1. Magneţi portabili

Magneţii portabili prezintă un compromis intre greutatea redusă, manevrabilitate şi
dimensiuni reduse pe o parte şi putere cat mai mare de magnetizare şi distanţă cat mai mare intre
poli pe de alta parte.
Intensitatea campului magnetic in mijlocul distanţei dintre punctele de contact alepolilor
trebuie să fie suficient de mare pentru a produce indicaţii provenite de la fisuri. Polii adiţionali
mobili (fig.9) produc pierderi datorită intrefierurilor suplimentare din circuitul magnetic.Este
anihilat astfel avantajul adaptabilităţii pe suprafeţe denivelate sau pe piese scurte. Situaţia poate
fi imbunătăţită dacă in loc dearticulaţii polii rigizi sunt rotunjiţi.

Fig. 9 Magnet portabil cu poli adiţionali mobili

In cazul pieselor cu dimensiuni mai mici decat distanţa dintre poli, polii trebuie totuşi să
fie mobili (fig.10).
 Fig. 10 Controlul pieselor mici cu magneţi portabili

Caracteristica unui magnet portabil este dată in figura 8. unde in ordonată este
reprezentată intensitatea campului magnetic. Ea are valoarea maximă in situaţia de mers in gol şi
depinde de distanţa dintre poli, respectiv de execuţia mecanică a aparatului. Fluxul magnetic
maxim este limitat de fenomenele de saturaţie.
In figura 11 este arătată influenţa polilor adiţionali flexibili asupra caracteristicii
magnetului portabil cu poli ficşi.

Caracteristica (fig.12) se modifică atat la mărirea cat şi la micşorarea distanţei dintre poli.
Porţiunea de curba transversală pe caracteristică redă influenţa unor intrefieruri suplimentare de
0,05 şi 1 mm. Ridicarea caracteristicii se realizează intotdeauna pentru un intrefier de 0,5 mm
sub fiecare din cei doi poli.

Fig. 11 Caracteristica unui magnet portabil fără poli adiţionali

 Fig. 12 Influenţa polilor asupra caracteristicii la aceeaşi distanţă între poli

Fig. 13. Influenţa polilor adiţionali asupra caracteristicii distanţa minimă dintre poli

Deoarece pentru controlul complet al unui domeniu dintr-o piesă jugul trebuie aşezat de
două ori, defazat la 90°. Pentru realizarea rapidă a unor astfel de controale se utilizează adesea
perechi de juguri magnetice dispuse in cruce care, la o greutate totuşi mai mare, permit realizarea
acestui control dublu printr-o singură trecere. In astfel de cazuri trebuie luate in considerare
regulile controlului combinat.
Polii pot fi prevăzuţi cu role care permit trecerea continuă a jugului cruce pe suprafaţa
piesei controlate, de exemplu in lungul sudurilor executate la recipiente.
Există şi juguri portabile echipate cu magneţi permanenţi care nu necesită alimentare cu
curent electric şi au greutate relativ redusă. Manevrabilitatea lor nu este aşa de simplă ca in cazul
magneţilor portabi cu intrerupător datorită forţelor necesare pentru dezlipire de pe piesă.

19.2. Surse de curent transportabile

Sursele de curent transportabile (fig.10) au in general putere mai mare decat magneţii
portabili şi furnizează curenţi intre 1000 şi 10000 A.
 Fig. 14 Sursă de curent transportabilă (aparat portabil)

Sursele conţin un transformator pentru curenţi intenşi cu comutator in trepte sau cu

sistem de reglare continuă, eventual şi cu redresor. Există şi surse care produc impulsuri de
curent. Toate elementele necesare sunt introduse intr-o carcasă portabilă.In exterior sunt
accesibile bornele pentru curent nepericuloase datorită tensiunii reduse, ca şi comutatorul in
trepte.Cablurile de curent sunt conectate la bornele aparatului printr-un sistem cu fişă sau cu
şurub.Pentru introducerea curentului de magnetizare, in vederea realizării contactului cu
suprafaţa, se utilizează diferite tipuri de electrozi. Cei mai folosiţi sunt electrozii care realizează
un contact stabil manual sau printr-un magnet de prindere, inainte de a conecta fluxul de curent
prin piesă cu ajutorul comutatorului care poate fi acţionat manual, cu pedală de picior sau prin
apăsare pe buton.
Probleme apar din cauza materialului de contact al electrozilor. Contactele fixedin cupru
pot produce pete de ardere, calin şi fisuri fine. Folosind plasă de cupru extinsăimbibată cu cositor
fenomenul poate fi in mare măsură evitat dar niciodată complet eliminat.Plumbul folosit drept
material de contact se topeşte inainte de formarea petelor de ardere.Este insă necesară o ajustare
frecventă sau chiar inlocuirea contactelor din cauza formarii oxizilor. Au fost propuse şi alte
materiale care preintampina aceste dezavantaje. Pentru o siguranţă deplină punctele de contact
trebuie şlefuite după control şi apoi examinate cu ajutorul penetranţilor pentru eventuale fisuri
apărute.
Proprietăţile surselor de curent transportabile se pot descrie printr-o curbă caracteristică
(fig.15). In ordonată este reprezentată tensiunea maximă măsurabilă(tensiunea de mers in gol)
prezentă la bornele sursei cand nu se consumă curent şi in abscisă este reprezentată valoarea
maximă a curentului pe care il furnizează sursa la bornele exterioare in caz de scurt circuit. In
acest caz tensiunea la borne scade la valoarea zero. Toate situaţiile de control posibile din punct
de vedere tehnic se găsesc pe dreapta care leagă aceste două cazuri limită.

Fig. 15. Caracteristica unei surse cu flux de curent prin piesă

Din cauza rezistenţei cablurilor conectate, a dispozitivelor de contact şi acontactelor

intermediare, in practică intensitatea curentului maxim care poate fi utilizat scade puternic. Este
esenţial ca necesarul de curent şi tensiune (punct de funcţionare) pentru piesa de controlat să se
găsească sub curba caracteristică reală sau pe aceasta.

20. Echipamente de inspecţie fixe, semiautomate şi automate

20.1.Componente ale aparatelor staţionare

In cazul aparatelor staţionare este vorba de cele mai multe ori de aparate universale care
au, pentru indicarea fisurilor orientate in orice direcţie, două dispositive de magnetizare. In afara
dispozitivului pentru trecerea curentului prin piesă mai este prevăzut un echipament pentru
trecerea fluxului magnetic prin aceasta.

20.1.1.Jug închis
Jugul inchis este dispozitivul clasic pentru producerea fluxului magnetic prin piesă.
Campul magnetic produs in bobina jugului este transmis in afara ei cu ajutorul jugului in forma
de potcoavă. Acest sistem permite o manevrare uşoară pe piesă şi permite o stropire cu mediu de
control din toate părţile.Bobina, poziţionată in două jumătăţi pe cele două braţe ale jugului
(fig.12) asigură o apropiere de piesa de controlat iar parcursurile prin fier, producătoare de
pierderi, sunt intrucatva scurtate.Aceste pierderi se fac remarcate prin densitatea redusă a
fluxului şi/sau prin inchiderea liniilor de forţă prin aer.

Fig. 16. Construcţia unui sistem de jug închis cu bobine pe traversa jugului

Izolaţia bobinelor poate fi relativ subţire, tensiunile fiind de ordinul de mărime a catorva
volţi, astfel incat pierderile magnetice provocate de izolaţie sunt la valori reduse. In general ele
sunt neglijabile comparativ cu cele de pe plăcile de contact ale zonelor de prindere. Realizarea
practică a jugurilor de acest tip nu depăşeşte in general deschiderea maximă de l m, altfel
pierderile prin fier ar deveni prea mari. In timp ce jugurile pentru curent continuu sunt
confecţionate din oţel masiv slab aliat, jugurile pentru current alternativ sunt construite din tole
de transformator.

20.1.2. Jug deschis

Din punct de vedere al construcţiei mecanice, jugul deschis este mai simplu, in cazul lui
neexistand circuit magnetic inchis. Cele două bobine echipate cu miezuri scurte de fier se găsesc
de o parte şi alta a piesei de controlat (fig.17).
 Fig. 17. Construcţia unui jug deschis
Parcursurile prin aer ale liniilor de camp nu mai sunt neglijabile astfel incat ele limitează
fluxul maxim posibil in sistem. In cazul deschiderilor mai mari intensitatea campului se reduce.
Uneori se incearcă compensarea acestuia printr-o bobină de omogenizare (fig.18).

Fig. 18. Construcţia unui jug deschis cu bobină de omogenizare

20.1.3. Bobina Deutro fixă

Un camp magnetic mai uniform este realizat cu ajutorul unei bobine Helmholtz
modificate, aşa-numita bobină Deutro (fig.19). Este vorba de o bobină pentru curent de
intensitate mare, cu 4 spire, care conţine in zona mediană două jumătăţi de spiră. Prin aceasta
formă, campul magnetic se poate omogeniza pană la 10 %.

Fig. 19. Bobina Deutro fixă (schematic)

Faţă de sistemul convenţional, se păstrează avantajul sistemului cu jug cu bobină şi

anume introducerea respectiv accesul din direcţia sus in interiorul bobinei Deutro. De regulă,
aceasta bobină este alimentată cu curent alternativ.
Din punct de vedere constructiv, bobina Deutro are forma unui jug deschis la care
dispozitivul de prindere constă din bucăţi de ţeavă cu partea frontală inchisă, ţevi care poartă şi
contactele pentru trecerea curentului trifazat prin piesă. Piesa reprezintă miezul bobinei, in timp
ce dispozitivul de prindere are in primul rand sarcina de a fixa piesa de controlat, de a realiza
contacte electrice in cazul metodei trecerii curentului prin piesă sau a metodei cu conductori
ajutători şi eventual de a prelungi magnetic piesele scurte.
Deoarece adancimea de pătrundere a campului alternativ de 50 sau 60 Hz nu este mai
mare de 2 la 3 mm este suficient să fie folosite ţevi cu grosimi de perete de caţiva mm. Un miez
lamelat de fier din tole de transformator nu aduce aici nici un fel de imbunătăţire.
 20.1.4.Bobina Deutro mobilă
La bobina Deutro mobilă (fig.20), partea din dreapta a bobinei este separată şideplasabilă
odată cu dispozitivul de prindere.

Fig. 120. Bobina Deutro mobilă (schematic)

Planele laterale ale părţilor bobinei şi dispozitivul de prindere au fost aşezateoblic, la cca.
45°. In acest fel mecanizarea a fost mult simplificată, fiind posibilătransportarea transversală a
pieselor fară operaţii de ridicare şi coborare şi controlul pe secţiuni a pieselor mai lungi. Campul
magnetic este oarecum deformat din cauzadispunerii oblice, dar modificările faţă de cazul
bobinei fixe nu au o pondere mare.

20.1.5.Bobina de trecere
Aparatele universale, respectiv cele fixe cu deschidere de la l la mai mulţi metri sunt
echipate pentru operaţia de trecere a fluxului magnetic prin piesă cu o bobină de trecere. Aceasta
este o bobină relativ scurtă, care parcurge intreaga lungime a piesei in timpul magnetizării
(fig.21). In acest mod se poate obţine o magnetizare uniformă pe lungimea piesei.

Fig. 21. Bobină de trecere

Pentru eficientizarea controlului, pe partea de intrare sunt fixate duzele de pulverizare a

mediului de control. In partea de intrare in bobină se formează indicaţiile de fisură. In cazul
alimentarii cu curent alternativ, atunci cand piesa părăseşte bobina, are loc demagnetizarea.
Indicaţia de fisură rămane ca urmare a fenomenului de adeziune.

20.2. Aparate universale

Aparatele universale servesc la indicarea fisurilor orientate in orice direcţie, existente pe

oricare faţă a pieselor, folosind toate metodele de magnetizare. Folosind diferite tipuri de
dipozitive de magnetizare şi de curent se pot configura un număr mare de construcţii. Pentru
introducerea curentului sau campului magnetic in piesă sunt folosite dispozitivele de contact, cel
mai adesea acţionate pneumatic.
Pentru metoda cu curent electric prin piesa sunt adecvate plăcile de contact din cupru sau
din liţă de cupru cositorită. Pentru a slabi cat mai puţin fluxul magneti transmis prin piesă plăcile
ar trebui să fie cat mai subţiri posibil,. Totuşi, plăcile mai subţiri trebuie schimbate mai des din
cauza uzurii care nu poate fi evitată. Prin controlul cu pulberi magnetice apar cel mai clar
indicaţiile de la fisurile orientate perpendicular pe direcţia fluxului magnetic. Indicaţiile de la
fisurile inclinate faţă de această direcţie pot fi mai slabe, intrucat are efect doar componenta
fluxului magnetic perpendiculară pe direcţia fisurii. Fisurile paralele cu campul magnetic răman
nedectate deoarece nu pot forma nici un fel de flux de dispersie. Pentru ca aceste fisuri să poată
fi indicate, este necesară o a doua magnetizare defazată cu 90° faţă de prima.
In cazul celei de-a doua direcţii de magnetizare răman nedetectate fisurile care la
magnetizarea iniţială au format fluxul de dispersie maxim. Indicaţiile acestora nu se mai
păstrează la a doua magnetizare, ele se spală sau dispar la o nouă pulverizare. Din aceasta cauză,
după fiecare magnetizare trebuie să se efectueze şi o examinare a zonei controlate. Fisurile
orientate oblic sunt indicate la ambele magnetizări, indicaţiile lor nu sunt spălate. In orice caz,
trebuie să se ia in calcul apariţia unor indicaţii mai slabe decat in cazul magnetizării optime,
perpendiculară pe direcţia de propagare a fisurii.
Din analiza prezentată rezultă două dezavantaje pentru controlul complet al fisurilor cu
ajutorul a două magnetizări succesive defazate la 90°:
- prin succesiunea a două magnetizări separate, ca şi a necesitaţii realizării a două procese
separate de examinare, rezultă un interval relativ mare de timp consumat pentru controlul fiecărei
piese;
- chiar in cazul pieselor cu formă simplă, nu este posibilă detectarea cu aceeaşi
sensibilitate a fisurilor identice cu orientări diferite.
De la introducerea metodei de control cu pulbere magnetică, s-au făcut eforturi de a
controla combinat, adică de a detecta fisuri cu orice orientare printr-un singur proces de
magnetizare şi cu o sensibilitate constantă.
Jugul de curent continuu necesită mai puţine cheltuieli decat o trecere de flux magnetic
alimentat cu curent alternativ cand trebuie folosit un miez din tole lamelate de transformator.
Motivarea utilizării combinaţiei de campuri alternative, mai costisitoare, se găseşte in
avantajele tehnice de control cum ar fi:
- magnetizare mai uniformă la piese cu geometrie complicată;
- demagnetizare mai bună, intrucat nu are loc o magnetizare in interiorul pieselor;
- formare mai redusă a zonelor de poli in cazul fluxului magnetic prin piesă;
- posibilitatea de folosire a magnetizării ajutătoare combinate, constand din magnetizare
de ajutor şi magnetizare prin inducţie.
Metoda de magnetizare combinată, care nu necesită contacte electrice şi nu formează poli
magnetici se aplică la inele şi ţevi. Ambele campuri magnetice care iau naştere au forma
circulară, sunt inchise şi deci fără poli magnetici şi nu au zone de contact intrucat nu se introduce
din exterior nici un curent de magnetizare.
Pot fi detectate astfel fisuri cu orientare in orice direcţie existente pe toate
suprafeţelepieselor, adică pe mantaua exterioară, pe mantaua interioară şi pe zonele
frontale.Orice alt tip de magnetizare prezintă dezavantaje.Un flux de curent prin ţevi nu produce
indicaţii de fisuri pe faţa interioară, intrucat acolo intensitatea campului are valoarea zero.

20.3. Aparate speciale

Atunci cand este suficientă o singură magnetizare se poate apela la soluţii simplificate,
mai ieftine. Un exemplu il constituie aparatele pentru controlul barelor. Prelucrarea longitudinală
a materialului prin laminare sau tragere determină o directive preferenţială pentru fisuri care apar
ca urmare a alungirii defectelor din ţagle. Este suficientă o magnetizare prin trecerea curentului
prin piesă, intrucat in bara străbătută de curent rezultă obligatoriu aceeaşi intensitate de camp. Se
pot controla lungimi mari prinro singură prindere a piesei. In timpul examinării se pot observa
simultan chiar mai multe bare aşezate una langă alta. Trebuie evitată magnetizarea simulană a
barelor paralele. Din cauza rezistenţelor de trecere diferite se poate ca una din bare să nu fie
străbătute de fluxul de curent chiar dacă prin sistem circulă un curent cu o intensitate totală
suficient de mare. Magnetizarea se realizează prin contacte segmentate, fiecare segment
realizand contactul cu o singura bară. Segmentele sunt astfel conectate incat barele sunt
intotdeauna legate electric in serie. Sistemul are avantajul ca legăturile transformatorului se pot
găsi pe o singură parte a barei. Tensiunea din secundarul transformatorului trebuie să fie
suficient de mare incat să poată fi furnizat curentul de magnetizare coresunzător rezistenţei
totale.
Pentru detectarea fisurilor cu orientare preferenţial longitudinală din piesele forjate se
foloseşte metoda cu şoc de curent (fig.22). Magnetizarea pieselor serealizează printr-un impuls
de curent continuu, astfel incat ia naştere un camp remanent circular. Inducţia remanentă Br este
maximă atunci cand se ajunge la magnetizarea de saturaţie Bs.

Fig. 22. Principiul metodei cu şoc de curent

In vasul cu turbion (fig.23), pulberea uscată este afanată cu ajutorul aerului sub presiune.
Vasul cu turbion este un recipient care are o a doua placă de fund din bronz sinterizat permeabilă
pentru aer. Dinspre partea de jos este introdus in recipient aer sub presiune cat este necesar
pentru afanarea băii de pulbere uscată. Nivelul pulberii urcă uşor şi formează la suprafaţă mici
goluri de aer, similar cu cazul apei aflate puţin inaintea fierberii. Această stare corespunde
dozării corecte a necesarului de aer. Acum piesa de controlat se poate cufunda ca intr-un fluid.
Indicaţiile obţinute astfel sunt considerabil mai late şi deci mai vizibile decat indicaţiile obţinute
cu pulbere magnetică in suspensie in lichid. Cu acest sistem se pot obţine timpi de control de 20-
25 % din timpii de control obişnuiţi. Aceasta tehnică de control este folosită in tehologia forjării.
Deoarece multe piese forjate sunt confecţionate din segmente de bare sau ţagle laminate, iar
acestea prezintă ca urmare a procesului de laminare un fibraj longitudinal, este posibil să fie
indicate majoritatea fisurilor formate in procesul de fabricaţie. Fisurile care se propagă
transversal, de exemplu cele ce apar in operaţiile de rectificare şi care se pot dezvolta de
preferinţă spre ruperi la oboseală. In cazul pieselor solicitate la indoire sau la torsiune acestea
răman nedetectate.

Fig. 23. Vas cu turbion, schemă

Pentru controlul pieselor expuse mai ales tensiunilor de indoire, in pericol de rupere
dadorită fisurilor transversale, este suficientă metoda cu flux magnetic prin piesă cu ajutorul
bobinei de trecere. Dacă bobina de magnetizare se alimentează cu current alternativ este necesar
ca pulverizarea să se producă pe partea de intrare a bobinei, astfel ca indicaţiile de fisuri să nu
dispară sau să se estompeze datorită demagnetizării. La deplasarea bobinei are loc suplimentar şi
o demagnetizare.
Aparatele pentru controlul total al arcurilor elicoidale sunt echipate cu sursă dublă de
curent. Pentru indicarea fisurilor transversale din sarma arcului se efectuează o magnetizare
auxiliară raportată la diametrul arcului şi pentru detectarea fisurilor longitudinale o magnetizare
cu flux de curent prin sarma arcului. Fisurile cu orice orientare sunt detectabile la alimentarea din
două faze diferite sau dacă unul din curenţi este curent continuu. In cazul fluxului de curent prin
piesă trebuie luate in consideraţie condiţiile de control referitoare la diametrul relativ mic al
sarmei arcului la o lungime mare a acesteia. Sursa electrică se reglează la curent mic şi tensiune
mare. Dornul pentru magnetizarea auxiliară se introduve prin mijlocul secţiunii transversale a
arcului, iar contactele pentru trecerea curentului prin arc se realizează circular pe exteriorul
secţiunii sarmei (fig.24).

Fig. 24. Principiul controlului cu pulberi magnetice a arcurilor elicoidale

In cazul multor piese nu este posibilă realizarea unui control cu pulberi magnetice sigur
sau complet printr-o singură prindere intr-un aparat universal. Afirmaţia est valabilă şi pentru
piese relativ simple, ca de exemplu biela deschisă cu două contacte pe o parte. Ca la controlul
mai multor bare, trebuie stabilit cu certitudine că prin fiecare ramură circulă acelaşi curent de
magnetizare. Acest lucru se poate produce cel mai sigur printr-un circuit suplimentar de curent.
Transformatorul separat necesar pentru aceasta se conectează la cea de-a treia fază a reţelei de
curent trifazat (fig.25).

Fig. 26. Controlul unei biele prin două circuite separate de curent

21. Dispozitive şi accesorii

21.1. Pulberi magnetice

Pulberea magnetica trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii generale:

· sa fie dintr-un material cu permeabilitate ridicata si camp coercitiv cat mai mic (material
feromagnetic moale);
· in functie de procedeul de aplicare sa asigure o granulatie corespunzatoare si cat mai
omogena;
· sa asigure un contrast corespunzator pe suprafetele aplicate

21.1.1. Clasificarea pulberilor magnetice

Pulberile magnetice pentru defectoscopie se pot clasifica in functie de :
1. Destinatie:
- pentru metoda uscata;
- pentru metoda umeda;
2. Natura suportului magnetic:
- cu suport magnetic pe baza de pulberi de fier;
- cu suport magnetic pe baza de pulberi de oxizi de fier magnetici;
- cu suport magnetic pe baza de pulberi din aliaje feromagnetice;
3. Culoare , cu varinatele:
- pulberi colorate (rosii, albe, negre, galbene si fluorescente de culori diferite);
- pulberi necolorate peliculizate;
4. Granulatie, data de diametrul mediu al particulelor:
- granulatie fina – pentru fisuri fine, dg = 1÷ 15 μm, granulatie specifica pentrupulberi in
suspensie;
- granulatie medie – pentru fisuri mai mari dg = 30÷ 100 μm;
- granulatie grosiera – pentru piese turnate si forjate, dg = 100÷ 300 μm, granulatie
specifica pulberilor uscate.

21.1.2. Proprietatile pulberilor magnetice

Pulberile magnetice pentru controlul defectoscopic sunt produse solide, granulate pe
dimensiuni, colorate, necolorate sau luminoase. In afara de dimensiuni, culoare, densitate,
umiditate, puterea de acoperire, unghi de taluz ale particulelor, intereseaza, in primul rand
proprietatile magnetice ale acestor pulberi.
 Marimea particulelor are o importanta deosebita pentru sensibiltatea metodei. Particulele
cu dimensiuni mai mici asigura o sensibiltate mare cu conditia indeplinirii unei permeabilitati
magnetice corespunzatoare. Pentru obtinerea granulatiei particulelor in concordanta cu densitatea
urmarita se pot influenta conditiile de lucru astfel ca sa se obtina predominant particule cu
dimensiunile dorite. Granulatia pulberii, asa cum rezulta si in continuare joaca un rol deosebit de
important asupra relevarii campului magnetic de dispersie. Se ia in consideratie pe de o parte
capacitatea de vizualizare a zonelor de discontinuitate, iar pe de alta parte pragul de sensibilitate.
Puterea de acoperire a pulberii magnetice este data de capacitatea acesteia de a se
dispersa pe o anumita suprafata si se exprima in cm 2/g. Este de dorit ca acesta putere de
acoperire sa fie cat mai mare, dar ea este strans corelata cu granulatia pulberii. Astfel, cu cat
granulatia este mai mica (pulberea mai fina) puterea de acoperire este mai mare.
Pentru o anumita pulbere unghiul de taluz reprezinta o caracteristica bine determinata.El
depinde de marimea particulelor, forma, densitatea lor, coeficientul de frecare particula-particula.
Proprietatile magnetice ale pulberilor magnetice colorate au importanta deosebita
asupra aprecierii calitative a acestora.
Variatia inductiei magnetice (B) in functie de campul aplicat (H), rezulta din studiul
curbei de magnetizare.Intre pulberea magnetica usoara si suspensia magnetica colorata sau
fluorescenta exista diferente semnificative din acest punct de vedere. Astfel, la suspensiile
magnetice permeabilitatea este sub jumatate din cea obtinuta la pulberile uscate cenusii, in timp
ce campul coercitiv Hc si inductia remanata Br sunt superioare. Diferentele respective depind, in
mod esential, de marimea campului de magnetizare.Acestea rezulta in mod concludent din
variatia raportului Br/Bs, redat in tabelul urmator.

Felul substantei Br/Bs

H = 400 A/cm H = 40 A/cm
Pulbere uscata cenusie 0.031 0.064
Suspensie neagra 0.381 0.044
Suspensie fluorescenta 0.310 0.048

Concentratia pulberii magnetice in suspensie este diferita in functie de parametric de

magnetizare, tipul pulberii, pigmentul si felul lichidului purtator. Pentru a conferi o calitate
corespunzatoare, suspensia trebuie sa contina si un antispumant si un anticoroziv. De regula, ea
se incadreaza in limitele 0.5 ÷ 3 g/l pentru pulberea fluorescenta si 1 ÷ 10g/l pentru pulberea
obisnuita. Cercetarile experimentale, au demonstrat ca cu cat estemai mare, curentul necesat este
mai mic. Densitatea pulberii magnetice influenteaza calitatea acesteia si depunde in buna parte
de natura suportului magnetic si de cantitatea de liant si pigment folosita. Este de dorit ca pentru
o anumita granulatie, densitatea sa fie cat mai mica, daca celelalte proprietati fizice si magnetice
raman constante.

21.1.3. Materii prime si auxiliare folosite pentru preparare

Ca suport magnetic pentru pulberile granulate se folosesc magnetita, Fe3O4,trioxid de
fier, γ- Fe2O3 si pulbere de fier. Magnetita - Fe3O4 – este o pulbere de cuoare neagra si se
prezinta sub forma de pulbere foarte fina, care se orienteaza rapid in campul magnetic al
defectoscopului. Pulberea de magnetita se obtine din sulfat feros FeSO4 7H2O prin precipitare
cu bicarbonat de amoniu. Exista si alte metode de obtinere a acestei pulberi, dar
magnetizarile produse cu pulberile astfel obtinute sunt superioare. Trioxidul de fier - γ- Fe2O3
de culoare maro, are o magnetizare cu 10-15% mai mica decat magnetita si este foarte reactiv din
punct de vedere chimic. Trioxidul de fier - γ- Fe2O3 se obtine in conditii de laborator prin
calcinarea magnetitei.Pulberea de fier se obtine prin reducerea trioxidului de fier forma altropa α
– Fe2O3, prin procedee specific pulberilor metalice sau in urma prelucrarilor mecanice, ca
produs secundar.Liantii sunt substante anorganice sau organice incolore compatibile cu pulberea
si pigmentul si trebuie sa asigure o granulare usoara si un coeficient mic de frecare pe suprafata
piesei.
Un contrast superior se obtine prin folosirea amestecului de pulbere magnetica
cuparticule fluorescente. Ca luminofori se folosesc tetraclorura de carbon, antracenul sau
dibenzantracenul cu amestec de pigment alb litopon, oxinatul de zinc, oxinatul de magneziu,
respectiv de cadmiu. Oxinatul de zinc produce o intensitate maxima a spectrului de emisie la
lungimi de unda de 520nm, ceea ce corespunde culorilor verde deschis – galben- verde.

21.1.4. Tipuri de pulberi magnetice

Cele doua tipuri principale depulberi magnetice sunt pulberile uscate si cele umede,
fiecare fiind disponibile in diferite culori precum si ca pulberi fluorescente.Alegerea pulberilor
este
influentata de:
· Localizarea discontinuitatii, dacaeste situata la suprafata sau in apropierea suprafetei;
· Marimea discontinuitatii, daca estela suprafata;
· Ce tip de pulberi este mai usor deaplicat (uscat sau umed)

Pulberile uscate, cand sunt utilizate cu,curent continuu pentru magnetizare, sunt
superioare pentru detectarea discontinuitatilor ce sunt in totalitate sub suprafata. Utilizarea
curentului alternative cu pulberi uscate este excelenta pentru a evidentia crapaturi de suprafata,
ce nu sunt foarte fine, dar a caror marime este mica pentru discontinuitatile din imediata
apropiere a suprafetei. Pulberile umede sunt mai bune decat cele uscate pentru detectarea
discontinuitatilor de pe suprafata piesei fara a tine cont de tipul de curent utilizat. Pulberile
umede sunt utilizate adesea cu, curent continuu pentru detectarea discontinuitatilor din imediata
apropiere a suprafetei.Suprafata unei piese poate fi imediat acoperita cu o baie de pulbere umeda
deoarece aceasta pluteste deasupra si in jurul conturului suprafetei. Aceasta nu este usor de
realizat cu pulbere uscata.
Pulberile colorate sunt utilizate pentru a seobtineun contrast maxim cu suprafata piesei ce
este inspectata. Negrul esteutilizat pentru a suprafete de culori deschise, iar griul pentru cele de
culori inchise. Pulberile rosii sunt mai vizibile decat cele negre sau gri pe suprafete argintii si pe
suprafete lustruite. Pulberile fluorescente, vizualizate sub lumina ultravioleta, ofera cel mai bun
contrast si cea mai buna vizibilitate.

Particule uscate sunt disponibile in colori pigmentate: galben, rosu, negru, şi gri şicu
straturi fluorescente. Proprietăţile magnetice şi dimensiunile particolelor sunt similar in toate
culorile, făcandu-le la fel de eficiente. Particule uscate sunt cele mai sensibile pentru a fi utilizate
pe suprafete foarte dure şi pentru detectarea defectelor sub suprafata. Ele sunt de obicei utilizate
cu un echipament portabil. Regenerareai şi reutilizarea de particule uscate nu este recomandată.
 Aerul este utilizat pentru a transporta particulele pe suprafata partii, şi trebuie să aibagrija
ca particulele sa fie aplicate corect. Pulberile uscate ar trebui să fie aplicate in aşa fel incat
acestea să atingă suprafaţa magnetizata intr-un nor uniform, cu un minim de mişcare. Atunci
cand acest lucru este realizat, particulele intră sub influenţa campurilor de scurgere care plutesc
in aer şi au o mobilitate tridimensionala.Această condiţie poate fi realizata cel mai bine atunci
cand suprafaţa de magnetizare este verticala sau deasupra capului.

Particule umede sunt cele mai potrivite pentru detectarea de discontinuităţilorfine, cum
ar fi fisuri datorate oboselii.Particulele umede sunt de obicei folosite in echipamentele de
staţionare in cazul in care baia poate rămane in uz pană contaminare.Acestea sunt, de asemenea,
folosite in operaţiunile de teren cu echipament portabil, dar trebuie avut grija ca baia sa fie
constanta. Particulele umede sunt disponibile in culorile roşu şi negru sau sub formă de particule
fluorescente, care prezintă fluorescenţă de un albastru-verzui sau o culoare
galben-verzui. Particulele sunt furnizate in formă de pastă sau alt tip de concentrat, care este sub
formă de lichid pentru a produce baia de acoperire.
Baia de lichid poate fi apă sau un eter de petrol distilat avand proprietăţi
specifice.Ambele cer climatizoare pentru a menţine buna dispersie a particulelor şi pentru
apermite particulelor libertatea de mişcare pentru a forma indicaţii cu privire la suprafeţele
pieselor.Aceste climatizoare sunt de obicei incorporate pulberea concentrate.

Uleiul folosit ca un lichid pentru reținereaparticulelor magnetice ar trebui să fie un

distilat inodor, eter de petrol bine rafinat sidistilat de vascozitate scăzuti cu un conţinut redus de
sulf şi un punct de aprindere ridicat. Viscozitatea uleiului nu trebuie să depăşească 3 × 10-6 m2 /
s (3 cSt), ca fiind testat la 40 ° C (100 ° F) şi nu trebuie să depăşească 5 × 10-6 m2 / s (5 cSt),
atunci cand sunt testate la baia de temperatură. Mai mare de 5 × 10-6 m2 / s (5 cSt), mişcarea de
particule magnetice in baie este suficient de intarziată incat să aibă un efect in reducerea
acumulării şi a vizibilității, de o indicaţie a unei discontinuități mici. Părţi ar trebui să fie
precurățate pentru a elimina urmele de ulei şi grăsime, deoarece uleiul de la suprafaţă se
acumulează in baie şi creşte vascozitatea acestuia. Reținerea apei in lichid. Utilizarea apei in loc
de ulei pentru băi de particule magnetice umede-metodă ce reduce costurile si elimina
inflamabilitatea băii. Cifrele 19, 20, 21, şi 22 ilustrează eficacitatea de testare pe baza de apa
particulelor magnetice. Particule de apă-suspendible concentrate includ agenţii necesari de
umezire, agenţi de dispersare, inhibitori de rugină, şi agenţi antispumant.

21.1.4. Corp de reglare a campului magnetic

Pentru a reglarea intensitatii campului magnetic, respectiv corectarea acestuiadirect pe

suprafata piesei se utilizeaza instrumentul prezentat in figura 27.
 Figura 27 Corp de reglare a campului magnetic de tip ASTM

Acesta este format din 8 segmente de otel moale avand compozitia chimica pe catposibil
cu cea a piesei controlate, izolate intre ele cu metal neferos si acoperite cu o folie de cupru de
0.25mm grosime. Izolatia dintre segmente joaca rolul discontinuitatilor din material (fisuri,
nepatrunderi). Corpul se aplica pe piesa in diferite pozitii, reglandu-se intensitatea curentului
pana la formarea unui camp de dispersie cu contrast corespunzator pe suprafata foliei de cupru in
dreptul uneia dintre discontinuitati. Corpul de reglare poate fi folosit si pentru stabilirea orientarii
campului magnetic. In acest scop, prin rotirea corpului se urmareste interstitiul pe care se
formeaza campul de dispersie cel mai intens ; liniile de camp sunt orientate perpendicular pe
interstitial respectiv.
O constructie imbunatatita este prezentata in figura 28 Corpul de reglare esteformat dintr-
o piesa cilindrica din otel moale (1), sectorizata prin doua canale diametrale perpendiculare si o
piulita (2), prevazuta cu o folie subtire de cupru (3), care poate fi apropiata sau indepartata de
piesa cilindrica prin rotire. Conditiile de magnetizare (intensitatea curentului, granulatia si
concentratia suspensiei), se regleaza astfel incat sase obtina indicatii cat mai bune de la distante
maxime intre folia piulitei si piesa cilindrica prin care se inchide fluxul magnetic.

Fig 28. Corp de deglare a campului magnetic de tip Berthold

In vederea obtinerii unei concludente ridicate a controlului, se impune ca directialiniilor

de camp sa fie perpendiculara pe directia discontinuitatii. In cazul in care nu se cunoaste directia
discontinuitatii, piesa se magnetizeaza in cel putin doua directii perpendiculare.
 Bibliografie
1. http://kimet.ro/products.php?cat=220
2. http://www.bizoo.ro/produse/pulbere-magnetica/start-0/10/
3. http://4ndt.wordpress.com/2009/10/18/procedura-operationala-de-examinare-cu-particule-
magnetice/
4. http://www.scribd.com/doc/64562085/PULBERI-MAGNETICE
5. Zeca Georgian Alina Cotfas, “Pulberi Magnetice”
6. http://www.elth.pub.ro/~mcleante/IPE2/T5-IPE%20FMD.pdf
7. Voicu Ionel Safta, “Defectoscopia Nedistructiva”, Ed. Sudura, Timisoara