Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
HISTAMINA
HISTAMINA
Ni s-a întâmplat fiecăruia dintre noi, ca la un anumit moment dat al vieţii noastre să observăm că pe
piele ne-a apărut o erupţie urticariană, însoţită de prurit (mâncărime). O numim generic : alergie. Adesea
am şi asociat-o unui consum de mezeluri sau preparate din carne, alţii ştiu că fac urticarie după o expunere
a extremităţilor la temperaturi scăzute, sau după inhalarea de produse petroliere, praf, polen, perişori ai
frunzelor de porumb, spray-uri, păr de pisică, câine....şi enumerarea ar putea continua cu... >4.000 de
substanţe, care până-n prezent se cunosc a fi generatoare de alergii.
Odată cu creşterea poluării mediului înconjurător (apă, aer, sol), a crescut şi concentraţia şi tipul
compuşilor potenţiali generatori de alergii şi suplimentar, a crescut şi severitatea crizelor odată declanşate.
Este demn de remarcat, că o alergie se face aproape întotdeauna la o substanţă organică şi rarisim la una
anorganică sau minerală (crom, nichel).
Care este fenomenul ? În momentul în care venim în contact cutanat, inhalator sau digestiv cu o
substanţă străină corpului nostru şi pe care acesta n-o tolerează, un anumit tip de globule albe (mastocite,
bazofile şi eozinofile), descarcă în torentul sangvin o substanţă cu moleculă mică – histamina – care va
acţiona pe nişte receptori specifici din diferite organe, producând unele efecte, la care probabil nici nu ne-
am fi gândit vreodată.
Histamina (H.) este o substanţă ciclică, cu o catenă laterală, derivat de imidazol, având o moleculă
mică. Ea rezultă din decarboxilarea Histidinei (HYS), care este un aminoacid. Este capabilă să producă în
cantităţi extrem de mici, efecte fiziologice sau patologice deosebit de puternice. În corpul nostru se găsește
în cantități importante la nivelul pielii, plămânilor, stomacului, în sânge, dar și-n ficat. Molecula H. este
extrem de stabilă la fierbere, coacere, prăjire, frigere, congelare, toate aceste procedee termice nereuşind
să o distrugă sau să reducă nivelul său cantitativ din alimentele în care ea există sau în s-a format.
H. este o substanţă prezentă în cantităţi mai mari sau mai mici într-o serie de alimente. În condiţii
normale ea este rapid metabolizată de nişte enzime numite aminoxidaze. Însă există numeroase persoane
care prezintă o încetinire a activităţii acestor enzime, apărând astfel un risc de a dezvolta intoleranţă la H.
Principala enzimă implicată în degradarea H. se numeşte diaminoxidaza (DAO). Reducerea capacităţii de
distrugere a H. din cauza activităţii alterate a DAO poate produce manifestările de mai în continuare
menţionate, iar alteori, chiar şi dureri de cap, diaree, brohospasm, scăderea tensiunii arteriale sau
neregularităţi ale bătăilor inimii.
Avem de-a face cu o veritabilă intoleranţă la H., atunci când în organism s-a acumulat mai multă H. decât
acesta este capabil să proceseze / metabolizeze :
- consumul de alimente bogate în H. sau/şi
- consum de băuturi alcoolice sau/şi
- priza concomitentă a unor medicamente care eliberează H. sau blochează DAO
Cel mai adesea sunt afectate femeile între 30-55 de ani.
Aproape întotdeauna deficitul de DAO este dobândit, ca urmare a acţiunii unor anticorpi specifici
îndreptaţi împotriva celulelor gastro-intestinale ce produc DAO (mecanism auto-imun ?), sau ca o
consecinţă a consumului de alcool sau unele medicamente. Există se pare şi un grup puţin numeros de
persoane care au nativ o intoleranţă la H.
1
- Agresiunile fizice sau chimice pot determina eliberarea de histamină, aceasta fiind pricipalul
mediator al reacțiilor alergice de tip I (imediat) : urticarie, edem, rinită și conjunctivită apoasă,
hipersecreție salivară
- Crește sensibilitatea cutanată și accentuează senzațiile neplăcute (pruritul), dar și cele plăcute
(excitația sexuală, orgasmul)
c) Sistem circulator
- Mediator important, efectele sale fiind dependente de doză, producând : congestie la nivelul capului
şi trunchiului
- La nivel arteriolar determină dilataţia arteriolelor terminale şi venulelor postcapilare, cât și contracția
vaselor mari (la doze mici)
- Reduce frecvența cardiacă
- Crește permeabilitatea capilară
d) Altele
- Contractă musculatura netedă, dar mai ales pe cea uterină
- Produce bronhoconstricție și hipersecreție de mucus la nivel bronșic
- Inhibă transmiterea influxului nervos la nivel sinaptic
- Poate avea și efect de mediator chimic sinaptic
2
Insa MARE ATENTIE : ce am zis mai sus ? Histamina pleaca din singele
nostru DUPA 2 luni de la ingestia (consumarea) unui aliment sursa de
Histamina ! Astfel ca
- DACA azi eu consum o bucatica de ciocolata voi avea 2 luni Histamina in mine + voi
„beneficia” de efectele acesteia !
- Daca peste 1 luna voi consuma o bucatica de brinza... alte 2 luni voi avea Histamina
in mine + voi „beneficia” de efectele acesteia !
Deci sursele de Histamina fiind OPRITE, un pacient care deja are manifestarile date
de Histamina va observa beneficii incepind cu luna a III-a, acestea crescind si fiind
maxime dupa minim 6 luni de lipsa a introducerii surselor de Histamina in corp.
Ne-renuntarea la sursele de Histamina NU rezolva CAUZA problemei, iar pacientul
va continua si va evolua in rau, Histamina mergind progresiv din manifestarile de faza
1 in cele de faza 2 si apoi in cele de faza 3 (cele mai grave !). Manifestarile mentionate
mai sus se vor agrava in ciuda oricarui tratament medicamentos utilizat, deoarece
acesta NU va rezolva CAUZA, ci o parte dintre EFECTELE Histaminei !!!
Secretii se formeaza in :
- nas ; noi in nas ar trebui sa avem aer, iar DACA apar secretii => microbii din nas se
dezvolta / multiplica => rinite, sinuzite, otite, amigdalite repetate
- plamini ; noi in plamini ar trebui sa avem aer, iar DACA apar secretii => microbii de la acel
nivel se dezvolta / multiplica => bronsite, pneumonii repetate
- intestinul subtire ; periodic de la nivelul intestinului gros, CHIAR DACA valvula ileocecala
e ok, migreaza microbi si in intestinul subtire. DACA astia dau de secretii se invelesc in / cu
ele si IN LOC ca noi sa absorbim minerale, vitamine, antioxidanti, proteine, glucide, lipide...,
ajung acestea sa fie consumate de microbii respectivi, care vor prospera => deficite de
absorbtie / malabsorbtie sau/si diaree , dureri de burta
- caile urinare ; aparatul reno-urinar / excretor nativ se apara prost ; DACA insa mai apar si
secretii aici, iar DACA subiectul este si o femeie, la care anatomic uretra este scurta, atunci
microbii se vor dezvolta in voie => afectari renale, cistite, uretrite repetate
- caile genitale la femeie ; acestea ar trebui sa fie sterile, cu exceptia vaginului. Insa DACA
apar secretii, din vagin migreaza microbi, care pot sa dea salpingite sau chiar obstruarea +/-
cicatriciala a trompelor uterine = cauza importanta de infertilitate feminina +/- risc de sarcina
extra-uterina apoi !
3
- efect imediat de scădere (uneori brutală, violentă) a tensiunii arteriale, fapt însoţit şi de o creştere a
pulsului, care devine filiform şi ineficient. La doze mari de H., sau la persoanele hipersensibile, se
poate ajunge până la şocul anafilactic ;
- produce o marcată creştere a permeabilităţii vaselor mici, cu apariţia edemelor ;
- dă prurit la nivelul pielii, eritem (roşeaţă), cât şi o erupţie urticariană tipică ;
- determină bronhoconstricţie (micşorarea calibrului canalelor aeriene din plămâni) şi stimularea
accentuată a secreţiei glandelor bronşice, edem glotic, cu risc şi senzaţie de sufocare sau/şi
veritabile crize de astm bronşic ;
- stimulează intens secreţia gastrică clorhidro-peptică (de acid clorhidric şi pepsină), cu risc
ulcerogen ;
- contractă musculatura uterină, cu potenţial abortiv la gravide ;
- după studii recente, H. ar intra şi-n patogeneza colonului iritabil, a tulburărilor de tranzit şi dinamică
intestinală, cât şi a alternanţelor constipaţie / diaree ;
- este responsabilă de producerea unor crize de migrenă greu suportabile la unele persoane (şi din
păcate nu sunt rare cazurile acestea !) în special de sex feminin ;
- inhibă eliberarea unor neuro-mediatori şi neuro-transmiţători din creier şi din plexul nervos mienteric
(musculatura intestinală) ;
- prin metabolizare intestinală generează nitrozamine cu efect iritativ şi potenţial cancerigen la nivelul
tubului digestiv, dar mai ales la nivelul colonului şi pancreasului ;
- alimentaţia bogată în surse sau inductori de H. (vezi mai jos) joacă un rol fundamental atât în
declanşarea, cât şi-n întreţinerea şi progresia TUTUROR bolilor autoimune, boli cronice extrem de
invalidante ;
- creşte riscul apariţiei diabetului zaharat.
Observaţie
Intoleranţa la H. este consecinţa directă a unui dezechilibriu dintre acumularea H. şi capacitatea
organismului de a o distruge. H. apare în alimente datorită activităţii bacteriilor, ce decarboxilează HYS.
Astfel ea există în cantităţi importante în alimentele fermentate (murături, borş de putină, brânză +/-
topită, iaurt, vin, bere), sau/şi bogate în proteine (carne şi preparate din carne), dar în cantităţi foarte mari
în alimentele alterate. Cantitatea de H. creşte direct proporţional cu perioada de păstrare a alimentelor,
dacă acestea sunt pregătite după un timp (mai) îndelungat de stocare şi/sau re-încălziri repetate.
Întotdeauna însă, persoanele care au un deficit de DAO, prezintă
- beneficii MAJORE ale stării lor de sănătate DACĂ elimină din alimentaţia lor sursele şi inductorii de
H.
- alterări (tot mai) grave ale stării lor de sănătate, DACĂ NU elimină din alimentaţia lor sursele şi
inductorii de H., datorită neştiinţei sau ignoranţei.
4
gram ; atenţie deci şi la cârnaţi şi la ciorba de burtă !), pielea de animale (10-140 mg/ gram), plămâni (15-
50 mg/gram). Moluştele şi crustaceei marini conţin alături de cantităţi enorme de colesterol şi H.
Oţetul din vin roşu poate conţine la rându-i cantităţi redutabile de H. (4 g/l), iar ciocolata, între 5-100
mg/kg.
Carnea animalelor cu sânge cald (cu excepţia cărnii de porc, care conţine cantităţi însemnate), nu
conţine histamină ! Vă bucuraţi ? Aduceţi-vă însă aminte că în pagina anterioară, în cadrul „observaţiei”
pe care am făcut-o, am afirmat că prin putrefacţia colonică a tuturor produselor de origine animală rezultă
şi H., potenţial absorbabilă.
De mulţi ani se cunoaşte şi faptul că arahidele sunt un aliment extrem de alergizant, care ar fi bine să
lipsească din alimentaţia persoanelor atopice (alergice).
Cunoscând aceste lucruri, este lesne de înţeles de ce la atopici, produsele sau alimentele enumerate mai
sus (dar şi mierea !), ar fi bine să nu se regăsească în dieta cotidiană. S-a dovedit fără putinţă de tăgadă
că la 60-80% dintre astmaticii care au eliminat din alimentaţie doar produsele lactate, cacaoa,
carnea de porc şi murăturile, frecvenţa şi severitatea crizelor a scăzut drastic, pentru ca la restul de
20-40% dintre ei să fie necesară o reducere a dozelor de medicamente pentru a preîntâmpina sau a
controla crizele. Din prima categorie de astfel de pacienţi face parte şi autorul articolului de faţă !!!
Procentul de mai sus s-a apropiat de 90% în momentul în care pacienţii astmatici au trecut la dieta vegan,
eliminând şi alimentele acre, acrişoare şi foarte dulci. În acelaşi timp, la persoanele alergice (atopicii) care
evită produsele de mai sus, s-a constatat o diminuare netă a frecvenţei strănuturilor, chiar la substanţele la
care mai înainte se ştia că ei fac manifestări alergice, cât şi o scădere consecutivă a intensităţii şi frecvenţei
erupţiilor cutanate şi a pruritului. E interesant, nu ?
Prin studii şi cercetări minuţioase s-a dovedit că nici un produs de origine vegetală nu conţine H. ; doar
varza şi castraveţii muraţi ar conţine, dar în stare naturală aceste legume nu conţin H. Proteina din
arahide însă induce sinteza de H. !
În altă ordine de idei, trebuie menţionate neapărat o serie de medicamente, care eliberează H. sau care
inhibă enzima ce metabolizează această substanţă (DAO) : bazele xantice (aminofilina), blocantele H2
(cimetidina), blocantele de DOPAmină (metoclopramidul), unele antibiotice (acidul clavulanic din
Amoxiclav, Isoniasida, Clorochinul, Pentamidina, Cefuroxim, Cefotiam, Penicilinele semisintetice), unele
mucolitice (ambroxolul şi ACC-ul), antidepresivele (amitriptilina), antiaritmice (propafenona),
antihipertensivele (Captoprilul, Verapamilul, Alprenololul, Dihidralazina - mai rar utilizată în ultimii ani),
unele diuretice (amilorid, nefrix), anestezice locale (prilocaina), AINS (dar în special acidul acetil-salicilic şi
metamizolul sodic = Algocalmin, Piafen), opioidele (Codeina), miorelaxantele (pancuroniu, alcuroniu, D-
tubocurarina), narocticele (tiopenthal sodic), citostaticele (ciclofosfamida), substanţele de contrast iodate
(folosite în radiologie), unele somnifere, antimaniacale etc.
Mărturie personală : autorul acestor rânduri face parte la rându-i din grupa atopicilor, fiind alergic
cunoscut la praf, polen, pisici, petrol şi porumb (la nivel de 4 „+”-uri, deci maxim ca intensitate). Din
momentul excluderii definitive din alimentaţie a produselor care conţin H., nasul, care până atunci curgea
mai tot timpul (rinită alergică), s-a uscat după nici 2 săptămâni şi a rămas aşa, fără nici un tratament
medicamentos până la o priză unică de brânză, după care a reînceput prompt să re-curgă.
Aş mai dori să mai fac o remarcă : există în Biblie un pasaj (Levitic 3,17) unde ni se spune, citez : “cu nici
un chip să nu mâncaţi nici grăsime şi nici sânge”. Acum 3.500 de ani, când Dumnezeu a dat această
poruncă, nu se ştia nici de colesterol şi nici de histamină, trigliceride sau de dieta hiperproteică acidifiantă.
Dar la nivelul anului 2012, este dovedită deja veridicitatea şi profunzimea acestui verset Biblic. Grăsimea
conţine colesterol şi trigliceride pro-aterogene. Ea există sub piele, într-o cantitate mare, care e în acelaşi
timp o sursă foarte bogată de colesterol şi H. Sângele conţine H. şi ar reprezenta în eventualitatea
consumului o dietă hiperproteică ce dezechilibrează, cu un efect diuretic pentru calciu, cupru şi zinc, fiind şi
un factor suprasolicitant drastic pentru rinichi.
Mesajul acestor rânduri este acela de a încerca fiecare dintre noi să nu mai venim în contact cu anumiţi
factori nocivi ce conţin H., pe care i-am putea evita, aceasta depinzând strict de noi şi de voinţa noastră. Nu
pot face eu, autorul rândurilor de faţă ca un Combinat Chimic să nu mai polueze, dar măcar ceea ce
depinde de mine şi de propria-mi dietă să încerc să influenţez.
Se recomandă ca dacă se va introduce gălbenuş de ou în cadrul diversificării alimentaţiei la un sugar,
acesta să fie bine fiert, pentru a-i reduce efectele pro-alergice. El va fi bine omogenizat în piureul de
legume. Totuşi gălbenuşul de ou NU reprezintă nici pe departe o bună alegere în a fi introdus în
alimentaţia unei persoane, indiferent de vârstă !
O reacţie alergică odată declanşată trebuie combătută. În funcţie de severitatea acesteia vorbim despre :
- reacţie alergică uşoară (eritem +/- prurit), în care se va administra un medicament anti-histaminic
(Nilfan, Clorfeniramin, Hismanal etc.), +/- un ungvent cortizonic local. O putem trata şi noi, fără a apela la
un cadru medical specializat. Se va căuta să se identifice agentul care-a determinat reacţia alergică şi pe
viitor este bine să fie evitat contactul cu el ;
5
- reacţie alergică medie, care presupune apariţia edemelor la mâini sau / şi la faţă, sau / şi la picioare, sau
/ şi probleme respiratorii (ca lipsa de aer, mergând până la sufocare). Aceste manifestări impun urgent o
asistenţă medicală de specialitate, pentru că sunt necesare administrări medicamentoase intravenoase
la scurt timp după apariţia simptomelor, pentru că altfel se va ajunge la
- reacţia alergică severă, cu şoc şi prăbuşirea tensiunii arteriale, ce necesită un apel urgent la “Salvare”,
iar fiecare minut pierdut înseamnă şanse sporite de pierdere a vieţii pacientului.
Un rol preventiv important în cadrul manifestărilor alergice îl are şi consumul zilnic de alimente care
conţin :
- vitamina C : măceşe, coacăze negre, kiwi, frunze de pătrunjel, de hrean, varza, citricele, mărar, tarhon,
ardei, măcriş, fragi etc. ;
- magneziu : curmale, soia, ciuperci, seminţele de floarea soarelui, germenii de grâu ;
- usturoiul, prin cantitatea mare de sulf pe care o posedă, reduce sensibilitatea la alergii ;
- carenţele de vitamină F sporesc riscul alergic. Vitamina F se găseşte în toate seminţele plantelor
oleaginoase şi-n plantele care sunt surse de vitamina E ;
- muşeţelul are şi el proprietăţi anti-histaminice ;
- evitarea alimentelor care conţin H. (vezi mai sus) şi a traiului alături de „animale de casă” : câini,
pisici, iepuri, păsări etc.