Sumanariu Luca

Formarea poporului român şi a limbii române

 Originile românilor sunt comune cu cele ale aromânilor și

depășesc cadrul României actuale, dar sunt disputate, existând
mai multe teorii, unele care se exclud reciproc, interpretând diferit
sursele arheologice și istorice.aromânilor. Reprezintă una dintre
cele mai dezbătute probleme din istoriografia românească,
deoarece este legată de contextul politic în care Românii și-au
revendicat independența pe teritoriile locuite de ei, împotriva
împărățiilor dominante (Austro-Ungaria și Rusia): istoricii români
s-au străduit să demonstreze continuitatea românească în aceste
teritorii, în timp ce istoricii austro-ungari (ulterior și germani) sau
ruși (ulterior și din alte țări slave) se străduiau să o pună la
îndoială. Studierea problemei etnogenezei, adică a originii oricărui
popor, constă în determinarea următoarelor aspecte: când, unde,
în ce condiții și din care influențe lingvistice, culturale și
demografice s-a format comunitatea etnică respectivă? Aceste
determinări se referă și la problema originii neamului românesc.

Etnogeneza romanească:începe odată cu atestarea geto-

dacilor, creatorii unei mari civilizaţii a antichităţii. Prima informaţie
scrisă despre geto-daci dateaza din anul 514 î.Hr. ,când Herodot,
“părintele istoriei” ii numeşte “cei mai viteji şi mai drepţi dintre
traci”. Punctul maxim al dezvoltării geto-dacilor a fost sec. I î.Hr. -
sec I d.Hr. Între secolele V-VII, slavii au năvălit
în Moldova, Muntenia și Transilvania. Slavii au tradus în limba
slavă toponime, hidronime și au determinat modificări fonetice și
de vocabular. Nu au modificat însă caracterul fundamental al
limbii române, fiind 60% latin și dominat de structura gramaticală
latină. După anul 602, slavii au staționat la sud de Dunăre, în
Imperiul Bizantin. Aceștia, și apoi bulgarii, au separat latinitatea
din Peninsula Balcanică de cea nord-dunăreană. În dreapta
fluviului, populația romanică a fost asimilată în mare parte de
slavi, exceptând romanicii din zonele montane, care au primit
numele de vlahi. În schimb, la nord de Dunăre procesul a fost
invers: populația daco-romană, mai numeroasă, a asimilat
populația slavă. Ulterior, au venit pecenegii și cumanii. Între 1241-
1242, au venit tătarii.