Principiul Metodei

Spectrometria de Emisie Atomica (AES)

Proba este incalzita la temperaturi inalte pentru a o atomiza si pentru a excita atomii
rezultati. La revenirea la starea fundamentala atomii emit radiatie caracteristica.
Concentratia atomilor in proba determina cantitatea (intensitatea) radiatiei emise.
Spectrometria de Absorbtie Atomica (AAS)
O raza de lumina avind o anumita lungime de unda trece
printr-un nor de gaz atomic.
In functie de concentratia lor atomii probei absorb o parte din radiatia incidenta. Gazul
atomic este produs prin incalzirea probei intr-un atomizor, loc in care are loc
atomizarea. Caldura este folosita numai pentru atomizarea probei, prin urmare
temperaturile sint mai mici decit cele folosite in AES.

Instrumentatia
Schema bloc a instrumentatiei folosite in spectrometria de absorbtie atomica este
prezentata in figura urmatoare. Partile componente ale unui aparat sint:

Daca as fi fost student as fi preferat sa invat despre spectrometria de emisie

atomica pentru ca e ceva mai simpla din punct de vedere instrumental. Se poate
observa din figura urmatoare ca lampa holocatod si atomizatorul sint inlocuite de o
sursa de plasma, al carei rol este de a atomiza si de a excita atomii probei.

Flacara a fost folosita initial in acest scop, dar temperatura ei era prea mica, asa ca alte
surse de plasma au fost realizate. Cea mai buna si mai cunoscuta dintre sursele de
plasma este ICP.
Lampa Holocatod

Lampa holocatod trebuie sa furnizeze radiatia electromagnetica caracteristica

elementului analizat. Numele ei vine de la catodul ei cilindric. Click aici daca vrei sa
descriu cum functioneaza lampa.
Ceea ce trebuie sa retii este ca lampa emite radiatia electromagnetica caracteristica
elementului din care e construit catodul. Exista lampi care pot fi folosite pentru a
analiza mai mult de un element pentru ca sint folosite doua sau mai multe specii
atomice la constructia catodului.
Ai putea spune: "Bine, dar de ce avem nevoie de monocromator daca lampa emite
radiatie caracteristica ?". Raspunsul e simplu: Lampa emite toate liniile elementului.
Folosind monocromatorul selectam doar una dintre ele, de obicei cea mai sensibila.

Flacara
Imagineaza-ti ca inoti intr-o solutie, in jurul tau sint moleculele dragute ale
solventului si esti aspirat dintr-o data din acest mediu si dus intr-o flacara fierbinte. Ce
se intimpla acolo ? Toate moleculele solventului se vaporizeaza si te parasesc. Acolo
sint ceva atomi de oxigen si radicali hidroxil ce vor sa-ti fure electronii (daca nu esti
deja ion si mai ai electroni ce-ti pot fi furati) si mai sint electroni liberi, atomi si ioni
care te lovesc din toate directiile. Te pot asigura ca e un iad elementar intr-o flacara.
La inceputurile spectrometriei de absorbtie atomica era o modalitate de a scapa mult
mai usor din flacara daca erai membru a unei picaturi mai mari. Proba era direct
introdusa in flacara iar aceste picaturi mai mari puteau trece prin flacara si iesi chiar
solvatate. Dar acum spectrometrele folosesc dupa nebulizator o camera de retinere a
particulelor mari. Cantitatea de proba ce intra in flacara este mai mica dar daca ai
intrat mai ai o singura sansa: sa accepti in jurul tau hotii aia de electroni (atomii de
oxigen sau radicalii hidroxil). Daca temperatura nu este suficient de inalta poti scapa
neatomizat. Asta-i bine, chiar daca apoi esti caracterizat ca fiind refractar.
Oricum n-o sa mai inoti o vreme si numai Dumnezeu stie ce ti se mai intimpla. Si toate astea numai
pentru a atomiza proba si pentru a o transforma intr-un nor atomic ! Acum spune-mi: nu e enervant ? Si
intrarea in flacara nu e cel mai rau lucru ce ti se poate intimpla daca esti atom.

Monocromatorul
Pentru lumina ce intra prin fanta de intrare monocromatorul este un fel de
agent de circulatie. cea mai importanta componenta a unui monocromator
este reteaua de difractie. Mai sint citeva componente care sint aranjate de
obicei intr-un montaj Czerney-Turner, ca cel prezentat in figura. Functia
monocromatorului este de a izola la fanta de iesire un domeniu ingust de lungimi de
unda din lumina incidenta. Latimea acestui domeniu este numita lungimea de
banda a monocromatorului.
Lungimea de unda a radiatiei ce paraseste monocromatorul prin fanta de iesire este
controlata printr-o simpla rotatie a retelei in jurul axei. In aparatele moderne aceasta
rotatie este efectuata de un motor pas cu pas, controlat de calculator. In realitate
reteaua nu se roteste asa de mult ca in figura, figura subliniaza doar principiul
selectiei. Mai exista doua oglinzi concave care sint folosite prima pentru a orienta
paralel raza de lumina incidenta si a doua pentru a concentra prin fanta de iesire
lumina avind lungimea de unda selectata.

Ce spui ? Ma intrebi de ce avem nevoie de o lampa

holocatod daca folosim oricum un monocromator ? Toti
intreaba asta, asa ca am raspunsul pregatit: lungimea
benzii monocromatorului e mult mai mare decit latimea
unei linii atomice. Sa presupunem ca proba absoarbe 50%
din radiatia avind lungimea de unda adecvata si priveste
figurile pentru a vedea diferenta.
Prima figura prezinta absorbtia in cazul folosirii lampii holocatod iar a doua prezinta
cazul unei lampi avind un spectru continuu. Problema este ca in al doilea caz
detectorul nu va face aproape nici o diferenta intre lumina detectata in prezenta si
absenta probei.
Fotomultiplicatorul
In spatele fantei de iesire a monocromatorului, fotomultiplicatorul asteapta sa masoare
cantitatea de radiatie avind lungimea de unda selectata. Mie nu mi-a placut cind am
fost intr-un fotomultiplicator, dar electronii mei au fost foarte fericiti acolo.
Fotomultiplicatorul e alcatuit dintr-un fotocatod, un anod si citeva dinode. Fiecare
dinoda este conectata la urmatoarea printr-un rezistor, prin urmare cind un curent
continuu este aplicat intre anod si catod fiecare dinoda e la un potential mai ridicat
decit cea precedenta.

Eu am fost pe prima dinoda a unui fotomultiplicator si am vazut ce se intimpla acolo.

Prima data lumina loveste fotocatodul. Citiva electroni (numiti electroni primari) sint
emisi si ei iau ceva energie de la cimpul electric dintre catod si prima dinoda. Daca nu
esti atent electronii primari te lovesc si pierzi si tu citiva electroni. Oricum electronilor
emisi le place sa fie atrasi de urmatoarea dinoda, s-o loveasca si sa elibereze alti
electroni. A fi pe prima dinoda nu e problema foarte mare, dar daca esti pe una dintre
ultimele dinode e foarte dificil sa eviti electronii care vin, pentru ca numarul lor creste
cu fiecare dinoda lovita. In acest fel semnalul optic este transformat intr-unul electric
si amplificat pina la o valoare masurabila.

Strategia de Masurare
Pentru a determina concentratia unui element intr-o proba urmeaza urmatorii pasi:
1. Masoara intensitatea semnalului dat de instrument
pentru o serie de solutii avind concentratie
cunoscuta;
2. Reprezinta grafic aceasta intensitate in functie de
concentratie;
3. Masoara intensitatea corespunzatoare probei;
4. Determina concentratia folosind curba de calibrare.
De obicei aceste aparate sint controlate de calculator - ceea ce face viata operatorului
mult mai usoara. El trebuie doar sa prepare solutiile folosite pentru obtinerea curbei de
calibrare si sa introduca concentratiile lor in memoria calculatorului. De asemenea el
trebuie sa-i ofere probele aparatului in cazul in care acesta nu-i in stare sa le ia
automat. In cazul spectrometriei de absorbtie atomica trebuie sa selecteze si lampa
care emite liniile spectrale ale elementului analizat.

Sa nu crezi chiar tot ceea ce ai citit: in functie de aparat si de software operatorul va

trebui sa faca si alte chestii. Daca chiar vrei sa folosesti un aparat cel mai bun lucru de
facut e sa citesti instructiunile de utilizare.

Rezumat
Atomii pot absorbi radiatie electromagnetica pentru a trece intr-o stare excitata.
Radiatia electromagnetica trebuie sa aiba o anumita lungime de unda (energie) pentru
a fi absorbita. Revenirea la starea fundamentala se face prin emisie de caldura. O alta
cale de a excita atomii este prin incalzirea lor. Ei revin la starea fundamentala prin
emisie de radiatie electromagnetica.
Lungimea de unda a radiatiei absorbite sau emise depinde de speciile atomice
analizate. Se poate face o analiza calitativa studiind natura radiatiei emise sau
absorbite de proba, in timp ce o analiza cantitativa se poate face masurind intensitatea
acestei radiatii.
Concluzie: Natura si cantitatea radiatiei absorbite sau emise de o proba ofera cea mai
buna cale pentru analize calitative si cantitative.
https://youtu.be/K13NYDecNrw